Manual de Scale Clinice

MANUAL DE SCALE CLINICE

CUPRINS:

Introducere – prezentarea generală a manualului de scale clinice (Daniel David)

Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic

1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE)

1.1.1. Introducere

1.1.2. Ce măsoară scala?

1.1.3. Descrierea itemilor

1.1.4. Administrare şi cotare

1.1.5. Fidelitate şi validitate

1.1.6. Etalonare

1.2. Scala de depresie Hamilton (The Hamilton Rating Scale for Depression -

HRSD)

1.2.1. Introducere





1.2.6. Etalonare

1.3. Chestionarul de Autoevaluare a Sănătăţii Mentale (CASM)

1.3.1. Introducere

1.3.2. Ce măsoară chestionarul?




1.3.6. Etalonare

Capitolul 2 – Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice

2.1. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice

generale

2.1.1. Chestionarul schemelor cognitive Young – forma scurtă 3 (Young

Scale Questionnaire – S3, YSQ – S3)

2.1.1.1. Introducere

2.1.1.2. Ce măsoară scala?

2.1.1.3. Descrierea itemilor

2.1.1.4. Administrare şi cotare

2.1.1.5. Fidelitate şi validitate

2.1.1.6. Etalonare

2.1.2. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 -

ABS 2)






2.1.2.6. Etalonare

2.2. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice

specifice

2.2.1. Scala de atitudini disfuncţionale, Formele A şi B (Disfunctional

Attitudes Scale, Versions A and B – DAS, A/B)






2.2.1.6. Etalonare

2.2.2. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane

(Unconditional Self Acceptance Questionnaire - USAQ)






2.2.2.6. Etalonare

2.2.3. Scala de atitudini şi convingeri, Forma scurtă (Attitudes and

Beliefs Scale, Short Version - ABSs)






2.2.3.6. Etalonare

2.2.4. Scala de Iraţionalitate pentru copii şi adolescenţi (The Child and

Adolescent Scale of Irrationality – CASI)






2.2.4.6. Etalonare

2.2.5. Scala de convingeri raţionale pentru copii, Formele B şi C

(Children's Survey of Rational Beliefs, Versions B and C – CSRB,

B/C)






2.2.5.6. Etalonare

2.2.6. Inventarul ideilor (Idea Inventory - II)






2.2.6.6. Etalonare

2.2.7. Chestionarul stilului atribuţional pentru copii (Children

Attributional Style Questionnaire – CASQ)






2.2.7.6. Etalonare

2.2.8. Chestionarul de convingeri personale (Survey of Personal Beliefs –

SPB)






2.2.8.6. Etalonare

2.2.9. Scala de convingeri şi atitudini generale, Forma scurtă (General

Attitudes and Beliefs Scale, Short Version – GABS - SV)






2.2.9.6. Etalonare

Capitolul 3 – Scale de evaluare a performanţei psihoterapeuţilor

3.1. Scala de evaluare în terapia cognitivă (Cognitive Therapy Rating Scale –

CTRS)

3.1.1. Introducere





3.1.6. Etalonare

3.2. Scala de evaluare în terapia raţional-emotivă şi comportamentală

(Rational Emotive Behavior Therapy Rating Scale – REBTRS)

3.2.1. Introducere





3.2.6. Etalonare

Bibliogafie

Anexe

Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic

1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE)

1.1.1. Introducere

Ceea ce experienţiem ca mulţumire, tristeţe, îngrijorare, bucurie, furie, frică

sau regret rezultă din combinaţia inedită dintre felul în care gândim, modul în care ne

comportăm şi modificările biofiziologice care au loc în corpul nostru atunci când ne

confruntăm cu o situaţie de viaţă. Emoţiile reprezintă aşadar variabile dependente sau

etichete cu care noi descriem o suită de modificări survenite la mai multe nivele

(David şi colab., 2000). În procesul apariţiei unei emoţii, intensitatea acesteia va fi

determinată de nivelul activării fiziologice, pe când calitatea ei (ex., faptul că o

numim „frică” şi nu „tristeţe”) va rezulta din specificul componentelor cognitive

implicate (Singer şi Schachter, 1962; David şi colab., 2000).

Deşi la nivelul simţului comun afectivitatea este resimţită ca un conglomerat

de trăiri aflate într-o complexă intreracţiune, cercetătorii au arătat că întrega varietate

de emoţii resimţite se reduce la câteva dimensiuni de bază. Astfel, în urma mai multor

studii, Watson şi Tellegen (1985) au concluzionat că afectul are o structură ce

cuprinde două dimensiuni necorelate între ele: emoţiile pozitive şi emoţiile negative.

Emoţiile pozitive sunt indicate de măsura în care o persoană experienţiază plăcere şi

mulţumire, în timp ce emoiţiile negative sunt indicate de gradul de neplăcere

experienţiată (distresul psihologic).

Pe baza unei vaste experienţe clinice, Albert Ellis (1962, 1994) a formulat

modelul binar al distresului (David, Schnur şi Belloiu, 2002), împărţind pentru prima

dată emoţiile negative în două categorii – emoţii negative funcţionale şi emoţii

negative disfuncţionale. Funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea unei emoţii negative

este dată de: 1) experienţa subiectivă asociată emoţiei, (2) credinţele asociate şi (3)

consecinţele comportamentale ale emoţiei respective (Ellis şi DiGiuseppe, 1993).

Această categorizare se bazează pe diferenţele calitative care există între emoţii cu

aceeaşi valenţă – diferenţă dată în principal de credinţele subiacente acestora - şi nu

pe variaţiile în intensitate (Ellis 1994; Ellis şi Harper, 1975). Altfel spus, o intensitate

mai mare a „tristeţei” nu se numeşte „deprimare”, diferenţa dintre cele două trăiri

emoţionale fiind dată de credinţele specifice care le determină (ex., credinţe raţionale

pentru emoţiile negative funcţionale şi credinţe iraţionale pentru emoţiile negative

disfuncţionale).

Diferenţele la nivel subiectiv între emoţiile negative funcţionale şi emoţiile

negative disfuncţionale au fost investigate în mai multe studii; rezultatele indică

existenţa unor diferenţe cantitative şi calitative între cele două tipuri de emoţii

(Kassinove, Eckhardt şi Endes, 1993; David şi colab., 2004; Opriş şi Macavei, 2005).

Profilul Distresului Emoţional (PDE) este un instrument elaborat pentru a

servi la evaluarea dimensiunii subiective a emoţiilor negative funcţionale şi

disfuncţionale.


Profilul Distresului Emoţional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară

emoţiile negative disfuncţionale şi emoţiile negative funcţionale din categoriile

„frică” şi „tristeţe/deprimare”.

Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât şi a scorurilor

separate pentru „frică funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare

funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”.

Scala a fost concepută în 2005 (Opriş şi Macavei, 2005) pornind de la itemii

Profilului Distresului Emoţional, varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short

Version - DiLorenzo, Bovbjerg şi Montgomery, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat

cuvinte care descriu emoţii identificate cu ajutorul unui dicţionar de sinonime. Cei 26

de itemi care formează varianta finală a scalei au rezultat în urma unei validări cu

experţi şi a mai multor studii experimentale menite să stabilească relevanţa lor şi

subscalele în care se încadrează.

Eficienţa instrumentului este sporită de faptul că permite atât estimarea unei

valori globale a distresului, cât şi calcularea unor scoruri separate pentru emoţiile

negative funcţionale şi disfuncţionale, precum şi pentru „frică funcţională”, „frică

disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”.

Comparativ cu alte scale, PDE conţine un număr relativ mic de itemi formulaţi într-un

limbaj accesibil, fiind uşor de administrat şi cotat.


PDE conţine 26 de adjective care descriu emoţii negative (Anexa 1). Cei 26 de itemi se grupează în şase subscale:

(1) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „tristeţe/deprimare”.

(2) 8 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „tristeţe/deprimare”.

(3) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „frică”.(4) 6 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „frică”.(5) 12 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale (categoriile

„tristeţe/deprimare” şi „frică”). (6) 14 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale (categoriile

„tristeţe/deprimare” şi „frică”).

Tabel.... Distribuţia itemilor PDE pe subscale.

Tristeţe/Deprimare Frică

Funcţionale Disfuncţionale Funcţionale Disfuncţionaletrist item 2 nefolositor item 5 preocupat item 10 anxios item 8

mâhnit item 15 deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16

amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniştit item 24 panicat item 20

melancolic item 3 fără speranţă item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11

necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoşat item 25

supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17

îndurerat item 18

disperat item 23

Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor la fiecare din cei 26 de itemi sunt:

DELOC FOARTE PUŢIN

MEDIU MULT FOARTE MULT

Nici itemii scalei şi nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel

posibilitatea de biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice ataşate.


Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta

autoadministrare), cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori

este posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari

de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor

trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane

evaluate.

Materiale necesare

Scala cu instrucţiunile de completare şi itemii;

Creion.

Condiţii de administrare

Mediu securizant şi ferit de zgomote;

Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi

odihnită;

Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat

completarea în condiţii bune a scalei;

În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru

a oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare

Scala se administrează fără limită de timp.

După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt

asigurate, persoanei examinate i se spune:

Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoţiile pe care oamenii

le au în diverse situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare cuvânt, apoi încercuiţi varianta care

corespunde cel mai bine întrebării: CUM V-AŢI SIMŢIT ÎN ULTIMELE DOUĂ

SĂPTĂMÂNI?

Această instrucţiune apare şi pe lista cu itemii, subiectul putând să o recitească

ori de câte ori doreşte pe parcursul evaluării.

În plus, persoana examinată este încurajată să întrebe examinatorul dacă nu

înţelege sensul vreunui item. Examinatorul va răspunde la astfel de întrebări prin

înşirarea listei de adjective din categoria în care se găseşte itemul cu probleme (a se

vedea Tabelul ...). Spre exemplu, dacă subiectul întreabă „Ce înseamnă anxios?”,

examinatorul va răspunde „Acest cuvânt are un sens apropiat de al cuvintelor

„îngrozit”, „panicat”, înspăimântat”, „înfricoşat”, „nervos””. Printr-un astfel de

răspuns standard, se înceară (1) evitarea răspunsurilor la întâmplare, (2) evitarea lipsei

răspunsurilor la mai mulţi itemi, precum şi (3) evitarea sugerării unor răspunsuri în

funcţie de expectanţele şi/sau cunoştinţele examinatorului (ex. „Anxios înseamnă

înfricoşat, panicat, preocupat, supărat”).

Subiecţii sunt rugaţi să îşi evalueze emoţiile pe o scală cu cinci variante

(deloc, foarte puţin, mediu, mult, foarte mult) şi să coloreze cerculeţul din dreptul

variantei de răspuns alese, încercând să nu omită nici unul din cei 26 de itemi.

Ex. Răspunsul subiectului la itemul „Tensionat (ă)” este „Foarte puţin”.

DELOC FOARTE PUŢIN

MEDIU MULT FOARTE MULT

Tensionat (ă)

Pentru a corespunde cerinţelor diferitelor situaţii şi studii, instrucţiunile se pot

referi la diverse intervale de timp (de la „două săptămâni”, cum apare în instrucţiunile

standard, la „în acest moment” sau „în cursul săptămânii trecute”).

PDE este recomandat atât pentru evaluarea distresului în cazul subiecţilor

adulţi fără psihopatologie, cât şi în cazul subiecţilor adulţi cu diverite forme de

psihopatologie (excepţie condiţiile medicale care afectează capacitatea de introspecţie

asupra propriilor stări emoţionale).

Cotarea răspunsurilor

Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare

item, alocându-se de la 1 la 5 puncte după cum urmează: Deloc = 1, Foarte puţin = 2,

Mediu = 3, Mult = 4, Foarte mult = 5.

Pe lângă scorul global de distres – obţinut prin însumarea scorurilor la cei 26

de itemi, se mai pot calcula scoruri pe cele 6 subscale, prin însumarea scorurilor la

itemii care le compun (a se vedea Tabelul…).


Fidelitate

Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a

măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în

condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995).

Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza

consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).

Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei

măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la

aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.

Fidelitatea PDE a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă

internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 703 subiecţi, valoarea Alfa fiind

de 0,94. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul

că itemii testului evaluează acelaşi construct.

Validitate

Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care

acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la

măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test

sunt corecte (Messick, 1995).

Validitatea relativă la construct

Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă

constructul pe care îl măsoară.

În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o

componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care

rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare

despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes,

apud Silva, 1993).

Vezi PDE si POMS

Validitatea relativă la conţinut

Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor

testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului

pe care dorim să îl măsurăm.

Validitatea relativă la un criteriu

Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua

decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru

a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu

valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

1.1.6. Etalonare

Structura eşantionului

Interpretarea rezultatelor

2.1.1. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 -

ABS 2)


Conform teoriei avansate de A. Ellis (Ellis şi Dryden, 1997), la baza

tulburărilor emoţionale stă tendinţa individului de a face evaluări absolutiste şi rigide

a evenimentelor percepute. Aceste evaluări (pretenţii absolutiste) iau forma lingvistică

a lui „trebuie”, „este obligatoriu”, „este absolut necesar” („demandingness”- DEM) .

Din aceste cogniţii absolutiste centrale derivă un nucleu de credinţe iraţionale

(„irrational beliefs” - IB):

convingeri catastrofice (un eveniment este evaluat ca fiind mai mult de 100%

negativ), (awfulizing – AWF);

toleranţă scăzută la frustrare (o persoană crede că nu poate fi deloc fericită

dacă apare ceva ce „nu trebuie să apară în nici un caz”), („low frustration

tolerance” – LFT);

evaluarea globală negativă / auto-deprecierea (etichetarea propriei persoane, a

celorlalţi, a vieţii ca fiind „mizerabile”, dacă lucrurile nu merg aşa cum îşi

doreşte individul), („self-downing” – SD).

Aceste procese se leagă între ele, fiind „feţe diferite ale aceleiaşi monede”

(Ellis şi Dryden, 1997).

Corespondentul raţional al convingerilor iraţionale constă în:

convingeri de tip preferenţial ca „Mi-aş dori să fie astfel, dar nu trebuie să se

întâmple aşa doar pentru că vreau eu” (varianta raţională pentru DEM).

Credinţele de tip „trebuie” pot apărea atât în formă raţională, cât şi iraţională;

astfel, „trebuie” condiţional este o convingere care susţine emoţii şi

comportamente adaptative, indicând condiţiile care se cer a fi îndeplinite

pentru a obţine ceva (ex., „Pentru a lua note mari la şcoală, trebuie să

studiezi”). Pe de altă parte, „trebuie” absolutist face parte dintre convingerile

iraţionale (ex., „Trebuie să reuşesc în tot ce fac”) (Ellis, 2002).

evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment (varianta raţională

pentru AWF)

toleranţa la frustrare (varianta raţională a lui LFT)

acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor

specifice (varianta raţională a lui SD) .

Predispoziţia spre patologie este dată de patternurile de gândire absolutistă vis

a vis de sine, ceilalţi şi viaţă. Conform acestei teorii, dacă o persoană deţine un pattern

de gândire absolutistă, iar viaţa îi confirmă aceste aşteptări iraţionale, atunci persoana

trăieşte emoţii pozitive. Dacă, însă, aşteptările persoanei sunt infirmate de condiţiile

de viaţă (ceea ce este cu atât mai probabil cu cât aceste sunt mai iraţionale), se

dezvoltă emoţii negative blocante / disfuncţionale ca depresia, anxietatea,

sentimentele de culpă şi agresivitatea. Pe de altă parte, prezenţa credinţelor raţionale

(flexibile), de genul „Mi-aş dori ca lucrurile să decurgă astfel, dar nu e obligatoriu să

se întâmple chiar aşa”, chiar în condiţiile unor condiţii de viaţă adverse, generează

emoţii negative adaptative, stenice.

Aşadar, credinţele iraţionale:

sunt cogniţii evaluative (adică relevante pentru scopurile individului), cu

semnificaţie personală, de natură absolutistă, dogmatică;

duc la emoţii negative dezadaptative / disfuncţionale;

sunt iraţionale deoarece sunt rigide şi blochează atingerea scopurilor.

Corespondentul raţional al acestor credinţe:

sunt cogniţii evaluative cu semnificaţie personală, de natură preferenţială,

nonabsolutistă;

duc la emoţii pozitive sau negative adaptative;

sunt raţionale deoarece sunt flexibile şi nu se interpun în calea atingerii

scopurilor individului. (Ellis şi Dryden, 1997).

Maultsby (1984) defineşte o credinţă iraţională prin faptul că este incorectă

din punct de vedere logic, este inconsecventă cu realitatea obiectivă şi blochează

atingerea scopurilor individului. Prin contrast, credinţele raţionale se bazează pe

realitatea empirică, facilitează atingerea scopurilor persoanei şi respectă principiile

logicii (Maultsby apud DiGiuseppe, 1996).


ABS2 (The Attitudes and Belief Scale 2) măsoară convingerile iraţionale

pretenţiile absolutiste;

catastrofarea;

toleranţa scăzută la frustrare;

evaluarea globală negativă;

şi raţionale descrise în teoria lui A. Ellis

preferinţele;

evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment;

toleranţa la frustrare;

acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor

specifice.

Această scală a fost concepută de către DiGiuseppe, Leaf, Exner şi Robin în

1988 şi este o măsură validă a constructelor centrale în REBT – terapia raţional

emotivă şi comportamentală (DiGiuseppe, Robin, Leaf, şi Gormon, 1989). Eficienţa

instrumentului este sporită de faptul că permite calcularea unor scoruri separate pe

diferite tipuri de credinţe iraţionale, precum şi estimarea unor valori globale de

raţionalitate / iraţionalitate. Mai mult, comparativ cu alte teste clinice, conţine un

număr relativ mic de itemi (72) formulaţi într-un limbaj accesibil, fiind uşor de

administrat şi cotat; în situaţiile în care nu este posibilă administrarea integrală, scala

permite selectarea itemilor care evaluează doar un anumit tip de credinţe iraţionale,

putându-se calcula un scor individual pentru aceştia.

În concluzie, ABS2 este unul dintre cele mai eficiente instrumente de

evaluarea a credinţelor iraţionale / raţionale, disponibile la ora actuală.


Scala cuprinde 72 de itemi (de la 5-76) dispuşi într-o matrice (4x3x2) alcătuită

din trei factori:

(1) primul factor se numeşte „procese cognitive” („cognitive processes”) şi are

patru nivele, reprezentând patru procese de gândire iraţională:

pretenţiile absolutiste / imperativul „trebuie” („demandingness” - DEM)

evaluarea globală negativă a propriei persoane („self downing” - SD)

toleranţa scăzută la frustrare („low frustration tolerance” - LFT)

gândirea catastrofică („awfulizing” - AWF);

(2) cel de-al doilea factor se numeşte „arii de conţinut” („content / context”) şi are

trei nivele, reprezentând convingeri legate de

aprobare,

realizare şi

confort;

(3) cel de-al treilea factor se numeşte „mod de frazare” („irrationality /

rationality”) şi are două nivele, reprezentând modul de formulare a itemilor:

iraţional şi

raţional.

Fiecare item este structurat în funcţie de cei trei factori. De exemplu, itemul 6:

„Dacă oameni importanţi pentru mine nu mă plac, asta îmi arată că sunt o persoană

lipsită de valoare” este:

frazat iraţional (IR);

are un conţinut care se referă la aprobarea celorlalţi (aprobare);

vizează procesul cognitiv de evaluare globală negativă a propriei persoane

(SD).

Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor sunt:

A – puternic împotrivă

B – parţial împotrivă

C – neutru

D – parţial de acord

E – puternic de acord

Utilizând doar factorul „procese cognitive” (ca şi factor de varianţă), rezultă 4

subscale:

DEM – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);

SD – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);

LFT – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);

AWF - 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi).

În acelaşi fel, utilizând ca şi factor de varianţă „modul de frazare” rezultă 2

subscale:

Raţionalitate (RB) – 36 itemi;

Iraţionalitate (IB) – 36 itemi.


Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât şi în grup.

În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15

persoane. Se recomandă administrarea individuală ori de câte ori este posibil. Când

grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească,

păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.

Materiale necesare

Itemii scalei;

Foaia de răspuns;

Instrument de scris.

Condiţii de administrare

Mediu securizant şi ferit de zgomote;

Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;

Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat

completarea în condiţii bune a foii de răspuns;

În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a

oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare

Scala se administrează fără limită de timp.

După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt

asigurate, persoanei examinate i se spune:

Această scală măsoară credinţele şi atitudinile pe care o persoană le are faţă de

sine, ceilalţi şi viaţă.

Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii. Alegeţi apoi pentru fiecare afirmaţie, unul

dintre următoarele răspunsuri care corespunde cel mai bine atitudinii dvs. faţă de

situaţiile descrise.

Astfel, veţi alege:

răspunsul A. dacă sunteţi PUTERNIC ÎMPOTRIVĂ

răspunsul B. dacă sunteţi PARŢIAL ÎMPOTRIVĂ

răspunsul C. dacă sunteţi NEUTRU

răspunsul D. dacă sunteţi PARŢIAL DE ACORD sau

răspunsul E. dacă sunteţi PUTERNIC DE ACORD

Alegeţi UN SINGUR RĂSPUNS pentru fiecare afirmaţie!

Nu lăsaţi ca răspunsul dvs. la un item să influenţeze răspunsul dvs. la un alt item.

Nu există răspunsuri corecte sau incorecte; suntem interesaţi doar de atitudinile

dvs. în situaţiile descrise mai jos.

Notaţi pe foaia de răspuns, pentru fiecare afirmaţie în parte, litera care corespunde

răspunsului ales de dvs.

Note:

Itemii scalei sunt formulaţi la genul masculin; adaptarea itemilor la sexul

persoanei căreia i se administrează scala este necesară;

Itemii 1-4 pot fi adăugaţi de cercetător/clinician. Aceştia: (a) sunt itemi de

„încălzire” şi (b) nu se iau în calcul la cotarea scalei;

Recomandăm utilizarea a 8 itemi care să măsoare credinţele iraţionale (4 itemi:

DEM, AWF, LFT, SD) şi credinţele raţionale (4 itemi) specifice fiecărei situaţii

relevante pentru cercetarea sau intervenţia clinică în care se foloseşte ABS2.

Aceşti itemi se interpretează separat şi această interpretare se coroborează cu

scorurile la ABS2. Nu este însă obligatorie construirea itemilor specifici pentru

utilizarea ABS2!

Cotarea răspunsurilor

Cotarea se face pentru 36 dintre itemi direct şi pentru 36 invers.

Cotare directă: A=0, B=1, C=2, D=3, E=4

Cotare inversă: A=4, B=3, C=2, D=1, E=0

Altfel spus, itemii cotaţi direct sunt cei formulaţi iraţional, pe când cei cotaţi

invers sunt formulaţi raţional. Rezultă că un scor global (Total) mic înseamnă credinţe

iraţionale puţine, iar un scor mare credinţe iraţionale multe. Scorurile se por face şi

separat, pentru iraţionalitate şi raţionalitate. În plus, se pot calcula diferite scoruri

rezultate din combinaţii pe scale şi subscale.

Scorul pentru fiecare subscală se realizează prin însumarea scorurilor itemilor

care o compun. Numărul minim de puncte ce poate fi realizat este zero (adică la toţi

itemii direcţi = frazaţi iraţional s-a răspuns cu „puternic împotrivă” şi la toţi itemii

inverşi = frazaţi raţional s-a răspuns cu „puternic de acord”). Numărul maxim de

puncte este 288 (72 itemi x 4 puncte).

Aşadar, scorurile luate în discuţie în această lucrare ca şi măsură a credinţelor

subiecţilor sunt:

(1) Total (măsură a iraţionalităţii);

(2) IB (credinţe iraţionale);

(3) RB (credinţe raţionale);

(4) DEM (imperativul „trebuie”);

(5) SD (evaluarea globală negativă a propriei persoane);

(6) LFT (toleranţa scăzută la frustrare);

(7) AWF (gândirea catastrofică).

Tabelul....Scala de atitudini şi convingeri 2 – codurile itemilor pentru cotare

Item Raţionalitate/Iraţionalitate

Conţinut Proces

5 IR CONFORT LFT6 IR APROBARE SD/GE7 R APROBARE AWF8 IR CONFORT SD/GE9 IR APROBARE SD/GE10 IR REALIZARE LFT11 R CONFORT AWF12 IR REALIZARE AWF13 R APROBARE DEM14 R APROBARE SD/GE15 IR REALIZARE DEM16 R CONFORT LFT17 R REALIZARE SD/GE18 IR REALIZARE AWF19 R APROBARE LFT20 R REALIZARE SD/GE21 R CONFORT AWF22 IR CONFORT LFT23 IR REALIZARE SD/GE24 R REALIZARE DEM25 R CONFORT LFT26 IR APROBARE LFT27 IR APROBARE AWF28 IR REALIZARE LFT29 R APROBARE DEM30 R REALIZARE AWF31 R REALIZARE SD/GE32 R CONFORT SD/GE33 IR REALIZARE DEM

34 IR CONFORT AWF35 R CONFORT DEM36 R APROBARE AWF37 IR APROBARE DEM38 R REALIZARE AWF39 IR REALIZARE LFT40 R APROBARE LFT41 R REALIZARE DEM42 IR REALIZARE AWF43 IR CONFORT DEM44 R APROBARE SD/GE45 R CONFORT AWF46 R REALIZARE LFT47 IR CONFORT LFT48 R APROBARE DEM49 IR CONFORT AWF50 IR APROBARE LFT51 R APROBARE AWF52 IR APROBARE DEM53 IR CONFORT AWF54 R REALIZARE LFT55 R REALIZARE DEM56 IR CONFORT DEM57 R APROBARE LFT58 R CONFORT LFT59 IR APROBARE AWF60 IR CONFORT SD/GE61 R REALIZARE LFT62 IR REALIZARE SD/GE63 IR APROBARE DEM64 R CONFORT DEM65 IR REALIZARE SD/GE66 IR APROBARE SD/GE67 IR APROBARE LFT68 IR CONFORT SD/GE69 R CONFORT DEM70 R REALIZARE AWF71 IR CONFORT DEM72 R APROBARE SD/GE73 R CONFORT SD/GE74 IR REALIZARE DEM75 IR APROBARE AWF76 R CONFORT SD/GE


Fidelitatea scalei

Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a

măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în

condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995).

Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza

consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).

Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei

măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la

aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.

Fidelitatea ABS 2 a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă

internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 409 subiecţi, valoarea Alfa fiind

de 0,85. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul

că itemii testului evaluează acelaşi construct.

Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=409)

Scala Coeficient α Număr de itemi

Total .85 72 itemi

AWF 18 itemi

DEM 18 itemi

SD 18 itemi

LFT 18 itemi

Studiile psihometrice efectuate pe populaţie americană indică o consistenţă

internă adecvată utilizării instrumentului; astfel coeficienţii alfa pentru cele patru

procese şi trei subscale de conţinut variază între .92 şi .86. Majoritatea subscalelor

discriminează între grupurile clinice şi cele de control (fără psihopatologie)

(DiGiuseppe şi colab., 1989).

Studiile efectuate anterior pe populaţie românească indică o consistenţă

internă adecvată.

Datele obţinute în urma unui studiu efectuat pe un eşantion de 350 vorbitori de

limba română indică valori comparabile cu cele obţinute în investigaţia iniţială

efectuată pe populaţie americană, adecvate utilizării în condiţii bune a scalei

(Macavei, 2002).

Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=350)

Scala Coeficient α Număr de itemi

Total .87 72 itemi

AWF .67 18 itemi

DEM .60 18 itemi

SD .79 18 itemi

LFT .72 18 itemi

Validitate

Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care

acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la

măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test

sunt corecte (Messick, 1995).

Validitatea relativă la construct

Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă

constructul pe care îl măsoară.

În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o

componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care

rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare

despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes,

apud Silva, 1993).

Vezi ABSs si DAS

Validitatea relativă la conţinut

Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor

testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului

pe care dorim să îl măsurăm.

Validitatea relativă la un criteriu

Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua

decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru

a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu

valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

2.1.1.6. Etalonare

Structura eşantionului

Interpretarea rezultatelor

Manual de Scale Clinice

Documents

Transcript of Manual de Scale Clinice