MANUAL DE BUNE PRACTICI

- Martie 2006 -

Agenţia Statelor Unite pentru

Dezvoltare InternaţionalăWorld Learning

ChildNet Program

GUVERNUL ROMÂNIEIAutoritatea Naţională pentru

Protecţia Drepturilor Copilului

"Acest manual de bune practici a fost realizat cu sprijinul misiunii din Romania a Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala, prin intermediul programului World Learning-ChildNet.Opiniile exprimate in acest material apartin autorilor si nu reflecta neaparat punctul de vedere al Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala."

1

WORLD VISION ROMANIA - BIROU ZONAL VILCEA

CENTRUL DE INTERVENTIE TIMPURIE PENTRU COPIII CU DIZABILITATI DE LA 0 LA 6 ANI

www.worldvision.ro

Autori manual:

IOANA VEGA – psihologRAMONA CAPATINA – psihopedagogSILVIA SOIMU – kinetoterapeutIRINEL FARMAZON – kinetoterapeutMADALINA DUTU – educator specializat

Viziunea noastra pentru fiecare copil, pentru viata in toata plinatatea ei. Ruga noastra pentru fiecare suflet, cu vointa de a o implini.

2

CUPRINS

1. Prezentare proiecte

2. Drepturile copilului cu dizabilitati si ale asistentului personal

3. Dezvoltarea unei proceduri de evaluare, recuperare si monitorizare a copilului cu dizabilitati de la 0 la 6 ani

3.1. Identificare beneficiari

3.2. Ancheta sociala 3.3. Evaluarea psihomotrica

3.4. Elaborarea planului de interventie specializat

3.5. Desfasurarea activitatilor recuperatorii

3.5.1. Activitati educationale

3.5.2. Activitati kinetoterapeutice

IV. Asigurarea unui suport de tip emotional, social si material pentru familia copilului cu dizabilitati de la 0 la 6 ani

4.1. Suport emotional

4.2. Suport social

4.3. Suport material

5. Sensibilizarea si responsabilizarea comunitatii privind drepturile copilului cu dizabilitati

5.1. Organizarea de intalniri periodice cu reprezentantii institutiilor de stat DGASPC si ONG-uri

5.2. Campania de sensibilizare si informare

3

6. Organizarea/oferirea de cursuri – prezentare generala

6.1. Sesiuni de instruire pentru parinti

6.2. Sesiuni de instruire pentru asistenti maternali profesionisti

6.3. Cursuri pentru educatori

6.4. Selectia si instruirea voluntarilor

4

WORLD VISION ROMANIA – ZONA VILCEA

I. PREZENTARE PROIECTE

World Vision este un parteneriat international format din peste 100 de tari din Europa, Asia, Africa, America de Sud si Nord, Australia, care au la baza valori si principii crestine. World Vision Romania este o organizatie crestin umanitara ce face parte din acest parteneriat. In zona Vilcea, World Vision Romania desfasoara urmatoarele proiecte:

Proiectul de dezvoltare comunitara care se adreseaza intregii comunitatii in dorinta de a identifica si sustine initiative locale de schimbare in bine a vietii membrilor sai pentru a putea crea bazele unei dezvoltari pe termen lung, pe care comunitatea sa o poata continua cu forte proprii.

Proiectul a inceput in 1999 si include 11 comunitati: Dragoesti, Olanu, Danicei, Stoilesti, Scundu, Galicea, Vitomiresti, Dobroteasa, Mihaesti, Nicolae Balcescu, Orlesti. Proiectul se concentreaza pe rezolvarea problemelor din cadrul sistemului educational, in scoli, gradinite si cluburi, ca si ingrijirea sanatatii, educatia spirituala in parteneriat cu preotii locali, economie si agricultura.

Proiectul Copiii Romaniei a inceput in judetul Vilcea in 1997 prin componenta de educatie timpurie desfasurata in institutiile de protectie a copilului in vederea asigurarii unor standarde inalte in ingrijirea, dezvoltarea si educarea copiilor institutionalizati. In prezent, proiectul promoveaza servicii alternative de tip familial si se adreseaza comunitatii pentru a identifica resurse in sprijinul familiilor in dificultate: plasamentul familial in regim de urgenta al copiilor aflati in situatie de criza; prevenirea institutionalizarii si abandonului copilului ce se afla in familii cu risc social; prevenirea abandonului copilului in Maternitate prin serviciile oferite de asistentul social in cadrul cabinetului de consiliere; informarea si educarea comunitatii despre prevenirea abuzului si neglijarii copilului; implicarea comunitatii in procesul de dezvoltare a serviciilor sociale locale pentru copii si familiile lor.

Proiectul «   Initiativa Speranta pentru HIV/SIDA Romania   » Componente: prevenire, ingrijire, advocacy, parteneriat cu bisericile,

ONG-urile si grupurile de initiative, instruire pentru personalul World Vision.

5

INTERVENTIE TIMPURIE PENTRU COPIII CU DIZABILITATI

In octombrie 2004, in cadrul Organizatiei World Vision Romania, biroul zonal Vilcea a luat fiinta proiectul « Interventie timpurie pentru copiii cu dizabilitati ». El se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 0 – 6 ani, care prezinta intarzieri in dezvoltarea psihomotorie.

Scopul proiectului

Scopul proiectului este de a furniza servicii de evaluare, interventie timpurie si consiliere pentru copiii cu dizabilitati si familiile lor cu domiciliul in judetul Vilcea.

Prin aceste interventii urmarim prevenirea abandonului copiilor cu dizabilitati, incurajarea reintegrarii copiilor institutionalizati in familie si integrarea in societate.

Obiectivele proiectului

Stabilirea unui sistem de teste standardizate pentru evaluarea copiilor cu nevoi speciale cu varsta cuprinsa intre 0 – 6 ani. Alcatuirea unui model de interventie timpurie care sa se adreseze tuturor ariilor de dezvoltare (cognitiv, motor, limbaj, adaptativ si social). Acesta va include si pregatirea parintilor, astfel incat sa devina co-terapeuti in procesul de recuperare al copilului. Furnizarea unor servicii pentru familiile copiilor cu dizabilitati, incluzand informatii despre diferitele tipuri de dizabilitati, consiliere, terapie de grup, referire la servicii conexe. Integrarea copiilor din proiect in invatamântul de masa (prescolar si scolar) Dezinstitutionalizarea unui numar de 20 copii cu dizabilitati Dezvoltarea unei campanii de sensibilizare si informare privind problematica copilului cu dizabilitati care sa contribuie la schimbarea atitudinii publicului fată de persoanele cu dizabilitati Desfasurarea unui mare numar de activitati de voluntariat Constituirea unei retele de institutii implicate in problematica copilului cu dizabilitati.

Ce este interventia timpurie?

Interventia timpurie este un program de recuperare psihomotorie pentru copii cu varsta intre 0 – 6 ani care prezinta o intarziere in dezvoltare.

6

Aceste intarzieri pot fi suspectate inca de la nastere ( ex. Sindrom Down ) sau pot fi observate in primele luni de viata ( ex. Paralizii Cerebrale ).

Literatura de specialitate arata ca, odata ce o intarziere in dezvoltare este suspectata, cu cat se incepe mai devreme interventia, cu atat cresc sansele de recuperare. Asteptarea poate determina pierdere potentialului functional.

Etapele derularii proiectului:

1. Identificarea familiei si a copilului cu dizabilitati.2. Interviu cu parintii copiilor cu dizabilitati.3. Ancheta sociala realizata de asistentul social.4. Evaluarea copilului de catre psiholog, educator si kinetoterapeut.5. Elaborarea unui plan de interventie individualizat.6. Redactarea unui program de activitati individualizat si adaptat la nevoile

copilului, ce trebuie administrat acasa de catre parinti in timpul saptamanii, intre intalnirile cu specialistii.

7. Intalniri periodice cu parinţii (grup-suport) si consiliere.8. Vizite periodice la domiciliul beneficiarilor de catre asistentul social în

vederea monitorizarii nevoilor familiei si a colaborarii profesionale cu specialistii.

9. Reevaluare, dupa o perioada de 6 luni de la interventia propriu-zisa, a copilului.

10. Continuarea sau intreruperea activitatii, integrarea in colectivitate, referire spre alte servicii.

11. Iesirea din proiect presupune introducerea de noi beneficiari.

Activitati:

evaluarea complexa a copiilor cu dizabilitati cu varsta cuprinsa intre 0-6 ani

informarea si consilierea individuala si de grup a parintilor, asistentilor personali si a asistentilor maternali profesionisti

indrumarea familiilor spre servicii alternative advocacy pentru includerea copiilor cu dizabilitati in gradinite si scoli de

masa dezinstitutionalizarea unui numar de 20 de copii cu dizabilitati identificarea si pregatirea voluntarilor care vor fi implicati in activitatile

cu copiii (educative, de socializare), cu parintii, dar si in activitatile de advocacy

elaborarea si editarea de materiale informative pentru specialisti si parinti.

7

Beneficiari:

60 copii cu dizabilitati cu varsta intre 0-6 ani, precum si familiile acestora (parinti, asistenti personali, asistenti maternali profesionisti)

Principiul de lucru

Parintii sunt persoanele cele mai importante in viata si in implinirea dezvoltarii copilului. Printr-un parteneriat profesional, dorim sa ajutam parintii sa se implice in modul cel mai eficient in dezvoltarea copilului si sa-l insoţim pe parcursul procesului de recuperare

Rezultate asteptate:

60 de copii cu dizabilitati din Rm. Vilcea vor fi beneficiari ai serviciului comunitar “Interventie timpurie la copilul cu dizabilitati”

20 copii protejati in institutii pentru copilul cu dizabilitati din judeţul Valcea vor fi reintegrati în familia biologica sau vor fi protejaţi de asistenti maternali profesionişti

identificarea, pregatirea si atestarea a 10 asistenti maternali profesionisti care sa ia in plasament copii cu dizabilitati

elaborarea unui manual de bune practici.

Echipa de lucru:

1 Coordonator proiect 1 Psiholog 2 Kinetoterapeuti 2 Educatori specializati 1 Asistent social

Parteneri:

World Vision Romania – Biroul VilceaDirecţia Generală de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vilcea

8

II. DREPTURILE COPILULUI CU DIZABILITATI

In vederea asigurarii integrarii cu sanse egale in viata sociala, copiii cu dizabilitati beneficiaza de urmatoarele drepturi:

Accesul liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit, in raport cu restantul functional si potentialul recuperator.

Pregatirea scolara la domiciliu a copiilor cu dizabilitati, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege.

Alocatia de stat pentru copiii cu dizabilitati in conditiile si in cuantumul prevazut de lege.

Alocatie de intretinere pentru copiii cu dizabilitati, in conditiile si in cuantumul prevazut de lege.

Locuri de odihna gratuite in tabare pentru copii prescolari, elevi si studenti cu dizabilitati, o data pe an.

Asistent personal pentru copilul cu handicap grav, angajat de catre autoritatile administratiei publice locale; parintii sau reprezentantii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unitatile bugetare sau pentru asistent personal.

Bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti.

Asistenta medicala. Obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice,

carucioare din Fondul de Asigurari Sociale de Sanatate si asigurarea cu prioritate a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace.

Gratuitatea transportului urban cu mijloacele de transport in comun pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora.

Gratuitatea transportului interurban, la alegere cu tren de persoane clasa a II-a, cu autobuzul; precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitate.

Drepturile persoanei care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil cu dizabilitati:

Concediu platit pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati, pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani.

Concedii medicale pentru ingrijirea copiilor cu handicap grav sau accentuat, care necesita tratament pentru afectiuni intercurente pana la implinirea de catre copil a 18 ani.

Gratuitatea serviciilor de cazare si masa pentru persoana care insoteste copilul cu handicap grav in spital.

9

Scutirea de plata taxelor de abonament pentru persoanele detinatoare de aparat de radio si televizor, daca copilul are handicap gradul I.

Prioritate la instalarea postului telefonic si scutire de la plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse si de costul a 400 de impulsuri pentru nevazatori, pentru gradele accentuat si grav.

Prioritatea la inchirierea, construirea si cumpararea locuintelor din fondul de stat, pentru gradele accentuat si grav.

Stabilirea chiriei la tariful minim prevazut de lege pentru gradele accentuat si grav.

III. DEZVOLTAREA UNEI PROCEDURI DE EVALUARE, RECUPERARE SI MONITORIZARE A COPILULUI CU DIZABILITATI DE LA 0 LA 6 ANI

10

3.1. IDENTIFICAREA BENEFICIARILOR

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are o baza de date care contine toate informatiile referitoare la copii cu dizabilitati diagnosticati. Avand in vedere parteneriatul cu aceasta institutie, inaintand o adresa catre serviciul de asistenta sociala se poate obtine lista copiilor cu dizabilitati cu varste cuprinse intre 0- 6 ani.

Avand aceste informatii, prima selectie o face asistentul social iar criteriul folosit este acela al diagnosticului. Se vor selecta doar copiii ale caror diagnostice se refera la dizabilitati mentale si fizice si care se incadreaza in intervalul de varsta 0-6 ani.

Potentialii beneficiari sunt contactati telefonic si sunt invitati la un interviu in cadrul centrului de recuperare. Acest interviu cuprinde doua sectiuni : una destinata ofertantului de servicii si alta rezervata beneficiarului.

Mai intai se prezinta serviciile oferite, echipa de specialisti, contractul cu familia, care contine drepturi si obligatii atat pentru parinti cat si pentru E.I., modul de lucru, actele necesare intocmirii dosarului.

Apoi parintele prezinta intregii echipe situatia copilului: diagnosticul, varsta, intarzierile si respective nevoile copilului la momentul respectiv si, mai ales, sperantele cu care vine el in proiect.

La sfarsitul interviului asistentul social impreuna cu parintele stabilesc data si ora unei vizite la domiciliu in vederea realizarii anchetei sociale.

Un alt mod de identificare a beneficiarilor este stabilirea unei relatii de colaborare cu specialistul in neuropsihiatrie infantila. In acest sens este bine sa se contacteze medicul neuropsihiatru, sa i se prezinte proiectul si serviciile oferite si sa i se puna la dispozitie si materiale informative de tip: pliante, brosuri, astfel incat el sa-i indrume pe potentialii beneficiari catre acest serviciu de recuperare.

De asemenea mai sunt si parinti care afla de existenta programului de la alti beneficiari si care solicita serviciile oferite in cadrul proiectului.

Bineinteles ca nu trebuie sa uitam ca exista un numar limitat de locuri in proiect si in cazul in care sunt mai multe solicitari se formeaza o lista de asteptare. In momentul in care, in urma reevaluarii unui caz, se constata ca obiectivele au fost indeplinite si nu mai este necesara continuarea interventiei, va fi contactat pentru interviu un alt beneficiar, aflat deja pe lista de asteptare.

In urma interviului parintele trebuie sa stie ca se va intocmi un dosar pentru copil si deci va trebui sa aduca o serie de acte la care se vor adauga apoi fisele completate de fiecare specialist in parte.

11

Dosarul fiecarui copil cuprinde: fisa de identificare care trebuie sa contina: fotografia copilului, nume,

diagnostic, adresa, numar de telefon; contractul cu familia; ancheta sociala intocmita de sistentul social; evaluare : fisa de evaluare psihomotrica; psihologie : fisa de evaluare a copilului, planul de interventie

specializat, fisa psihologica a parintelui, fisa de consiliere a parintelui; educatie : fisa de evaluare educationala, planul de interventie

spacializat; kinetoterapie: fisa evolutiei motrice, planul de interventie

kinetoterapeutica, planul de activitate kinetoterapeutica, fisa de evolutie;

copii acte (certificat de nastere, carti de identitate parinti, certificat casatorie parinti) si fise medicale (orice act care contine diagnosticul, ultimul bilet de iesire din spital, recomandari).

Pentru desfasurarea activitatilor in conditii optime si pentru o buna colaborare a celor doua parti implicate (beneficiar – echipa proiect) se impune inca de la inceput necesitatea semnarii unui contract.

Contractul cu familia va cuprinde : ofertant servicii (componenta echipei de specialisti); numele beneficiarului, data nasterii, domiciliul si actul de identitate; perioada desfasurarii activitatii; drepturile beneficiarului; obligatiile beneficiarului; drepturile ofertantului de servicii; obligatiile ofertantului de servicii; semnarea contractului de ambele parti (unul dintre parinti si

coordonatorul de proiect); data semnarii contractului.

Pentru o mai buna functionare a Centrului de Interventie Timpurie, a fost stabilit un set de reguli care trebuie respectate de beneficiari:

1. In cazul in care un copil lipseste de la sedintele de recuperare de 2 ori consecutiv si neanuntat se propune iesirea lui din proiect.

2. In cazul in care un copil lipseste de la sedintele de recuperare pe o perioada de 3 saptamani (indiferent daca a anuntat sau nu) se propune iesirea lui din proiect, exceptie facand cazul in care se afla la

12

tratament/analize/recuperare in alt oras (in acest caz solicitam o adeverinta medicala/bilet iesire din spitalul in care a fost internat).

3. Este obligatorie prezenta parintelui/ingrijitorului la minim unul din cele doua grupuri suport ce au loc intr-o luna; in caz contrar se propune iesirea copilului din proiect.

4. Pentru o intarziere de 15 minute, sedinta de educatie/kinetoterapie/consiliere nu va mai avea loc. Pentru o intarziere mai mica de 15 minute, sedinta de recuperare se va desfasura in limita timpului ramas.

In cazul nerespectarii celor prevazute in contract se produce rezilierea acestuia urmata de iesirea din proiect a beneficiarului in cauza.

3.2. ANCHETA SOCIALA

Ancheta sociala este o metoda de cercetare ce include tehnici, procedee si instrumente interogative de culegere a informatiilor si are ca si obiect de abordare realitatea sociala, evenimente, fenomene si procese caracteristice precum si atitudinea oamenilor fata de acestea, semnificatiile pe care ei le atribuie, sfera lor de aspiratii, interese, preocupari.

Metodele folosite in realizarea anchetei sociale sunt : interviul si observatia.

In timpul interviului, asistentul social stabileste impreuna cu parintele data si ora unei vizite la domiciliu in scopul intocmirii anchetei sociale. Abia apoi se programeaza copilul pentru evaluarea psihomotrica.

Ancheta sociala se face numai de catre asistentul social, la domiciliul copilului. Inainte de inceperea discutiei cu beneficiarii, asistentul social trebuie sa aiba un plan al interviului care sa includa urmatoarele intrebari :

care este scopul interviului ; ce subiecte trebuie abordate ; ce doreste sa realizeze in timpul interviului ; cum trebuie sa abordeze problemele;

Ancheta sociala va cuprinde (vezi Anexe): data intocmirii si numele asistentului social; date privind copilul: nume, data nasterii, CNP, domiciliul,

diagnosticul copilului si istoricul bolii; date privind familia: numele parintilor, profesia si locul de munca: date privind ceilalti copii din familie (daca este cazul);

13

date privind locuinta: proprietatea, mobilare si dotare, starea de igiena; situatia materiala: veniturile familiei si aprecierea nivelului de trai; informatii sociale si familiale: istoricul si structura familiei, probleme

de sanatate, atitudinea parintilor fata de copil; asteptari ale familiei in ceea priveste programul (proiectul); servicii apelate anterior; concluzii si recomandari (formulate de asistentul social in ceea ce

priveste intrarea copilului respectiv in program).

Tot din atributiile asistentului social fac parte si vizitele periodice la domiciliul beneficiarilor in urma caroara intocmeste rapoartele de vizita. Un raport de vizita va contine :

data efectuarii vizitei ; numele copilului ; persoana de contact ; scopul vizitei ; observatii si concluzii.

3.3. EVALUAREA PSIHOLOGICA A COPILULUI

Evaluarea trebuie privita ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoastere si estimare cantitativa si calitativa a particularitatilor dezvoltarii si a capacitatii de invatare a copilului. Ea presupune colectarea de informatii cat mai complete, interpretarea de date, punerea si rezolvarea de probleme in scopul orientarii deciziei si interventiei.

Evaluarea se prezinta ca parte esentiala din procesul de recuperare si urmareste nu numai investigarea capacitatilor de moment ale copilului dar si posibilitatile ulterioare de recuperare, potentialul de invatare si de dezvoltare, sugerand programe ameliorative pe anumite paliere de dezvoltare.

Prin evaluare se evidentiaza elementele pozitive din dezvoltarea copilului - punctele de la care se va structura interventia terapeutica ulterioara. Sistemul de interventie in care este cuprins copilul cu dizabilitati trebuie sa cuprinda obligatoriu urmatorii pasi: identificare - diagnoza - orientare - masuri si servicii de interventie (de exemplu recuperare si reabilitare) si suport - reevaluare - integrare si includere sociala.

In consecinta, evaluarea este un proces continuu, de planificare si programare care orienteaza elaborarea planului de servicii personalizate si programele de interventii personalizate.

Demersul evaluativ in cazul copiilor cu dizabilitati parcurge urmatoarele mari etape:

14

Evaluarea initiala – constatativa care are ca obiective: identificarea, inventarierea, clasificarea, diagnosticarea, stabilirea nivelului de performante sau potentialul actual al copilului, estimarea/prognoza dezvoltarii ulterioare, bazata pe potentialul individual al copilului, stabilirea parametrilor programului de interventie personalizata.

Evaluarea finala (se realizeaza la 6 luni de la inceperea interventiei recuperatorii) are ca obiective: estimarea eficacitatii interventiei sau a programului recomandat si surprinderea ritmului de achizitie specific fiecarui beneficiar si poate deveni punct de pornire pentru noi recomandari cuprinse in planul de interventie personalizat.

Procesul de evaluare este un proces complex care implica mai multi specialisti: evaluarea medicala (care este realizata de catre medicul de specialitate in vederea stabilirii unui diagnostic complet), evaluarea educationala (care este realizata de psihopedagog si vizeaza nivelul de cunostiinte pe care le are copilul corelat cu capacitatile sale intelectuale), evaluarea sociala (este realizata de care asistentul social si vizeaza analiza mediului de viata a copilului) si evaluarea psihologica (este coodonata de catre psihog si vizeaza stabilirea unei diagnoze care arata departarea sau distanta fata de normele statistice).

Metodologia de evaluare. A fost dezvoltat in domeniu o diversitate de metode si instrumente validate stiintific, aplicabile in situatii formale dar si informale (in situatiile concrete ale vietii copilului). Aplicarea acestor metode si instrumente se realizeaza intr-o anumita perioada si cu precautii adaptate situatiei particulare fiecarui copil. Pentru a sumariza, in ceea ce priveste evaluarea psihologica si evaluarea psihoperagogica, instrumentele psihodiagnostice sunt urmatoarele:

Teste si probe psihodiagnostice, inventarii de abilitati, analiza de sarcini (care vizeaza nivelul de dezvoltare al copilului in mai multe arii: socializare, limbaj, cognitiv, autoservire, motric);

Observatie clinica si comportamentala directa, dirijata - orientata catre surprinderea anumitor particularitati psihice ale copilului;

Discutii cu parintii/colocviu anamnestic si psihodiagnostic care vizeaza cunosterea dezvoltarii copilului, originea dizabilitatii/deficientei, istoricul interventiilor (internari, tipuri de interventii urmate in trecut, proceduri, etc.).Informatiile culese prin intermediul acestor instrumente ne ofera o

adevarata "harta" a evolutiei copilului si a comportamentelor sale in domenii fundamentale: precum relatiile cu activitatea si cu mediul, relatiile cu ceilalti, relatiile cu sine. Instrumentele, fisele de observatie, testele de evaluare vor fi

15

selectate de profesionisti, in acord cu situatia copilului in cauza si cu respectarea normelor profesionale deontologice.

Examenul psihodiagnostic vizeaza urmatoarele arii de dezvoltare:a) dezvoltarea in plan cognitiv:

functionarea intelectuala (cunostiinte, abilitati cognitive, memorie, atentie, nivelul de dezvoltare al operatiilor gandirii);

functionarea perceptiva (organizare perceptiva, perceptie forma-fond, perceptia pozitiei in spatiu, relatiilor spatiale, nivele de stimulare senzoriala, structuri perceptiv-motrice, etc.)

b) achizitii in planul limbajului (volumul vocabularului activ, structura propozitiei/frazei, sintaxa, dificultati de pronuntie/articulare, ritmului, fluxulul verbal, accentulul in pronuntie, nivelul de dezvoltare si de adecvare a limbajului non-verbal - postura, expresie faciala, gestica, limbajul scris etc.)

c) achizitii pe linie relational - sociala si emotional - adaptativa (tip de relationare in grupul de egali, relationarea cu adultul familiar/nefamiliar, raportarea la regula, tipuri de joc accesibile in functie de nivelul de dezvoltare, etc.)

d) achizitii pe linie de autonomie personala - deprinderi de autoservire (nivelul de achiztii in autohranire, imbracare, igiena corporala, control sfincterian, modalitati de transmitere a nevoilor personale, etc.)

e) dezvoltarea motricitatii (nivel de dezvoltare al motricitatii fine si grosiere, coodonare membre, coordonare vizual-motorie, lateralitatea, schema corporala, capacitati fizice: forta, apasare, efort, viteza, amplitudine, capacitate de manipulare, precizia etc.).

In urma procesului de evaluare se completeaza Fisa de evaluare a copilului (vezi Anexe).

3.4. PROGRAMUL DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

Programul de interventie personalizat (PIP) este un instrument conceput sa rapunda cerintelor educative/formative speciale ale copilului deficient. PIP porneste de la teza ca fiecare este diferit si ca fiecare problema trebuie cunoscuta si tratata individualizat. Prin PIP se propun obiectivele

16

invatarii si insertiei sociale, se determina criterii de evaluare, se precizeaza interventii, se descriu modalitatile si resursele necesare pentru a sprijini copilul deficient sa invete si sa se adapteze mai bine.

PIP trebuie sa indice pentru copilul deficient in functie de obiectivele fixate:

Nivelul de integrare dorit/urmarit; Adaptarile necesare la ritmul invatarii si respectarea principiilor

pedagogice; Echipamente specializate necesare.

Programul de interventie personalizata cuprinde urmatoarele componentele:

Starea actuala a copilului (informatii initiale despre copil si cerintele educative specifice din acel moment obtinute din surse cat mai diversificate);

Elaborarea programului de interventie (pe baza informatiilor se stabileste decalajul dintre starea si abilitatile prezente ale copilului si ceea ce se urmareste; programul de interventie cuprinde: anticiparea unor rezultate prin prognosticul initial si prin descrierea momentelor cheie ale interventiei, consemnarea evaluarilor initiale si a celor periodice si finale, descrierea metdelor de interventie, pasii interventiei adaptate tipului de dificultati prezente);

Punerea in practica a interventiei (cuprinde: inregistrarea progreselor, consemnarea rezultatelor interventiei si observatii periodice - PIP trebuie sa fie obiectivul unei revizuiri periodice).Elaborarea PIP se inscrie intr-un proces global in care sunt implicati

specialistul, copilul, parintii si colaboratorii/partenerii.Planul de interventie specializata (PIS) este parte componenta a

programului de interventie personalizat. PIS se elaboreaza in cadrul echipei de specialisti si planifica

interventia ulterioara, tinand cont de nevoile educationale/ameliorative ale copilului identificate in cadrul procesului de evaluare. Asfel, o prima forma a PIS este elaborata de catre psiholog, dupa care fiecare dintre specialistii implicati (educator specializat si/sau kinetoterapeut) isi realizeaza cate un PIS analizand fiecare dintre obiective si detaliind prin modalitati de atingere a acestora. Un prim PIS (cel realizat de psiholog) trebuie sa contina: numele beneficiarului si al ingrijitorului, data nasterii, diagnostic, data de debut a interventiei, modalitatile recomandate de interventie recuperatorie, specialisti implicati, frecventa sedintelor, obiective pe termen scurt, mediu si lung, scopuri, puncte slabe/puncte tari.

Planurile de interventie specializata realizate de educatorul specializat si de kinetoterapeut contin scopurile mentionate mai sus detaliate si

17

analizate, fragmentate in pasi mici, impreuna cu activitatile si materialele necesare atingerii acestor scopuri.

Revizuirea PIS se realizeaza periodic, in urma reevaluarii; noile obiective stabilite in PIS vor tine seama de ritmul de achizitie al copilului, de schimbarile inregistrate in urma interventiei, de nevoile identificate ca fiind prioritare pentru dezvoltarea copilului.

3.5. DESFASURAREA ACTIVITATILOR RECUPERATORII –

3.5.1. ACTIVITATI EDUCATIONALE

In literatura psihopedagogica se intalnesc frecvent mai multi termeni care, in functie de modul de abordare a problematicii persoanelor cu dizabilitati, pot clarifica o serie de delimitari semantice utile in intelegerea corecta a fenomenelor avute in vedere:

1. Aspectul medical – deficienta – se refera la deficitul stabilit prin metode si mijloace clinice sau paraclinice, explorari functionale sau alte evaluari folosite de serviciile medicale. Deficitul poate fi de natura senzoriala, mentala, motorie, comportamentala sau de limbaj.

2. Aspectul functional – incapacitatea – reprezinta o pierdere, o diminuare totala sau partiala a posibilitatilor fizice, mentale, senzoriale, fiind o consecinta a unei deficiente care impiedica desfasurarea normala a unei activitati.

3. Aspectul social – handicap sau inadaptare – rezuma consecintele deficientei si ale incapacitatii, cu manifestari variabile in raport cu gravitatea deficientei si cu exigentele mediului.

Activitatile educationale isi propun sa ofere un model de interventie timpurie in toate ariile de dezvoltare a copilului – cognitiv, limbaj, socializare, autoservire si motor.

Pentru a putea incepe activitatea de interventie educationala trebuie sa se tina cont de anumite reguli:

Cunoasterea particularitatilor specifice dezvoltarii psihice a copilului de la 0 la 6 ani si a tuturor componentelor personalitatii;

Cunoasterea principalelor caracteristici care alcatuiesc tabloul clinic al fiecarui tip de dizabilitate in parte;

Adaptarea obiectivelor, metodelor si mijloacelor de invatamant la cerintele impuse de particularitatile dezvoltarii psihomotrice a copilului cu dizabilitati;

Asigurarea unui cadru optim de pregatire astfel incat fiecare copil supus educatiei si instruirii sa asimileze un minimum de cunostinte si deprinderi practice necesare integrarii sociale;

18

Informarea si sensibilizarea comunitatii cu privire la drepturile copilului cu dizabilitati.

Caracteristicile educatiei speciale

Pentru asigurarea unei evaluari complexe si eficiente este necesar sa relevam cateva caracteristici ale educatiei speciale, care vor constitui de altfel si coordonate ale activitatii de evaluare:

Prima caracteristica: educatia speciala este centrata pe nevoile particulare ale copiilor avand ca punct de plecare evaluarea globala in domeniile sezorio – motor, comunicare, social, afectiv, cognitiv si autoservire.

A doua caracteristica: interventiile educatiei speciale au un caracter individualizat, personalizat incepand cu evaluarea nevoilor fiecarui copil, formularea obiectivelor pe termen scurt, mediu si lung si reevaluarea periodica a acestora.

A treia caracteristica: educatia speciala are un caracter polivalent, adica ofera copiilor cu dizabilitati toate serviciile de care are nevoie acesta.

A patra caracteristica: educatia speciala este diversificata, adica ofera o gama de optiuni persoanei cu dizabilitati corespunzatoare evantaiului de nevoi depistate si de disponibilitatile comunitatii.

A cincea caracteristica: educatia speciala este comprehensiva adica deserveste toate persoanele cu dizabilitati indiferent de tipul dizabilitatii si de gradul acesteia in asa fel incat nici un copil sa nu fie exclus de la accesul intr-o structura de invatamant pe baza severitatii dizabilitatii sau sa beneficieze de o scolarizare de calitate inferioara fata de ceilalti copii.

Strategii recuperatorii in psihopedagogia speciala

Dupa ce a avut loc interviul cu familia copilului cu dizabilitati in care echipa de specialisti a aflat cat mai multe informatii despre copil: ce diagnostic are, care este problema, de ce ar vrea parintii acestuia sa il includa in proiect, care sunt asteptarile lor, este programata o sedinta de evaluare. La evaluarea educationala participa psihologul si educatorul specializat, iar aceasta se desfasoara de-a lungul a doua sedinte. Evaluarea se realizeaza pe cele cinci arii de dezvoltare a copilului: limbaj, cognitiv, socializare, motricitate fina si autoservire. In urma acesteia educatorul specializat intocmeste o fisa de evaluare educationala (vezi anexa) in care sunt mentionate pe arii de dezvoltare care sunt achizitiile pe care le are copilul si care sunt comportamentele pe care copilul trebuie sa le achizitioneze.

In urma planului de interventie personalizat pe care psihologul la realizat, educatorul va intocmi un plan de interventie specializat (vezi

19

anexa). Acesta va cuprinde obiectivele generale care sunt preluate din planul de interventie personalizat intocmit de psiholog, obiectivele specifice si activitatile care sunt programate pentru atingerea tuturor obiectivele care au fost fixate.

Dupa ce fisa de evaluare si planul de interventie specializat au fost intocmite incep sedintele de recuperare. Terapiile utilizate in activitatea educationala de la Centrul de Interventie Timpurie sunt terapia cognitiva, ludoterapia, terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala si recuperarea prin invatare.

Terapia cognitiva

Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatorii care faciliteaza intelegerea lucrurilor, fenomenelor, oamenilor, situatiilor in dimensiunea lor instrumental-integratoare. La copiii cu dizabilitati, terapia cognitiva presupune o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa niveluri adaptate unei largi tipologii de organizare mentala.

Programa de terapie educationala complexa si integrata vizeaza in aria terapiei cognitive, doua domenii mari: terapia cognitiva de tip A si terapia cognitiva de tip B.

Terapia cognitiva de tip A vizeaza consolidarea, sistematizarea, completarea, intr-o maniera deosebita de cea a procesului de predare-invatare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilor, precum si un mod diferit de organizare a activitatilor de cunoastere.

Terapia cognitiva de tip B include activitatile si programele care organizeaza procesul de cunoastere, cu nuantari diferite pentru diferitele procese psihice.

Cunoasterea senzorialaDemersul metodic educational este posibil incepand cu varstele mici.

Fiecare copil are ritmul propriu de cunoastere senzoriala asa ca numai dupa o evaluare initiala a copilului in domeniul senzorialitatii poate determina nivelul la care dorim sa-l stimulam. Forma exercitiilor variaza in functie de nivelul la care se afla copilul in acel moment. Exista trei niveluri de interventie corespunzatoare celor trei niveluri de cunoastere senzoriala : Nivelul 1 – se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere

sincretic, global, de acumulare a unor amanunte neasociate intre ele. La acest nivel educarea simturilor trebuie sa pastreze o forma cat mai apropiata de aceea pe care o iau exercitiile si jocurile pentru copiii foarte mici.

Nivelul 2 – la acest nivel copiii sunt apti de educatie senzoriala, inclusiv la nivel metodic. Activitatea perceptiva devine o sursa de decentrari, de

20

transferari, de anticipari si in general, de analiza mai mobila care duce pana la reversibilitate.

Nivelul 3 – la acest nivel cunoasterea senzoriala poate lua forma unor activitati organizate metodic, avand un scop in sine. Acest nivel permite copiilor observari, analize, sinteze la nivelul tuturor analizatorilor. Educatia senzoriala sistematica aduce o contributie la dezvoltarea capacitatii de sesizare a nuantelor si a detaliilor fine, ca si a ariei unei insusiri descoperite in cursul observarii unui obiect oarecare. Rolul specific al educatiei senzoriale, la acest nivel este acela de a antrena copilul sa perceapa raporturi intre marimi, greutati, volume, distante, pozitii si directii.

Formarea abilitatilor vizual - perceptiveCoordonarea vizual – motorie este capacitatea de a coordona vizualul

cu miscarile corpului sau a unei parti a corpului. In activitatile zilnice ochii si intregul corp reactioneaza impreuna. Aceasta nu este o capacitate implicate numai in activitatile zilnice ci este implicata si in perceperea spatiilor, care fara o coordonare vizual – motorie nu ar fi posibila.

Un copil cu o coordonare vizual – motorie slaba va avea dificultate de adaptare la cerintele mediului (dificultate de miscare, de imbracare, de a modela, de a desena si de a scrie). Programul de recuperare trebuie sa cuprinda exercitii pentru fiecare grupa de muschi, exercitii de miscare a ochilor, de dezvoltare a echilibrului si de perceptie corecta a imaginii, de formare a schemei corporale.

Perceptia obiect – fundal. Fiecare percepe mai clar acele lucruri spre care isi indreapta atentia. Obiectul este partea din campul perceptiv care se afla in centrul atentiei celui care il observa. Cand acesta isi indreapta atentia catre altceva, acel punct devine centru nou de atentie si primul se confunda cu fundalul. Un lucru nu poate fi clar perceput decat in relatie cu fundalul sau. Un observator poate judeca in mod corect distanta, marimea si forma unui obiect numai daca percepe si fundalul sau.

Un copil cu o slaba discriminare obiect – fundal pare neatent si dezorganizat. Acest lucru se intampla deoarece atentia sa tinde sa sara de la orice stimul intruns – ceva ce se misca, ceva colorat – indiferent cat de putin important este pentru ceea ce face el. Recuperarea perceptiei obiect – fundal duce la imbunatatire a capacitatii de distribuire a atentiei, de concentrare asupra stimulilor importanti si ignorarea celor neimportanti, duce la un comportament mai organizat. Exercitiile creion – hartie vor fi precedate de jocuri si exercitii ce implica obiecte tridimensionale.

Perceptia pozitiei in spatiu. Copilul percepe distanta si directia obiectelor in legatura cu pozitia propriului corp si din aceasta capacitate primara el invata sa perceapa pozitia unui obiect in relatie cu altul. Perceptia

21

corecta a obiectelor in raport cu corpul depinde de perceptia corecta si cunoasterea corpului. Perceptia relatiei corpului cu un obiect nu se invata numai prin vizualizarea lor, dar si prin simt tactil. Cunoasterea corecta a corpului se compune din trei elemente: imaginea corpului, conceptul corpului si schema corporala. Daca una dintre ele este deficitara, perceptia pozitiei in spatiu este si ea deficitara.

Perceptia relatiilor spatiale rezida in capacitatea de a percepe pozitia a doua sau mai multe obiecte in relatie cu tine insuti si relatia dintre ele. Exercitiile cu completari de figuri si asamblari de parti pentru a forma un intreg ajuta la educarea perceptiei relatiilor spatiale si a relatiilor obiect – fundal.

Invatarea conceptelor fundamentalePentru fiecare din conceptele fundamentale se stabilesc cateva

obiective:Grupari: perceperea grupurilor de obiecte constituite pe baza unei

insusiri comune; perceperea si aprecierea globala a cantitatii de obiecte concrete si a raporturilor cantitative dintre grupurile de obiecte; formarea deprinderii de a forma grupuri de obiecte de acelesi fel dintr-o multime de obiecte eterogene; consolidarea deprinderii de a forma perechi; formarea deprinderii de a determina obiectele care apartin sau nu unei grupe; formarea deprinderii de a grupa obiectele dupa diferite criterii: culoare, forma, dimensiune sau utilitate.

Ordonarea si serierea: formarea capacitatii de ordonare a obiectelor in sir crescator si descrescator; formarea capacitatii de ordonare dupa criteriul culorii si a capacitatii de ordonare cu respectarea alternantei de culoare; formarea capacitatii de ordonare cu respectarea alternantei de ritm.

Clasificarea: formarea deprinderii de clasificare corecta a unor obiecte dupa anumite criterii: culoare, forma, dimensiune, utilitate, substanta materialelor, greutate; formarea deprinderilor de a manipula corect obiectele.

Transformarea: formarea capacitatii de sesizare a relatiei plin – gol; formarea capacitatii de a putea imparti o grupa in doua subgrupe cuprinzand un numar de obiecte inegal; formarea capacitatii de a compara doua grupe de obiecte, inegale ca numar si de a realiza echivalarea lor; formarea capacitatii de a alcatui grupe de obiecte egale prezentate in spatializari diferite.

Intuirea constelatiilor numerice: selectarea intuitiva a unor gramezi de obiecte facute deja dupa modelul profesorului; actiunea de manipulare proprie a copilului si de grupare; reproducerea cu obiecte concrete a numarului de obiecte desenate pe o foaie de educator; reproducerea grafica a grupului de obiecte; formarea de gramezi cu un numar de obiecte corespunzator numarului de sunete auzite; utilizarea termenilor: mult, putin,

22

mai mult, mai putin, tot atat; numararea propriu – zisa prin corespondenta obiect – cuvant.

Sunete si litere: educarea si corectarea respiratiei verbale si neverbale; dezvoltarea auzului fonematic si a acuitatii auditive; dezvoltarea motricitatii mimico – articulatorii,velo – palatale, laringuale, labiale si linguale; dezvoltarea musculaturii mandibulare; emiterea corecta a sunetelor; formarea deprinderilor de comunicare verbala; cultivarea limbajului oral, cunoasterea si folosirea corecta a limbii materne; exprimarea corecta; imbogatirea limbajului activ; formarea deprinderilor de verbalizare a actiunilor cu obiectele si exersarea capacitatii de reglare a comportamentelor conform sarcinilor verbale; utilizarea limbajului ca mijloc de relationare cu ceilalti.

Ludoterapia

1. Jocul ca proces de invatare si terapie recuperatorieUna dintre cele mai importante forme de manifestare a copilului este

jocul. In mod obisnuit o asemenea activitate este considerata ca izvorata din nevoia de actiune, de miscare a copilului – o modalitate de a-si consuma energia – sau de a se distra; un fel placut de a petrece timpul.

J. Piaget sublinia ca functia esentiala a tuturor formelor de joc este aceea ca « transforma realul printr-o asimilare mai mult sau mai putin supusa la trebuintele eului ». Jocul este considerat ca o activitate de asimilare care functioneaza pentru ea insasi, neinsotita insa de un efort de acomodare.

Primul dintre efectele jocului este cel de transformare a realitatii pe baza unei actiuni specifice si complexe, care antreneaza structurile specifice si complexe, care antreneaza structurile fundamentale ale persoanei. Aceasta operatie de transformare duce la o asimilare a realului de catre subiect. La randul ei, aceasta asimilare este organizata de catre joc. Jocul apare deci, ca o actiune organizata, cu scop asimilator – integrator.

Triada ludica piagetiana: jocul – exercitiu, jocul – simbolic si jocul cu reguli este structurata pe scara evolutiva a inteligentei, fiecare tip de joc reprezentand o anumita etapa de dezvoltare. In toate cele trei comportamente ludice predomina asimilarea, dar aceasta se realizeaza prin scheme diferite. Jocul – exercitiu nu face apel la reprezentari, ci la activitati placute, usoare. Jocul – simbolic implica reprezentarea unui obiect absent, schema simbolica nefiind altceva decat o reproducere a schemei senzorio – motorii in afara contextului si absentei unui obiect obisnuit. Jocul cu reguli implica relatii sociale.

Jocul in cadrul procesului de recuperare

23

Jocul ramane pentru copiii cu dizabilitati forma permanenta a procesului de recuperare, pentru ca aceasta modalitate constituie o structura unitara intre stimul – intarire – raspuns – modificare.

Dienes a detasat trei categorii de forme:a) Forma de joc – invatare explorator – manipulativ. Desi considerata ca forma amorfa din punct de vedere al jocului, explorarea prin manipularea de obiecte stabileste, de la formele incipiente pana la formele consacrate de cunoastere, relatia obiectuala. Obiectele lumii inconjuratoare constituie sursa cea mai imoprtanta de stimulare pe toata perioada copilariei aceasta sursa este dotata cu un grad mare de eterogenitate si dezorganizare. Organizarea mentala a copilului se produce ca rezultat al antrenamentului pe care acesta il face organizand stimulii. Organizarea stimulilor trece si ea prin mai multe faze: receptia – recunoasterea dimensiunii stimulatorii ale obiectelor; diferentierea obiectelor dupa unele insusiri; o identificare dupa criterii de identitate a obiectelor; intarire si motivatie. b) A doua forma de organizare a invatarii – joc – terapie o constituie ceea ce Dienes numeste jocul reprezentativ. Jocul reprezentativ va aparea de indata ce obiectele cu care se joaca copiii incep sa tina locul a ceea ce nu sunt. In mecanismul invatarii la deficientul mental avem nevoie de un sistem de antrenament specific pentru formarea si dezvoltarea simbolurilor. Date fiind limitele biofiziologice ale deficientului mental, nu vom obtine structuri de simboluri de grade superioare, dar vom forma un mecanism de baza al invatarii.c) Al treilea tip de joc – invatare este cel cu reguli. Primele forme ale categoriei « reguli » sunt constituite de legile de asemanare, deosebire, asamblare, succesiune, situare in spatiu, etc.. A doua serie de reguli sunt cele privitoare la modul de utilizare si deci de restructurare a realitatii, care constituie celalalt pol al invatarii – integrare, adica cel al integrarii valorii conferita social actiunilor comportamentale.

Daca jocul are atat o forta predictiva cat si una propulsatoare pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mental, asertiunea de joc – invatare trebuie completata si cu cea de joc terapie. Obiectivul imediat al jocului este educational, dar cel final este terapeutic, ameliorarea deficitului primar al deficientului mental, imaturitatea cognitiva.

Jocul didactic si terapia educationalaJocul este una dintre activitatile prin care copilul invata sa cunoasca

lumea reala. Pe masura ce copilul se dezvolta, continutul jocurilor se extinde cuprinzand si relatiile sociale dintre oameni. In jocurile sale, copilul reflecta viata si activitatea sociala a adultului, pentru ca aceasta este ambianta in care isi duce existenta. Inca de timpuriu, copilul simte nevoia unei comunicari

24

active cu cei din jur, in primul rand cu cei care il ingrijesc, ii procura jucariii si se joaca cu el. In jocurile sale, copilul imita intr-un mod specific viata si activitatea adultilor. La aceasta varsta, cunostintele, priceperile si deprinderile copilului sunt limitate. Aceasta contradictie dintre dorintele copilului, pe de o parte si posibilitatile reale, pe de alta parte, este rezolvata pe calea jocului.

Jocul didactic constituie o forma de activitate foarte accesibila, care rezolva una sau mai multe sarcini didactice pe baza imbinarii tehnicii de realizare a acestor sarcini cu elemetul de joc. Folosim jocul didactic pentru a rezolva o sarcina didactica intr-un chip nou, atractiv. Fiecare joc didactic are un specific al sau si anume, acela ca urmareste un scop intrinsec, este o activitate suficienta sie insasi, fara sa constituie un mijloc pentru atingerea unui alt tel. O motivatie intrinseca de mare valoare a invatarii se realizeaza prin joc, de aceea in anumite faze ale invatarii si ale dezvoltarii copilului, procesul instruirii copilului este necesar sa se desfasoare prin intermediul jocului. Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatile lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta spontaneitatea, inventivitatea, initiativa, rabdarea, indrazneala, etc.

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicata de logica cunoasterii si invatarii. Jocurile imaginate cu un scop educativ bine precizat si organizate in concordanta cu el devin metoda de instruire. Intentia principala a jocului nu este divertismentul ci invatarea care pregateste copilul pentru munca si viata.

Caracterul jocului didactic

Fiecare joc didactic cuprinde urmatoarele laturi constitutive prin care se deosebeste de celelate jocuri si forme ale activitatilor: continutul, sarcina didactica, regulile jocului si actiunea de joc.

Prima latura componenta a jocului este continutul sau instructiv – educativ constituit din cunostintele pe care copiii si le-au insusit anterior.

Cea de-a doua latura componenta a jocului o formeaza sarcina didactica, care poate sa apara sub forma unei probleme de gandire, de recunoastere, de denumire, reconstituire, comparatie.

A treia latura componenta a jocului o reprezinta regulile care sunt menite sa arate copilului cum sa se joace si cum sa rezolve sarcina respectiva. Regulile indeplinesc in joc o importanta functie reglatoare asupra relatiilor dintre copii.

25

Ultima componenta a jocului didactic o formeaza actiunea de joc care cuprinde momente de asteptare, surpriza si care fac ca rezolvarea sarcinii sa fie placuta si atractiva.

Jocul didactic ramane pentru copii cu dizabilitati forma permanenta a procesului de invatare.

Terapia psihomotricitatii si abilitarea manuala

Obiectivele educational terapeutice ale psihomotricitatii sunt:1. Organizarea si conducerea motorie generala. Abilitatea motrica generala cu subnivelurile:

formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ( gestul rectiliniu, rotativ, poliform );

formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice ( forta, apasare, efort, viteza, precizie, coordonare );

formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ale membrelor superioare si inferioare ale diferitelor parti ale corpului (coordonare);

formarea si dezvoltarea activitatilor motrice de manipulare si a comportamentului de comunicare nonverbala;

formarea si dezvoltarea comportamentului verbal ( miscarile organelor fonatorii, coordonare sunet - gest );

formarea si dezvoltarea activitatii motrice de exprimare a afectivitatii ( exprimarea de atitudini, emotii si sentimente prin gesturi ).

2. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv – motrice cu subnivelurile:

organizarea schemei corporale si lateralitatea; conduita si structura perceptiv – motrica de culoare; conduita si structura perceptiv – motrica de forma; orientarea, structurarea si organizarea spatiala ce cuprinde: dezvoltarea

capacitatilor perceptive legate de spatiu si dezvoltarea conduitei perceptiv – motrice spatiale;

orientarea, organizarea si structurarea temporala.3. Organizarea actiunilor cu subnivelurile:

organizarea miscarilor in actiuni eficiente; dezvoltarea deprinderilor de lucru.

Recuperarea prin invatare

Activitatea de recuperare trebuie sa inceapa inca de la varsta prescolara sub forma relativ organizata, dar adaptata la specificul particularitatilor psihoindividuale. Daca la copilul cu dizabilitate de limbaj, de vedere si motorii, recuperarea se poate efectua printr-o invatare

26

predominant intelectuala, la copilul cu o dizabilitate intelectuala invatarea va fi predominant afectiva si motivationala, iar la cei de auz recuperarea devine mai eficienta prin combinarea formelor mentionate mai sus cu accent pe o latura sau alta in raport de caracteristicile grupului. La acestea se adauga doua forme de invatare: invatarea morala si invatarea motrica, care vor fi aplicate la toti copiii indiferent de dizabilitate ca o conditie fundamentala pentru recuperare.

Tendinta de imitare spontana si preluarea necritica a unor modele comportamentale se transforma odata cu progresele obtinute pe linia recuperarii si a dezvoltarii personalitatii in conditii de analiza a informatiilor primite, ceea ce face din invatarea sociala, o alta modalitate formativa pentru copilul cu dizabilitati.

Orice om invata de la ceilalti, dar copilul cu dizabilitati devine in multe cazuri dependenta de ceea ce i se transmite si asimileaza prin intermediul contactului cu altii. Atat invatarea cat si activismul subiectului trebuie stimulate printr-o serie de intaritori aplicati cu consecventa pe baza de recompensa, lauda, mustrarea, etc. Este foarte important ca invatarea sa nu se limiteze numai la asimilarea de cunostinte ci sa se puna un accent deosebit pe formarea de comportamente, atitudini, stari emotionale, reactii motivational – volitionale.

Oferirea de informatii familiei

Datorita numarului mare de copii cu dizabilitati si a faptului ca unul din obiectivele proiectului este ca parintii sa devina co-terapeuti in procesul de recuperare, numarul de sedinte este de doua pe saptamana, iar durata desfasurarii lor este in functie de varsta copilului, dar si de disponibilitatea lui. Pentru a observa cum trebuie sa lucreze cu copilul acasa, parintele asista la desfasurarea sedintei de recuperare. In cazul in care copilul nu colaboreaza cu educatorul si nu este atent pentru ca parintele lui este acolo, acesta din urma nu va mai intra in cabinet. Dupa ce sedinta de recuperare s-a terminat el va primi informatii despre activitatile desfasurate cu copilul si despre felul in care trebuie sa le continue acasa. Parintii primesc si materiale cu care sa lucreze cu copilul pana la urmatoarea sedinta. Se monitorizeaza astfel si implicarea parintilor in activitatea de recuperare a copilului.

Materiale utilizate in activitatea de recuperare educationala: puzzle; « Sa invatam sa numaram »; « Cifrele »; « Cuvintele »; « Culorile »;

27

« Formele »; « Sa memoram »; « Locuinta »; « Alege si potriveste »; « Imbracamintea »; « Anotimpurile »; povesti cu cuburi; lego; margele; cuburi din lemn; « Atinge si invata »; « Meseriile »; « Ferma de animale »; carti cu povesti si cd; acuarele pentru pictat cu degetele; plastelina; fise de lucru, etc.

3.5.2. ACTIVITATI KINETOTERAPEUTICE

Readaptarea unei persoane cu handicap este un complex de masuri medicale, educationale si sociale cu ajutorul carora gradul de handicap este redus la minim din punct de vedere fizic, psihic si social, astfel incat in masura posibilitatilor respectivul individ sa fie redat unei vieti potrivite posibilitatilor sale.

Readaptarea din punct de vedere functional reprezinta o problema care apartine unei specialitati numita fiziokinetoterapie. Aceasta cuprinde doua ramuri: fizioterapia si kinetoterapia.

Kinetoterapia reprezinta in esenta totalitatea metodelor si mijloacelor fizice folosite in recuperare. Exista desigur o multitudine de scheme de tratament, de metodologii aplicate in numeroase afectiuni care beneficiaza de terapie kinetica. In corelatie cu aceste afectiuni exista si o multitudine de scopuri terapeutice pe care si le propune asistenta kinetologica in fata fiecarui pacient in parte.

Obiectivele de baza in kinetologie sunt: relaxarea; corectarea posturii si aliniametului; cresterea mobilitatii articulare; cresterea fortei musculare; cresterea rezistentei musculare; coordonarea, controlul si echilibrul;

28

antrenarea la efort; reeducarea respiratorie; reeducarea sensibilitatii.

Individualitatea acestor obiective este conferita si de specificul tehnicilor si metodologiilor pe care le necesita fiecare in parte.

Principiile de baza ale kinetoterapiei sunt : Sa nu faci rau. Kinetoterapeutul trebuie sa cunoasca foarte bine cum si

cand se aplica anumite procedee kinetoterapeutice, care sunt posibilitatile dar si limitele lor.

Participarea activa si constienta a pacientului. Kinetoterapeutul trebuie sa fie sigur ca pacientul a inteles modul in are se efectueaza fiecare exercitiu fizic.

Comunicarea eficienta intre kinetoterapeut si pacient este necesara pentru realizarea unei atmosfere de lucru favorabila scopului terapeutic si pentru sustinerea pe plan psihic a eforturilor depuse de pacient. Este foarte importanta si pentru motivatia micului pacient.

Gradarea treptata a efortului. Se incepe intotdeauna cu exercitii simple, care nu necesita eforturi mari si se trece apoi la exercitii mai complicate avand grija ca aparitia semnelor de oboseala sa nu intrerupa sedintele de lucru.

Individualitatea tratamentului. Kinetoterapia este in esenta un exercitiu fizic individualizat in functie de : afectiunea pacientului, gradul de pregatire anterioara, capacitatea de adaptare a organismului la efort, varsta, alte afectiuni asociate.

Dotarea salii de kinetoterapie

Un lucru important care trebuie avut in vedere este amenajarea salii de kinetoterapie si indeplinirea unor conditii de baza astfel incat kinetoterapeutul sa-si desfasoare activitatea intr-un cadru adecvat.

Astfel spatial destinat activitatii recuperatorii trebuie sa fie: luminos , fiind de preferat lumina naturala; aerisit, cu posibilitatea de aerisire dupa fiecare copil in parte; spatios si bine organizat, pentru ca este un loc in care activitatea de

baza o reprezinta miscarea; temperatura optima de confort; avand in vedere ca beneficiari sunt

copiii, trebuie acordata mare atentie temperaturii mediului in care se lucreaza pentru ca acestia au o sensibilitate crescuta si in anumite

29

situatii o temperatura scazuta chiar ar face imposibila sustinerea activitatii de recuperare; ex.: la un copil spastic frigul ar accentua starea de spasticitate ;

sa indeplineasca conditiile de igiena.

In ceea ce priveste dotarea, dintr-o sala de kinetoterapie nu trebuie sa lipseasca:

saltea; masa de lucru; spalier cu oglinda plasata in spatele lui; bare paralele reglabile; placa de mers (fagure); minge Bobath; rulouri cu diametre diferite; semicilindrii de diferite dimensiuni; saculeti cu nisip cu greutati variabile, gantere, bastoane; placa balansoare (de echilibru); plan inclinat; sistem de scripeti; scara cu balustrade; sistem de pozitionare (verticalizator); oglinda; placa cu rotile; bicicleta; cadru de mers reglabil; diverse jucarii pentru stimulare.

Pentru ca activitarea de recuperare sa se desfasoare in conditii optime sunt cateva cerinte adresate copiilor si pe care parintii trebuie sa aiba grija sa le respecte:

sa indeplineasca conditiile de igiena personala ;

sa fie imbracat lejer si adecvat activitatii pa care o desfasoara ; sa aiba satisfacute nevoile de baza : somn, masa, necesitati

fiziologice ; in timpul terapiei copilul trebuie sa fie intr-o dispozitie buna astfel

incat sa dea randament maxim.

Derularea activitatilor

Dupa evaluarea initiala efectuata impreuna cu psihologul, in urma careia aflam varsta motorie a copilului, urmeaza o evaluare kinetoterapeutica

30

(vezi anexa) mai amanuntita pentru a vedea cu exactitate care sunt achizitiile motorii ale copilului in momentul respectiv si in ce etapa a dezvoltarii motorii se afla.

Aceasta evaluare se poate intinde pe parcursul mai multor sedinte in functie de cat de repede se acomodeaza copilul si cat de bine coopereaza cu kinetoterapeutul. La unele intrebari pot raspunde si parintii dar cel mai bine este sa se insiste pana cand copilul va realiza miscarea ceruta. Daca se da credit unor itemi pe care copilul nu ii indeplineste la momentul evaluarii se ingreuneaza munca kinetoterapeutului, in sensul ca scopul propus in activitatea viitoare cu copilul devine nerealist

In urma acestei evaluari kinetoterapeutul isi completeaza planul de interventie kinetoterapeutica individualizata (vezi anexa) care va cuprinde pe scurt: datele copilului ( nume, data nasterii, diagnostic, data completarii), scopul propus pentru urmatoarele 6 luni de interventie, obiectivele si metodele folosite. Atunci cand se completeaza aceasta fisa trebuie avute in vedere posibilitatile reale ale copilului astfel incat scopul propus sa fie cat mai aproape de realitate.

O alta fisa pe care o va completa kinetoterapeutul este planul de activitate kinetoterapeutica (vezi anexa) care, pe langa datele copilului, scop si obiective va cuprinde in detaliu descrierea metodelor si tehnicilor kinetoterapeutice aplicate, timpul de lucru, materialele folosite.

Se stabileste apoi programul de lucru, pe zile si ore, de comun acord cu parintele, in functie de :

programul zilnic al copilului (program somn, ore de joaca, ore de masa);

disponibilitatea parintelui sau asistentului maternal profesionist (program slujba, altele);

orele libere din programul kinetoterapeutului.In general, este bine ca un copil sa fie programat la terapie de 1-2 ori

pe saptamana, in functie de necesitati. Nu trebuie sa uitam ca in acest proces parintii trebuie sa devina co-terapeuti si deci vor fi implicati direct si activ in recuperarea copilului.

Avand in vedere ca parintele va lucra zilnic cu copilul acasa, daca acesta mai si merge in fiecare zi intr-un centru de recuperare totul ar deveni mult prea solicitant pentru copil si progresele vor intarzia sa apara.

Timpul de lucru variaza in functie de varsta, diagnostic, posibilitatile si necesitatile copilului, de la 30 de minute la o ora. Chiar daca la inceput timpul de lucru este minim, pe masura ce copilul se acomodeaza cu terapeutul, cu programul ( fiind vorba de interventie timpurie trebuie sa ne gandim ca pentru acesti copii sa respecte si sa participe la un program este ceva cu totul nou) si cu mediul, durata sedintei poate sa creasca pana la o ora.

31

Intre doua programari este indicat sa existe o perioada de timp in care terapeutul poate sa discute cu parintii, pentru a le raspunde la intrebari si pentru a le da noi sarcini, sau sa completeze in fisa copilului ceea ce considera ca este relevant in sedinta respectiva. Tot in acest timp poate sa se pregateasca pentru urmatorul copil programat (isi revizuieste fisele, isi alege materialele de lucru, etc.).

In timpul sedintei de kinetoterapie este indicat ca parintele sa stea in sala si sa asiste la terapie. Sunt si cazuri in care copilul nu va lucra daca parintele este in sala si atunci este necesar ca acesta sa astepte afara pana la terminarea sedintei, cand va putea sa stea de vorba cu kinetoterapeutul pentru a afla cum a decurs terapia, ce anume s-a lucrat cu copilul si ce trebuie sa se lucreze acasa.

Este indicat ca, in cazul fiecarui copil, kinetoterapeutul sa aiba o fisa de evolutie a copilului in care sa-si noteze tot ceea ce considera relevant pentru cazul respectiv: achizitii noi, felul in care coopereaza copilul, schimbari in comportamentul copilului, daca se simte lipsa lucrului acasa ( acesta fiind una dintre obligatiile parintilor stipulate in contractul cu familia), eventuale absente la terapie. Toate acestea sunt importante mai ales in cazul in care dupa 6 luni de terapie nu s-a atins scopul stabilit in planul de interventie, dar si pentru discutiile de caz care se desfasoara impreuna cu toata echipa.

Dupa cele 6 luni de tratament, in urma reevaluarii, daca se constata ca scopul a fost atins, se face un nou plan de interventie in care se stabilesc noi scopuri si obiective, da data aceasta mult mai realiste pentru ca deja kinetoterapeutul cunoaste foarte bine copilul si ritmul de achizitie al acestuia.

Parintii – co-terapeuti in procesul de recuperare

Parintii, asistentii maternali profesionisti trebuie sa fie bine informati cu privire la nevoile copiilor cu dizabilitati, diagnosticul si modul de manifestare al acestora.

Recuperarea fizica nu se refera exclusiv doar la programul aplicat de kinetoterapeut in cadrul centrului ci ea trebuie sa se extinda si in viata de zi cu zi a copilului devenind de fapt un mod de viata.

Unul dintre obiectivele kinetoterapeutului este sa-i ajute pe parinti sa devina co-terapeuti in procesul de recuperare a copiilor. Este bine stiut ca daca munca specialistului nu este sustinuta si de parinti, prin lucrul cu copilul acasa, atunci si rezultatele vor fi minime si progresele vor intarzia sa apara.

Trebuie tinut cont si de faptul ca in acest caz vorbim de persoane care nu au nici o pregatire in ingrijirea si recuperarea copiilor cu dizabilitati. Deci

32

toate informatiile oferite parintilor trebuie “traduse”, deoarece cu cat vin in contact cu mai multi termeni de specialitate cu atat ideea de a deveni co-terapeuti devine pentru ei mult prea greu de realizat. Astfel folosind un limbaj accesibil, prezentandu-le lucruri practice, implicandu-i activ in sedintele de kinetoterapie, ei vor realiza cat de mare poate fi contributia lor in recuperarea copiilor.

Principalele mijloace de informare si instruire a parintilor sunt: asistarea la sedintele de kinetoterapie si implicarea activa in

recuperarea copiilor; oferirea unor materiale care pot cuprinde atat informatii despre

diagnostic cat si programul de lucru pentru acasa; oferirea de cursuri.

1. Asistarea la sedintele de kinetoterapie

Dupa cum am mai spus parintele asista la sedintele de kinetoterapie. Astfel el va vedea cum se lucreaza cu copilul, cum se dau comenzile, care este tonul folosit, ce metode si tehnici se folosesc, care este succesiunea lor, ce materiale sunt necesare sau cum se pot improviza unele dintre ele (ex. in locul unui rulou se poate folosi o paturica rulata), cand si cum se ofera o recompensa.

Kinetoterapeutul trebuie sa-i explice parintelui in permanenta cum se face fiecare manevra sau exercitiu executat ( in limita posibilitatilor) si la ce anume foloseste. La sfarsitul sedintei este bine sa i se dea parintelui cateva indicatii pentru lucru acasa cu copilul: cum trebuie pozitionat, ce exercitii sa faca cu el. Atunci cand facem recomandarile trebuie sa avem in vedere faptul ca parintii nu au instruirea necesara efectuarii tuturor metodelor pe care le foloseste un kinetoterapeut si deci se recomanda exercitii simple care nu implica nici un fel de risc. Nu trebuie sa uitam de contraindicatii (ex.: copilul nu trebuie asezat in pozitia… pentru ca….).

De cele mai multe ori parintele refuza sa lucreze cu copilul pentru ca ii este teama ca greseste sau ca ii va face rau. De aceea se incepe cu explicarea exercitiilor simple (cum ar fi mobilizarile pasive) si pentru ca acestia sa inteleaga mai repede si mai usor pot fi pusi sa lucreze intai in sala sub supravegherea directa a kinetoterapeutului care le poate ghida miscarile si corecta greselile.

Parintele trebuie sa invete nu numai miscarile care trebuie executate ci si cum sa-si “simta” copilul la fiecare miscare pe care acesta o executa, care este ritmul si succesiunea exercitiilor, cand este indicata pauza in timpul programului, cum sa-si incurajeze copilul si nu in ultimul rand cum sa-l recompenseze.

33

Discutiile cu parintii sunt foarte utile, pentru ca acestia petrecandu-si majoritatea timpului alaturi de copii, pot oferi informatii importante despre noile achizitii ale acestora. In acest fel kinetoterapeutul va sti ce dificultati intampina copilul si pe ce miscari trebuie sa insiste.

2.Oferirea materialelor informative

De cele mai multe ori parintii nu au cunostinte despre diagnosticul copiilor, despre recuperare sau despre evolutia manifestarilor bolilor sau sindroamelor . Ei stiu doar ca au copii cu dizabilitati si, atat din teama de a nu face rau cat si datorita lipsei de informatii, nu vor interveni in recuperarea copiilor lor, considerand ca doar niste specialisti au acest rol. Drept urmare merg cu ei in centre specializate si crezand ca acest lucru este suficient, ca au facut tot ce este posibil pentru copii lor, acasa nu vor mai lucra nimic. Multi dintre ei nici nu se gandesc ca isi pot ajuta copii si in alt fel, decat oferindu-le dragoste si avand grija de satisfacerea unor nevoi de baza (imbracare, hranire, toleta, baie).

In primul rand parintii trebuie sa inteleaga cat de important este ajutorul lor in terapie. Primul pas in initierea parintilor in recuperare este, asa cum am mai spus, asistarea la sedintele de terapie si explicarea procedurilor. Apoi pentru a-i implica si mai mult, dar si pentru a le da incredere, este necesara oferirea diverselor materiale informative care sa-i ajute sa inteleaga ce inseamna diagnosticul respectiv si ce tehnici pot sa foloseasca acasa.

Aceste materiale trebuie sa contina numai lucruri practice care pot fi aplicate si de persoane fara specializare: posturari si pozitionari, exercitii simple (de baza), etc. Desi au asistat la terapie si chiar au participat activ, odata ajunsi acasa se poate intampla ca unele exercitii sa fie omise, altele sa fie executate incorect si chiar ordinea de executie sa fie alta ( ex.: cu un copil spastic, sa se lucreze intai exercitii active si abia apoi mobilizari pasive).

De multe ori parintii sunt cei care solicita sfaturi si informatii din partea specialistului. Acesta trebuie sa le raspunda atat verbal cat si cu materiale scrise care pot fi studiate si reluate acasa de cate ori este necesar.

Specialistul are acces la mai multe surse de informare si in acelasi timp mai multe cunostinte pe care le poate folosi (ex. internet). Astfel el poate sa stranga si, asa cum am mai spus, sa transpuna intr-un limbaj accesibil parintilor informatiile cerute.

Pe langa informatii parintele poate primi si o serie de materiale ajutatoare (ex.: saculeti cu nisip, rulouri, semicilindri, placa balansoare,etc.) pe care le pot folosi acasa in lucrul cu copiii.

Acestea se dau pe baza unei fisede imprumut in care apare numele, obiectul dat, data la care-l primeste si data la care trebuie sa-l inapoieze si

34

semnatura parintelui. In acest fel de de aceste materiale pot deneficia toti copiii inscrisi in proiect, bineinteles in functie de necesitati.

In acest fel se vine in intampinarea nevoilor beneficiarilor. Caci una dintre greutatile cu care se confrunta parintii in lucrul cu copilul acasa este chiar lipsa materialelor ajutatoare.

In concluzie intr-un astfel de proiect kinetoterapeutul nu are ca si atributii doar recuperarea copilului prin interventia proprie ci si instruirea parintilor astfel incat acestia sa nu mai depinda doar de un astfel de serviciu.

De cel mai multe ori acestia trebuie sa se deplaseze in alte localitati pentru recuperare si investigatii medicale ceea ce in semna si un efort financiar destul de mare din partea lor. In plus aceste proiecte se deruleaza pe perioade de timp determinate si cu atat mai mult parintele trebuie instruit si implicat in recuperarea copilului.

Insa, chiar daca parintele isi insuseste o serie de metode si tehnici de lucru el nu va putea suplini niciodata interventia kinetoterapeutului pentru ca pe masura ce copilul evolueaza si nevoile lui se schimba, ceea ce duce la schimbarea programului, a scopului si obiectivelor precizate in planul de interventie.

3.Oferirea de cursuri

Daca in celelalte doua cazuri (asistarea la terapie si oferirea de materiale informative) parintii primesc sfaturi si informatii de la fiecare specialist in parte, in ceea ce priveste cursurile pentru parinti acestea sunt organizate si sustinute de intreaga echipa de specialisti (kinetoterapeut, psiholog, educator) si sunt realizate pentru fiecare diagnostic.

O parte importanta a cursului este cea practica in care parintii vor avea ocazia sa demonstreze ca stiu sa lucreze cu proprii copii dar si sa invete tehnici si metode utile in recuperarea copiilor in urmatoarele etape de dezvoltare.

Despre cursurile pentru parinti se va discuta in detaliu la capitolul VI.

IV. ASIGURAREA UNUI SUPORT DE TIP EMOTIONAL, SOCIAL, INFORMATIONAL SI MATERIAL

4.1. SUPORT EMOTIONAL

Nasterea unui copil cu deficiente are multiple efecte, producand o modificare mai mult sau mai putin puternica a intregii structuri familiale, afectand atat echilibrul interior al familiei cat si cel exterior (relatiile familiei

35

cu societatea). Efectele sunt variate: exista efecte psihologice, relationale si materiale. Ne vom opri asupra efectelor psihologice pe care le are aparitia in familie a unui copil cu deficiente. In literatura de specialitate se considera ca nasterea unui copil cu dizabilitate este un eveniment cu potential traumatizant pentru toti membrii familiei. Stresul este de multe ori accentuat de presiunea sociala: multi cei din afara familiei vor invinui membrii familiei pentru deficienta copilului.

Membrii familiei se vor adapta diferit la eveniment, fiecare in ritmul propriu. Se considera ca modelul de adaptare parcurge urmatoarele etape:

Soc; Negare; Manie; Tristete; Detasare; Reorganizare; Adaptarea propriu-zisa.

Rezultatul final al acestui proces este adecvarea functionarii familiei la conditiile noi.

De cele mai multe ori, acesta adaptare este dificila, iar familia necesita asistenta in depasirea dificultatilor specifice. Astfel este necesara interventia unor specialisti. Serviciul de consiliere şi sprijin pentru părinţii copiilor cu dizabilitati are rolul de a sprijini şi asista părinţii pentru a face faţă dificultăţilor psiho-sociale care afectează relaţiile familiale, pentru a intelege si a aborda corect dizabilitatea copilului, pentru dezvoltarea competentelor parentale si pentru prevenirea separarii copilului de familie.

Ajutorul si sprijinul acordat fiecarui client in parte este individualizat si tine cont de dificultatile specifice cu care se confrunta fiecare dintre acestia. Pentru o mai buna cunoastere a dificultatilor cu care se confrunta fiecare familie/client este importanta evaluarea acestora, evaluare care se situeaza la inceputul interventiei. Evaluarea detaliata vizeaza aspecte legate de mediul de viata al clientilor, dificultatile psiho-sociale, nevoile si resursele clientilor.

Astfel, se realizeaza: ancheta sociala şi evaluarea psihologica a parintelui, in urma carora se stabilesc obiectivele interventiei.

Serviciul de consiliere pentru parinti are urmatoarele obiective: - Sprijinirea familiilor/parintilor prin dezvoltarea de

retele/grupuri de sprijin-largirea sistemului de suport social;- Cresterea numarului de parinti care constientizeaza nevoile copilului

de a se dezvolta intr-un mediu familial stabil din punct de vedere emotional;

36

- Cresterea numarului de parinti care constientizeza factorii ce pun in pericol sanatatea, securitatea, dezvoltarea morala, educatia si integrarea sociala a copilului;

- Imbunatatirea abilitatilor parintilor in ceea ce priveste ingrijirea si dezvoltarea copiilor-deprinderea unor capacitati noi de ingrijire si stimulare a copilului cu dizabilitati;

- Reducerea numarului de copii care ajung in institutii datorita unor dificultati temporare prin care trec parintii acestora.

In cadrul serviului de consiliere pentru parinti asistentul social colaboreaza cu psihologul, fiecare dintre acesti specialisti avand atributii specifice.

Asistentul social realizeaza pentru copil si familie urmatoarele activitati: a. asistenţa juridico-administrativa; aceasta se realizeaza cu colaborarea activa a clientului in functie de gradul sau de autonomie. Asistentul social analizeaza situatia administrativa a clientului, il informeaza despre drepturile si obligatiile sale, ii explica natura documentelor administrative de care are nevoie (acte de stare civila, adeverinte, certificate, atestate), ii explica procedurile administrative, il ajuta pe client sa isi administreze documentele si il orienteaza spre servicii specializate.

b. asistenta pentru obtinerea prestatiilor (beneficii în bani: alocaţii, venitul minim garantat, indemnizatia pentru asistentul persoanal, alte ajutoare financiare): asistentul social informează clientului despre drepturile lui, verifica/analizeaza resursele acestuia, impreuna cu clientul face demersurile necesare pentru obtinerea de catre acesta a prestatiilor acordate conform legii.

c. sustinerea demersurilor de integrare/reintegrare scolara si profesionala: asistentul social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza situatia parintelui din punct de vedere profesional, identifica institutiile la care poate apela acesta, sprijina accesul copilului la structuri de invatamant tinad cont de recomandarea psihologului.

Activitatea psihologului vizeaza:- schimbarea atitudinilor negative ale părinţilor fata de copil; - ameliorarea interactiunilor disfunctionale parinte-copil, mentinerea si

consolidarea relatiilor parentale;- dezvoltarea unei relatii de atasament pozitive parinte-copil,

îmbunătăţirea modurilor de comunicare parinte-copil;- dezvoltarea competentelor parentale;

37

- conştientizarea de catre familie a nevoilor psihologice si afective ale copilului cu dizabilitate, sprijinirea familiei pentru a intelege nevoile de ingrijire permanenta a copilului in familia sa;

- depasirea situatiei de risc de separare a copilului de familie (daca este cazul);

- ameliorarea dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale;

- depasirea starilor conflictuale intrafamiliale - optimizarea microclimatului familial;

- sprijinirea familei pentru a acorda sprijin mamei.Demersul consilierii realizata de psiholog si de asistentul social se

centrează pe rezolvarea problemelor de adaptare, pe optimizarea functionarii persoanei si pe prevenirea tulburărilor afective şi comportamentale. Prin consiliere se ofera clientului ajutor si sustinere in conditiile in care aceasta este solicitata de către client.

Consilierea se bazează pe parteneriatul profesionistului cu clientul în vederea imbunatatatiri capacitătii de adaptare a clientului la situatiile cu care acesta se confrunta si găsirii resurselor şi modalitatilor de rezolvarea a problemelor şi depasirii dificultatilor cu care se confrunta.

Consilierea se realizeaza intr-un spatiu special amenajat destinat numai sedintelor de consiliere. Spatiul trebuie sa asigure intimitatea si siguranta clientilor pentru derularea eficienta a sesiunilor de consiliere.Cadrul intrevederilor este stabilit prin intermediul unui „contract terapeutic” ai carui termeni sunt negociati in cadrul primelor sedinte de consiliere. Contractul terapeutic se stabileste verbal si intre consilier si clent si contine obiectivele sedintelor de consiliere, frecventa lor, drepturi si obligatii care apar in relatia de consilier-client. Se stabileste cel putin o sesiune de consiliere pe saptamana, timp de 45-50 de minute sau mai multe sesiuni in functie de nevoile clientului.

Prin aceasta clientul este susţinut în dezvoltarea unui comportament de tip intentional, flexibil şi în consecinta, productiv.

Cadrul deontologic al consilierii. In activitatea sa, consilierul va fi ghidat atat de etica profesionala cat si de drepturile clientului, de standardele morale, valorile individuale şi culturale specifice clientului. Clientul trebuie respectat şi protejat. Consilierul trebuie sa fie onest, integru şi obiectiv în relaţia sa cu clientul. Interventia consilierului se va construi fara a aduce prejudicii clientului si cu pastrarea caracterului confidential al informatiilor furnizate de acesta.

38

În urma sedintelor de consiliere, profesionistul completeaza informatiile relevante pentru fiecare caz în parte în Fisa de consiliere (vezi Anexa Fişa de consiliere).

4.2. SUPORT SOCIAL

Specificul grupului de consiliere consta în faptul că interactiunea dintre participanti este folosită în scopul de a facilita schimbarea comportamentala.

Rolul consilierului constă în a crea un mediu securizant în care fiecare membru al grupului isi poate expune preocupările privind diferitele aspecte ale vieţii sale: familie, relaţii interpersonale, relatii profesionale, sociale.

Consilierea de grup permite lucrul simultan cu mai multi clienti; ea ofera un context in care se pot analiza problemele de natura interpersonala, fiecare client beneficiază de sprijin si ajutor din partea membrilor grupului dar ofera, în acelaşi timp, sprijin si ajutor. Activitatile de grup permit experimentarea de noi comportamente si modalitati de comunicare.

Consilierea de grup nu se recomanda in situatiile in care clientul se află într-o situaţie de criza, nu este compatibil cu situatia de lucru in grup sau cand exista pericolul încălcarii pricipiului confidentialitatii fara acordul clientului. Frecventa maxima a sesiunilor de consiliere de grup este de o sedinta de 60 min bilunar.

Activitatile de informare (in domeniul social, juridic, medical) se regasesc in toate fazele procesului de acompaniere si consiliere de grup.

Modalitatea si continutul informatiilor oferite de serviciul de consiliere parentala sunt adaptate nivelului de intelegere al clientilor.

Activitatile de informare vizeaza: - resursele comunitare şi drepturile prevăzute de legislaţie;- informare asupra retelei serviciilor sociale; - informarea asupra importantei mediului familial in dezvoltarea

copilului;- informarea si pregatirea parintilor pentru a face fata cerintelor

specifice de dezvoltare a copilului.Alaturi de serviciile oferite direct profesionistii centrului orienteaza

clientii catre alte servicii specializate cu responsabilitati in oferirea de servicii sau prestatii necesare acoperirii nevoilor cu care se confrunta clientii.

Prin intermediul grupurilor de suport, se ofera posibilitatea parintilor de a intalni alti parinti care se confrunta cu probleme similare prin elemente de educatie parentala. Prin tematicile abordate, se urmareste dezvoltarea şi consolidarea abilitatilor şi competentelor parentale.

39

Organizarea intalnirilor de grup se realizeaza in functie de interese clientilor pe baza unei analize a nevoilor. Pentru realizarea analizei nevoilor pot fi folosite chestionare, interviuri, discutii.

Aceste activitati se realizeaza prin impartasirea de competente intre parinti si profesionisti si au ca scop :

- dezvoltarea abilitatilor parentale, dezvoltarea abilitatilor de îngrijire si crestere adecvata a copiilor;

- reducerea izolarii părintilor prin relationarea cu alti parinti;- crearea si dezvoltarea retelei de sprijin comunitar formata din parintii

inclusi in programele de educatie parentala;- dezvoltarea capacitatii parintilor de a face fata provocărilor legate de

creşterea si educarea copiilor; - asigurarea accesului la resursele comunitare.

Deprinderile parentale sunt abilitati tehnice si psihosociale necesare ingrijirii copilului, pe care parintii trebuie sa le posede si sa le utilizeze pentru a-i asigura copilului o dezvoltare fizica, intelectuala, morala si comportamentala optima si integrarea in familie si comunitate.

Temele abordate cu predilectie in intilnirile cu parintii sunt urmatoarele:

- disciplinarea prin dragoste; - etapele dezvoltarii copilului;- familia si rolul parintilor in dezvoltarea copilului;- formarea atasamentului securizant;- importanta jocului in dezvoltarea copilului;- ingrijirea copilului cu dizabilitati;- legislatie in domeniul protectiei şi promovarii drepturilor copilului.

Intalnirile grupului constau in discutii pe teme solicitate de parinti (timp de 90 - 120 de minute) si discutii initiate de profesionisti.

Un grup de 10 - 15 persoane se va intalni pe durata a 6 luni, de doua ori pe luna in functie de progresele obtinute si de disponibilitatea parintilor. Grupul este flexibil, permite intrarea a noi parinti in grup, in masura locurilor disponibile.

Se stabilesc la inceputul intalnirilor anumite reguli care vizeaza buna functionare a grupurilor de suport, aceste reguli sunt puse in vedere fiecarui nou membru al grupului:

- grupul reuneste parinti care sunt interesati de imbunatatirea performantelor lor in indeplinirea rolului de parinte;

- implicarea parintilor in desfasurarea reuniunilor de grup, participarea deschisa a fiecarui membru;

- ascultarea si acceptarea exprimarii opiniilor de catre toti membrii grupului-fara a emite judecati de valoare;

40

- respectarea programului intalnirilor - fiecare absenta sau intarziere trebuie anuntata;

- nu exista un raport de putere profesionist - parinte in cadrul grupului.

In cadrul intalnirilor de grup, psihologul in calitate de moderator de grup are urmatoarele responsabilitati:

- asigura cunosterea regulilor in grup si respectarea acestora de catre membrii grupului;

- constituirea grupului in functie de tema; - evaluarea nevoilor grupului si gasirea temelor de interes pentru grup;- identificarea si explorarea temelor care ii apropie pe parintii

participanti la grup;- alcatuirea agendei de lucru, programei cursului, a suportului de curs;- primirea parintilor;- crearea cadrului intalnirilor de grup;- analizarea situatiilor prezentate de parinti in grup;- incurajarea participantilor sa-si exprime liber opiniile, sentimentele,

experientele personale;- pregatirea materialului - suportului informational si distribuirea

acestuia;- identificarea şi explicitarea functiilor parentale necesare ingrijirii

adecvate a copiilor si lărgirea campului competentei parentale;- facilitarea schimburilor informaţionale intre parinti;- stabilirea unor relatii de incredere şi de durată cu parintii;- identificarea dificultatilor, obstacolelor şi solutiilor; indepartarea

obstacolelor in comunicare; - exprimarea lucrurile importante care sunt dificil de verbalizat de catre

parinti;- evaluarea rezultatelor si impactului grupului asupra parintilor; - încurajarea intrajutorării si relationării in afara cadrului grupului;- solicitarea permanentă a feed-back-ului de la participanti;

- evaluarea progreselor si impactului sesiunilor de grup asupra participantilor.

Metodele de formare recomandate pentru conducerea grupurilor de suport pentru adulti sunt:

jocul de rol; demonstratia; studiul de caz; lucrul in grupuri mici;

41

brainstormingul. In acelasi timp sunt folosite in cadrul grupurilor suport si activitati tip

ice-bracker – la debutul intalnirilor, dar si activitati ce au scopul de a fluidiza comunicarea in grup de a creea un climat familiar, securizant pentru toti membrii grupului.

4.3. SUPORT MATERIAL

Beneficiarii Programului de Interventie Timpurie provin din randul populatiei cu venit scazut. De cele mai multe ori singurul venit din familie il reprezinta indemnizatia pentru asistentul personal. De asemenea, judetul Vilcea este o zona in care somajul reprezinta o problema critica din punct de vedere social si economic. Aproximativ 60 % din populatia Vilcii nu are un venit stabil.

Serviciile oferite de Centrul pentru Interventie Timpurie sunt gratuite. In plus, este incurajata includerea in programul de recuperare a copiilor care locuiesc in zone rurale, prin decontarea cheltuielilor de transport. Familiile sunt ajutate si prin oferirea unui suport material in scopul obtinerii de dispozitive ortopedice de indreptare (ghetute ortopedice, orteze, etc.) si interventii chirurgicale.

V. SENSIBILIZAREA SI RESPONSABILIZAREA COMUNITATII PRIVIND DREPTURILE COPILULI CU

DIZABILITATI

Fiecare cetatean al comunitatii trebuie sa-si revizuiasca atitudinea fata de persoanele cu dizabilitati si sa le acorde respectul si intelegerea necesara pentru a nu le stirbi demnitatea. Respectul demnitatii persoanelor cu dizabilitati inseamna respectul moralei crestine in care am fost formati si educati, dar si respectul natiunii noastre.

42

Pentru a sensibiliza si informa comunitatea asupra drepturilor copilului cu dizabilitati se pot organiza:

intalniri periodice cu reprezentatii institutiilor de stat si ONG-uri; campanii de informare si sensibilizare.

5.1. ORGANIZAREA DE INTALNIRI PERIODICE CU REPREZENTANTII INSTITUTIILOR DE STAT SI ONG-uri

Intalnirile dintre reprezentantii World Vision, DGASPC Valcea si alte ONG-uri au loc pentru a dezvolta o retea de institutii care promoveaza drepturile copilului cu dizabilitati. In cadrul acestor intalniri, care se realizeaza trimestrial, sunt dezbatute teme referitoare la problematica copilului cu dizabilitati. Fiecare dintre participanti isi prezinta proiectele aflate in derulare care au ca scop imbunatatirea calitatii vietii copilului cu dizabilitati prin:

oferirea de servicii de recuperare si asistenta medicala adecvata; integrarea in familie si societate; integrarea in invatamantul de masa; prevenirea abandonului; dezinstitutionalizarea copiilor cu dizabilitati.

In toate activitatile desfasurate aceste institutii urmaresc respectarea anumitor standarde:

servicii de calitate oferite de un personal specializat; respectarea drepturilor copilului cu dizabilitati; conditii optime de desfasurare a activitatilor.

In afara intalnirilor trimestriale se organizeaza diverse manifestari (ex.: expozitii, mese rotunde) la care participa si reprezentanti ai mass-media cu ocazia unor zile speciale.

5.2. CAMPANII DE INFORMARE SI SENSIBILIZARE

Comunicarea

Pentru multi dintre noi « comunicare » reprezita o notiune abstracta, despre care nu stim foarte bine daca este o cauza, un efect, un mijloc sau un scop. De multe ori cand ceva nu merge bine dam vina pe lipsa de comunicare.

43

Comunicarea reprezinta transmiterea unui mesaj (idei, sentimente, informatii, opinii) de la o persoana (emitator) catre alta (receptor).

Caracteristicile comunicarii : Simplitate; Claritate; Concizie; Precizie; Interes (ceea ce comunicam trebuie sa fie interesant altfel mesajul nu

are rost); Scop  (mesajul nostru trebuie sa fie adaptat in functie de scop); Structurare; Coerenta; Credibilitate; Impact.

Implicarea voluntarilor in campanie

Voluntarul – este persoana care se ofera si actioneaza de buna voie, din proprie initiativa, in mod constient, pentru a face un serviciu. (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) Recrutarea voluntarilor se face in functie de nevoile prezente ale organizatiei, care pot lua orice forma, de la munca administrativa din birou si pana la activitati de coordonare care necesita o pregatire speciala.

Dupa ce voluntarii au fost selectati trebuie sa-i ajutam sa se integreze in organizatie, sa le prezentam misiunea, scopul si obiectivele ei, sa cunoasca echipa alaturi de care va lucra, si sa ia la cunostinta regulile interne ale organizatiei.

Campania de Comunicare Publica

O campanie de informare publica reprezinta un efort concentrat de schimbare sau de mentinere a opiniei uneia sau mai multor categorii de public asupra unei probleme.

In analiza etapelor pe care le presupune derularea unei campanii, plecam de la premisa ca este vorba de un efort onest de schimbare a opiniei publicului, care sa respecte deontologia comunicarii publice si sa refuze

44

orice tactica de manipulare. Acest tip de campanie se numeste « Campanie IEC (Informare – Educare – Comunicare) ».

Cheia transmiterii unui mesaj eficient este o intelegere clara a publicului-tinta si abilitatea de privi problema din perspectiva acestuia.

Petru a elabora un mesaj eficient trebuie mai intai sa raspundem la urmatoarele intrebari :

CINE din audienta este publicul tinta pentru o schimbare in atitudine sau de comportament ?

CE vreau sa faca publicul-tinta dupa asimilarea mesajului ? CAND vreau ca audienta sa treaca la actiune ? UNDE poate cauta publicul-tinta mai multe informatii, daca are

nevoie de acestea ? CUM pot sa-mi structurez mesajul astfel incat publicul-tinta sa treaca

la actiunea dorita ?

Categoriile majore de public-tinta : Presa nationala, locala si specializata ; Autoritati publice centrale si locale ; Consumatori/beneficiari ; Politicieni; Organizatii comunitare ; Liderii de opinie.

Planificarea unei campanii Stabilirea obiectivului campaniei ; Stabilirea staff-ului ; Indentificati foarte clar publicul-tinta ; Documentati-va cat mai bine asupra subiectului campaniei ; Studiu sociologic – daca publicul este constient de problema care va

constitui subiectul campaniei ; Agenda campaniei ; In functie de informatiile pe care le aveti despre publicul-tinta si in

functie de caracteristicile mesajului, selectati canalele de comunicare.Canale de comunicare posibile:

Mass media (comunicate de presa, conferinte de presa, briefin-guri, interviuri, talk-show-uri, anunturi de utilitate publica, spoturi platite) ;

Publicatii: pliante, brosuri, afise, fluturasi; Obiecte promotionale si imbracaminte – personalizate; Bannere, autocolante, timbre, fotografii; Scrisori, discursuri si prezentari; Studii/rapoarte, carti;

45

Telefon, fax; Prezentari multimedia, CD-uri, casete video si audio; Pagina de web, e-mail.

Date inportate din calendarul sau agenda echipei de campanie : 21 martie – Ziua Mondiala a Persoanelor cu Sindrom Down ; 7 aprilie – Ziua Mondiala a Sanatatii. La 7 aprilie 1948 a fost semnat

statutul Organizatiei Mondiale de Ocrotire a Sanatatii ; 15 mai – Ziua Internationala a Familiei - constituit de O.N.U. in 1993. 1 iunie – Ziua Internationala a Copilului; 12 iunie – Ziua Internationala Impotriva Exploatarii Copilului prin

Munca. 21 noiembrie – Ziua Ratificarii Conventiei O.N.U. privind Drepturile

Copilului ; 3 decembrie – Ziua Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati ; 5 decembrie – Ziua Internationala a Voluntarilor.

Derularea efectiva a campaniei: Inca de la inceput, fiecare membru al echipei (participant la

campanie) trebuie sa stie foarte clar care este pozitia si rolul sau in campanie. O buna organizare si informare a echipei de lucru are ca rezultat optimizarea desfasurarii campaniei.

Promovati un simbol (care sa aiba si un corespondent grafic – acesta va deveni sigla campaniei) si un slogan pentru campanie. Simbolul si sloganul vor fi mentinute pana la incheierea campaniei si vor aparea pe toate documentele produse in cadrul campaniei, precum si pe toate obiectele promotionale. Sloganul este un text care capteaza in cateva cuvinte mesajul principal al campaniei. Trebuie sa atraga atentia si sa fie usor de retinut. In nici un caz nu trebuie sa permita interpretari ambigue.

Este bine sa conturati mesajul in jurul unei teme care genereaza o implicare emotionala – Cuvinte cheie : copii, drepturi, dragoste, compasiune, sanatate, familie, respect, libertate, viitor, educatie, fara discriminare, recuperare, intelegere, bucurie.

Folositi brosuri, anuturi platite, panotaj stradal, expozitii de fotografii din cadrul proiectului (care sa reflecte clar activitatile desfasurate), lucrari ale copiiilor (exp : lucrari realizate impreuna cu educatorul specializat – desene sau planse de la sedintele de lucru manual).

Materiale promotionale – sunt folosite ca mijloc de sustinere (support) a imaginii construite de organizatie pentru aceasta campanie. Acestea trebuie sa fie personalizate sau inscriptionate. Elementele grafice

46

care pot aparea pe aceste materiale sunt : sigla, numele, acronimul, culorile specifice organizatiei. Din categoria obiectelor promotionale fac parte:

o Instrumente de scris, suporturi pentru creioane sau carti de vizita, agende, calendare ;

o Tricouri, sepci si alte materiale pe suport textil ;o Brelocuri, ceasuri de mana sau de birou ;o Pliante, brosuri, stegulete.

Obtineti sprijin din partea expertilor, autoritatilor si a persoanelor cu un statut important in comunitate.

Schimbarea de atitudine depinde de proximitatea problemei fata de public. Incercati sa le aratati oamenilor de ce problema ii afecteaza, direct sau indirect.

Implicati voluntari care sa lucreze pentru campanie si aratati-le ca actiunea lor conteaza. Este aproape sigur ca ei vor convinge si pe altii.

Mentineti moralul si entuziasmul echipei. Organizati intalniri frecvente intre membrii acesteia. Asigurati-va ca informatia circula corect. Incercati sa evitati supraincarcarea cu sarcini a echipei. Sarbatoriti succesele, chiar si pe cele partiale. Mentineti proceduri de lucru simple – evitati birocratia.

Castigati increderea jurnalistilor. Mentineti atentia presei treaza, fiti disponibili oricand cu fotografii,

materiale informative, detalii. Cel mai important lucru pe care trebuie sa il aveti in vedere cand va ganditi la mass media este acela ca aceasta asigura accesul catre publicul larg. O buna acoperire media a campaniei nu este ceva ce pur si simplu se intampla. Trebuie sa planifici acoperirea de presa pe care ti-o doresti, sa dezvolti materiale care reflecta ceea ce vrei sa se scrie, sa pregatesti vorbitorii pentru a avea o pozitie clara in fata reporterilor.

Conferinta de presa – cere timp si energie pentru a fi pregatita. Momentul conferintei se alege de luni pana vineri intre orele 10 si 14. Locul de desfasurare al acesteia trebuie sa fie cunoscut, cat mai accesibil, sa corespunda ca suprafata (numar locuri) cu numarul de participanti. In cazul in care locatia nu este prea cunoscuta, specificati pe invitatie mijloacele de transport, puncte de reper, eventual desenati o mica harta a zonei. Invitatiile trebuie trimise (prin fax sau posta) cu 5 – 7 zile inainte si trebuie sa contina informatii sintetizate despre organizatie si campanie (subiectul campaniei). Un comunicat de presa complet, trebuie trimis in preziua sau ziua conferintei. Creati in incapere efecte vizuale legate de eveniment: banner-ul orgnizatiei, simbolul sau logo-ul campaniei, afise, fotografii, etc.

Una dintre cele mai importante decizii pe care trebuie sa le ia echipa de campanie este cea legata de vorbitori. Acestia pot fi cei mai importanti oameni din organizatie, cei mai cunoscuti, cei mai competenti in domeniu. Un bun vorbitor trebuie sa cunoasca bine subiectul campaniei si

47

organizatia, sa se simta bine cand vorbeste cu reporterii (atat oficial cat si neoficial), sa aiba timp pentru relatia cu reporterii, sa fie prezentabil (imbracaminte, comportament). Uneori poate fi adus un vorbitor din partea parintilor ai caror copii sunt inscrisi in proiect. Acestia trebuie pregatiti cu materiale si testati. Asigurati-va ca ei vor directiona catre dumneavoastra persoanele care au intrebari suplimentare.

Evenimentele conteaza mai mult decat cuvintele in schimbarea opiniei publice.

Cateva principii ale unei campanii de succes :I. Evaluarea nevoilor, obiectivelor si capacitatii de actiune a categoriilor

de public pe care le vizeaza campania ;II. Planificarea sistematica a campaniei si a mesajelor ;

III. Monitorizarea continua si adaptarea in functie de rezultatele monitorizarii ; evaluarea campaniei ;

IV. Maximizarea complementaritatii dintre mass media si comunicarea interpersonala ;

V. Selectarea canalelor de comunicare adecvate pentru fiecare tip de public ;

VI. Planul sau solutiile de criza.

VI. ORGANIZAREA DE CURSURI

Pentru ca metodele si tehnicile de recuperare - la un copil cu dizabilitati - sa fie capacitate la maxim, acestea trebuie sa se extinda dincolo de salile de recuperare medicala. Intregul sau mediu de viata trebuie sa contribuie in mod benefic la recuperarea sa. Prin urmare - parintii, asistentii maternali profesionisti, persoanele care au in grija copii cu dizabilitati, comunitatea in general si nu in ultimul rand – autoritatile, trebuie sa fie bine informati cu privire la statutul si nevoile unui copil cu dizabilitati, diagnosticul acestuia, mod de manifestare, masuri de prim-ajutor (daca este cazul), modalitati de relationare cu copilul.

48

Primii care trebuie sa beneficieze de aceste informatii trebuie sa fie parintii sau asistentii maternali care au in grija un copil cu dizabilitati. Acest lucru se poate face fie discutand cu parintele despre diagnosticul copilului, in timpul sedintei de recuperare, fie organizarea unor cursuri de informare pentru parinti, grupate in functie de diagnostice.

Instruirea reprezinta ridicarea nivelului de calificare, a cunostintelor generale si speciale. Pregatirea urmareste imbogatirea cunostintelor, aptitudinilor si atitudinilor. Este activitatea desfasurata in scopul insusirii de cunostiinte teoretice si practice, de un anumit gen si un anumit nivel, pentru a asigura indeplinirea calificata a activitatilor ce trebuie efectuate.

6.1. SESIUNI DE INSTRUIRE PENTRU PARINTI

In cadul Proiectului de Interventie Timpurie, beneficiari indirecti sunt parintii copiilor cu diazabilitati integrati in proiect. Noutatea modelului de interventie elaborat consta in implicarea parintilor alaturi de specialisti si de voluntari in procesul de recuperare.

In cadrul interventiei recuperatorii, parintele are rolul de co-terapeut. Dese ori se intampla ca parintele sa aiba si functia de asistent personal (daca este vorba despre copii cu grad de handicap grav) pentru copilul sau. Petrece cea mai mare parte a timpului alaturi de copil, are grija ca nevoile bazale ale acestuia sa ii fie indeplinite, alaturi de nevoile educationale si cele psihologice. De cele mai multe ori, din pacate, parintele nu detine toate informatiile necesare intelegerii si abordarii corecte a problemei de sanatate a copilului.Acest fenomen se intampla in special in cazul in care domiciliaza in zona rurala si intampina dificultati materiale. Pentru ca acesta sa fie pregatit sa efectueaze activitatile necesare recuperarii corect, devine importanta instruirea parintilor.

Prin urmare, sesiunile de instruire destinate parintilor au urmatoarele obiective:

dezvoltarea abilităţilor parentale, dezvoltarea abilitatilor de îngrijire şi creştere adecvata a copiilor;

dezvoltarea capacitatii parintilor de a face faţă provocărilor legate de creşterea şi educarea copiilor;

informarea si pregatirea parintilor pentru a face fata cerintelor specifice de dezvoltare a copilului;

constientizarea importantei activitatilor de recuperare pentru copilul cu dizabilitati;

furnizarea de informatii specifice (centrate pe diagnosticul copilului -se realizeaza grupuri de lucru - impartirea pe grupuri se face tinand cont de tipurile de diagnostice intalnite in practica);

49

crearea unor abilitati practice de lucru cu copilul si sitmulare a potentialului sau restant in functie de nevoile si prioritatile sale de dezvoltare; se formeaza abilitati de lucru si stimulare psiho-motrica, prin intermediul unei politici eficiente de pregatire care imbina obiectivele teoretice de pregatire cu cele practice; abilitatile practice sunt insusite prin demonstratii si lucrul alaturi de specialisti;

continuarea lucrului acasa parinte-copil si dupa finalizarea interventiei de specialitate.

Cursurile se organizeaza separat pentru fiecare diagnostic, la fiecare dintre ele invitandu-se exclusiv parintii ai caror copii au diagnosticul respectiv.

Suportul de curs va cuprinde: informatii generale despre diagnostic: definitie, etiologie, frecventa,

manifestari clinice, evolutia bolii, metode de tratament; informatii despre etapele dezvoltarii; metodele si tehnicile de recuperare specifice diagnosticului; sfaturi utile in ceea ce priveste: asezarea si pozitionarea, imbracarea /

dezbracarea, hranirea, baia, transportul copilului (daca copilul prezinta si o dizabilitate motrica);

importanta interventiei timpurii la copilul cu dizabilitati; importanta implicarii parintilor in recuperarea copilului; recomandarea altor servicii atunci cand este cazul (ex.: ortopedic,

chirurgical).Dupa instruire, se poate trece la lucrul propriu-zis: parintelui ii sunt

aduse la cunostiinta obiectivele de interventie stabilite in PIS si este indrumat sa le urmareasca alaturi de educatorul specializat si/sau kinetoterapeut, lucrand acasa cu copilul si aducand informatii despre evolutia acestuia de acasa.

In cadrul sesiunilor de instruire pentru parinti, conduse de echipa Centrului de Interventie Timpurie, s-au ales teme ca:

Epilepsia; Copilul cu Sindrom hiperkinetic si tulburare de atentie; Infirmitatea Motorie Cerbrala; Sindromul Autist; Sindromul Langdon Down.

Alaturi de aceste cursuri de instruire parintii participa si la activitati de informare (in domeniul social, juridic, medical) care vizeaza:

resursele comunitare şi drepturile prevăzute de legislaţie; informare asupra retelei serviciilor sociale.

50

6.2. SESIUNI DE INSTRUIRE PENTRU ASISTENTII MATERNALI PROFESIONISTI

Unul dintre obiectivele proiectului este reintegrarea copiilor cu dizabilitati, protejati in institutii de stat, in familia biologica sau luarea lor in plasament de catre asistentii maternali profesionisti.

Plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist este o masura de protectie de tip familial luata in interesul superior al copilului aflat in dificultate, prin care copilul este ocrotit in cadrul unei familii (alta decat cea biologica) de catre o persoana special selectata si pregatita in acest scop.

Aceasta este o masura de ingrijire familiala temporara, planificat, care se incadreaza in sistemul de servicii oferite copilului aflat in dificultate. Ea ofera copilului posibilitatea de a trai intr-un mediu familial in timp ce se exploreaza identificarea unei familii permanente (reintegrarea in familia biologica sau extinsa, adoptia).

Suplinind rolul parintelui, asistentul maternal profesionist are indatorirea de a face mai mult decat satisfacerea nevoilor bazale ale copilului si anume implicarea in procesul de recuperare a acestuia. In acest sens se impune necesitatea instruirii lui chiar inainte de a prelua copilul in plasament.

Cursul tinut de echipa de interventie timpurie se refera la « modulul dizabilitati » si este adresat asistentilor maternali profesionisti care sunt deja atestati si cuprinde informatii despre cele mai intalnite forme de dizabilitati (vezi obiective si teme in « 6.1. Sesiunea de instruire pentru parinti »).

Odata ce asistentul maternal profesionist a primit in ingrijire un copil cu dizabilitati acesta va fi integrat imediat in serviciul de recuperare unde va fi instruit strict pe dizabilitatea respectiva. Instruirea lui va cuprinde aceleasi sectiuni ca si in cazul parintilor:

Asistarea la sedintele de terapie (educationala, kinetica); Oferirea de materiale informative; Participarea la grupurile suport; Participarea la cursuri.

6.3. CURSURI PENTRU EDUCATORI

Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie a copilului este acela de a ajuta dezvoltarea psihica, emotionala si sociala a copiilor si, pe termen lung, de a promova supravietuirea copilului. Focalizarea pe educatie timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aseasta este perioada cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste

51

pierderi mai tarziu. Este evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si de societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influienta asupra progresului individual al copilului. Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt cheile care inlatura intarzierea in dezvoltare, trauma, dezvolta stima de sine si abilitatea de a invata lucruri noi.

In prezent nu exista o politica coerenta privind Dezvoltarea Timpurie a copilului in Romania. Politicile sectoriale si strategiile se adreseaza diferitelor aspecte ale dezvoltarii copilului, fara a avea o viziune clara si integrata. Atat prioritatile pe plan national cat si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie in interiorul cadrului mare al programului de Dezvoltare Timpurie a copilului.

UNESCO a elaborat „Declaratia de la Salamanca si cadrul de actiune”, adoptata in 1994 de Conferinta Mondiala cu privire la Educatia Cerintelor Speciale. In declaratie se mentioneaza:

Fiecare copil are dreptul fundamental la educatie si trebuie sa i se dea sansa de a ajunge si de a se mentine la un nivel acceptabil de invatare;

Trebuie gandite sisteme educationale si implementate programe educationale care sa tina seama de marea diversitate a caracteristicilor si a cerintelor. Cei care au cerinte educationale speciale trebuie sa aibă acces in scoala obisnuita;

Scoala obisnuita cu orintarea incluziva este cel mai eficace mijloc:- De a combate atitudinile discriminatorii;- De a crea comunitati primitoare, de a construi o societate

incluziva;- De a realiza educatie pentru toti.

Prin urmare, educatia incluziva: Confirma ca toti copiii pot invata si ca toti au nevoie de o forma de

sprijin pentru invatare; Are ca scop identificarea si minimizarea barierelor invatarii; Este mai cuprinzatoare decat scolarizarea formala si cuprinde educatia

pentru familie, comunitatea si alte oportunitati de educatie, in afara scolii;

Inseamna schimbare de atitudini, comportamente, metode de predare-invatare, curriculum si medii care sa indeplineasca cerintele speciale ale tuturor copiilor;

Este un proces dinamic, care se dezvolta constant, in functie de cultura si context si e parte a unei strategii mai largi de promovare a unei societati incluzive.

52

In vederea implementarii educatiei incluzive este necesara formarea cadrelor didactice care lucreaza cu copii cu varsta cuprinsa intre 0 si 6 ani. Este necesara dezvoltarea unui program de formare a cadrelor didactice care lucreaza cu acesta grupa de varsta in special pentru a inregistra o schimbare de atitudine fata de copiii cu dizabilitati.

Principalul motiv pentru a frecventa gradinitile obisnuite de catre copiii cu dizabilitati este acela de a sporii oportunitatile de invatare, prin interactiune cu ceilalti copii si de a stimula participarea acestora la viata comunitatii. Pentru a face fata diferentelor dintre copii, educatorul trebuie sa stie:

Care sunt punctele forte si slabe ale copiilor si cum sa planifice lectiile tinand cont de acestea;

Invatarea copilului poate fi afectata de dizabilitati sau de lipsuri si sa folosesca strategii de predare invatate prin care aceste dificultati sa fie depasite;

Sa aiba incredere in propiile sale capacitati si abilitati de educator, sa proiecteze lectiile pentru a raspunde cerintelor tuturor prescolarilor si sa adapteze curricula astfel incat sa fie potrivita pentru toti;

Sa stie ca este ajutat si sprijinit de catre colegi, parinti si alte categorii de specialisti;

Sa stie ca toti copii au dreptul la educatie si ca toti sunt capabili sa invete.

Este important ca educatorul sa aiba informatii despre fiecare din dizabilitatile cel mai des intalnite la copii din gradinite, prin urmare curricula unui curs de pregatire ar trebui sa contina urmatoarele teme:

Dizabilitatile intelectuale; Paralizia cerebrala; Deficientele de auz; Deficientele de vedere; Modalitati de a face fata diversitatii; Copilul cu epilepsie; Copilul cu autism; Copilul hiperkinetic; Sindromul Langdon Down.

La fiecare dintre temele de mai sus se precizeaza: descriere dizabilitate, cauze, frecventa aparitiei, semne de avertizare, adptari la clasa, sugestii privind predarea – invatarea, adaptarea curriculara, indrumare spre servicii de specialitate.

Cursul se poate tine in mai multe sesiuni de pregatire si este necesar sa imbine notiunile teoretice cu cele practice. Se vor organiza vizite la

53

Centrul de Interventie Timpurie unde educatorul va avea ocazia sa participe alaturi de specialistii centrului la sedintele efective de recuperare.

6.4. SELECTIA SI INSTRUIREA VOLUNTARILOR

Voluntarii, prin timpul, expertiza si aptitudinile pe care le investesc reprezinta o resursa extrem de valoroasa pentru organizatie. Voluntarul este persoana care, fara sa primeasca o compensatie financiara, accepta sa lucreze benevol in interesul unei persoane sau unui grup care a solicitat sprijinul (Essential Volunteer Management).

In cadrul unei organizatii care implica in activitatile desfasurate voluntari este important un program structurat de integrare a voluntarilor. Un prim pas este acela de a identifica nevoia reala care trebuie suplinita prin implicarea voluntarilor. In cazul Proiectului de Interventie Timpurie, s-a considerat ca este importanta implicarea voluntarilor in activitatile de socializare a copiilor - beneficiari ai proiectului - si in desfasurarea campaniilor publice de sensibilizare.

Recrutarea voluntarilor poate imbraca forma unei campanii de recrutare de voluntari. Voluntarii pot fi selectati din randul populatiei tinere printr-un demers de informare in licee - distribuire de materiale informative despre organizatie, prezentari publice, etc.. Acest tip de recrutare poarta numele de recrutare neadresata, deoarece se incearca atragerea de voluntari pentru activitati care nu necesita o anumita calificare, unde nu sunt necesare aptitudini deosebite. Recrutarea adresata vizeaza atragerea unui anumit tip de voluntari, cu aptitudini si experienta pentru postul oferit.

Selectarea voluntarilor se realizeaza cel mai usor prin intermediul interviului. Acesta include intrebari menite sa testeze aptitudini si calitati cerute pentru voluntari. Obiectivele unui interviu de selectare a voluntarilor:

Sa aduca informatii despre motivatia candidatului; Sa determine daca persoana este potrivita pentru a face voluntariat in

posturile oferite; Sa ofere candidatului informatii despre organizatie si despre

posibilele oportunitati de activitate ca voluntar.Dupa ce candidatii au fost selectati acestia sunt ajutati sa se integreze in

organizatie (sa se raporteze la misiunea, scolul si obiectivele ei) si in echpa de lucru. Odata cu date despre organizatie ce cuprind activitatile de baza ale organizatiei, misiunea ei, ce proiecte se desfasoara in prezent si in viitorul apropiat, structura interna si reguli interne, va fi necesara instruirea lor pentru a fi pregatiti sa efectueze activitatile necesare. Pregatirea urmareste imbunatatirea cunostiintelor, aptitudinilor si atitudinilor - ea vizeaza insusirea unor cunostiinte teoretice si practice pentru a asigura implinirea cu succes a activitatilor ce trebuie realizate.

54

Modalitatile de pregatire vizeaza: Cursuri in organizatie sau in afara ei; Seminarii sau discutii in grup; Demonstratii practice, lucrul efectiv alaturi de specialisti sau voluntari

cu experienta; Vizite, schimburi de experienta cu alte organizatii; Comentarii sau vizionarea unor materiale video; Programe de lecturare a unor materiale de specialitate.

Inainte de debutul unei instruiri este necesara evaluarea nevoilor de intruire, in raport cu activitatile care urmeaza sa implice voluntarii selectati. La fel de importanta este si evaluarea post-intruire in cadrul careia se evalueaza sesiunile de curs care s-au desfasurat si impactul lor asupra participantilor. Obiectivele de pregatire teoretica trebuie sa fie optim imbinate cu obiectivele de pregatire practica – uneori cunosterea practicii altora e mai eficienta chiar decat participarea la un curs teoretic specializat.

BIBLIOGRAFIE

Asociatia RENINCO Romania – Ghid de predare invatare pentru copiii cu cerinte educationale speciale, Imprimeria Arta Grafica

Cristina Neamtu, Alois Ghergut – Psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Iasi, 2000

Musu Ionel, Aurel Taflan – Terapia educationala integrata, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

Constantin Oancea – Tehnici de sfatuire/consiliere, Bucuresti, 2002Centrul de asistenta pentru organizatii neguvernamentale – Sesiunea

de instruire pentru echipele de campanie, Sinaia 24 – 28 octombrie

55

56

ANEXE

Interventie timpurie la copiii cu dizabilitati

Contract/Angajament nr.

Programul E.I.* - reprezentat de…………………………………………..- in calitate de ofertant de servicii

SiDna/Dl………………………………………………………, nascut la

57

data de …………..…………….., domiciliat in localitatea

……………………………., cu act de identitate

……….………………………., in calitate de beneficiar, stabilesc prezentul

contract de colaborare.

Obiectul contractului il constituie asistarea familiei …………………………………… in comunitate pe o perioada de ……………….…, cuprinsa intre ……………………………………….

Obligatiile beneficiarului :

Sa dea dovada de seriozitate si punctualitate; Sa indeplineasca la timp sarcinile fixate in comun acord cu asistentul

social, respectiv terapeutul ; Sa se implice activ in programul terapeutic de recuperare a copilului ; Sa participe la grupurile de suport organizate in cadrul programului

E.I. ; Sa asigure conditii optime orelor de terapie (curatenie, igiena copilului,

aerisirea camerei) ; Sa instiinteze asistentul social sau terapeutul de indata ce au survenit

modificari importante in sarcinile stabilite anterior; Sa aduca la cunostinta asistentului social daca beneficiaza de serviciile

altei organizatii de stat sau nonguvernamentale.

Drepturile beneficiarului

De a fi indrumati in programul terapeutic al copilului ; Consiliere De a cere si primi informatii in legatura cu cresterea si educarea

copiilor ; De a beneficia de informatii in legatura cu drepturile si obligatiile pe

care statul roman le traseaza prin Constitutie.

Drepturile si obligatiile reprezentantilor E.I.

Dreptul de a trage la raspudere beneficiarul contractului daca acesta nu-l respecta ;

58

Dreptul de a primi informatii in legatura cu cresterea si educarea copiilor in familie ;

Obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor.

Nota : In cazul nerespectarii clauzelor contractului de catre beneficiar, acesta poate fi sanctionat prin rezilierea contractului, insemnand intreruperea colaborarii intre programul E.I. si beneficiarul serviciilor.

Data.....................……….Semnatura beneficiarului : Semnatura coordonatorului E.I.………………………….. ………………………………….

* E.I. – Early Intervention (Interventie Timpurie)

Asistent social Data:

ANCHETĂ SOCIALĂ

I. Date privind situaţia copiluluiNume şi prenume:______________________________________________________Data naşterii: _________________________________________________________

59

Sexul:_______________________________________________________________C.N.P.:______________________________________________________________Certificat de naştere:____________________________________________________Domiciliul:___________________________________________________________Naţionalitatea:_________________________________________________________Religia:______________________________________________________________Diagnosicul:__________________________________________________________

II. Date privind familia

Tatăl MamaNume şi prenume

C.N.P.Data naşteriiBuletin de identitateEliberat de…/dataDomiciliul

Studii

Profesia/Ocupaţia

Locul de muncă(prog. de muncă)Venitul (cuantumul, sursele)NaţionalitateLimba vorbită acasăEtniaReligia

60

Părinţii sunt:- căsătoriţi divorţaţi separaţi cuplu necăsătorit - decedaţi mama tata - necunoscuţi mama tata - în detenţie mama tata - decăzuţi din drepturile părinteşti mama tata - suferă de o boală care îi împiedică

să-şi exercite drepturile părinteşti mama tata - alte situaţii: mama tata

Precizări: _____________________________________________________________________________________________________________________________

III. Date privind copiii aflaţi în îngrijire:

Nume şi prenume

Data naşterii

Certificat naştere/ buletin

C.N.P.

Gradul de şcolarizareForma de

învăţământProbleme

(dificultăţi)

Precizări:_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

IV. Date privind locuinţa:

61

Condiţii de locuit (igienă, curăţenie, dificultăţi), proprietatea sau nu a părinţilor, alte situaţii (precizări): _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

V. Informaţii sociale şi familiale:

1. Copilul locuieşte în prezent cu: _________________________________________2. Istoricul familiei: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3. Problema ridicată de copil: _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

62

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Probleme de sănătate ale familiei: _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5. Atitudinea mamei faţă de copil:- nu pune probleme deosebite neglijenţă gravă violenţă fizică - abuz psihologic grav abuz sexual - alte situaţii: _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6. Atitudinea tatălui faţă de copil:- nu pune probleme deosebite neglijenţă gravă violenţă fizică - abuz psihologic grav abuz sexual - alte situaţii: _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

VI. Aşteptări ale familiei în ceea ce priveşte programul:________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

63

VII. Servicii apelate anterior şi/sau în prezent – intervenţiile acordate:

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

VIII. Concluzii şi recomandări:________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Semnătură asistent social:

Psiholog:……………...…………………………Nume prenume client:...........................................Data:….....................…………………………...

FISA PSIHOLOGICA A PARINTELUI

1. DEFINIREA DINAMICA A TIPULUI DE PERSONALITATE

64

Rezultate test personalitate:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. POTENTIALUL CLIENTULUI

a) Motivatia clientului:

Foarte slaba Foarte puternica 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Observatii: ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

b) Implicare (dorinta de schimbare personala):

Foarte slaba Foarte puternica 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Observatii: ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

65

3) FACTORI DECISIVI PENTRU REUSITA CONSILIERII :a. Experienta psihoterapeutica

pozitiva negativa indiferenta fara

b. Atitudine generala deschisa sceptica refractara indiferenta entuziasta

c. Asteptari actuale fata de consiliere:foarte mari temperate mici realiste nerealiste pe alocuri gresite

Precizari: ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….….…..…

d. Asteptari fata de consilier: foarte mari temperate mici

realiste nerealiste pe alocuri gresite Precizari: ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…………...............................................................................

3. REZULTATE DORITE IN URMA CONSILIERIIa....................................................................................................................b....................................................................................................................c...............................................................................................................….d....................................................................................................................

4. CONCLUZIIa. Necesitatea de a intra in grup:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................………………

66

b. Recomandari:......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................………………c. Prognostic :......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................………………

Psiholog………………………………

Psiholog :…………………………………… Nume prenume client :...................................

FISA CONSILIERE

1. PROBLEMA-COMPORTAMENTUL PROBLEMA :a. tulburari, simptome, plangeri…………………...…………………………………...……………………

67

...........................................................................................................................

...........................................................................................................................

...........................................................................................................................

...........................................................................................................................

.........................................................................................................................……………………………………………………………..b. factori cognitivi…………….……………………………………………………………… ....................................................................................................................................................................................................................................................………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………...…………………………………..………………………………………..…………………………………..…………………………………………

c. conduite rezultate ………………………..……………………...……………………………. ……………………………………………………………………………..……………………………………………………………………..…………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………….…..………………………………………………………………………………………………………………………………………..………………

2. FACTORI CARE CONTRIBUIE LA PERSISTENTA COMPORTAMENTULUI :...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

3. MOTIVATIA CLIENTULUI PENTRU SCHIMBAREFoarte slaba Foarte puternica 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Observatii: ………………………………………………………………………………

68

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. REPERE DIN ISTORICUL CLIENTULUI …..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................…………………………………………………………………

5. STRATEGII UTILIZATE DE CLIENT PENTRU A FACE FATA PROBLEMEI (COMPORTAMENTULUI PROBLEMA) :..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................……………………………………………………………………

6. NIVELUL SUPORTULUI: -emotional puternic slab nesigur situational-social puternic slab nesigur situational-profesional puternic slab nesigur situational-informational puternic slab nesigur situationalPrecizari........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................………………

7. CONCLUZIIRecomandari:.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................…...............................................................…………………………..………………………................................................................…………..…

69

Psiholog……………..

Data inregistrarii .............................................................Numele psihologului .......................................................

MODEL DE FISA PSIHOLOGICA

70

Nume..........................Prenume.................. Varsta ......................................Tipul de dizabilitate................................................................................... Dizabilitati asociate ...........................................................................................................................................................................................................Dezvoltarea senzorial–perceptiva ................................................................ ......................................................................................................................Nivelul dezvoltarii psiho-motricitatii ................................................................................................................................................................................Nivel de dezvoltare intelectuala (Varsta de dezvoltare, Coeficient de dezvoltare) - se precizeaza testul/proba psihologica folositaI.Gandirea (inclusiv nivelul operational) ...........................................................................................................................................................................II.Memoria..........................................................................................................................................................................................................................III.Atentia...........................................................................................................................................................................................................................Nivelul I de cunoastereImaginatia ..........................................................................................................................................................................................................................Limbajul si comunicarea ...................................................................................................................................................................................................Afectivitate.........................................................................................................................................................................................................................Motivatie ............................................................................................................................................................................................................................Temperament......................................................................................................................................................................................................................Vointa.................................................................................................................................................................................................................................Atitudini..............................................................................................................................................................................................................................Aptitudini............................................................................................................................................................................................................................Nivelul maturizarii psihosociale.........................................................................................................................................................................................Profilul psihologic..............................................................................................................................................................................................................

Recomandari psihologice ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

71

Data .................................................

Semnatura psihologului ...............................

Kinetoterapeut:

FISA EVOLUTIEI MOTRICE

Nume copil : Data nasterii : Diagnostic : Data intocmirii :

1 In decubit ventral isi mentine capul 0 1 2 3

72

2 Mentine postura papusii joase 0 1 2 33 Mentine postura papusii inalte 0 1 2 34 Alterneaza posturile 2 si 3 0 1 2 35 Trece din Dv in Dl 0 1 2 36 Trece din Dd in Dl 0 1 2 37 Trece din Dv in Dd spre dr 0 1 2 38 Trece din Dv in Dd spre stg 0 1 2 39 Trece din Dd in Dv spre dr 0 1 2 3

10 Trece din Dd in Dv spre stg 0 1 2 311 Din Dd alterneaza flx/ext MI 0 1 2 312 Din Dv realizeaza flx. MI pentru tarare 0 1 2 313 Din Dv isi muta MS pt tarare 0 1 2 314 Se taraste inainte 0 1 2 315 Mentine poz sezand cu sprijin posterior- gen extinsi 0 1 2 316 Mentine poz sezand cu sprijin post pe palme- gen ext 0 1 2 317 Mentine poz sezand cu sprij post pe palme- gen flectati 0 1 2 318 Se ridica din Dd in sezand cu sprij cot-antebr-mana dr 0 1 2 319 Se ridica din Dd in sezand cu sprij cot-antebr-mana stg 0 1 2 320 Mentine pozitia sezand 0 1 2 321 Are echilibru in sezand 0 1 2 322 Se ridica din Dd in sezand 0 1 2 323 Trece din sezand in Dd 0 1 2 324 Mentine sprijin pe genunchi si antebrate 0 1 2 325 Din poz 24 trece in patrupedie 0 1 2 326 Mentine patrupedie la dezechilibru 0 1 2 327 In patrupedie se sprijina numai pe MS dr 0 1 2 328 In patrupedie se sprijina numai pe MS stg 0 1 2 329 Merge in patrupedie 0 1 2 330 Trece din patrupedie in sezand 0 1 2 331 Trece din sezand in patrupedie 0 1 2 332 Se ridica pe genunchi 0 1 2 333 Are echilibru pe genunchi 0 1 2 334 Paseste din poz pe gen 0 1 2 335 Din poz pe gen trece in poz cavaler servant 0 1 2 3

36 Metine poz cavaler servant 0 1 2 337 Din poz cavaler servant trece in ortostatism 0 1 2 3

38 Trece din ortostatism in poz pe gen prin poz cav servant 0 1 2 339 In ortostatism cu priza pe gen, isi indreapta trunchiul 0 1 2 340 Mentine ortostatismul 0 1 2 341 Are echilibru in ortostatism 0 1 2 342 Merge intre barele paralele 0 1 2 343 Face cativa pasi singur 0 1 2 344 Merge singur, se opreste, pleaca 0 1 2 345 Merge cu spatele 0 1 2 3

73

46 Urca scara (cu oprire pe fiecare treapta) 0 1 2 347 Urca scara alternativ 0 1 2 348 Coboara scara (cu oprire pe fiecare treapta) 0 1 2 349 Coboara scara alternativ 0 1 2 350 Merge pe teren variat 0 1 2 351 Se da tumba inainte 0 1 2 352 Alearga 0 1 2 354 Sta intr-un picior 4-5 sec 0 1 2 355 Merge in echilibru pe o scadura lata 0 1 2 356 Sare pe ambele picioare de 4-5 ori 0 1 2 357 Sare intr-un picior de 4-5 ori 0 1 2 3

Scara valorica:

0 = neexecutare1 = executa miscarea cu ajutor maxim din partea kinetoterapeutului2= executa miscarea cu ajutor partial din partea kinetoterapeutului (sau elemente ajutatoare)3 = executa independent

Kinetoterapeut:Kinetoterapeut:

PLAN DE ACTIVITATE KINETOTERAPEUTICA

Nume/ Prenume copil:Data nasterii Diagnostic : Data intocmirii :

74

- SCOP :

- OBIECTIVE :

1……………………………………………………………………………… 2. …………………………………………………………………………….. 3. ………………………………………………………………………………. 4. ………………………………………………………………………………. 5. ……………………………………………………………………………….

6………………………………………………………………………………..

- Timp de lucru/ sedinta :

- TEHNICI FOLOSITE/ METODE/ MATERIALE :

Semnatura kinetoterapeut :

75