MANIFESTARE DEDICTĂ UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE LA BIBLIOTECA JUDETEANĂ

”DUILIU ZAMFIRESCU” VRANCEA

ÎN ZIUA DE 20 IANUARIE 2020 A AVUT LOC MANIFESTAREA

OMAGIALĂ DEDICATĂ UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE LA BIBLIOTECA JUDETEANA ”DUILIU ZAMFIRESCU” VRANCEA

Duiliu Zamfirescu (n. 30 octombrie 1858, Plăinești (azi

Dumbrăveni), plasa Râmnicul de Sus, județul Râmnicu-Sărat (azi județul Vrancea) - d. 3 iunie 1922, Agapia, județul Neamț) a fost un scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

Duiliu Zamfirescu a fost fiul arendașului Lascăr Zamfirescu. Urmează

clasele primare și gimnaziale la Focșani, iar liceul și Facultatea de Drept

la București (licențiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin - Romanov, viitor magistrat.

În anul 1867 este inițiat în loja masonică ieșeană „Steaua României”, iar la 18 noiembrie același an a primit gradul de Companion în aceeași lojă. Este magistrat la Hârșova și Târgoviște, apoi avocat și redactor la România liberă. În 1885, intră prin concurs la Ministerul de

Externe, iar după trei ani, îmbrățișând cariera diplomatică, este secretar

de legație la Roma până în 1906, cunoscând perfect italiana. Se căsătorește acolo cu Henriette Allievi și are trei copii (Henrietta, Lascăr și Alexandru), născuți și crescuți în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic.

În 1906, revine în țară și este secretar general la Ministerul de

Externe. Se retrage adesea în vila sa de la Odobești. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu (13 martie - 13 iunie 1920). S-a stins din viață la Mănăstirea Agapia.

A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În

război, Îndreptări și Anna). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola. Cele cinci volume au fost scrise departe de țară, la Roma, când autorul lucra la legația română din Italia. La acestea se adaugă primul

roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de

teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.

https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://ro.wikipedia.org/wiki/30_octombriehttps://ro.wikipedia.org/wiki/1858https://ro.wikipedia.org/wiki/Dumbr%C4%83veni,_Vranceahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_R%C3%A2mnicu-S%C4%83rat_(interbelic)https://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Vranceahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Vranceahttps://ro.wikipedia.org/wiki/3_iuniehttps://ro.wikipedia.org/wiki/1922https://ro.wikipedia.org/wiki/Agapia,_Neam%C8%9Bhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Foc%C8%99anihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C8%99tihttps://ro.wikipedia.org/wiki/1880https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Duiliu_Ioanin_-_Romanov&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Duiliu_Ioanin_-_Romanov&action=edit&redlink=1https://ro.wikipedia.org/wiki/Loj%C4%83_masonic%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/H%C3%A2r%C8%99ovahttps://ro.wikipedia.org/wiki/T%C3%A2rgovi%C8%99tehttps://ro.wikipedia.org/wiki/1885https://ro.wikipedia.org/wiki/Romahttps://ro.wikipedia.org/wiki/1906https://ro.wikipedia.org/wiki/Italiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/1906https://ro.wikipedia.org/wiki/Odobe%C8%99ti,_Bac%C4%83uhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Alexandru_Averescu_(2)https://ro.wikipedia.org/wiki/13_martiehttps://ro.wikipedia.org/wiki/13_iuniehttps://ro.wikipedia.org/wiki/1920https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Agapiahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom%C3%A2n%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Via%C8%9Ba_la_%C8%9Bar%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83nase_Scatiu_(roman)https://ro.wikipedia.org/wiki/Emile_Zolahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Emile_Zola

Via și conacul unde se retrăgea erau în comuna Faraoanele, în apropiere de Odobești. Casa există și astăzi, fiind Casă Memorială. Scriitorul este înmormântat în Cimitirul din Focșani (Sud).

La manifestare au participat oameni de cultură și artă, tineri din liceele

municipiului.

Manifestarea a fost deschisă de managerul BIBLIOTECII

JUDEȚENE ”DUILIU ZAMFIRESCU” FOCȘANI, doamna OANA RALUCA BOIAN.

Aceasta a adresat un bun venit invitaților și participanților.

Primul dintre lectori care a luat cuvântul a fost domnul col.r. CIOBANU VIOREL, secretar general al ASOCIAȚIEI EUROPENE ”DIMITRIE CANTEMIR”, care în contextulsărbătorii UNIRII PRINCIPATELOR de la 1859, a prezentat pe scurt cartea ”DIMITRIE

CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNIRII ROMÂNILOR”.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Faraoanele,_Vranceahttps://ro.wikipedia.org/wiki/Odobe%C8%99ti,_Vranceahttps://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/

Acesta a donat Bibliotecii județene setul de 3 cărți:

1) ”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII ROMÂNILOR.

STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE CENTENARULUI MARII UNIRI”; 2) ”SUNT FIU AL JUDEȚULUI TELEORMAN, ALEXĂNDREAN”; 3) ”SUNT FIU AL ALEXANDRIEI, TELEORMĂNEAN”.

În continuare, domnul profesor CEZAR CHERCIU a făcut un amplu expozeu, punctând evenimentele premergătoare și ulterioare UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE ȘI MARII UNIRII, dar mai ales acele evenimente care s-au derulat în localitatea Focșani, acum 161 de ani.

Dumnealui a adresat câteva întrebări de istorie locală tinerilor participanți, oferind pentru răspuns corect unui tânăr de la Școala gimnazială ”Ștefan cel Mare” lucrarea de autor ”RESTITUIRI

VRÂNCENE”.

A urmat, doamna profesor MIHAELA PRICOP care a prezentat contextul international al anilor 1853-1859, războiul Crimeiei și activitatea divanelor ad-hoc din Moldova și Țara Românească.

Domnul istoric IONUȚ ILIESCU de la MUZEUL VRANCEI a prezentat crâmpeiul de istorie locală

TATĂ ȘI FIU ÎN SLUJBA UNIRII:

ȘTEFAN SCARLAT DĂSCĂLESCU(1800-1878) ȘI

DIMITRIE DĂSCĂLESCU(1827-1863)

Născut, fie la Târgoviște, unde tatăl său era polcovnic, fie într-o localitate din fostul județ Râmnicu Sărat, Ștefan Scarlat Dăscălescu a fost elev la școala lui Gheorghe Lazăr.

Se stabilește în Focșanii Moldovei unde se căsătorește cu fata marelui boier Asanache Dan.Aceasta a primit ca zestre mai multe moșii printre care și Câmpuri.Au avut împreună 14 copii, dintre care au trăit doar 7.Ștefan Scarlat Dăscălescu a deținut funcții diverse(căminar și inspector al instituțiilor de învățământ din Focsani).

În perioada luptei pentru unire a pus bazele unuia dintre cele mai numeroase și puternice Comitete Unioniste din Moldova, cel din Focșanii

Moldovei.Din postura de lider al acestui Comitet a înfruntat cu o extraordinară pricepere și o voință demnă de invidiat tripla presiune exercitată de cei mai de temut adversari ai unirii:ministrul de Interne Costin Catargiu, caimacamul Nicolae Vogoride și ispravnicul Ținutului

Putna, autoritarul Iordache Pruncu. Membru al Partidei Liberale, un veritabil “cărvunar novator“, Ștefan

Scarlat, prin gândirea și scrisul său, își dovedește apartenența la o societate secretă, de sorginte masonică.A fost inițiat în tainele Eteriei, o ramură a lojei ”Phoenix“din Moscova.

În anul 1858 întreprinde o călătorie în Occident, fiind șocat de

diferențele existente între Vestul și Estul Europei.În ceea ce privește situația din Principate, propune mai multe soluții pentru micșorarea acestui decalaj:cheltuirea responsabilă a surselor bugetare și efectuarea unor investiții masive în armată și învățământ.Putem să rămânem cu “pielea”, spunea Dăscălescu, dar dacă vrem să dăinuim și să prosperăm ca neam, în cele două direcții menționate nu trebuie făcută

economie.Doar astfel poporul va fi nu doar liber, ci și luminat prin “educație”; numai așa, vom avea o armată bine pusă la punct, un comerț

înfloritor și o agricultură performantă. Autor al unor “Însemnări politice“ și al unui “Tratat de agricultură și

viticultură“, a criticat atât boierimea conservatoare, cât și tinerii care se instruiau în Occident, dar care nu ridicau un deget pentru modernizarea

societății. Numit în funcția de președinte al Consiliului Județean Putna, după

dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, Dăscălescu avea să-l găzduiască pe domnitor cu ocazia trecerii sale prin oraș, la 5 februarie 1859. Aici, în casele sale-modeste la exterior, somptuoase în interior, după cum afirma Nicolae Iorga, cu saloane elegante și oglinzi venețiene-a primit

Cuza cele mai sincere și calde felicitări pentru noua pagină de istorie națională pe care o scria Țara.Și tot aici Cuza-vodă l-a reabilitat moral pe

celebrul Moș Ioan Roată, îmbrățisându-l și sărutându-l “acolo unde l-a pălmuit și l-a scuipat boierul“.

În fine, în casele sale (pe locul cărora se află astăzi Școala Gimnazială, Nr.5 și Cercul Militar din Focșani) a funcționat, o perioadă o instituție fundamentală pentru dezvoltarea Junei Românii-Comisia Centrală.

Înmormântat în cimitirul Bahne din oraș, Ștefan Scarlat Dăscălescu

și-ar fi dorit să aibă scris, pe postamentul crucii sale prin care viitorimea să știe că”Aici zace…un român de nație și de inimă, înfocat doritor de fericirea patriei și a familiei”.

Dimitrie Dăscălescu, fiul său, născut în 1827 s-a instruit la Berlin

și Paris, fără a-și finaliza studiile. Anul 1848 îl găsește la Iași, unde ocupa funcția de sameș.Participă

la revoluție și este trimis acasă în stare de arest.Ulterior, avea să revină

la Iași, unde se implică în lupta pentru unire.Acționează însă într-un stil

aparte, pe cât de sensibil, pe atât de entuziast-cu pana în mână.Cu alte cuvinte, își publică în ziarul unionist ieșean „Steaua Dunării”, condus de

Mihail Kogălniceanu, poeziile sale unioniste, între anii 1854-1859.Acestea au fost reunite în volumele “Ziorile”, “Poezii noue“ și “Scrisori din țara

țânțărească“.Poezia devine o veritabilă armă, o modalitate de percepere a necesității înfăptuirii unirii în conștiința contemporanilor săi.Înflăcărat

patriot, Dăscălescu vedea în unire singura cale viabilă spre progres social și modernizarea societății în ansamblu.Combătând franțuzismele și

adresându-se fraților români în dulcele grai moldovenesc, Alecu Russo l-a numit pe Dimitrie Dascălescu “poetul răzeșilor“.

Acest “tânăr cu barba ca a lui Bălcescu… cu ochi arzători de felină, sub o frunte lată și palidă” a făcut parte din Comitetul Unionist al Focșanilor Moldovei.Din acest motiv, în 1856 a fost destituit din funcția de președinte al Tribunalului Putna.În 1859 Dimitrie Dăscălescu a fost

numit administrator al Județului Putna și, ulterior membru în Comisia

Centrală de la Focșani. Printre realizările sale notabile se numără și unificarea celor două

orașe Focșani(Focșanii Moldovei, reședință a județului Putna și Focșanii munteni, capitala județului Râmnicu Sărat), în vara anului 1862.

Flacăra patriotică ce a ars în inima și în cugetul lui Dimitrie

Dăscălescu a fost întreținută și de învățăturile de sorginte masonică, în care erau initiate cei mai mulți dintre unioniști.Astfel, tatăl său fusese influențat de ideologia Eteriei.Socrul său, Constantin Robescu era membru în Loja“Neamul Nostru“, înființată la Iași în 1846.Cumnatul său, Costin Stamatin a făcut parte din Conjurația Confederativă a comisului

Leonte Radu, înființată după 1839.Mihail Kogălniceanu, tovarășul său de

idei și de luptă, era venerabilul unei loje din București. Ziarul unionist al acestuia, “Steaua Dunării” , ne duce cu gândul la

două Loje înființate în București pe filieră franceză cu nume

asemănător:”Steaua Danubiană“ și “Steaua Dunării“.Moștenind de la mama sa, Marghioala o boală de piept, Dimitrie Dăscălescu moare în 1867 la vârsta de doar 36 de ani.Din fericire, fiica sa Eliza, născută în

anul morții sale, nu i-a moștenit teribila afecțiune, trăind 76 de ani.A fost soția celebrului architect Ion Mincu.

Din punct de vedere literar, marii nostri critici îl plasează pe Dimitrie Dăscălescu în rândul poeților minori.Din perspectiva Istoriei însă, cel puțin pentru noi, vrâncenii de astăzi, Dimitrie Dăscălescu este un Mare

Poet.Întâi de toate, pentru că a fost realmente un profet.Cel mai frumos vers al său sună astfel:”Jărtfesc totul…, tot, afară de unirea Țărei mele“.

Într-adevăr, pentru independența și unirea deplină a românilor a fost nevoie de atâtea jertfe în timpul Războiului de Independență și în anii atât de grei ai Primului Război Mondial.În al doilea rând, versurile sale se constituie într-o veritabilă lecție: este o datorie sacră să-ți iubești

țara și să ai infinit respect față de realizările Neamului, prin care România se proiectează în Universalitate.

Expunerile lectorilor au fost răsplătite cu aplauze.

În incheiere, managerul BIBLIOTECII JUDEȚENE

”DUILIU ZAMFIRESCU” FOCȘANI, doamna OANA RALUCA BOIAN a mulțumit invitaților și celor prezenți pentru participare și le-a urat să țină minte faptele înaintașilor noștri și să le urmeze exemplul.

https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/https://www.bjgiurgiu.ro/