Manastirea ARBOREÎn aprilie 1503, Luca Arbore (Portar al Sucevei) înalţă o biserică în satul ce azi se numeşte Arbore, pe care o termina în acelaşi an, pe 29 august. Manastirea Arbore este dedicată Sf. Ioan Botezătorul.Arhitectura bisericii:

← are o formă simplă, tip longitudinal

← prelungirile zidurilor laterale, legate de un arc semicircular, delimitează în exterior o nişă pentru clopote.

← pereţi drepţi, cu suprafeţe netede

← calote în naos şi pronaos

← arcade joase fără spirale

← pante şi sistem de arce moldoveneşti

În 1541, sora lui Arbore, Ana se va ocupa de realizarea ansamblului de pictură interioară şi exterioară a manastirii Arbore.Pictura:

← are o calitate decorativă

← colorit cald şi luminos

← eleganţa siluetelor

← spontaneitatea picturii

← transparenţa culorii

← gesturi şi atitudini mecanice în construcţia siluetelor,fac ca această pictură să fie unul din cele mai laice fenomene din arta medievală moldovenească.

Pe peretele de vest al pronaosului se remarcă tema Cavalcadei împăratului Constantin.← Marea rugăciune, de la abside

← Noua Rugăciune, pe faţada de sud.

Printre sfinţii zugrăviţi se află şi Ioan cel Nou. În fruntea sfinţilor se află împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi marii protectori ai Moldovei încă din sec.15.

Pereţii exteriori au fost pictaţi de meşterul „Dragosîn”, predominând culoarea verde.

Manastirea BOGDANAManastirea Bogdana se află în municipiul Rădăuţi, Str. Bogdana Vodă Nr.6, Judeţul Suceava

Inclusă în patrimoniul UNESCO şi făcând parte din patrimonial artistic şi cultural al României, mănăstirea Bogdana a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV. Nu se cunosc exact anii construcţiei mănăstirii şi bisericii Sf. Nicolae, dar se cunoaşte fapul că a fost ctitorită de Bogdan I, fiind cel mai vechi monument de arhitectură în piatră din Bucovina.

În jurul anilor 1360, Bogdan I începe construcţia mănăstirii din piatră brută şi cioplită sub forma unei bazilici, cu acoperişul ţuguiat, adaptată cultului ortodox, construcţie ce a rezistat în timp în ciuda cotropirilor tătare şi turceşti, a războaielor şi dominaţiei habsburgice.

Manastirea Bogdana a fost reşedinţă mitropolitană până în 1401, când scaunul mitropolitan a fost mutat la Suceava.

În sec.XVIII (1775) manastirea Bogdana a fost desfiinţată datorită ocupării nordului Moldovei de către habsburgi, biserica Sf. Nicolae rămânând biserică episcopală până în 1782. Episcopia mutându-se la Cernăuţi, biserica Sf. Nicolae a devenit biserică parohială, de mir. O parte din chilii au fost transformate în grajduri pentru cai de către o garnizoană austriacă staţionată aici.

Mănăstirea Bogdana nu a mai fost reînfiinţată după 1918 şi biserica Sf. Nicolae a rămas biserică parohială până la sfârşitul sec. 20 datorită regimului comunist. A fost redeschisă în 1992 când arhimandritul Teodor Pavlo a devenit primul stareţ al mănăstirii după 1775.

Arhimandritul Iustin Dragomir, noul stareţ, a continuat lucrările de restaurare, începând altele noi, ca înlocuirea catapeteasmei bisericii cu una din lemn de stejar (1996), şi a construit un corp de chilii, terminat în 1998.

Prima construcţie de piatră din Moldova care s-a păstrat nealterată până azi, este o mărturie a naşterii arhitecturii Moldovei.

Este o sinteză artistică a arhitecturii romanice, gotice şi bizantine:

Romanice← planul cu cor şi absidă

← plan bazilical fără turle

Gotice← arcuri şi bolţi frânte

Bizantine← delimitarea spaţiului interior în: altar, naos, pronaos şi pridvor.

← la exterior are ziduri întărite

← clopotniţa din piatră, cu un clopot pe care se află inscripţia în slavonă: ”Ioan Ştefan voievodul ţării Moldovei”

Lângă uşa sudică se află pisania lui Alexandru Lăpuşneanu (1559); el fiind cel care a adăugat pridvorul în 1599.

Are o navă centrală şi două laterale: pronaos, naos şi altar← navele despărţite prin 6 stâlpi masivi în dreptul cărora bolta navei centrale este întărită cu arcuri dublouri

← în pronaos, nava centrală şi cele laterale au aceeaşi înălţime

← în naos, cele laterale sunt mai joase, înguste şi acoperite cu bolţi semicilinrice, uşor frânte, perpendiculare pe bolta navei centrale. Deasupra lor au fost construite 2 încăperi mici, boltite în semicilindru la care se ajunge pe o scară spiralică.

Pictura:

← cea veche nu se mai păstrează

← a fost repictată la dorinţa lui Alexandru cel Bun în jurul anului 1415

← completată sau refăcută în timpul domniei Sf. Ştefan cel Mare

← în secolul 18-19 se fac lucrări de restaurare

← pictura din anii 1745-1750 ar fi altreilea strat, în timpul episcopului Iacob Putneanul.

← frescele din această perioadă sunt acoperite de o pictură realizată în tempera,de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi (1880)

← tabloul votiv din naos înfăţişează pe Alexandru Lăpuşneanu alături de Bogdan I şi Alexandru cel Bun, precum şi Ştefan cel Mare.

Deosebit de importante sunt 4 mari compoziţii din altar:← Cina cea de Taină

← Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli cu vin

← Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli cu pâine

← Spălarea picioarelor

Învăţământul religios din Moldova a avut ca bază şcoala înfiinţată la mănăstirea Bogdana. Aici erau călugări şi ucenici ai lor precum şi laici (mireni), care deprindeau ştiinţa scrisului şi cititului pentru a deveni logofeţi ai Cancelariei domneşti sau dascăli la Cancelaria episcopală.

Mănăstirea a dispus şi de o tipografie şi ateliere.Mormintele:

În naos se află 7 morminte:

Al lui Bogdan I, în colţul sud-estic, unde mai este înmormântat şi Latcu Voievod. Alături se află un mormânt, la nivelul pardoselii, cu inscripţia de pe piatra funerară ştearsă, ce se presupune a fi mormântul Mariei, soţia lui Bogdan I sau al Anei, soţia lui Latcu.

Lângă peretele nordic se află mormintele lui: Ştefan I, Roman I, Bogdan (fratele lui Alexandru cel Bun) şi Bogdan (fiul lui Alexandru cel Bun).

În pronaos se află 3 morminte:

Doamna Stana, soţia lui Bogdan III şi mama lui Ştefăniţă Vodă, precum şi Anastasia, fiica lui Latcu, se află pe latura nordică.

Înaintea uşii pronaosului se află piatra de mormânt a episcopului Ioanichie, mort în 1505

În pronaos se află moaştele Sf. Ierarh Leontie. El s-a călugărit la mănăstirea Bogdana sub numele de Lavrentie. Primind harul preoţiei, s-a retras în codrii Rădăuţilor, şi a ridicat o biserică de lemn, cunoscută sub numele Schitul lui Lavrentie sau Schitul Laura, cea mai veche sihăstrie din Nordul Moldovei.

Manastirea Bogdana, un adevărat centru cultural, a contribuit la menţinerea unităţii de neam, limbă şi credinţă a românilor.

Manastirea DRAGOMIRNAO expresie a evolutiei spiritualitătii româneşti, a dragostei de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri, elegantă, sobră şi construită într-un stil original, manastirea Dragomirna se află la 12 km de Suceava.

In 1857, Petru Şchiopul dăruieşte moşia Dragomirna ostaşului Ilie Crimca, fiul negustorului sucevean Ioan Crimca şi al Cristinei. Ilie Crimca îmbracă haina monahală la mănăstirea Putna. Devine monahul Atanasie iar in 1588 este numit arhimandrit şi egumen la Manastirea Galata. In 1600 este numit episcop de Rădăuţi, apoi episcop de Roman, in 1605. Incepând din 1607 până în 1629 păstoreşte Mitropolia Moldovei şi a Sucevei. Moare în 1631.

Ajutat de rudele sale Lupu şi Simion Stroici, Atanasie Crimca construieşte în 1602, la moşia sa Dragomireşti,o biserică mică numită “ a Schitului”. In prezent se află în curtea mănăstirii..

Este zidită din piatră şi cărămidă smălţuită. Are dimensiuni reduse: 10,5m. lungime, 4,88m. lăţime şi 10,76m. inălţime. Din pridvor se trece în naos. In jurul ei s-au aşezat primii căalugări.

Manastirea Dragomirna are hramul sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Botezatorul. A fost terminată în 1609 şi sfinţită la sărbătoarea Pogorârea SfântuluiDuh.

Biserica are 42m inălţime şi 9,60m lăţime, fiind foarte îngustă dar fiind cea mai inaltă din Moldova. Planul este dreptunghiular alungit, cu o singură absidă poligonală spre apus.

Manastirea Dragomirna este înconjurată de ziduri de apărare şi de turnuri înalte dându-i aspectul unui castel medieval.

Turnul porţii (22,8m) se sprijină pe două contraforturi, încadrând deschiderea gangului intrării, suprapuse de pisanie şi stema Moldovei.

Brâul încadrează Capul de Bour.

Ca o funie impletită in trei, brâul torsadă încinge clădirea pe mijloc împărţind faţadele în două registre. Este semnul unităţii de neam si credinţă.

Incepând cu biserica de la Dragomirna, brâul devine un element utilizat în arhitectura moldavă, amintind de Sfânta Treime sau cele trei virtuţi creştine: credinţa, nădejdea şi dragostea.

Turla – ca o emblemă, de formă octogonală,aşezată pe trei baze,cea de jos pătrată şi celelalte două stelate în 12 colţuri.

Patru din feţele octogonului au câte o fereastră cu ancadrament gotic; celelalte patru feţe fiind sprijinite de câte un contrafort.

Acoperişul are forma de clopot.

7 trepte duc în pridvorul bisericii; apoi alte 7 duc până la altar. Cifra 7 simbolizează perfecţiunea şi împlinirea.

Pridvorul: poligonal cu absida cu trei ferestre; bolta este o semicalotă sferică, o broderie de nervuri cu intretăieri marcate de plăci decorate cu motive florale şi geometrice.

Portalul are un ancadrament dreptunghiular închis cu o uşă de fier ferecată prin care se trece în pronaos.

Pronaosul: cu 4 trepte deasupra nivelului pridvorului luminat de 4 ferestre mici având acelaşi motiv al brâului împletit.

Bolta – din două calote inegale, fiecare fiind impărţită în 8 fragmrnte de arce încrucişate, având la mijloc rozete în relief plan. Aici se află mormântul mitropolitului Anastasie, acoperit cu o piatră simplă, fără inscripţie, ridicată cam cu 20cm. de la nivelul pardoselii. Este despărţit de naos de o triplă arcadă sprijinită pe stâlpi: doi in torsadă şi doi octogonali pe baza patrată.

Naosul: - este dominat de turla Pantocratorului, se îngustează succesiv cu două rânduri de arce, care formează la bază 4 pandative cu cei patru Evanghelişti.

Altarul: - elementul principalal edificiului are un plus de 40cm. faţă de naos. Lărgimea altarului se reduce treptat,iar absida propriu-zisă este prelungită,acoperită cu o jumătate din calota elipsoidală.

Stranele actuale datează din 1976.

Iconostasul, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este făcută în 2002, la fel şi baldachinul ce adăposteşte moaştele Sf. Mucenic Iacob Perşul, aduse la Dragomirna in 1697.

Catapeteasma din lemn a fost adusă de la Mănăstirea Solca.

Între turnul arhimandritului şi turnul clopotniţă se află vechea egumenie.

Chiliile se află în curte în partea vestică.

Peste două rânduri de beciuri boltite se află sala gotică, folosită ca : stareţie, şcoala de miniatură, biserică de iarnă, trapeză. Astăzi ea adăposteşte muzeul Manastirii Dragomirna:

← manuscrise

← cărţi bisericeşti

← ferecături argintate ale lui Grigore Moisiu, primul meşter moldovean care îşi imprimă marca şi numele pe operele realizate.

← texte religioase şi miniaturi

← obiecte de cult bisericesc cu valoare artistică ( învelitoare pentru vase sfinte, o Biblie, un Epitaf, un Tetraevangheliar pe pergament decorat cu icoane, două Liturghiere şi o lustră de cristal donată de împărăteasa Ecaterina II a Rusiei).

Pictura :

← realizată de 4 pictori: popa Crăciun, Matieş, popa Ignat şi Gligorie.

← se remarcă două stiluri:

unul monumental, cu desen elegant,

unul apropiat de miniatură, în portrete.← picturile se desfăşoară în perfect acord cu canoanele Bisericii Ortodoxe.

← are un caracter narativ, descompusă pe secvenţe asemenea unei istorii în imagini, tablourile din scena Răstignirii:

Tragerea hainelor la sorţi

Mântuitorul cu oţet

Răstignirea Domnului între tâlhari

Maica Domnului cu mironositele

Sf. Ioan tânguindu-se la picioarele Crucii

Iosif din Arimateia cerând trupul de la Pilat

Coborârea de pe Cruce

Maica Domnului, Iosif,Nicodim,Sf. Ioan şi 2 femei mironosite plângând

Ungerea trupului lui Iisus.← Scene ale Noului Testament se află pe pereţii naosului: spre nord (Iisus la Pilat, Învierea, Ruga ş.a.), spre sud (Minunile,

Botezul, Răstignirea) ← Turla, ce pare a fi atârnată de înaltul cerului,are pereţii pictaţi cu liturghia îngerească şi ordinele ierarhiei cereşti – serafimii,

îngerii, profeţii, apostolii. ← Registrul inferior este dedicat sfinţilor militari, în glajurile ferestrelor sunt pictaţi sfinţi puternici ca: Antonie, Daniil, Teodosie

etc., iar în acoladă serafimi. ← În arcurile din bolta altarului frizele de medalioane reprezintă figuri de ierarhi, pustnici, prooroci, apostoli şi arhangheli.

← În bolta absidei principale este pictată scena Înălţării – o frescă desfăşurată pe mai multe planuri.

← De-o parte şi de alta a gangului,la intrare se află două picturi mai noi: Maica Domnului cu Sfinţii Arhangheli şi Sfânta Treime la stejarul din Mamvri.

Manastirea Dragomirna este o mărturie a inovaţiilor aduse în arhitectura moldovenească: structura îngustă şi alungită, absida poligonală în V, decoraţiunile turlei de influenţă pur românească, înălţarea graduală a camerelor începând cu pridvorul şi mergând spre altar, o bogată reţea de nervuri colorate în roşu, albastru şi auriu încărcate cu linii, sculpturi din loc în loc, frescele cu o valoare documentară prezentând elemente populare şi costume ale epocii.

Manastirea HUMORManastirea Humor se află în localitatea Manastirea Humorului, un sat ce s-a format in jurul manastirii si se afla foarte aproape de localitatea Gura Humorului, pe ruta Vatra Dornei-Suceava.

← Prima biserică construită în 1415 a fost ctitorită de Ioan Vornicul în vremea lui Alexandru cel Bun. A fost distrusă păstrându-se zidurile, ruinele se pot vedea la 500m de actuala manastire.

← În 1530 este reconstruită pe un loc nou, ctitor Domn Petru Voievod şi marele logofăt Jupân Toader Bubuiog şi soţia lui Anastasia.

← În 1641 zidurile înconjurătoare sunt întărite şi se construieşte turnul de apărare de către Vasile Lupu.Pictura exterioară

Manastirea Humor ne impresioneaza cu pictura sa exterioara, cea mai veche din ţară, fiind realizată de meşterul Toma, si reprezintă:

← Imnul acatist al Bunei Vestiri (24 de strofe-scene cuprinzând printre altele Glorificare Mariei)

← Asediul Constantinopolului

← Legenda fiului risipitor

← Judecata de Apoi.

În pictură se regăsesc şi elemente locale ca: buciumul, laviţa, ştergarul.

Absidele bisericii cuprind Cinul (Deisis), rugăciune a tuturor sfinţilor.

Asediul Constantinopolului poartă mesajul antiotoman specific vremii.

Pictura este caracterizată prin unitate de tonalitate cromatică, predominând nuanţe de roşu-purpuriu, brun-roşcat, roşu-violet şi altele. Roşu este dominant, fiind specific în cromatica monumentului.

Arhitectura bisericii se înscrie în seria monumentelor specifice vremii lui Petru Rareş. În timpul lui biserica este restaurată.Pictura interioară

Este parţial realizată de Toma, zugrav de Suceava (1535).

Sunt remarcabile:← Cina cea de Taină (absida altarului)

← Ospeţia lui Avram (conca de sud)

← Tablou votiv

← Maica Domnului (cupola pronaosului)

← Icoanele de factură bizantină, sec.16

← Portretele ctitorilor (firidele gropniţei)

← Pietrele de mormânt.

Manastirea MOLDOVITALa 15 km. de satul Vama, înconjurată de munţii împăduriţi ai Bucovinei, se ridică manastirea Moldovita cu hramul Buna Vestire.

Prima biserică de piatră a fost zidită sub domnia lui Alexandru cel Bun între 1402-1410, cu un întreg ansamblu de construcţii, având hramul Buna Vestire.

Manastirea Moldovita a dăinuit până la sfârşitul sec.15, când s-a prăbuşit datorită unor alunecări de teren. Ruine se mai pot vedea şi azi la 500m de actuala construcţie.

Voievodul Petru Rareş schimbă amplasamentul şi ridică noua biserică în 1532, tot cu hramul Buna Vestire. Este împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul de fortăreaţă.

Pe ruinele fostelor locuinţe s-a ridicat clisarniţa (1610-1612), adică casa egumenească, de către episcopul Efrem de Rădăuţi, unde s-au păstrat odoarele bisericii şi s-a organizat o şcoală de copişti şi miniaturişti, loc de păstrare a tezaurului mănăstirii.Arhitectura bisericii Manastirii Moldovita:

← plan triconc

← cu cinci încăperi despărţite de pereţi cu uşi pe mijloc

← sistem de boltire separată la fiecare încăpere

← chenarele ferestrelor şi uşilor sunt în arc frânt cu rozete în trifoi, de influenţă gotică.

← zidul de incintă are metereze deasupra drumului de străjaşi.Elemente noi:

← pridvorul monumental deschis cu cinci arcade mari (este a doua biserică cu pridvor deschis după Humor)

← tainiţa deasupra camerei mormintelor

← semisoclul din jurul bisericii din piatră cioplită

Bolţile pridvorului sunt lucrate în stil moldovenesc în formă de cruce.

Zidul de incinta are metereze deasupra drumului de strajasi.

Intrarea în pronaos prin portalul sculptat în piatră în stil gotic, cu o uşă de stejar îmbrăcată în fier.

Chenarele ferestrelor si usilor sunt in arc frant cu rozete in trifoi, de influenta gotica.

Pronaosul:← dreptunghiular

← luminat de patru ferestre în stil gotic, cu trilobi la partea superioară

← bolta are un sistem de 8 arce întretăiate, având aspectul unei stele

Gropniţa: boltită semicilindric, luminată de o fereastră la sud.

Scara de piatră la nord-vest duce la camera tezaur

Naosul:← are două abside laterale semicirculare

← se continuă cu absida altarului

← luminat de patru ferestre mai mici

Catapeteasma este sculptata in lemn, pictata si aurita

Turla: peste naos, înaltă, circulară in interior şi octogonală la exterior, aşezată pe două baze în formă stelată

Pardoseala din piatră rostuită

La exterior biserica este ornată cu un rând de ocniţe şi firide alungite la abside, acestea fiind încadrate de patru contraforţi până la bazele bolţilor.

Acoperişul din sită de brad.Pictura:

← are un caracter realist şi narativ

← realismul tratării personajelor, felul aşezării lor în cadrul respectiv dă viaţă scenelor.

← figurile sunt judicios distribuite

← siluetele înalte şi elegante ale personajelor sunt în perfectă unitate cu arhitectura monumentului

← pictura interioară este cea mai valoroasă, imaginile fiind mai umanizate şi mai tragice. (Cina cea de taină – din conca altarului)

Pictura exterioară (1537):

← cu imagini complexe şi o cromatică bogată

← scene religioase şi scene istorice (în pridvor Judecata de Apoi îl include pe ereticul Mohamed)

← pe faţada sudică se pot admira:

Imnul acatist şi Asediul Constantinopolului

Rugul lui Moise

Arborele lui Ieseu← se remarcă unitatea elementelor bizantine şi locale, interpretarea românească a unor teme tradiţional bizantine.

← tonalitatea cromatică este roşu-brun.

Manastirea Moldovita a fost un important centru cultural. Aici se copiau şi împodobeau cărţi bisericeşti precum şi manuscrise din sec. 15.

Manastirea Moldovita păstrează obiecte de valoare ca: broderii, manuscrise, icoane, precum şi jilţul ctitorului Petru Rareş.

În 1785 mănăstirea Moldovita este desfiinţată până în 1932-34, când se reia activitatea ca mănăstire de maici.

Între 1954-1960 este restaurată şi înnoită: acoperişul este refăcut, fundaţiile şi soclu consolidate, zidurile, turnurile şi chiliile refăcute.

Manastirea Moldovita se remarcă prin iconografie, stilul picturii şi tonalitatea cromatică.

Manastirea PROBOTAManastirea Probota este prima ctitorie a domnului Petru Rareş, ridicată în 1530, pe locul unei bisericuţe de lemn (1398) şi a uneia din piatră (1440). „Probota” înseamnă „frăţie”.Arhitectura

← Edificiu monumental, armonios, cu turla deasupra naosului

← pridvor închis de înalte ferestre gotice cu chenare din piatră cioplită

← abside poligonale marcate de arcade oarbe şi ocniţe

← soclu prelungit cu bancă de jur-împrejur

← zidurile de apărare de 6m. înălţime

← turnuri pătrate

← casa domnească

Acest ansamblu monahal conţine elemente ale arhitecturii civile moldoveneşti.Pictura manastirii Probota

← cea interioară – originală din 1532 s-a păstrat în mică măsură. Judecata de Apoi, din

pridvor, este introdusă pentru prima dată în Moldova de egumenul mănăstirii, cărturarul Grigorie Roşca. Este o compoziţie amplă, înconjurată de simbolurile zodiacului.

← Sinoadele şi Calendarul se pot vedea în pronaos aşa cum au fost concepute iniţial.

← Tabloul votiv (Petru Rareş, D-na Elena, Ilias) a suferit intervenţii în jurul lui 1550, respectiv 1844.

← cea exterioară – este printre primele mănăstiri moldoveneşti cu pictură exterioară (1532). Fresca nu s-a păstrat.Totuşi se văd urme din Imnul Acatist, din Arborele lui Ieseu şi figura lui Grigorie Roşca (vag).

În gropniţa bisericii manastirii Probota se află pietrele tombale, printre care cele ale voievodului Rareş, doamnei sale Elena, a lui Ştefăniţă.

Pietrele sunt din marmură albă cu o bogată decoraţie cu elemente florale (inovaţie pentru sculptura sec.16)

Manastirea PUTNAAcolo unde se deschide Valea Putnei, la poalele Obcinei Mari, se ridică prima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, Manastirea Putna, prima instituţie ecleziastică a ţării, menită să sprijine, pe tărâm cultural şi religios, pe domnitorul care a luptat pentru neatârnarea şi întărirea statului.

Cronicarul Neculce menţionează existenţa unei biserici de lemn anterioare şi a unei bisericuţe săpată în stâncă numită chilia lui Daniil Sihatru.

Manastirea Putna a fost ridicată pe locul unde a căzut săgeata arcului lui Ştefan cel Mare, lucrările începând în 1466 şi terminându-se în 1469. A fost sfinţită în 1470.

Manastirea Putna are:← o incintă patrulateră la care se ajunge printr-un turn scund cu un gang cu bolta semicilindrică.

← În interior, pe latura nordică, se ajunge la etajul superior al turnului prin casa scării

← Faţada exterioară este împărţită în panouri patrulatere de cărămidă şi tencuială

← În centru se află pisania originară din vremea lui Ştefan cel Mare

← Pe faţada interioară se află o pisanie din 1752

← În 1481 au fost înălţate zidurile de incintă, cu turnuri la colţuri şi la mijlocul laturilor. Din fortificaţiile manastirii lui Ştefan cel Mare a rămas Turnul Tezaurului pe latura vestică şi pisania turnului clopotniţei în est. Turnul tezaurului are 2 etaje, cu o terasă încinsă cu un parapet crenelat, descoperit, care a fost mai apoi acoperit cu un acoperiş ascuţit. Lumina pătrunde prin ferestre înguste, decorate cu chenare din piatră cioplită în maniera laică ce aminteşte de goticul târziu.

← Turnul intrării este compus din parter străbătut de un gang şi un etaj boltit cu metereze (sec. 17-18)

În centrul incintei se află biserica:← în plan treflat – 37m. lungime, 15m. lăţime şi 3m. înălţime

← tinda dreptunghiulară

← camera mormintelor despărţită de naos prin 3 coloane

← naos pătrat, prelungit lateral de absidele secundare

← altarul din absida principală

Biserica actuală a manastirii Putna este cea din sec.18 cu unele modificări, dar planul este cel originar:← pridvorul a fost adăugat

← decorul exterior, arcadele şi firidele, brâul torsionat, consolele firidelor

← ancadramentele ferestrelor mici, dreptunghiulare cu decor de baghete încrucişate sau în arc frânt cu timpane ajurate cu motive spirale sunt de tradiţie moldovenească.

Iconostasul a fost refăcut de Iacov Puteanul in sec 17.

S-au păstrat pietrele de mormânt în baldachinul de sud din camera mormintelor (al lui Stefan cel Mare, mort în 1504); lespedea funerară este decorată cu 4 medalioane în formă de inimă şi capul de bour.

In nord – mormântul doamnei Maria de Mangop ( m.1477); şi pietrele celor doi fii ai lui Stefan cel Mare, Bogdan (m.1479) şi Petru (m.1480); a doamnei Maria Voichiţa.

In pronaos s-au păstrat pietrele de mormânt a lui Bogdan Vodă cel Orb (m.1517), a domniţei Maria, fiica lui Stefan cel Mare (m.1518), Ştefăniţă Vodă (m.1527) şi a doamnei Maria Rareş (m.1529)

în zidurile manastirii Putna se află pietrele de mormânt ale mitropoliţilor Teoctist (m.1477) şi Iacov Puteanul (m.1778)

Manastirea Putna a fost un important centru artistic cu ateliere de broderie, caligrafi şi miniaturişti. A avut o tradiţie cronicărească: - Letopiseţul de la Putna, Letopiseţul lui Azarie. A fost vestită prin sculptura crucilor de lemn.

Muzeul manastirii Putna adăposteşte:← colecţie de broderii (acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop -1477, cel mai vechi portret din arta

moldovenească brodat în mărime naturală) ← manuscrise: - calitatea desenelor şi varietatea coloritului sunt reprezentate prin

← Tetraevangheliarul de la Humor (1473) şi alte două din 1488 – 1507.

← ferecături de argint ale manuscriselor

← cădelniţa decorată cu stema Moldovei

← cruci, icoane, potire

← piese sculptate din lemn (racla, sec.15)

Manastirea RASCASe află pe valea râului Rasca, în comuna Rasca, judeţul Suceava, având hramul Sf. Nicolae.

Ansamblul manastiresc Rasca a fost construit în mai multe etape începând cu 1512 când Bogdan III a construit chiliile, iar în 1540, episcopul Romanului Macarie, logofăt Ioan şi Teodor Balş construiesc biserica cu hramul Sf. Nicolae.

În 1542, Petru Rareş porunceşte construirea zidurilor cu creneluri şi turn în jurul bisericii.

Biserica manastirii Rasca este de mici dimensiuni:← plan treflat, fără pridvor şi camera mormintelor

← pe naos s-a ridicat o turlă pe arce diagonale, cu două baze de aceeaşi formă, refăcute între 1610-1617.

← pe pronaos se află o calotă de pandativi, susţinuţi pe arce

← intrarea este axială

← fresce bogat aurite

1611-1617, marele vornic Costea Bacioc măreşte biserica adăugând către vest o încăpere mare, despărţită inegal de către o arcadă. Acest adaos semăna cu un pronaos supralărgit , alungit, dându-i un aspect specific.

Din pridvor au rămas doar urme: coloane octogonale adosate pe lângă peretele bisericii şi o parte din pardoseala de lespezi.

Iniţial construcţia bisericii a fost în plan triconc, cu turlă pe naos. Cea de a doua turlă se află pe pridvorul închis.← are un stil diferit de cel vechi, specific sec. XVII, datorat pătrunderii formelor de influenţă muntenească şi orientală:

← portalul de intrare de pe latura de sud are arcada în dublă acoladă

← este încadrat de baghete încrucişate şi suprapusă de „sprânceana” cu profile de tip Renaştere

← noul pronaos are nervuri masive din trei troluri paralele cu prelungiri în consolă; şi scuturi şi imposte cu motive munteneşti

S-au păstrat icoane vechi şi lespezi funerare, sec. XV-XVI

Pictura interioară şi exterioară a manastirii Rasca a fost executată între 1551-1554. Stamatello Kontras din Zante a fost pus de Alexandru Lăpuşneanu să zugrăvească biserica. A folosit pictura tradiţională din vremea lui Petru Rareş cu înnoiri, atât în tematica iconografiei din exterior, cât şi în stilul influenţat de noutăţile pe care Renaşterea le-a adus din vestul peninsulei Balcanice. Remarcabil este tabloul votiv care-l înfăţişează pe Petru Rareş şi familia sa.

În sec. XVII s-au adăugat elemente noi la incintă:← deschiderile în arc frânt aplatizat, tipic orientale

← trapezaria, cu tencuieli profilate pe faţadă - datează din 1765.

În 1872 Manastirea Rasca sufera reparaţii şi modificări:← acoperişurile cu bulb de pe turnul porţii şi de pe cuhne

← dărâmarea pridvorului

← închiderea intrării de pe latura de sud

← deschiderea intrării dinspre vest

← repictarea bisericii

În 1844, domnitorul Sturza surghiuneşte pe marele istoric Mihail Kogălniceanu, care a stat închis timp de 6 luni într-o cameră din clopotniţa manastirii Rasca.

Manastirea SFANTUL IOAN CEL NOUManastirea Sfantul Ioan cel Nou se afla in municipiul Suceava, judetul Suceava.

Primul ctitor al manastirii Sf. Ioan cel Nou este Bogdan al III-lea, care ridică până la nivelul ferestrelor construcţia din piatră brută şi cărămidă la bolţi şi faţade; este urmat de Ştefăniţă Vodă, care a dispus realizarea picturii interioare în noul stil moldovenesc.

Scopul ridicării bisericii a fost de a permite creştinilor din toate colţurile ţării să se închine la moaştele făcătoare de minuni ale Sf. Ioan cel Nou.

Arhitectura manastirii Sf. Ioan cel Nou este o împletitură de stiluri şi ctitori din epoci diferite timp de 600 de ani, de la racla de argint din vremea lui Alexandru cel Bun la noul paraclis cu hramul Sf. Ioan cel Nou sfinţit în 1998, ctitorie a IPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

Edificiul manastirii Sfantul Ioan cel Nou este compus din:← pridvor, pronaos, naos şi sfântul altar

← plan triconc cu turla pe naos

← actualul pridvoraş de la intrare a fost adăugat de mitropolitul Veniamin Costachi în 1837

← acoperişul păstrează forma iniţială, din ţigle smălţuite cărămizii, galbene, albastre, verzi şi negre cu motive geometrice

← în 1985 a fost refăcut

← catapeteasma din lemn sculptat, cu ornamente bogate, a fost realizat în 1796 de slugerul Toader, fiind refăcută şi poleită din nou în 1870 de către zugravul A. Străjescul.

← contraforturile şi firidele alungite

← ocniţele şi discurile smălţuite,colorate diferit şi cu bumb la mijloc

← turnul clopotniţă, construit cu un singur cat de Petru Şchiopul, alternând piatra neregulată, prevăzut cu colţari şi trei rânduri de cărămizi

← în 1589 turnul este înălţat în timpul restaurării realizate de Romstorfer, adăugându-i etajul şi turla decorate cu firide şi ocniţe

← eclesiarniţa paraclisului este de dimensiuni mici, pe latura de nord-est, ctitorie a mitropolitului Anastasie Crimca, zidită în timpul domniei lui Miron Barnovschi.

Pictura interioară şi exterioară

← este din timpul lui Petru Rareş (1534-1535)

← frescele ce decorează biserica atestă talentul creator al meşterilor moldoveni, caracterizat prin realizarea de chipuri şi busturi de bărbaţi cu feţe expresive şi scene figurative.

Pictura iniţială a fost spălată şi refăcută parţial de pictorul austriac Johan Viertelberge sub coordonarea arhitectului Romstorfer, la începutul sec.20.

Pictura este din nou refăcută, începând din 2000, sub conducerea pictorului Oliviu Boldura; lucrările nu sunt terminate.

Absida altarului împodobită cu picturi ce evocă momentul aşezării tainei altarului: aici preotul săvârşeşte liturghia; aici se află Împărtăţania apostolilor, iar în stânga peretelui absidiei Împărţeala pâinii si Împărţeala vinului

Partea superioară a peretelui vestic a fost pictat de către Vladimir Mironescu, în 1895: - sunt 4 scene înfăţişând momente din viaţa Sf. Ioan cel Nou, lucrate într-o tehnică şi viziune apropriate mai mult de arta laică decât de cea post-bizantină:

← judecata

← martiriul

← îngerii înconjurând trupul mucenicului

← aducerea moaştelor la Suceava

Manastirea SLATINAAdresa: Comuna Slatina, jud. SUCEAVA.

Acces: DL Fălticeni spre N-V Sacsa Nouă (7km) Cornu Luncii (3 km), apoi stânga la Pâraie (11 km) şi Slatina (4 km).

Hram: Schimbarea la Faţă - 6 August

Ctitorie a lui Alexandru Lăpuşnenu, Manastirea Slatina a fost construită ca necropolă domnească a familiei, între 1554-1558.

Are aspectul unei fortăreţe cu valoare arhitectonică şi artistică.

A fost sfinţită de mitropolitul Grigorie în 1558, 14 octombrie.

Ctitor care a cunoscut preţul lucrurilor frumoase, Lăpuşneanu aduce meşteri iscusiţi, arhitecţi, meşteri ţiglari de la Bistriţa transilvăneană, precum şi pe zugravul Stamatello Kontronas (grec din Zante).

Edificiul central este biserica: înaltă, prelungă, cu abside laterale nemarcate în exterior

Manastirea Slatina cuprinde, conform arhitecturii tradiţionale moldoveneşti:← pridvor închis cu două intrări laterale

← pronaos dreptunghiular, prelung, cu două travei acoperite de câte o cupolă

← gropniţa dreptunghiulară cu boltă în semicilindru

← naos dreptunghiular, prelungit spre est de absida altarului, iar spre sud şi nord două abside în zidurile laterale

← turla octogonală pe arce oblice simple

← podită cu marmură

← ancadramentele din marmură

← acoperită cu ţiglă

← în pronaos, chivotul de marmură albă şi roză cu mormântul fiicei voievodului, domniţa Tofana

← tezaurul de odoare, broderii, argintării, cărţi

← pictură interioară şi exterioară strălucitoare. Este cea mai luxoasă ctitorie muşatină de până atunci.

← Zidul de incintă, de traseu, patrulater având o bombare către est

Turnurile sunt mai mari decât de obicei având rol de:← reşedinţă (turnul doamnei Ruxandra)

← funcţii ale comunităţii (biblioteca, clopotniţa)

← posturi de apărare

Este de remarcat dimensiunea celor 4 turnuri ale manastirii Slatina; aveau un singur nivel, prin podul lor trecea drumul de strajă; aveau o organizare simetrică, în grupuri de câte trei încăperi (un vestibul şi două chilii).

În centrul curţii se află trapezaria veche (casa domnească a lui Lăpuşneanu), clădire mare pe plan patrulater, cu beciuri boltite şi un nivel acoperit cu plafon de grinzi.

S-au păstrat două mari încăperi separate de o sală centrală; ancadramentele ferestrelor şi uşilor dreptunghiulare din marmură de tip Renaştere.

În faţa casei se află o fântână arteziană cu bazin de marmură (profile de Renaştere)

Splendoarea mănăstirii Slatina avea să sufere numeroase vicistitudini: ← Despot-Vodă (1561-63) topeşte argintăria

← Ioan-vodă Viteazul bate monede din argintărie

← este jefuită la sfârşitul sec. XVI

Sunt necesare reparaţii la mijlocul sec. XVII

Timp de 40 de ani manastirea Slatina rămâne pustie.

La începutul sec.19 se fac lucrări de restaurare

1821 – este refugiu pentru Eterişti – este asediată, are loc un incendiu

1823 – încep lucrările de restaurare a manastirii Slatina: ← se acoperă chiliile şi turnurile cu acoperiş baroc, rusesc, cu bulbi suprapuşi

← transformări la casa domnească

← ferestrele bisericii se modifică

1834 – arhimandritul Filaret retează turnul porţii, construind deasupra gangului un paraclis, faţada fiind făcută cu pilaştri neoclasici

Mitropolitul Veniamin Costachi a înălţat etajul pe chiliile de pe latura de est, construind în faţa lor un portic cu coloane de lemn neoclasice, şi cerdacele de pe latura de nord.

Clădirea stareţiei s-a realizat în stil neoclasic, la sfârşitul sec. XIX.

Manastirea SUCEVITASituată în satul cu acelaşi nume, pe malul pârâului Suceviţa, la o distanţă de 18 km sud-vest de Rădăuţi, Manastirea Sucevita este construită către sfârşitul sec. XVI de către familiile de boieri Movilă, cu hramul Învierea Domnului.

Cea mai veche construcţie a fost o bisericuţă cu hramul Schimbării la Faţă pe locul căreia s-a ridicat biserica cimitirului satului Suceviţa în sec. XVII. Apoi s-a construit o casă a stareţiei pe latura de est a incintei. Are o sală mare boltită,în care azi se află muzeul.

După aceea s-a construit zidul de incintă cu turnurile lui, cele 3 octogonale din partea de nord-est, sud-est, sud-vest cu marele turn al clopotelor din colţul de nord-vest , unde se păstrează două clopote cu stema Moldovei şi herbul Movileştilor, şi turnul porţii.

Construcţia manastirii Sucevita este mare, în plan trilobat cu pridvorul închis. Există două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) în partea de sud şi nord.

Incinta este un patrulater de ziduri de 6m. înalte şi 3m. groase, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, 4 turnuri de colţ şi un paraclis peste gangul intrării (cu stema Moldovei): se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri unde probabil a fost ascunsă o fabuloasă avere (după spusele cronicarului Ion Neculce)

Între1595-1606, se adaugă bisericii cele două pridvoare de la intrare pe latura de nord şi sud; turnurile de incintă şi este pictată în interior şi exterior.

Aici sunt înmormânaţi voievozii Ieremia şi Simion Movilă.Pictura manastirii Sucevita

Are ca tematică:← Scara virtuţii

← Rugăciunea tuturor sfinţilor

← Arborele lui Iesei

← Cicluri din viaţa sfinţilor: Sf. Ioan cel Nou, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe.

Pictura manastirii Sucevita a fost realizată de zugravii Ion şi Sofronie, între 1595-1596.

Este o pictură complexă cu elemente noi.Pictura exterioară

Manastirea Sucevita este ultima biserică din Bucovina zugrăvită pe faţadă (1596) cu imagini religioase – un adevărat testament al artei vechi moldoveneşti. Originalul se împleteşte cu pitorescul, dominând culoarea verde:

← Imnul acatist la sud (exprimă arhitectura italiană)

← Pocrovul (exprimă arhitectura rusească)

← Arborele lui Ieseu, la sud

← Scara lui Ioan Climax,la nord

← Vămile văzduhului,

sunt principalele lucrări iconografice ale picturii exterioare.Pictura interioară:

← naosul cuprinde un mozaic miniatural de întâmplări din viaţa lui Iisus; 3 imagini ale Genezei unde în peisaj se află garofiţe şi viţa de vie.

← tabloul votiv bogat în personaje

← Iconografia gropniţei (Viaţa lui Iisus)

← pridvorul este pictat cu Judecata de Apoi, şi relatarea istorică: Întâmpinarea moaştelor sf. Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun

Muzeul mănăstirii adăposteşte obiecte valoroase, broderii şi manuscrise din sec. 15-16.

Manastirea Sucevita este o expresie a societăţii, culturii şi epocii care a generat-o.

Manastirea VORONETConstruită pe un soclu de piatră cu turlă înălţată pe o bază pătrată, se ridică mănăstirea Voroneţ, având ctitor pe Ştefan cel Mare, în timpul Sfântului Cuvios Daniil Sihastru.

Exonarthexul a fost adăugat în 1547 de către mitropolitul Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Voroneţul şi-a creat propriul stil, o sinteză originală de elemente: bizantine (plan treflat cu turla pe naos), gotice (arcuri frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor; contraforturi) şi autohtone (turla pe 4 arcuri şi baza stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la absidă, friza şi discurile smălţuite).Pictura exterioară a manastirii Voronet:

Grigorie Roşca a urmărit personal realizarea ei folosind călugări-zugravi anonimi.

Judecata de Apoi – pe peretele vestic, o compoziţie de 5 registre, este unică în arta orientului creştin← efectul decorativ şi policromia este impresionantă

← s-au introdus în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză),peisaj local, ştergare, veşminte populare.

← toate acestea pe un fond albastru, cunoscut sub denumirea de albastru de Voroneţ.

pe peretele sudic: se află Arborele lui Ieseu şi portrete ale filozofilor antici

lângă intrare se află pictate chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Daniil Sihastru şi mitropolitul Grigorie Roşca

Pictura interioară a manastirii Voronet:

Sunt multe straturi de pictură: - cel original, păstrat în naos, cu un portret votiv din vremea lui Ştefan cel Mare; şi pronaosul pictat în 1550

Naosul şi altarul manastirii Voronet au o pictură bine adaptată spaţiului, armonioasă, cu personaje impunătoare; compoziţii ce se remarcă prin sobrietate, vigoare a gesturilor şi formelor, elemente ce se aproprie de real:

← Patimile lui Iisus (în naos)

← Intrarea în Ierusalim

← Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor

← Coborârea de pe Cruce

← Sfântul Teodor

← tabloul votiv – toate se află în conca

Pronaosul cu o pictură ulterioară cu ornamente şi figuri ce fac legătura cu exteriorul

În pridvor : Calendarul bisericii şi Sf. Ilie exprimă prospeţime cu o notă de umor.

Calitatea artistică a arhitecturii şi picturii, tradiţia sihastrului Daniil precum şi sensurile deosebite ale picturilor şi decorurilor fac din Manastirea Voronet exponentul Moldovei medievale, monument reprezentativ al artei moldoveneşti feudale.

Manastirea ZAMCAÎn 1606, armenii refugiaţi în Moldova ridică complexul medieval Zamca. Este cel mai important edificiu religios construit de colonia armeană din Suceava.

Are o poziţie strategică, fiind format din trei clădiri:← biserica principală

← turnul clopotniţă

← paraclisul

Manastirea Zamca a avut mai mulţi ctitori, unul dintre ei fiind Agopsa, fiul Amirei,1606-1608.

La sfârţitul sec. XVII trupele polone ocupă manastirea Zamca. Construcţia se deteriorează.

În sec. XVIII se fac lucrări de consolidare.

Biserica manastirii Zamca:← de plan dreptungiular cu pronaos, naos şi altar

← intrările prin peretele nordic al naosului şi peretele vestic al pronaosului

← catapeteasma înlocuită cu o draperie simplă

← boltirea naosului este tipic moldovenească

← pronaosul este pătrat, boltit cu o calotă sferică sprijinită pe 4 arce

← zidul despărţitor din pronaos are 2 ferestre

În exterior biserica are o arhitectonică simplă:← pereche de contraforturi sprijină zidurile

← decoraţia este o îmbinare de tradiţie gotică şi clasică cu motive de influenţă orientală.