IDENTIFICAREA RISCULUI

Daniela BîrsanMaster Administrarea şi Dezvoltarea Resurselor umane

Loc de muncă: SC Mediclass Sananova Srl

AbstractTema aleasă este riscul, care guvernează în prezent atât existenţa socială cât mai ales existenţa mediului de afaceri. Scopul lucrării este acela de a identifica potenţialele riscuri care pot apărea în cadrul derulării unei activităţi într-o companie, folosind ca studiu de caz clinica medicala SC Mediclass Sananova SRL. Proiectul de faţă va explica importanţa identificării riscului, principalele categorii de riscuri şi caracteristicile lor, în general, iar apoi va prezenta principalele tipuri de riscuri la nivelul companiei vizate. O asemenea identificare se dovedeşte a fi necesară în conditiile noilor cerinţe pe care le ridică participarea firmelor româneşti la un mediu competitiv european şi global, în care riscul este asumat ca pratică comună de afaceri.

Key words:, risc tehnologic, risc de piaţă, risc financiar, risc de credit, risc de reputaţie

IntroducereÎn economia globală de astăzi, nu se mai poate vorbi despre riscuri izolate, delimitate de

mediul economic local sau naţional, din moment ce ramificaţiile cotractuale se extind peste graniţele culturale şi etnice. O dată cu intrarea României în comunitatea Europeană şi cu necesitatea adaptării mediului economic românesc la normele de piaţă ale acesteia, apare clar necesitatea unei analize de risc în toate domeniile economice.

Termenul „risc” poate fi întâlnit cu accepţiuni adeseori diferite, în surse mitologice, în literatură sau drept, în lucrări tehnice sau economice. Astfel, riscul contractual este tratat încă în dreptul roman, dar o teorie comprehensivă a obligaţiilor juridice se dezvoltă abia în secolul XIX. În economie importanţa riscului şi incertitudinii începe să fie recunoscută abia în primele decenii ale secolului XX (contribuţia majoră a lui Frank H. Knight prin tratatul "Risc, Incertitudine, Profit", din 1921). Riscul economic – comercial şi financiar – este pe larg tratat în literatura de specialitate din ţară şi străinătate. Este vorba aici de riscul de preţ (Popa, 2002; Stoian, 2001), riscul valutar (Debeauvais, 1992), riscul financiar (Stancu, 2002; Eackhardt, Gollier, 1992).

Termenul de „risk managment”, este un termen relativ nou, domeniul de activitate fiind recunoscut abia prin anii 1929, 1930, când conceptul de risc management şi termenii de referinţă asociaţi au fost definiţi pentru prima dată. În căutarea unei atmosfere de relaxare şi linişte economică, s-a născut şi s-a dezvoltat managementul riscului ca ştiinţă nouă, menită pentru început să elibereze gândirea agentului economic de teroarea unei pierderi iminenete. Deci putem spune că, necesitatea câmpului de activitate a luat naştere din nevoia de a avea funcţionalitate exclusiv economică, cu o singura grijă, şi anume profitul. În acest scop, mai toate societăţile comerciale şi-au angajat consultanţi de risc sau au înfiinţat dupa caz, departamente de „management al asigurărilor”.

Lucrarea de faţă îşi propune a identifica principalele riscuri existente la nivelul unei firme. Identificarea riscurilor presupune stabilirea acelor categorii de riscuri pe care decidenţii estimează că se pot produce şi a evenimentelor care pot fi provocate în cazul materializării acestora. Este o etapă foarte importantă, întrucât ignorarea unui risc sau neidentificarea lui poate avea consecinţe

grave pentru întreprindere. Astfel, identificarea riscului devine primul pas în desfăşurarea unei afaceri pe baze conştiente, responsabile, înţelegând prin asta procesul prin care în mod continuu şi sistematic se identifică expunerile la factori potenţiali dăunători.

Se presupune că orice afacere, este de fapt o asumare a unui risc major şi anume acela al pierderii capitalului iniţial, al timpului investit, al energiei consumate etc. Nu despre acest risc mă voi ocupa în aceste pagini, ci de riscul de a pierde o afacere stabilă, de a pierde un loc preponderent în piaţa de produse specifice, de a pierde prin apariţia litigiilor legate de daune ce trebuie plătite în cazuri speciale celor care sunt atât furnizorii afacerii cât şi a celor care sunt clienţi.

Cap 1. Ce este riscul? Majoritatea ar răspunde că riscul este posibilitatea de a fi rănit sau de a-ţi fi cauzate

diverse prejudicii. Această idee există şi în majoritatea dicţionarelor, de exemplu Shorter Oxford Dictionary of the English Language defineşte riscul ca fiind: „danger; the possibility of loss or injury”, respectiv pericolul; posibilitatea de a pierde sau a suferi prejudicii. Numim “risc” nesiguranţa asociată oricărui rezultat. Nesiguranţa se poate referi la probabilitatea de apariţie a unui eveniment în cazul în care acesta se produce. Riscul este un partener normal şi de nedespărţit al oricărei activităţi având efecte directe sşi puternice asupra rezultatelor activităţii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. În fiecare zi structura organizatorică din care facem parte este abordată direct sau indirect de diverse riscuri. Totodata şi noi ca persoane fizice, suntem supusi la diverse riscuri. Realizările de performanţă au impus asumarea unor riscuri deosebite. Evitarea riscurilor este o cale sigură către eşec. Un risc mai mare poate aduce un câştig mai mare. Afacerile prospere sunt concentrate pe câştiguri de calitate prin evaluarea corectă a balanţei risc-câştig utilizând tehnologia informaţiei. A învăţa să trăim într-o lume a riscului reprezintă un comandament major pentru cetăţeni, manageri şi oameni politici.

Alte definiţii pentru risc: şansa de a pierde, posibilitatea de a pierde, incertitudinea care afectează rezultatul, dispersia actuală a rezultatelor aşteptate, concept multidimensional ce nu poate fi redus la un singur element, la o cifră.

Riscul în activitatea unei firme se referă la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite în termeni de performanţă (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectarea termenului de execuţie) şi cost (depăşirea bugetului).

Cap 2. Clasificarea riscului O zicală spune că „locul unde te afli depinde de locul unde stai”. Din acest punct de

vedere putem spune că în viaţă totul depinde de ceea ce faci pentru a trăi, respectiv de activităţile întreprinse în acest scop. Având în vedere că orice activitate este supusă riscului, se poate spune că existenţa înseşi este o continuă asumare a unor riscuri. Pentru a putea cunoaşte aceste riscuri, o clasificare a lor este foarte utilă în abordarea riscului. Una dintre cele mai utilizate clasificări ale riscului este în funcţie de natura sursei care îl generează şi anume:

Riscul pur Riscul în afaceri Riscul proiectelor Riscul operaţional Riscul tehnologic Riscul politic

2

Aceste categorii de riscuri nu sunt exclusiviste, ele putând fi regăsite în activităţile practice în forme care se întrepătrund.

2. 1. Riscul pur

"Pure risc", aşa cum este prezentat în literatura de specialitate americană, se referă la acele riscuri care cauzează prejudicii sau pierderi materiale. Acestea mai sunt numite şi riscuri asiguratorii, deoarece se pot lua măsuri financiare de siguranţă în ceea ce priveşte efectele produse, măsuri cum ar fi poliţele de asigurare care protejează asiguratul de consecinţele apariţiei evenimentului de risc, iar în cazul în care acesta nu s-a manifestat asiguratul pierde prima de asigurare.

2.2. Riscul în afaceri În afaceri există întotdeauna riscul de a pierde, risc care este contrabalansat de

oportunitatea de a câştiga. Această şansă de câştig, deşi presupune asumarea unor riscuri, antrenează afaceristul în acţiuni riscante care pot aduce beneficii semnificative. Pentru ca aceste acţiuni să fie puse în aplicare, şansa de câştig şi/sau volumul câştigului trebuie să depăşească probabilitatea sau volumul pierderii, deoarece asumarea riscului presupune o motivaţie materială substanţială.

Din acest punct de vedere un mare afacerist este acela care îşi asumă riscuri. Dacă este foarte precaut sau este împotriva riscului, afacerea nu poate prospera pentru că nivelul riscului asumat este determinat întotdeauna de nivelul şansei şi volumului câştigului.

2.3. Riscul proiectelor Una din legile lui Murphy spune că: "dacă ceva poate merge prost, atunci sigur va merge

prost ". Orice proiect este un risc deoarece acesta este întotdeauna un deschizător de drum, el nu are un trecut în spate care să asigure experienţa necesară previzionării viitorul. Managementul riscului proiectelor asociază riscul cu estimările, iar dacă estimările nu sunt corecte atunci nici riscul nu este corect cuantificat, fapt ce duce la probleme majore în derularea proiectului.

2.4. Riscul operaţional Riscul operaţional este asociat cu derularea anumitor operaţiuni sau activităţi. Aici pot fi

incluse riscurile legate de funcţionarea unei linii tehnologice, de conducerea unei activităţi, de operarea unui calculator etc. Riscul apare atunci când un anume eveniment afectează derularea operaţiunii sau activităţii. De exemplu, dacă un autocar cu turişti rămâne în pană, acest fapt duce la periclitarea programului turistic, deci afectează activitatea turistică a grupului.

2.5. Riscul tehnologic Atunci când a fost terminată o activitate pentru prima dată, riscul ca bugetul şi termenele

să fie depăşite sau să nu fie atinse obiectivele propuse este substanţial. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când sunt utilizate tehnologii avansate. Natura noilor tehnologii presupune riscuri în utilizarea lor datorită incertitudinii atingerii scopurilor pentru care au fost proiectate. De exemplu, o echipă poate termina o anumită sarcină în trei zile, dar în acest timp, din diverse motive poate să apară o problemă tehnică la un utilaj, fapt pentru care lucrarea întârzie echipa încă două zile. Această posibilitate de apariţie a unei defecţiuni tehnice cu implicaţii în buna desfăşurare a unei activităţi reprezintă riscul tehnologic.

3

2.6. Riscul politic Se referă la situaţiile în care un factor de decizie este constrâns de factori politici. De

exemplu în cazul în care un investitor doreşte să construiască o fabrică într-o ţară străină, acesta se poate confrunta cu o guvernare ostilă, care nu îi permite o derulare a proiectului decât în anumite condiţii.

În cadrul unei organizaţii, riscul politic se referă la problemele generate de politicile interne ale acesteia. De exemplu atunci când departamentul de marketing promovează ideea unui nou produs, apar conflicte privind finanţarea datorită departamentului economic în ceea ce priveşte investiţiile, deoarece acesta consideră că bugetul de investiţii a fost depăşit, respectiv politica investiţională a firmei nu permite finanţarea unui nou produs.

Desigur că, se mai pot realiza şi alte clasificări ale riscurilor, dar în activitatea practică a organizaţiilor, elementele cele mai importante referitoare la riscuri rămân cele legate de:

Probabilitatea de apariţie a riscurilor: care riscuri şi când? Posibilitatea de combinare şi de amplificare a riscurilor. Nivelul impactului, respectiv gravitatea consecinţelor şi durata acestora, în cazul în care s-

ar produce. Posibilităţile de prevenire şi/sau lichidare a consecinţelor şi efectelor riscurilor cu costuri

cât mai mici şi într-o perioadă de timp cât mai scurtă.

Cap 3. Noţiuni generale despre identificarea risculuiIdentificarea riscului reprezintă o etapă distinctă, alături de planificarea riscului, analiza

riscului (cantitativă şi calitativă), stabilirea strategiilor de abordare a riscului, monitorizarea şi controlul riscului, a unui proces ciclic numit managementul riscului. Identificarea riscului se realizează prin întocmirea unor liste de control, organizarea unor şedinţe de identificare a riscurilor şi analiza documentelor arhivate. În faza de identificare a riscului se evaluează pericolele potenţiale, efectele şi probabilităţile de apariţie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite. Practic, în această fază se identifică toate elementele care satisfac condiţiile:                            0 < P(a) < 1 (1)                            L(a) = 0                   (2)unde: P(a) = probabilitatea ca un eveniment (a) să se producă

E(a) = efectul evenimentului (a) asupra obiectivelor              L(a) = evaluarea monetară a lui E(a)Totodată, se elimină riscurile neconcordante, adică acele elemente de risc cu probabilităţi reduse de apariţie sau cu un efect nesemnificativ. Aceasta înseamnă că pot fi neglijate acele elemente pentru care P(a) sau L(a) tind către zero. Identificarea riscurilor trebuie realizată în mod regulat. Aceasta trebuie să ia în considerare atât riscurile interne cât şi pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa managerială le poate controla sau influenţa, în timp ce riscurile externe nu se află sub controlul acesteia. Aşa cum spuneam, riscul poate fi identificat folosind diferite metode:

întocmirea unor liste de control care cuprind surse potenţiale de risc, cum ar fi: condiţii de mediu, rezultatele aşteptate, personalul, modificări ale obiectivelor, erorile şi omisiunile de proiectare şi execuţie, estimările costurilor şi a termenelor de execuţie etc;

analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au apărut în situaţii similare celor curente;

4

utilizarea experienţei personalului direct productiv (şefi de secţii şi de echipe) prin invitarea acestora la o şedinţă formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt conştienţi de riscuri şi probleme pe care cei din birouri nu le sesizează. O comunicare eficientă teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare şi diminuare a riscurilor;

identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislaţie, schimbări în economie, tehnologie, relaţii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care să participe la întrunirile asociaţiilor profesionale, la conferinţe şi care să parcurgă publicaţiile de specialitate. 

Chestionare Brainstorming Jurnale Modele comportamentale Diagrame Diagramele de flux .Oricare ar fi metoda folosită, ea necesită o înţelegere a situaţiei de ansamblu a firmei.În concluzie, se poate spune că activitatea de management al riscului nu poate fi demarată

fără identificarea surselor de risc. Procesul de identificare constă în căutarea tuturor surselor generatoare de evenimente care pot afecta negativ activitatea organizaţiei având la dispoziţie o serie de instrumente. În practică aceste instrumente sunt utilizate fie în combinaţie, fie succesiv, scopul principal fiind acela de a nu scăpa din vedere nici un risc care poate afecta buna desfăşurare a activităţilor organizaţiei.

Odată identificată o sursă de risc, aceasta trebuie analizată, respectiv trebuie să i se stabilească probabilitatea generării unui eveniment de risc şi impactul pe care îl poate avea acest eveniment.

Cap 4. Studiu de caz: Identificarea riscurilor la clinica medicala Mediclass

Este esenţial a înţelege faptul că pentru a conduce o afacere este nevoie nu numai de fler şi de intuitie dar şi de ştiinţă. Iar esenţa oricărei afaceri este riscul în sine şi asumarea riscului. De aceea, pentru a înţelege o afacere şi procesele pe care aceasta le implică trebuie mai întâi cuantificate posibilele riscuri cu care aceasta se poate confrunta.

Petru Prunea, în « Riscul în activitatea economică », asociază riscul în afaceri cu riscul care se manifestă în procesul de creştere a firmei, în sensul creşterii calităţii, diversificării produselor şi a capacităţii deţinute, sau utilizării tehnologiei perfecţionate, care conduc la un profit superior.

Mediclass este un Centru Medical multidisciplinar de diagnostic şi tratament ambulatoriu. MediClass s-a deschis in luna noiembrie 2006, la iniţiativa Dr. Maria Dana Constantinescu, medic primar de medicină generală. Ideea acestui centru medical s-a născut din dorinţa de orientare mai atentă şi către omul din pacient. Există echipe multidisciplinare de personal medical, formate din cei mai buni specialişti în domeniu, cu experienţă notabilă în domeniul medical privat, acţionând în cadrul centrului ca un grup omogen, spre rezolvarea problemelor pacientului

Acţionarii MediClass au creat infrastructura necesară definită în termeni de funcţionalitate şi maxim confort pentru pacienţi şi medici. Managementul asigură acces, disponibilitate maximă, confidenţialitate, performanţă, şi rată crescută de reînnoire a echipamentelor medicale.

5

Primul risc care apare este cel care vizează activitatea firmei. Acesta este inevitabil, deoarece există o cerere, o ofertă, un proces de oferire a unor servicii şi informaţii medicale.

Apar probleme potenţiale în atragerea şi alocarea resurselor, în stabilirea ofertei, în estimarea cererii, în alegerea şi utilizarea tehnologiilor, în relaţiile cu concurenţa sau în realizarea nivelului sperat de vânzări. Afacerea a pornit de la început cu un grad mare de risc, deoarece pe termen mediu, medicina privată nu este o afacere. Investiţia, realizată din fonduri private şi dintr-un împrumut bancar, s-a ridicat la un milion de euro şi a fost direcţionată, în special, în achiziţionarea unei aparaturi medicale ultraperformante care să permită oferirea unor servicii medicale complete şi de bună calitate. "Investiţiile sunt considerabile, mai ales în aparatura şi tehnică medicală de ultima generaţie, iar banii nu se intorc repede. Cel puţin cinci-sase ani trebuie sa uiţi de profit", declară doamna doctor Dana Constantinescu, acţionarul majoritar al clinicii Mediclass, într-un interviu acordat la inaugurarea clincii.

La nivelul clinicii identificăm riscul de piaţă. Activitatea clinicii presupune contactul direct cu pacienţii. Mediul concurenţial este foarte mare, existând numeroase clinici medicale private. Odată cu liberalizarea pieţei serviciilor medicale, sectorul privat s-a dezvoltat rapid şi in acest domeniu. Dacă debutul a aparţinut micilor cabinete, situate în general la parterul blocurilor şi care oferă asistenţă limitată, acum piaţa începe să fie dominată de clinicile mari, dotate cu aparatură de ultimă generaţie şi care oferă pacienţilor servicii medicale complete. Ca să nu mai vorbim de existenţa spitalelor, fiind în continuare preferate de mulţi pacienţi. Astfel preferinţele pacienţilor şi posibilităţile lor sunt imprevizibile. Riscul pe piaţă evidenţiază faptul că există posibilitatea ca din cauza concurenţei şi a preţurilor practicate, să existe prea puţini pacienţi care să beneficieze de serviciile medicale, neexistând câştiguri, şi deci profit. Succesul sau eşecul unei firme pe piaţă depinde, în mare măsură, de deciziile concurenţilor. În aceste condiţii, firma trebuie să se informeze în permanenţă cu privire la nivelul investiţiilor întreprinderilor concurente, la nivelul productivităţii muncii acestora, al capacităţilor de producţie, al strategiei lor comerciale.

Pentru a contraacara pierderile indirecte survenite în urma acestui risc, clinica a investit în tehnologie performantă şi în personal medical de excepţie. Au mers pe premiza că specialistul din spatele aparatului face diferenţa într-un mediu concurenţial, el fiind practic interfata dintre clinicasi pacient. De asemenea, clinica a pus în practică diferite servicii promoţionale şi reduceri, pentru a putea beneficia de serviciile medicale toate categoriile de pacienţi.

Un alt risc identificat la nivelul firmei este riscul tehnologic, care implică pierderi directe şi pierderi indirecte. Aparatura utilizată în cadrul clinicii este foarte scumpă, valoarea ridicându-se la sute de mii de euro. Principalii factori de risc legaţi de echipamentele utilizate se referă la utilizarea necorespunzătoare a acestora, neefectuarea la timp a reparaţiilor capitale şi curente, întreţinere neadecvată, toate acestea putând provoca defecţiuni şi întreruperi în funcţionarea mijloacelor fixe, realizarea de produse rebutate, eficienţă scăzută în exploatare. Pierderile directe se referă la pierderea însăşi a aparatului, pe o perioadă de timp (până ar fi reparat sau înlocuit), iar pierderile indirecte se referă la pierderile băneşti. Defectarea aparatului aduce costuri neprevăzute, pentru reparaţii sau cumpărarea unui alt aparat. De asemenea, când apare o defecţiune, apar pierderi în profitul total al clinicii, deoarece investigaţiile efectuate cu acel aparat nu se mai pot face.

Ca exemplu, în luna decembrie a anului trecut s-a defectat electromiograful, un aparat care ajunge până la 20.000 de euro. Cei de la service au constatat defecţiunea unei sonde şi au trimis aparatul în Germania, spre a înlocui sonda defectă. Electromiografiile sunt nişte investigaţii de mare amploare, cu un preţ ridicat, şi de asemenea erau foarte solicitate, atât pentru aparat, cât şi pentru faptul că medicul este renumit pentru activităţile sale. Aparatul a stat o lună

6

în Germania, timp în care au fost foarte multe solicitări din partea pacienţilor. Unii pacienţi îşi rezervaseră programările cu câteva săptămâni înainte şi au fost foarte dezamăgiţi când au fost anunţaţi de problema ivită. În luna aceea s-au pierdut şi mulţi bani ce ar fi putut fi încasaţi, cât şi mulţi pacienţi care şi-au făcut investigaţiile la concurenţă.

Riscul ca furnizorii de materii prime şi materiale să nu onoreze contractele la termen este un risc ce poate apărea şi care poate afecta buna funcţionare a clinicii. Pot exista accidente în procesul de transport, o intervenţie iersponsabilă a angajaţilor care duce la distrugerea materiilor prime şi a materialelor în depozitele furnizorului sau chiar neseriozitatea furnizorului. Neajungând aceste materiale în clinică, la timp, provoacă daune. De exemplu, ecografiile nu se pot realiza fără gelul special, injecţiile nu se pot face fără ustensilele necesare şi fără substanţe, recoltarea analizelor nu poate avea loc în lipsa recipientelor etc. Toate acestea duc la pierderi financiare şi scăderea imaginii clinicii în faţa pacienţilor.

Un alt risc identificat la nivelul firmei este riscul financiar. Desfăşurarea normală a activităţii economice necesită utilizarea de către clinică, pe lângă capitalurile proprii, şi a capitalurilor împrumutate. Aşa cum spuneam la început a fost nevoie de un împrumut bancar pentru a demara afacerea, dar au existat si alţi investitori ce au participat cu fondurile proprii. Pentru firmă, aceste investiţii generează nişte costuri, iar pentru investitori apare riscul pe care şi-l asumă pentru plasarea capitalului disponibil. În cadrul riscului financiar se pot aminti riscul de preţ, riscul de credit şi riscul de lichiditate.

Posibilitatea unei creşteri în nivelul general al preţurilor se constituie într-o ameninţare reală la adresa rezultatelor oricăror angajamente, efectuate pe baze legale şi care implică plăţi fixe, stabilite, urmând a fi executate în viitor. Aici putem aminti creşterea preţului la petrol, gaze naturale, electricitate. Prin contractarea unor credite bancare şi asumarea, în consecinţă, a unor obligaţii fixe, clinica medicală şi-a sporit şi riscul financiar. Apare, deci, riscul de nerambursare din cauza modificărilor nivelului de schimb valutar, din cauza modificărilor ratei dobânzii care atrage după sine apariţia unui cost mult mai mare al creditării. Ea se confruntă cu riscul de a nu putea plăti ratele scadente şi dobânzile aferente în cazul în care nivelul dobânzii înregistrează o creştere foarte mare. Rata dobânzii este un factor de origine externă, asupra căruia managerii nu pot acţiona direct, nivelul său depinzând de politica monetară promovată de banca naţională, de conjunctura economică generală.

În cazul în care clinica nu poate achita la scadenţă plăţile faţă de creditorii săi, apare riscul de faliment. Dificultăţile de plată pot fi temporare sau permanente. În cazul existenţei unor dificultăţi permanente de plată a obligaţiilor faţă de terţi, se poate vorbi de o deteriorare a situaţiei financiară a firmei, cu consecinţe negative asupra solvabilităţii acesteia.

Riscul pur este un alt risc ce îl identificăm la nivelul acestei clinici. Poate să aibă loc distrugerea unor echipamente, ca urmare a unor incendii sau a altor factori ce nu pot fi controlaţi. De asemenea, furtul lor este un alt risc. Împotriva acestor riscuri firma a apelat la societăţile de asigurări, pentru a fi despăgubită pentru piederile înregistrate.

Faţă de pacienţii clinicii există o responsabilitate legală şi morală.. Clinica trebuie să asigure servicii de calitate, informare permanentă prin intermediul personalului şi pliantelor puse la dispoziţie. De asemenea, trebuie să-şi asigure pacienţii că se află în siguranţă „pe mâna” personalului medical. În ultima perioadă, în România s-a observat o tendinţă de crestere a reclamaţiilor împotriva personalului medical. Riscul de malpraxis în România este unul real, motiv pentru care medicii au nevoie de o protecţie adecvată. Prin malpraxis se desemnează o acţiune eronată a unui medic, care conduce la vătămarea sau decesul pacientului. O acoperire cât mai bună a acestui risc este vitală în condiţiile în care cererile de despăgubire au crescut în ultima perioadă. Răspunderea civila a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii

7

medicale, sanitare şi farmaceutice este reglementată de titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii.

O altă responsabiltate legală şi morală o are faţă de asociaţi. Aceştia au investit în afacere, aşa că faţă de ei trebuie să existe loialitate, informare, transparenţă, gestiune corectă. Ei trebuie să fie informaţi despre evoluţia economică a firmei şi operaţiunile acesteia, prin punerea la dispoziţie, în mod sistematic şi la cerere de informaţii privind firma, de rapoarte contabile şi financiare. Nerespectarea acestor lucruri poate duce la retragerea investiţiilor, conflicte cu asociaţii, poate fi afectată imaginea clinicii în faţa viitorilor parteneri de afaceri.

Clinica are de asemenea o responsabilitate faţă de proprii angajaţi. Trebuie să asigure un climat propice de muncă, trebuie să susţină salariaţii în vederea perfecţionării continue, să recompenseze performanţele prin elaborarea unui sistem de politici salariale şi de stimulente materiale care să ofere un grad de satisfacţie profesională, în raport cu efortul depus în cadrul firmei. Apare riscul privind personalul: riscul de migrare al acestuia, al declanşării grevelor sau conflictelor de muncă, al apariţiei accidentelor de muncă, al manipulării defectuoase a echipamentelor, al rebuturilor etc.

Ca pierdere directă, firma poate să piardă angajaţi valoroşi. Ca pierderi indirecte, menţionăm: cheltuieli de recrutare, selecţie şi angajare a unor noi resurse umane, investigaţia ce se putea face este stopată temporar (în cazul în care este vorba de un medic) sau diminuată (în cazul în care există mai mulţi medici angajaţi pe specializarea respectivă, şi unul dintre ei suferă un accident, se îmbolnăveşte sau demisionează), consecinţe nefavorabile asupra modului de respectare a contractelor încheiate cu clienţii, asupra performanţelor firmei şi imaginii sale pe piaţă.

O importanţă deosebită pentru oricare firmă, pe măsură ce se înregistrează noi şi noi schimbări în mediul economic şi de afaceri, o capătă reputaţia acesteia. Apare astfel şi riscul de reputaţie, care vizează latura intangibilă a existenţei firmei. Acest risc, bineînţeles, îl identificăm şi la nivelul clinicii medicale Mediclass. Buna reputaţie este cheia spre succes, prin intermediul ei se obţine credibilitatea în afaceri, ea stă la baza unor decizii suprinzătoare şi uneori în aparentă contradicţie cu obiectivul firmei- obţinerea, menţinerea şi maximizarea profitului. Dacă a construi o reputaţie este un proces lent, consumator de efort, a o distruge este mult mai rapid. Spre deosebire de manifestarea altor evenimente riscante care produc pagube imediate, riscul de imagine poate genera efecte în timp, dând astfel posibilitatea redresării pe parcurs fără şocuri financiare puternice.

Cauzele care pot duce la afectarea reputaţiei sunt: conflictele cu angajaţii, cu asociaţii, nerespectarea clauzelor contractuale faţă de partenerii de afaceri, oferirea unor servicii medicale slabe din punct de vedere calitativ care atrag nemulţumirea pacienţilor, neplata la timp a furnizorilor. O reputaţie nu tocmai bună atrage după sine pierderea unor avantaje ca: posibilitatea recrutării şi reţinerii celor mai buni angajaţi, crearea unui mediu mai bun pentru investiţii şi pentru accesul la capital, reducerea potenţialului de criză, întărirea credibilităţii firmei şi a încrederii partenerilor.

Cea mai mare problemă pe care o ridică manifestarea riscurilor este „potenţialitatea”. A pierde sau a nu pierde, dar mai ales cât de departe se poate ajunge cu frecvenţa şi magnitudinea pierderilor. Pregătirea unei situaţii elocvente cu privire la tipurile de daune care se pot înregistra este o muncă dificilă, bazată pe un cumul de metode şi tehnici specifice, dar e cea mai bună cale de a crea puntea de legătură între două spectre permanente sub care există firma: riscul şi pierderea potenţială.

8

ConcluziiÎn concluzie, a nu lua în seamă riscurile la care afacerile sunt supuse reprezintă primul şi

cel mai important pas spre faliment, sau, în cazuri de achiziţii, fuziuni sau investiţii de capital, spre pierderi financiare. Se consideră că, gestionând riguros şi eficient riscurile la care compania este expusă, costurile aferente prevenţiei sunt cu mult mai mici decât cele cu corecţia, respectiv cu înlăturarea sau minimizarea efectelor.

Deşi există un număr semnificativ de metode de identificare ale riscului, există o serie de caracteristici comune pentru toate acestea. De obicei, nu este suficientă o singură metodă de identificare pentru relevarea tuturor problemelor de risc cu care o organizaţie are de-a face. Nu este de dorit aplicarea numai a uneia sau a două tehnici de identificare a riscurilor, întrucât excluderea celorlalte ar duce la restrângerea numărului de riscuri pe care managerul de risc va putea să le releve.

Managementul riscului nu trebuie să aibă un caracter pasiv, ci unul activ, care să permită optimizarea raportului risc asumat – rentabilitate obţinută. Includerea riscului în procesul decizional permite o utilizare mai eficientă a resurselor de care dispune o firmă. Pentru realizarea acestui obiectiv, managerii trebuie să monitorizeze şi să actualizeze permanent informaţiile despre factorii de risc şi probabilitatea lor de materializare. În acelaşi timp, rolul managementului constă nu numai în a asigura protecţia şi a gestiona eficient riscurile cu care se confruntă firma, ci şi în a identifica afacerile şi domeniile de activitate care asigură cea mai bună rentabilitate în funcţie de nivelul riscului pe care firma este dispusă să şi-l asume şi de potenţialul de care dispune. Prin utilizarea managementului riscului, firma îşi poate spori eficienţa şi siguranţa în afacerile pe care derulează.

Referinţe bibliografice

BambooWeb Dictionary, „Risk management”, http://www.bambooweb.com/articles/r/i/Risk_management.html

BRM Business Consulting, “Managementul riscului”, http://www.brmconsulting.ro/index.php?obj=front&action=article_details&id=15

Druică Elena, „Economia riscului”, editura Cartea Studenţească, Bucureşti, 2008 Informaţia medicală, „Riscul de malpraxis”, http://www.informatiamedicala.ro/articole-medicale.html Ion Stancu, “Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 2002 Laura Elly Novac, Petre Brezeanu, „Metode moderne de identificare a riscurilor în managementul riscului,

Management şi Marketing (periodice)”, Editura Economică, 2006; Lect.univ.dr.Irina Isaic-Maniu, “Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România”,; Marian Covlea, „Finanţele întreprinderii. Îndrumar practic”, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2008; Petru Prunea, „Riscul în activitatea economică: Ipostaze. Factori. Modalităţi de reducere”, Editura

Economică, Bucureşti, 2003 Prof.univ.dr. Viorel Cornescu, Conf.univ.dr. Paul Marinescu, Lector univ.dr. Doru Curteanu, Lector

univ.dr. Sorin Toma, „Management –de la teorie la practică”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004; Prof.univ.dr.Cornel Tarhoacă, Asist.drd.Cosmin Rogojanu, Asist.drd.Basarab Gogoneaţă, „Economia

riscului şi incertitudinii”; http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/model/index2.asp www.mediclass.ro

9