MANAGEMENTUL LANTULUI LOGISTIC

SISTEME DE DEPOZITARE A MARFURIILOR

Membrii echipei : Kaptalani Nagy Eniko Diana

Jude Oana

1) Delimitarea temei alese

Prezenţa depozitelor în sistemul logistic este considerată o necesitate de catre numeroase

firme. Definiţia tipică asociată conceptului de depozit subliniază că, in esenţă, acesta este un

spaţiu de păstrare a stocurilor de mărfuri. Depozitul a fost frecvent definit în literatura de

specialitate ca un loc special destinat pentru adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin

consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului.[1]

Depozitarea poate fi definita “ activitatea de pastrare a produselor la si intre punctele de

productie si cele de consum si oferirea de informatii managementului firmei despre situatia,

conditiile si starea bunurilor pastrate.”

Conceptul de depozitare s-a modificat substanţial pe parcursul secolului XX.

Iniţial, depozitarea a fost considerată o activitate necesară dar generatoare de costuri, în

procesul distribuţiei.

Pentru secolul XXI, se consideră ca obiectiv ideal în privinţa depozitării, reducerea

neîncetată a stocurilor de mărfuri care nu se află in mişcare, până când se va realiza o mişcare

cvasi-continuă.[2]

Scopul final va fi înlăturarea necesităţii de a depozita, în orice punct al reţelei, inclusiv între

unităţile de producţie, între acestea şi clienţi. Până la dispariţia nevoii de depozitare,

managerii sistemelor logistice trebuie să urmărească reducerea permanentă a stocurilor,

comparativ cu nivelurile actuale. Printre factorii capabili să susţină reducerea stocurilor, se

inscrie diminuarea intervalelor de reaprovizionare, în vederea completării mai rapide a

stocului şi scăderii stocului de siguranţă [3] .Extinderea transferului electronic de date între

firmele membre ale unei reţele permite mai buna cunoaştere a cererii, îmbunătăţirea

planificării şi programării activităţii fiecărei firme, înlăturarea sistemului clasic laborios de

efectuare a comenzilor. Transferul rapid, al informaţiilor va permite diminuarea stocurilor,

ajustarea necesarului de spaţii de depozitare şi crşterea gradului de utilizare a depozitelor.

Caracteristiciile mediului care influențează existenta depozitelor este in primul rand orientarea

spre piata a marilor firme din domeniul productiei si a distributiei, astfel incat se urmareste in

principal reducerea costurilor de livrare, conditiile de depozitare si o livrare cat mai prompta

către clienti.

Existenţa depozitelor în sistemul logistic din România este o realitate pentru numeroase

firme din domeniul producţiei şi distribuţiei. Apelarea la spaţii de depozitare proprii,

închiriate sau special dedicate pe baze contractuale este justificată de rolul şi funcţiile pe care

acestea le îndeplinesc.

Rolul sistemelor de depozitare constă în:

a. coordonarea ofertei cu cererea. Această faţetă a rolului depozitelor este legată de

asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii, în situaţiile caracterizate

de:incertitudini referitoare la cerere, incertitudini privind ciclul de performanţă,cerere

sezonieră,producţie sezonieră.

b. obţinerea de economii de costuri - depozitarea are impact asupra costurilor din alte arii

ale activităţii firmei. Poate determina obţinerea unor economii de costuri în urmatoarele

domenii:cumpărare (achiziţionarea unor cantităţi mai mari decât cele corespunzătoare

necesităţilor imediate face posibilă valorificarea discounturilor cantitative acordate de

furnizori),producţie (costurile pot fi diminuate datorită aplicării principiului economiilor de

scară. Producţia în loturi mari asigură mai buna utilizare a capacităţilor de fabricaţie şi

reducerea relativă a costurilor pe unitatea de produs), transport (pe măsura crşterii cantităţilor

de produse comandate furnizorilor, gradul de utilizare a capacităţii mijloacelor de transport

creşte, iar numărul operaţiunilor de transport scade.

c.continuarea sau amanarea productiei/prelucrarii - procesul de

producţie/ prelucrare poate continua în spaţiile de depozitare. În cazul anumitor mărfuri

alimentare, ( vinuri, brânzeturi) păstrarea în condiţii speciale, are scopul de a asigura

învechirea/coacerea produselor.

d. îndeplinirea unor obiective de marketing - legătura dintre depozitare şi marketing este

determinată de rolul spaţiilor de depozitare în satisfacerea cererii clienţilor. Contribuţia la

realizarea obiectivelor de marketing se concretizează în următoarele aspecte:

- reducerea timpului de livrare - amplasarea depozitelor în apropierea clienţilor

poate asigura diminuarea intervalului de timp necesar pentru onorarea cemenzilor.

- adăugarea de valoare - depozitele publice şi cele dedicate pe baze contractuale

pot oferi servicii speciale, în conformitate cu cerinţele clienţilor. Facturarea, ambalarea,

crearea de pachete promoţionale sunt exemple de astfel de servicii.

- crşterea prezenţei pe piaţă - un nivel înalt al serviciului logistic oferit clienţilor

are un impact direct asupra nivelului vânzărilor. Prin menţinerea loialităţii clienţilor actuali şi

atragerea unor noi clienţi, cota de piaţă a firmei poate să sporească.

În conformitate cu rolul specific, depozitele îndeplinesc anumite funcţii.

Pentru fiecare depozit, gama funcţiilor şi importanţa lor depind de numerşi factori, printre

care: proprietarul şi utilizatorul spaţiului de păstrare, politica acestora, particularităţile bazei

de furnizori şi de clienţi, amploarea activităţii utilizatorului şi mărfurile care fac obiectul

depozitării.

În cadrul sistemelor logistice, depozitele pot îndeplini următoarele funcţii principale:

a. păstrarea mărfurilor - funcţia tradiţională a depozitului este menţinerea

stocurilor de mărfuri şi protejarea lor. Sub aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, în

practică există mai multe variante: depozitare pe termen lung ,depozitare

sezonieră ,depozitare temporară.

b. consolidarea livrărilor. Produsele primite din mai multe surse sunt reunite în vederea

livrarii către client, prin intermediul unui singur transport. Funcţia de consolidare este

necesară în situaţiile în care cantităţile necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici

pentru a justifica transporturi individuale.

c. divizarea lotului.

d. crearea unei structuri sortimentale.

Caracteristici generale ale sistemelor de depozitare a marfuriilor

Indiferent de specificul materialelor care fac obiectul activităţii depozitelor,

eficienţa exploatării acestora este dependentă de formele de organizare interioară

adoptate. Pentru adoptarea diverselor forme de organizare interioară pentru depozite, vor

trebui cunoscute si respectate o serie de reguli:

- legătura dintre traficul interior şi cel exterior să fie realizat printr-un

număr minim de operatiuni intermeniare

- materialele să poată fi uşor accesibile

- să se evite în limita posibilitîţilor mutarea de mai multe ori a

materalului depozitat

- ceea ce a fost depozitat în primul rând urmează să părăsească

primul depozitul

- depozitarea să respecte principiul minimului de transport

- pregătirea prealabilă a operaţiilor pentru depozitare

- începutul şi sfârşitul căii de colectare sau de divizare să-l constituie

punctul de control central

- sistemul de depozitare să fie sinoptic şi uşor controlabil

- asigurarea flexibilităţii depozitului pentru adaptarea uşoară la

modificările sortimentale viitoare

Repartizarea funcţională a spaţiului unui depozit pentru constituirea rândurilor

de stive şi coridoare se va face în funcţie de caracteristicile materialelor derulate prin

aceste depozite.Exista mai multe tipuri de constituire a randurilor de stive si coriodoare ,

astfel:

- forma de stivuire în bloc în linie dreaptă, pentru materiale de

dimensiuni mari si in structura omegena; aceasta metoda necesita cai de circulatie reduse

dimensiunile lor fiind determinate numai de instalaţiile de transport macanice folosite.

- forma în rânduri de stive (pe pardoseală, pe poliţe sau palete) cu

orientare longitudinală.

- forma de randuri de stive transversale

- forma sistemului de stivuire cu calea de colectare pe două rinduri

- căile de colectare în sistemul de rânduri cu aşezarea paletelor

longitudinal cu coridorul de colectare.

Pentru a putea ilustra sistemele de depozitare al marfuriilor am luat drept exemplu

societatea Kaufland. Kaufland Romania SCS este o societate în comandită cu sediul în

Bucuresti, soseaua Colentina, nr. 6, sector 2, societate care se supune dreptului romanesc.

Societatea este inregistrata la Registrul Comertului Bucuresti sub numarul J40/ 17052/ 2003,

cod unic de inregistrare R15991149. Kaufland Romania SCS este reprezentata legal de

domnul Viman Adrian, Director General.

Scurt istoric - 1930 -  Josef Schwarz debutează ca asociat al firmei Südfrüchte

Großhandlung Lidl & Co din Heilbronn. Numele firmei se schimbă devenind Lidl & Schwarz

KG şi firma se transformă într-un en-gross de produse alimentare. Expansiunea firmei este

întreruptă de izbucnirea celui de al doilea război mondial. După terminarea celui de al doilea

război mondial se continuă extinderea firmei.

1954 -  extinderea firmei, construcţia unui sediu propriu la Heilbronn şi intrarea în lanţul de

magazine A&O.

1960  - deschiderea primului depozit C+C(Cash&Carry) în Nordwürttemberg în cadrul firmei

Handels- und Fruchthof Heilbronn GmbH.

1964 -  se deschide primul raion de carne în Handels- und Fruchthof Heilbronn care a

reprezentat startul pentru hala de carne Kaufland având sedii de producţie şi de distribuţie în

Neckarsulm, Möckmühl (în Heilbronn), Offenburg und Unterkaka (în Zeitz în Sachsen-

Anhalt).

1968 -  deschiderea primului magazin la Backnang cu numele de "Handelshof". 1972 Sediul

central al firmei se mută la Neckarsulm.

1977 -  deschiderea primului magazin cu autoservire din nou la Backnang cu numele de

"Handelshof". Josef Schwarz moare la vârstă de 74 de ani. După moartea lui Josef Schwarz

firma este condusă de fiul său Dieter Schwarz.

1984  - deschiderea primului magazin cu autoservire Kaufland la Neckarsulm cu o suprafaţă

totală de 15.000 mp. Numeroşi concesionari completează oferta.

1990  - după reunirea Germaniei, are loc deschiderea primului magazin Kaufland în Meissen

în noile landuri. În acelaşi an urmează deschideri de magazine pentru satisfacerea necesităţilor

consumatorilor în Hoyerswerda, Pirna, Freiberg, Weißenfels, Berlin-Eiche şi Senftenberg.

1994 -  se deschid primele brutării în magazinele Kaufland din Dessau şi Leipzig, pentru a

optimiza oferta de produse proaspete.

1998  - deschiderea primului magazin Kaufland în Cehia în oraşul Ostrava.

2000 - deschiderea primului magazin Kaufland în Slovacia în oraşul Poprad.

2001  -în Germania de Est Kaufland este de departe lider de piaţă. În Croaţia s-a deschis

primul magazin Kaufland în Karlovac, urmează Polonia cu deschiderea primului magazin

Kaufland în Stargard Szczecinski.

2002  - lanţul se extinde în continuare pe plan naţional şi internaţional.

2005 -  lanţul se extinde în continuare pe plan naţional şi internaţional şi aniversează 75 de ani

de existenţă.

Prezentarea societatii - Concernul Kaufland este una dintre firmele de retail de succes din

Germania. Concernul Kaufland este reprezentat de 600 de magazine în Germania, Cehia,

Slovacia, precum şi în Polonia şi Croaţia.

Hipermarket-urile cu autoservire au o suprafaţă totală de vânzare cuprinsă între 2500 mp şi

12.000 mp şi sunt cunoscute sub denumirea de „Kaufland“, "KaufMarkt“ şi „Handelshof“.

Oferta cuprinde de la marci proprii, care conţine produse de calitate la preţuri convenabile

mici, până la produse oferite de producătorii regionali şi produse de marcă. Un punct forte

pentru Kaufland îl reprezintă departamentul de produse proaspete: Kaufland garantează zilnic

clienţilor săi calitatea şi prospeţimea absolută la preţuri de top pentru carne, mezeluri,

brânzeturi şi produse lactate până la legume şi fructe.

În afară de oferta bogată de alimente Kaufland oferă produse atractive la preţuri convenabile

din domeniile menaj, sticlărie, porţelan, textile, electrice, papetărie, jucării, articole de sezon

şi pentru petrecerea timpului liber, şi multe altele, la care se adaugă oferte speciale

săptămânale. Magazine de renume şi de specialitate completează oferta fiecărui hipermarket

Kaufland.

Organizarea - firma S.C. Kaufland S.C.S. este reprezentată legal de domnul Viman Adrian,

Director General. Magazinele din toată ţara având la rândul lor alţi directori de magazin.

Structura este urmatoarea: departamentul gestiune,departamentul food, departamentul non

food, departament produse proaspete, marchendiserii , lucrători comerciali.

În magazin mai lucrează un numar mare de oameni asigurând paza şi protecţia clienţilor,

oameni de servici care asigură curăţenia magazinului, oameni care se ocupă de parcarea

acestuia.

Directorul de magazine are funcţia de a ţine într-un strâns liant legăturile dintre magazin şi

sediul central prin ceilalţi directori de zona.

Departamentul de gestiune este format din gestionari şi manipulanţi care au atribuţia de a

recepţiona marfa, de a o gestiona pe departamente în funcţie de tipul lor, de a verifica

stocurile permanent şi de a verifica cum se fac transporturile.

Departamentul de case este alcatuit din casiere care au in atribuţie facturarea corecta a

produselor, încasarea banilor şi buna comunicare cu clienţii.

Celelalte departamente sunt conduse de câte un director de departament împreuna cu

asistenţii de vânzări şi lucrători comerciali care au în atribuţie buna informare a clienţilor

despre produsele din fiecare departament.

Analiza mediului in care actioneaza societatea Kaufland

Elementele macromediului sunt clasificate în şase mari categorii: mediul demografic, mediul

economic, mediul tehnologic, mediul natural, mediul cultural şi cel politico-

legislativ. Problema fundamentală a analizei mediului înconjurător este de a înţelege modul în

care acesta influenţează organizaţia şi, lucru mai dificil, modul în care o va face în viitor.

Mediul demografic este reprezentat de populaţie şi structurile sale, persoanele ce fac parte

din zona de activitate a firmei. Prin analiza modelelor şi trend-urilor în structura populaţiei

este posibilă anticiparea comportării consumatorilor de pe o anumită piaţă, în măsura în care

numărul mare de nevoi şi dorinţe ale acestora sunt exprimate de trăsături demografice

precum: vârsta, sexul, starea civilă, ocupaţia. Bărbaţii şi femeile au un comportament de

achiziţie similar din acest punct de vedere. 71.9% din persoane cumpără în general o gamă

restrânsă de produse (1-9 produse diferite), în timp ce 22.8% dintre aceştia obisnuiesc să

cumpere o gamă medie de produse (10 -19 produse diferite) atunci când ies la cumpărături;

există de asemenea un procent redus de persoane (5.1%) care achiziţionează o gamă largă de

produse (20 de produse diferite sau mai multe).

Mediul economic - Cuprinde totalitatea factorilor din economie care influenţează

capacitatea întreprinderii de a concura în domeniul său de activitate, dar şi posibilitatea şi

disponibilitatea consumatorilor de a cumpăra diverse bunuri şi servicii. Creşterea preţurilor

rezultă atât din majorarea produselor nealimentare, cât şi a serviciilor oferite populaţiei.

Această creştere nu trebuie considerată îngrijorătoare pentru că în stabilirea preţurilor un rol

important îl are inflaţia şi devalorizarea monedei. O caracteristică la fel de importantă în

analiza mediului economic este reprezentată destructura cheltuielilor de consum pe categorii

de produse.

Mediul tehnologic - Această componentă a macromediului implică firma atât ca beneficiar,

cât şi ca furnizor, în principal, prin intermediul pieţei. Considerat, de regulă, factorul cu cel

mai puternic impact asupra activităţilor umane, cunoaşterea mediului tehnologic prezintă o

importanţă deosebită pentru firmă, deoarece creează modalităţi noi de satisfacere a nevoilor

consumatorilor, permite identificarea unei cereri latente, ajută la descoperirea unor noi

segmente de consumatori, modifică modelele cererii şi stilul de viaţă, poate modifica natura

concurenţei într-o industrie şi amplifică eficienţa activităţilor de marketing, utilizând tehnici

avansate.

Clientii - Criteriile utilizate de consumatori pentru a aprecia un serviciu sunt

urmatoarele: accesibilitatea, credibilitatea, gradul de cunoastere, increderea, siguranta,

competenta, comunicarea, amabilitatea, disponibilitatea si aspectele fizice. Primii cinci

determinanţi se refera la calitatea rezultatului serviciului în vreme ce ultimii cinci se referă la

calitatea prestaţiei propriu-zise.

Pentru a obţine un serviciu de calitate superioară, firma trebuie sa se concentreze asupra

ansamblului celor zece factori determinanţi.

Clientii apreciaza credibilitatea dupa încheierea procesului de prestare. Dacă credibilitatea

este cea mai importantă dimensiune în privinţa satisfacerii nevoilor consumatorilor,

dimensiunile care ţin de procesul de prestare al serviciului sunt importante pentru depăşirea

acestor aşteptări. Firmele de excepţie depăşesc pragul competenţei , chiar al serviciului

performant şi creeaza legături preferenţiale, emoţionale cu consumatorii. Ele îşi propun mai

mult decât satisfacerea consumatorilor, ele surprind consumatorul şi construiesc relaţii de

fidelitate, reuşesc în ceea ce îşi propun utilizând orice ocazie de a impresiona în timpul

procesului de prestare.

Firma trebuie să studieze îndeaproape cinci tipuri de pieţe de clienti. Pieţele de consum se

compun din indivizi şi gospodării sau familii care cumpără bunuri şi servicii pentru consum

personal. Pieţele de afaceri sau organizaţionale cumpără bunuri şi servicii pentru a le prelucra

mai departe sau pt a le utiliza în cadrul procesului lor de producţie, în timp ce pieţele de

revânzare cumpără bunuri şi servicii pe care sa le revândă cu profit. Pieţele guvernamentale se

compun din agenţii guvernamentale care cumpără bunuri şi servicii pentru a produce servicii

publice sau pentru a transfera bunuri şi servicii către terţe părţi care au nevoie de ele. In sfârşit

pieţele internationale constau din toate aceste categorii de cumpărători , consumatori, produc!

tori, revânzători şi agenţii guvernamentale, dar aflate în alte ţări. Fiecare tip de piaţă are

caracteristici speciale, care trebuie sa fie atent studiate de către vanzător.

Concurentii - Concurentii sunt firmele care satisfac aceleasi nevoi ale clientului.

Pentru a-si pregati o strategie eficace de marketing, o firma trebuie sa-si studieze atat

concurentii cat si clientii. Firmele trebuie sa identifice strategiile, obiectivele,atuurile,

slabiciunile si tiparele de reactie ale concurentilor.

Un lider de piata detine cea mai mare cota din piata produsului respectiv. Pentru a-

si pastra pozitia dominanta, liderul cauta metode de extindere a cererii de pe piata totala,

incearca sa-si apere cota curenta de piata, si eventual incearca sa-si majoreze cota de piata.

Cota relativa de piata se imparte in cote inalte si cote scazute, iar firma trebuie  sa-si apere in

permanenta pozitia curenta de atacurile rivalilor. De exemplu, Kaufland trebuie sa se fereasca

tot timpul de celelalte magazine care il inconjoara : Carrefour, Selgros, Metro, Bila.

3) Strategie de cercetare

Conceptul sistemelor de depozitare a marfurilor, s-a modificat substantial pe parcursul

secolului XXI ,avand ca obiectiv reducerea neîncetată a stocurilor de mărfuri care nu se află

in mişcare, până când se va realiza o mişcare cvasi-continuă. În acest sens s-au realizat

numeroase documente de specialitate de catre manageri, oameni de stiinta, in care s-a ridicat

problema unor metode eficace de depozitare a marfuriilor , cauze si efecte, factori care

influenteaza modele de depozitare.

Pentru a stabili de la bun inceput modelul sau modele de depozitare a marfuriilor se utilizeaza

anumite instrumente de cercetare si metode de cercetare care vin in ajutorul marilor companii

de distributie si a hipermarketurilor.

Metodele de cercetare cele mai des intalnite in sistemele de depozitare a marfurilor sunt :

analiza documentelor de specialitate, metode experimenatele( observatia), iar ca si

instrumente de cercetare sunt utilizate grila de evaluare a documentelor , chestionare aplicate

angajatiilor din depozite, si masuratori discrete.

Metodele experimentale se bazeaza pe observatie , rationament, analogie, analiza,

sinteza.Ele sunt obiective, dar pentru acesta trebuie sa se reproduca conditiile reale de

depozitare al marfurilor.Se analizeaza documentele de specialitate care abordeaza cele mai

eficiente tipuri de depozitare a marfuriilor si se observa metoda aplicata de catre alte

hipermarketuri sau companii de distributie.Se analizeaza factorii care influenteaza depozitarea

marfuriilor precum: costul de depozitare, timpul de livrare, sistemele de inregistarare a

comenzii utilizate (ex metoda JIT).

Analiza comparativa se refera la structuriile, functiile, eficienta economic- sociala a

depozitarii marfurilor , toate aceste aspecte privite in relatie cu un grup sau tip de marfuri si

produse.Analiza comparativa se utilizeaza mult atunci cand se compara sisteme de depozitare

proprii cu cele alicate de companii sau hipermarketuri locale sau externe dar cu specific

similar.

Analiza sistemica se refera la raportul dintre depozitare – necessitate – cost – eficienta

economica.Aceasta inseamna ca nici un tip de depozitare nu se utilizeaza daca nu se

potriveste cu profilul companiei si daca nu satisface anumite cerinte si daca nu conduce la un

cost cat mai optim atat pentru producator cat si pentru consummator.

Bibliografie : [1] Rene Jabot,Les Magasins de Stockage,Les Editions

d’Organisations,Paris,1979,p.35.

[2] Roy L. Harmon, Reinventing the Warehouse. World Class

Distribution Logistics, The Free Press, New York, 1993, p. 8.

[3] Thomas M. Hout, George Stalk Jr., Competing Against Time: How

Time-Based Competition is Reshaping Global Markets, The Free Press, New York, 1990.