Clasa de elevi este un grup şcolar formal în cadrul căruia se pot forma microgrupuri (grupuri informale). Grupurile formale sunt organizate oficial, relaţiile dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa de elevi este un grup angajat în activităţi cu obiective comune, ce creează relaţii de interdependenţă funcţională între membrii săi. Grupurile formale sunt organizate oficial, relaţiile dintre membrii grupurilor fiind reglementate de anumite norme. Clasa de elevi este un grup angajat în activităţi cu obiective comune, ce creează relaţii de interdependenţă funcţională între membrii săi. Grupurile informale sau microgrupurile (de studiu, de joacă, de prieteni) nu sunt instituţionalizate, ci sunt formate pe baza unor interese comune (afective, culturale, biologice). Ele apar în interiorul grupurilor formale şi întreţin relaţii cu alte grupuri sau microgrupuri.

Managementul organizaţiei şcolare reprezintă activitatea de conducere globală - optimă – strategică a activităţii de educaţie (instruire), proiectată şi realizată în cadrul unităţii de bază a sistemului de învăţământ: grădiniţa, şcoala primară, şcoala gimnazială, şcoala profesională, liceul, colegiul, facultatea, etc.(S. Cristea).

Managementul clasei de elevi presupune abilitatea cadrului didactic de a forma la elevi capacităţi de (auto)reglare a comportamentului, de a preveni comportamente indezirabile, de a soluţiona unele probleme comportamentale apărute la un moment dat într-o clasă de elevi.

Obiectivele esenţiale ale managementului clasei de elevi sunt:- îmbunătăţirea condiţiilor necesare facilitării învăţării eficiente;- creşterea timpului destinat rezolvării, de către elevi, a sarcinilor de învăţare

şi diminuare a timpului destinat controlului comportamentelor neadecvate;- motivarea elevilor pentru implicarea lor activă în activităţi de învăţare;- prevenirea stresului elevilor şi al cadrelor didactice.Motivarea socială a învăţării, relaţiile educaţionale şi edificarea unui climat

social sunt domenii care nu pot fi ignorate în procesul de proiectare, organizare şi conducere a activităţilor educaţionale. Performanţele elevilor sunt dependente de mediul social, dar şi de tipologia şi structura relaţiilor educaţionale din clasa de elevi. De aceea, rezultatele şcolare individuale depind de performanţa grupului, iar învăţarea şcolară poate fi considerată un tip de învăţare socială.

Cuvântul „management” se suprapune ca sferă explicativă şi de definiţie cu următoarele concepte: supraveghere – supraveghetor, conducere – lider, a executa – executor, organizare – organizator, administrare – administrator, direcţiune – director, control – controlor, şef – guvernator (în sensul latinescului „gubernator”, cârmaciul unei nave, omul care se asigură că nava păstrează direcţia bună).

Semnificaţia termenului „management” încurajează asocierea sau chiar identificarea cu sensul de „reuşită” într-un domeniu al vieţii sociale, de la afaceri şi până la propria personalitate . Procesul de învăţământ are drept scop asigurarea nivelului de reuşită minimală pentru fiecare elev în parte, în planul formării

personalităţii sale, dar şi atingerea unei reuşite educaţionale, din perspectiva cadrului didactic.

Activitatea educativă nu este o simplă transmitere de date, ci, înainte de toate, conducerea (în sens cibernetic) unui proces complex de generare de comportamente durabile, motivate, finalizate şi integrate (A. Pavel).

Managementul clasei trebuie să devină o componentă intrinsecă ştiinţelor pedagogice, în directă interdependenţă cu teoria instruirii, în măsura în care actul se manifestă ca act de conducere, aflat într-o solidă unitate cu toţi factorii, cu toate funcţiile şi cu toate principiile care îl determină.

În managementul clasei de elevi învăţătorul – dirigintele utilizează documente cuprinse în caietul învăţătorului – dirigintelui:

- planificarea activităţii educative;- catalogul clasei;- numele cadrelor didactice care predau la clasa respectivă;- consiliul de conducere al clasei;- orarul clasei;- comitetul de părinţi cu atribuţiile lui;- planul de colaborare educativă cu familia şi de consiliere psihopedagogică

prin lectorate;- planul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională;- fişa de caracterizare a clasei;- fişa de caracterizare psihopedagogică a fiecărui elev.

Planul de colaborare educativă şi de consiliere psihopedagogică a familiei poate cuprinde : vizite la domiciliul elevilor, şedinţe de instruire a părinţilor cu teme date: De ce devin copii capricioşi; Regimul zilnic de viaţă al copilului; Cum ajutăm copiii să înveţe; Banii de buzunar; Rolul şi funcţia educativă a familiei etc.

Planul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională va cuprinde: planificarea vizitelor la întreprinderi şi instituţii, întâlniri cu specialişti din diferite domenii, vizitarea unor expoziţii cu caracter tehnic şi artistic, excursii, informarea elevilor asupra pieţei muncii din zona respectivă, studierea de monografii profesionale, colaborarea cu Centrele şi Cabinetele de asistenţă psihopedagogică pentru elevi şi cadrele didactice.

Fişa de caracterizare a clasei de elevi se alcătuieşte de către învăţător – diriginte la începutul fiecărui semestru. Fişa poate avea următoarea structură: numărul elevilor (fete, băieţi), elevi cu probleme de sănătate fizică şi mentală, situaţia la învăţătură la disciplinele fundamentale, elevi cu aptitudini speciale, elevi cu rezultate deosebite la învăţătură, elevi rămaşi în urmă la învăţătură, cauzele insuccesului şcolar, stilul muncii individuale al elevilor, microgrupurilor, liderii acestora, elevi izolaţi, disciplina clasei, elevi care ridică probleme de disciplină, dinamica grupului de elevi, măsuri educative pentru semestrul respectiv.

Fişa de observare şi caracterizare psihopedagogică a elevului poate conţine: date generale despre elev; date despre familie; dezvoltarea fizică şi date medicale;

particularităţi psihice (atenţia, spiritul de observaţie, memoria, gândirea, temperamentul, atitudinea faţă de muncă, faţă de sine şi societate, abateri disciplinare, integrarea în clasa de elevi); concluzii psihopedagogică (aspecte pozitive, aspecte negative, recomandări privind stilul de învăţare şi trăsăturile de caracter); orientarea şcolară şi profesională (obiecte de studiu cu cele mai bune rezultate, inteligenţa, aptitudinile, aspiraţiile profesionale).