Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apaCu lacrima de-o samă,Mi-e dor de-a ta privire,Mi-e dor de tine, mamă.Măicuţa mea: grădinăCu flori, cu nuci şi mere,A ochilor lumină,Văzduhul gurii mele!Măicuţo, tu: vecie,Nemuritoare carteDe dor şi omenieŞi cântec fără moarte!Vânt hulpav pom cuprindeŞi frunza o destramă.Mi-e dor de-a tale braţe,Mi-e dor de tine, mamă.Tot cască leul ierniiCu vifore în coamă.Mi-e dor de vorba-ţi caldă,Mi-e dor de tine, mamă.O stea mi-atinge faţaOri poate-a ta năframă.Sunt alb, bătrân aproape,Mi-e dor de tine, mamă.poezie de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)

1

Mihai Eminescu

O, mamă…O, mamă, dulce mamă, din negură de vremiPe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;Deasupra criptei negre a sfântului mormântSe scutură salcâmii de toamnă si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau…Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plângi;Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;Simti-o-voi o data umbrind mormântul meu…Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca împreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, Mormântul sa ni-l sape la margine de râu, Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu;De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. 

 

 

2

MIHAIL  STERIADE

O, mamă! Îmi vin în minte cântecele simpleCântate pe cerdac pe când eram copil.Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,                                                                Si mai presus de toate aproape îmi erai,O, Mamă !De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsiO dragoste mai ‘nalta de ţară şi de-ai mei,Fiind aşa departe ?Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,Cum te-a închis pământul! …În ţara-aceasta rece, sub cerul neprivit,Streine-mi sunt de-a valma visările ce mint,Aducerile-aminte şi poate şi-acest cântCe sufletu-mi răneşte,Când doar părerile de răuDe-mi mai vorbesc pe româneşte …   

 

3

Nichifor Crainic

MAMĂ DE DEPARTELângă lacul larg-înfiorat şi pal,Te-am văzut în toamnă rămânând pe mal,Profilată trist pe cerul sângeriu,Printre foi căzute prea de timpuriu,Cu năframa-n care căutai să-ngropiSfâşiatul suflet risipit în stropi,Mamă de departe.Şi de-atunci mereuLacrimile tale cad în gândul meu:Frunze veştejite peste lacul palTurburându-i veşnic sfărâmatul val.    

4

               VASILE MILITARU (n. 19 septembrie 1885, Dobreni, Giurgiu – d. 8 iulie 1959, închisoarea Ocnele Mari) a fost un poet şi scriitor român naţionalist, fost deţinut politic sub regimul comunist

MAMAA venit aseară mama, din sătucu-i de departe,Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu mulă. carte”!A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;Sărutandu-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.Inăuntrul casei mele, -cătă brumă-am adunat,Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare.Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…-”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă,Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:-”Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrumeSă mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!Caierul mi-i pe sfîrşite…mâine poate-şi curma firulŞi-ntre patru blăni de scînduri să mă cheme cimitirul…Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă…Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa

5

Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă:Lui Codin să-i dai pămîntul de la moară şi cu via;Vaca şi-un pogon de luncă, maică, sa le ia Maria;Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pîraie;Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae,Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satulCum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatulŞi-având tihna şi odihna, la venire sau plecare,S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,Ce curgându-i lin în poala, se-ntâlneau cu ale mele.    

6

Grigore  Vieru

MI-E DOR DE TINE MAMAMi-e dor de tine, mamaSub stele trece apaCu lacrima de-o sama,Mi-e dor de-a ta privire,Mi-e dor de tine, mama.Măicuța mea: gradinaCu flori, cu nuci si mere,A ochilor lumina,Văzduhul gurii mele!Măicuțo, tu: vecie,Nemuritoare carteDe dor si omenieSi cântec fără moarte!Vânt hulpav pom cuprindeSi frunza o destrăma.Mi-e dor de-a tale brațe,Mi-e dor de tine, mama.Tot casca leul ierniiCu vifore în coama.Mi-e dor de vorba-ti calda,Mi-e dor de tine, mama.O stea mi-atinge fataOri poate-a ta năframa.Sunt alb, bătrân aproape,

7

Chipul tău, mamăChipul tău, mamă,Ca o mieDe privighetori rănite,Ochii tăiÎn care s-au întâmplatToateCâte se pot întâmplaPe lume!Lacrima ta:Diamant ce taie-n douăOglinda zilei.Nedespărţită de cerCa apa de uscat,Locuieşti o casăCu două ferestre:Una ce dă spre viaţă,Alta cu faţa spre moarte,La fel de limpezi amândouă.O, mamă,Spre mine mâinile-ţi întinde:Spre celCare cu dor te-aşteaptă,Şi ţie apropiindu-mă,Apropie-mă liniştii ce eşti.Acum şi-ntotdeauna.    

8

Nicolae Labis

Scrisoare mameiÎn munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş,Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şiUrmează-n taină calea iernaticei iubiri.Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire -E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,În vremurile-acelea săpate-n amintireC-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai.Oh, lumea cenuşie cum se spărgea deodatăŞi năvălea într-însa al datinei popor! -Strălucitoare capre cu lâna coloratăŞi toboşari de basme săltând într-un picior.Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet,Şi draci blajini, tot focul punându-şi-l în joc,Şi ursul cu dairaua purtând cojocul veşted,Şi dorul de pădure purtându-l în cojoc.Sau clopoţeii molcomi cernuţi pe-ntreaga vale,Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,Când ascultam la geamuri şi palma dumitaleÎmi mângâia obrajii îmbujoraţi şi moi.Azi e la fel, şi vinul aşteaptă-n adormire;M-aştepţi cu vinul roşu, voioasă să mi-l dai,Dar sunt acum departe, privind în amintireO mamă grijulie şi-un băieţel bălai.     

9

Vavila Popovici

Dragoste de mamăBucură-te că mă ai,Că-ţi sunt încă mamă!Bucură-te de încrederea şi sfatul pe care ţi-l pot daŞi nu uita: o mamă ştie întotdeauna să asculte,Să dojenească şi să ierte.Ochii mamei privesc numai cu dragoste. Copilul meu, ascultă poveşti adevărate:…cum înveleam cu grijă, în timpul somnului,Trupul mic, descoperit,Cum vegheam, uneori, nopţi întregi asupră-ţi,Cum trezeam îngerii din somnŞi-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare…Copilul meu, bucură-te că mă ai, Că-ţi sunt încă mamă!Şi lasă-mă să-ţi mângâi obrajii, să-ţi sărut fruntea,Să te binecuvântez.    

Alexei Mateevici

MamaTe-am zămislit eu cu iubire,Cu drag în mine te-am purtatŞi de la Domnul fericireEu cu plânsoare ţi-am rugat.

10

Sub inima tremurătoarePăzit-am micul copilaş,Şi dragostea mea arzătoareŢi-a fost de strajă şi sălaş.Şoptit-am rugăciuni smeriteŞi cu plânsoare m-am rugat,Să-ţi fie zilele scutiteDe nenoroc şi de păcat.Şi-ai fost cu firea părintească,Cu duhul părintesc senin,Cu-nţelepciunea ta fireascăCopil cuminte şi blajin.Şi când în floarea tinereţiiVenit-a vestea războirii,Tu jertfa sfântă a vieţiiŢi-ai dat-o cetelor oştirii.Şi-n bătălia cea aprinsăSărit-ai plin de vitejieLa moarte, ca la stea nestinsă,Ai năzuit cu bucurie.Acum la vatra ta străbunăÎncet eu numele-ţi şoptesc,Din lacrimi ţi-mpletesc cunună,Dar moartea ţi-o blagoslovesc.

11