Maitreyi

Maitreyi este un roman al experienţei şi al „autenticităţii” pentru că valorifică  trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaj .

Acţiunea este plasată în India şi are ca punct de plecare o experienţă reală, autobiografică,

Tema romanului este iubirea incompatibilă redată cu ajutorul conflictelor.Pe parcursul romanului apare si tema dublei initieri a tanarului european : initierea in dragoste care la inceput i se pare neatragatoare si initierea in cultura misterioasa a Indiei .Conflictul exterior este redat de opoziţia dintre libertatea dragostei şi conflictele sociale, iar conflictul interior este redat de intensitatea iubirii şi luciditatea autoanalizei. 

Titlul cărţii coincide cu numele personajului principal feminin – Maitreyi – considerată de critica literară cel mai exotic personaj feminin din literatura română.

  Romanul are cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la persoana I, din perspectiva personajului – narator, Allan. Construcţia discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care personajul – narator o are asupra evenimentelor: contemporană şi ulterioară.

Incipitul romanului surprinde prin tonalitatea confesiunii, prin sinceritatea povestirii, luciditatea analizei, autenticitatea întâmplărilor trăite şi consemnate cât şi prin misterul femeii iubite, Maitreyi. Construit parca intr-o antiteza subtila cu incipitul, finalul romanului reia aceeasi imagine a personajului-narator care, aflat la o masa intr-un restaurant, converseaza cu nepotul doamnei Sen, incercand sa afle povesti despre Maitreyi si despre evenimentele care au urmat dupa despartirea lor.

Subiectul romanului se organizează în jurul cuplului Allan – Maitreyi. Allan, un tânăr inginer englez, se angajează în Calcutta, atras de exotismul Indiei dar

şi dornic de a-şi face o carieră. Se îmbolnăveşte de malarie, este spitalizat, iar când intră în convalescenţă este invitat de inginerul Narendra Sen să locuiască în casa lui. În casa acestuia,

Allan o cunoaşte pe Maitreyi, fiica inginerului. La început nu este impresionat de aceasta, părându-i-se chiar urâtă, ca mai apoi, aflat la o cină în casa familiei Sen, această impresie să i se schimbe, începând să observe frumuseţea exotică a fetei.

Allan reprezinta tipul europeanului lucid, caracterizat, in primul rand, printr-o extraordinara dorinta de cunoastere, care, de altfel, a si stat la baza apropierii dintre el si Maitreyi.

Diferenţa dintre cele două mentalităţi, orientală şi occidentală, este pusă în evidenţă şi de concepţia celor doi tineri despre iubire. Maitreyi este un personaj emblematic, ea reprezintă eternul feminin, devenind simbolul dăruirii totale în iubire. Prima sa pasiune a fost un copac numit „şapte frunze”, asupra căruia şi-a revărsat toată afecţiunea. .

Deşi iniţial îşi neagă sentimentele, autoanalizându-se cu luciditate, Allan se lasă prins în mrejele jocului, traversând toate etapele iubirii.Allan doreşte chiar să renunţe la religia lui,

crezând că aşa se va putea căsători cu Maitreyi. Înainte de a se dărui lui Allan pentru a evita păcatul iubirii, Maitreyi oficiază o logodnă mistică şi îi dăruieşte un inel .Tinerii se logodesc în taină, într-un parc, la Lacuri, având ca martori elementele naturii. Maitreyi rosteşte un jurământ, care constituie un element de lirism al romanului, cerul şi pământul sunt invocate într-un legământ de dragoste ca într-un ritual magic.

Iubirea tainică a celor doi este deconspirată inconştient de Chabu, sora mai mică a Maitreyiei. Allan este alungat din casă şi i se interzice orice legătură cu familia şi Maitreyi.

Construcţia personajelor este realizată într-o manieră modernă.

Allan este personajul principal al romanului fiind în acelaşi timp şi personajul – narator care oferă o perspectivă narativă subiectivă asupra întâmplărilor, fiind un alter-ego al autorului Raţional şi lucid, preocupat la început de fizică şi matematică, se implică într-o experienţă erotică iniţiatică. Prin introspecţie, el îşi analizează cu luciditate trăirile.

 Maitreyi, eroina romanului este cel mai exotic personaj feminin din literatura română. Adolescenta bengaleză, copil şi femeie în acelaşi timp, poetă, preocupată de filozofie, apreciată în cercurile intelectuale bengaleze, Maitreyi simbolizează misterul feminităţii. 

Prin caracterizare directă, naratorul realizează, în diferitele etape ale iubirii dintre cei doi, mai multe portrete care îi redau chipul, gesturile, vestimentaţia şi calităţile. La început nu i se pare frumoasă „cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici de fecioară bengaleză, crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt” ca mai apoi această impresie să i se schimbe, începând să-i observe frumuseţea exotică şi să se simtă atras de ea şi de misterul care o înconjoară pe care europeanul o cucereşte însă nu reuşeste să-i desluşească taina.  

Caracterizarea indirectă a fetei se constituie treptat, din faptele, gesturile şi cuvintele ei cât şi din relaţia eroinei cu celelalte personaje. Astfel, Maitreyi îşi asumă tragedia iubirii, deoarece ea este singura care cunoştea interdicţiile şi urmările acestei iubiri în lumea sa. Ea îl iniţiază pe Allan în iubire, în cultura orientală şi în sacralitate. Pentru Maitreyi, viaţa este iubire, iar iubirea înseamnă sacrificiu şi rodnicie.   Paginile lirice alternează cu secvenţele voit obiective cuprinse în notaţiile din jurnal. Acestor aspecte li se adaugă analiza clară a stărilor sufleteşti ale personajului-narator, surprinse cu ajutorul introspecţiei. Prozatorul foloseşte relatarea la persoana I pentru a pătrunde mai adânc sufletul lui Allan şi-şi transformă eroul în observator şi reflector.

Mircea Eliade creează prin Maitreyi,unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura română, un roman al experienţei şi autenticităţii, al trăirii intense a sentimentului erotic ca experienţă definitorie