mag-2005-24

1

DACIAmagazinnr. 24 august � septembrie 2005

cmykCOLOR

SUMAR

Noi nu suntemurmaºii Romei �Î n t o a r c e r e aacasã� Dr. Napoleon Sãvescu

pag. 2

Diplomaþie ºi �serviciisecrete� la daci� Viorel Patrichi

pag. 7

Istoria naþionalã ºidreptul la adevãr saupledoarie pentru un�AN DECEBAL în2006�� ing. Niculae Spiroiu

pag. 5

Figuri de daci la� Louvre� Prof. drd. Cãtãlina Lupu

pag. 15

86 de ani de lasalvarea Ungariei decomunism de cãtrearmata daco-românã (3 august1919)� dr. Napoleon Sãvescu

pag. 18

Misteriosul cuvânt �Ler�din colindele româneºti� Prof Maria Ciornei

pag. 24

RUªINE

pag. 31

Am onoarea sã vã aduc la cunoºtinþã cã în zilele de 30 iunie - 1 iulie a.c., s-adesfãºurat la Hotelul �INTERCONTINENTAL� BUCUREªTI al VI-lea Congres deDacologie, având ca temã �KOGAION-Muntele Sfânt al Dacilor�.

Ca ºi congresele de Dacologie precedente, desfãºurate începând din anul2000, manifestarea a fost organizatã de Societatea Internaþionalã �ReînviereaDaciei�, pe care am fondat-o în anul 1998 la New York, cu scopul de a încuraja,sistematiza ºi sprijini eforturile românilor de pretutindeni îndreptate spredescoperirea ºi punerea în valoare a izvoarelor documentare aflate în þarã ºi înmarile biblioteci ºi muzee ale lumii, precum ºi a vestigiilor de culturã ºi civilizaþie alestrãvechiului popor al traco-geto-dacilor, ai cãrui urmaºi, peste milenii, suntemnoi, românii.

Pe lângã organizarea celor 6 congrese, prin grija ºi cu finanþarea societãþii aufost achiziþionate, traduse ºi editate în limbile românã ºi englezã lucrãri unicat dinevul mediu ºi epoca renaºterii, consacrate civilizaþiei traco-dacice. Au fost susþinutefinanciar sãpãturi arheologice. S-au acordat premii ºi burse tinerilor cercetãtori aiistoriei noastre vechi. A fost înfiinþat un sit electronic special cu un muzeu aldacilor ºi se editeazã o revistã lunarã �Dacia Magazin�. Au fost realizate monumenteale regelui Burebista (Orãºtie, 2001) , Nicolae Densuºianu (Densuº, 2002), Plãcuþelorcu cea mai veche scriere de la Tãrtãria (2003) etc.

Societatea noastrã nu-ºi propune sã �rescrie� istoria veche a strãmoºilor noºtri,ci sã restitue generaþiilor actuale ºi celor viitoare, adevãrul istoric despre originilepoporului român, aºa cum rezultã acesta din izvoarele documentare noudescoperite ºi din cercetãri efectuate cu mijloace recente de investigare.

În condiþiile în care, din dorinþa atestãrii unei primordialitãþi milenare de vieþuireîn acest areal, istoriografia oficialã din Bulgaria, Cehia ºi, mai recent, din Estonia,acrediteazã teza obârºiei tracice sau dacice a popoarelor respective - bazate pefaptul cã teritorile lor actuale fãceau parte din suprafaþa întinselor ºi puternicelorstate traco-dacice de la cumpãna dinspre primul mileniu creºtin - ni se pare absurdca noi, românii, sã ne cramponãm de anul invaziei Romane în Dacia � 106 e.n. � camoment de început a ceeace s-a acreditat ca fiind �geneza poporului român�.Astfel, slavii ºi bulgarii care au migrat în Europa în secolul 4-7 e.n. devin urmaºiitracilor ºi geto-dacilor milenari, iar noi � adevãraþii geto-daci � suntem urmaºiicâtorva legiuni romane care au staþionat temporar pe 14% din teritoriul regatuluidac al lui Decebal.

Considerând anul 106 e.n. unul din momentele dramatice din istoria poporuluinostru, nu �începutul genezei sale�, participanþii la al VI-lea Congres de Dacologieau decis ca urmãtorul congres, din vara anului 2006, sã fie consacrat omagieriirezistenþei strãmoºilor noºtri daci împotriva agresiunii romane ºi comemorãriimarelui rege-erou Decebal, la 1900 de ani de la sfârºitul sãu tragic.

Totodatã, m-au mandatat sã vã rog sã agreaþi ideea ca anul 2006 sã fie declaratde cãtre autoritãþile competente �Anul Decebal� � aºa cum anul 2004 a fostconsacrat domnitorului ªtefan cel Mare ºi Sfânt, la comemorarea a 500 ani de lamoarte - iar manifestãrile ºtiinþifice ºi culturale prilejuite de acesta sã fie puse subînaltul dumneavoastrã patronaj.

Am fi deosebit de recunoscãtori, domnule Preºedinte, dacã veþi lua înconsiderare aspectele de mai sus,

Cu mulþumiri ºi deosebit respectDr. Napoleon Sãvescu,

„Dacia Revival International Society“- New York - Bucuresti

Excelenþã,Domnule Preºedinte,

SCRISOARE DESCHISÃ

E.S. domnul Traian Bãsescu,Preºedintele României

2

DACIAmagazin nr. 24 august � septembrie 2005

Istoria neºtiutã a românilor

� Dr. Napoleon Sãvescu

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEIÎNTOARCEREA ACASÃ

(Continuare din numãrul trecut)La vârsta de 30 de ani Alexandru

decide sã se întoarcã acasã. Astfel îlgãsim în toamna anului 325 î.d.H.undeva lângã Karaci, îndreptându-sespre Babilon, care devenise între timpcentrul lumii sale, centrul imperiuluisãu. Armata ºi-a împãrþit-o în treigrupuri:

1. Unul sub conducerea luiCraterus având 3 brigãzi de falangecu peste 10.000 de veterani (care deastã datã se întorceau acasã pentrua fi eliberaþi din armatã); alãturi deaceºtia mai erau 20.000 de soldaþicu 200 de elefanþi care din valeaIndului vor merge în Iranul de azi,trecând prin Bolan Pass (în generalun drum fãrã dificultãþi).

2. Nearchus, în fruntea flotilei,va coborî de pe fluviul Indus, înMarea Arabiei mergând pe lângãþãrm, trecând prin strâmtoareaHormuz în Golful Persic pânã laChrax (Alexandria), de asemenea,fãrã sã întâmpine dificultãþi,exceptând faptul cã nu l-a pututîntâlni pe Alexandru la Gwadar!

3. În sfârºit el, Alexandru, vaalege un drum foarte ciudat deîntoarcere acasã. El va strãbatedeºertul neospitalier al Makran-uluide-a lungul coastei Mãrii Arabice,undeva între Iranul ºi Pakistanul deazi, având cu el cam 80.000 decavaleriºti.

De la Karachi la Bampur suntpeste 1000 de km de þinut arid ºi ostil,lipsit de vegetaþie ºi în special de apã,când ai nevoie de ea. Asta nuînseamnã cã, atunci când naturavrea, apa, ploile nu pot sã aparã; aºas-a întâmplat cu armata lui Alexandrucare în valea Kech-ului va fi izbitã

prin surprindere de un astfel defenomen natural, potopuldistrugându-i o parte din armatã,arme, echipament. Ajungând în oazafertilã a Turbat-ului, Alexandru îºi vaodihni armata oferindu-i nu numai apãbunã ºi hranã, dar ºi distracþii. De laTurbat la Pasni sunt cam 140 de km,dar traseul este foarte dificil. AparentAlexandru a vrut sã ajungã la marepentru a-l întâlni pe Nearchus, cuvasele sale. Norocul însã nu-i maisurâde ca pe vremuri: armata saobositã, chinuitã de boli, nemâncatã,lipsitã de apã, se va transforma într-o hoardã disperatã, târându-se prindeºertul nemilor. Poate cã Alexandrua vrut sã-ºi pedepseascã astfel armatanecredincioasã care refuzase sã-lurmeze dincolo de râul Beas. Ei îºivor continua drumul de-a lungul MãriiArabice, pânã la Bandar-e-Abbas,unde Alexandru îl va întâlni peNearchus, întâlnire descrisã deistoricul Arrian ca foarte lacrimogenã.Armata lui Alexandru arsã de soare,bãrboasã, cu plete lungi ºi nespãlate,prost hrãnitã, o întâlneºte pe ceacondusã pe apã de Nearchus,sãnãtoasã, aºa-zis �nezgâriatã�.Plutarch îi descrie pe ofiþeriimacedoneni (nu greci), ca având oconstituþie solidã, cu apetit nestãpânitpentru beþii, sex ºi violenþã, îmbrãcaþiîn costume elegante, umblândparalizaþi de bãuturã ºi gata de ceartã.El, Alexandru, va ajunge la Persepolisprin luna ianuarie a anului 324 î.d.H.unde, probabil, va regreta faptul cã adistrus oraºul. În februarie va fi înSusa. El îºi va schimba capitalaimperiului la Babilon. Între timp,iubitul sãu prieten, Hefaistion,cãsãtorit ºi el cu o fatã a lui Darius,

va muri în condiþii ciudate, dupã unii.Alexandru va forþa aproape pe toþioamenii lui sã se cãsãtoreascã cufemei locale creând astfel o nouãpopulaþie, un nou popor. Pe cei maiîncãpãþânaþi îi va plãti ºi îi va trimiteacasã, înainte de vreme, ca veterani.

Personal, Alexandru o þinea dinbeþie în beþie, dacã ne luãm dupãfragmentele scrise de secretarul sãu,Eumenes din Cradia, datate dinoctombrie 324 î.d.H.. El, Alexandru,era un exemplu clasic de alcoolic. NiciPlutarch nu-l va ierta ºi-l va descrietot ca pe un alcoolic, acesta explicândcomportamentul sãu din aceastãperioadã: megalomanic, suspicios,maniac, depresiv, abuziv. Dacã-lanalizãm azi din punct de vederemedical, considerând ca adevãratfaptul cã era alcoolic, putem spune:(1) La alcoolici lipsa de vitamina B-1(thiamin) se caracterizeazã printulburãri mentale mergând pânã lastãri confuzionale care se pottransforma într-o stare apaticã,cunoscutã ca encefalopatia Wernicke(care se poate asocia cu un mersspecific, ataxic ºi cu paralizia nervuluicranial 6). A suferit el, Alexandru, deaºa ceva? Tot la alcoolici putem întâlniaºa-zisul sindrom Korsakoff, ocondiþie aºa-zis cronicã de alcoolismcare poate conduce la confuzie ºiconfabulaþie. Afectarea ficatului(hepatita alcoolicã) se manifestã cuvãrsãturi, febrã, gãlbenealã (icter).Tot la alcoolici putem întâlni: dincauza lipsei de fosfat problemecardiace asociate cu obosealamuscularã, ori lipsa de magneziumtetania; ºi sã nu-l uitãm pe cel maicunoscut efect al consumului cronicde alcool� delirium tremens:

3


anxietate, tremurãturi aleextremitãþilor, confuzie mentalã ºihalucinaþii. Personal, consider cã elsuferea deja de psihoza Korsakoff,combinatã cu lipsa de Thiaminã(vitamina B) tipicã la alcoolici,Wernicke, care duce la problemementale, depresie, leziuni cerebrale,encefalopatie ºi, în final, la moarte.El, Alexandru va muri pe 10 iunie323 î.d.H., la aproape 33 de ani, dupãce a zãcut la pat cu febrã mai multde o lunã, apatie, slãbiciunemuscularã ºi stare de confuzieaproape permanentã. Unii îi voracuza pe greci cã l-au otrãvit.Plutarch spune cã: �nimeni nu a avutnici o suspiciune cã a fost otrãvit�Olimpia, mama lui, ar fi fost involvataîn acest omor, ori Iolas, fiulbãtrânului general Antiparter, care i-ar fi administrat otrava. Dupã alþiscriitori, Aristotel l-a sfãtuit peAntiparter sã aranjeze moartea luiAlexandru��. În 11 iunie, 1998, înNew England Journal of Medicine,doctorul David W. Oldach de laUniversitatea din Maryland, SUA,specialist în boli infecþioase, credecã Alexandru a murit în urma uneifebre tifoide, care i-a produs oparalizie ascendentã, provocându-i omoarte aparentã de lungã duratã

(încercând astfel sã explice de cecorpul lui Alexandru a suferit unproces de descompunere foarte lentã).

Marele orator al Atenei,Demostene, a propus public sã semulþumeascã lui Iolas pentru otrãvirealui Alexandru ºi scãparea grecilor desub ocupaþia barbarilor macedoneni.Faptul cã Alexandru ºi prietenul sãu,Hefaistion, au murit în condiþii aproapesimilare ºi la scurt interval unul de altul,sigur cã ar putea întãri aceastãsuspiciune. Botanistul Theofrastus,prietenul lui Aristotel, avea cunoºtinþetemeinice despre stricninã, dar,totodatã, putem considera ºi ocombinaþie: alcoolism ºi otrãvire. Sãnu uitãm însã, cã acei oameni careau strãbãtut lumea anticã, îndurândfoame ºi mizerii, boli ca malaria,difteria, dizenteria, au fost rãniþi ºiîngrijiþi în condiþiile vitrege de atunci.În plus, excesul de alcool nu i-a întãrit,ci dimpotrivã. Diodorus, o sutã de animai târziu, va spune: �pentrumacedoneni, Alexandru a realizat cenici un alt rege nu a mai fãcut-o ºi nuo va mai face vreodatã�; cã a muritca un alcoolic, ori ca un otrãvit, înfinal a contat mai puþin, mai mult acontat, însã, cine l-a urmat laconducerea imperiului. Aparent, culimbã de moarte, avându-i împrejur pe

generalii sãi de bazã, Ptolomeu,Seleucus, Nearchus ºi alþii, el a spussã-l urmeze CEL MAI PUTERNIC!

Aºa cã, îl vom gãsi pe Ptolomeu,rege al Egiptului, creând o dinastiemacedoneanã care se va sfârºi caarhicunoscuta Cleopatra. Seleucus,cu nevasta lui Apama din Bactrian,va reface Babilonul ºi-l va conducecu succesorii sãi. Astfel,�conchistadoruu macedoneni� audevenit, nici mai mult nici mai puþin,decât regi.

Despre nevestele lui Alexandru seºtie cã Roxana o va omorî pe Stateira,fata lui Darius. La rândul ei, va fi ºiea ucisã, împreunã cu fiul ei, la 313î,d.H. Despre Brasine ºi fiul ei,Heracles, nu se va ºti ce s-aîntâmplat. Olimpia, mama luiAlexandru, va dispare ºi ea în rãzboiulcivil ce va fãrâmiþa Macedonia.

DIN CUCERIÞI CUCERITORI

Dacã grecii cuceriþi demacedoneni, îngenunchiaþi, trimiºi înarmata macedoneanã sã moarã pentruslava lui Alexandru, la început au avutnumai de pierdut, ei vor fi câºtigãtoriide mai târziu. Ei vor strãbate Egiptul,India ºi vor rãspândi elenismul, pedrumurile strãbãtute înainte sub

4


cmyk COLOR

cãlcâiul ofiþerilor macedoneni. Asia,India, Egiptul vor fi catalizate decultura greceascã.

În Egipt, Alexandria va devenicentru al civilizaþiei. Inscripþii în limbagreceascã se vor gãsi peste toatãAsia, India ºi Pakistan. Aºa cã greciidin cuceriþi au devenit cuceritori. Ces-a întâmplat cu corpul � sicriul lui

Alexandru �nimeni nu ºtieprecis. Îndrum spreMacedonia ela fost furatde Ptolomeuºi dus înEgipt, la

Memphis. De acolo la Sema, unde miiºi zeci de mii de pelegrini au venit sã-l vadã. Unde a fost dus dupã aceeanimeni nu mai ºtie. Interesant mi s-apãrut ce a spus Michael Wood desprece s-ar fi întâmplat în lume dacãAlexandru nu ar fi murit, care erauplanurile lui de viitor:

1. Construcþia unei piramide maimari ca cea de la Giza, pentru tatãlsãu Filip.

2. Construcþia unei flote militarede peste 1000 de vase cu care sãcucereascã tot bazinul MãriiMediterane.

3. Construcþia unui drum care sãlege nordul Africii de Gibraltar, cuporturi ºi baze militare.

4. Construcþia a 6 temple colosaleîn memoria prietenului Hefaistion,minuni ale lumii, amplasate peteritoriul Macedoniei ºi Greciei.

Dacã azi îl descoperim peAlexandru Macedon schimbat înAlexandru cel Mare devenit, nici maimult nici mai puþin, erou bulgar,albanez sau, culmea, grecescînseamnã cã lumea încã admirãcurajul tânãrului macedonean care,acum mai mult de 2000 de ani, apornit-o pe urmele strãmoºilorcarpato-dunãreni, arieni, pelasgi, oricum vreþi sã ne numiþi, hotãrât sã-ºiadjudece LUMEA.

Dar unde este El azi în manualelede istorie ale daco-românilor? Undeeste El azi în inima ºi memoriaaromânilor adevãraþii lui urmaºi!

SFÂRªIT

ÎN LOC DE EPILOG . . .Aici ia sfârºit lucrarea NOI NU

SUNTEM URMAªII ROMEI a doc-torului Napoleon Savescu, pe care ampublicat-o integral, în serial, în pa-ginile revistei Dacia Magazin. Aceas-tã lucrare nu s-a dorit nici o clipã cao alternativã la manualele de istoriecare le sunt oferite elevilor ºi studen-þilor. Ea este mai degrabã un semnalde alarmã tras pentru a indica dru-mul greºit pe care circulã istoria noas-trã.Aceastã carte face dovada incon-testabilã, cã istoria nu este o ºtiinþã

exactã, cã oricând o lopatã de pã-mânt poate rãsturna teorii care aurezistat sute de ani, sau cã o dogmãce pãrea definitiv bãtutã în cuie poatefi anulatã printr-o simplã ºi elemen-tarã deducþie logicã. Unul dintre ceimai redutabili adversari ai lucrãriirespective, istoric reputat ºi recunos-cut ca o personalitate a scrierii isto-riei dacilor spunea �Nu pot nici înruptul capului sã fiu în consens cuce se scrie în �Noi nu suntem urma-ºii Romei� dar sunt ridicate acoloniºte probleme care ne fac sã ne în-trebãm dacã am mers pe o direcþiebunã în cercetarea noastrã, proble-me care ne dau cu adevãrat bãtaiede cap� Este aceasta în esenþã sco-pul ºi menirea acestei lucrãri. O lu-crare apãrutã în 1999 ºi care se aflãacum la cea de-a III-a ediþie. Cu fie-care ediþie însã autorul a avut grijãsã completeze paginile acestei lucrãricu noi ºi noi dovezi care sã combatãclasica ºi mult prea simplista forma-re a poporului român din daci ºi dinromani. În prezent se lucreazã la ceade-a IV-a ediþie care va fi ºi mai ela-boratã aducând cu sine, teorii aleunor mari cercetãtori contemporanicare demonstreazã vechimea reala apoporului nostru, rolul determinantîn dezvoltarea civilizaþiei europene .Tãbliþele de la Tãrtãria , întâia dia-sporã carpato-danubianã din cerce-tãrile celebrilor William Ryan ºiWalter Pitman, plãcuþele de plumbde la Sinaia, sunt numai câteva dinsubiectele care vor lua loc în aceastãa IV-a ediþie, oferind un tablou câtmai vast despre istoria noastrã scri-sã ºi nescrisã.

Este acesta deci, un sfârºit dedrum ºi totodatã un început al scrie-rii unei lucrãri care este ºi va fi vieatâta timp cât pasiunea, rãbdarea ºidragostea faþã de aceste meleaguriva dãinui în mintea ºi în sufletul au-torului.

Dacia MagazinP.S. � Invitãm pe aceastã cale pe toþicititorii revistei noastre sã-ºi exprimepãrerile legate de aceastã lucrare ºisã ne trimitã opiniile domniilor lorpe adresa redacþiei.

5


cmyk COLOR

Nici Carta ONU, nici DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului nuprevãd în mod explicit dreptul fiinþelorumane, al popoarelor, la adevãr. Deaceea minciuna a devenit o adevãratãarmã în arsenalul celor caremanevreazã oameni, colectivitãþi,naþiuni, uneori cu scopul de a lesubjuga sau distruge. Salvarea nupoate veni decât de la adevãr. Pentrucã adevãrul absolut este de naturãdivinã, oamenii nu-l pot cunoaºte. Daroamenii pot ºi trebuie sã cunoascãadevãrul relativ al faptelor lor, care lepoate aduce izbãvirea de cei vicleni.Dreptul la adevãr este deci un dreptnatural, ca ºi dreptul la viaþã. El numai trebuie înscris în legile oamenilor,în charte ºi proclamaþii. Atunci cândeste ascuns cu rea credinþã, adevãrultrebuie cãutat ºi scos la luminã,pentru apãrarea celor þinuþi înîntunericul minciunii. De aceea trebiesã acordãm tot respectul celor cepoartã fãclia adevãrului, luminândcalea semenilor lor.

Unul dintre aceºti temerari estedoctorul Napoleon Sãvescu din NewYork, care a pornit o acþiune �pe frontlarg� de redare a adevãrului istoricdespre formarea poporului român,proclamând fundamentat în titlulprincipalei sale lucrãri, afirmaþiaºocantã pentru istoriografia oficialã,dar bine primitã de opinia publicã: �Noinu suntem urmaºii Romei�. Înaceastã acþiune a investit ºi investeºte� cum voi arãta mai jos � timp,eforturi, bani, entuziasm ºi bun simþºtiinþific, fãrã vreun interes personal,decât acela de a recupera ºi reconstituiistoria adevãratã a poporului nostru,viciatã de minciunã ºi de oportunism.

Sub conducerea sa, ºi în acest an,în zilele de 30 iunie-1 iulie, s-a

ISTORIA NAÞIONALÃ ªI DREPTUL LA ADEVÃRsau pledoarie pentru un„AN DECEBAL” în 2006”

desfãºurat la Hotelul�INTERCONTINENTAL�BUCUREªTI al VI-leaCongres de Dacologie,având ca temã�KOGAION-MunteleSfânt al Dacilor�.

Ca ºi congresele deDacologie precedente,desfãºurate începânddin anul 2000,manifestarea a fostorganizatã deS o c i e t a t e aI n t e r n a þ i o n a l ã�Reînvierea Daciei�,pe care d-rul Sãvescua fondat-o în anul 1998la New York, cuscopul de a încuraja,sistematiza ºi sprijinieforturile românilor depretutindeni îndreptatespre descoperirea ºipunerea în valoare aizvoarelor documentare aflate în þarãºi în marile biblioteci ºi muzee alelumii, precum ºi a vestigiilor de culturãºi civilizaþie ale strãvechiului popor altraco-geto-dacilor, ai cãrui urmaºi,peste milenii, suntem noi, românii.

Pe lângã organizarea celor 6congrese, prin grija ºi cu finanþareasocietãþii au fost achiziþionate, traduseºi editate în limbile românã ºi englezãlucrãri unicat din evul mediu ºi epocarenaºterii, consacrate civilizaþieitraco-dacice. Au fost susþinutefinanciar sãpãturi arheologice. S-auacordat premii ºi burse tinerilorcercetãtori ai istoriei noastre vechi.A fost înfiinþat un sit electronic specialcu un muzeu al dacilor ºi se editeazão revistã lunarã �Dacia Magazin�. Aufost realizate monumente ale regelui

Burebista (Orãºtie, 2001) , NicolaeDensuºianu (Densuº, 2002),Plãcuþelor cu cea mai veche scrierede la Tãrtãria (2003) etc.

Societatea �Reînvierea Daciei�,nu-ºi propune sã �rescrie� istoriaveche a strãmoºilor noºtri, ci sãrestitue generaþiilor actuale ºi celorviitoare, adevãrul istoric despreoriginile poporului român, aºa cumrezultã acesta din izvoareledocumentare nou descoperite ºi dincercetãri efectuate cu mijloacerecente de investigare. Pentru aceastatrebuie sã dovedim curaj, mândrienaþionalã ºi mai ales caracter pemãsura faptelor ºi cutezanþei marilornoºtri înaintaºi, trãsãturi pe care sãle înculcãm generaþiilor actuale ºiviitoare. Poate ar trebui sã învãþãm,

6


în aceastã privinþã, din exemplul altorpopoare. Din grija acestora pentru catinerele generaþii sã fie ferite deinfluenþele nocive ale momentelornegative ale istoriei lor. Nu sã leproslãveascã, aºa cum proslãvim noipe agresorii imperiali romani care ne-au distrus cetãþile ºi sanctuarele, ne-au jefuit tezaurele ºi ne-au luatstrãmoºii în sclavie. Este semnificativdin acest punct de vedere faptul cãtimp de 25 ani dupã cel de al II-leaRãzboi Mondial, în manualele deistorie ale copiilor japonezi se scriadespre acest episod al istorieiuniversale numai atât: �s-a întâmplat(a avut loc) ºi am pierdut�

În condiþiile în care, din dorinþaatestãrii unei primordialitãþi milenarede vieþuire în acest areal, istoriografiaoficialã din Bulgaria, Cehia ºi, mairecent, din Estonia, acrediteazã tezaobârºiei tracice sau dacice apopoarelor respective - bazate pefaptul cã teritorile lor actuale fãceauparte din suprafaþa întinselor ºiputernicelor state traco-dacice de lacumpãna dinspre primul mileniucreºtin - ni se pare absurd ca noi,românii, sã ne cramponãm de anulinvaziei romane în Dacia � 106 e.n. �ca moment de început a ceeace s-aacreditat a fi �geneza poporuluiromân�. Astfel, slavii ºi bulgarii careau migrat în Europa în secolele 4-7e.n. devin urmaºii tracilor ºi geto-dacilor milenari, iar noi � adevãraþiigeto-daci � suntem urmaºii câtorvalegiuni romane care au staþionattemporar pe mai puþin de o pãtrimedin teritoriul regatului dac al luiDecebal.

Considerând anul 106 e.n. unul dinmomentele dramatice din istoriapoporului nostru, nu �începutulgenezei sale�, participanþii la al VI-lea Congres de Dacologie au decis caurmãtorul congres, din vara anului2006, sã fie consacrat omagieriirezistenþei strãmoºilor noºtri daciîmpotriva agresiunii romane ºicomemorãrii marelui rege-erouDecebal, la 1900 de ani de la sfârºitulsãu tragic.

Astfel s-a nãscut ideea ca anul2006 sã fie declarat �Anul Decebal�� aºa cum anul 2004 a fost consacratdomnitorului ªtefan cel Mare ºiSfânt, la comemorarea a 500 ani dela moarte - iar manifestãrile ºtiinþificeºi culturale prilejuite de acesta sã fiepuse sub înaltul patronaj alPreºedintelui României. În acest senss-a trimis o scrisoare-apel domnuluiTraian Bãsescu, pe care revistanoastrã o reproduce în facsimil.Pledãm ºi noi, prin aceste rânduri,pentru aceastã idee. O facem cu atâtmai mult cu cât nu putem sã nu neexprimãm consternarea în legãturã curãspunsul dat de fostul ministru alculturii ºi cultelor, d-na deputat MonaMuscã, la o interpelare formulatã deCorneliu Ioan Dida, deputat deConstanþa, prin care a fãcut publicãintenþia acestui minister de a instituii�Anul Traian pentru 2006, cu ocaziaaniversãrii a 1900 ani de la cucerireaDaciei de cãtre Traian�.

Motivaþia acestei intenþii este numai puþin înmãrmuritoare: �Vrem sãpunem în valoare patrimoniul culturalnaþional, legat de aniversarea intrãriiteritoriului actualei Românii în orbisromanus, integrarea în lumeacivilizatã ºi începutul primeicomuniuni de limbã, culturã ºicivilizaþie europeanã�.

Sã te cruceºti ca de ucigã-l toaca,nu altceva!

Oare sanctuarul dacic megalitic depe muntele Godeanu - care strãjuiaSarmisegetusa Regia cu multe secoleînaintea cuceririi romane - ceramica,obiectele care dovedesc stãpânireatehnologiei fierului, bijuteriile din aurºi elementele de tezaur ce sedescoperã frecvent în cuprinsul ºivecinãtatea Sanctuarului, la Grãdiºteaºi însãºi îmbrãcãmintea dacilor derând sau þinuta impozantã a nobililorlor, imortalizaþi în admirabile statuiexpuse în capitala imperiului de cãtreînºiºi învingãtorii romani, ca sã numai amintim de sacrificiul mândruluirege Decebal ºi a fruntaºilor regatuluisãu care au preferat sã-ºi ia viaþapentru a nu fi dezonoraþi la Roma,

legaþi de carele triumfului lui Traian,nu sunt pentru onor MinisterulCulturii dovezi cã civilizaþia pe acestemeleaguri n-a început la 106 e.n.?

De altfel, germenii acestei pedrept controvesate intenþii ministerialesunt conþinuþi chiar de interpelareadeputatului Dida care zice: ��anul106 marcheazã momentul în careîncepe, propriu zis, istoriaromânilor��, apoi comparãcucerirea romanã a Daciei � o tragediepentru înaintaºii noºtri geto-daci � cuevenimentele cruciale din istoria altornaþiuni, sãrbãtorite cu fast de cãtreacestea: ��Rusia - creºtinarea de la988, Ungaria - stabilirea maghiarilorîn Panonia, de la 896, SUA -independenþa, la 1776, Franþa �Revoluþia de la 1789��.

Desmeticeºte-te mãi nea Dida!Pãi se comparã? Evenimentele pecare le invoci sunt momente deglorie, victorii, pentru ãia, nuînfrângeri ! Noi eram creºtinaþi deapostolul Andrei cînd ne-aucucerit romanii. Dupã gândireaasta la un parlamentar român neîntrebãm pe bunã dreptate: pecând ]n Rom\nia un an Hitler sauRibentrop sau Molotov ori Stalin?Cã ºi ãºtia ne-au cucerit ºi ne-aujefuit avuþiile.

Niculae Spiroiu,Consilier �Dacia Revival Intl. Soc�Înalt comisar de drepturile omului-

�OADO�

7


Horaþiu reþine într-una din poeziilelui întrebarea tulburãtoare a unuicetãþean roman: �Ce mai ºtii despredaci?� De ce aceastã preocupare?Pentru cã - spune acelaºi Horaþiu -�dacii se pricep mai bine decât toþi laaruncarea sãgeþilor�. Horaþiu nu oferãalte detalii, dar, fie ºi numai din aceste

Diplomaþie ºi „servicii secrete“ la daciViorel Patrichi

cuvinte laconice, putem presupunecã, la Roma, lupii lui Zalmoxis dãdeaufiori de groazã. Chiar dacã Decebalnu ameninþa direct Cetatea Eternã,cum fãcuse Hannibal.

Ajungând în conflict cu ImperiulRoman, cea mai mare putere atimpului, dacii au fost nevoiþi sã

îmbine arta rãzboiului cudiplomaþia, constituindpractic primele serviciide informaþii de peaceste meleaguri. ªi nueste o exagerare. Fãrãsã acceptãm cã auexistat imperii bune ºiimperii rele, romanii aupus bazele uneiexpansiuni perfecte,bazate nu doar pe oarmatã bine organizatã,dar ºi pe o structurãmilitarã informativãcomplexã, cu o logisticãputernicã. Logistica estesecretul expansiuniiromanilor ºi creatorii deimperii moderne aupreluat experienþa.

Sigur, dacii nu aveauministere de securitate ºiorice activitate erasubordonatã acþiunilormilitare. Regii dacicontrolau un teritoriuvast ºi porunciletrebuiau transmiseîntocmai. Timp de peste150 de ani, romanii auînvãluit Dacia, cucerireaei fiind amânatã ºi pentrucã regii aveau structuriadecvate. Pânã cândarmele decideau, daciifoloseau tehnicicomplexe de informare,de interpretare a datelorconcrete din teren,combinate cu negocieri.

Se aveau în vedere nu numai mariledesfãºurãri de trupe, dar ºi sistemecomplexe de alianþe politice la PontulEuxin, în Balcani ºi pânã la Roma,sub ochii Lupoaicei. De la Burebistala Decebal, teritoriul regatului dac eraîntins, iar zonele de influenþã din jurulregatului depãºeau cu mult frontierele

DOMITIAN

8


cmyk

controlate de diverºi vasali. Chiar dacãnu ºtim ca dacii sã fi scris despreaceste tehnici, cum a procedatgeneralul chinez Sun-Tzi,! pe la anul500 înainte de Hristos, cunoaºtem dindiverse referinþe epopeea strãmoºilornoºtri ºi în ce priveºte rãzboiulumbrelor.

Informaþiile aveau un caracterpreponderent militar, dar ºi economic.Istoriografia veche foloseºte termenul�sol� pentru mai târziul �ambasador�.Solul era purtãtorul mesajelor scrisesau verbale, dar, de regulã, trebuia sãaibã un acut spirit de observaþie.Mesajul lui putea fi oficial sau secret.Regii daci au folosit toate metodelepentru a bloca sau anihila invaziilepregãtite de romani. Presiuneamilitarã ºi negocierile politice eraupermanent însoþite de acþiuni maidiscrete. Un exemplu, celebru de-acum, este Acornion pentru carecetãþenii din Dionysopolis (Balcicul deastãzi din Bulgaria) au dedicat o placãde marmurã pentru merite deosebite.Acornion a ajutat cetatea ºi a plãtitorganizarea festivitãþilor dedicatezeului vinurilor. Cum grecii recunoscoriginea dacicã a lui Dionisos, putempresupune cã dacii formaumajoritatea oraºului cu nu! me de zeu.

Cred cã Acornion este primulspion din istorie, pentru care s-aridicat un monument. Destul deimpropriu, el a fost numit�ambasador�. În realitate, Acorniona fost trimis la adversarul lui Cezartocmai pentru subminarea Romei.Acornion trecuse pe la Argedava,unde l-a cunoscut ºi pe tatãl luiBurebista. Inscripþia de laDionysopolis este foarte edificatoare:�Împreunã cu tovarãºii sãi de drumcu un fiu al lui Theodorus ºi cu Epi...,pe cheltuiala lui personalã, a plecat însolie cãlãtorind departe ºi ajungândla Argedava, la tatãl lui Burebista ºiîntâlnindu-l, totodatã a obþinut de lael... Oraº... ªi a dezlegat poporul...ªi în timpul din urmã, regeleBurebista, ajungând cel dintâi ºi celmai mare dintre regii care au stãpânit

în Tracia ºi stãpânitor al tuturorþinuturilor de dincolo ºi de dincoacede Dunãre, Acornion a f! ost ºi pelângã acesta în cea dintâi ºi în ceamai mare apropiere ºi a obþinut celemai bune foloase pentru patria sa,vorbindu-i ºi sfãtuindu-l în ceea cepriveºte chestiunile cele maiimportante, atrãgându-ºi bunãvoinþaregelui spre binele oraºului; ºi toatecelelalte (ocazii) oferindu-se pe sinefãrã sã se cruþe în soliile oraºului ºiluând asupra-ºi fãrã ºovãire primejdii,pentru a contribui în tot chipul labinele patriei. ªi fiind trimis de regeleBurebista ca ambasador la Cn(aeius)Pompeius, fiul lui Cnaeius, imperatoral romanilor, ºi întâlnindu-se cu acestaîn pãrþile Macedoniei, lângã HeracleeaLyncestis, nu numai cã ºi-a îndeplinitcu bine însãrcinãrile primite de larege, câºtigând pentru acestabunãvoinþa romanilor...�

Grecii aveau nevoie de protecþiacelui mai mare dintre regi pentru a-ºicontinua afacerile. Ei nu doreauridicarea Romei care voia sãcontroleze cãile comerciale dinMediterana, de pe Dunãre ºi dinMarea Neagrã. Dacii respectauautonomia cetãþilor greceºti dacãdãdeau dovadã de loialitate.Stratagema lui Burebista a eºuat.Pompei a fost învins de Cezar laPharsalos, în Tesalia, ºi a murit înEgipt.

Mai înainte, regele Zalmodegicosavusese relaþii de bunã colaborare�secretã� cu Diodoros, Procritos ºiChearcos, pentru care cetãþenii dinHistria s-au arãtat la fel derecunoscãtori. Rubobostes, unstrãmoº de-al lui Burebista, a procedatla fel. Misiunea lui Acornion, trimisde Burebista la Cneius Pompeius,pentru a-l ajuta în tentativa deînlãturare a lui Iulius Cezar,demonstreazã ce performanþãextraordinarã au realizat dacii într-unmoment dramatic pentru existenþalor. Pãstrând proporþia vremilor, sãne imaginãm ce ar fi ieºit dacãSaddam Hussein ar fi gândit mãcar o

clipã înlãturarea lui George W. Bushde la Casa Albã...

La fel ca Burebista ºi prin aceleaºimijloace, Dicomes a încercat sã-lajute pe Antonius contra luiOctavianus Augustus, care însã aînvins în lupta de la Actium (31 înaintede Hristos). Pacea din anul 89, dintreDomiþian ºi Decebal, aratã cã Roma,prinsã în rãzboaiele cu marcomaniiºi qvazii, accepta condiþii ruºinoase,impuse de daci. Tratativele au avutloc în Panonia, iar delegaþia dacilorera condusã de Diegis, probabil fratelelui Deecebal. Dio Cassius criticãlaºitatea împãratului roman: �Domiþianpuse lui Diegis o diademã pe cap, caºi cum ar fi fost un adevãratînvingãtor ºi omul în stare sã dea unrege dacilor. (...) El cheltuise foartemulþi bani pentru încheierea pãcii,cãci fãrã întârziere dãdu lui Decebalnu numai însemnate sume de bani,dar ºi meºteri pricepuþi la feluritelucrãri folositoare în t! imp de paceºi de rãzboi ºi fãgãdui sã-i dea mereumulte altele...� Romanii transformauregate întregi în clienþi, dupã careaceste regate erau cucerite ºitransformate în provincii.Fãrãexcepþie. Deºi era unul din clienþi,regatul odrizilor din sudul Dunãrii ºidin Dobrogea a fost desfiinþat în anul46 ºi transformat în provincieromanã Moesia. Roles, un rege dacdin sud-vestul Dobrogei, fusese ucisde romani, chiar dacã era supusulimperiului de mai mulþi ani. Rolescolaborase cu armatele proconsululuiMarcus Licinius Crassus împotrivaaltor regi daci, primise titlul de�prieten ºi aliat al poporului roman�,dar asta nu l-a salvat de la moarte.Pentru a evita o asemenea situaþie,Decebal va desfãºura o întreagãcampanie diplomaticã spre a-i atrageîn lupta contra romanilor pe roxolani,pe bastarni ºi pe buri. Parþii luiPacorus al! II-lea au refuzat alianþacu Decebal ºi avea sã-i coste scumpmai târziu. Pentru acoperireaîntregului teritoriu, Decebal aveastructuri informative militare,

9


puternic diversifcate. (Astfel detentative extreme vom mai întâlni cumult mai târziu în istoria noastrã, petimpul lui Mircea cel Bãtrân, care aîncercat sã instaleze sultani laÞarigrad, �favorabili� valahilor).

Dintre toþi regii noºtri vechi, forþatde realitãþi dramatice, Decebal aîmbinat cel mai bine politica, luptadeschisã ºi rãzboiul ascuns. Apollodordin Damasc reþine pe Columna luiTraian mai multe scene cu soli, daruna singurã este atipicã, pentru a ficonsideratã tot o solie. Este vorbadespre momentul în care Traian seaflã faþã în faþã cu un dac pe careluptãtorii romani tocmai l-au trântitjos de pe un catâr în faþa împãratului.Este greu de admis cã marele rege arfi trimis un prãpãdit cãlare pe uncatâr, care sã-i ducã împãratului untext scris pe o iascã, aºa cum susþinistoriografii. Nu existã încã elementepentru descifrarea enigmei, darmomentul este deosebit desemnificativ pentru a fi tratatsuperficial.Este vorba de tabloul 9 depe Columna lui Traian, aºa cum adescris-o Conrad Cichorius. Traianeste însoþit de sfetnicii ! ClaudiusLivianus ºi Glitius Agricola. În faþaîmpãratului, un om îmbrãcat sumareste trântit la pãmânt de pe un catâr.Scena este dinamicã. În cãdere, omulse sprijinã pe mâna dreaptã, arepiciorul stâng în aer ºi scapã un obiectrotund ca un disc. Istoriografii spuncã acel disc era o iascã, un bureteenorm. Iasca e plinã de puncte. Omulþine braþul stâng peste iascã, prinurmare nu vrea sã arate împãratuluice poartã asupra sa. Nu are barbã ºipoartã pãrul scurt, ceea ce i+adeterminat pe comentatori sã afirmecã este bur, iar nu dac. Dupã uniiistoriografi, burii erau un tribgermanic, strãmoºii suebilor. Trebuiesã admitem cã un sol trimis de regeleregilor nu venea pe un catâr în faþalui Traian, aºa cum cred istoricii.Catârul era ºi este considerat unanimal inferior în lumea europeanã atimpului, la fel ca mãgar! ul, prin

urmare nu putea fi folosit decât decineva de origine socialã extrem demodestã sau de un om care nu doreasã iasã în evidenþã. O eminenþãcenuºie, cum am spune azi.

Dio Cassius menþiuoneazã unincident similar, fãrã sã ofere detaliidespre o presupusã solie: �Pe cândTraian mergea cu oastea împotrivadacilor, spre Tapae, unde era tabãrabarbarilor, i-a fost adusã o ciupercãmare, pe care sta scris, cu litere latine,cã ceilalþi aliaþi ºi burii îl sfãtuiesc peTraian sã se întoarcã din drum ºi sãfacã pace�. Vãzând tabloul 9 de peColumnã, istoricii l-au asociat mecanic- putem spune - cu descrierea fãcutãde Cassius Dio. Oricum, nu putemcrede cã un sol putea sta în faþaîmpãratului într-o poziþie atât deindecentã ºi, în acelaºi timp, sã-l maiºi ameninþe pe cel mai puternic om allumii. Explicaþiile oferite de istoricitrebuie privire deci cu toate rezerveleîn acest caz. Ei cred cã solul, dacã arfi fost arãtat cãzut cu fruntea lapãmânt în faþa împ! ãratului, nu ar fiputut etala concomitent uriaºaciupercã. Realitatea istoricã explicãmai bine scena. Burii ºi sarmaþii nuau acceptat propunerile romanilor dea rãmâne neutri. Istoricii cred cã solulbur îl avertiza astfel pe Traian cã buriiîl susþin deschis pe Decebal. Aceeaºirealitate istoricã este mult maicomplexã. Cetatea Buridava este pemalul Oltului, mai sus de Stolniceni.Iar burii - spun aceiaºi istorici - locuiaula nord de Tisa. Cum se împacãaceste lucruri? Cuvântul �bhuri� dinlimba primordialã (indoeuropeanã,cum spun lingviºtii comparatiºti)exista în limba dacilor ºi îndemna�puternic�, �bogat�. Radicalul �bhuri�poate fi regãsit în numele daciceBuridava, Burebista, Burus,Burcentius etc. De altfel, VasilePârvan, la fel ca Brandis, îi considerãpe buri daci din zona Buridava! .Radicalul �bhuri� se întâlneºte ºi �eenlimbile de origine germanicã. Dar dece ar fi avut Decebal interesul sã-lprevinã pe Traian cã are aliaþi

puternici? El prefera factorul surprizã,ca toþi marii conducãtori de oºti.Simpla amânare a rãzboiului nu esteun argument suficient. Omul dinscena 9, cãzut pe spate la propriu înfaþa lui Traian, sub privirileconsternate ale sfetnicilor imperiali,a fost prezentat când ca sclav roman,care lucra la bucãtãrie, cu ostrecurãtoare în mânã, când ciobancu o roatã de caºcaval, leºinat despaimã la auzirea trâmbiþelorimperiale, când ca sol bur.Coroborând elementele, cred cã estemai degrabã un mesager secret, trimisde regele regilor în tabãra lui Traian,la un destinatar de care nu ºtim încãnimic.

Evident, interpretarea oferitã deDio Cassius e cea mai comodã, însãmodul în care scultporul -contemporan al evenimentelor -prezintã scena trimite la cu totul altãsemnificaþie: mesager sub masca unuicãlãtor umil. Sã presupunem cãDecebal voia într-adevãr sã-limpresioneze pe Traian cu aliaþii sãiputernici. De ce s-ar fi folosit de unindivid modest? Efectul uneiasemenea solii chinuite asupraîmpãratului ar fi fost nul.

Atunci când nu existã suficienteprobe, cercetarea istoricã ºilingvisticã se bazeazã pe comparaþiecu elementele accesibile în momentulcercetãrii. Scena mesagerului cuiascã este unicã pe Columnã. Întablourile 20-21, sculptorul prezintãîntr-adevãr o solie a burilor ºisarmaþilor. Nimic din umilinþaprezentatã în tabloul 9. Pedeºtri saupe cai, burii ºi sarmaþii au o atitudinedârzã. Cavalerii nu vin în faþaîmpãratului pe mãgari sau pe catâri,ci pe cai puternici. Deºi evoluþiarãzboiului era acum în defavoarea luiDecebal, cei cinci comati daci dintabloul 21 nu se umilesc. Ei cer paceºi îl înfruntã cu privirea pe Traian.Nimeni nu cade la pãmânt, chiar dacãsituaþia de pe front era dramaticãpentru ei.

Cum era ºi normal, Decebal s-a

10


folosit ºi de unii dezertori din armataromanã pentru a obþine informaþii.Cichorius este sigur cã dacii, ajutaþide sarmaþi în zale, au atacat cetãþileromane din Moesia Inferioarã (tabloul24). Luptele au loc la Nicopole ºidezertorii-informatori apar peColumnã.

În tablourile 38-39, sculptorulprezintã doi daci comati, careprotesteazã în faþa împãratului. Poatefi o nouã solie a lui Decebal, dar nicila ei nu întâlnim nici o urmã deumilinþã, deºi situaþia tacticã eradezastruoasã pentru regele regilor. Întabloul 45, Traian, însoþit de LiciniusSura ºi Claudius Livianus, primeºteun nobil dac (pileatus), care a cãzutîn genunchi. Piletul priveºte î�nsã

drept în ochii împãratului. De altfel,sculptorul aratã acelaºi invariabilrespect faþã de demnitatea dacilor,lucru pe care unii istorici nu-l pricepîncã. Scena capitulãrii lui Decebaldupã primul rãzboi din tablourile 61-63 prezintã mai mulþi comati ºi pileati,care depun armele ºi cer pace. DioCassius face o afirmaþie stranie:�Decebal a mers la Traian, cãzând lapãmânt, închinându-i-se ºi azvârlindar! mele�. Meºterii care au evocatimediat evenimentele în piatrã îl aratãînsã pe Decebal pe fundalul scenei.Regele s-a urcat pe o stâncã, aºa cume prezentat când supervizeazã luptelepentru a avea perspectivã. El priveºtespre scena închinãrii oºtenilor sãi, darnu se predã. Prin urmare, trebuie sã

fim foarte rezervaþi ºi faþãde unele informaþii oferitede Dio Cassius.

�Aratã-te puternic atuncicând eºti slab ºi slab cândeºti puternic�, recomandaSun-Tzi în �Artarãzboiului�. Deecebal s-acomportat întocmai. ªi totSun-Tzi îi împãrþea peagenþii secreþi în cincicategorii: �agenþi indigeni,adicã originari din þinutulinamic, agenþi interiori,agenþi dubli, agenþi ce pot filichidaþi ºi agenþi volanþi. Oarmatã fãrã spioni este caun om fãrã ochi ºi urechi.�Acornion se încadreazã îndescrierea fãcutã de Sun-Tzi, care spune adevãruriuniversal valabile: �Alegemoameni inteligenþi, dotaþi,prudenþi ºi capabili sã-ºicroiascã un drum cãtreaceia care, în tabãrainamicã, sunt intimi cusuveranul ºi cu membriinobilimii. Astfel, ei sunt înmãsurã sã observemiºcãrile inamicului ºi sã-icunoascã ac! þiunile ºiplanurile. Odatã informaþiasupra situaþiei reale, seîntorc sã ne informeze. Iatã

de ce ei se numesc agenþi volanþi�.Un astfel de agent volant este ºipersonajul cãzut de pe catâr în faþalui Traian, aºa cum îl prezintãApolodor pe Columnã. Copleºiþi decea mai mare putere a timpului, daciivor întreprinde chiar ºi mãsurieconomice pentru subminareaimperiului. Ei au bãtut dinari romanicu mult înaintea venirii lui Traian,fãcându-i sã circule în spaþiulimperial. În termeni actuali, oasemenea mãsurã îþi ajutã propriulcomerþ ºi duce la creºterea inflaþieiîn þara inamicului. La fel va procedamai târziu ªtefan cel Mare cu ImperiulOtoman.

HORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUSHORATIUS

11


Cînd am venit prima datã în România ºi eu, ca oricestrãin, am trãit sentimentul singurãtãþii. Cu toate acestea,datoritã faptului cã am umblat prin nenumãrate locuri dinlume, am dobîndit capacitatea de a mã adapta rapidmediului în care mã aflu. În România, m-am simþit strãindoar pentru câteva ore.

În anii 1980 cunoscusem cîþiva români în Libia. Totuºiconversaþiile purtate erau fie în arabã, fie în englezã. Dinaceastã cauzã nu am putut sã-mi dau seama de asemãnãriledintre limba kurdã ºi limba românã. Cînd am venit primadatã la Bucureºti, m-am cazat la un hotel. În timp ceserveam o vafea la barul hotelului, un domn care serveao bãuturã, crezînd cã sunt român a început sã-mivorbeascã. Înþelegeam ce spunea. Vorbea despre politicã,amintea de diferenþele dintre vechiul ºi noul regim. Aºacum se întîmplã în orice þarã, vorbele sale reprezentaunemulþumirea pãturii de mijloc a societãþii. Când îlascultam cu mai multã atenþie mi-am dat seama cãînþelegeam ºi mai bine ce vorbea. Într-un final, cînd m-aîntrebat �nu e aºa?� i-am rãspuns în limba mea �wasaye�( aºa este ) . Acest cuvînt îºi gãsise singur locul. Ulterior,când mi-a adresat întrebi foarte lungi nu l-am mai înþelesdeoarece nu eram încã obiºnuit cu sonoritatea limbiiromâne. Bineînþeles cã atunci când i-am spus în englezãcã nu ºtiu limba românã nu i-a venit sã creadã. Dupã ceºi-a dat seama cã este adevãrat, s-a supãrat cã l-am lasãtsã vorbeascã atãta timp deºi nu-l înþelegeam. Totuºi, cândi-am explicat cã în esenþã înþelesesem ceea ce spusese s-a liniºtit.

Mai târziu, aceastã situaþie mi-a trezit curiozitatea ºiam încercat sã gãsesc asemãnãri etimologice cu limakurdã a fiecãrui cuvânt românesc pe care îl învãþam.Când ulterior am aflat cã ºi alþi kurzi care trãiau în Româniasunt de aceeaºi pãrere, mi-am dat seama cã nu mã înºelam.Partea interesantã a lucrurilor este cã în comparaþie cualþi strãini, kurzii învaþã limba românã mult mai repede ºiatunci am ajuns la convingerea cã aceasta nu este o simplãcoincidenþã. Bineînþeles cã nu orice kurt poate oferiacestui fapt o conotaþie. Numai cei care ºtiu cîtevadialecte ale limbii kurde precum ºi alte limbi strãine potînþelege mai uºor aceste conotaþii. Am susþinut acest lucruoridecâte ori mi s-a oferit ocazia. Totuºi, nimeni nu afost interesat sau aveau cunoºtinþe istorice cuprinse într-un anumit cliºeu. Noile teze ale istoricilor români apãruteîn ultimul timp mi-au dat curaj ºi consider cã este potrivitsã public observaþiile mele, acest lucru ne mai fiind unsecret. Cine ºtie, poate cã observaþiile mele vor avea

Ali Husein Kerim

CÂT DE MULTE ASEMÃNÃRI ...OARE KURZII ªI ROMÂNII SUNT POPOARE ÎNRUDITE?

calitatea de a confirma noile aserþiuni ale oamenilor deºtiinþã. Poate chiar îi va îndruma sã efectueze cercãtãriîn Kurdistan, ca sursa de bazã.

Nu sunt un istoric, dar studierea ºi cercetarea eireprezintã unul dintre hobby-urile mele primordiale.Datoritã faptului cã poporul kurd se aflã încã în faza deluptã pentru independenþã, fiecare kurd, prin mijloaceproprii, face singur cercetãri istorice care sã susþinãaceastã luptã. Cercetarea ºi studierea istoriei kurzilor estefoarte anevoioasã ºi datoritã faptului cã, nici în secolulXX, aceºtia nu au un stat. De altfel, statele careguverneazã, nu permiteau ca acest lucru sã fie posibil.Pe mãsura ce lupta pentru independenþã a Kurdistanuluis-a dezvoltat, s-au dezvoltat ºi posibilitãþile noastre decercetare ºi studiere a istoriei.

Realitatea ce a ieºit la suprafaþã în prezent, considerãmcã este destul de interesantã ºi celor care doresc sã-ºicunoascã propriile origini, le recomandãm sã-ºi înceapãcercetãrile din Kurdistan. Istoric vorbind, Kurdistanulreprezintã punctul în care se intersectau drumurilepopoarele migratoare din vest ºi din est. Kurdistanul esteizvorul fluviilor Tigru ºi Eufrat. O micã parte se aflã înmesopotamia de jos ºi o mare parte în mesopotamia desus. Vã puteþi da seama !? La sud este peninsula arabã cudeºerturile ºi clima ei uscatã, la est sunt stepele Anatoliei.Aceastã zonã aflatã exact în centrul unei astfel de aºezãrigeografice are un ecosistem perfect pentru traiul umanºi deþine cantitãþile mari de apã. Chiar ºi acum, teritoriilepe care populaþia kurdã s-a rãspîndit are la sud golfulpersan, la nord are marea neagrã, spre sud vest se întindepânã la marea mediteranã ºi de acolo pînã spre interiorulanatoliei. Populaþia kurdã trãieºte pe teritorii ce se întindchiar pânã înTurcmenistan, Azerbaican, Armenia ºiGeorgia. Cert este cã în trecut graniþele acestor teritoriide întindeau pânã în Afganistan ºi India. În prezentgraniþele Kurdistanului sunt formate din Munþii Taurus,Munþii Zagros, ºi Caucaz precum ºi vârful Ararat ºi Elbruz.În aceastã situaþie dacã privim zona orientului mijlociu caun organism uman, prin geografia sa perfectã,Kurdistanul este coloana vertebralã a acestuia. Datoritãacestei poziþii eficiente a Kurdistanului, de-a lungul istorieiau existat migrãri permanente interne ºi externe. Referitorla acest lucru, în multe þãri existã o mulþime de popoarecare se aseamãnã cu kurzii. Cu toate acestea nicãieri nuexistã asemãnãri aºa cum sunt asemãnãrile ci poporulromân. Din aceastã cauzã consider cã este necesar caaceastã problemã sã fie comparatã ºi adoptatã din mai

12


multe puncte de vedere.Strãmoºii kurzilor nu aparþineau grupei lingvistice indo-

europene. Poziþia actualã a fost dobânditã prin intermediulmigrãrilor triburilor indo-europene care au venit ulterior.În prezent fac parte din grupul lingvistic indo-europeande origine arianã.

Românii aparþin grupei lingvistice indiano-europene.Conform cercetãrilor, poparele cu rolul cel mai mare înformarea naþiunii române sunt tracii, geto-dacii, sarmaþii(alanii, roxalani, iagizii) ºi romanii. Dacã se observã cuatenþie, cu excepþia romanilor, celelalte popoare sunt celecare acoperã cea mai îndelungatã perioadã. Pe de altãparte, entitatea care avea o structurã geograficã precummunþii Carpaþi ºi fluviul Dunãrea demonstreazã cã aveauo civilizaþie mai veche decit cea a romanilor. În prezent,în România nu existã nici o denumire care sã evocenumele civilizaþiei de care am vorbit anterior. Existã însãinfluenþe adiacente ºi rãmãºiþe arhiologice. Cu toateacestea existã triburi kurde care au denumiri alecivilizaþiilor despre care vorbim. Fãrã îndoialã cã acestlucru se datoreazã faptului cã nu au fost soþionate încãproblemele sociale din Kurdistan. Din aceastã cauzã avemposibilitatea de a observa trecutul în prezent.

În prezent, în Kurdistanul de sud existã un trib denumitSarmi ºi care aminteºte de sarmaþi. Deasemenea existã ºio confedereaþie a unui trib numit Ertus sau Etrus. Aceastãconfederaþie are o populaþie numeroasã. Este amplasatãla sud de lacul Van între oraºele Zaho ºi Duhok. Triburileaferente acestei confederaþii sunt : tribul Alan, Ezdinan,Gevdan, Graviyan, Heviºiyan, Huleylan, Mahmuran,Qeºuran, Piran, ªerefan, ªidan, Zewkan, Ziriki, Zeydan.Acum , dacã vom compara acestea cu România vomdescoperii lucruri interesante.

Ertuºi = Etrusci, adicã întemeietorii RomeiAlan = AlaniArdalan = Ardelean (în Kurdã înseamnã locul Alanilor)Sacoyi = ScitiDeasemenea exista un trib numit Dataca ºi aparþinea

confederaþiei Sencabi. Acest trib fiind amplasat între Pawaºi Maydeºt.

Dataca, ( ultima silabã ...ca, în kurdã se citeºte �gia�)= Dacia

Urmaºii sarmaþilor, alanilor ºi dacilor încã mai trãiescîn Kurdistan. Oricât de multe diferenþe religioase ar existaîntre ei ºi români, aceºtia se aseamãnã foarte mult atâtprin datini cât ºi din punct de vedere istoric. Numai istoriciisunt cei care pot demonstra când ºi în ce perioadã aînceput aproprierea dintre kurzi ºi români. Dupã cum seºtie mezii au jucat un rol important în formarea kurzilorde astãzi. Oricâtã influenþã ar fi avut huriþii, gutienii, elamiþii,sumerienii, kaldaharii, urarþii, mitanii ºi hitiþii (de altfel,toate aceste popoare au aceleaºi origini), cea mai evidentãdintre ele este cea a mezilor. Graniþele imperiului mezilor

se întindeau din balcani pânã la india. Se presupune cã auvenit din europa de nord, au trecut prin europa de sud-est ºi de acolo au trecut în Caucaz ºi de aici s-au oprit înKurdistanul de astãzi. Mezii, în anul 727 Î.Hr., ºi-auîntemeiat stat ºi în anul 612 Î.Hr. au distrus imperiul asirianºi au ajuns pe culmile puterii. Aspectul pe care vrem sã-l punem în vedere aici sunt asemãnãrile dintre mezi ºidaci. Bineînþeles cã asemãnãrile dintre daci, sarmaþi ºialani sunt o realitate care nu poate fi supusã discuþiilor.

Dacã analizãm sistemele de organizare ºi conducere,cu toate cã mezii par ceva mai dezvoltaþi, sunt aproape lafel. La Mezi nu exista despotismul. Alegerea regelui ºideciziile importante erau realizate de cãtre un sfat formatdin oameni în vîrstã. Aceleaºi situaþii se întâlneau ºi ladaci. Mezii, împotriva duºmanilor puternici, foloseaugãrzile naþionale populare ºi aplicau tehnica de rãzboi agherilelor. Dacii au procedat la fel împotriva Romanilor.La mezi, autoritatea religiei avea o influenþã foarte mare.Chiar dacã în primele etape au existat influenþe mitracice,în esenþã a fost Zoroastrismul. Zarathustra (Zoroastru)în fapt era mez. Adicã de origine mezicã. De aceea odatãcu apariþia lui Zarathustra începe perioada de dezvoltarea mezilor.

Conform Zoroastrismului corpul merge în pãmînt, iarlumina care reprezintã sufletul în Ahura-Mazda (divinitateasupremã, creatorul lumii ºi pãzitorul oamenilor �Dumnezeu luminã veºnicã). Ulterior sufletele sereîncarneazã în alte timpuri ºi nume. Zoroastrismulcunoscut în esenþã ca dualism, susþine monoteismul. Foculºi soarele sunt cunoscute ca fiind lucruri sfinte. Cultulsoarelui ºi focul, reprezentantul sãu pe pãmînt, suntcunsocute ca simboluri ale puritãþii ºi absolutului ºi întemplele zoroastriene focul nu trebuia sã se stingãniciodatã.

Dacã se observã cu atenþie, aceleaºi lucruri pot firegãsite în credinþa dacilor. Zalmoxis, chiar dacã nu erala acelaºi nivel cu Zoroastru (Zarathustra), pentru daciera tot un profet. Religia zoroastris a ajuns sã fie cunoscutãîn zilele noastre prin intermediul cãrþilor scrise. Aceastãcarte denumitã Avesta (Cartile sfinte ale vechii religiizoroastriene � Sfânta Septada si Amesa Spenta) a fostcartea de cãpãtâi pentru toate religiile monoteiste. DarZalmoxis a avut ocazia sã devinã religie oficialã pe cândreligia zoroastrianã era religie oficialã. Aceastã situaþiepoate fi întâlnitã în cele mai stricte forme în perioadaperºilor. Conform lui Zamolxis sufletul ºi trupul suntseparate ºi susþine reîncarnarea sufletului ca ºiZoroastrismul. L afel ca în Zoroastrism susþine un dualismapropiat monoteismului. De asemenea, au aceleaºi datinide sacrificare a animalelor mari. Dacii nu-ºi plîngeaumorþii. Pentru cã ei credeau în viaþa de apoi a sufletului.ªi în Zoroastrism plîngerea morþilor era considerat unpãcat deoarece se credea cã plînsul împiedicã despãrþirea

13


sufletului de trup ºi înãlþarea sa la Ahura-Mazda. Dinaceastã cauzã nu se plângea. O altã asemãnare importantãdintre Zalmoxis ºi Zoroastru ( Zarathustra ) o constituieretragerea acestora în peºteri. Prin analizarea atentã seobservã cum aceleaºi lucruri se completeazã reciproc.

Din cîte se ºtiu, odatã cu acceptarea Zoroastrismululuide cãtre mezi nu au mai existat morminte pentru cei morþi.În afarã de primele etape nici mãcar pentru regi nu existaumorminte. Acest fapt joacã un rol negativ în descoperireamai multor informaþii despre mezi. Dacã nu ar fi fostînscrisurile în piatrã sau dacã nu ar fi existat menþiunifãcute de vecini am fi deþinut foarte puþine informaþiireferitor la aceastã perioadã. Istoria unui popor se învaþãcel mai mult din obiectele ºi înscrisurile puse în morminteodatã cu îngroparea morþilor. Mezii lãsau corpurileneînsufleþite ale morþilor pe culmi înalte pentru a fi pradaanimalelor sãlbatice. Conform concepþiilor lor, pe cît derepede dispãrea carnea trupului pe atît de repede sufletulajungea la Ahura-Mazda ºi se reâncarna. Mai tîrziu, regiipersani au schimbat aceastã datinã. Pânã nu demult, cuexcepþia cãtorva cazuri, nici dacii nu aveau morminte.Pe de altã parte, în cultul Kogaion existã ritualuri care faclegãtura cu existenþa înmormîntãrilor la mezi.

Numele lui Zamolxis ºi al lui Zoroastru (Zarathustra)încep cu litera �Z�. Aceasta este oare o coincidenþã?Originea lui Zamolxis nu este cunoscutã. Conform uneiipoteze Zalmoxis ar fi fost ucis de cãtre cei care credeauîn el. Conform unei alte ipoteze Zoroastru (Zarathustra)ar fi fost ucis de cei care credeau în el sau de cel maiapropiat prieten al sãu.

Numele celui mai cunoscut rege al mezilor este Diyako.Acest nume nu nu seamãnã cu pronunþia cuvului Dac?De asemenea eroul negativ al mitologiei newroz existentãcu mult înaintea mezilor se numea Dehak ºi acesta seasemãnã cu pronunþia Dac. Totodatã, se spune cãZamolxis a fost pronunþat mai întâi Zalmoº iat mai tîrziuSalmos. Exact invers, pornind de la Salmos trebuie ajunsla Zamolxis. Zamolxis este pronunþarea greacã iar Salmoseste pronunþarea cea mai apropiatã din limba dacã. Nu seºtie ce simboloizeazã dar în zilele noastre, în Kurdistanulde est existã un râu numit Salmas. Toþi au o dilemã înceea ce priveºte înþelesul acestuia. Primul nume al acestuirâu a fost Salmas. Ulterior chiar dacã perºii i-au schimbatdenumirea acest râu a fost amintit cu acelaºi nume. Chiardacã ºahul Riza Pehlewi l-a schimbat cu denumireaªahpur, noul nume nu a fost folosit niciodatã ºi a rãmaspânã în zýlele noastre ca fiind râul Salmas. Existãposibilitatea ca Salmas în trecut sã fi fost Zalmas. Labaza acestei afirmaþii ar putea fi existenþa unui �Hercule�,din timpul mezilor, care se numea Zal ºi era fiul lui Rüstem.În înscrisurile ºahului Firdewesi acesta este reprezentatca fiind iranian. A fi iranian nu înseamnã a fi pers, înfapt, înseamnã a fi arian. Este evident cã la numele de

Zal, vestitul tatã a lui Rustem,i-a fost alãturat cuvîntului�mezin� sau mesin� care înseamnã �mare�. ªi astfel seînþelege �marele Zal�. Se ºtie cã Zalmoxis era un rãzboinicºi avea poziþia de conducãtor. Nu trebui exclusã supoziþiacã oraºul Salmas ar fi fost întemeiat în amintirea sa saucã ar fi fost întemeiat chiar de cãtre el.

Kogaion sau Komagenemi?În limba modernã kurdã pentru denumirea �munte�

sunt utilizate douã cuvinte. Unl este �Ko� iar celãlalt este�Çiya�. Sensul lui �ko� este �loc înalt� iar al lui �xwe�creator, adicã �locul creatorului�. ªi �Ciya� are acelaºisens. Ci = loc, ya = este denumirea creatorului tuturorzeilor ºi anume �ea�. La sumerieni �ea� este primul ºi celmai important creator. ªi mai corect, este simbolulsocietãþii matriarhale. Adicã, �çiya� reprezintã aºezãmîntulzeiþei, iar �ko� cel al zeului. Al doilea, s-a utilizat odatã cutrecerea de la societatea matriarhalã la cea patriarhalã. Înprezent ambele sunt utilizate în dialecte diferite.

Chiar dacã în limba kurdã Kogaion are cîteva moduride pronunþie, înþelesul este acelaºi. În kurdã ko=munte,giyan (ghian) = suflet, Koegian = muntele sufletelor, iar oaltã interpretare poate fi ko=munte, xweyan=zei,Koxweyan= muntele zeilor. Este evident cã limba kurdãinclude cuvinte vechi indo-europene. Se ºtie cã acestecuvinte arhaice au dezlegat multe mistere foarte vechi.Conform acestora, putem susþine cã limba kurdã din zilelede azi este foarte apropiatã limba dacã. În continuare vomaborda cîteva asemãnãri lingvistice.

Este important ca aici sã amintim ºi de o altã asemãnareimportantã. Între oraºele Malatya ºi Adiyaman dinKurdistan existã un munte numit Nemrut. Pe culmileacestui munte existã un templu considerat tronul zeilor.Acestuia i se spune civilizaþia Komagene. Înþelesul acesteiaîn kurdã este urmãtoarea : ko=munte, magene= magician,adicã �muntele magilor�. La mezi preoþii Zoroastrismululuierau numiþi �magi�. De aici þi originea cuvintuluimagýcýan. La români existã denumirea de �vraci� ºi acestcuvînt odatã cu aparýþýa magýlor a început sã fýecunoscut în limba kurdã, ca minciunã, lucru în care nutrebuýe sã crezý. Ýmportanþa �vracilor� care se ocupaucu incantaþii ºi vrãjitorýý a fost detronatã de �magi�. Înaceastã situaþie Komagene, este cunoscut ca muntelemagilor. Magii, într-o mentalitate ce are la bazã contopireazeilor eleni cu Zoroastrismul, îºi propuseserã eliminareaconflictelor ºi contradicþiilor dintre religii ºi dominareacultului soarelui. ªi iarãºi, aºa dupã cum se obiºnuia ºi ladaci, la sãrbãtoarea anualã ºi cele de comemorare, oamenii,cu torþe în mâini, escaladau muntele peste noapte pentruca dimineaþa sã urmãreascã rãsãritul soarelui de pe vârfulacestuia. Asemãnarea dintre denumirile Kogaion ºiKomagene nu poate fi întîmplãtoare. Amândouã reprezintãaceeaºi formã de cult dar, în locuri diferite.

De asemena existã multe asemãnãri ale munþilor ca

14


locuri sfinte. De exemplu, în Carpaþi existã denumiri caBaba Dochia. Aceeaºi situaþie este întâlnitã ºi în Kurdistan.ªi sunt chiar locuri foarte renumite. Baba Munzur dinDersim, Kurdistan, Baba Gurgur de la Kerkuk ºi suntnumai douã dintre acestea. Acestea au motivaþii religioase.Sunt locuri de pelerinaj ºi chiar ºi în prezent oamenii odatãsau de cîteva ori pe an merg pentru sacrificarea animalelorºi se roagã pentru îndeplinirea dorinþelor. Existenþaculturilor pãgâne în acelaºi mod ºi în prezent este unlucru rãmas moºtenire din adâncurile istoriei.

Cercurile realizate unul înr-altul rãmase de pe vremeadacilor amintesc de Ecbatana, capitala Mediei. Conformrelatãrilor lui Herodot oraºul Ecbatana nu era înconjuratcu un singur rînd de ziduri. Era înconjurat de cîtevarînduri de ziduri unul într-altul ºi fiecare avea altã culoare.Ceea ce am vrut sa amintim este reflectarea datineicercurilor realizate unul într-altul. Se pare cã aceasta esteuna din multele asemãnãri.

Denumirile dacilor þi ale triburilor mezilor sunt foarteapropiate. Triburile dace cunoscute în acea perioada erau: Anarti, Biephi, Buri, Ciagisi, Costobocii, Contensi,Piephigi, Teurisci, ºi Appuli

Triburile mezilor erau : Busai sau Bousai, Strudaxes,Paritakinoi, Arisantoi. Chiar dacã aceste denumiri nu sunt100% identice, sunt asemãnãtoare ca pronunþie ºi origine.

Se spune cã Sarmisegetuza era capitala Daciei. Sauunul dintre centrele religioase importante. Oamenii deºtiinþã români încã mai cerceteazã semnificaþia etimologicãa acesteia. Probabilitatea ca Sarmisegetuza sã fi fostcapitalã este destul de mare. De altfel capitalele sunttotodatã ºi locuri unde se aflã templele importante. Atâtîn kurda veche cât ºi modernã capitalã înseamnã oraºulîn care se aflã templul. În kurdã, Sar sau ªar înseamnãoraº. Myzge, în kurdã, însemnã templu. În kurda dinzilele noastre moscheea este numitã Mizge. Astfel, Sar =oraº, miz(e)ge=templu, tusa=tisa, adicã oraºul templu depe Tisa.

Denumirile date de daci unor aºezãminte încã mai suntfolosite ºi astãzi pentru multe aºezãminte din Kurdistan.Dacii, pentru multe denumiri de aºezãri au adãugat la sfîrºitcuvîntul �dava�. Moldova, Suceava, Capidava, Sucidava,Ziridava, Acidava º.a.a. Acestea sunt numai o parte dintreele.

În kurdã �ava� înseamnã a construi. De exemplu, înkurdã casa e numitã �mal�. Ýar un lucru construit estedenumit �avayi�. Totodatã majoritatea aºezãmintelor miciau denumiri care se terminã în �ava�. Sate cu denumirica Zorava, Gulava, Malava, Xerava º.a. sunt destul derãspîndite.

Totodatã consider necesar sã amintesc de înþelesuloraºului Iasi. Ýstoricii români presupun cã oraºul Iaºi afost întemeiat de Alani. Existã o multitudine de cuvintekurde care sunt identice cuvîntului Iaº. Primul ar putea fi

�aº�. ªi înseamnã moarã. Cine ºtie, poate cã în aceletimpuri în locul unde se alfa Iaºi-ul existau multe mori.În al doilea rînd, Iaºi, poate fi numele unui trib al Alanilor.Astãzi în Kurdistan existã un trib numit Yasi. ªi denumirileArgeº, Ardeal, Bãrãgan, Cãlãraºi, Reºiþa, Deva,Maramureº e.t.c. sunt denumiri kurde. Zonele de aºezarecu terminaþia �eºt� au denumiri asemãnãtoare. În kurdãlocurile plane sunt numite deºt. De exemplu, Serdeºt.

În încheiere putem aminti de unele cuvinteasemãnãtoare. Multe dintre organele corpului uman auaceleaºi denumiri. Pãr =por, cap=kaf, deget=dest, picior= pi, leº = laº, genunchi = cong, þîþe = cicik, sîn = sing,dinte = didan, organele genitale e.t.c.

Denumiri ale animalelor : mânz = moz, taur = tor,berbec = beran, mioarã = mi, urs = hirc, pisicã = pisik,catâr = kantir, ºacal = cegel

Apa=ap, ab, av. Hranã=xwarinNumere : unu=ju sau yek, doi = dudi, trei = hire sau

sise e.t.c.Ud = hit, ieri= viyer, soare = sor ar (cu foc puternic).

În kurdã soarele e numit roz sau roj. Apoi o mulþime decuvinte precum pe, ce, încotro, la, cioban, pãstor º.a.sunt la fel.

Unele nume autentice ale oamenilor sunt identice.Nume ca ªerban, Rãzvan, Roxana, Sorin, Sorana suntnume de originã kurdã.

Cel mai important este cã unele legende populare ºidatini sunt la fel. La români existã o legendã a MeºteruluiManole. Aceeaºi legendã apare ºi în Kurdistan sub numelePira Delale. Existã multe alte legende ca aceasta, dar Piraeste cea care seamãnã cel mai mult. Numai numele eroilorºi lucrãrile efectuate sunt diferite. Pe cînd unul construiao bisericã, celãlalt construia un pod. Sfîrºitul tragic esteacelaºi. Unul ºi-a sacrificat fata, celãlalt soþia.

Românii în zilele de sãrbãtoare ºi de anul nou merg sãcolinde. La kurzi, de anul nou se desfãºoarã demonstraþiiasemãnãtoare, numite Kose Geli sau Qirtike sere sale.Kurzii sãrbãtoresc renumita sãrbãtoare Newroz ºi aceastãdatinã se menþine de mii de ani. La aceastã sãrbãtoare, pe21 Martie, se aprind focuri ºi tinerii sar peste acestea.Sãrbãtoriri asemãnãtoare au loc ºi în România. În specialîn zona Transilvaniei. Dacã tot am amintit de Transilvania,ºi în Kurdistan existã douã zone numite Silvan ºi Silivia.În Kurdistan, în lunile de varã pe timp de secetã copii facmirese simbolice ºi umblã din casã în casã invocândvenirea ploii. Iar gazda stropeºte copii ºi mireasa cu apaºi repetã cuvintele de chemare a ploii. Acest obicei estenumit Buka Barane. Ceea ce înseamnã mireasa ploii. Acesteaspecte pot fi dezvoltate în urma unei colaborãri reciproceaceste asemãnãri. Cu toate acestea, dacã oamenii de ºtiinþãvor dori, le pot oferi sprijinul necesar.

�

15


Cuvintele ce alcãtuiesc motto-ul acestei lucrãri fac parte dintr-oscrisoare adresatã de cãtre MirceaEliade lui Alexandru Busuioceanu, pecând acesta elabora la Madridlucrarea �Zamolxis�. Am alesaceastã frazã deoarece mi se parecea mai potrivitã pentru oglindireasituaþiei de crizã în care se aflasocietatea modernã,contemporanã ºi care ne afecteazãîn mod distructiv, din pãcate,gândirea ºi simþirea, fãcându-neinsensibili la ceea ce se întâmplãîn jurul nostru.

Poporul român a cunoscutdintotdeauna nedreptãþile,asuprirea ori ignoranþa marilorputeri care au încercat nu o datãsã-l ºteargã de pe harta politicã ºichiar geograficã a lumii, negându-i valorile, identitatea sauevidenþele palpabile. Din pãcate,nici cei nãscuti pe aceste meleaguriºi nici istoricii români nu au fãcutprea multe pentru a îndepartaaceastã situaþie ºi pentru a dobândistrãlucirea de odinioarã astrãmoºilor. Însã ºi în aceastãsituaþie, relicvele ºi însemneletrecutului nostru îndepãrtat ies laivealã la tot pasul, pentru cã elesunt sãmânþa rãspânditã de laînceputuri în întreaga lume,sãmânþa care acum dã rod. Voiaminti aici metafora poetului VirgilCarianopol, care spunea într-una

FIGURI DE DACI LA… LOUVREProf. drd. Cãtãlina Lupu

din poeziile sale:�Îºi scot strãmoºiidegetele-afarã/ Deghiocei, de crini, detoporaºi.� Tot aºaîºi scot sufletul dinadâncuri mãrturii

ca cele de la Tãrtãria (cea mai ve-che scriere pictograficã din lume,aprox. 5000 i.H., 1000-1500 i.Sume-rieni), fragmente osoase ca celedin Peºtera cu oase din S-V Româ-niei (Ion, mandibula celui maivechi om modern din Europa), te-zaure, altare, s.a.m.d. Toate aces-tea grãiesc despre originaritatea ºivechimea poporului nostru care nua venit de nicãieri, ci s-a nascutaici, fii ai pãmântului, ai mameiGea, cum se considerau Pelasgii ºimai târziu urmaºii lor, Geþii. Pelas-gii s-au rãspândit în toatã Europaºi mai departe, ducând cu ei cultu-ra ºi ºtiinþa lor civilizatoare.

Sã nu uitãm cã am intrat în EraVãrsãtorului ce va aduce o schimbarede paradigmã majorã, o schimbareculturalã a întregii planete ºi o nouãviziune surprinzãtoare asupralumii. Aceastã perioadã marcheazãapariþia persoanelor deschizãtoarede noi drumuri, a pionierilor,reformatorilor, adicã acei oamenicare nu se tem sa înfrunteprejudecãþile epocii lor, oferind noiidei ºi direcþii de evoluþie a lumii.

Sunt mai mult de patruzeci deani de când profesorul francez G.Durand ºi discipolii sãi (printre caremã numãr ºi eu împreuna cucoordonatorul tezei mele deDoctorat, prof. Alain M. Verjat, de laUniversitatea din Barcelona) se lup-tã pentru ca Imaginarul sã fie luat

în consideraþie pentru ceea ce re-prezinta el în adevãr. Acesta nueste un simplu produs al nebuniei,nici poarta noastrã de scãpare cãtreiraþional, miraculos, visare sauirealitate, ci pur ºi simplu este cevapropriu fiinþei umane, care îipermite sã imagineze, adicã nicimai mult nici mai puþin decâtcapacitatea de a produce imagini.Fãrã imagini nu ar exista comuni-care, nici amintiri, nici dorinþe.Fãrã imgini, nu existã practic lim-baj (aici s-ar putea sã intrãm înconflict cu unii lingviºti). Acesteimagini ºi informaþii sunt înregis-trate ºi pãstrate într-o �arhivã� sau�bibliotecã� universalã, pe careezotericii o numesc Cronica Akka-sa. Functioneazã ca un fel de me-morie universalã; este ceea ce C.G. Jung denumea Arhetipuri ºi Sub-conºtient colectiv.

În �Mituri, vise ºi mistere�, Elia-de afirma cã : �... înþelegerea mitu-lui se va numãra într-o zi printre celemai utile descoperiri...� Aceastãredescoperire ºi utilitate a mitului,pe care gânditorul român o anticipaîncã din veacul trecut, ar putearaspunde la criza ontologica aomului modern. Conceptulconform cãruia mitul este orelatare a unui fapt real, foarteîndepartat, degradat, convertit sauadaptat la noile cerinþe ºi nevoi alefiecãrei epoci (vezi N. Densusianuºi M. Eliade, pionieri îndemonstrarea acestor idei pe plannaþional ãºi internaþional), este totmai rãspândit în zilele noastre,mãrturie fiind ºi noul tip de criticã:Mitocritica ºi Mitanaliza. Din pãca-te însã, chiar ºi în anul 1960 ºi poateºi mai recent, existau destule vociavizate, ca ºi cea a lui A. Lalandecare, în faimosul sãu �Vocabulartehnic ºi critic de filosofie�, descriamitul ca pe �o poveste fabuloasã, de

Motto: �Confiscaþi cum suntem, toþi, de treburiºi nevoi personale, ni se întâmplã adeseasã trecem pe lângã opere excepþionalefãrã sã le vedem...�

Mircea Eliade

16


origine popularã, iraþionalã�.Acest stigmat l-a purtat ºi

celebra epopee a lui Homer, Iliada,pânã ce, la începutul anilor 1870,Heinrich Schliemann, neîncrezãtor îndocma pusã pe seama Iliadei depoem fantasmagoric, a pornit peurmele poetului, descoperind Troia.Nu L . Blaga era cel care neîndemna: �Sapã frate, sapã, sapã ,pânã când vei da de apã...�?

Deci Iliada lui Homer este unizvor de apã bunã din care neputem adãpa cu încredere. Însãmulþi dintre exegeþii ºicomentatorii operei lui Homer s-au silit sã sublinieze defecteletroienilor ºi calitãþile grecilor, sãponegreascã pe cât se putea peprimii, pentru a-i slãvi pe ceilalþi.ªi aceasta o fãceau pãtrunºi despiritul insuflat de autori caIsocrate care scria urmatoarele înPanegiricul sãu: �...dacã poezia luiHomer a devenit vestitã, este pentrucã a adus o frumoasã laudã celorcare au luptat împotriva barbarilor;ºi de aceea strãmoºii noºtri au vrutsã-i cinsteascã arta în concursuripoetice ºi în educaþia tinerilor, pentruca prin auzirea frecventã a acestorversuri sã ne instruim în ura careexista dinainte împotriva barbarilor...ºi sã aspirãm la isprãvi asemãnãtoarelor.�

Existã un duºman ereditar allumii greceºti, barbarul, împotrivacãruia trebuie întreþinutã flacãrarãzboinicã. Iliada reprezintãînfruntarea între lumea greacã ºicea barbarã. Versurile insuflã îninima unui grec ura necesarãîmpotriva barbarului, dispreþul.Aceste idei le gãsim în lucrarea luiFélix Buffiere, �Miturile lui Homerºi gândirea greacã�. Grija lui Hectorde a avea un mormânt la moarteasa, ca ºi mâhnirea ºi preocupareapentru soarta soþiei sale,Andromaca, sunt calificate de cãtreanumiþi comentatori dreptbarbare: �numai un barbar poateface atât loc unei femei în sufletul ºi

viaþa sa.� Este limpede cã Homernu vede o slãbiciune în tandreþealui Hector. Aºa cum scrie AndréBonnard (Civilisacion greque. Del�Iliade au Parthénon), Hector în-carneazã pe apãrãtorul cetãþii �pu-ternic înrãdãcinat în dragostea uneifemei ºi a unui copil�(trãsãturiumane nobile); pe când �slava luiAchile se lumineazã de flãcãrileincendiului unei lumi ce pare în cursde dispariþie, aceastã lume aheeanaa jafului ºi a rãzboiului.�

Printre motivele care i-auimpins pe greci, mai ales în sec. alV-lea i.H., sã-l idealizeze pe Achileignorându-l pe Hector, S. Levin(Love and the Hero in the Iliad)noteazã, pe lângã oroarea debarbari, indiferenþa pentrupatriotism ºi admiraþia pentrupederastie, puse deasupra dragosteiconjugale.

Herodot scria cã: Elada (Grecia)era un teritoriu care mai înintevreme se numea Pelasgia. Grecii,sosiþi între anii 1900-1400 î.H. înpatru valuri: aheii, ionienii, dorienii,eolienii, i-au gãsit pe pelasgi peaceste teritorii, pelasgii carpato-danubieni, numiþi de-a lungultimpului traci, geþi, daci, vlahi,ramâni, armâni sau români, înfuncþie de poziþia geograficã în carese aflau. Ei i-au invins pe bãºtinaºi,reuºind sã ocupe partea sudicã aPeninsulei Balcanice. Apoi auocupat Asia Micã, în rãzboiulîmpotriva troienilor ºi insulele dinMarea Tracicã, cãreia i-au schimbatnumele în Marea Egee (razboiuldus de grecii conduºi de Temistocleîmpotriva tracilor-sinthioni).Revanºa este adusã de tracul-pelasg Alexandru Macedon (336-325i.H.) care cucereºte Grecia ºiconform tradiþiei acelor vremuri îiangajeazã pe învinºi în trupele sale.Acesta reconstruieºte pentru operioadã scurtã Marele ImperiuPelasgic, recucereºte Egiptul,Mesopotamia, Persia, India,capitala acestui mare Imperiu

Pelasgic reînviat fiind la Pela.Aflãm despre originea ºi

întemeierea Troiei în cântul al X-lea al Iliadei, unde Eneas vorbeºtedespre originea sa nobilã (Homer�Iliada�, vol.II, Ed. Minerva, Bu-cureºti,1981, p.120).

Scriind despre strãmoºiitroienilor, N. Densuºianu amintea cãDardan a fost unul dintre regiidinastiei divine pelasge, nepot al luiAtlas din þara Hyperboreilor sau dela munþii Riphei (Carpaþi), �fiu alCronidului Zeus, stãruitor alfurtunii� (Iliada). Acest rege adomnit în vremuri foarteîndepãrtate în Nordul Dunãrii dejos, dupã afirmaþiile luiDensuºianu. Dupã Diodor Sicul(IV,43) sau Apollodor (Bibl. III 12.1.)acest Dardan a fost un rege alScythilor pãstori. El ºi-a pãrãsit þarapentru cã Joe l-ar fi ucis pe fratelesau. Virgil ne transmite în Eneida(VIII 134) cã Dardan a fost pãrinteleºi întemeietorul dinastiei troiene.Emigrând din Scythia în insulaSamothrace, iar de aici în AsiaMica, el a întemeiat, lângãþãrmurile Hellespontului, oraºulDardanum sau Dardania, Troia demai tarziu, �locuitã de oamenidãruiti cu grai� (Iliada). Legendelevechi greceºti povestesc despreaceastã cetate pelasgã înconjuratãcu ziduri vechi ciclopice, construitãde zeii Apollo ºi Neptun ºi desprecare Schliemann afirma cã unuldintre straturile inferioare alefundaþiei este de tip atlant. Soraacestui rege se numea Armana sauArimana (din þara arimilor). Aºaapare în scrierile lui Diodor Siculsau ale lui Ariani Nicomed.

În tradiþiile greceºti acelaºi regeapare sub numele de Dercunus, iarîn Ora Maritima, Aviano Rufo Festoîl numeºte Dragan (în hartaintocmitã de Hecateu, sec. IV i.H.,îi gãsim pe aceºti Dragani ºi înnordul Spaniei) ºi spune cãdescendenþii sãi locuiau þãrileseptentrionale cele friguroase.

17


În tradiþia popularã româneasca îlîntâlnim pe acest Dardanus, Dercunussau Draganes, sub forma: �Dragandin Bãrãgan, nepotul lui Moº Stan�.Densuºianu considera cã Stan repre-zintã în cântecele epice româneºti peAtlas ºi pe Neptun. În poezia nostrãveche, Dragan este prezentat ca uncrescãtor de cai ce se ocupa cuîmpletirea arcanelor ºi prinderea cailorliberi: �Er Dragan din Bãrãgan /Nepoþelul lui Moº Stan / Numai laharcan pletea / El la puþ cã mi-ºi venia/ Arcanele cã-ntindea / ªi pe furcã-nfãºura.�

În Iliada, Homer ne înfãþiºeazãpe descendenþii lui Dardan ºiaceastã îndeletnicire. Autorulpovesteºte cã fiul regelui,Erichthònios, avea 3000 de iepe cepãºteau câmpiile cele umede aleHellespontului. Boreas se îndrãgos-teºte de ele ºi, luând înfãþisareaunui �armãsar cu coama-ntuneca-tã� , se împreuneazã cu ele, nãs-candu-se astfel 12 mânji (aceºtiafãceau parte din rasa nobilã de mia-zã-noapte). Descendenþii lui Dar-dan au, la Homer, epitetul de equ-um-domitores (îmblânzitori de cai).Asfel Densuºianu conchide cã, dupãtradiþiile istorice, vechii locuitori aiDardaniei (ºi implicit troienii) aufost o colonie a scythilor de la Du-nãrea de jos, pãstori ºi crescãtoride cai. Tot în Iliada, Homer ne dãinformaþii despre numeroasele triburithrace venite în ajutorul troienilor. Din-tre cei enumeraþi amintim pe cauconi,lelegi, licyeni/lydieni, ciconi, mysieni,phrygieni, meoni, peoni, carii. Despremysieni, phrygieni, cauconi, Densu-ºianu afirma cã �aceste popoare pas-torale erau venite din Mesia de laDunãre, din Scythia, Thracia ºi Ma-c e d o n i a . �

Dl. dr. Mircea Þicleanu prezentaacum câþiva ani, în cadrulCongresului Internaþional deDacologie de la Bucureºti, o lucrarefoarte interesantã despre�Ajutoarele thrace cãtre troieni ºioriginea lor bihoreanã�, unde fãcea

o comparaþie între radicalii antro-ponimici cuprinºi în numele aces-tor seminþii thracice, venite în aju-torul troienilor ce apãrau cetateaIlionului, ºi radicali toponimici ro-mâneºti. Domnia sa concluziona cãexistã o strânsã legãtura între în-temeietorii Troiei ºi triburile thra-ce amintite, acestea locuind, dupãtoate cercetãrile fãcute, þinuturileaflate la poalele munþilor Apuseni.Dl. dr. susþine de asemenea ºi ide-ea originii nord thracice a locuito-rilor Troiei.

Un alt argument important caredemonstreazã originea nord-dunareanã a unora dintre triburileamintite în Iliada, este mareabogãþie de aur ºi argint etalatã deregii thraci în acest rãzboi, bogãþielegatã de þinuturile aurifere dinzona munþilor Apuseni (pentru oinformare mai amãnunþitã vezilucrarea dl.Ticleanu �Aurul tracic�).În epopeea lui Homer gãsimaceastã informaþie în urmatoarelepasaje: descrierea lui Rhesos,cãpetenia thracilor (Iliada, vol.I,p.171); prezentarea darurilor pecare regele Priam le duce lui Achilepentru a rãscumpara trupulneînsufleþit al lui Hector (Iliada,vol.II, pag. 195).

Pe lângã izvoarele scrise, vãaduc în atenþie o piesã gãsitã lamuzeul Louvre, în Sala Mozaiculuiroman, exponat ce mi-a atras aten-þia în mod deosebit ºi care mi-a in-spirat subiectul acestei lucrari (re-laþia care a existat între locuitoriiTroiei ºi cei ai vechii Dacii). Spu-neam cã atenþia mi-e fost captatãdeoarece basorelieful poartã sculp-tate figuri de... Daci. Este vorbadespre partea principalã a unui sar-cofag din marmurã ce a fost datatca aparþinând anilor 190-200 d.H.(gãsim acestã indicaþie pe plãcuþaexplicativã ce însoteste exponatulamintit). Provenienþa este necu-noscutã.

Basorelieful înfãþiºeazã o sce-nã inspiratã din Iliada lui Homer ºi

anume cântul al-XXIV-lea al epo-peii: rãscumpãrarea corpului neîn-sufleþit al lui Hector, fiul regeluiTroiei, Priam, ucis în rãzboi de cã-tre Achile. Se pot observa trei ta-blouri, de la stânga la dreapta,ambasada lui Priam la Achile, re-stituirea corpului lui Hector ºi în-toarcerea la Troia în prezenþa An-dromacãi, soþia sa ºi a micuþuluiAstyanax, fiul sãu.

Ceea ce atrage atenþia în mod de-osebit sunt veºmintele purtate de cã-tre regele Priam ºi întregul sãu corte-giu. Putem observa mantiile purtate decãtre troieni, cãmãºile lungi, pantalo-nii strânºi pe picior, dar mai ales cã-ciulile de pe cap. Regele poartã cãciu-la dacicã (vezi celelalte statui de con-ducãtori daci) ºi putem remarca deasemenea firele de aur cu care nobiliidaci îºi legau pãrul, dupã cum aflãmdin scrierile autorilor antici. Cei carealcãtuiesc ambasada sunt acoperiþi cuacele glugi de Tarabostes (vezi statuiaunui Tarabostes de la Muzeul Naþio-nal de la Roma). Pe acest sarcofag maiapar doi barbati ce duc pe braþe cor-pul lui Hector. Aceºtia fac parte dincasta Comaþilor, a tereia castã, a oa-menilor de rand, cei care nu purtaucãciuli (pilophori gr./ pileates lat. =dacii care purtau caciuli, pileus ; ca-pileates = comati, cei care nu purtaucãciuli). În ultimul tablou îl avem in-fãþiºat pe micuþul Astyanax (sau Sca-mandrios, dupa cum apare numit decãtre tatãl sãu, Hector, în Iliada), pur-tând aceeaºi cãciulã dacicã.

Aceste detalii vestimentare (ºi nunumai ele) ridicã douã supozitii plau-zibile: troienii ºi dacii fãceau parte dinaceeaºi gintã, sau autorul acestei pie-se s-a inspirat dupã Columna lui Tra-ian ori dupã statuile cu reprezentãri dedaci. Dar ºi în cazul celei de-a douaipoteze se impune întrebarea: de ce s-ar fi ales tocmai modelul dacic?

Sper ca prin modestul meu studiusã fi oferit un rãspuns la aceastã în-trebare ºi sã fi adus o dovadã palpabi-lã în plus despre originea comunã atroienilor ºi a locuitorilor vechii Dacii.

18


Aºa cum bine se cunoaºte înprezent, dupã lovitura de stat dinoctombrie 1917 din Rusia,V.I.Lenin, în urmãtorii trei ani, adepus toate eforturile pentru ca, pefondul mizeriei , dezordinii ºilipsurilor ce au marcat în specialpopoarele fostelor Puteri Centrale,sã se declanºeze revoluþiacomunistã mondialã. În acest scop,are loc la Moscova, în zilele de 2 �6 martie 1919, Congresul I alInternaþionalei Comuniste carestabilea cã toate partidelecomuniste sunt subordonateMoscovei , ºi cã acestea urmau sãdepunã toate eforturile pentrudeclanºarea revoluþiilor comunisteîn þãrile lor ºi a unor lovituri de stat.

Daco-românia, care reuºisesã îºi redesãvãrºeascã unitateanationalã , s�a dovedit a fiavangarda salvãrii sistemuluidemocratic european. Astfel,Daco-românia a fost obligatã sãfacã faþã diversiunii comunistedin 13 decembrie 1918, sãdezarmeze trupele ruseºtidezorganizate, în numãr de aproapeun milion, ºi sã le evacueze, farãincidente majore ºi cu un numarcât mai mic de victime, pesteNistru.

În anul 1919, Daco-românia afost ameninþatã ºi din est ºi din vestde pericolul bolºevic. Astfel, RusiaSovieticã n�a recunoscutreunificarea Basarabiei ºiBucovinei cu Daco-românia. Laaceasta se adaugã dorinþa Ungarieide anexare a Transilvaniei conformunui aºa-zis �drept istoric�,( unguriisosind prin secolul IX in Europa, auintrat cu multa dificultate inTransilvania, peste noi, abia insecolul al XI-lea ºi ne întrebãm

dr. Napoleon Sãvescu

86 DE ANI DE LA SALVAREA UNGARIEI DE COMUNISM DECÃTRE ARMATA DACO-ROMÂNA (3 AUGUST 1919)

atunci pe bunã dreptate ce dreptistoric or fi avind..?). La 21 martie1919, Consiliul Muncitorilor ºiSoldaþilor din Budapesta aproclamat Republica Ungarã aSfaturilor care avea sã dainuie circa133 de zile, avandu-l in frunte pebolºevicul Bela Kun. Acesta, la 25martie, a creat Armata RoºieUngarã ; la 26 martie senaþionalizeazã toate intreprinderiledin industria mineritului ºi atransporturilor cu peste 20 desalariaþi; la 3 aprilie 1919, senaþionalizeazã proprietãþile funciarede peste 57 de ha. Totodatã,Ungaria bolºevicã a recurs la forþaarmatã pentru anexareaTransilvaniei la Ungaria.

Dupã decretarea stãrii demobilizare a tuturor bãrbaþilorîntre 16 si 42 de ani, Ungariabolºevicã atacã Daco-românia ºiCehoslovacia. Armata daco-românã era obligatã sã se aperepe un front de peste 1000 dekm care se întindea din Banatpânã la Cernãuþi, situaþie foartegrea, determinatã de efectivelediminuate de rãzboi ºi dedotarea sa precarã, multîncetinitã de izolarea Daco-româniei de þãrile democrate.Astfel, în martie 1919, în urmaunui schimb de telegrame întreguvernele Rusiei Sovietice ºiUngariei Sovietice, statul major alarmatei roºii ucrainene a planificatoperaþiuni ofensive pe douadirecþii. Conform planurilor,prima armatã sovieticãucraineanã trebuia sã dealovitura prin Bucovina, pentrulegarea directã cu armata roºieungarã; iar a doua trebuia ca,împreunã cu voluntarii

internaþionaliºti, sã porneascã oofensivã pentru rupereapoziþiilor forþelor armatei daco-române în zona Basarabiei ºiîncercuirea lor lângã Nistru.Reunificarea Daciei de la AlbaIulia era pusã în pericol. IonelBratianu arãta la ºedinþaConsiliului Suprem din 25martie 1919 de la Paris cãAnglia iºi atinsese interesele,iar presedintele S.U.A., Wilson,declara cã nu ºi-a definit poziþiafaþã de regimul de la Budapesta.Aceastã politicã ºovãielnicã amarilor puteri a încurajatacþiunile bolºevicilor maghiariºi ruºi, ba încã la 16 iunie 1919,conform unui plan binecoordonat de Moscova , laPresov se proclama RepublicaSovieticã Slovaca, în urma unuiatac împotriva trupelor statuluiCehoslovac din Slovacia din 28martie 1919, cu scopul de arealiza contactul cu ArmataRoºie.

În aceastã situaþie, mai alescã rapoartele militare venite depe frontiera Nistrului indicauserioase pregãtiri militare,guvernul daco-român aîntrerupt tratativele cuguvernul lui Bela Kun. Innoaptea de 15 spre 16 aprilie,Divizia 6, Divizia 38 de husari,Divizia de secui ºi gãrzile roºiimaghiare atacã posturileînaintate ale armatei daco-române la Ciucea si Tigani.Generalul Gheorghe Mãrdãrescucare, alãturi de generalul TraianMoºoiu, a condus armata daco-româna pe acest front, arãta case impune ca prim obiectiv,ofensiva totalã pentru a depãºi

19


Munþii Apuseni ºi a atinge chiarcursul Tisei, care reprezenta unaliniament mai favorabil dinpunct de vedere militar. La 16aprilie contraofensiva daco-româna a atins în patru zile zonaMunþilor Apuseni ºi apoi liniastabilitã. Acþiunea armateidaco-române a fost salutatã cumultã bucurie de populaþia dinzonele ocupate. Astfel , laOradea daco-români , unguri,germani, slovaci �intampinã pedaco-români cu flori ºi cu strigãtede bucurie, scoase în limba lor,� aºacum aratã Nicolae Iorga, pentrucã i�au salvat de bolºevici.

La 30 aprilie ºi 1 mai trupeledaco-române au atins râul Tisape intreaga lungime a frontului,reuºind sã facã joncþiunea cutrupele cehoslovace în zonaCsap � Munkacs. IonelBratianu ºi întreg guvernuldaco-român a arãtat cãocuparea unui asemeneaaliniament nu inseamnãrevendicarea unor teritorii dinUngaria, ci este determinatã denecesitatea de a avea, panã larenunþarea de cãtre Ungariabolºevicã a planurilor saleexpansioniste asuprateritoriilor strãbune ºi ladezmembrarea acestora, opoziþie mai uºor de apãrat.Justeþea poziþiei guvernuluidaco-român, demonstratã denota ultimativã trimisã deCicerin si Rakovsko din parteaUcrainei, care în mod ultimativcerea Daco-româniei evacuareaBasarabiei în decurs de doua zile,un al doilea ultimatum cereaDaco-româniei sa evacuezeBucovina. V.I.Lenin comunicãtelegrafic lui Bela Kun ca prinBasarabia, Bucovina si Galiþiaurma sã ajute RepublicaSovieticã Ungarã. Oamenipolitici daco-români, ca

Alexandru Vaida, Tache Ionescu,Nicolae Titulescu, Ionel Brãtianu,dr. Constantin Angelescu arãtaufactorilor de decizie de la Parispericolul pe care il reprezentapentru Europa refacereaforþelor militare ale UngarieiSovietice. Aceste temeri erauindreptãþite, întrucât la 20 mai1919, bolºevicii maghiari ocupauintreaga Cehoslovacie, reanexand�o Ungariei. Desi guvernulbolºevic ungar, presat de marileputeri, încheie un armistitiu cuCehoslovacia , Marele CartierGeneral Daco-român, condusde Ion Antonescu, hotãraºtemenþinerea poziþiilor pe Tisa, calinie strategicã, peconsiderentul cã Ungarianedezarmatã nu oferã nici ogaranþie. Guvernul daco-românconstata intenþiile agresive aleguvernelor bolºevice maghiareºi sovietice, deplasãrile de forþeîn regiunea frontului daco-român, incursiunile peste Tisa.Ionel Bratianu a convins opiniapublicã internaþionalã cãamplasarea armatei daco-românepe Tisa salveazã de comunismstatele democratice europene. De

altfel viitoarele atacuri alearmatei bolºevice maghiare s-au desfãºurat conformplanurilor lui Lenin, careprevedeau declanºarea la scaraeuropeanã a unor maridemonstraþii muncitorestipentru apãrarea Ungarieibolºevice. La 19 spre 20 iulie1919, bolºevicii maghiari auatacat puternic armata daco-românã, respingând-o pânã laOradea. Trupele daco-românedeclanºeazã contraofensiva ºi,dupã ºapte zile de luptecrâncene, se apropie deBudapesta. La 3 august 1919 patruexcadroane de roºiori, dintre careunul din Craiova, intrã înBudapesta.

În condiþiile în care marile puteritindeau sã considere evenimentelemilitare din centrul Europei un gende conflict local ºi se arãtau preapuþin interesate de modul în carefrontierele aveau sã respecte saunu cerinþele impuse de voinþapoporului daco-român, conducatoriiDaco-româniei în frunte cu IonelBratianu au fost conºtienþi degravitatea extinderii comunismuluiºi astfel au salvat încã odata

Cavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în BudapestaCavaleria română intrând în Budapesta

20


Europa de urmãrile instaurãrii unuiregim totalitar criminal. Daco-românia niciodata nu a avutpretenþii teritoriale; ea nu a luatteritorii nici chiar de la învinºii ei.Restabilind ordinea în þãrile vecine:Ungaria ºi Slovacia, trupele daco-române se vor retrage, cu toate cãstatele europene nu se impotriveaureîntoarcerii la þara mamã aMaramureºului de nord ( aºanumita Ucraina trans-carpaticã).Vaida Voievod amîna la nesfârºitasumarea acestei responsabilitãþi ºipierde o sansa istoricã : extindereareunificãrii câtorva dintreprovinciile Daciei Mame.

De la începuturile istoriei salepoporul nostru nu a fãcut decât sãcedeze spaþii, sperând ca în felulacesta sã-ºi facã prieteni din veciniinou sosiþi. Astfel primii invadatori,grecii sosiþi în Europa în 1900-1400i.d.H.,în patru valuri : ahei, ionieni,dorieni si eolieni ocupã parte dinpeninsula Balcanicã ºi toate insuleleMãrii Tracice ( cunoscutã maitârziu sub numele de Marea Egee).Ei sunt urmaþi de alþi invadatori,celþii , prin anii 500 i.d.H., ºi careau fost respinºi de Burebista , lamarginile imperiului dacic , pemalurile lacului Constanþa ( Elveþiade azi ). În anul 106 d.H., printr-unrazboi fraticid, romanii , subconducerea lui Traian, vor ocupa14% din teritoriul Daciei , pentru operioadã istorica nesemnificativã denumai 165 ani. In secolul IV-VId.H., sosesc slavii care se voraºeza la sudul Dunarii cât ºi înMaramureºul de nord. În modpersistent , de-a lungul secolelorviitoare,ei vor trece Bugul ca apoisã se aºeze ºi pe malurile Nistrului, pe care au încercat ºi încã maiîncearcã sã-l traverseze. Ultimiimigratori , ungurii, sosiþi în secolulal IX-lea d.H., în Panonia, vor maiaºtepta 300 de ani pânã când sãpãtrundã, prin secolul XIII-lea în

Transilvania. Prin sud, cam înacelaºi timp sârbii ne ocupã spaþiulvlaho-dardan , Kosovo de azi,pentru minele de aur, argint ºi plumbce se gaseau pe acolo. Pentruaceleasi raþiuni ei vor ocupa parteavesticã a vãii râului Timoc, în timpce bulgarii o vor ocupa pe ceaestica. Peste 1.400.000 de daco-români, vlahi cum ne numesc ei ,mai traiesc ºi azi prin aceastã vale.Banatul , aºa zis sârbesc, �a plecatsi el� de la noi. Zeci ºi sute de miide daco-români trãiesc ºi azi peacolo, ºcolile fiindu-le desfiinþate.Vlahii , vlacii, aromânii, toþi urmaºiai aceloraºi daci trãiesc în afaragraniþelor Daco-româniei cumilioanele. Nici o þara vecina ºi�prietenã� nu-i lasã sã aibe ºcoli oribiserici în limba daco-româna; chiarmai mult, nici nu-i recunoaºte cãar exista, nu-i recunoaºte ca�minoritãþi�. Din Bucovinaucrainienii i-au trimis prin Siberiaori pe undeva prin Imperiul Sovietic, depopulînd spaþii uriaºe de acestpopor daco-român care le aminteaprin prezenþa lui cã ei sunt niºte nousosiþi.

În aceste condiþii , atunci, la 3august 1919 , poporul daco-românºi guvernul sãu, le-au arãtat încã

odatã vecinilor cã ajutându-i sã seelibereze de communism nu le-audesconsiderat ci , chiar mai mult ,le-au respectat dreptul istoric de aavea ºi ei un teritoriu . Considerindcã gestul de atunci , care i-a costatpe daco-români vieþi omeneºtimeritã pretuit cum se cuvine, înfiecare zi de 3 august sa neridicãm în picioare, cu respectpentru aceºti eroi ai neamului careau scapat Europa de communismºi sã ciocnim un pahar de vin cuprietenii vecini unguri, slovaci siucrainieni.Mulþi dintre ei trãiesc ºiazi in Daco-românia.Cum noi daco-românii emigranþi în America , atittimp cit respectãm aceasta þarã,dorim sã avem alãturi de îndatoririºi toate drepturile, tot aºa ºi ei ,imigrantii de secole pe teritoriulDaciei, trebuie sã se bucure detoate drepturile, atâta timp cât iºirespecta obligaþiile de cetãþeni aiDaco-româniei.

Poporul daco-român, prinmioritismul lui a fost,este ºi va fiun popor primitor ºi prietenospentru imigranþi, atât timp câtsentimentele sunt reciproce.

�

La 3 august 1919 artileria romana defileaza pebulevardele Budapestei.









21


�Subitae procellae� (�furtunãneaºteptatã�) � iatã cum caracterizeazãAmmianus Marcelinus teribila nãvalã aHunilor în Europa1. Hunii erau de neamturk (turanic) ºi sunt amintiþi cert lasfârºitul secolului al III-lea î.e.n. lagraniþa de nord a Chinei, pe care oameninþau, fiind aflaþi sub conducerealui Mao-Dun. Înfrânþi de împãraþiidinastiei chineze Han la finele secolului Ie.n., Hunii se refugiazã spre apus,oprindu-se în Turkestan. Loviþi, se pare,de o secetã prelungitã pe la mijloculsecolului al IV-lea e.n. ºi nefiind înmãsurã sã se mãsoare cu ImperiulPersan, pentru a rãzbate spre sud, Huniiiau decizia de a continua drumul cãtreapus, trecând în anul 375 e.n. fluviul Don.În 376 e.n. erau deja la Nistru,zdrobindu-i pe Ostrogoþi; regeleacestora, Ermanarich, în vârstã de o sutãzece ani moare împreunã cu regatul sãu.Puterea Vizigoþilor se risipeºte ºi ea înfaþa Hunilor, care îi mai supun pe Alani,Carpi, Gepizi ºi pe romanicii din spaþiulcarpato-dunãrean. Totuºi, centrul puteriilor a fost în stepele nord-pontice, probabilpânã spre anul 420 e.n., dupã care s-aumutat în câmpia Tisei ºi a Dunãrii. Aicise impune ºi Atilla la conducere, dupãmoartea conducãtorului Rus în 434 e.n.Între 434-445 e.n. Attila conduceorganizaþia hunicã împreunã cu fratelesãu Bleda. În anul 445 e.n. Bleda e ucisde Atilla, care conduce ca un rege întreanii 445-453 e.n. Forþa Hunilor constãîn mobilitatea lor fenomenalã, care n-amai fost egalatã probabil decât deMongoli, adãugându-se evidentcapacitatea lor de luptã. Este suficientsã amintim �arcul hunic� alcãtuit dinplãci de os, care era reflex, luând prindestindere forma contrarã celei de laîncordare, proiectând puternic o sãgeatãde fier cu trei muchii. Hunii au ameninþatºi rãsãritul ºi apusul Europei. ImperiulRoman de Rãsãrit a suferit atacuri pentrupradã în mod repetat.

În faþa primejdiei hunice, Imperiul

GENERAL DE ORIGINE TRACÃ – ÎNVINGÃTORUL REGELUI ATTILA

Prof. Dr. Anton Moisin

Roman de Rãsãrit ºi-a încordat forþele,strângând o mare armatã. Comandant afost numit generalul Aetius. Bãtãlia dintreAttila ºi Aetius s-a dat în anul 451 e.n. laCâmpiile Catalaunice (lângã oraºulTroyes din Franþa). Hunii au fostînfrânþi. Drumul lor spre Apus eradefinitiv barat. A fost �primul gong� alsfârºitului acestei cumplite puteri barbare.�Al doilea gong� a rãsunat în anul 453e.n., când Attila a murit, iar între fiii sãia început un conflict pentru putere. Înanul 454 e.n. al rãsunat �al treilea gong�prin înfrângerea suferitã de cei ce maisupravieþuiserã dintre Duni, în bãtãlia dela Nedao (în Pannonia)din partea uneialianþe a Gepizilor, condusã de regeleArdarich, rãsculat contra dominaþieihunice. Organizaþia hunicã s-a spulberat.În numai trei ani neamul care semãnasegroaza în întreaga Europã dispãreapentru totdeauna din istorie. Începutulsfârºitului a fost însã la CâmpiileCatalaunice, iar conducãtorul armatelorromane a fost un trac, pe nume Aetius.

Cine era Aetius? Un Trac romanizatdin Durostorum (Silistra). Istoricii Gh.ªtefan ºi I. Barnea noteazã: �Este dereþinut, totuºi, cã romanitatea de laDunãrea de jos mai avea rezerve deenergie, surprinzãtoare, dacã þinemseama de împrejurãri. Din rândurileacestei romanitãþi tracice se recruteazãnumeroase cadre militare, între care unuldin marii comandanþi de oºti ai timpului,vestitul general Aetius, fiul lui Gaudentiusdin Durostorum. El servise ca ostatecmai întâi la Vizigoþii lui Alaric, apoi laHuni. Ajuns comandant al oºtilor dinOccident, Imperiul îi datoreºteînfrângerea Hunilor de la Mariacus �Câmpiile Catalaunice� 3. Desigur cã�stagiul� de ostatec la Huni îi fusese defolos mai târziu, el fiind în mãsurã sãcunoascã bine tactica ºi metodele de luptãale Hunilor. Ca statut social, Aetius eraun aristocrat , mai precis unul dintremembrii pãturii în constituire a feudalilormilitari, fiind �un exemplu clasic de mare

proprietar de pãmânt ºi de colonii,întreþinând cete militare proprii��4.

Localitatea sa natalã, Durostorum, afãcut parte din Dobrogea romanã, fiindsediul Legiunii XI Claudia. Diocleþian aridicat aici un castel ºi a venit personalla Durostorum, localitatea numãrându-se printre acelea în care a semnatdecrete, dar ºi printre acelea care au datmartiri creºtini în persecuþia luiDiocleþian din 303-304. Ultimul martirdin Dobrogea, Emilian, fiu de prefect,omorât în anul 362, în persecuþia pornitãde Iulian Apostatul, a fost totDurostorum. La 25 septembrie 367,împãratul Valens a venit personal laDurostorum, în cursul unei campaniicontra Goþilor5. Durostorum se aflaexact în punctul de unde pornea graniþade sud a Dobrogei din epoca romanã,dinspre Dunãre, celãlalt punct fiind puþinmai la sud de Callatis pe þãrmul MãriiNegre. El a devenit reºedinþãepiscopalã6s. Prin anul 600 era amintitaici episcopul Dulcissimus7.

Iatã deci cã dintr-o cetate cu tradiþieromanicã ºi creºtinã de la graniþaDobrogei s-a ridicat un comandant deorigine tracicã, romanizat, care a dus laizbândã Imperiul Roman de Apusîmpotriva puterii Hunilor, fãcând posibilãeliminarea acestui neam � incapabil sãse integreze în civilizaþie � din istoriaEuropei.

NOTE BIBLIOGRAFICE1) Ammianus Marcelinus, 31, 3, 2

(în Istoria României, Editura Academiei,Bucureºti, 1960, p.694).

2) Istoria României, .ed. cit, pp.695-696, 700-702, 704,706.

3) Ibid., p.596.4) Ibid, p.608.5) Ibid, p. 485, 586, 589.6) Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu,

Istoria Bisreicii Ortodoxe Române,Sibiu, 1972, p.36.

7) Istoria României, ed. cit., p.611.

22


Colecþia de la Turdaº ºi primasemnalare în arheologia ungarã ºiuniversalã a pãtrunderii scrisului ºiculturii sumeriene în Europa, prinmijlocirea triburilor tracice.

Într-un articol publicat în limbamaghiarã în revista �Korunk�, nr.3/1972 se aratã cã cercetãrile ce sereferã la începuturile civilizaþiei eu-ropene, citeazã din ce în ce maifrecvent numele unei savante un-gare � TORMA ZSOFIA � amin-tit pânã în prezent, în cel mai buncaz, numai ca un precursor al lup-tei pentru emanciparea femeilor dinþara noastrã.

Torma Zofia a sesizat pentru pri-ma oarã legãturile culturale dintreMezopotamia, Troia ºi Ardeal ºi pã-trunderea în Europa a scrisului ºiculturii de origine sumerianã, prinaria sud-est-europeanã a acesteiculturi ºi tot ea a fãcut ºi prima co-municare în acest sens, la forul deun înalt rang al lumii ºtiinþifice deatunci, la Congresul de arheologiedin 1880, þinut la Berlin.

În faza iniþialã a cercetãrilor,afirmaþia sa pãrea atât de cutezã-toare, încât unii arheologi (F. Pul-szky, I. Hampel, P. Reinecke) nuau vrut sã o accepte nici ca ipote-zã ºtiinþificã. Despre aceastã fazãa cercetãrilor ei, Torma Zsofia re-lateazã în notele sale autografice,nepublicate pânã în prezent, urmã-toarele:

�� am prezentat specialiºtilor

CONFIRMAREA PREZENÞEI ÎN ARDEAL ªI UNGARIAin timpurile preistorice, a triburilor de neam tracic de cãtre

SCHLIEMANN, descoperitorul Troiei.

care au participat la congresul ar-heologic þinut în 1880 la Berlin ºi în1882 la Frankfurt am Main � pen-tru semnificaþia lor cu totul nouã ºiimportantã � exemplarele cele mairemarcabile ale obiectelor deose-bite, de piatrã, os, ceramicã ºi me-tal, descoperite într-un numãr demai multe mii la sãpãturile de laTurdaº ºi am atras atenþia asupraacestora în disertaþiunea mea� Înurma acesteia, participanþii au re-cunoscut marea lor importanþã,apreciind cã ele pun într-o luminãnouã clarificarea unor probleme aleepocii preistorice.

Deoarece însã noutatea aces-tora i-a surprins ºi pe specialiºtii ar-heologi, am fost nevoitã sã mã de-cid sã le studiez eu însãmi, cu toatecã eram pe deplin conºtientã câtde anevoioasã va fi înaintarea meape acest hãþaº deschis de mine ºicãutarea � fãrã busolã ºi fãrã odih-nã � a punctelor de sprijin de careaº putea ancora descoperirile mele.

Am fost nevoitã sã supun ob-iectele colecþiei mele unei analizeamãnunþite, folosindu-mã de meto-dele arheologiei comparative. Con-cluziile rezultate din împrejurãri con-jugate m-au dus la convingerea cã,în privinþa epocii primitive de la Tur-daº, sã presupun cã acest loc, câtºi alte aºezãri primitive din Ardeal,au fost locuite de acei Geþi ºi Daci,de neam trac, pe care primul isto-riograf elen, Herodot, cu 500 aniî.e.n. îi aminteºte ca fiind locuitorii

teritoriilor de pe lângã �Maris�,adicã Mureº.

În obiectivele descoperite laTurdaº am recunoscut atunci aceaculturã nãscutã din elementele cul-turii babiloniene � caldeice ºi per-fecþionatã împreunã cu arta egip-teanã în Siria, care a fost asemã-nãtoare culturii Tracilor din Troiaºi cãreia, aici în Dacia, nu i-a pre-mers cultura galo-celticã, culturapelasgo-elenã, cunoscute de arheo-logi pânã în prezent.

Conform inscripþiilor cuneifor-me din Babilon, poporul strãvechial acestui imperiu a fost un popo-rakkad-sumerian ºi comparândsemnele scrisului ideografic aleacestui popor, gravate în tablele depiatrã ºi de lut, precum ºi însemne-le ºi atributele reprezentative aleceremoniei lor cultice religioase cuacele obiecte din colecþia mea, carereprezintã cultul, am demonstratamãnunþit prin figuri, în lucrareamea ilustratã Ethnographische Ana-logien/Analogii etnografice / edita-tã la Iena în 1894, cã trãsãturilerezultate din influenþa modificatoarea folclorului primitiv, se reflectã încredinþa ºi în obiceiurile cultice alepopoarelor suprapuse, de azi�cum au existat ele ºi în Troia lapoporul trac al regelui Priam, ºi cãdin aceastã cauzã sunt identiceiero-ideogramele ºi inscripþiile ceexprimã noþiunile cultice ale preo-þilor din Babilon, Troia ºi Dacia, careprezentãri întrutotul adecvate lim-

Dr. Ioan Gyulay

23


bii simbolice a obiectelor, ce au fostgravate pe idolii ºi alte diferite ob-iecte rituale din colecþia mea, aºaîncât pentru dezlegarea acestorscrieri simbolice poate fi folositãuna ºi aceeaºi metodã ºi schemã�.

La congresul din 1880 þinut laBerlin, Torma Zsofia s-a întâlnit ºicu descoperitorul Troiei �homeri-ce� ºi istorice, Heinrich Schlie-mann, care a luat cunoºtinþã, cusurprindere, cã în Ardeal, un arheo-log de aceeaºi categorie � infieratca diletant, dar de o intuiþie genialã� a gãsit obiecte asemãnãtoarecelor din Troia, ce dânsul le-a cre-zut �homerice�. Cele douã desco-periri s-au completat, confirmându-se reciproc, aºa încât Schliemann,într-una din cele mai importanteopere ale sale, în �Ilios� � care tra-teazã sãpãturile de la Troia ºi re-zultatele obþinute - se referã pelarg la cercetãrile fãcute de Tor-ma Zsofia ºi la obiectele gãsite dedânsa.

Torma Zsofia � la îndemnul luiSchliemann ºi a cercului sãu deprieteni � între care marele orien-talist englez, Archibald H. Sayce� ºi-a dezvoltat pe mai departe te-oria sa privind desenele gravate peobiectele gãsite la Turdaº ºi a în-clinat sã creadã cã a descoperitprima manifestare europeanã ascrisului.

Cã aceastã descoperire nu afost o purã intuiþie, ci rezultatul uneimunci conºtiente de cercetare, odovedeºte � în afara studiilor apar-þinând lui Torma Zsofia, în partepublicate, în parte inedite � mai alescorespondenþa sa, întreþinutã cu ar-heologi, orientaliºti, antropologi ºialþi specialiºti.

În corespondenþa sa de însem-nãtate istoriograficã, încã needita-tã, constând din peste 300 scrisori,

se gãsesc, pe lângã scrisorile luiSchliemann ºi Sayce, ºi scrisorilelui F. Hoverfield din Oxford, JuliusJung din Haga, Eduard Krause ºiAdalbert Voss din Berlin, M. Munchdin Viena, Paul Reinecke ºi Johan-nes Ranke din Munchen.

Obiectele adunate de TormaZsofia au fost sistematizate ºi de-scrise de Roska Marton (3) iar oparte a corespondenþei sale ºtiinþi-fice cu savanþii din strãinãtate afost publicatã în limba maghiarã.(4).

În anexa articolului semnat deGyulai Pal ºi prezentat în extras încele de mai sus, au fost reprodusecâteva scrisori dintre care ºi cea alui Schliemann, redactatã în limbafrancezã ºi datatã din Atena la 9februarie 1882, din care citãm:

��Dacã semnele ºi simboluri-le gravate în pietrele gãsite de Dv.Au fost rãstãlmãcite la congresuldin Berlin, ele vor fi recunoscutedesigur acum, de când a apãrut Ilio-sul meu, ºi de când o mare parte acolecþiei mele din Troia s-a prezen-tat poporul german ºi a fost expusîn muzeul din Berlin. În noua dv.lucrare va fi deci suficient ca dv sãvã referiþi numai la analogiile ce segãsesc în Iliosul meu. Am trecut înfugã peste figurile anexate de dv.Prezintã un interes deosebit anexaa VI-a, unde mai ales altarele cuflãcãri mã surprind, ele fiind de ace-laºi fel ca cele prezentate în Iliossub nr. 1911, 1914, 1913, 1915. Deasemenea meritã atenþia semnul wdespre care a scris savantul orien-talist Sayce, în Anexa sa, pag. 766-781�. Scrisoarea este urmatã de unpost-scriptum în limba germanã,scris de Schliemann (ºi reprodus înfacsimile), cu urmãtorul text:

�Din pãcate m-am simþit nevoitde a dicta scrisoarea de mai sus în

limba francezã, deoarece secreta-rul meu nu cunoaºte lb germanã,iar eu sunt copleºit de lucrãri. E înafara oricãrui dubiu, cã Troie-nii au fost Traci ºi cã odatã, întimpurile preistorice, Ardealul ºiUngaria au fost locuite de un tribtracic, (5) numai în acest fel sepoate explica identitatea mai mul-tor semne din Troia ºi de la Dv, careau fost gãsite în alte locuri. Dintreidolii Dv numai doi îi vãd ca fiindasemãnãtori celor din Troia (Nr. I,1 ºi nr.II, 4)

Referindu-se la semnul wSchliemann mai adaugã:

�ªi eu m-am ocupat de acestsemn la pag 394, unde m-am refe-rit la dv ºi la descoperirile dv. Aºmai putea adãuga cã acest semn afost regãsit recent, de cãtre Chris-tian Hostan din Celle, în relief, pevasele din mormintele sãpãturilordin Darzan. Dacã semnele repro-duse de dv în anexa 7 reprezintã,cum credeþi dv, caracterele unuiscris, în aceastã privinþã nu îndrãz-nesc sã dau vreo pãrere. Dv nuputeþi face ceva mai bun, decât sãle comparaþi cu acele semne troie-ne, pe care Sayce le trateazã în�Anexã�.

Semnificaþia acestui semn, pecare unii îl identificã cu tridentul luiPoseidon (Neptun) ºi îl cred repro-dus în motivele ornamentale aleportului popular din Bihor, nu a fostîncã dezlegat nici înþelesul scrieriiideografice folosite în inscripþiile ºifigurile gravate pe obiectele de cultale colecþiei din Turdaº.

Dacã figurile ºi semnele grava-te pe obiectele gãsite ar putea fiidentificate cu caracterele scriseale unei limbi abandonate, ele arputea forma un indiciu preþios pen-tru identificarea substratului limbiiromâne contemporane.

24


Colindele sunt strãvechi creaþiicare vin din adâncurile istoriei. Eleconsfinþesc legãturile poporului daco-român cu Zalmocsis-Dumnezeu, suntmoºteniri de la strãbunii lor pelasgii-hiperboreeni care, în acestea slãveaupe Regele cel Mare al Lumii.

Ceea ce rãmâne încã în ceaþã,neexplicat, este refrenul.

În ziarul �Vestitorul OrtodoxieiRomâneºti�, nr 61-62, 1991, existão însemnare privind sintagma �HaiLerui,Doamne�, autorul articoluluigãseºte etimologia în �HalleluyahDomine�, însemnând �Slavã Þie,Doamne!� Aceastã formulã implicã ºifenomenul rotacismului, terminatînainte de venirea slavilor-începutulsec al VII-lea, rezultând formele�Alleluia, Domine!� ºi de aici� �HaiLerui, Doamne��.

Constatãm cã problema apreocupat încã pe Dimitrie Cantemir,care în �Descriptio Moldoviae� credecã lexemul ler are ca origine numeleîmpãratului Aurelian.

ªi A. D. Xenopol � �Istoriaromânilor din Dacia Traianã� - III1998 Buc pg. 492 spune: �problemarefrenului a rãmas neelucidatã,refrenul e neînþeles; �Ler o Ler,Doamne, Ler!�, invocã, poate, lariiromani, sau mai curând pe împãratulAurelian�.

Ion Popescu Sireteanu propune oetimologie pastoralã ºi anume: oile lui/oile lelui/oi lerui.

D. Ciohodaru are în vedere oetimologie în legãturã cu mitulcavalerului trac � �Oh! ille heros etDomine�.

In volumul � �Dicþionar deetimologie generalã !� - Buc. 1989,pg.296-297 Victor Kernbach ,propune etimonul irlandez � �Ler, zeuceltic al mãrii, ler-ire=mare, devenitLlyr în wells, preluat de dacii veniþi

în contact cu aceºtia�.ªi totuºi nu exclude faptul cã

termenul cã ar proveni din fondulprearic de dinainte de venirea celþilorîn Irlanda.

Acelaºi autor în �Universul mitical românilor� � Ed. ªtiinþificã, 1994,pag 35, 105, considerã cuvântul Lerun fenomen onomastic singularrãmas pânã acum nedescifrat care,mai ales în colind, este �un numemagic, arhetipal, aproape numele însine, o invocaþie cãtre o persoanãprimordialã divinã, sau umanã, oformulã obscurã, devenitã aproapeo formã de sonoritate purã, un refrenincantatoriu�.

Colindele, aceste cântãri,preaslãvesc pe Zamolcsis-Dumnezeu,ºi-ºi trag seva din imnele sfinte cântateîncã în vremuri imemoriale, aborigine, de tineri iniþiaþi în taineleCerului, numiþi leruni.

Aceºtia erau selectaþi din rândulcãlugãrilor plestoi ºi ktiºti, carealcãtuiau corul sacru, conduºi deMarele Preot.

La marile serbãri închinate luiZalmocsis, pe lângã caracterul deslãvire, cântãrile acestea aveau ºiputeri psihopompe. Colindele, în careapare invocaþia cea mai des întâlnitã� �Ler, Doamne Ler�, creau un fluxde energie beneficã asupra întregiicolectivitãþi.

Având în vedere forþa magicã ºiincantatorie ce o dau refrenelecolindelor, în care existã invocaþiaamintitã, sub diferite variante, ca ºiimposibilitatea intervenþiei înconþinutul lor - era considerat unpãcat intruziunea în text - nu putemdecât sã constatãm extraordinaravechime a colindelor, poate mai vechidecât basmele, preluate ºi adaptate ºide creºtinism, cãci acestea, de faptproslãveau pe acelaºi Dumnezeu al

pelasgilor daco - români.Este aceasta ºi o dovadã în plus

cã dintotdeauna pelasgii-valahii aufost monoteiºti.

Aceastã populaþie a pãstrat pânãazi caracterul sacru al colindelor, învarianta mai nouã, vorbindu-se deDumnezeu-Iisus, fãrã a atinge cuvreo schimbare refrenul simþit ca cevace þine de divinitate, în mod intuitiv,cãci timpul a ºters din memoriacolectivã sensul exact al acestuia.

Vasile Lovinescu spune rãspicat ºiconvingãtor, în cartea �Daciahiperboreanã�, Ed. Rosmarin,Bucureºti, 1996, pag. 23, �colindelenu sunt, bineînþeles latine, ci urcã laobârºia comunã proto-pelasgã într-o antichitate abisalã-ele sunt tot cemai misterios în poezia popularãromâneascã�.

Aceste colinde, constituiau unritual cu caracter nu numai sacru, dar-precum am spus - ºi apãrãtoare deduhurile rele, ºi izvor de pogorâre abeneficului peste toatã firea, având,în primul rând un rol profund religios,protector al vieþii morale ºi familiale,implicând, în fapt întreaga existenþã,invocând Puterea Divinã ºi nu era unritual incantatoriu, sacru numai cucaracter agrar, cum spune PetruCaraman, care s-a extins apoi asupratuturor laturilor vieþii de la þarã.

Ele sunt izvorâte din nevoia decomunicare cu Divinitatea dinnecesitatea protecþiei Acesteia. Acestecolinde puneau sub ocrotirea lui Ler-D-zeu-Zalmocsis, omul ºi universul.

Proto-dacii, românii de mai târziu,în aceste cântece sfinte cereau ca decei rãi sã fie apãraþi, preoþilor sã li seîntãreascã harul, ca sã alunge de lacei din jur, de la familie, farmecele.Ei erau conºtienþi cã cei care colindãerau curãþaþi sufleteºte ºi trupeºte prininvocarea sacrului.

Misteriosul cuvânt „Ler” din colindele româneºti Prof Maria Ciornei

25


cmyk color

Colindele dacilor erau expresialegãturii directe cu Zalmocsis, cãcipuneau în invocarea lor rãspundereapentru o viaþã curatã ºi se rugau cape cei cu ochi rãi sã-i cureþe deputerile malefice, roadele sã fieîmbelºugate, pe bogaþi sã-i facãmiloºi, pe cei milostivi sã-i întãreascã,ºi tuturor sã le aducã bucurie.

Erau convinºi cã pe cei ce credîn Zalmocsis, aceste invocaþii îi facmai buni ºi pe tot neamul îlbinecuvânteazã ºi le apãrã cetatea debarbari.

Lerunii, tinerii cãlugãri cântauaceste imnuri de slavã, ºi prin aceastase înãlþau spiritual pe ei, dar înãlþauºi pe toatã obºtea. Chiar vestaleleMarelui Preot aduceau, ca ºi MarelePreot însuºi, Harul lui D-zeu, cântând.

În timpul intonãrii acestor cântecesfinte, într-un spaþiu foarte mare sefãceau sacrificii. Se pecetluia ceea ceera jertfit, jucând desculþi în jurulmarilor pietre ale Templului celuiMare, din incinta sacrã.

Pentru a da puteri pãmântuluilucrat ºi, mai ales pentru a nuîntrerupe fluxul comunicãrii cudivinul, aceste colinde se cântau.Acest lucru îl întâlnim ºi azi înritualurile de slujire în bisericilecreºtine.

Iniþiaþii chemau prin acesterugãciuni ca Stãpânul Vieþii ºi alMorþii-Zalmocsis sã le deaînþelepciune tuturor celor de faþã ºica marele altar al Sarmisegetuzei sãfie apãrat, prin marile pietre caresfinþesc ºi curãþã cele mai mari pãcatecare-s moºtenite.

Aceste cântece intonate decãlugãri tineri pentru a-L invoca peLer, Domnul, Ler aveau, dupã cumse vede, valenþe multiple.

Se explicã de ce, în mai toatecolindele, ºi mai ales, în cele foartevechi, apar aceste formulemisterioase.

Ele sunt codificãri, simboluri ceexprimã puterea datã de D-zeu,acestor formule magice, înþelese laînceput de toþi, apoi doar de cei iniþiaþi,

ca în fine sã se piardã sensul loradevãrat.

Aceste simboluri includ toatãspiritualitatea daco-pelasgilor, de lafuncþia defensivã, la cea socio-moralãºi religioasã.

�Dicþionarul de etimologiegeneralã� � Bucureºti, 1989,considerã imposibilã stabilirea uneietimologii a refrenului.

Am descoperit un antroponimromânesc ºi anume ANGHELEA careîn limba pelasgã are urmãtoareaidentificare:

Angeleus leanuruspasturunt

Cei mai curaþi pãzitori ai datinilorcare conduc obºtea

(iniþiaþii, cãlugãrii)Vom aduce explicaþii la ceea ce am

afirmat; avem în vedere cã angelus adat mai târziul cuvântul înger - aºacum cuvântul pasturunt a dus laromânescul pãstor ºi de aici apãstori. E vorba de preotul careconduce, pãstoreºte turma, veziBiblia.

Rãmâne sã lãmurim ce este cutermenul leanurus.

Acesta dezvoltã urmãtoareleforme - de la leanurus-leanururezultând prin rotacism leruru-leru-ler. Prin etimologie regresivã amdescoperit ºi cuvântul Ler careînseamnã Zalmocsis-D-zeu, ºi în modcert denumirea lui a dat pe cea acântãreþilor leruni, întâi existând, încazul nostru, obligatoriu, obiectuladoraþiei ºi mai apoi adoratorii.

Leanurii-lenurii-lerunii sunt aceitineri iniþiaþi despre care am vorbitmai sus, ºi care sunt în legãturã cuobiceiurile sfinte, cei ce pãzeau, ºiintonau cântecele sfinte.

Considerãm cã termenul lerunieste foarte vechi ºi, cã, mai ales adispãrut ca realitate, pentru cã,efectiv au dispãrut, ca existenþã,cântãreþii iniþiaþi de Marele Preot, celmai devreme imediat dupãreorganizarea vieþii dacilor în munþi,dupã retragerea aurelianã, dispersareaimplicând ºi o rãzleþire a cãlugãrilor

ºi a organizãrii lor dupã regulireligioase, privind strict manifestareamisterelor zalmocsiene, în prezenþaMarelui Preot, în mod obligatoriu, înincinta sacrã de la Sarmisegetuza.

Colindele au rãmas. Limba în careele existã e aceeaºi limbã pelasgã, darprivitã într-o transformare fireascã,în condiþiile oferite de realitãþileexistenþei, înregistratã ca evoluþienormalã spre limba daco-românã.

Lexemul ler poate fi certificat ºide cuvântul pelasg lar(us), atestat lalatini, ramurã a pelasgilor - la ei lariiºi penaþii erau zeii casei dar ºi aipãdurilor ºi ai câmpiilor. ªi în vecheaidiomã tursenã (etruscã) s-a maipãstrat acelaºi cuvânt lariu(lar), cuînþelesul, de stãpân, pãstor - spuneN. Densusianu � �Dacia Preistoricã�,Bucureºti, 1913, Institutul de ArteGrafice �Carol Gõbl�.

Acest cuvânt lar este formacoruptã a lexemului ler - avem învedere originea comunã, pelasgã alimbii dace ºi a limbii latine.

Studiind atent colindul originardacic, se observã cã, datoritã religieidiferite a dacilor monoteiºti de aromanilor politeiºti, înclinaþi spredecadenþã, la romani elementul desacralizare dispare treptat.

La început larii aveau legãturãoarecum cu ceea ce numim azi sacru:putem considera pe zeii caseiechivalentul sfinþilor. Mai târziu acesttermen capãtã ºi sensul de stãpân. Laetrusci � populaþie pelasgã - devineun titlu onorific: Lar Porsena, LarTulumnius, Lar Tanais.

ªi în unele colinde româneºticitate de N. Densusianu în comunaBora-Ialomiþa ºi în Ciuhanca comitatulDabâcã � �Dacia preistoricã�, pag848� se gãseºte cuvântul lar

E un lar de pãcurarCu fluiere de luereCând din fluiere ziceaToate oile plângea-

* Sus în plaiul muntelui Sunt trei lari pecorariPecorariu, stãpânul turmei, aduce

26


aminte de ciobãnaºul mioritic care areputeri supranaturale, este legat demioarele sale, iar acestea înþelegdurerea exprimatã de cântecul doinitºi se umanizeazã, plâng.

Între oiþele sale ºi stãpân existã unflux de transmitere a sentimentelor.

Prin relevarea trãirilor, colindeleacestea se apropie de cele sacre, încare oamenii-prin iniþiaþii în misterelezalmocsiene, la început ºi, mai apoi,ºi prin colindãtorii obiºnuiþi, slãvescpe Atotcreatorul, aceasta implicândun complex de sentimente.

În aceste colinde, ideea de stãpântrimite la semnificaþii mai largi, chiarreligioase.

Acest cuvânt pãstreazã ceva dinsensul arhaic al lui Ler ÎmpãratulLumii, Dumnezeu cel Sfânt, pentrucã ºi El pãstoreºte.

Apelativul de � sfânt coboarãmai târziu, din imnurile de slavã cucaracter sacru; în basme existã unLer, Împãrat, ba chiar este adãugatunor personalitãþi de excepþie, unadintre acestea fiind Galer LerÎmpãrat, despre care vorbesc istoriciiantici, dar ºi cei contemporani.

Galer-Ler, devine August ºi înanul 305 e.n. va decreta Dacia Mare,Imperiu. El dã prioritate limbii vorbitede mama sa Romula, de armataimperialã ºi de cei 41 de împãraþitraco-daci, ce au condus ImperiuRoman de a-lungul timpului.

Înþelegem cã Galer-Împãratul adevenit Sfânt pentru cã a repus Daciaîn drepturile de demult, ca o mareputere culturalã ºi politicã, desprecare menþioneazã documentele epocii.

Exemple de asemeneapersonalitãþi legate de ideea de sacru,gãsim ºi în timpuri relativ recente, ºiavem în vedere pe ªtefan cel Mare,denumit ºi Sfânt încã din timpul vieþii,datoritã aceloraºi motive ºi anumepãstrarea drepturilor ºi a spiritualitãþiineamului în vremuri de restriºte, cumari jertfe - cu alte cuvinte ºi ªtefanDomnul este un uns a lui D-zeu, adicãLer. În cea mai largã accepþie lerînseamnã cel Sfânt, iar în cea mai

restrânsã el este însuºi Zalmocsis-D-zeu - aceste sensuri se desluºesc înfuncþie de structura refrenului, maisimplã, adicã reprezentând prototipul,sau mai dezvoltatã, dar în acelaºi timpºi mai încifratã.

Dar sã ne întoarcem la discuþiadespre cei doi termeni.

Dacã privim cu atenþie acestecuvinte lar ºi ler, observãm cã seîncadreazã în aria semanticã acuvântului stãpân, dar invocaþia lerdin colinde pãstreazã integralideea de sacru pentru cã Ler esteCel Sfânt, Stãpânul, Creatorul.

Am gãsit consemnate diferitevariante ale refrenului colindelor, celmai des întâlnit este //Lerui, Doamne,Ler//, dar ºi //Oi lerunda, Lerui Ler//, //Ler- Leroi// ( G. C. Teodorescu),Hai Leru-mi, Doamne, hai - (T.Burada).

Cele mai stranii ºi incitante refrenele-am întâlnit în Ardeal, //Ler Leroi,Doamne, Ler//, // Iahoi! LeroiDoamne Valerunda//, //Lerui da LeruiLerui // ºi în cele consemnate de V.Lovinescu în volumul �Daciahiperboreeanã� - Ed. Rosmarin, Buc.1996, pag. 23-25 ºi 37, 38 ºi anume,alãturi de sinteticul //Ler, Doamne,Ler// ( Leroi Doamne Ler) ºi altele ca- //Ia! Voileranda Lerului Doamne//,//Ia Ler Doamne Ler// Oi LerondaiLeroi Doamne,-//Hoi LerondaLerului Doamne Ler,// Aleroi, Leru,Leor,//-Iaho! Ler, Doamne, LerIo !Leroi, Valerunda-//. Alte formeapropiate am întâlnit în volumul�Culegere de colinde din

Transilvania� de I. Sãrac - //Oi Le-runda Lerui Doamne//-Aho, LeruiLer//.

Încercãm sã desluºim semnificaþiarefrenului, atât de diferit, dar ºi unitarîn acelaºi timp prin prezenþaoblgatorie a lexemului ler.

Sintagma �Lerui (Leroi),Doamne, Ler� poate fi descompusãîn cuvintele: �Leru-i(oi), Doamne,Ler� - vocala i este forma scurtãpentru verbul la prezent (este) caºi diftongul oi care în context esteo formã a cuvântului i, rezulta-tul unei pronunþii locale, cu ace-laºi sens verbal.

Sintagma amintitã se poatetraduce: Sfânt este Domnul Sfânt;având în vedere echivalentul, casens, al cuvintelor Sfânt ºiDumnezeu - Zalmocsis putemînþelege acest refren ºi astfel �Dumnezeu este Domnul Sfânt.

Deºi formularea e scurtã,completarea ce se impune este -ºi imnuri de slavã aducem Þie.Constatãm cã acest refren, cel maides întîlnit pânã azi este orugãciune complexã ºi completã,ceea ce aratã ºi fiinþarea eicontinuã peste timp. Ne vom opriasupra celui mai misterios, maistraniu ºi mai deosebit refrenîntâlnit:

Iaho ! Ler-Doamne, Ler, Io-LeroiValerunda

Iaho este o forma compusã dinIAHVE ºi verbul a fi cu formapopularã despre care am maivorbit, oi (adicã îi (este)). Rãmânesã demonstrãm.

Numele în ebraicã a lui D-zeu,adicã IAHVE este preluat din limbapelasgã.

De altfel încã din vechime aexistat o polemicã condusã deOrigenes care-i acuza pe iudei cã s-au inspirat, în religia lor dupã cea adacilor. Chiar ºi istoricul iudeuIoseophus Flavius vorbeºte deasemãnãrile foarte mari între viaþamoralã ºi credinþa esenienilor, un felde cãlugãr iudei, cu religia ºi

Monedă bătută cu efigiaîmpăratului Galeriu

27


preceptele existenþei cãlugãrilor ktiºtiºi pleistoi daci, în opera �Antichitãþiiudaice�.

Sã revenim �Iaho!=Iahavanus-Iahvan-Iahva-Iahve(a)

Dumnezeu (Cel ce þine cerul înmâini)

Ler, Doamne, Ler-Sfinte, Doamne, SfinteIo-Ionus-junus-junu-(tânãr),

adicã tinerii iniþiaþi, cãlugãrii, leruniice cântã cântece sfinte

Leroi = Ler + oi(îi,este) = Sfânteste

Valerunda-acest adjectiv pelasg setraduce preamãrit; existã ºi verbulpelasg valerandur însemnând abinecuvânta.

Se observã uºor cã adjectivul ºiverbul au rãdãcinã comunã, aºa cãcele douã cuvinte au tangenþe desens.

În concluzie sã traducem refrnul:Iaho! Ler, Doamne, Ler, Io

Leroi ValerundaDumnezeule ! Sfinte, Doamne,

Sfinte, noi tinerii, pe TinePreamãrit,

cãlugãri, ce eºti D-zeu Te slãvim,în cântece Cel Sfânt Te

binecuvântãm sacreÎn traducere liberã: Rugãciuni

trimitem cãtre Tine, Doamne,Dumezeule Sfinte, fii Preamãrit ºibinecuvântat pentru toate.

Celelalte formulãri ale refrenuluise desluºesc acum uºor:

Ia! Voileranda LeruluiIa = este forma prescurtatã de la

Iahve,Voileranda = formã localã de la

valerundaLerului= SfntuluiPutem conchide = Dumnezeule,

Preamãrit, Þie, Domnului Sfânt(nerugãm)

Iahoi! Leroi, Doamne,Valerunda = Preamãrit

Dumnezeule, Sfânt Tu eºti,Doamne, Preamãrit,

BinecuvântatCuvinte ca: �Ahoi!, Aho!,

Hoi!, Oi!� sunt forme prescurta-

te ºi corupte de la prototipul Ia-hoi, adicã Iahve ºi verbul este cuforma popularã prescurtatã oi,pentru cã în timp colindul a ieºitdin Marele Templu, a rãmas, dupãtrecerea vremurilor vitrege, însãîn memoria colectivã, ca imn sa-cru.

Iniþiaþii s-au pierdut în neguravremii, dar refrenele au rãmasaceleaºi, doar modificãri în graiul localse mai întâlnesc.

Numai urechea a modificat unelesunete, pentru cã sensul exact s-apierdut, oamenii nemaiînþelegând cespune refrenul, dar ceea ce au ºtiutsigur a fost faptul cã el este cântecsfânt închinat lui Zalmocsis-D-zeu.Rãmânem însã impresionaþi de câtãapropiere foneticã au aceste refrene,dacã le descâlceºti înþelesurile.

Hoi! Lerunda Lerului, Doamne !Dumnezeule ! Sfânt ºi Preamã-

rit, Þie, Sfinte Doamne, ne închi-nãm !

Aici gãsim ºi compunera dintrecuvintele ler ºi valerunda, rezultândleronda sau uneori lerondai

Lexemul lerondai e format princompunerea prin abreviere

Ler + leronda (valeronda) + i(este)

Sfânt ºi Preamãrit este (se-nþele-ge D-zeu).

ªi mai deosebitã am gãsit formu-larea:

Aleroi, Leru, Leor.Aici este foarte interesant

modul de formare a primuluicuvânt; dacã în unele refrene D-zeu � Iahve a pãstrat mai mult dincuvântul rãdãcinã, dupã cum amvãzut - Iahoi, Ahoi, Hoi, de dataaceasta numele CreatoruluiSuprem este enunþat doar prinvocala A, prinsã în cuvântulcompus Aleroi

Lexemul Aleroi se alcãtuieºte din:A=IAHVE (IA - A) Ler +

oi (îi-este)D-zeu Sfânt esteA - Ler- oi, Leur LeorRefrenul de mai sus are sensul:

D-zeu Sfânt este Sfânt, Sfântªi azi întâlnim între ecteniile de la

slujba Sfintei Liturghii cântareaîngerilor: Sfânt, Sfânt, Sfânt eDomnul Savaot! (Savaot - alt numepentru D-zeu, provenit din ebraicã).Aceastã pãstrare peste milenii asensului esenþial al refrenuluicolindelor în desfãºurarea ritualuluisacru al Liturghiei ortodoxe (dupãSfântul Ioan Gurã de Aur) aratã cãecteniile despre care am vorbit, sunto preluare ºi în acelaºi timp ocontinuare a slãvirii lui D-zeuZalmocsis, fãrã întrerupere cuaceleaºi cuvinte, dovadã certã amonoteismului dintotdeauna a daco-românilor, pelasgi.

Coborând cu gândul, dar ºi cuinima în adâncurile întunecate aletimpului, putem lumina falii aleexistenþei unui neam cu o spiritualitatede excepþie, care ºi-a pus amprentape structura intimã a indivizilor sãi,profund legaþi nu numai de pãmânt,dar mai ales de Cerul Înalt, al lumiiesenþelor tari ºi nepieritoare, avândconºtiinþa venirii lor din veºniciaoriginarã, nãzuind la întoarcera înParadis, prin gesturile ºi miºcãrile celemai sensibile ale sufletului lor, legatde tot ceea ce e Spiritul Absolut,Atoatecreator.

�Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“Galer „Ler Împărat“

28


COLORcmyk

Unul dintre ultimii epopti aiZalmoxianismului a fost AethicusDunareanu (370 � 435) � cunoscutsi sub numele de Aethicus d�Ister,Aethicus Histricus, sau Aethicus,Aethicus Philosophus , cum înlucrarile timpuriu-evmezice �,nascut într-o familie de nobilidacoromâni � «nobile prosapiaparentum» � de la Gurile Dunarii,pe la anul 370 d. H. / e. n., familieale carei domenii se aflau înDynogaetia (în nordul provincieiDobrogea din Româniacontemporana), în regiuneastralucitului oras-cetate din DaciaAntica, din Dacoromânia primuluimileniu d. H., Histria � «... igiturAethicus, Histriae regione...».Dupa ce a primit o aleasa educatie/ instructie în familie, sub ochiulvigilent al tatalui, destoinicCavaler Zalmoxian / Dunarean(semnele / pecetile confreriilorr a z b o i n i c - r e l i g i o a s e ,multimilenare, ale CavalerilorZalmoxianismului sunt prezenteîn istoria Dacoromâniei pânadincoace de Mihai Viteazul),Aethicus a urmat cursurile�Academiilor� SymposioniceZalmoxiene de la Histria, Tomis, oridin Centrele Cogaionice aleCarpatilor Rasariteni si deCurbura (mai recent, au fostcercetate pesterile scrise din MuntiiBuzaului, cu alfabetul dacic /dacoromânesc-arhaic, misteric /initiatic, transmis si prinCosmografia lui AethicusDunareanu, prin cele peste 40 decopii ale acesteia). Pregatireacomplexa, multidisciplinara, deadevarat Cavaler Zalmoxian /

Dunarean, i-a asigurat izbânda încalatoria-spirala-planetara-a-Cunoasterii-Absolute, de cinci ani.Date si detalii ale calatoriei întruDumnezeul Cogaionului /Sarmizegetusei, adica Soarele-Mos / Samosh, s-au conservat însingura lucrare a lui AethicusDunareanu / d�Ister � transmisa /cunoscuta pâna azi �, «o lucrarede enciclopedist», Cosmografia /Cosmographia, ce a strabatutsecolele pâna la noi, în limba latinade sub pecetea stilistica aValahimii / Dacoromânimii de lacumpana veacurilor al IV-lea si alV-lea. Cele peste patruzeci decopii ale Cosmografiei � cea maiveche fiind a prezbiteruluiIeronim, de lânga Freising /Bavaria, datând din orizontulanului 765 � sunt cenzurate /�abreviate� din interiorulCrestinismului. Dupa cumcertifica si Nestor Vornicescu, «învremea pastoririi lui Arbeo (764 �784), s-a facut o copie dupaCosmografia» lui AethicusDunareanu, pastrata «pâna înzilele noastre, în Biblioteca Publicaa Universitatii din Leipzig» (NestorVornicescu, Aethicus Histricus,Editura Mitropoliei Olteniei,Craiova, 1986, p. 12; infra, subsigla: VAeth / cf. Ieronim,prezbiter de Freising / Bavaria,Proemium la Cosmographia-Aethicus, editia Wuttke, Leipzig,1853 / 1854, dupa manuscrisultransmis din secolul al VIII-lea d.H. / e. n. � «INCIPIT LIBERETHICI, TRANSLATIO EPHILOSOPHICO EDITO/S/ORACVLO A HIERONIMO

PRESBYTERO DILATUS EXCOSMOGRAFIA ID EST MVUNDISCRIPTVURA. EDICTA AETHICIPHILOSOPHI COSMOGRAFI»).în urma cenzurarii / �abrevierii�Cosmografiei lui AethicusDunareanu de catre prezbiterulIeronim de Freising, au mai ramas«aproximativ o suta de pagini»(«dimensiuni mai potrivite cuscopurile sale didactice»), fiindpusa «la îndemâna dascalilor siucenicilor de la scolile episcopalesi manastiresti medievale»;«prezbiterul Ieronim (...) ahasurat locurile pe care le-aconsiderat mai putin interesantesi mai ales neadecvate pentru a ficitite si însusite de un crestin»;«ideile si datele lui Aethicus le-aformulat în viziunea sa, princuvintele sale, dar � lucru foarteimportant � din loc în loc areprodus textual paragrafe întregidin Cosmografia lui Aethicus»(VAeth, 11); la sfârsitulCosmografiei, «abreviata» si data«scolii episcopale de copiere amanuscriselor de pe lângacatedrala locului» (Freising /Bavaria), Ieronim a lasat AlfabetulDacic / Dacoromânesc-arhaic din 23de litere, între care, cele sapte,reprezentând sistemul vocalic allimbii pelasgo-thraco-dace �sistem vocalic ce individualizeazanet dacoromâna / româna de aziîntre �cele zece limbi romanice�:alamon � A, efothu � E, iosithu � I,ozechi � O, înthalech � Â, î, azathot� ~, urchoni / yrchoni � U. Cu cele23 de litere (într-o copie dinsecolul al IX-lea, sunt date nunumai �literele mici�, ci si

FILOSOFUL DACOROMÂN AETHICUS DUNÃREANU –––––«COSMOGRAPHIA»

SI ALFABETUL DACIC / DACOROMÂNESC-ARHAIC

29


COLORcmyk

�majusculele� � infra), aplicândprincipiul fonetic în ortografie,scriau numai epoptiiZalmoxianismului (razboinicii-preoti ai Soarelui-Mos / Samoshsi Cavalerii Zalmoxieni, Thraci /Dunareni). în popor � �spre a nuse lenevi memoria colectiva� /�spre a nu muri cel ce înscripteaza/ scrie� � era permisa /�recomandata� doar scriereaideografica, relevata de arheologiela Carpati / Dunare, în ceramicaneoliticului, a antichitatii, aPelasgilor-Dax (Daci) si aPelasgilor-Thrax (Thraci), adica aBelagilor-Belachilor > Blachilor /Vlahilor, permanent, din orizontulanului 8175 î. H. / î. e. n., încoace.Aethicus Dunareanu a scris,fireste, Cosmografia, în limbapelasgo-thraco-daca arhaica, adicaîn limba lui materna si, totodata,sacra limba a Zalmoxianismului(din pacate, un astfel de exemplarnu pare a se fi pastrat pâna la noi);apoi a pus Cosmografia în circuitulsacrei limbi latine din ImperiulRoman, din orizontul anului 400d. H., fiindu-i solicitata pentrubogatia de informatii, îndeosebi,din tinuturi necalcate de piciorulvreunui geograf greco-romanpâna în vremea sa. AethicusDunareanu si-a tradus lucrarea în�limba oficiala� a ImperiuluiRoman, adaptând, introducând culejeritate multe cuvinte dinpelasgo-thraco-daca arhaica în�limpida lui latina dunareana�,chiar dintre acele cuvinte aflate�numai în limba dacilor�,mostenite numai în dialectelenord-dunarene ale limbii românecontemporane � de exemplu, mos/ mos (din pelasgo-thraco-daciculmosua), murg (< murga / murgua)etc., oglindite în thothymos,Murginum etc. A lasat � pe anumitepagini din Cosmografia în limbalatina � si un numar de texte«enigmatice», destinate, accesibilenumai celor din confreria

razboinic-religioasa a CavalerilorZalmoxianismului de la cumpanasecolelor al IV-lea si al V-lea,unele fiind, probabil, ortografiatesi în initiaticul / mistericul alfabetal Cogaionului / Sarmizegetusei;astfel de �texte enigmatice�, dinpacate, mai toate fost-au�abreviate� de copistii evmezici;«în secolul al IX-lea, vestitulbenedictin de la Fulda, HrabanusMaurus» (VAeth, 12), «dupa ceciteaza din Cosmografia luiAethicus Dunareanu»,mentioneaza cinci alfabete sacre aleacelui timp: ebraic, grec, latin, dacic(�alfabetul Aethicus�) si vechi-germanic (al lui Lupila / Ulfila,utilizat în traducerea �Bibliei�pentru Goti).

Cele 23 de litere ale alfabetuluidacic sunt: alamon, becah, cathu,delfoy , efothu, fomethu , garfou,hethmu , iosithu, kaithu , lethfu,malathy, nabaleth, ozechi, chorizech,phythyrin , salathy , întalech,thothymos, azathot, reque, urchoni /yrchoni, zothychin. Alfabetul dacic,transmis din orizontul anului 400d. H. / e. n. si prin Cosmografia luiAethicus Dunareanu, a fostutilizat numai de catre epoptiiZalmoxianismului, dupa cum s-amai subliniat, în scrieri cu profundcaracter secret, misteric / initiatic.

Ideogramele �tip Tablita-Soare�(5300 î. H. � Tartaria / Ardeal) aufost preluate de ceramicadacoromâneasca � din vestitecentre � ca �motive geometrice�,�motive� ce rasar peste mielnii,cu sacrele lor sensuri, si în portulpopular al Valahilor /Dacoromânilor din secolul al XX-lea. Astfel, ideograma (�motivul�)romb, semnificând hierogamie,casatorie sacra, poate fi urmarit(a)permanent, din orizontul anului8175 î. H. / î. e. n., de pe falangade ecvideu de la Cuina-Orsova sidin ceramica neoliticului, pâna pecostumele dacoromânesti dinMoldova anului 1940 / 1950. Darnenumarate sunt si inscriptiile dinspatiul Pelasgiei / Valahiei (Daciei/ Dacoromâniei) scrise cu acestalfabet � al carui �cod� îl dam maijos �, inscriptii catalogate decercetatori ca �nedescifrate�.Muzeografii / arheologii se potantrena de-acum în �sacralectura� a �indescifrabilelor�inscriptii stramosesti, în limbapelasgo-thraco-daca, sau valahica,adica în limba dacoromânaarhaica, sacra limba aZalmoxianismului.

Cosmografia lui Aethicus Duna-reanu dovedeste spiritul enciclo-pedist-salmosian / zalmoxian al

30


Dacoromânului / �Straromânu-lui�, «munca sa fiind adevaratacercetare etnologica, la nivelul siîn conditiile posibile atunci, cu unremarcabil simt al investigatiei»,caci în «observatiile lui asupra ti-nuturilor strabatute si asupra nea-murilor întâlnite» a retinut «dateaproape amanuntite despre viatapopoarelor pe care le-a cercetat,cultivate sau unele consideratesalbatice, despre zeii lor, despremoravuri, despre mestesugul con-struirii navelor, despre virtutilerazboinice, despre arme si siste-me strategice, despre bogatiileacelor tinuturi: aur, fier, pietrescumpe, grâne, animale etc.» (VA-eth, 9). Ca epopt al Zalmoxianis-mului, ca sol întru Tatal-Cer /Soarele-Mos (Samasua / Samos,�Salumasua / Salmos-Zalmas-Zal-moxis�), aidoma înaintasilor custiinta de a se face nemuritori, Aet-hicus Dunareanu � dupa cum re-iese din Cosmografia �abreviata�� a urmat / strabatut calea-spira-la-planetara � cunoscând Americamai devreme cu un mileniu decâtColumb �, pornind din Dacoromâ-nia spre sud si înaintând �mereula dreapta� (potrivit celor stabili-te în Cogaion / Sarmizegetusa încadin orizontul anului 1600 î.H. /î.e.n., anul Reformei Zalmoxia-nismului): prin Hellada / Grecia(Atena), Canaan / Libia, prin Egiptsi nordul Africii, prin Hispania(ori: din Africa, în Sicilia, ItalicaPeninsula), prin Franta, prin�[arile Germanice� / �[arile Bal-ticii� (Germania, Danemarca,Suedia, Norvegia), prinArhipelagul Britanic (înasteptarea unui timp prielnictraversarii Atlanticului,construindu-si ambarcatiunea,formându-si echipajul-calauzaalaturi de echipajul din suita-isalmosiana / zalmoxiana derazboinici ai lui Sol-Ares), prinGroenlanda si «[arile Mariiînghetate» (Canada, Alaska, Ar-

hipelagul Aleutin / Nipon), prinJaponia, Mongolia, China, India(«calatorind pe Gange cu o navaproprie, continuând calatoria peapa pâna în Ceylon» / Shri Lanka� VAeth, 9), prin Mesopotamia /Babilonia, Portile Caspice / Ala-nia, Armenia, spre a se reîntoar-ce în Dacoromânia-i natala în �alcicnilea an� si spre �a preda sta-feta� noului Mesager Celest, �se-

manator� de dreptate / �etica�precum Fat-Frumos, cel vectori-zat în toate actiunile sale spre[ara-Tieneretii-fara-Batrânete-si-Vietii-fara-Moarte. Textele �enig-matice�, adica initiatic-salmosie-ne / zalmoxiene (destinate numaiepoptilor în Zalmoxianism), scri-se în dacoromâna / valahica, uti-lizând acest alfabet dacoromâ-nesc-arhaic, se alcatuiau dupa uncod al Cogaionului / Sarmizegetusei.

Un astfel de text codificat în spi-ritul Zalmoxianismului a lasat Aethi-cus Dunareanu si în limba latina, chiarîn Liber primus din Cosmografia:«Unde parabulam enigmatibussuis adsumptam ait: Terrorem ter-ribilem, tot terrarum trivialis torghi-navi Trimarcem, turma tergiversan-tium titillat, turgentium titubata telatandem trutinata, tritura toracemtacto mucronis...» (apud VAeth,58); textul subliniat � în latinaDacoromâniei din orizontul anu-lui 400 d. H. � se citea de initiatul/ epoptul în Zalmoxianism în �co-dul� thothymos-18 (T-18), sau co-dul Soarelui-Tânar / Razboinic, ne-cesitând o abordare speciala, dinunghiul franjelor semantic-sin-cretice de la «Tura tantopere Tul-chus, triarum tonantium tenit,Malancinorum titanistria, tolloraMurginum» (ibid.). între multealte pagini �secrete�, se afla înCosmografia si «proiectul unui podla Haellaespont, în termenienigmatici» (VAeth, 10)*.

*Variante ale studiului, înrevistele: Rostirea Româneasca(Sibiu), anul al II-lea, nr. 7 - 8,iulie�august 1996, paginile 127 �131; Caietele Dacoromâniei(Timisoara), anul II, nr. 5 (22septembrie � 22 decembrie), 1997,p. 1 sqq.

Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000 leipe adresa Daniela Gridan 2700 Orãºtie Piaþa

Victoriei 20.

Veþi primi începînd cu luna urmãtoaredouãsprezece numere ale publicaþiei noastre. Vã

rugãm sã specificaþi pe mandat adresa poºtalãcorectã la care doriþi sã primiþi revista.

31


În ultimii ºapte ani, la fiecaresfârºit de august semnalam cutristeþe neregulile amplasãrii uneitabere de arheologie în Incinta Sacrãla Sarmisegetusa Regia. Corturi, rufela uscat, focuri de tabarã, manele,jocuri de fotbal ºi multã mizerie,acesta era tabloul care an de an serepeta obsedant ºi grotesc în faþacelor care se încumetau sã vizitezecapitala de suflet a dacilor. Protestelenoastre se loveau pe de o parte dearoganþa celor care-ºi instalau tabãraca niºte stãpâni absoluþi aiSarmisegetusei, pe de altãparte de indiferenþa ºicomplicitatea autoritãþilorlocale ºi centrale.Anulacesta �Asociaþia DaciaNemuritoare� care a ºiinstalat în Munþii Orãºtieipanouri care fãceau apella civilizaþie, a protestatfaþã de felul jalnic în careapãrea Sarmisegetusaocupatã nu de romani cide barbaria unei tabere de

arheologie. Anul acesta �FundaþiaDacia Revival� a descoperit laSarmisegetusa o adevãratã catstrofãecologico-arheologicã pe care cusprijinul mass-media româneºti aadus-o în atenþia opiniei publice. Înplin sit arheologic cu o nesimþire careîntrece orice închipuire, la plecare,arheologii din ºantierul condus deprof.dr Ioan Glodariu de laUniversitatea din Cluj-Napoca, auîngropat gunoaiele produse pe timpulfuncþionãrii taberei.

Materiale cu o biodegradabilitate

R U ª I N Ede peste 1000 de ani(peturi de plastic,baterii, cauciucuri) alãturi de alte sutede kilograme de deºeuri au fostacoperite cu pãmânt ºi camuflatedupã ultimele tehnici arheologice. Oechipã a Daciei Revival încãlcând cubunã ºtiinþã legea 182 a patrimoniuluia sãpat în situl arheologic dezgropândºi demonstrând unei þãri întregi oadevãratã culme a nesimþirii. Aîncãrcat cu mânile goale 8 saci cugunoaie care au fost distribuiþiDirectiei de Culturã ºi Patrimoniu,Consiliului Judeþean,Muzeului

Civilizaþiei Dacice ºi Romane,Gãrzii de mediu,Administraþiei ParculuiNatural GrãdiºteaMuncelului- Cioclovina.Toateaceste instituþii ale judeþuluiHunedoara au fost directimplicate în acest nefericitincident, fiecare dintre eleavând pârghia necesarãîmpiedicãrii lui. Nu au facut-o iar rezultatul a fost pemãsurã.

32


cmyk

Este timpul acum ca MinisterulCulturii sã treacã la curãþenia detoamnã printre angajaþii sãi care aupermis au întreþinut sau au comis de-alungul anilor aceastã barbarie.

E timpul ca Administraþia ParculuiNatural Grãdiºtea de Muncelului-Cioclovina instituþie care de doi anide zile existã fãrã a ºti de ce existã ºiconsumã aer ºi bani fãrã a da nimicîn schimb, sã intre în normalitate înlegalitate.

E timpul ca Garda de mediu sãpunã piciorul în prag ºi sã-ºi urmezemenirea pentru care a fost înfiinþatã.

E timpul ca autoritãþile locale sãconºtientizeze Sarmisegetusa catemplu al neamului românesc ºi nuca o ladã de gunoi.

E timpul ca cei vinovaþi sãplãteascã pentru crima comisã.

E timpul ca opinia publicãsocietatea civilã sã ia atitudinea pecare trebuia sã o ia cu mult timpînainte.

Tuturor celor care se fac vinovaþide acest prãpãd care poate aveaurmãri ireparabile, noi toþi cei care amprotestat într-un fel sau altul, noi toþicei care am dezgropat gunoaielearheologilor, noi toþi cei care iubimSarmisegetusa ca pe o icoanã,leadresãm un singur lucru din toatãfiinþa noastrã :

. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!. . . Sã vã fie ruºine !!!

mag-2005-24

Documents

Transcript of mag-2005-24