mag-2005-19

DDDAAACCCIIIAAADirector fondator: Dr. Napoleon Sãvescu

mmaaggaazziiinnNr. 19 - februarie 2005

Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i ºterge memoria: îi distrugi cãrþile, cultura, religia, istoria ºi apoivine altcineva îi va scrie alte cãrþi îi va da altã religie, altã culturã îi va inventa o altã istorie (de origine latinã ori slavicã dupãmomentul politic). Între timp poporul începe sã uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita ºi mai repede:limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturalã. Noileforme istorice vor aduce elemente ºi simboluri noi de adoraþie care le vor îndepãrta pe cele vechi. Din vechiul start spiritualvor rãmâne undeva la un etaj inferior al cunoaºterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiþii, impresii, fragmente, nume delocalitãþi, munþi ºi ape, fãrã un înþeles aparent. Formele vechi care cândva, au ocupat valenþa transcedentalului vor fideplasate de formele noi care vor dicta componenþa ºi funcþiile «noului popor» aºa cum s-a întîmplat cu noi.

Dr. NAPOLEON SÃVESCU





Pu

blic

aþie

lun

arã

edit

atã

deD

AC

IAR

EV

IVA

LIN

TE

RN

AT

ION

AL

SO

CIE

TY

CETATEA BLIDARU

Marturie perena a geniului militar dacicMarturie perena a geniului militar dacic

Fo

toE

UG

EN

PE

SC

AR

U

1

DACIAmagazinnr.19 februarie 2005

ÞARA MONUMENTELORNIMÃNUI

EDITORIAL

Vladimir Brilinsky

SUMAR

NOI NU SUNTEMURMAªII ROMEI�dr.NapoleonSavescu- Pag 2

GETO-DACII POPOR DEREFERINÞÃ- dr.Viorica Enãchiuc�Pag 6

O POVESTE INVENTATÃ DEISTORICI CUCERIREALINGVISTICÃ A DACIEI DECATRE ROMANI �ValentinaCeaprazi �Pag 10

EMINESCUªI DENSUªIANU �dr.Napoleon Savescu�Pag-12

EMINESCU ªI FASCINAÞIAMITULUI � prof. Maria CiorneiPag 14

TÃBLIÞELE DE PLUMB DE LASINAIA- Adrian Bucurescu Pag 16

CONTROVERSE ASUPRAUNOR PROBLEME DELINGVISTICÃMioara Cãluºiþã-Alecu Pag 19

TRANSILVANIAINIMA ETERNEIDACO-ROMÂNII �Dan Ioan Predoiu-Pag 20

RÃZBOIUL RECE �prof.univ.dr.Aurel Preda

AªEZÃRILE DACILOR �Vladimir Brilinsky �Pag.27

ZAMOLXIS PRIMULLEGIUITOR AL GEÞILOR �Carolus Lundius -Pag 30

Puþine þãri din lumea largã au atîteamonumente ca România. La fel de puþinesunt ºi þãrile care acordã o atât de micãimportanþã monumentelor ca þara luiBurebista ºi Decebal, a lui Mihai Viteazulºi a lui ªtefan cel Mare. Dincolo de faptulcã grija faþã de vestigiile istorice este oîndatorire, în primul rând moralã, a celorce diriguiesc la noi sau aiurea treburileculturii neamului, legislaþia este cea carear trebui, din punctul ei de vedere, sãatribuie responsabilitãþile legale. Scriam,,,ar trebui�, cãci, la noi, lucrurile stau celpuþin pe dos. Este greu de gãsit îndicþionarul limbii române cuvântul care sãexprime starea legatã de situaþiamonumentelor istorice ale românilor.Halucinant, hilar, incredibil, nemaiauzit parcuvinte destul de sãrace, când vrei sãcaracterizezi aceastã stare.

Statul român este stãpân peste multe!Peste fabrici falimentare ºi uzinedezafectate, peste ogoare nelucrate ºi bãlþicu broaºte orãcãind. Peste domenii demãcelãrit animale sãlbatice ºi stadioane deamestecat seminþe cu înjurãturi. Statuldeci, vorba poetului, e în toate, în cele cesunt ºi-n cele ce mâine vor râde la soare.Un singur lucru nu are statul ãsta al nostru,bogat ºi frumos. Nu are monumenteistorice. De nici un fel... Cum adicã nu leare? Ele sunt peste tot. Unde te întorci,dai de câte unul. Cetãþi, castele, situriarheologice, statui, ºi alte cele, sunt. Da,sunt. Dar ale cui? Cã, numai a statuluinu-s! Sau cel puþin aºa reiese din hârþoage.

În 2001 o hotãrâre de guvern,cu nu-mãrul 1352 (un HG cum zic conþopiºtii),inventariazã toate bunurile aflate înproprietatea statului. De toate în listeleanexe, dar cu monumentele istorice, maiîncet. Nici unul. În 2004 vine cu numãrul2060,revizuit, un alt HG, de ãla pe ultimasutã, cu aceleaºi scop dar cu anexele îm-

bunãtãþite, ca nu cumva, Doamne fereºte,guvernanþii sã lase cumva moºtenire ticã-loºitã urmaºilor. ªi monumentele tot nuapar. ªi lumea dã din umeri ºi toþi privesc amirare ºi se întrec în explicaþii mai mult stu-pide decât logice. ªi nimeni nu-þi dã rãs-punsul. Ale cui sunt monumentele? Alecui sunt de pildã, cetãþile dacilor ? Ce legedã dreptul la proprietate asupra lor? ªi cui?Cã înainte, cu lege sau fãrã lege, totul eraal statului, e una. Astãzi pretindem cã trãimîn normalitate. Iar statul ºi-a luat sub aripade cloºcã de toate, mai puþin monumen-tele. Paza ºi administrarea unora se facedoar din zelul pe care îl au unii oameni detreabã sau unele instituþii, în inerþia moº-tenitã dinaintea lui decembrie 89, dar dinpãcate fãrã nici un drept legal. Alte mo-numente faþã de care zelul s-a stins sau nua fost prezent niciodatã zac în uitare ºimizerie, prãdate de lichele ºi cãutãtori decomori.

În fruntea culturii româneºti a venit�Adevãrata Doamnã� a politicii româneºtipostdecembriste. Poate domnia sa se vaîncumeta sã ia taurul de coarne ºi sã repareceea ce predecesorii sãi, iluºtrii triºori aiculturii române, n-au fost în stare. Dacãdomnia sa va reuºi sã aducã normalitatea,va fi bine. Va însemna cã monumentelevor avea un stãpân care le va îngriji pentrugeneraþiile urmãtoare. Va însemna cãlucrãrile de restaurare vor fi fãcute despecialiºti ºi nu de buldozeriºti, cã acestelucrãri vor fi încredinþate, cum tot legeaspune, doar pe bazã de licitaþie. Va însem-na cã bandiþii vor ºti cã prãduiesc un bunal statului când le va trece prin minte gân-dul la cãutatul de comori.

Va însemna, gândind mai simplu, cãSarmisegetusa va deveni ceea ce trebuiademult sã devinã. Eterna Mecca aromânilor, aflatã de acum în proprietateastatului român.

2

DACIAmagazin nr.19 februarie 2005

Istoria neºtiutã a românilor

� Dr. Napoleon Sãvescu

ALEXANDROS ªI MACEDONIA

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEINOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI

O lume întreagã a vorbit ºi încãmai vorbeºte despre AlexandruMacedon. Dar câþi dintre aceºtia, ºiîn special dintre istorici, au vizitatMacedonia ºi au încercat sãvorbeascã cu un macedon, un vlah,un aromân?

Câþi dintre aceºtia au încercat sãdescopere limba macedonilor? Câþidintre aceºti istorici au urmãrit istoriamacedonenilor ºi a statuluimacedonean de la înfiinþare ºi pânãîn zilele noastre, când este împãrþitîntre greci, bulgari, iugoslavi ºialbanezi, toþi cãutând sã-ºi adjudeceteritoriul ºi pe macedoneni. Cui îipasã cã, astãzi, macedonenii, la eiacasã, sub jugul grecesc, o duc mairãu decât sub cel otoman, nefiindrecunoscuþi de greci cã ar existapentru a nu li se acorda dreptul deminoritate?

Câþi ºtiu cã în urma schimbuluide populaþie fãcut între greci ºi turci,

în jurul anului 1921, teritoriul mace-donean a fost suprapopulat cu greciidisperaþi, zvârliþi afarã din Turcia ºicare au ocupat zona Tesalonicului iaracum� sunt la ei acasã� chiar ma-joritari ca numãr.

L-am citat de curând pe UlrichWilcken cu Alexander the Great(WW Norton & Comp., 1997), carela pagina 22 considerã origineamacedonenilor �controversatã�, ma-cedonenii fiind fie barbari (deci nugreci), fie greci (deci nu barbari). Cucâþi macedoneni, vlahi, aromâni o fidiscutat dânsul înainte de a scrie aºao inepþie? Subiectul nu estecontroversat, ci numai vopsit cuculorile politice, convenabile, care sãnu le dea dreptul macedonenilor lapretenþii legitime de a avea ºcoli ºiziare în limba lor, în dialectul loraromân ori, de ce sã nu spunemdeschis, în limba civilizaþiei cãreiaaparþin, limba daco-românã!

Macedonenii au fost, sunt ºi vorrãmâne acelaºi popor: traco-dac-pelasgic, originar din nucleul carpato-danubian. Limba vechilormacedoneni a fost, este ºi va fi undialect traco-dac.

Cartea domnului B. Stefanoskipublicatã în urmã cu 3-4 ani vine sãconfirme adevãrul cã daco-românaºi macedo-româna sunt dialecte aleaceleiaºi limbi pelasgice, tracice,traco-dacice. Dl. Stefanoski cunoaºteîn detaliu limba macedo-românã, faptcare-i permite sã descifreze cuuºurinþã textele vechi. Domnia saaratã cã multitudinea de inscripþiigãsite la sud de Dunãre prezintã olimbã diferitã de cea greacã ºi latinã.

Aceastã limbã nu este decât limbatraco-dacã, macedoneana fiindvarianta sudicã a acestei limbi vorbitepe un teritoriu vast: de la nord demunþii Balcani ºi Dunãre, pânã laMarea Balticã.

Una dintre cele mai cunoscuteinscripþii este cea de pe inelul gãsitîn 1912 în Ezerova, în Bulgaria,expus ulterior la muzeul din Sofia.Acest inel are vechime de circa 2.500de ani, deci cu mult înainte de oriceprezenþã romanã sau greceascã înBalcani. Macedonia a devenitprovincie romanã pe la 150 î.d.H.,dupã care dominaþia romanã aînceput sã se extindã spre nord.

Dacã opinia cercetãtorilordinaintea celui sus-amintit a fost cãtextul gravat pe inel este denedescifrat, sã vedem cum poate fiel citit, prin latinizarea textului:

3


În acest grup trebuie sã înþelegemcã nu existã spaþii între cuvinte, tot textulfiind scris pe pecetea unui inel cudiametrul de 3 centimetri. Cum traco-dacii-macedoneni atinserã un rafinamentpoetic nemaiîntâlnit la vechile popoareeuropene, sã ne reamintim de orele deliteraturã ºi de acrostihuri. Vom regãsi,deci, pe acest inel, geto-daco-macedonean, vechi de peste 2500-3000de ani, un acrostih. Citind doar primelelitere de sus în jos, gãsim: �RE TREIRE�, ceea ce în latina vulgarã, ori maicorect în limba daco-traco-macedoneanã înseamnã: �La al treilea(vers) opreºte-te�.

Traducerea �I�: �Vulture, þine o li-terã din doina (poezie), pentru ca Tran-dafirul sã dea rod! La acest (inel, poe-zie) vei privi, dar la Trandafir ºi maimult�.

Traducerea �II�: �Rolis, þine mereuinelul la tine. E scris de Raze cu dragoste.La el sã priveºti, dar la Raze ºi maimult!� (vezi �Dacia secretã�, AdrianBucurescu, Ed. Arhetip R.S., Bucureºti,1998). ªtiind cã ROLLIS (careînseamnã ºi vultur poate fi asimilat cunumele unui bãrbat din acea vreme, iarRAZE (RA-ZE zeul RA, zeul Soare):Roza, Ruza, Trandafir, ar putea fi unnume de femeie (eventual soþie a luiROLLIS), sã vedem înþelesul versurilor,atunci când facem despãrþirea încuvinte.

Coloana a II-a s-ar traduce: �Vultu-re� þine o literã din poezie (doina) pen-tru ca �Trandafirul� sã dea rod. La aces-ta (inelul cu poezia � n.n.) vei privi, darla �Trandafir� ºi mai mult.

Coloana a III-a s-ar putea traduce:Rollis, þine mereu inelul la tine. E scrisde Raze cu dragoste. La el sã priveºti,dar la Raze ºi mai mult.

Inelul se pare cã a fost dãruit deRaze (Trandafirul)soþului ei Rollis (Vul-turul) care a stãpânit Scythia Minor(Dobrogea de astãzi) ºi Moesia.

Sã ne mai amintim cã la Celei (înjudeþul Olt), într-un mormânt de feme-ie a fost gãsit inelul de aur pe care erascris: �VRO LY THRIS VE INDRYNSOY A ROYLON� � �Floarea cu þepi�(Trandafirul) va fi culeasã numai deVultur. Nu ºtiu de ce trebuie sã cãutãmdocumente în care sã se dovedeascãfaptul cã macedonenii nu erau greci ºicã vorbeau o limbã diferitã.

Pe macedoneni, vlahi, aromâni,nimeni nu-i întreabã, nimeni nu le ascultãlimba� nimeni nu vrea sã-i asculte! Eicontinuã sã-ºi vorbeascã limba, vechede mii de ani cu schimbãrile ºitransformãrile pe care orice limbã lesuferã în decursul mileniilor. Sã nu uitãmcã limba vechilor greci a devenit aproapede neînþeles pentru grecii de astãzi�dar încã îºi mai pãstreazã caracteristicile.

Iar dacã din dorinþe politice Filip alII-lea, tatãl lui Alexandru Macedon,considera la vremea lui �cel mai mareduºman al grecilor� cât ºi AlexandruMacedon �cuceritorul absolut al tutu-ror grecilor ºi distrugãtor al ImperiuluiPersan� au ajuns ca în zilele noastre sãli se atribuie origine greacã, aceastãeroare nu trebuie sã persiste ºi trebuiedenunþatã.

De ce oare Herodot scrie cãAlexandru I, fiul lui Amintas, regeleMacedoniei, care a trãit cu un secolînaintea lui Herodot, i s-a contestatdreptul de a participa la JocurileOlimpice pentru cã nu era grec? IarStrabo susþine în Geografia sa: �înMacedonia ºi în alte pãrþi din Tesalia seaflã traci, iar în Acarnania ºi Etolia seaflã Epiroti?!

Epirotii erau o ramurã a ilirilor carela rândul lor fãceau parte tot din mareafamilie tracicã-pelasgicã. În altã parte,tot Strabo spune: �în Macedonia, pânãla râul Strymon sunt macedoneni ºipeoni (iliri � n.n.). De la râul Strymonîncolo, pânã la Pontul Euxin (Constanþaºi Hemus � Munþii Balcani) sunt pestetot numai traci, exceptând coasta, locuitãde greci�. Aceasta, spune Strabo, cândEpirul ºi Macedonia erau provinciiromane de 200 de ani, ºi deci� nu seromanizaserã, aºa cum le place unorasã spunã. Mai mult, el, Strabo, aduce oinformaþie extrem de pretenþioasã,referindu-se la limba macedonenilorcontemporani cu el, din care reiese cãaceasta nu era limba greacã: �noi nu-mim Macedonia pânã la Corcyra, astapentru cã oamenii de aici se tund camacedonenii ºi se îmbracã în mantiigroase, de lânã, ca macedonenii,vorbesc aceeaºi limbã cu ei� (nu greaca� n.n.).

Nici la nume nu s-au schimbat preamult în cei aproape 2000 de ani scurºide la Strabo încoace, în sensul cã deºimulþi macedoneni sunt azi bilingvi, nuvor sã renunþe la limba lor, aºa cum pro-babil ar dori mulþi greci, bulgari ori sârbi.

Am adus doar câteva exemple dincare sã reiasã adevãrul despre origineamacedonenilor ºi a limbii lor, dar dacãaveþi curiozitatea, îi puteþi întâlni la eiacasã, în Macedonia, azi împãrþitã întregreci, bulgari ºi iugoslavi, vorbindu-ºilimba neînþeleasã de nimeni decât deromâni!

Ei, macedonenii, nu au dreptul nicila un nume, nici la o þarã a lor ºi nici la olimbã a lor. Grecii le neagã originea ºiexistenþa, iar fraþilor daco-români nuprea le pasã.

(Continuare în numãrul viitor)

Aºa este scris pe inel �I�-Aºa se poate citi �II�-Sau aºa

ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE ANERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TIL

TEANTEANESKOR SKOR RAZEA DO MANE ESKOR RAZEADOMEANBAZEADOMEANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TAIITTAAMINE MINE RAZE-L TA MINE RAZELTARAZELTA

4


Aºa este scris pe inel �I�-Aºa se poate citi �II�-Sau aºa

ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE ANERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TILTEANTEANESKOR SKOR RAZEA DO MANE ESKOR RAZEADOMEANBAZEADOMEANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TAIITTAAMINE MINE RAZE-L TA MINE RAZELTARAZELTA

5


Dacã doriþi sã aveþi în bibliotecadumneavoastrã cele douã cãrþi NOI NUSUNTEM URMAªII ROMEI de Dr. NAPO-LEON SÃVESCU ºi ZAMOLXIS PRIMULLEGIUITOR AL GEÞILOR, puteþi trimite ocomandã la adresa - Daniela Gridan, Piaþa

Victoriei nr.20, Orãºtie, jud. Hunedoara saula telefon 0254 223853, specificând adresapoºtalã exactã. Veþi primi cãrþile la adresaindicatã ºi le veþi achita prin ramburs poºtalla preþul de 130.000 exemplarul, plus taxelepoºtale.

Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma de

250 000 lei pe adresa Daniela Gridan

2700 Orãºtie Piaþa Victoriei 20.

Veþi primi începînd cu luna urmãtoare

douãsprezece numere ale publicaþiei

noastre. Vã rugãm sã specificaþi pe

mandat adresa poºtalã corectã la care

doriþi sã primiþi revista.

În fiecare seara de luni de la orele

12 puteþi asculta pe Radio România

Actualitãþi emisiunea Noapte

Albastrã al carei realizator Marian

Megan va invitã la rubrica deja

consacratã PERSOANA ÎNTÂI.Veþi

putea fi în legãturã directã cu New

York-ul de unde doctorul Napoleon

Savescu vã va aduce ultimele noutãþi

din lumea dacilor. Alãturi de domnia

sa ºi de invitaþii pe care îi va

avea,veþi putea pãtrunde în direct în

aceastã lume fascinantã a dacilor.

6


Prof. Viorica ENÃCHIUC

GETO-DACII POPOR DE REFERINÞÃAL CIVILIZAÞIILOR ANTICE

Originea unei limbi este legatãde dezvoltarea gândirii, deter-minatã de modul de producþie alunei societãþi umane. Problemaapariþiei diferitelor limbi, alãturi dedezvoltarea istoricã, filozoficã,sau a relaþiilor dintre popoareleantice a preocupat pe numeroºiscriitori sau filozofi greci ºiromani (Platon, Aristotel,Lucreþiu), vechi indieni (Panini ºiVararuci); aceste cercetãri aufost continuate de diferiþi oamenide ºtiinþã ºi culturã, printre careamintim pe Dante, Locke, Ba-con, Leibniz, Rousseau,Lomonosov, Radiºcev, Haºdeuºi alþii.

Cele mai importante rezultateprivind originea diferitelor limbis-au obþinut începând cu secolulal XIX-lea când, prin elaborareaunei noi metodologii în lingvisticã,bazatã pe metoda comparativ-istoricã, s-au clasificat limbiledupã originea lor. Prin aceastãmetodã s-a stabilit cã limbile încare se constatã apropierealexicalã, comunitate în structuragramaticalã sau al fondului vechilexical, precum ºi evidenþiereaunor corelaþii fonetice regulate,au o origine comunã.

Astfel s-au clasificat limbile

CÎTEVA PROBLEME ÎN LEGÃTURÃ CU SUBSTRATULDAC ÎN LIMBA ROMÂNÃ

existente astãzi pe glob ºi celedispãrute în familii de limbi: indo-europene, ugro-finice, cauca-ziene, samito-hamitice, uralo-altaice, paleosiberiene, chino-tibetane, ameridiene, negro-africane, indoneziene, etc. Larândul lor, aceste familii de limbise împart fiecare în mai multegrupe, în funcþie de evoluþiaistoricã a societãþilor umane.Apropiatã, depãrtatã sau izolatãla un moment dat.

În cadrul limbilor indo-euro-pene s-a sesizat existenþa maimultor grupe de limbi, cum ar figreaca, armeana, albaneza,limbile slave, limbile indiene,limbile romanice, limbile ger-manice, limbile celtice, limbileiraniene, limbile baltice, etc.Limba românã face parte dintrelimbile romanice.

Limbile vechi care astãzi nuse mai vorbesc se recunosc casubstrat în diferite limbi moderneºi contemporane.

Problema studierii substra-tului dac în limba românã a fostiniþiatã de B.P.Haºdeu ºi conti-nuatã apoi de Al.Philippidi, Ov.Densuºeanu, Th.Capidan, Al.Rosetti, Al.Graur, I.I.Rusu, AritonVraciu.

Studiile cercetãtorilor amintiþise referã îndeosebi la recu-noaºterea cuvintelor de originetraco-dacicã ºi daco-moesicãdin fondul principal de cuvinte allimbii române, prin cores-pondenþa lor în limba albanezã,sau care nu au putut fi explicateca provenind din latinã, greacã,slavã, etc.

O importanþã deosebitã înstudierea substratului dac înlimba românã o prezintãcercetãrile lingvistului AritonVraciu, prof.univ.dr. la Uni-versitatea Alexandru Ioan Cuzadin Iaºi, care ne-a prezentat, prindiferite publicaþii, rezultateleobþinute pe plan internaþional decercetãtorii români ºi strãini înproblema pe care o avem îndiscuþie în prezentul studiu, câtºi contribuþiile proprii în clari-ficarea unor probleme contro-versate sau obscure.

Pentru a prezenta rezultateleimportante în lingvisticã obþinuteºi confirmate pe plan inter-naþional, în problema care neintereseazã, ne vom referisuccint în cele ce urmeazãla unadin lucrãrile prof.univ.dr. AritonVraciu, �Studii de lingvisticãgeneralã�, capitolul III

7


(�Consideraþii asupra elemen-telor autohtone ale limbiiromâne�), apãrutã în EdituraJunimea, în anul 1972.

S-a demonstrat prin studii delingvisticã ºi acceptat pe planinternaþional cã limba daco-moesicã este diferitã de limbatracã, dar înruditã îndeaproape.Aceastã idee, promovatã deHaºdeu, a fost demonstratã a fiverosimilã. În sprijinul acesteiconcluzii se aduc numeroaseargumente ºtiinþifice:

-În cazul în care daco-moesica ºi traca ar fi dialectedar nu limbi deosebite, atunci,în referirile etimologice, lingvistular trebui sã aibã posibilitatea dea reconstitui o limbã comunã,nu sã recurgã la norma indo-europeanã.

- Dacã ar fi dialecte ºi nulimbi diferite, nu ar trebui sãexiste deosebiri în repartiþiageograficã a numelui de locuri.

- Trãsãturile caracteristicefoneticii istorice ale limbii daco-moesice prezintã uneledeosebiri în evoluþie de la normaindo-europeanã faþã de cele alelimbii trece.

Cercetãrile lingvistice au pusîn evidenþã faptul cã daco-moesica este limba de origine aalbanezei, în care se remarcã ºio componentã iliricã.

De asemenea, studiile delingvisticã au precizat cã în limbaromânã nu se poate identifica unsubstrat neindo-european(explicat prin ipoteza aºa-ziseiindo-europenizãri a populaþiilorneolitice de pe teritoriul þãriinoastre de cãtre populaþii indo-europene �venite aici�, dupãpãrerea unor arheologi români,pe la sfârºitul mileniului III î.e.n.;cercetãrile noastre au demon-

strat cã aceastã ipotezã nu arenici un suport ºtiinþific), întrucâtcuvintele care fuseserã atribuiteacestui substrat, când au fostanalizate temeinic, au putut fiexplicate prin limba daco-moesicã (de exemplu cuvinteleargea, baci, bâr, bucur, bunget,buzã, cãtun, ciucã, ciut, copil,fluier, gard, gata, guºã, mãgurã,pârâu, strungã, ºtirã, þap, urdã).

Cu toate cã cele consemnatemai sus sunt cunoscute pe planinternaþional prin numeroasestudii de specialitate, mai suntcercetãtori care, când se referãla substratul dac al limbiiromâne, în loc sã foloseascãtermenul de limbã daco-moesicã, folosesc termenul delimba traco-dacilor, care numai corespunde adevãruluiistoric ºi lingvistic.

În cadrul cercetãrilor pe carele-am întreprins pentruclarificarea unor probleme înlegãturã cu prezenþa substratuluidac în limba românã, amremarcat cã multe erori sedatoresc în primul rând lipsei uneimetode de lucru în clarificareaetimologiei cuvintelor. Deexemplu:

- Toate cuvintele din limbaromânã cãrora li s-a putut atribuio origine latinã au fost consider-ate ca provenite din limba latinã.În acest caz nu s-a þinut seamade faptul cã, în orice momentistoric, orice limbã posedã învocabular împrumuturi lexicaledin diferite limbi contemporane.Astfel, cercetãrile lingvistice aureuºit sã punã în evidenþã cã învocabularul limbii latine au existatîmprumuturi din limbile greacã,tracã, daco-moesicã, celtã,persanã, etruscã (limbi indo-europene) sau din alte limbi

neindo-europene contempo-rane.

În limba românã, cuvântuluiºcoalã i se atribuie o originelatinã (lat. schola, ae); dar înlimba latinã cuvântul este unîmprumut din limba greacãskole.

- Cuvântului din limbaromânã scena i se atribuie oorigine latinã (lat. scena); înlimba latinã acest cuvânt esteîmprumutat din greacã, skene.

- Cuvântului din limbaromânã camera i se atribuie, deasemenea, o origine latinã (lat.camera); în latinã provine dinlimba greacã kamara. În limbagreacã cuvântul se referã la oriceacoperãmânt boltit. Estenecesar sã precizãm cã des-coperirile arheologice au pus înevidenþã existenþa unor locuinþeprevãzute cu câte o absidã cuacoperãmânt boltit în perioadasec. IV-I î.e.n., la geto-daci.

- Cuvântului barbã din limbaromânã i s-a atribuit o originelatinã; se cunoaºte însã cã uniidintre romani au început sãpoarte barbã începând cuîmpãratul Hadrian (acesta îºilãsase barbã pentru a acoperi undefect al feþei); Horaþiu foloseºtecuvântul într-un context, barba�sapientem pascere�, cuînþelesul de �a lãsa sã creascão barbã înþeleaptã, filozoficãlungã� sau �se crede filozof�.Având în vedere faptul cã daco-geþii aveau o ºcoalã filozoficãapreciatã de greci încã dinvremea lui Herodot ºi cã în timpulîmpãratului roman Domiþiantextele antice consemneazãfaptul cã cei care se ocupau cufilozofia erau persecutaþi, ºi cãaceºtia se retrãgeau în Dacia,termenul �barbã� este un cuvânt

8


provenit în limba românã dinlimba daco-moesicã.

- S-a trecut cu vederea cã înlimbile indo-europene din diferitegrupe (nu numai în cadrulaceleiaºi grupe de limbi) auexistat (dacã ne referim la limbilecare astãzi nu se mai vorbesc),sau existã (dacã ne referim lalimbile indo-europene moderneºi contemporane) teme alecuvintelor care au un aspectsonor asemãnãtor ºi se referãla aceeaºi noþiune.

De exemplu, cuvântului dinlimba românã i se atribuie oorigine latinã; dar acest cuvântprovine din limba daco-moesicã.Astfel, în limba românã dinte, îndaco-moesicã din, în limbalatinã dens, ntis, în greacã o-dois (gen. odoitos), în sanscritãdanta-s, în litv. danti-s, în cimric.dant, în englezã tooth, îngermanã Zahn.

Cuvântului a pãzi din limbaromânã i s-a atribuit o origineslavã. Acest cuvânt însã se aflãîn limba daco-moesicã veche �pas, în slava comunã pa-s- (înrusã pasti), în latinã pa-s-tor, întoharicã A pas- , în toharicã B pa-sk, �a pãzi, a paºte�.

Cuvântul dap �sacrificiu,jertfã� din limba daco-moesicãveche se întâlneºte ºi în alte limbiindo-europene: în latinã daps, înanatolianã dapuwa, în lycianãdap(ara).

Deci cuvintele care intrã înaceastã categorie sunt în ma-joritatea limbilor indoeuropene(sau în toate) nu ca urmare aîmprumuturilor, ci ca urmare aoriginii lor comune.

- În Dicþionarul explicativ allimbii române se consemneazão serie de împrumuturi dindiferite limbi, din evul mediu ºi

pânã în prezent, indoeuropenesau neindoeuropene, faptexplicabil datoritã raporturilorsocial-economice ºi politice întrepopoare. Însã nu întotdeaunas-a studiat cu atenþie fenomenullingvistic ºi istoric în stabilireaetimologiilor cuvintelor. Astfel,cuvintele �a tãmãdui � ºi�beteag� sunt explicate caîmprumuturi din limba maghiarãtamadni, cu înþelesul �a sescula, a se ridica� ºi �beteg� cuînþelesul �bolnav�. I.I. Rusuacceptã aceastã explicaþie,subliniind faptul cã în limbaromânã existã ºi termeni diferiþipreromani cu acelaºi înþeles �aînsãnãtoºi �pentru �a tãmãdui�ºi �a vãtãma� pentru �beteag�.

CARE ESTE ADEVÃRUL ?Cercetãrile noastre au

remarcat cã termenul �tãmãdui�este format de fapt din trei temeindoeuropene: TA MA DUI.

TA se întâlneºte în lyc. ta-, înhittitã dai-, în i.e. dhe- cu înþeles�a pune, a aºterne, a depune�.

Tema MA se întâlneºte înlimba veche hittitã -mi cuînþelesul �de mine�. Tema DUI seîntâlneºte în hittita veche tuwala�a îndepãrta�, tuwa �departe� , înkarianã tovl, anatoloanã tuwala.

Corelând înþelesul temelorcare formeazã cuvântul, obþinemsensul �a depune de minedeparte (boala)�.

Cuvântul beteag se poateîmpãrþi în douã temeindoeuropene: BETE ºi AG.

Tema BETE se întâlneºte înhittitã, peda �a lua , aduce�, înlydianã bita �a deposeda, a sca-de�.

Tema AG se întâlneºte îngreacã y/uk-, în ikarianã uok, înanatolianã uwa, în lycianã uwe;

og uk we/ak cu înþelesul de�om�.

Coroborând înþelesul celordouã teme obþinem sensulcuvântului �a scãdea din om�. Defapt, în limba românã, beteag sereferã la un anume defect alcorpului omenesc: lipsa uneimâini, a unui picior, ochi, etc.

Cele consmnate mai sus ducla concluzia cã cuvintele �atãmãdui� ºi �beteag� provin, atâtîn limba românã, cât ºi în limbamaghiarã, din substratul daco-moesic.

- Posibilitatea transmiterii înlimba maghiarã a unor cuvintedaco-moesice este confirmatãde urmãtoarea descoperirearheologicã. La Brigetio, înPanonia Superior (în Ungaria), s-a descoperit o inscripþie în limbalatinã, din vremea împãratuluiCaracala, în care se afirmã cãMarcus Ulpius Celerinus dinlegiunea a II-a Adiutrix �eratranslator din limba dacã,interprex Dacorum�.

De fapt, despre existenþa unorcuvinte indoeuropene vechi înlimbile ugro-finice s-au scrisstudii, dar este regretabil cã nus-a continuat adâncirea acesteiprobleme ce este aproapeabandonatã în prezent (mã referîn mod special la lucrareacercetãtorului Bernat Munkacsi,�Arja es kaukazusi elemek a Fin-Magyar nyelvekben�, apãrutã laBudapesta în 1901).

Nu toate regulile fonetice seaplicã întotdeauna în toate limbileînrudite sau în toate cazurileconsemnate de Dicþionarulexplicativ al limbii române. Astfel,qu latin trece în limbile greacã,britonã ºi umbrianã la p, dar înromânã aceastã lege foneticã nuse aplicã în toate cazurile, cum

9


s-a crezut pânã în prezent; astfel,cuvântul apa din limba românãeste explicat prin origine latinã cutrecerea lui qu la p (în latinãaqua). Aceastã explicaþie nu maipoate fi valabilã, deoarececercetãrile lingvistice au pus înevidenþã existenþa cuvântuluiappa în limba tracã, cu înþelesulde �izvor� ºi de aceea nu seimpune a fi aplicatã legeafoneticã amintitã, ca un ºablon.

- Este necesar sã amintim cãlimba românã prezintã îngramaticã o serie de trãsãturicaracteristice care nu pot fiexplicate prin intermediul altorlimbi romanice, sau prin originelatinã. În legãturã cu problemaavutã în discuþie, amintesc cã înlimbile românã, neogreacã,bulgarã ºi albanezã se remarcãîn gramaticã urmãtoareletrãsãturi caracteristice comunepe care cercetãtorii le-auexplicat ca provenind dintr-unsubstrat vechi balcanic: cazuldativ coincide cu genitivul,infinitivul aproape cã nu seutilizeazã, timpul viitor seformeazã cu ajutorul verbului �avoi�, articolul hotãrât se foloseºtenu înaintea numelui ci dupã el.|inând seama cã acestecaracteristici se întâlnesc înlimba albanezã, considerãm cãîn limba românã provin din limbadaco-moesicã.

- Nu s-a acordat atenþiacuvenitã cuvintelor din limbaromânã trecte în Dicþionarulexplicativ al limbii române cuorigine necunoscutã: subli-niem ºi faptul cã nu se maiprecizeazã teritoriul în careacestea s-au rostit sau serostesc astãzi. ConsultândDicþionarul limbii române deLazãr ªãineanu, am remarcat cã

acestea s-au folosit sau serostesc în majoritatea cazurilorîn teritoriul locuit de daciiliberi.

Dupã cum m-am convins,unele cuvinte pot fi explicate printeme ale limbii daco-moesice; deexemplu, cuvântul acerã dinlimba românã, cu originenecunoscutã, este de faptformat din douã teme ale limbiidaco-moesice, AK ºi ERU, careînseamnã �omul-vultur�. Probabilcã în vechime acest cuvântconsemna totemul �vultur�;cuvântul amiant, considerat deorigine necunoscutã sau explicatde cuvântul amiante din limbafrancezã, este de fapt un cuvântde origine daco-moesicã; înaceastã limbã, amiant se numeaamestecul de silicat dublu decalciu ºi magneziu cu care geto-dacii înfãºurau cadavrele înaintede a le arde, pentru a pãstracenuºa ºi resturi de oasecalcinate, cu scopul de a ledepune în urne funerare sau pesolul mormintelor.

Alãturi de cercetãrile ling-vistice, cele etnologice demon-streazã cã atât în arta popularãcât ºi în folclorul românesc sepãstreazã nealterate pânã înprezent tradiþii ºi obiceiuri alepoporului geto-dac.

Problema de care s-au lovitºi continuã sã se loveascãcercetãtorii noºtri este de faptideea fundamental greºitãdespre formarea poporuluiromân; considerând cã poporulnostru ºi implicit limba a începutsã se formeze abia dupã anul106 e.n., în urma cuceririi a 14%din teritoriul Daciei de cãtre ro-mani se încearcã sã se punãaceste lucruri împreunã ºi� nuse reuºeºte.

Întrucât se poate demonstracã influenþa substratului dac înlimba românã, aºa cum amarãtat mai sus, nu se remarcãnumai în vocabularul limbii ci ºiîn foneticã ºi gramaticã, ºi cãtradiþiile poporului dac s-aupãstrat pânã în zilele noastreprin arta popularã ºi folclor, seimpune CONCLUZIA, cã defapt, nu a avut loc în istoriapoporului dac o romanizare, cio împletire a elementelorcivilizaþiei acestui popor cuelemente latine. Stãpânirearomanã asupra unei pãrþi dinDacia (Banatul, sudul ºi centrulTransilvaniei, Oltenia, vestulMunteniei ºi Dobrogea) între anii106-271 e.n. a prilejuitîmprumuturi directe din limbalatinã, folositã ca limbã oficialã,FAPT care a dat limbii româneun caracter romanic: deci nu sepoate susþine cã baza limbiiromâne o formeazã limba latinã,aºa cum se considerã ºi astãzide cãtre mulþi cercetãtori, caurmare a faptului cã n-aucoroborat rezultatele obþinute înramurile interdisciplinare aleºtiinþei dezvoltãrii societãþiloromeneºti ºi a limbilor, prinviziunea materialismului dialecticºi istoric, care i-ar fi ferit deconsemnarea unor asemeneaerori care depãrteazã în loc sãclarifice un adevãr istoric ce numai poate fi ocolit.

�

10


În lucrarea sa din 1862 FelixColson se simþea dator sã-ºidesãvârºeascã opera dintinereþe, de data aceastapropunându-ºi sã punã în luminãadevarata naþionalitate avlahilor:��voi încerca sãdovedesc naþionalitatea loranticã�oare se va recunoaºteunitatea rasei, se va observavocaþia unei naþiuni[moldo-vlahe]printre þãndãrile coloniilor formatede Traian, colonii populate deLatini, Egipteni, Germani, Celþi,Mauri, Iberici?

Traian a transportat în Daciacoloni �ex toto orbi romano�[Eutropius, cartea a VIIIa,Adriano]Oare nu ar trebui sã cãutãm înaltã parte originea vlahilor dinMoldo-Vlahia ?�

Opera lui Felix Colson a fost,evident, destul de cunoscutãistoricilor români. În �Izvoare ºimãrturii strãine despre strãmoºiipoporului român� Mircea Muºat îlciteazã în capitolul V: Spiritualita-tea geto-dacilor�, în paragrafulreferitor la limba ºi scrierea geto-dacilor [pag.85] þara a aprofunda ,din motive lesne de înþeles,[lucrarea sa a fost publicatã în1980], afirmaþiile istoricului francez.

Pãrându-ni-se cã opera luiFelix Colson prezintã un interes cutotul special pentru istoria neamu-lui nostru, ne permitem sã publi-cãm traducera paginilor privitoa-re la mult discutata chestiune a

O poveste inventatã de istorici:cucerirea lingvisticã a Daciei de cãtre romani

Prezentare, adaptare ºi traducere din limba franceza de Valentina CIAPRAZI

În 1862, Felix Colson, cunoscut istoric francez romanofil, publica la Paris, la li-brarul �editor E. Dentu , �Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaqu-es�, lucrare ce venea sã completeze, dupã aproape un sfert de veac, o alta, publicatã în1839, despre viitorul Principatelor Moldovei ºi Valahiei.

preexistenþei limbii dace pe terito-riul ce avea sã fie �cucerit� de ro-mani, respectiv 14% din teritoriulDaciei, fãrã a mai lua în conside-raþie 86% din teritoriul ei, nicioda-tã cãlcat de picior de soldat ro-man.

��Care a fost dialectul vorbitde vlahi? Filologii l-au consideratca find importat de la romaniicuceritori. Nu este decât oaserþiune, ea pare puþin fondatã.Idiomul vlahilor este acela alpelasgilor, el s-a format de treizecide secole. El a fost vorbit pe Pind,cu mai mult de o sutã de aniînaintea cuceririi lui de cãtresoldaþii lui Traian. Niebuhr se mirãde uºurinþa cu care pelasgii dinPanonia se familiarizaserã cufolosirea limbii latine. SubAugustus, foarte puþin timp dupãce populaþia acestui þinut a fostsupusã de Roma, latina era dejarãspânditã printre ei ,��in omnibusPannoniis non disciplinaetantummodo sed quoquaelinguae, notitia Romanae� [Villejust,II,110]. În Peonia, în Pelasgonia, înMacedonia de sus, pe care Eschilo numeºte Pelasgia, în cantoaneledin Epir ºi din Tesalia, ocupate depelasgi, dialectul vlah nu a fostîmprumutat de la stãpânii lumii.Dimpotrivã, romanii vorbeau lim-ba pelasgilor.

Sã ne amintim cã pelasgii,enotrienii , italieþii, siculii, tirenienii,formau naþia italilor, dupã cea mai

mare semnificaþie indigenã a aces-tui cuvânt.

Pare sã se fi uitat cã mai mulþiautori i-au desemnat pe pelasgisub numele de Italici, cã siculii senumeau latini, cã troienii lui Eneas,a cãror consanghinitate cupelasgii este atestatã de toateistorisirile, au adoptat cu indigeniidin Latium numele comun de la-tini, ºi cã limba latinã n-a încetatniciodatã sa fie limba lor comunã.

Mai avem ºi alte dovezi istoricede trecut în revistã.

Care a fost numele regeluilegislator al pelasgilor , al italietilor,al siculilor,al prinþului care i-a fa-cut sã renunþe la starea de pãs-tori, al regelui sub care ei s-audedicat agriculturii, al ºefului carei-a condus în Latium? Oare nu senumea el Italicus sau Italius?

Pelasgii învinºi pe malurile Ti-brului inferior, supuºi de o naþiunestrãinã coborâtã din Abruzi, nu vorfi compus, cu învingãtorii lor, al cã-ror nume nu s-a pãstrat, un sin-gur popor, numit latin? Niebuhr{vol.I} adãuga: în interiorul penin-sulei, numele de locuri ºi a nume-roase vestigii dovedesc prezenþanaþiunii pelasgice.

Aceste vestigii se numescAcherentia, Telena, Argyppa, Si-pontium, Malaventum, Grumen-tium. Þinutul care se întinde dela o mare la alta ºi pe care suntîmprãºtiate oraºele, formeazãadevãrata Italie. Herodot îi numea

11


tesalieni ºi originari ai acestui þi-nut pe pelasgii care au colonizatItalia Este evident cã descenden-þii pelasgilor care locuiesc în nu-mãr de mai multe sute de mii înmunþii care au fost leaganul raseilor antice, cei care populeazã fos-ta Dacie, vorbesc încã limba naþi-onalã, care în Italia a dat naºterelimbii latine.

ªtim de la Herodot ,caredistingea elenii de pelasgi, caaceºtia din urmã formau o naþiunediferitã. Ei vorbeau o limbã pro-prie, care nu era greacã ºi pe careelenii o calificau drept barbarã.Totuºi nu existã între dialectul lorºi limba greacã, diferenþa caresepara limba lui Demostene deaceea a Iliriei ºi Traciei. Sã îm-prumutãm un alt citat de la JulesMichelet. Civilizaþia nu s-a nãscutnici de la populaþia iberiana a li-gurilor, nici de la celþii cambrieni;cu atât mai puþin din slavii veneþisau venzi, nici mãcar din coloniileelenice , care, cu câteva secoleînainte de era crestinã,s-au stabi-lit în sud ;ea pare sã aiba ca prin-cipal autor aceastã rasa de pelas-gi,sora mai mare a rasei elenice.Se pare cã pelasgii au adus în Ita-lia piatra cãminului domestic [Hes-tia Vesta ] ºi piatra de hotar [ZeusHerkeios], fundament al proprietã-þii. Pe aceastã dublã baza s-a ridi-cat edificiul dreptului civil, mare ºidistincta originalitate a Italiei.

Nu ne mai este permis sã neîndoim ca naþiunile pelasgice nuau fost poporul latin .Totul concuraspre a dovedi cã dialectul lor adevenit limbã latinã. Esteincontestabil cã pelasgii aucontribuit la fondarea Romei. Dece sã ne mirãm atunci cã un marenumãr de autori, ca pelasgiipanonieni,, ca pelasgii brutieni dinTesalia,din Macedonia, din Epir, capelasgii din Dacia au vorbit ºipãstrat dialectul lor naþional,pelasgica valaha, care a purtat înItalia numele de latinã.

A fost suficientã prezenþa vul-

turilor români pentru a revela lu-mii existenþa dialectului pelasgicvalah în Dacia. El nu a fost importatnici de la legiunile romane, nici dela colonii razboinici , transplantaþipe punctele limite ºi fortificate aleregatului lui Decebal. Aceºtia autrãit aproape un secol dincolo deDunare, aproape complet izolaþi,prin însãºi constituþia lor, de masãnaþiunii dace. Putem chiar avan-sa ideea cã în afarã de cetãþi, ra-porturile cu romanii s-au limitat laacelea pe care învinºii le-au avutcu publicanii.

Dialectul vlah preexista. Imediatdupã cucerirea romanã, el s-a re-velat spontan în Dacia, în Pano-nia ºi pe Pind. A subzistat mai alesîn toate pãrþile þãrii care nu au fostocupate de cuceritori. Un fapt ne-a frapat pe parcursul acestui stu-diu. Pelasgii,care s-au numit bru-tieni, sclavi, vorbeau greaca în Ita-lia, ba chiar i-au menþinut folosin-þa. Întorºi în Tesalia, pe pãmântulnatal, ei au abandonat aceastãlimbã strãina, odatã cu lanþurile,reluând încã odatã ºi pentu tot-deauna dialectul pelasgic vlah.

Sã chemãm istoria în ajutorulnostru. Traian a supus întreaganaþie a dacilor? Vom încerca sãdovedim cã o mare parte dintrepelasgi s-au sustras dominaþieiromane.Ei au trãit departe detaberele ºi coloniile ridicate deromani. Doar sub Caracalla masanaþiunii a început sã se gãseascãîn contact cu romanii. Este incon-testabil cã dialectul naþional eravorbit de aceste grupuri rãmaseindependente. Nu am citit nici într-o istorie cã dacii ar fi fost con-strânsi de învingãtori sã adoptelimba latinã. Ei erau învinºi ºi autrãit ca toþi învinºii imperiului. Pre-supunând, ceea ce nu se poate,cã Roma ar fi avut gândul de aextirpa idiomul lor, ar fi lipsit timpulpentru a desãvârºi aceastã mâr-ºavã opera .S-a stabilit prin dateistorice cã ºaizeci de ani s-auscurs de la Caracalla la Aurelian.

Nu putem admite cã denazaliza-rea se poate împlini într-un timpatât de scurt! S-a scurs un secolde cand Rusia loveºte Polonia, iarvictima ei e mai vioaie ca oricân-d;acum câteva secole turcii ºi ger-manii din Austria decapitau þinu-tul Madjarelor ºi-i trãgeau în þea-pa pe creºtini; niciodatã acestedouã imperii n-au fost mai aproa-pe de ruinã. Suntem întru adevãravansând ideea cã a fost imposi-bil în ºaizeci de ani sã se distrugãidiomul dacilor,care au fost foarteataºaþi de tradiþiile lor naþionale.Persecutaþi de ºaptesprezece se-cole,ei sunt încã aºa cum aufost reprezentaþi pe columna luiTraian. Plugarul moldo -valah aconservat în toatã puritatea satipul învinºilor gravaþi în bronzultriumfal al romanilor. Fidelimoravurilor pãrinþilor lor, pelasgiivlahi poartã sandale [opinci], bo-neta de piele de miel [cãciulã] ceeace a facut sa fie numiþi� Pileati do-miti;�învinºii purtau cãciula de pie-le; ei purtau de asemenea vesta,pantaloni ºi haina de piele de oaie,umil veºmânt secular ,costum alînvinºilor,dispreþuit de mândrii ro-mani, stãpânii lor. Doar cei elibe-raþi îºi puteau pune cãciula în zi-lele de Saturnale.

A trebuit ca istoria sã înregis-treze povestea despre coloniicare au adus în Dacia limba lati-nã.În acest scop scriitorii au inven-tat povestea sângeroasã a exter-minãrii naþiunii dace de cãtre Tra-ian.

Felix Colson �Nationalite etregeneration des paysans moldo-valaques�,Paris, E.Dentu, libraire-edituer,1862, pag.20-28.

�

12


Revista Familia, Foaie enciclopedicã ºi beletristicã cuilustraþii, în anul 1865 prezintã în paginile ei alãturi depersonalitãþi de talia lui Shakespere ºi operele unor românidemni sã figureze în ceea ce Iosif Vulcan numea cu mândrie�Panteonul român�. Astfel îi gãsim în paginele ei pe :Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie Bolintineanu, CostacheNegri, Anton Pann, Ion Heliade Radulescu ºi AndreiMureºianu. Apãreau însã, în anii 1866, în revista Familiaºi creaþiile de debut ale lui Mihai Eminescu ºi NicolaeDensuºianu. Proaspãtul student al �Academiei sãseºti dedrepturi�din Sibiu, N.Densuºianu, debuteazã în nr. 20 din10/20 iulie 1866 al revistei cu poezia �Zâna mea� în carepoetul exclamã:

...Doamne arde necuraþii ºi-i trimite în infern.. Sau :

A ta ginte-a fi ilustra, darã steaua ei divinãEste-n ceaþa primãverii, ºi încã nu s-a ivit.

La mai puþin de un an Eminescu va publica tot înpaginile Familiei, pornind de la aceeaºi temã , a viitoruluipatriei, � Ce-þi doresc eu þie, dulce Românie�:

EMINESCU ªI DENSUªIANU, MOMENTE DE REFERINÞÃA DACISMULUI ªI PATRIOTISMULUI ROMÂNESC

Dr. Napoleon Sãvescu

Vis de rãzbunare negru ca mormântul,Spada ta de sânge dusman fumegând,ªi deasupra idrei fluture cu vântulVisul tãu de glorii falnic triunfând.�

Poezia patrioticã pornind de multe ori de la aceeaºitemã, viitorul patriei, având ritmuri înãlþãtoare ºi pasiuniclocotitoare i-a preocupat în anii 1866 pe NicolaeDensuºianu ºi M.Eminescu, cel din urmã reuºind sã atingãînsã culmile perfecþiunii. Ei intrau în competiþie cu poeziide mult consacrate, cum ar fi Hora Unirii a lui V.Alecsandrisau Umbra lui Mircea la Cozia de Bolintineanu��Viitorde aur þara noastrã are/ ªi prevãd prin secoli a eiînãlþare.�

Iosif Vulcan, înzestrat cu o intuiþie deosebitã în adescoperi valori în tinerii lui colaboratori, va acorda primapaginã a revistei pentru �Misterele nopþii� de Mihai Emi-nescu, în nr.34, ºi deasemeni poeziei �Melancolia� de Ni-colae Densuºianu, în nr.36. Ca sã putem înþelege victoriaºi satisfacþia acestor doi tineri, trebuie sã amintim cã pri-ma paginã a nr.33 a revistei fusese rezervatã meditaþiei luiDimitrie Bolintineanu cu poezia �Scopul omului�. Dar sãvedem un vers din poezia lui Nicolae Densuºianu pentrua putea înþelege muzicalitatea care-i apropia aºa de multpe cei doi:

�Pe punte eternalã ce lumile le-mbinã,Mã trece ca ºi-o tainã, a ta mânã de crin;Tu eºti, copilã dalbã, o umbrã peregrina,Iar eu al tãu suspin!�

În toamna anului 1866 M.Eminescu a venit la Sibiusã-l întâlneascã pe fratele sãu de sânge Nicolae Eminovici.Mihai Eminescu va gãsi în gazda sa binevoitoare, în vârstãde 20 de ani, N.Densuºianu, un frate de spirit, iar înpreocupãrile acestuia privind mitologia ºi istoria veche apoporului nostru va gãsi o sursã proaspãtã, ºi continuã,de inspiraþie ce se va reflecta în poezia sa, ca de altfel ºi întoatã activitatea sa de viitor. Dar sã ne reântoarcem latinerii M. Eminescu si N. Densuºianu ca poeþi.

Întâlnirea celor doi de la Sibiu i-a redeschis lui N. Den-suºianu pofta de a culege ºi chiar a prelucra versuri po-pulare. Rima de data aceasta începe va fie încruciºatã,mult mai sofisticatã ºi ne sugereazã sonoritãþi întâlnite

13


mai târziu la M.Eminescu. Dar sã-l ascultam pe N.Densu-ºianu cu poeziile lui �botanice�: �Floarea soarelui�- 1867,�Legenda lacramioarei�-1875, ºi �Legenda crinului�-1888.

Printre lanuri lin se vedeLuna-n pâlcuri de fantomi,Iar pe malul moale,verdeDoarme umbra sântei domi

Unei legende culese de N.Densusianu, probabil prinMuntenia, el îi localizeazã acþiunea într-o mânãstire de pemalul Dâmbovitei, prelucrând schematic ideea unei �pro-misiuni nerespectate în dragoste� el ne spune:

�Dar copila pãrãsitã,Pre nisipul cel pustiu,Singur'geme ofilitãCa o falã pe sicriu.�

Dupã nouã ani de suspine apare un emir care o invitãsã stea lânga el ºi sã fie o �reginã dezmierdatã de serai�:

� Ea surâde ºi-apoi plângeCãtre Febul lucitor.......Vino! ªi cu braþul strângeValul moale curgãtor.�

Sigur cã se vor auzi ºi vocea plinã de reproº a iubituluiuitat:

�Mi-ai uitat amorul , juna,Pentru aur ºi paftal'.�

Mihai Eminescu va prelua ºi el ideea unei �promisiuninerespectate în dragoste�, prelucrând basmul, tot dinMuntenia, �Fata în grãdina de aur� cules de Richard Ku-nisch, va cizela muzical ºi va crea gândirea filozoficã adiamantului poeziei româneºti a �Luceafarului.�

Trecutul glorios îi pasioneazã pe cei doi poeþi. Dardacã la M.Eminescu poezia este mult mai complexã ºimai sofisticatã, la N. Densuºianu ea este mai simplã maisãracã, aºa cum putem vedea ºi din versurile urmãtoare:

�ªtefan, Domnul mareªtia de rãzbunareLa leºi ºi la tãtari.�

Eminescu va da însã imagini de frescã unui asemeneasubiect, vezi �Scrisoarea III-a�

În 1877 ambii sunt stabiliþi la Bucureºti ºi vechea loramiciþie se reia ºi se poate vedea în poemul lui M.Eminescu�Gemenii� .

Sî nu uitãm cã în 1898 Eminescu va declara cã : În

România totul trebuie dacizat�, în perioada în care N.Den-suºianu începuse sã lucreze la volumul �Dacia preistori-cã� lucrare în care alãturi de arheologia materialã, discipli-na istoricã riguroasã, el va introduce, pentru prima oara,ºi arheologia spiritualã din mulþimea de mãrturii scrise aleantichitãtii greco-latine, asociind probe gãsite la mii de anisau la mii de kilometri distanþã.

Dacã din punct de vedere poetic N.Densuºianu a fostatât calitativ cât ºi cantitativ un poet minor, nu acelaºilucru putem spune despre el ca istoric. Însã în studiul�Poeþi ºi critici�(1886), Titu Maiorescu trece în revistãcele mai importante succese ale literaturii române ºi alãturide Alecsandri, Eminescu, Vlahuþã, Caragiale, Delavranceaapar ºi �lucrãrile ºtiinþifice ale d-lor Haºdeu ºi NicolaeDensuºianu�.

Aceastã lecturã a poeziilor publicate de Eminescu ºiN.Densuºianu cred cã dezvãluie preocupãri comune,gânduri comune, modele ritmice comune cât ºi motivetematice, pe care însã Eminescu le va dezvolta magistralîn versuri,s iar N.Densuºianu în scrierile sale istorice.

�

Bustul lui Nicolae Densuºianu ridicat la Densuºprin grija fundaþiei Dacia Revival International

14


O atracþie irezistibilã a exercitat-o pentru Eminescu, încã din copilã-rie, mitul, cum mãrturiseºte în poezia �Fiind bãiet pãduri cutreieram�,în care spune cã poveºtile ºi eresurile i-au încântat sufletul, în vremeatãrmului fericit rãmas în urmã, pãstrând din el o stare de spirit aparte, înlegãturã cu întreaga creaþie popularã.

Pe firul mitului, Eminescu pãtrunde pânã în vremea dacilor, înpatria lor legendarã, în matricea stilisticã � Dacia Felix; în inima codruluiavându-ºi ºi locul de plãsmuire, de fãurire ºi lãmurire a neamului geto-dacilor; a daco-românilor.

Este o reconsiderare poeticã a patriei originare a protopãrinþilor, atãtânilor, cum spune Nicolae Densuºianu în opera �Dacia preistoricã�.

Înclinarea romanticului spre luminarea timpurilor prin onirism, estedublatã de un real interes pentru mito-istoria ºi istoria neamului sãu.

Poemul �Strigoii� � ultima creaþie eminescianã de la sfârºitul anului1876, perioada foarte fecundã, de dupã moartea mamei sale, þine ºi delegãtura sa cu Veronica Micle.

Suntem împinºi departe, în perioada trecerii barbare.O poveste de dragoste; impresionantã, se întrupeazã între Arald

�stãpân peste avari� ºi regina dacã.Dragostea devine mai puternicã decât ambiþiile de cucerire ale regelui,

care înainte de a o cunoaºte pe �Maria � regina dunãreanã�, dorea

�Sã fumege � nainte-mi oraºele-n ruinãSã se împlineascã visu-mi din codrii cei de brazi�Soarta însã îi schimbã drumurile ºi gândurile.

Îndrãgostitul e-n stare, în schimbul iubirii, sã punã la picioarelereginei

�Pãmântul cu Roma lui anticã.Coroanele cu regii pe frunte le aºezªi stelele ce vecinic pe ceruri colindeazãCu toate la picioare-þi eu le puneam în vazãDar nu-l mai vrei pe Arald, cãci nu mai vrei nimic�Pag. 94 vol. II opere

Este constatarea de sfârºit, pentru cã Regina dunãreanã a murit.Atmosfera creatã de poet, reface un timp în care miraculosul ºi

povestea, sunt tãrâmuri, planuri, propice manifestãrii irealului.Avem senzaþia cã trãim în plinã epocã a dacilor, adunaþi de ritualul

impresionant, ce desfãºoarã gesturi ºi miºcãri anume, cu semnificaþiiadânci, simbolice.

�Fãcliile ridicã, se miºc în line pasuri,Ducând la groapã trupul reginei dunãrene,Monahii, cunoscãtorii vieþii pãmânteneCu barbele lor albe, cu ochii stinºi sub gene,Preoþi bãtrâni ca iarna, cu gîngavele glasuri.�

Prezenþa � cu funcþii revelatoare a �monahilor cu barba albã� ºi a�preoþilor bãtrâni ca iarna� � duce cu gândul la epoca dacilor, în timpulcãrora bãtrânii � moºii � mocsus gentes, erau consideraþi înþelepþiineamului pentru cã se confundau cu �sarabii cu tiarã�, cu regii ºi monar-hii, cei de rang nobil dar, cu rol sacerdotal.

Ne transpunem în acel timp ºi intrãm prin tunelul vremii, într-oepocã a simbolurilor semnificante, a unei organizãri religioase a societãþii,

EMINESCU ºi fascinaþia mituluiProf. Maria CIORNEI

în care miturile nu mai aveau miezul ascuns, ele erau realitãþi; ritualuri,invocaþii, exerciþii de intrare în consonanþã cu Cerul, cu Zalmocsis.

Arald devine o funcþiune, un simbol al îndrãgostitului, al dragostei,mai tare ca moartea. El va sãvârºi fapte care-l vor duce în locurile undeîºi are originile neamul reginei dunãrene.

Cadrul natural transmite un fior dincolo de fizic, având putereamiraculoasã de a ºterge liniile demarcatoare între real ºi ireal. Timpul ºispaþiul se relativizeazã. Locul de naºtere al unui neam nu suportãtransformãri, el este tipar unic pãstrat peste timp, în atemporalitate.

�Ajuns-a el la poala de codru-n munþii vechiIzvoarã vii murmurã ºi saltã sub piatrã,Colo cenuºa surã în pãrãsita vatrãÎn codrii adânci cãþelul pãmântului tot latrãLãtrat cu glas de zimbru rãsunã în urechi.�

Eminescu creeazã imagini care au rol edificator, a cãror înþelegereface ca sã treacã fiori peste inima celui ce se lasã purtat de mit, ce se lasãcondus dincolo de graniþele realitãþii simple.

Arald cautã rãspunsuri la întrebãrile legate de existenþialitate, deinterferenþa tãrâmurilor. ªi acestea nu le poate afla decât gãsind peînþeleptul înþelepþilor � bãtrân ca piatra.

�Pe-un jilþ tãiat în stâncã stã þapãn, palid, dreptCu cârja lui în mânã, preotul ce pãgân,De-un veac el ºede astfel de moarte uitat, bãtrân,În plete-i creºte muºchiul ºi-n muºchi pe al sãu sân,Barba-n pãmânt i-ajunge ºi genele la piept.�Idem p. 95

Deºi regina a domnit peste un popor creºtin, suntem în perioada încare miturile creºtine nu exclud pe cele aºa-zis pãgâne, este perioada încare seva miturilor circulã dintr-unele în altele ºi acest lucru fiind posibildatoritã faptului cã miturile creºtine preiau multe din simbolurile, chiarsensurile celor �pãgâne� ale dacilor, care � de fapt � n-au fost niciodatãpãgâne, având în vedere sensul strict al cuvântului �pãgân�, dacii chiarau premers creºtinismul. Se poate vorbi chiar de un creºtinism avant lalèttre � cãci dacii erau monoteiºti.

ªi la dacii vechi ºi la cei din timpul lui Arald � regele avarilor,bãtrânii sunt depozitarii experienþelor ºi cunoºtinþelor tainice alemisterelor transmise pe cale oralã.

Se ºtie cã dacii nu consemnau, asemenea practici legate de misterelezalmocsiene, în scris, tocmai pentru a nu li se pierde puterea, pringolirea de miezul - esenþã, înlocuit prin profan.

În codri daci, se afla �preotul cel bãtrân� a cãrui existenþã pare cã aîncremenit; timpul nu mai are importanþã. El înseamnã poarta ºiposibilitatea de a descifra enigmele.

Aparent, uitat de oameni ºi de vremi, el totuºi existã - dovadã vie atimpurilor vechi, care aºteaptã refacerea verigii, din lanþul existenþeineamului dacilor � acum creºtini.

Preotul pare a nu avea nici o semnificaþie, nici un rol, pare a se fimineralizat.

�De veacuri el stã orb,Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunã.�Arald cunoaºte puterea acestui preot.

15


�O mag de zile vecinic, la tine am venit,Dã-mi înapoi pe-aceea, ce moartea mi-a rãpit.�

Fãrã cuvinte bãtrânul � care se identificã cu piatra - îl conduce spre�un dom de marmur.�

Drumul este iniþiatic. Bãtrânul face gesturi ce semnificaþie magicã. Elbate în poarta prãbuºitã �ce duce-n fund de munte � bate de trei ori cucârja lui cea veche.

Obiectele i se supun: �poarta cu zgomot cade din vechii ei uºori�Bãtrânul se înclinã�

Magul stãpâneºte prin � a farmecelor vrajã�, invocã puterea de a daviaþã a lui Zalmoxis, pentru a reda-o pe Maria, regelui Arald.

Prins în vârtejul gesturilor, ce au dezlãnþuit forþele altui tãrâm, Araldrãmâne martorul uimit al spectacolului reînvierii, ori al intrãrii în lumeade dincolo.

Fantoma Mariei, devine dovada intrãrii într-o realitate diferitã, pestecare regele � zeu Zalmocsis - Stãpânul Vieþii ºi al Morþii- domneºte.

Preotul mag are funcþiunea de mijlocitor dar ºi de paznic ºi dovadãtotodatã a existenþei, fãrã moarte - în veºnicie a unei noi lumi, oricândputând fi prezentã prin puterea lui Zalmocsis, prin reînvierea fantomelor� deci în irealitate, în alt spaþiu ºi timp � în indisticþiune, a patriei originare,a magilor conducãtori de neamuri ºi translanþi dintre pãmânt ºi Cer.

Moartea nu e un sfârºit, un dat pentru totdeauna � o încheiere, cidoar o petrecere peste graniþe existenþiale, în lumi cu dimensiuni distincte.

În lumea contururilor abia simþite, descarnate, Maria cere maguluisã mijloceascã pe lângã Regele Lunii sã treacã pe Arald în timpul ei.

�Rege a venit Maria ºi-þi cere pe Arald.De atunci în haina morþii el s-a-mbrãcatAdes cãlare pleacã în mândre nopþi cu lunãªi când se-ntoarce, ochii lucesc cu voie bunã�

Cei doi � deºi au intrat în spaþiul fantastic al fantomelor � suntsupuºi temporalitãþii, spaþiului segmentat, dar câºtigând în schimbveºnicia.

�Ei trec ca vijelia cu aripi fãrã numãrCãci caii lor aleagã alãturea-nspumaþiVorbind de-a lor iubire � iubire fãrã saþ�,;strigãtul Mariei devine semnalul � cheia reintrãrii în spaþiul

întunericului

�Arald, striga crãiasa � las �faþa sã-mi ascundN-auzi tu departe cocoºul rãguºit.�

E conturatã, în esenþialitate, structura imaterialã a personajelor �strigoii � care penetreazã imaterialul, o compensaþie poate pentrucondamnarea de a fi numai umbrele nopþii,

�Ei zboarã-o vijelie, trec ape fãr�de vadEi trec în repegiune de râuri fãrã punte.�

În tabloul final, reapare Magul-bãrân, predestinat ºi Magulpreînchipuie, prin prezenþa sa, marca, semnul lumii vechi care n-amurit ºi nici nu moare. Este în amorþire. Iniþiaþii, ca ºi îndrãgostiþii pot,prin mijlocirea preotului bãtrân, sã intre în lumea înaintaºilor lor, dacã sesupun legilor lui Zalmoxsis.

Magul e însoþit de un corb alb ºi de unul negru. În disticþiune ca ºi înindisticþiune albul e ziua, viaþa, iar negru �noapte, moartea. Stãpânpeste aceste tãrâmuri ale vieþii ºi ale morþii e Marele Zeu, Zeul Moº,Zeul Zalmocsis, moºul, magul, preotul este sacerdotul, cel ce vine dinillo tempore, care þine în mâini �cârja lui cea veche� axul Lumii legândCerul cu Pãmântul.

El este iniþiatul � cunoaºte cuvintele cheie.Invocaþiile le spune cu siguranþa apariþiei ºi a efectelor lor.�Din inima-i, pãmântul la morþi sã deie viaþãiar duh dã-i tu Zalmoxis, sãmânþã de luminãDin duhul gurii tale ce arde ºi îngheaþã.�

Iatã tãrâmurile existenþei în coordonatele esenþiale ºi toate �cuprinzând, viaþa -�gura arde�, ºi moartea - �ºi îngheaþã�.

Prin iniþierea magului, se realizeazã un transfer de putere.

�Stihii a lumii patru, supuse lui AraldStrãbateþi voi pãmântul ºi a lui mãruntaie.�

Ochii lui Arald, care a acceptat sã intre în lumea negurilor, pentruMaria, pot vedea acum mari taine, metamorfoze.

�Atuncea dinaintea lui Arald, zidul piereEl vede toatã firea amestecat afarãNinsoare, fulger, gheaþã, vânt arzãtor de varãDe parte vede � oraºul pe sub un arc de parãªi lumea nebunise, gemând din rãsputeri.�

Concluzia ne duce cu gândul la faptul cã mitul nu este doar opoveste; este o înmagazinare de date reale, venite din indistincþiune.

Ochii minþii, dublatã de o sensibilitate a înþelegerii lumii sacre, potdesprinde foile ce s-au aºternut în straturi, care constituie garanþia încifrãriicodului originar, chiar dacã, sau cu atât mai mult, cu cât acesta estearuncat în lume.

Memoria colectivã îi asigurã veºnicia, fãrã a putea pãtrunde cifrul-semnificatul.

Nemurirea sufletului este o realitatea pe care o gãsim în panteonulspiritual al dacilor, dar ºi al daco-românilor de astãzi.

Nemurirea, desfãºuratã în spaþiul nopþii, a dat naºtere mitului desprecare vorbeºte Eminescu explicat în motoul capitolului al III-lea.

�...Cum de multe ori când moroamenii, mulþi dintre acei morþizic, se scoalã de se fac strigoi�Îndreptarea Legii 1652

Din tensiunea emoþionalã, descifrãm, pe visãtorul ºi romanticulEminescu, în spaþiul iubirii pasionale; dincolo de datele misterelor dinacest poem, este vorba de Maria istoricã � regina unui popor, a celuidac, ce s-a închegat în vremuri imemoriale ºi care existã ºi astãzi.

Eminescu e fascinat de mit. Pe lângã cel cunoscut al zburãtorului,acesta reînvie vremurile dacilor când Dochia, fiica regelui dac, e înconjuratãde ursitoare (Povestea Dochiei ºi a ursitoarelor).

Acestea îl pasioneazã, îl incitã, îi stimuleazã imaginaþia, se lasã furatde tãrâmuri de dincolo de fizic, populate de figuri miraculoase(Ursitoarele).

Codrul este locul în care misterele pot fi oficiate prin ritualuri caredau puteri unor personaje emblematice (Muºatin ºi codrul; DragoºVodã Cel Bãtrân).

Codrul înseamnã densitate, întunecime, deci mister ºi acesta nu sepot manifesta în magia ºi semnificaþiile lui la lumina solarã, ci numai încea a nopþii ,sau a celei ce se cerne slab prin desime. Eminescu este înfapt magul, vrãjitorul ce descifreazã de pe tâmpla timpului aceste mistere,este Dacul rãtãcit într-o lume strãinã ºi ostilã ,care în strãfundurile sufletuluipãstreazã ecouri ale timpului mitic, în care se refugiazã.

Trecerea în revistã a acestor opere este doar o incitare la studiu, cepoate fi mult mai amplu. Noi ne-am permis sã încercãm a pãtrunde îninteriorul fascinant al unei felii din creaþia eminescianã, care, iatã, poateîncã fi sursã excepþional de bogatã, pentru descifrarea spiritualitãþii unicea unui popor � vieþuitor de zeci de milenii � pe acest pãmânt, izvorâtorde creatori de geniu.

16


CRONICA ÞÃRII ROMÂNEªTI

Una dintre cele mai spectaculoasetãbliþe de la Sinaia este aceea pe care escrisã cronica secretã a ÞãriiRomâneºti., în vechiul grai al geþilor. Seºtia de o cronicã în limba românã,comandatã de Mihai Viteazul, care însãs-a pierdut. Toþi regii ºi voievoziipomeniþi în cronica secretã au domnitîn Þara Româneascã.

Registrul din stânga-sus ºi dreapta-sus este dedicat lui Zalmoxis, respectivlui Pythagoras, regele Scyþilor, care,vrând-nevrând, a rãmas în istorie camarele persecutor al zeului get. Înregistrul din stânga, sub chipul luiZalmoxis, apare un text privindu-l peBoerovisto, care, deºi a avut ca marireºedinþe cetãþile de la Miercurea Ciucºi Orãºtie, a plecat totuºi de la Helis,actualmente Piscul Crãsanilor, judeþulIalomiþa. Inscripþia este aceasta:BOEROVYSETO // UTY TARIODALMATOY SYRAONI MEGASCOREY. Traducerea: Boerovisto // LaApa Divinã (Naparis), cãpeteniiledalmate l-au slãvit pe rege.

În stânga jos, la dreapta unui templu,zis în graiul getic SAB-A-DIOS �CasaZeilor�, apare nobilul VRA-ZAR �Celde pe (cu) Apã� (cf.rom. prea; zer; ie-zer; vârºã), variantã pentru AIS-EPOS(cf.rom. apã; isop), alt supranume al

O CRONICÃ A POPORULUI DAC PE PLACUÞE DE PLUMBDespre originea ºi istoria plãcuþelor de plumb se ºtiu prea puþine lucruri. În cel mai bun caz existã controverse

susþinute de diferiþi istorici care le-au dat atenþie de-a lungul timpului. Pânã la aflarea adevãrului legat de acesteplãcuþe, Traducerea, interpretarea sau tãlmãcirea lor este un lucru care intereseazã mai mult. În premierã, inginerulDan Romalo dupã o muncã asiduã de zeci de ani publicã un volum intitulat Cronicã Apocrifã pe plãci de plumb, apãrutla editura Arvin Press în 2003 ,volum în care prezintã traducerea plãcuþelor o datã cu clasificarea acestora. În lunamai 2004 la Academia Românã, Drd.Aurora Petan susþine o comunicare publicã în care face o istorie a plãcuþelor,anunþând începerea unui studiu sistematic aplecat asupra acestora. La congresul de dacologie din luna iunie, reputatullingvist Adrian Bucurescu ,autor printre altele a volumelor �Dacia Secretã� ºi �Dacia Magicã� prezintã în plenullucrãrilor traducerea a douã dintre aceste plãcuþe. Continuând cu consecvenþã, în acest numãr, Dacia Magazin conti-nuã publicarea traducerilor în tãlmãcirea lui Adrian Bucurescu.Toate aceste traduceri vor fi reunite în volumul�Tainele tabliþelor de la Sinaia� în curs de apariþie la editura Arhetip.

Dacia Magazin

tatãlui adoptiv al lui Apollon-Zalmoxis,zis în româneºte Sfântul Iosif.

Cam în centrul cronicii, în dreapta-oblic deasupra lui VRA-ZAR, apare ºiregele OROLIO - Oroles, adicã �Vultu-rul� (cf. slav. orilu �vultur�; rom. rarãu�uliu; erete�), care, dacã mergem în spi-ritul cronicii, a domnit în viitoarea ÞarãRomâneascã. Dar, înaintea lui, sus, încentru, se aflã regele DROMYO, abre-viere din DROMICHAITES, care ºi ela domnit la Helis, pe Ialomiþa.

În dreapta lui VRA-ZAR este chipullui REMO sau REMIO �Conducãtorul;Cârmuitorul� (cf.lat. remus �vâslã�),tatãl lui Boerovisto, care apare aici cunumele VASOLO (cf.gr. vasileos �ju-decãtor; rege; împãrat�; rom. vâslã).

Jos, al doilea de la dreapta la stânga,se aflã voievodul SE-NES-LAV �Cel dela Apa (Curatã) Sfântã� (cf.rom. naº;neaoº; a lãia; Neajlov), aici cu numelede SANI-APO �Cel de la Apa Vrãjitã�(cf.rom. de seamã; semeþ; apã). El erasocrul lui DEMAROE, abreviere pentruTO-CHOMERIU �Cel cu Comoara�,supranumit de popor Negru Vodã, alcãrui chip se aflã sub cel al lui NATY-HO �Blestematul�, poreclã a regeluiscyth Pythagoras.

Sub un alt chip al lui Apollon-Zalmoxis, care e în dreapta-sus, se aflã,sub numele getic de MYRYSIEO �Strã-lucitorul�, Mircea cel Bãtrân. Din faþa

lui Mircea, scrie vertical-orizontal-verti-cal: NATYS OR BISORAPO DOM-BYO, adicã �Urmaºi ai lui Basarab celMare�. Basarab se aflã sub chipul luiMircea.

Faþã în faþã cu Mircea se aflã nepotulsãu, Vlad Þepeº, care, la stânga, areurmãtoarea legendã: NATO DEMAROEON SONTO ANTEI O NEOMAHEDONOI JIOON. Traducerea: Celnãscut de (ca) moroi (strigoi) a fostîntâiul care a înlãturat sfetnicii murdari(pãtaþi; compromiºi). Chipul lui Vlad esteînconjurat, în stânga vertical ºi josorizontal, de inscripþia: NATYH COMA-NYSEOY �Duºmanul Cumnailor (Tur-cilor!)�.

Faþã în faþã cu Orolio e MihaiViteazul, cu legenda MAIHAI I MAY�Mihai cel Mare�, ce era iniþiat în taineleDaciei ºi cãruia îi era dedicatã cronica .

În dreapta lui Mihai se aflã mamasa, Theodora, cu legenda MAT YHDOOYHA �Miaca de la Apa Minunatã�. Seºtie cã Theodora se nãscuse la Târgulde Floci, la vãrsarea râului Naparis(Ialomiþa) în Dunãre. Este singurafemeie care apare în aceastã cronicãilustratã.

Textele ºi ilustraþiile celelalte vor fidezvãluite în volumul �Tainele tãbliþelorde la Sinaia�, în curs de apariþie la Edi-tura Arhetip.

�

Adrian Bucurescu

TABLIÞELE DE PLUMB DE LA SINAIA

17


18


1. Cuvinte autohtoneArheologii ºi istoricii au dovedit cã

geto-dacii alcãtuiau un popor nume-ros, care trãia pe arii mai întinse de-cât partea din Dacia ocupatã timp de165 de ani de romani ºi care avea ocivilizaþie remarcabilã.

Lingviºtii români au admis acesteconcluzii, dar, prin ipotezele lor asu-pra formãrii limbii române, le-au con-testat. Ca ºi vechii cronicari, impresi-onaþi de asemãnarea izbitoare dintreromânã ºi latinã, lingviºtii contempo-rani au emis ipoteza cã limba ocupan-þilor latini a înlocuit pe cea a autohto-nilor geto-daci.

B. P. Hasdeu, înþelegând cã aceas-tã ipotezã este absurdã, s-a strãduitsã justifice moºtenirea de la autohtonia unor cuvinte româneºti care au co-respondent în limba albanezã.

Ca urmare, lingviºtii au admis ipo-teza cã sunt autohtone cuvintele ro-mâneºti care nu au corespondent ase-mãnãtor în latinã sau slavã, nu au fostîmprumutate de la popoarele vecineºi au corespondent în limba albanezã.S-au evitat întrebãrile: Dacã limbilelatinã, dacã, tracã, ilirã ºi slavã suntindo-europene, deci înrudite între ele,aºa cum s-au moºtenit în românã ºialbanezã din dacã, tracã sau ilirã cu-vinte înrudite, oare nu s-au moºtenitîn românã cuvinte dace care erau în-rudite cu cele latine sau slave? Careeste originea cuvintelor de bazã dinlimba românã?

În lucrarea de faþã, se considerãca sigur moºtenite �din substrat� cu-vintele gãsite ca atare în scrierile vechi.Asupra originii altor cuvinte româneºtise pot face mai multe ipoteze cu pro-babilitãþi mai mici sau mai mari de afi adevãrate. Certitudinea înseamnã

CONTROVERSE ASUPRA UNOR PROBLEME DE LINGVISTICÃMioara Cãluºiþã-Alecu

probabilitate 1 (100 %).Demonstraþiile se pornesc de la

limba românã, deoarece ea este cu-noscutã cu certitudine.

În argumentãri se folosesc com-paraþii cu limbile vechi, mai ales cusanscrita, limba vechii Indii, fiindcãaceastã limbã indo-europeanã s-a pãs-trat în scrieri, i se cunoaºte pronunþa-rea ºi s-a despãrþit de limbile geto-dacã, tracã, latinã ºi slavã cu mult îna-inte de ocuparea Daciei de romani,poate cu mai multe milenii.

Se considerã cã deducþiile fãcutede lingviºti privind reconstrucþia uneilimbi indo-europene comune sunt ipo-teze care au o probabilitate accepta-bilã de a fi adevãrate.

1. Cuvântul apã este considerat delingviºti cã descinde din latinul aqua,-ae. În limba sanscritã îi corespundeap, apas (2, p. 30). În Avesta, celebracarte persanã a lui Zarathustra, des-cântecul de purificare a apei începe:apo...(1). Nicolae Densuºianu citavechi denumiri de ape sau localitãþicu rãdãcina ap, ca Apamari din Me-sopotania, lângã Eufrat (4, XLI, p.683). Un râu în Dacia, poate Caraº,este citat în scrieri Apos, Appion (6,p.174). ªi în limba indo-europeanãreconstituitã existã rãdãcina ap pen-tru apã. Nu este probabil ca dacii sã fiadoptat denumirea aqua de la romaniºi sã o fi transformat tocmai în for-ma mai veche apa, mai ales cã litera pse pronunþã mai greu decât qu. Re-zultã cã apa este un cuvânt vechimoºtenit de la autohtoni.

2. Cer este considerat de lingviºticã provine din latinul caelum,-i. În lim-ba românã morfemul cer este o rãdã-cinã prolificã ºi apare în variante ca:cear, cer, cior, ciur...Ea indicã pe cel ce

se miºcã în cuvântul cer, (deoarececei vechi vedeau cã cerul se miºcã),ºi în cuvintele cioarã, ciur, picior...Acestã rãdãcinã aratã locul prin carese face miºcarea - loc de trecere - încerdac, Cerna, Cernavoda, Cernobâl-...sau miºcare, agitaþie în ceartã, cer-cetare, cert...Sunetul r se pronunþãmai greu decât l, deci nu este proba-bil ca de la l sã se fi trecut la r. Ovidiuera impresionat de frecvenþa mare alui r în limba getã. La ea se refereaprin expresii: vox fera, vox ferina,barbara verba, murmur, in ore (4,XXVI, 6, p.381). În limba sanscritã,car (pronunþat car), indicã pe cel carese miºcã (2, p.240).

Este probabil cã exemplele date delingviºti, în care cer sugereazã negru,au apãrut când obiecte miºcãtoarenegre, ca cioara de pildã, au fãcut sã ise asocieze în unele cuvinte rãdãciniicer ºi culoarea neagrã (3, p. 18, 34,60, 104). Este probabil cã înþelesul denegru a fost adoptat, în românã, subinfluenþa limbilor slave, în cuvinte cacernealã, cernit...

Faptul cã toponimul Cerna apareîn vechile scrieri: Dierna, Tierna, Sta-tia Tsiernensi, colonia Zernensis, Zer-ne, (6, p. 175) ridicã problema uneipronunþii diferite a lui ce în latinã faþãde dacã, dar nu contestã moºtenireatoponimelor analizate ºi semanticii lordin limba daco-geþilor.

În concluzie cuvintele: cer, a cer-ceta, cerdac, cioarã, picior... au o pro-babilitate mare de a fi moºtenite de laautohtoni.

3. Cum cererile se adresau ceru-lui, este probabil cã vorba cer a gene-rat verbele a cere ºi a cerºi (în conti-nuu-ºi, a cere-cer). Ipoteza lingviºti-lor cã a cere provine din verbul latin

19


quaerere este prea puþin probabilã (3,p. 60).

4. S-a presupus cã jivinã este uncuvânt adoptat de la slavi ºi cores-punde în rusã. Existenþa cuvântuluijivana - animal viu - în limba sanscri-tã (2, p.270) justificã ipoteza cã ºicuvântul jivinã ar putea avea rãdãciniautohtone.

5. Luptã este un cuvânt reprezen-tativ pentru geto-daci, înrudit, fãrãîndoialã, cu numele lupului. Aceastãfiarã avea putere de simbol pentru ei.Steagul lor dragonul-dracul avea capde lup. Unii istorici antici au asociatchiar numele dacilor cu numele fri-gian al lupului. Românii au moºtenitrespect pentru lup. În snoavele carecirculau în Franþa cu lupul pãcãlit devulpe, la români, lupul era înlocuit deurs. În limba sanscritã, rãdãcina lupsugereazã spargere, rupere, distrugere(2. p. 555). În latinã, lupta se numeº-te luctatio, -onis ºi luctatus,-us. Rã-dãcina sanscritã ºi înrudirea cuvântu-lui luptã cu lup aratã cã vorba româ-neascã descinde din rãdãcini indo-eu-ropene vechi ºi în românã pt nu a pro-venit din latinul ct.

6. Plug este un cuvânt care nu arecorespondent înrudit în latinã, dar areîn limbile slave ºi baltice. Corespon-denþele slave pentru numele unorunelte agricole româneºti a dus la pre-supunerea cã românii, care adoptase-rã denumirile latine, s-au retras înmunþi ºi s-au lãsat de plugãrie în tim-pul migraþiilor barbare. Ei s-ar fi rea-pucat dupã venirea slavilor (5, p. 56-70). Cercetãrile arheologice contestãaceastã ipotezã ºi dovedesc continui-tatea de vieþuire ºi în câmpie. Exis-tenþa cuvântului plug ºi în englezã, lim-bã care nu a suferit influenþe slave,argumenteazã o ipotezã cã acest cu-vânt, rãspândit pe o arie mare, estemoºtenit din limba veche comunã ºieste autohton în limba românã.

7. Pentru cuvintele sare ºi a sãri

probabilitatea de a fi vechi, autohtoneeste mult mai mare decât aceea de adescinde din corespondentele latinesal, salis ºi salio, -ire care se pronun-þã mai uºor. Omul tinde sã-ºi uºurezeºi simplifice vorbirea, iar sunetul �r�se pronunþã mai greu decât �l�. Lim-ba geto-dacã pãstrase multe sunete�r� din limba veche comunã. În lim-ba sanscritã, �ara înseamnã mers, miº-care, sãgeatã, sare, cãdere de apã... (2,p.697).

8. Dupã lingviºti, cuvântul sfântprovine din latinul sanctus. În Aves-ta, legea sfântã este numitã DaianaSpenta (1, 3), iar în paleoslavã sfântse spune svetu. N. Densuºianu con-sidera cuvântul sfânt (sfinx) din grea-cã (4, XLI, 10, p. 703). Aceste cuvin-te corespunzãtoare celui românesc neîndreptãþesc sã emitem ipoteza cã ºicuvântul sfânt este autohton, moºte-nit de geto-dacã din vechea limbã co-munã.

Este totuºi posibil ca forma pre-scurtatã care apare în vorbirea popu-larã ca Sânt Nicoarã, Sânt Toader sãfi apãrut ulterior sub influenþa limbiilatine, mai exact a misionarilor careau creºtinat pe daci, misionari latini,trimiºi de Roma. Tot din latinã provinºi alte cuvinte înrudite ca sanctuar...

9. Soare este un cuvânt moºtenitdin limba geto-dacilor, limbã care apãstrat în cuvintele ei tradiþii indo-eu-ropene ºi chiar egiptene foarte vechi.Soare conþine silaba regalã rare careapare în cultul Soarelui din vechiulEgipt ºi în mantra - silabã sfântã evo-catoare - a Soarelui ºi a focului layoghinii din India. Cuvântul românescrãsare aratã cã Soarele - Ra - sarepeste orizont, ºi, în adevãr, Soareleapare pe cer printr-o sãriturã, nu ridi-cându-se printr-o miºcare continuãdeasupra orizontului. În limba sanscri-tã este numit sura ºi surya (2, p. 721,727), cuvinte care amintesc de numelemuntelui Surianul ºi de cuvântul ar-surã, care indicã efectul Soarelui. În

limba latinã, arsura înseamnã cãldu-rã. În Eneida, Eneas evoca un zeuSoranus (3, p. 64). În scrierile bizan-tine, se pomeneºte de unul din sfinþiipãrinþi care se numea Soranus, adicãpurta numele Sfântului Soare. Acesteargumente ne îndreptãþesc sã consi-derãm cã vorba soare este autohtonãºi nu descinde din latinul sol, solis,cum au presupus lingviºtii.

10. ªi conjuncþia care leagã este,dupã lingviºti, descendentã din latinulsic, care înseamnã aºa. În limba san-scritã, si, ºi înseamnã a lega, a ataºa,a înoda...(2, p. 666, 712), sens carecorespunde semanticii sugeratã demorfemul ºi în limba românã în cu-vinte ca a înºira, înºiruire, ºir, ºirag...;cu sensul puþin alterat, este întâlnit înverbul francez dechirer. Conjuncþia ºieste deci autohtonã ºi nu provine dinlatinul sic. Acesta, se constatã cã, înromânã, corespunde lui sâc, dar fãrãsã se poatã preciza gradul de înrudi-re.

Mai mulþi cercetãtori au afirmat cãmulte din cuvintele de uz curent dinlimba românã sunt autohtone. S-aargumentat aceasta pentru peste 300de astfel de cuvinte (3, p. 60-61).

Poziþia centralã a României, ºi alimbii române între limbile centum ºisatem aratã importanþa studiului lim-bii române pentru lingvistica indo-europeanã. Pentru a ajuta ºi încurajaobþinerea unor rezultate corecte, ar fifoarte de folos alcãtuirea unui dicþio-nar sanscrit-român. În actuala situa-þie, un astfel de dicþionar serios arputea fi alcãtuit numai printr-o cola-borare cu sanscritiºti indieni.

Cartea de verbe alcãtuitã de Dani-lã Incze, care se numeºte Dicþionarsanscrit-român apãrutã la ed. Univer-sitãþii Bucureºti, în 1995, este o reali-zare, dar ea este departe de a satisfa-ce nevoile unei cercetãri corecte a lim-bii române.

�

20


TRTRTRTRTRAAAAANSILNSILNSILNSILNSILVVVVVAAAAANININININIA, INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNIIA, INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNIIA, INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNIIA, INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNIIA, INIMA ETERNEI DACO-ROMÂNII

Ing. Dan Ioan PREDOIU

Conducerea treburilor principatului a fost atribuitã unuiguvernator, demnitate care fusese înfiinþatã anterior dinanul 1691, de când Principatul Transilvaniei fusesesubordonat direct împãratului.

Inocentie Micu Klein, membru în Dieta Transilvanieidin 1729, episcop român greco-catolic, începe o luptã aprigãpentru acordarea românilor, care trec la greco-catolocism,a drepturilor cuprinse în diplomele leopoldine, luptã caredureazã pânã în 1751, când este silit sã renunþe la funcþiade episcop ºi sã ia calea exilului, la Roma, unde moare în1768.

În 1737, lui Inocentie Micu Klein nu i se dã dreptul dea prezenta textul unui memoriu adresat Dietei, deoarece

acesta a refuzat sã înlocuiascã termenul de �naþiune ro-mânã� prin cuvintele �români� sau �plebe româneascã�.

De unde sã bãnuiascã vrãjmaºii neamului nostru, carecãutau la acea datã sã-i dezrãdãcineze pe româniitransilvãneni de la credinþa strãmoºeascã ortodoxã, cã deatunci ºi pânã în zilele noastre peste veacuri, greco-catolociiardeleni se vor dovedi dintre cei mai mari patrioþi români,la fel cum a fost ºi înaintaºul lor Inocentie Micu Klein?Credincioºii neamului lor, patriei ºi limbii române maternecu care au crescut, chiar dacã ulterior au vorbit ºi ungu-reºte sau nemþeºte sau li s-au schimbat ºi numele.

În anul 1761, generalul Buccov recenzeazã în Transil-vania 2.716 dascãli români, stare care atestã dorinþa de ase ridica a naþiunii române. Ceea ce nu-l împiedicã pe ge-neralul Buccov sã ordone, în acelaºi an 1761, incendiereasau dãrâmarea unui impresionant numãr de biserici ºi

mãnãstiri ortodoxe din Transilvania.Nedreptãþile fãcute þãranilor iobagi români, îi fac pe

aceºtia sã prezinte Curþii imperiale de la Viena, personalÎmpãratului Iosif al II-lea (1765-1790), mai multe plângeriîmpotriva abuzurilor administraþiei, patronate de nobiliiunguri, secui ºi saºi. Horea, þãran român iobag din Albac,prezintã plângeri împãratului Iosif al II-lea la Viena, în anii1779, 1783 ºi 1784, dar drepturile acordate de împãrat,þãranilor români, nu sunt respectate de nobili.

Rãscoala lui Horea, Cloºca ºi Criºan din 1784 zguduiedin temelii o orânduire care sub masca feudalismului,oprima alte naþionalitãþi, printre care ºi naþiunea românã.Faptul cã rãsculaþii au cerut ca nobilii, care voiau sã seboteze ortodox aratã atât caracterul naþional al rãscoalei,cât ºi impactul redus al greco-catolicismului în rândulþãranilor români.

Spusele lui Horea de pe eºafod din ultimele clipe alevieþii: �Mor pentru naþiune� sunt un grav ºi cutremurãtoravertisment dat peste timp întregii suflãri româneºti depretutindeni ºi din totdeauna.

Rãscoala lui Horea, Cloºca ºi Criºan a avut unextraordinar ecou în întreaga Europã, evenimentul fiindrelatat pe larg în toate þãrile vest europene, prin vehementeluãri de poziþii în publicaþii, broºuri, calendare, articole depresã, rapoarte diplomatice, gravuri etc. Jean Pierre Brissot,viitor conducãtor girondin în revoluþia francezã i-a adresatpersonal o scrisoare împãratului Iosif al II-lea în care aratãcã românii �au avut dreptul sã se revolte�� cãci� �eraula bunul plac al stãpânilor lor�.

De remarcat cã rãscoala românilor transilvãneni din1784 s-a produs cu numai 5 ani în avans faþã de revoluþiafrancezã din 1789, construindu-se astfel într-unextraordinar exemplu de demnitate, dârzenie ºi vigoare,în dorinþa lor de schimbare ºi de înlãturare a rãului, dinsocietate.

Din anul 1784 Viena declarã limba germanã ca limbãoficialã în Transilvania. La fel ºi Ungaria. De unde rezultãcã la acea datã regimul habsburgic trata în mod identicatât Transilvania, cât ºi Ungaria.

Supplex Libellus Valachorum este titlul petiþiei din 1791compusã de învãþaþii români Samoil Micu, Petru Maior,Gheorghe ªincai ºi alþii, prin care aceºtia cereau din noupentru români: �egalitate în drepturi cu celelalte naþiunidin Transilvania�.

Împãratul Leopold al II-lea (1790-1792) remitedocumentul Dietei din Transilvania în componenþa cãreiadin 471 de membri doar unul, Ioan Bob, episcop �unit�,

Horea apãrãtor al drepturilor iobagilor din Transilvania,cunoscut capitala imperiului Viena, drept REX DACIAE

21


era român. Dieta respinge documentul.Cu toatã oprimarea îndreptatã împotriva românilor ºi

a mãsurilor de maghiarizare forþatã, datele statistice de laînceputul sec. al XIX-lea (pânã în anul 1821) atestãcaracterul majoritar al populaþiei româneºti, în entitãþileistorico-geografice Banat, Criºana, Maramureº ºiTransilvania. Astfel, din totalul de 2.807.075 locuitori,2.202.542 (78,46%) erau români, iar restul de 604.533(21,54%) de alte naþionalitãþi: unguri, saºi, secui, þigani,evrei, armeni etc. Din totalul de 3.774 aºezãri omeneºti(96,08%) erau în mediul rural ºi numai 148 (3,92%) erauîn târguri ºi oraºe. Dintre români: intelectualii reprezentau0,2%, mica nobilime 2,8%, orãºeni 5,2%, þãrani liberi10,5%, þãrani dependenþi 81,3%.

Analiza de ansamblu a datelor statistice de la începutulsec. al XIX-lea, privind populaþia din spaþiul amintit, scotîn evidenþã elemente care converg cãtre concluzia cãteritoriul, cuprins în arcul carpatic denumit genericTransilvania, este categoric românesc atâta timp cât 78%din totalul populaþiei reprezenta la acea datã etniaromâneascã, dintre care peste 91,8% locuiau în mediulrural, ce constituiau 96,8% din totalul aºezãrilor omeneºti,locuitorii fiind în mare majoritate de religie ortodoxã ºiparþial greco-catolicã.

Suprastructura era constituitã în principal din etniileinfiltrate în spaþiul românesc ulterior nãvãlirii ungurilor înzonã sau a colonizãrilor cu populaþia germanicã.

Din punctul de vedere al structurii populaþiei, Transil-vania nu era singurul spaþiul în care marea majoritate apopulaþiei bãºtinaºe era stãpânitã de o minoritate etnicãstrãinã.

Statisticianul austriac JA Demjan, cu referire la struc-tura etnicã a populaþiei din Transilvania, spunea în 1804:�Între naþiunile mai vechi, românii ocupã necontestat înprivinþa numãrului, locul cel dintâi� ºi �Ei sunt rãspândiþiîn întreaga þara, pe de o parte în grupuri locuind în între-gime satele sau jumãtatea din populaþia acestora, pe dealtã parte la marginea aºezãrilor ungureºti, secuieºti ºisãseºti�.

În 1806 �Sfântul Imperiu Roman de naþiune germa-nã� sub loviturile lui Napoleon îºi înceteazã oficial exis-tenþa. Francisc al II-lea (1792-1830) renunþã la coroanaimperialã rãmânând rege ºi apoi împãrat al Austriei cunumele de Francisc I.

Ideea cã românii din Transilvania, Banat, Moldova ºiÞara Româneascã sunt de acelaºi neam îºi face loc totmai pregnant în lucrãrile vremii ºi în acþiuni ale unor so-cietãþi cu caracter secret. Atât �Istoria� lui M. Kogãlnicea-nu din 1837, cât ºi Societatea revoluþionarã secretã româ-no-polonã din 1834, confirmã acest aspect.

În prima jumãtate a anului 1840 apare din iniþiativa luiM. Kogãlniceanu revista �Dacia literarã�. În 1841, Timo-

tei Cipariu publicã la Blaj �Extract de ortografie cu literelatine�.

Faptul cã Ungaria era tratatã de Viena în acelaºi modca ºi Transilvania, cã limba oficialã era germana, cã înºcolile ºi bisericile catolice limba latinã era pe primul plan,îi face pe ungurii din Ungaria, în anii 1822-1823, sã ducão aprigã campanie de rezistenþã pasivã împotriva regimuluihabsburgic.

În 1843, Lajos Kossuth, slovac ataºat cauzei maghia-re, lider al radicalilor unguri, înfiinþeazã ziarul �Pesti Hir-lap� care luptã pentru identitatea ºi eliberarea naþionalã aungurilor.

Îngrijoratã de frãmântãrile din imperiu, Curtea de laViena manifestã înþelegere pentru acceptarea limbiimaghiare ca limbã oficialã în Ungaria. Clasa politicãprivilegiatã din Transilvania formatã din unguri, saºi ºisecui, priveºte favorabil ideea.

În 1842 �Dieta voteazã un proiect de lege care preve-dea introducerea în mod progresiv (într-un rãstimp dezece ani) a limbii maghiare în locul limbii latine în admi-nistraþie ºi justiþie ºi în locul limbii române în ºcoli ºi înbisericã; proiectul de lege provoacã un grav conflict întreepiscopul greco-catolic de Blaj, Ioan Lemeni, prieten alnobilimii maghiare ºi un grup de profesori ºi elevi din Blajîn frunte cu Simion Bãrnuþiu�.

Abia din 1843 limba maghiarã devine limbã oficialã

Mihail Kogãlniceanu autor al ISTORIEIºi iniþiator al DACIEI LITERARE

22


chiar în Ungaria.În 1843 Consistoriul din Blaj cere episcopului Ioan

Lemeni sã facã demersuri pe lângã împãrat împotriva le-gii privind obligativitatea introducerii limbii maghiare, vo-tatã de Dieta Transilvaniei.

În toamna anului 1844 pânã în iarna anului 1845 înBanat se manifestã �o puternicã miºcare politicã naþionalãromâneascã� condusã de Eftimie Murgu care a militatpentru despãrþirea de Ungaria a Banatului ºi unirea lui cuTransilvania, Þara Româneascã ºi Moldova.

În anul 1845 se înfiinþeazã la Paris �Societatea stu-denþilor români� care a militat pentru unirea politicã a þã-rilor române.

Din anul 1845 apare la Bucureºti revista istoricã �Ma-gazin istoric pentru Dacia�, condusã de August TreboniuLaurian ºi Nicolae Bãlcescu.

Îngrijoraþi de perspectiva regrupãrii celor trei principateîntr-un unic stat distinct ºi, dorind sã parã mai puternici înfaþa Vienei, ungurii încep sã solicite alipirea Transilvanieila Ungaria.

În 15 martie 1848, se declanºeazã rãscoalaantihabsburgicã la Pesta care marcheazã începutulrevoluþiei burghezo-democratice din Ungaria. Printreprincipalele cereri, alãturi de dorinþa de a avea un guvernindependent, figureazã ºi pretenþia �unirii Transilvaniei cuUngaria�. Dieta din Pozsony (Bratislava) chiar voteazãunirea Transilvaniei cu Ungaria, act sancþionat formal deÎmpãrat în 11 aprilie 1848. Dar Împãratul Ferdinand V(1830-1848) mobilizeazã armata austriacã ºi începe, dinoctombrie 1848, reprimarea revoluþiei ºi lupta împotriva�armatei naþionale maghiare�, în fruntea cãreia se instala-se Lajos Kossuth.

În aceeaºi perioadã, în Transilvania, pentru români,situaþia era cu totul alta. Revoluþia românilor dinTransilvania nu viza înlãturarea habsburgilor, ci dreptulde afirmare naþionalã a lor, a românilor. Dupã ce în ianuarie1847, este arestatã Ecaterina Vraga (Doamna moþilor)

conducãtoarea acþiunilor de protest a moþilor de pe do-meniul Zlatna, iar Nicolae Bãlcescu rostise la Paris, la 1ianuarie 1847, discursul în care, printre altele, spusese cã:�Þinta noastrã socotesc cã nu poate fi alta decât unitateanaþionalã a românilor�, nobilimea ungarã din Transilvaniacere, la 9 martie 1848, anexarea Transilvaniei la Ungaria,care va figura apoi ca principalã cerere a revoluþionarilorunguri la 1848.

La 12 martie 1848 Simion Bãrnuþiu lanseazã oproclamaþie prin care cheamã pe românii transilvãneni sãse ridice la luptã pentru recunoaºterea lor ca �naþiunepoliticã� ºi pentru desfiinþarea iobãgiei, stare aproape ge-neralã a românilor din Transilvania.

La 18 aprilie 1848, la Blaj pe Câmpia Libertãþii are locprima adunare politicã a românilor transilvãneni. SimionBãrnuþiu obþine la Conferinþa românilor transilvãneni dela Sibiu, din 26 aprilie, aprobarea programului carecuprindea în esenþã:

- recunoaºterea politicã a naþiunii române;- depunerea jurãmântului naþional;- protest împotriva �unirii� Transilvaniei cu Ungaria.La 2 mai, în catedrala de la Blaj, Simion Bãrnuþiu afirma

ºi sublinia �voinþa de unire a poporului român de pe totîntinsul vechii Dacii�.

În 3 mai, are loc �Marea adunare naþionalã� (a doua)de la Blaj, în care se prezintã cele 16 puncte cuprinse în�petiþiunea naþionalã� în fapt programul revoluþiei bur-ghezo-democratice a românilor din Transilvania. Ideeacentralã din program era: �Naþiunea românã se declarã ºise proclamã naþiune de sine stãtãtoare�� Adunarea a alesdouã delegaþii:

- prima, cu episcopul ortodox Andrei ªaguna care sãînmâneze �petiþiunea� împãratului la Viena;

- a doua, cu episcopul unit Ioan Lemeni pentru a oînmâna Dietei din Cluj. S-a creat de asemenea prima gardãnaþionalã româneascã.

Românii din Banat ºi Ungaria îºi cer drepturile la 3-9mai la Pesta, iar cei din Caraº la 4 ºi 5 mai ºi la 15 iunie laLugoj.

În 29-30 august la Orlat (lângã Sibiu) are loc Adunareade protest al românilor ardeleni împotriva �unirii� Tran-silvaniei cu Ungaria. La 31 august are loc �mãcelul dinsatul Luna� (Turda) împotriva mulþimii adunate pentru aprotesta împotriva �unirii� cu Ungaria.

În 2-16 septembrie, are loc �a treia adunare naþionalãla Blaj� unde þãranii români (cca. 60.000) vin înarmaþi.Adunarea declarã cã nu recunoaºte unirea Transilvanieicu Ungaria ºi începe formarea unei oºti populare românecu Avram Iancu în frunte.

În 16 septembrie 1848, se adreseazã Parlamentului dela Viena �Memoriu al poporului român din Transilvania�,adoptat la Blaj, în care se cere �unirea tuturor românilorîntr-o uniune liberã de popoare libere, sub conducerea

Episcopul ortodoxAndrei ªaguna petiþionar

la curtea de la Viena

23


Austriei�, românii doreau de fapt unirea tuturor principa-telor române într-un stat unic.

În septembrie-octombrie 1848, Comitetul NaþionalRomân de la Sibiu organizeazã 15 legiuni româneºti înar-mate, care încep lupta pentru îndepãrtarea administraþieiungare din Transilvania.

În 20 noiembrie 1848, Franz Joseph I (1848-1916)urcã pe tronul Austriei, în locul lui Ferdinand al V-lea carea abdicat.

În înþelegere cu Kossuth, armata revoluþionarãmaghiarã, condusã de generalul polonez Iosif Bem, intrãla 13 decembrie 1848 în Cluj.

Kossuth îi fãcuse oferta lui Bem sã cucereascãTransilvania ºi sã o împartã �pe din douã� între ei. Deci laacea datã, implicit Kossuth, recunoaºte cã Transilvanianu aparþine ungurilor.

În 16 decembrie 1848, Adunarea naþionalã a fruntaºilorromâni transilvãneni, protesteazã din nou împotriva �uni-rii� forþate a Transilvaniei cu Ungaria ºi decide, printrealtele, înarmarea gãrzii naþionale române, fapt care a per-mis începerea eroicei epopei de apãrare a Munþilor Apu-seni de cãtre armata þãrãneascã condusã de Avram Iancu.Rãzboiul þãrãnesc de apãrare s-a derulat în prima jumãtatea anului 1849, din ianuarie pânã în iunie, în Munþii Apu-seni.

În 13 februarie 1849 episcopul ortodox Andrei ªagu-na înmâneazã împãratului, în fruntea unei delegaþii, �Peti-þiunea generalã a fruntaºilor români din Transilvania, Ba-nat ºi Bucovina�, prin care cerea drepturi politice pentruromâni, administraþie în limba românã, realizarea unui or-ganism statal unitar român, în cadrul monarhiei, repre-zentarea proporþionalã în parlamentul imperial etc.

Ca urmare, împãratul Franz Joseph I promulga la 20februarie/4 martie 1849 o constituþie (Constituþia din 4martie), prin care recunoaºte Transilvaniei o autonomielimitatã. În replicã, generalul Bem ocupã la 27 februarieSibiul, iar Comitetul naþional român se refugiazã în ÞaraRomâneascã.

În 2 aprilie 1849, Dieta Naþionalã Ungarã, întrunitã laDebreczen, voteazã detronarea Habsburgilor ºi proclamãUngaria stat liber ºi independent. Kossuth este ales gu-vernator al Ungariei.

Dupã 10 aprilie 1849, începe o serie de tratative întretrimisul lui Kossuth, deputatul Ioan Dragoº ºi Avram Iancu,pe timpul cãrora se convine oprirea ostilitãþilor printr-unarmistiþiu.

Încãlcând armistiþiul, în 24 aprilie, maiorul ungar Hat-vani ocupã Abrudul ºi captureazã prefecþii Petru Dobra ºiIon Buteanu, pe care-i ucide.

La 28 aprilie, moþii elibereazã Abrudul, iar Ioan Dra-goº, trimisul lui Kossuth, considerat trãdãtor al cauzeiromâneºti, cade victimã nerespectãrii armistiþiului. Con-ducãtorii unguri Hatvani ºi Kemeny sunt zdrobiþi de ar-mata lui Avram Iancu între Roºia ºi Abrud, la 6 mai 1849.

De remarcat cã ungurii n-au cucerit ºi n-au reuºit sã

pãtrundã niciodatã în Þara Moþilor din Munþii Apusenicare a rãmas dintotdeauna o redutã româneascã.

Speriatã de amploarea conflictului cu ungurii, Curteade la Viena solicitã ajutor trupelor þariste care sosesc, îniunie 1849, pentru înãbuºirea revoluþiei armate ungare.

Este de consemnat aici încercarea naivã de împãcare acelor douã naþiuni de cãtre Laios Kossuth, ca ungur ºiNicolae Bãlcescu ºi Cezar Bolliac, ca români, din 2 iulie1849, cãrora primul le promite ºi le garanteazã românilortransilvãneni satisfacerea tuturor cererilor naþionale. Pentruprima datã, într-un document oficial, este consemnatnumele de România, pentru cele douã principate: Moldovaºi Þara Româneascã.

La 16 iulie 1849, Camera deputaþilor din Ungariaasigurã românilor ºi slavilor din Ungaria drepturi naþionale,conform promisiunilor lui Laios Kossuth.

La 29 iulie, se produce înfrângerea decisivã a armateirevoluþionare ungare la sud de Timiºoara, datã la care,printr-o uimitoare coincidenþã, se anunþã ºi încetarea oficialãa luptelor dintre români ºi unguri, Kossuth emiþând înacest sens un decret. De fapt în acel moment au cãzut dela sine toate demersurile Ungariei de a încorporaTransilvania.

În 12 octombrie 1849 este abolitã Constituþia Unga-riei, iar Ungaria este subordonatã din nou Austriei. Prac-tic, Avram Iancu, în dorinþa de a apãra independenþa naþi-onalã a românilor transilvãneni, a luptat alãturi de armataaustriacã ºi þaristã împotriva invadatorilor unguri.

Vorbele mincinoase, mârºave ºi miºeleºti cum cã el arfi chemat armata þaristã în Transilvania, l-au costat ºi l-audurut enorm pe marele patriot Avram Iancu.

În decembrie 1851, printr-o patentã imperialã, Vienasuspendã Constituþia din 4 martie 1849 care acorda Tran-silvaniei o autonomie limitatã, Transilvania redevenindprincipat subordonat Austriei.

În iulie 1852, Avram Iancu refuzã invitaþia de a-l întâlnipe împãratul Austriei, Franz Joseph I, aflat în vizitã înTransilvania, împãrat care, la acea datã, avea vârsta de 22de ani.

Avram Iancu,Crãiºorul munþilor almoþilor ºi al tuturor

românilor

24


Rãzboiul dintre forþele binelui ºirãului s-a instalat în Europa ºi în lume,instantaneu, dupã victoria bolºevicilorde la 25/7 noiembrie 1917, în Rusia,când lumea s-a divizat în douã sistemesocial-politice ºi economice profunddiferite: lumea capitalistã ºi ceacomunistã1 .

Inutil de spus cã cele douã sistemenu aveau nimic în comun în afara uriiatroce pe care liderii acestora o nutreaureciproc; prin urmare de la aceastã datãau coexistat douã sisteme, fiecare cuideologia sa în numele cãreia au muritmilioane de oameni.

Cu toate acestea, extremele celordouã luni, fascismul german ºicomunismul sovietic, au convenit asu-pra unei poziþii comune la 23 august1939, când Germania ºi URSS ausemnat Pactul de neagresiune Hitler-Stalin sau Ribbentrop-Molotov (dupãnumele miniºtrilor de externe ai celordouã þãri). Cum a fost posibil un astfelde Pact, o astfel de alianþã, dacã avemîn vedere cã nazismul ºi comunismulaveau baze economice ºi ideologiceprofund ireductibile ?!

Comunitatea de interese care a ca-talizat cooperarea dintre Germaniahitleristã ºi Uniunea Sovieticã a avutca piloni extremismul ºidimensiunea rasialã ca politicã destat.

Totuºi, economia ºi sistemul deproprietate complet diferite existenteîn cele douã þãri au fãcut ca numaidupã doi ani de la semnarea la Kremlina acestui Pact, Hitler sã atace sovieteleconsiderate de el a fi rãul cel mai mareal omenirii ºi care, deci, trebuia extirpatde la rãdãcini !

Dupã cum se ºtie, Hitler, care avenit la putere în Germania pe caledemocraticã, profitând de slãbiciuneamarilor puteri europene a folosit pentruatingerea scopurilor sale de dominaþie

DACIA DE AZI

Rãzboiul receProf. univ.dr. AUREL PREDA

Motto: �Dupã 70 de ani de chinuri,comunismul s-a dovedit a fi un dezastrueconomic, politic ºi moral�

Arthur Schlesinger Jr.

în Europa, între altele, ºi metode spe-cifice care þineau de dimensiunea ra-sialã.

Nu a fost de loc inspirat pentru cãpolitica sa de oprimare, arestare ºilichidare a unor categorii de oameni �evrei, þigani, etc., indiferent de cetãþeniaacestora, s-a dovedit a nu fi productivãºi chiar s-a întors împotriva Germanieica un bumerang.

Astfel, încercãrile Germaniei de ase apropia de marile puteri europeneoccidentale, care debutase promiþãtor,a suferit un eºec lamentabil, întrucât,în ciuda marilor discrepanþe existenteîntre acestea din urmã, factorulcatalizator al forjãrii alianþeiantihitleriste a constituit-o în ultimãinstanþã lupta comunã împotrivaideologiei fascisto-rasiste.

În faþa acestei situaþii, Germania acerut ºi a obþinut �înþelegere� de laStalin. Cum a fost posibil aºa cevapentru cã, aºa cum se ºtie, Stalin a fostacela care dupã înfrângerea Germanieilui Hitler a preluat ºtafetaexclusivismului rasial, plãnuind imediatdupã 1947 edificarea unui imensgettou, undeva în Asia Centralã, undeevreii aflaþi pretutindeni în URSS sãaibã �un cãmin stabil sub soare�: Re-publica Sovieticã Birobidjan .

Ne întrebãm dacã Birobidjanul, înconcepþia stalinistã, nu era altceva decâto replicã la proiectul Madagascar, pecare, iniþial, Hitler l-a contemplat ca unloc în care sã fie aduºi manu militari,toþi evreii din Europa ºi nu numai ?

În faþa unor astfel de perspective,conducãtorii occidentali au trecut pesteinconvenienþele de ordin economic ºi

ideologic ºi, în faþa pericolului german,au colaborat cu Stalin de îndatã ceGermania ºi aliaþii sãu au atacat RusiaSovieticã în iunie 1941.

Aºadar, Occidentul capitalist careavea un sistem economic similar celuigerman, bazat pe proprietatea privatãasupra mijloacelor de producþie apreferat sã coopereze, de îndatã ce afost posibil, cu URSS, duºmanul demoarte al capitalismului pentru aînfrânge rãul cel mare reprezentat deputerile Axei, în primul rând deGermania fascisto-rasistã.

Cu toate acestea, rãul cel mai marea rãmas esenþa economicã total diferitãaliatului sovietic ºi, de aici, opoziþiaireductibilã dintre ideologia capitalistãºi ideologia marxist-leninistã.

Ca urmare, dupã ce rãul reprezentatde Axã a luat sfârºit prin înfrângereaacesteia pe continentul european,urmatã la scurt timp de zdrobirea ºi amilitarismului japonez, disensiunile deesenþã între cele douã sisteme aurãbufnit cu o forþã care a luat prinsurprindere chiar ºi pe protagoniºtii defrunte ai confruntãrii, pe �aliaþii� URSSºi SUA.

Mai mult, la numai 2-3 ani de laînfrângerea foºtilor duºmani, SUA ºiAnglia au acþionat pentru aducereaalãturi de ele a Germaniei, Japoniei,Italiei etc., cu care împãrþeau de acumaceleaºi valori economice ºi, pe cale deconsecinþã, ºi politice, în primul rând,libertatea omului ºi a iniþiativeieconomice.

Aºadar, rãzboiul între cele douãsisteme a debutat încã din anul 1917,a continuat în tot intervalul pânã în anul

25


1941, când a cunoscut o pauzã nece-sarã supravieþuirii în condiþiile rãzbo-iului cu tentã rasialã dus de Hitler, cadupã 1945 sã reizbucneascã cu o for-þã sporitã, intrând definitiv în istoriesub denumirea de �rãzboiul rece�.

De ce �rece� ?Prima explicaþie la îndemânã este

cã a urmat unui rãzboi �prea cald�,uneori ucigãtor de cald (vezi Hiroshima,Nagasaki ºi, chiar, Drezda), un rãzboiîn timpul cãruia au murit în Europa ºiAsia milioane de oameni (20 demilioane de victime, de sovietici depildã).

Acest veritabil holocaust a fosturmat, între altele, de:

- problematica refugiaþilor;- lipsa acutã a hranei ºi

combustibilului;- distrugerile masive în

domeniul comunicaþiilor º.a.m.d. Listaefectelor care nu se numeau încã �co-laterale� poate continua cu precizareacã singura þarã din lume care nu a avutde suferit, comparabil cu Europa ºiAsia, a fost SUA, unde, prin contrast,PIB-ul s-a dublat în timpul rãzboiuluidatoritã incredibilelor comenzi de rãz-boi.

Întâlnirea celor �3 mari� la Post-dam, în iulie-august 1945, reuniunecare se înscrie în ºirul marilor reuniunicare au precedat-o la Teheran ºi Yaltaºi la care au participat aceiaºiprotagoniºti, nu a reuºit sã-ºi atingãscopul, cu excepþia confirmãriiprincipiilor care urmau sã guvernezeControlul aliat asupra Germanieiîmpãrþitã în zone de ocupaþieamericanã, englezã ºi francezã (zonaurma sã se cheme decenii la rândGermania Occidentalã sau RFG) ºizona sovieticã la est (Germania de Estsau RDG).

Astfel, pentru cca. 3 ani pânã în anul1949, Germania a dispãrut ca subiectde drept internaþional.

În toamna aceluiaºi an 1945, dinnou miniºtrii de externe nu au reuºitsã se înþeleagã asupra rolului armate-lor �eliberatoare� în Italia, Europa deEst, pe litoralul nord African ºi în Asia,ceea ce a condus la instalarea �crivã-þului� între Est ºi Vest, în general, între

Marea Britanie ºi URSS în special, pri-vind estul Mediteranei ºi, chiar, întreAnglia ºi SUA în problemele colaborã-rii atomice ºi ajutorului economic.

Neînþelegerile se refereau atât lacontrolul ºi administrarea zonelorocupate din Germania ºi Polonia, darºi a restului Europei de Est �eliberatã�inclusiv de libertate de cãtre ArmataRoºie.

Aºadar, pe fundalul unorcontradicþii de naturã economicã ºiideologicã, aflate încã la finele rãzboiuluiîn stare latentã, URSS, cu concursulviitorilor manageri (exemplu România:Ana Pauker, Walter Roman, SaulBrukner º.a.m.d.) fac sãreizbucneascã,cum am mai zis, rãzboiulcelor douã sisteme, un rãzboi dus larelanti în timpul celei de-a II-aconflagraþii mondiale.

Excepþia fãcând acordul foºtiloraliaþi asupra conþinutului tratatelor depace impuse în februarie 1947 þãrilorînvinse (România, Ungaria, Finlanda,Bulgaria ºi Italia), devenise clar chiarmai înainte de aceastã datã, cã lumeapostbelicã va fi marcatã de tensiune ºichiar de conflict (armat) ºi cã dincooperarea existentã în timpulrãzboiului a rãmas doar amintirea.

Conceptul �celor patru poliþiºtiai lumii�2 ce a aparþinut lui F.D. Ro-osevelt este înlocuit cu DoctrinaTruman ºi a avut în vedere climatulnou politic bazat pe gãsirea urgentã desoluþii menite sã împiedice deteriorareadezvoltãrii economiilor Marii Britanii,Franþei ºi Italiei, trecute pe picior �depace�, deteriorare exacerbatã ºi de iarnavitregã dintre anii 1946-1947.

Eºecul dialogului sovieto-occidentalasupra Germaniei în problemareparaþiilor de rãzboi care s-a petrecutîn timpul Conferinþei de la Moscovadin lunile martie-aprilie 1947, a fosturmatã, operativ, dat fiind, slãbiciuneaeconomicã a Europei de vest, de ofertaamericanã de ajutor pe termen lungpentru reconstrucþie.

Când în iulie 1947, la Paris,sovieticii au respins la Conferinþaminiºtrilor de externe ai �celor 4� (in-clusiv Franþa), Planul Marchall, mi-nistrul de externe al Angliei ErnestBevin a avut impresia cã a asistat la�naºterea blocului occidental�3 .

Eºecul unei reuniuni similare a �ce-lor 4� din decembrie 1947 de la Lon-dra a pus capãt definitiv �alianþei� dintimpul rãzboiului ºi a lãsat locul uneipropagande �de rãzboi� intensificate,plinã de invective privind, de pildã,remilitarizarea Germaniei, formulate departea sovieticã, Controlul sovietic totalasupra Europei de Est privindcomunizarea forþatã a acestui spaþiu adevenit o realitate sumbrã.

Ceea ce numim �rãzboiul rece� seinstaleazã temeinic ºi formal în 1949,prin crearea NATO4 , apariþia celordouã state gemene pe fostul teritoriual Germaniei înfrânte, RFG ºi RDG,formarea celor douã blocuri occidentalºi sovietic, ireductibil opuse, ºi apariþiaîn 1956 a Pactului de la Varºovia.

Ostilitãþile de naturã ideologicã ºidiplomaticã din Europa continentalã apotentat declanºarea ºi a altor sursede conflict ca de pildã în Mediterana(în zona Greciei ºi, apoi, a Palestinei înAsia etc).

Potrivit lui John Lewis Gaddis5 ,odatã declanºat �rãzboiul rece� au apã-rut, inevitabil ºi specialiºtii în domeniu,care dupã acest autor s-ar fi împãrþitîn trei curente: ortodox, revizionistºi postrevizionist.

Protagoniºtii �ortodoxismului�(între care destui americani), martorioculari dupã cum afirmau � ai naºteriiºi dezvoltãrii �rãzboiului rece�, au cre-zut cã fenomenul în cauzã îºi are sor-gintea în dorinþa URSS de a extindesistemul comunist (�lagãrul comu-nist�), fapt ce ar fi determinat SUA sãadopte o politicã defensivã, de contra-carare, ºi care, între altele, urmãrea ºi�încercuirea� URSS.

�Revizioniºtii� se situau pe pozi-þii contrarii atunci când, considerândcã �imperialiºtii din SUA, în fruntecu atotputernicile cercuri sionistece conduc lumea�, ar fi dorit sã-ºiextindã influenþa ºi asupra zonei est-europene controlate de URSS, folosind,de pildã, �planul Marshall�, adicãmetode ºi strategii ce þin aparentde dimensiunea economicã�.

Indiferent dacã unii sau alþii dinautorii aparþinând acestui curent punaccentul pe expansiunea economicã aSUA, ºi pe dorinþa �lagãrului capita-list� de a proteja ºi chiar de a extinde

26


zonele sale de influenþã, folosind, lanevoie, ºi �diplomaþia atomicã�, esen-þa lucrãrilor de acest fel pleacã de laideea cã SUA este vinovatul numãrulunu, adicã o þarã care prin politica sa�neonestã� ar fi distrus alianþa ce arfi funcþionat �excelent� în timp derãzboi6 .

În fine, postrevizioniºtii, s-austrãduit sã sintetizeze cele douãabordãri, menþionate mai sus,încercând o abordare a �rãzboiuluirece�, care ca fenomen politico-militarar fi apãrut datoritã unor factoristructurali inerenþi de ordin economicºi cultural, de naturã a determinaparanoia lui Stalin sau teama luiTruman cã SUA s-ar putea trezi dinnou în izolaþionism, de data aceasta fãrãvoia lor.

În realitate cele trei abordãri suntperiferice ºi nu explicã apariþia acestuifenomen, deºi unii autori au încercat oexplicaþie ce þine de esenþa completdiferitã a bazei economice ºi, de aici aproprietãþii dominante în cele douã �la-gãre� ostile.

Totuºi, nici una dintre cele trei abor-dãri nu oferã o analizã solidã, la obiect,a apariþiei ºi dezvoltãrii �rãzboiuluirece�, care nu poate fi corect înþeles cafenomen politico-militar, în afara di-mensiunii economice (asupra cãreiaam insistat deja la începutul tratãriiacestui subiect), la care se adaugã nea-pãrat factorii ideologici ºi geostrategici,derivaþi, se înþelege, din diferenþele uria-ºe de structuri economice dominanteîn sfera capitalistã ºi, respectiv, comu-nistã a lumii.

Conceptul ideologicMotivaþia ideologicã ar fi, potrivit

unor analiºti7 , cauza principalã a�rãzboiului rece�, mai precis, ideolo-gia marxist-leninistã dominantã în sta-tele de tip totalitarist8 , cum au fostURSS ºi celelalte state comuniste, sta-te cu care a fost imposibil sã se stabi-leascã ºi, mai ales, sã se întreþinã relaþiidiplomatice �normale�, cu toate cãnou-creata Organizaþie a TratatuluiAtlanticului de Nord (NATO) a încercato echilibrare nu numai a �balanþei/echilibrului puterii, ci ºi a celei deprincipii (?!).

Aceastã tezã fantezistã, care nu þine

seama de natura economiei ºi tipuluidominant de proprietate existente în celedouã emisfere, a fost contrazisã, în fapt,de comportamentul URSS faþã deþãrile Europei de Est ºi Germania dupãConferinþa de la Yalta, de atitudineaaceleiaºi URSS la Postdam, cât ºi laconferinþele miniºtrilor afacerilor deexterne în perioada 1945-1947, ca sãne oprim numai la aceste exemple.Cazurile prezentate mai sus, credemcã sunt edificatoare, în sensul cãURSS, de acum stãpânã pe situaþie înEuropa de Est, nu numai cã nu doreasã dezvolte ºi sã întreþinã o politicãinternaþionalã paºnicã dar, ºi cã Uniu-nii Sovietice îi era perfect indiferentãatitudinea foºtilor sãi aliaþi, cu excepþiaSUA, pe care îi considera ca fiind preaslabi (mai ales cei europeni), pentru acolabora în continuare cu Moscova pebaza status quo-ului din timpulrãzboiului.

Discursul lui Stalin la Teatrul Balºoidin 9 februarie 1946, reprezintã, în fapt,un îndemn public la reluarea politiciiexterne agresive a URSS vis-à-vis deVest, adicã în direcþia unde se aflauduºmanii de moarte ai Uniunii Sovietice,victorioasã la acea datã, în încleºtareacu Hitler.

Aºadar, ideologia sovieticã nu aveanimic în comun cu cea occidentalã, cuexcepþia temerii reciproce ºi profundefaþã de natura ºi sistemul economicadvers, recte capitalist ºi, respectiv,comunist, care în cazul extinderii ar ficondus aºa cum s-a ºi întâmplat dealtfel peste ºase decenii, la demantela-rea URSS ºi reasigurarea dominaþieieconomice a capitalismului pierdut în1917, o datã cu victoria revoluþiei bol-ºevice ruse. Aceasta a fost, în realitate,dinamica conflictului în cadrul cãruiafiecare dintre cele douã sisteme au în-cercat sã se domine reciproc pânã ladispariþia totalã a uneia dintre ele.

În acest context, dimensiuneaideologicã a fost doar locomotivaconflictului dintre cele douã blocuri. Cualte cuvinte, natura economicã profunddiferitã a capitalismului ºi acomunismului a asigurat energianecesarã conflictului ireductibil dintrecele douã sisteme, astfel cum s-amanifestat în sferele politice, militare,culturale etc. Aºadar, factorul ideolo-

1 Vezi în principal:-Anne Deighton în Nagaire Woods, ExplainingInternational Relations, Oxford University,2002.-Larson, Deborah Welch, Origins of ColdWar: a Psychological Explanation (Princeton,1985)-Thomas Parish, Enciclopedia Rãzboiului rece,Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2002.-Henry Kissinger, Diplomacy, New York,1994.2 H.Kissinger, Diplomaþia, Ediþia în limbaromânã la Editura Bic All, 2002, Bucureºti,p.3733 Anne Deighton, The Cold War in Europeand in the World, in Nagore Words, Explain-ing International Relations, since 19991,Oxford University, 2002, p.82.4 Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord(North Atlantic Treaty Organization) a luatnaºtere prin semnarea la 4 aprilie 1949 aTratatului Atlanticului de Nord. Pretextul afost Blocada Berlinului (1948-1949).5 John Lewis Gaddis �The Emerging Post re-visionist Thesis on the Origins of the ColdWar, Diplomatic History,7 (Summer 1983)

6 În acelaºi sens vezi ºi Joseph S. Nyr Jr.,Kunderstanding International Conflicts (NewYork, 1993), pp.110-112 ºi Kenneth Walts,Man, the State and War (New York, 1959).7 Vezi Anne Deighton op.cit., p.84.8 Expresie folositã, laudativ, pentru primaoarã de Mussolini, la adresa statului fascistitalian.9 Fred Halliday, Rethinking International Re-lations, Londra, 1944. Vezi, de asemenea,prof. univ.dr.Aurel Preda, ambasador, Relaþiiinternaþionale moderne ºi contemporane,Ediþia a doua revizuitã, Bucureºti, 2003, EdituraLumina Lex, Capitolul IX.

gic nu poate fi avut în vedere pentru aexplica singur cooperarea militarã ºipoliticã dintre URSS ºi puterileoccidentale (care a culminat cufaimosul �Târg Churchill-Stalin� dinoctombrie 1944 de la Moscova), citeama cã promotorii dimensiuniirasiste, impusã de cãtre þãrile Axei ºicare a condus la motivaþia duceriiîmpreunã cu URSS a celui de-al doilearãzboi mondial, vor câºtiga dominaþiamondialã.

Aºa s-a fãcut cã în anul 1945 duº-manii de moarte, cum au fost comu-niºtii ºi capitaliºtii, ºi-au dat mâna pen-tru a înlãtura fascismul.

Dar odatã înfrântã Germania ºiJaponia militaristã, cei doi parteneriºi-au recãpãtat libertatea de acþiuni. Darcu ce preþ?9

Vom vedea în numãrul viitor.

27


De la cetatea Costeºti pe care amcutreierat-o în numãrul trecut, traver-sãm doar o vale îngustã, Valea Fãiera-gului, ºi pieptiº încercãm o cãrare carene poartã spre cetatea Blidaru, probabilcea mai bunã dovadã a geniului militardac, de care vorbesc ºi pe care îl de-monstreazã unii istorici.

Drumul pânã la cetate este ceva mailung ºi mai anevoios ca cel spreCosteºti, cu porþiuni în care se punserios la încercare calitãþile de drumeþîncercat ale oricãrui vizitator. Ca o par-ticularitate a acestui drum este faptulcã pe tot parcursul sãu întâlnim fel ºifel de vestigii, care formeazã laolaltã oimagine deosebit de complexã a ceeace a reprezentat aceastã aºezare dincolode fortificaþia principalã,situatã în vârfuldealului Blidaru. Însuºi toponimiaacestor locuri vorbeºte de la sine desprelunga istorie a þinutului. Locuri împle-tind armonios denumiri vechi cu denu-miri mai noi devin mãrturie clarã a con-tinuitãþii pe aceste meleaguri.ValeaChiºetoarei, La Vãmi, Poiana Primaruluisau a Fãieragului, ªesul Ciorii, LaCurmãturã, Poaina lui Mihu, sunt numaicâteva din aceste denumiri. Fiecarepoartã mãrturii care le definesc precislocul ºi rolul avut în contextul vieþiicotidiene a populaþiei dacice. Dacãresturi ceramice ºi de chirpicidemonstreazã în Poiana Primarului,prima întâlnitã în drumul nostru, oaºezare civilã, nu acelaºi lucru se poatespune despre Poiana Fãieragului, caregãzduieºte chiar în mijlocul ei urma atrei turnuri de dimensiuni impresionan-te, mãrturie a caracterului militar al zo-nei. Grãitoare în sprijinul demonstrãriicomplexitãþii acestei aºezãri sunt reþelelede apã prin conducte ceramice

Vladimir BRILINSKY

AªEZÃRILE DACILOR

CETATEA BLIDARUdescoperite în aproape toate zonele.

Drumul spre cetate marcat în prezentcu cruce roºie, se parcurge în aproxi-mativ o orã ºi jumãtate fãrã grabã, pan-tele abrupte împletindu-se cu potecalinã, iar pãdurea de fag ºi mesteacãnalternând cu poieni ºi platouri care decare mai frumoase. Ultima porþiune dedrum ne poartã prin Poiana Perþii, undese pot observa urmele unui turn înpartea de nord-vest, turn deosebit decelelalte prin grosimea zidurilor sale. Dinpoianã, drumul pânã la cetate este pecât de scurt pe atât de impresionant. Pevârful Blidaru, odinioarã nivelat ºiamenajat ca o platformã propicecostrucþiei propriu-zise, zãrim de lapoalele acestui deal, bine conservate,ziduri din blocuri mari de calcar, zidurice înconjoarã întreaga fortificaþiedemonstrând ºi în condiþiile actuale depãstrare mãreþia unui astfel de locaº.Ori-ce privitor cu puþinã imaginaþie poatecreiona ansamblul a ceea ce a fost acummai bine de douã mii de ani aceastãadevãratã fortãreaþã. Probabil cã acestemonumentale ziduri reprezintã una dincele mai bine conservate fortificaþiidacice din întreg complexul de cetãþidacice din Munþii ªurianului.

Ne aflãm deja la capãtul drumuluispre ceea ce se numeºte astãzi CetateaBlidaru, la peste 700 de metri altitudi-ne,într-un loc perfect ales pentru con-trolul total al vãii care duce la Sarmise-getusa. Amplasarea acestei cetãþi într-un loc strategic de o asemenea impor-tanþã vorbeºte de la sine despre avan-sata ºtiinþã militarã a dacilor. De laaceastã înãlþime, Valea Mureºului cuLanþul Munþilor Metaliferi sunt foartevizibile ºi uºor de controlat. Dacã pre-supunem cã în acea perioadã vegetaþia

nu era aºa abundentã ca astãzi, putemconstata cã vizibilitatea spre Valea Grã-diºtei ºi de acolo mai departe, spre vâr-furile Godeanului ºi, mai ales, al Mun-celului, la poalele caruia se aflã Sarmi-segetusa, era una demnã de cea mai im-pozantã ºi mai bine fortificatã cetate dinîntregul areal.

Douã perioade diferite au fost celeîn care s-a ridicat aceastã cetate. Prima,datând din perioada lui Burebista sauimediat dupã domnia acestuia, este în-conjuratã, în forma unui trapez neregu-lat, de un zid mãsurând 230 de metricuprinzând o suprafaþã de peste 3500de metri pãtraþi. Aceastã incintã erastrãjuitã la cele patru colþuri de turnuride observaþie ale cãror urme s-au pãs-trat în condiþii destul de bune pânã as-tãzi. Intrarea în cetate este probabil ceamai bine conservatã ºi mai impresio-nantã dintre toate câte au fost descope-rite la celelalte cetãþi din zonã. În interi-orul acestei suprafeþe se pot admira as-tãzi ruinele unui turn de observaþie înpartea de sud-vest ºi a unui turn, lo-cuinþã în partea de sud, ambele construi-te în tehnica deja cunoscutã sub nume-le de Murus Dacicus. Pe multe dintreblocurile de calcar, atât cele din zidul deapãrare cât ºi pe cele folosite la con-strucþile interioare, apar inscripþionatelitere bine definite, care nu fac decât sãdemonteze tradiþionala idee a lipsei scri-sului la daci.

A doua perioadã de desãvârºire aconstrucþiei se situeazã se pare, dinpreajma rãzboaielor de cotropire roma-ne. O dovadã în acest sens ar fi abateri-le de construcþie ºi, soluþiile adoptatecare în mare parte se depãrteazã de teh-nica de construire tradiþionalã dacicã.Construcþia este, de fapt, o adãugire la

28


la zidul iniþial, lipirea fãcându-se de zi-dul de vest al primei faze de construi-re. De altfel, zidul de vest a ºi fost de-molat, materialul obþinut fiind folosit lanoile ziduri. Un nou turn, de data aceastaîn extremitatea vesticã a cetãþii, face le-gãtura între douã ziduri mãsurând la unloc 86 de metri. Noua împrejmuire fu-sese cu siguranþã fãcutã datoritã peri-colului roman care se ivise. Aceasta sepoate constata, ºi observând zidurileinterioare situate perpendicular pe noileziduri de împrejmuire de la nord ºi vest.Acestea traseazã locurile în care au fostamplasate -aºa cum susþin cercetãtoriiarheologi- cazemate care aveau la bazãspaþii de depozitare a proviziilor, iar dea-supra erau instalate maºini de rãzboi.Se estimeazã cã înãlþimea zidurilor era

de 5-6 metri.Dar cel mai spectaculos lucru la Bli-

daru se aflã, paradoxal, nu în incinta ce-tãþii ci în afara ei. Este vorba despre cis-

terna care asigura nece-sarul de apã pentru lo-cuitorii cetãþii. Situatã la

aproximativ 50 de metri mai jos de tur-nul vestic al împrejmuirii din etapa adoua, coborând brusc în padure, cister-na avea, se pare, o capacitate de apro-ximativ 200 de metri cubi de apã. Pere-þii ei erau tencuiþi pentru a deveni im-permeabili,iar tehnica construirii este, înopinia aceloraºi cercetãtori, una roma-nã clasicã ceea ce denotã cã mult timpînainte de cotropirea romanã existaulegãturi între cele douã naþii.

Iniþial se estimase caracterul purmilitar al întregii zone din complexulBlidaru. Dar la aproximativ 500 de me-tri de cetate, în partea sud-vesticã, peun deal ce poartã numele de Pietroasalui Solomon au fost descoperite ºi cer-cetate în ultimii ani douã sanctuare decalcar de genul aliniamentelor. Potrivitdr. Adriana Pescaru director al Muzeu-lui Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva�fiecare fortificaþie, indiferent de carac-terul sãu are în componenþa sa arhitec-turalã ºi constructivã sanctuare. Aceste

sanctuare sunt fie rectangulare, de tipulaliniamentelor de plinte din calcar sauandezit fie circulare, simple sau com-plexe�.

Monumentala poartã de intrare în cetate construitãdin blocuri masive de calcar

Unicat în construcþiile dacilor, cisterna de apãmãsurând 8m x 6,20 m ºi cu o înãlþime de 4 m

Ruinele turnului-locuinþã din parteasudicã a primei împrejmuiri

29


Prezenþa acestor sanctuare alãturide Cetatea Blidaru nu fac decât sãîntãreasca faptul cã cetatea propriu-zisãnu poate fi scoasã din contextul unui

vast complex al uneia dintre cele maiimportante ºi mai impresionante locuiridin zona Munþilor ªurianului.

�

Vedere aerianã a fortificaþiei Blidaru, în care se pot observaperfect cele douã faze de construire

Zidul de sud al fortificaþiei dinfaza întâia de construire, ridicatîn tehnica binecunoscutã de tip

Murus Dacicus

Urmele sanctuarului de calcardescoperite la Pietroasa luiSolomon

Detaliul unei cazemate, pepartea nordicã ºi vesticã a

fortificaþiei

Fotografiile au fostpuse la dispoziþia noastrã

de Muzeul CivilizaþieiDacice din Deva, prinamabilitatea domnuluiEugen Pescaru, cãruiaîi mulþumim pe aceastã

cale.

30


De ce trebuie sã auzim de la Carolus Lundius despre Zamolxis ca fiind cel care a dat lumii primele legiscrise? De ce nici unul dintre istoricii noºtri nu-l pomeneºte? Oare de ce suedezii se mândresc cu ceea ce noirefuzãm sã ne mândrim? Când oare istoria noastrã în loc sã înceapã cu înfrângerea noastrã, cu sfârºitul nostruca stat,cu înfrângerea lui Decebal, va începe cu istoria Daciei ºi a regilor ei?Iatã de ce ne facem o datorie de onoare în a publica în serial întregul volum ZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR ALGEÞILOR.

Prima ediþie a acestui volum, sub titlul Zamolxis Primus Getarum Legislator, scrisã de Carolus Lundius,a apãrut în Suedia, în anul 1687. Am gãsit-o rãtãcitã într-un anticariat din Upsala-Suedia, de unde am cumpãrat-o la un preþ mare, încredinþând-o spre traducere doamnei Maria Criºan .


CAROLUS LUNDIUS

(Continuare din numãrul trecut)

ZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILORZAMOLXIS, PRIMUL LEGIUITOR AL GEÞILOR

Rezumat Cap.III- 3-5 §3. Sub influenþa scriitorilor an-

tici care susþin cã scrierea a apãrutmai întâi la Geþi, Jornandes (la Lun-dius îl vom gãsi numai sub aceastãformã a numelui, în timp ce la noi s-a încetãþenit JORDANES, n.t.) re-comandã cu toatã convingerea le-gile scrise ale lui Zamolxis ºi Dece-neu. Bellaginele este mai corectsã fie numite BIJLAGINES, con-form codicelor scrise de mânã. Ex-punerea lui Vulcanius. §4. Ce esteVittod? Ce este Lagh ºi ce esteBiuths ? Care este originea luiLagh? §5. Este lãudat Bureus (ju-rist). Este explicatã strãvechea legea Vizigoþilor în afara regatului Goþi-lor de baºtinã. În documentele vechise menþioneazã desele incursiunifãcute de strãmoºii noºtri în Grecia.Când au fost puse la punct codicelede legi ale Goþilor de Vest de cãtrejuriºtii provinciilor?

§3. Cu câtã claritate ni-l înfãþi-ºeazã Jornandes pe Deceneu ca fi-losof (care la Strabon lib. VII, 16 ºiXVI, este numit Dekaineo)? Cumtrãiau concetãþenii lui prin legi fã-cute de el, care scrise fiind s-au numit pânã astãzi Bellagine.Ce vrea sã exprime cu adevãrat

cuvântul Bellagines sau Bylagines,cum figureazã în codexurile manu-scrise. Înþeleptul ºi prea vestitul omde litere ºi de ºtiinþã BonaventuraVulcanius, în notele sale la Jornan-des (p.m. 179 ºi urm.) socoteºte cãBylagines nu este un cuvânt gotic,ci un cuvânt corupt provenit din lim-ba goticã. Crede cã lucrurile au statastfel: �Welhagen este forma con-trasã - din motive de economie delimbã - a lui Welbehagen, ce vreasã însemneze �bine�, �foarte plã-cut� ºi de fapt Bellaginele nu suntaltceva decât principiul bunuluiplac�. Dar în adnotãrile fãcute laPaulus Warnefridus (De reb. Gest.Longob., lib. IV, p.m. 281), se sus-þine cã prin cuvântul Bylagines seînþelege quaerendum (�ceea cetrebuie sã fie cãutat/ voit/ dorit�,n.t.). Cl. Verelius, într-un schimb descrisori purtate de mine cu el, estede pãrere cã, în consens cu toateoperele manuscrise, prin Bylaginesnu se poate înþelege altceva, la ceivechi, decât dreptul civil: aºa con-cep legile patriei erudiþii noºtri. Ex-punerea fãcutã de ilustrul Vulcanius,în afara noutãþii temei, ne pune lacurent cu scrieri inedite, cu vestigiide o valoare cultural-ºtiinþificã ines-timabilã. Pãrerile mele se gãsesc înprefaþa cãrþii lui Verelianus, pe care

acum o posedã distinsul Wolff, pecare se vede clar ºi înscrisul demânã al li Verelius. Ce mai încoaceºi încolo? În fragmentele juridice alepatriei noastre strãvechi se întâlneº-te mai ales acelaºi rhsi (�vorbã�,�cuvântare�), pe care deopotrivã îldemonstreazã legile tipãrite (c. XV,Tinghr.; Wessman l. c. XIX, Tinfbr.,Wesig.)

§4. Dar la Goþi (i.e. Geþi) aces-te legi au fost negate (refuzate), întimp ce se foloseau de ele; pe vre-mea lui Deceneu însã, au cunoscuto perioadã de maximã înflorire; Vit-tod nu era înþeles de ei ca latinesculLag, dar foloseau acest cuvânt învorbire, cãci adesea se întâlnea cu-vântul Vittod în loc de cel de Lag;printre altele, îl gãsim ºi în scrierilelui Wulfila, ºi nu numai Vittod, ci ºibiuths care era folosit de cei vechi,tot în loc de Lag de la cuvântul go-tic Biuthan, însemnând �a porunci�;tocmai de aceea, dreptul nescris sauobiºnuinþa / obiceiu / cutuma eraadesea numit biuths (vezi ºi Stier-nhook, De jur. Vet. SueonumGothorumque, lib. I, c. 1). Iatã unexemplu: �Pentru cã, nu fãrã temei,se pãstreazã în loc de lege cutuma«înveteratã» (consuetudo) ºi aceas-ta însemneazxã drept constituit deobiºnuinþã.� (vezi ºi �obiceiul pã-

31


mântului� în legislaþia noastrã, n.t.),o subliniazã Julianus (XXXII, D. delegibus), unde, dupã câteva inter-polãri, urmeazã: �Cãci iatã ce esteimportant: oare prin sufragiu îºi ex-primã poporul voinþa sa ºi nu prinlucrurile înseºi ºi prin fapte? Desi-gur cã da. Tocmai de aceea s-a re-þinut acest lucru, foarte just de alt-fel, ca legile sã poatã fi abrogate nunumai prin sufragiul legislatorului, ciºi printr-un consens tacit, adicãdezobiºnuinþa�. Aceasta nu în-seamnã deloc cã Lag era pe atunciignorat de Goþi. Aºa cum biuthsvine de la biuthan /biuda , tot ast-fel Lag vine de la Lagian / Laga.Trebuie arãtat, înainte de toate, cãeste falsã ideea cã lag este de ori-gine romanã. Pentru cã Lag, azi ie-ºit din uz, mai folosit fiind lägh , în-seamnã �umil�, �dãrâmat�, �culcatla pãmânt�, exact cu acelaºi senscu care îl gãsim la Vergilius (Ecl.,II, item, lib. XII, Aeneid. spre final,conf. Liv. Lib. VIII, c. 35, Nep. Atit.CXII, Cic., Orat., III ºi VI, In Verr.,p.m. 108, lib. IV, Orat., X, p. 261,lib. I, De Invent., p. 71 et lib. I, p.118, precum ºi la Heren., lib. I, p.7). Iatã exemplul luat din Vergilius (Ecl. XI) unde adjectivului latin umil,doborât la pãmânt îi corespundeîn goticã lägh: �Humiles habitarecasas. Et / Ille humilis, supplex-que, oculos dextramque, precan-tem Protendes; equidem merui,nec deprecor, inquit; utere sortetua. � (�Cei umili locuiesc în coli-be. ªi acel umil ridicând mâinile ºiochii, implorând mila zice: Eu nu cersã te înduri de mine, mi-am meritatsoarta; bucurã-te de soarta ta!�),unde trebuie notat totodatã deose-birea dintre verbul precari (�aruga�, �a cere prin rugãminþi�) ºideprecari (�a abate din drum prinrugãminþi�). Deci Liggia însemnea-zã jacere ºi cubare, �a fi culcat�,

�a zãcea�, în timp ce Läggia = po-nere, locare = �a pune�, �a aºeza�;laga = fundare, disponere = or-dinare = �a stabili�, �a aºeza solid�,�a pune în ordine�, �a aranja�. Cãciiatã-l pe Cato (De re rustica, la în-ceput), cum spune: �Majores nostrisic habuere et sic in legibus sta-tuere� (= Strãmoºii noºtri aºa cums-au administrat, tot astfel au statuatprin legi). De ce ? Pentru cã lagianse întâlneºte la Wulfila, în locul lati-nescului ordinare (�a pune în ordi-ne�), cãci acesta pare sã fi fost înuz chiar ºi la acei Goþi care, peatunci, locuiau în afara graniþelornaþionale, deci limba lor, din cauzãcã trãiau amestecaþi cu alte neamuri,era ºi ea mixtã; dar nu neg nici fap-tul cã chiar ºi în epocile precedente,fusese coruptã. Cel mai importantlucru, dupã cum se vede, este cãdreptul (jus) nostru se numea Lag.În prefaþa lui Birgerus la legile re-gale Uplandice (?) pot fi citite ur-mãtoarele: �Land skulu med La-gum byggias / och ey medwäldzwärkum: ty att tha standeLand wäl / tha lagum filgies� (�Re-giunile au nevoie de legi care sã nufie statuate prin forþã, cãci ocrotirealor se urmãreºte prin cutuma / inter-pretarea corectã a legilor�). De ace-ea este nevoie de cuvinte explicati-ve de tipul celor existente în prolo-gul legilor Wessmanice (?). Dintr-oraþiune cu totul justificatã, vom gãsiadãugat în preambulul legilor luiHelsingius: � Wari ey lag ä Lande /tha gate engin boody firi� (�dacão lege nu este în vigoare în provin-cie nimeni nu este obligat sã se slu-jeascã de esenþa ei�). În prefaþa luiWaldemar II (în Leg. Jur. ) stã ast-fel scris: �Wet lod skal mand Landbygge�. Se cuvine sã se bazeze pelege ºi provincia (regiunea) ºi popu-laþia. Iatã ce spune împãratul Justi-nian în Digestele cãtre Tribonieni

(Culegere de hotãrâri ale celor maistrãluciþi jurisconsulþi romani, alcã-tuitã din ordinul lui Justinian; Tribo-nianus a fost cel mai vestit juristsub acelaºi împãrat, de aceea tag-ma, colegiul lui a cãpãtat epitetul detribonian, n.t.): �autoritatea legilorconstã în aceea cã ea ordoneazãcorect lucrurile divine ºi cele uma-ne�. ªi cel mai corect o spune Sa-muel Puffendorf (1622-1694, publi-cist german ºi autor al unei lucrãriintitulate Dreptul naturii ºi al oa-menilor, n.t.) care (în J.N. et G.,lib. VII, c. 1 ºi ultimul spre final),subliniazã: �Cãci Plutarch a privitlucrurile cu multã înþelepciune, datãfiind înclinarea oamenilor spre obli-gaþii cu mult peste puterile lor natu-rale, când a socotit cã fiind abolitelegile cetãþeneºti (dreptul civil), sepot institui onoarea ºi pacea nea-mului omenesc, prin decretele luiParmenide, Socrate, Platon ºi He-raclit.� Aºadar, acesta este efectullegilor: cele sfinte ºi tainice sã fiedezvãluite justiþiei, cãci întotdeaunatrebuie acþionat cu sentiment reli-gios ºi respect faþã de cel drept ºibun, numai aºa vor putea fi ascul-taþi cu cel mai mare simþ de rãs-pundere - cãci �nomoethmata wpara oun Qeoun nomizomena�(�normele legislative trebuie sã fieîn conformitate cu religia�).

§5. Chiar din primul capitol alCodexului de legi ale Goþilor deVest, colecþionate de diverºi magis-traþi ai acestei regiuni, Bureus men-þioneazã emigrarea Goþilor în Gre-cia ºi Tracia. Capitol, ce-i drept, plinde neliniºti, cãci trateazã despre ple-carea lor din patrie spre Þara Sfân-tã, din care unii, dupã ce au purtatlupte cu o serie de împãraþi orien-tali, fiind în trecere prin þãrile lor, s-au reîntors acasã în Regat, iar alþiis-au aºezat în þãrile acestora. Cinear putea sã conceapã cu mintea ºi

32


(Continuare în numãrul urmãtor)

sã însemneze cu pana de trestie câteprocente de eroare conþin toateacestea? Dar din rândurile anterioa-re reiese cã ar fi plecat din motivereligioase. Tu ce crezi? Eºti sigur pece spui? Cântãreºte, rogu-te, toateca sã nu te decepþioneze confuziafãcutã de tine între legi corecte ºivicioase. Dacã ai consulta manu-scrisele vechi, atunci ai vedea cãexistã numai douã legi care se deo-sebesc puternic între ele: una din eleeste foarte veche, iar cealaltã estede datã mai recentã. Cea despreultracunoscuta plecare a Goþilor(Geþilor), despre care am pomenitmai sus, este demonstratã cu cuvinteabsolut convingãtoare, precum estestabilit ºi în textul urmãtor: � Ingsinsmans Ars taker then Man i Gir-cklandi sittr� (�Aºadar absolut ni-meni nu are dreptul sã-ºi revendicedreptul la moºtenire în acest regat,care ºi-a fixat reºedinþa în Grecia�).ªi acum, iatã cum se pledeazã cau-za celor care au plecat de foartecurând. �Wänder man hál oc na-cka at hemkyunum / oc stiger fo-tum af fosterlandi: ther skuluarwer wara àr skyldasti waruhanum / tha han heman for / anhàn komber eig apter till hemkyn-na.� (�Cel care întoarce cãlcâiul ºicapul spre vecini ºi piciorul a ieºitdin patrie, acela nu mai are dreptulsã se întoarcã în ea: rudele pe liniecivilã (agnaþie) sau bazate pe con-sanguinitate (deci, rude naturalenumite ºi cognatio, spre deosebirede agnatio, n.t.), care în momentulemigrãrii acestuia se aflau în preaj-ma lui, aceºtia îl vor moºteni�). Ces-o mai lungesc? Dacã mai existãvreun codex în manuscris în careacestea se citesc confuz, nu credsã se fi întâmplat în toate cazurile lafel: deci trebuie examinat fiecare înparte cu propriii ochi. Ce raþiune aimpus finalmente acest lucru ? La

tipografie s-a scris altfel ? Oare?Dar se editeazã nenumãrate altecodexuri în aproape toate domeniileºi disciplinele activitãþii umane, nu-iaºa cã nu sunt cu greºeli? Dar înziua în care se aduc manuscriselecelor mai bune opere scrise, nu lecorecteazã alþii? Apoi se impuneautoritatea unei lecturi populare (vul-gate). Aceasta însã nu poate fi îndauna celorlalte situaþii, de vreme ceºi în acest caz / proces totul esteseparat prin paragrafe: oricât de bunorator ai fi ºi un foarte puternic le-giuitor în procesele cu care te întâl-neºti ºi în care, de regulã, se obiº-nuia sã se dea o hotãrâre rapidã, totpoþi greºi. În afarã de aceasta, suntsituaþii - vreo 60 de legi ºi de code-xuri mai recente care sunt ameste-cate cu altele mai vechi /legate înaceeaºi culegere vulgatã; în cazullor sau sunt spuse clar lucrurile saupot fi lesne distinse unele de altele.Te vei grãbi sã spui cã celelalte legisunt mai puþin probabil sã se rapor-teze la un context referitor la primi-rea de cãtre Goþi - care au fost maiîntâi în Sarmaþia, - ba chiar secole -apoi au emigrat în Tracia ºi Grecia - a unei moºteniri pe care o aºtep-tau din partea patriei. Dar spiritullegii este altfel prefigurat decât ºi l-au închipuit ei, cãci s-a reflectatîndelungat, spre a apãra cât mai bineadevãrul faptelor. Aici se cuvine sãpomenim ultima colecþie de legi aGoþilor de Vest, toate legile repera-te ºi toate constituþiile tuturor tim-purilor, fãrã discriminare, care s-auadunat prin propria lor autoritate,aceastã adunare de legi neavândnevoie de vreo recunoaºtere sau devreo confirmare solemnã din partearegilor. Aceasta pentru cã, împreu-nã cu mine, sunt toþi aceia care ºi-au aruncat privirea pe vechile do-cumente (incunabule) care o mãr-turisesc ºi o susþin; ºi, dacã noi tã-

cem, atunci o mãrturiseºte cu pri-sosinþã codexul de legi. Aºadar, le-gea, de abia de la imensa emigrareîncoace existã ºi mai existã ºi as-tãzi, deºi, secole în ºir dupã aceea,nu a putut fi consultatã. Tot astfelsunt ºi astãzi nenumãrate legi, vechiºi deteriorate ºi nimeni nu ºtie deele. Acestora li se adaugã coloanefunerare uriaºe ºi monumente depiatrã ale cãror inscripþii grãiesc dela sine; aceste pietre au fost ridica-te întru pomenirea veºnicã a unoreroi de seamã, cãzuþi în Grecia ºiTracia sau în alte locuri care au fo-losit armele victorioase ale Goþilor,au rãmas ca semne fulgerãtoare alevirtuþii lor. Pe vechile pietre ºi incu-nabule este scris Girkia, Grikia ºiGirklandi, însemnând cuvântulGrecia, corupt. S-a gãsit deseori ºiGrikum, Grikium ºi Girkium (ur-meazã un text scris cu litere runicecare în traducere înseamnã: �dedi-cat unui peregrin care a murit înGrecia�, n.t.). ªi într-un viitor apro-piat, dupã cum bine ne dãm seama,vom dispune de volumul integral pri-vind inscripþiile gravate pe pietre,scrise cu caractere runice de tipulacesteia, prin aleasa strãdanie a eru-ditului Hadorsius Johannes, volum acãrui apariþie a început deja, subauspicii bune.

�

mag-2005-19

Documents

Transcript of mag-2005-19