Detectori utilizați în comunicațiile cu fibre optice.Tipul detectorului , APD, sau IDP

Emițătorul și receptorul optic în general au o importanță majoră în performanța sistemelor optice de comunicare. Funcția principală ale unui detector optic este de a converti semnalul optic într-un semnal electric, care în continuare poate fi procesat.

Clasificările detectorilor optici:- Diode: diode – PN, diode – PIN, Diode cu avalanșă,

IDP (Integrated Detector/Preamplifier) este un detector ce conţine o fotodiodă PIN şi

un amplificator transimpedanţă; acesta din urmă se foloseşte imediat după fotodetector din

considerente de zgomot redus şi bandă largă.

Fotoreceptorul optic transformă semnalele optice de întrare în electrice şi efectuiază în aşa fel demodularea . Fotoreceptorul trebuie să fie total acordat cu emiţătorul atît în regiunea spectrală a sensibilităţii în limitele lungimilor de

undă nominale , cît şi în caracteristicele temporare de modulare a radierii .Înafară de aceasta fotoreceptorul trebuie să fie stabil la erori , care pot apărea în semnal la trecerea prin alte componente optice .

Semnalul optic se transmite la fotoreceptor  nemijlocit din fibră . Semnalul electric primit de la fotoreceptor este necesar de amplificat pînă la nivelul corespunzător , întroducînd cît mai puţin zgomot . Poate fi necesară şi filtrarea electronică , pentru atenuarea frecvenţei efective de răspuns a amplificatorului . Toate aceste operaţii de obicei se efectuiază de un modul hibrid ( care include şi modulul receptorului ) la care ajunge semnalul optic de intrare din fibră . Modulul formează la ieşire semnal electric filtrat , care apoi prin metoda necesară de demodulat . Complexitatea procesului de demodulare depinde de tehnologia de mlodulare utilizată . De exemplu la utilizarea tehnologiei TDM este necesar de evidenţiat din semnalul sosit semnale de sincronizare , pentru aceasta pot fi utilizate diferite circuite de determinare şi corectare a erorilor .

De obicei în calitate de fotoreceptor se utilizează două tipuri de fotodiode : fotodiode p-i-n şi fotodiode în avalanşă APD ( Avalanche Photodiode ) . Fotodiode p-i-n lucrează cu surse de alimentare standarde de tensiune joasă ( 5 V ) , însa ele sînt mai puţin sensibile şi au o regiune spectrală de sensibilitate mai îngustă în comparaţie cu fotodiodele în avalanşă . Pînă la apariţia fotodiodelor cu avalanşă fotodiodele p-i-n de viteză mare se utilizau pe linii de comunicaţii cu viteze de transmisiuni 10 Gbit / s şi 40 Gbit / s . Fotodiodele în avalanşă în general se utilizeaza pe linii de comunicaţii de distanţe mari , unde sînt justificate costurile mari şi utilzarea circuitelor mai complicate de înregistrare a semnalelor optice . Înafară de aceasta , în multe cazuri utilizarea fotoreceptorilor cu fotodiodă în avalanşă nu cere utilizarea preamplificatorului optic , necesar în fotoreceptor cu fotodiodă p-i-n .

Caraceristicele cele mai importante la alegerea fotoreceptorului  – este sensibilitatea spectrală ( raportul puterii curentului la puterea semnalului optic A/W în dependenţă de lungimea de undă ) , sensibilitatea de prag ( nivelul semnalului de intrare , la care el nu se mai deosebeşte de zgomotele fotoreceptorului ), benzile de transmisiune spectrală şi electrică , diapazonul dinamic , nivelul zgomotului . Valoarea admisă a fiecărei caracteristici a fotoreceptorului depinde de utilizarea lui concretă . De exemplu caracteristicele de zgomot devin mai importante , cînd înainte de fotoreceptor este pus un preamplificator optic de putere mare . Înafară de aceasta , este important de luat în consideraţie necesitatea filtrării optice – aşa ca şi în demultiplexor – pentru micşorarea amplificării emisiei spontane .