Lyceum T Supliment Științific

IUBIRE, DĂRUIRE, PASIUNE

AN 9, NR. 13, MARTIE 2017

ISSN 2065 - 3573

Supliment ştiinţific

LYCEUM T

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

1

Magicieni cu ajutorul iubirii Director, prof. Irina Chiriac

Iubirea este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care le poate realiza ființa umană. Tot

ceea ce se naște din iubire dă frumusețe și profunzime vieții. Cu ajutorul iubirii, cuvintele noastre vor

căpăta forțe nebănuite, somnul ne va fi profund și liniștitor ca al unui copil.

Se spune că iubirea înlătură suferința, că poate transcende și aduce fericirea. De fapt, toate

marile religii ale omenirii propovăduiesc iubirea ca fiind cel mai înalt mesaj, cea mai înaltă formă a

condiției umane. Dar ce are iubirea de a face cu aceasta? Când ea apare, condiția umană obișnuită ia

sfârșit. Toate preocupările ce ne ghidau până atunci viața trec pe un loc secundar, primesc mai puțină

energie. Chiar dacă continuă să existe, iubirea este cea în care acum conștiința se dizolvă. Judecata

se schimbă. Starea interioară se schimbă. Apare candoarea.

A iubi înseamnă a renunța la tine, la egoul tău; iubirea reprezintă un sacrificiu (cuvânt din

latinescul sacrum – facere) pentru că orice sacrificiu este o faptă sacră. Când iubești necondiționat,

poți să înveți de la celălalt. Fiecare persoană pe care o întâlnești are multe să te învețe despre viață și

despre tine însuți. Așa că, în loc să-l judeci sau să încerci să-l schimbi pe celălalt, acceptă cine este.

Cât de vulnerabili ne permitem să fim? Cât de dispuși să lăsăm garda jos și să iubim dincolo

de orice condiție sau așteptare? Cât de dispuși suntem să primim cu ușurință iubire? Primim în măsura

în care oferim? Și poate nu ar strica să ne întrebăm, în ultima vreme, ultimii ani, poate chiar ultimele

luni, cât de mult am condiționat iubirea și cât de mult ne-am condiționat de ea? Și cum am făcut asta?

Vine un moment în viață în care oamenii reușesc să dizolve bariere, să topească armuri, să

iasă de după paravanul agresivității cu care de fapt se apărau, să renunțe la a-i mai îndesa pe alții în

cutii cu forme predefinite care se află în mintea lor, formate din gânduri și puncte de vedere. Este

momentul în care ne putem conecta cu divinul din noi, ne amintim că avem o inimă …, iar noi putem

fi creatori sau chiar magicieni cu ajutorul iubirii.

Când iubirea apare, poeții scriu, cântăreții cântă, pictorii pictează și toate acestea devin

capodopere, devin elixir. Dacă ei ar face asta când sunt triști, atunci arta lor ar deveni tristă. De aceea,

arta făcută în iubire vindecă.

Comportamentul emoțional influențează direct comportamentul celor din jur prin contagiune

și, indirect, prin climatul afectiv pe care îl determină în jurul său.

Institutul Heart Math din California a demonstrat că inteligența intuitivă a inimii este o cale

către coerența personală, socială și globală. Cercetările arată că atunci când ne schimbăm starea într-

una de coerență, inima și creierul operează într-o sinergie. Majoritatea oamenilor știe cum se simte

să fie într-o stare de armonie și curgere când inimile lucrează împreună, când există o conectare

autentică cu ceilalți. E ușor să iubești această stare de sinergie, dar, deseori, acest lucru se întâmplă

aleatoriu, în loc să fie o stare creată conștient prin dorință și intenție. Nu ar fi plăcut să putem crea

această stare conștient, zilnic, în comunicarea noastră, în proiecte, în provocări? Inteligența intuitivă

a inimii poate eleva comunicarea, deciziile, alegerile către un cu totul alt nivel. Atunci când oamenii

susțin o emoție autentică, cum este aprecierea sau compasiunea, acest fapt le ridică în mod natural

nivelul de coerență.

Sentimentele sunt surse energetice care stau la baza gândurilor și emoțiilor noastre și sunt

motoarele sistemelor biologice având o influență asupra comportamentelor, alegerilor și rezultatelor

noastre.

Atunci când un grup împărtășește aceleași valori și emoții pozitive generează o mai bună

curgere, eficacitate și posibilitatea pentru a obține rezultate superioare. Se pare că participanții

grupului nu sunt doar în sincronie, ei comunică la un nivel mult mai subtil. Mulți oameni de știință

cred că există o buclă a feedback-ului între indivizi, astfel coerența noastră personală este benefică

familiei, colegilor, prietenilor prin simpla noastră prezență.

Deschideți-vă către iubire, dăruire, compasiune și dezvoltați relații armonioase care vă vor

conduce către Sinele vostru cel mai înalt!

Bibliografie: https://www.heartmath.org,

http://www.argumentpress.ro/mesajul-dragobetelui

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

2

De ce iubim noi, oamenii?

Prof. Grigoraș Cosmin Ioniță

„Iubirea este un daimon”,

spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodată!”,

spune Biblia. Și totuși, după câte cercetări s-au

făcut, după câte definiții s-au dat, după câte

poezii s-au închinat, nimeni nu știe ce este

dragostea.

Foarte mulți scriitori au prezentat

dragostea în operele lor. Cu toate acestea, ea

este definită mereu la fel și întotdeauna diferit.

Asta pentru că niciun om nu poate exprima

exact în cuvinte ceea ce simte și pentru că

dragostea nu este niciodată la fel. Nu s-a găsit

cheia care să deschidă secretul iubirii. Să fie

iubirea doar o iluzie? În lumea noastră totul este

imanent, totul este într-o continuă manifestare

și cred că singurul lucru transparent, care a

reușit să doboare toate barierele, este

dragostea. Dragostea nu este păcat, este iertare;

nu este întuneric, este lumină.

Iubirea este, poate, cea mai vastă temă

a literaturii, dar și a celorlalte arte. Ea este o

temă foarte agreată de scriitori, deoarece le

permite să-și etaleze talentul literar, umblând la

subtilități. Iubirea este abordată în literatura din

diverse unghiuri, de-a lungul vremii existând

diferite idei sau curente de idei referitoare la

iubire. Iubirea este un sentiment de dragoste

pentru o persoană de sex opus sau un sentiment

de afecțiune și admirație pentru cineva. Iubirea

te face să nu mai fii stăpân pe tine. Este legătura

dintre două suflete asemenea. Iubirea

presupune o reciprocitate de sentimente, o

certitudine a plăcerilor pe care nimeni și nimic

nu o poate altera. Dar o singură minciună

distruge acea încredere nețărmurită, care pentru

unele suflete este însuși temeiul dragostei.

Omul este și poate fi privit ca o entitate, un tot

unitar. Dar este și trebuie să fie și ca un punct

de intersecție a multiple și diverse serii de relații

și interacțiuni.

În mentalitatea arhaică, iubirea este

considerată o mare forță și primul impact cu

aceasta s-ar datora unei ființe supranaturale și

reprezintă un proces de inițiere, configurat prin

mitul zburătorului.

Iubirea-neechilibrată duce la o stare

de exaltare permanentă, care poate fi cauza unui

dezechilibru sufletesc. Iubirea-pasiune este

însoțită întotdeauna de suferință, de o anume

doză de nebunie. Iubirea este o temă literară

foarte vastă și importantă, făcând chiar parte din

suflet. Ea este ca o scânteie divină. Este un

punct de foc în noi, nemuritor și infinit, pe care

nimic nu-l poate margini și nimic nu-l poate

atinge. Nașterea și dezvoltarea acestui

sentiment, pe plan istoric și individual, sunt

intim legate de formarea personalității.

Iubirea dintre sexe vizează persoana

umană în plenitudinea sa fizică, morală și

intelectuală, în frumusețea individualității sale

unice și ireparabile, fiind generatoare de fericire

autentică în această calitate. Natura și rolul

îndeplinit de iubire în viața oamenilor, au primit

interpretări variate. Una dintre cele mai vechi

interpretări este aceea mitologic-cosmologică,

în care iubirea apare ca o forță cosmică

grandioasă, generatoare și creatoare.

Distingând genuri diferite ale iubirii și

considerând-o pe cea spirituală (rațională) ca

superioară, numeroși gânditori i-au atribuit

virtuți cognitive fundamentale.

Frumusețea ființei iubite îl

transfigurează pe cel care iubește.

Pasiunea iubirii este supremul mijloc

de a permanentiza sentimentul și de a-i da

profunzime. Iubirea este o parte a

intimității umane profunde. Iubirile nu se

repetă; orice iubire este un caz particular, unic,

absolut și ireductibil. Câți indivizi umani, tot

atâtea iubiri. Structura sufletească diferită a

bărbatului și a femeii este extrem de importantă

în dragoste și ea amprentează, în profunzime,

sentimentul de iubire.

Se poate vorbi de o iubire familială,

fraternă, paternă, maternă, maritală, religioasă,

de adorație, de venerație. Iubirea poate fi

fulgerătoare, nebună, iresponsabilă, ascunsă,

platonică, gravă, metafizică, răzbunătoare,

vulgară, carnală.

Scriitorii au cântat iubirea arătând

suferința și fericirea indusă de ea. Iubirea ca

pasiune este una din cele mai importante

ipostaze ale iubirii. Ea se caracterizează prin

atracție reciprocă puternică, iar existența unor

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

3

obstacole, trăirea unei stări de

exaltare permanentă, poate duce la un

dezechilibru sufletesc. Iubirea-pasiune este

însoțită întotdeauna de suferință, de o anumita

doză de nebunie. Pendulând între culmi extatice

și abisuri de tortură sufletească, iubirea

pasională este tema favorită a muzicii de

consum, a telenovelelor, a poeziilor și

romanelor de dragoste.

Iubirea înseamnă încredere, dăruire,

dar câteodată și cea mai mare durere care-ți

poate fi provocată din interior. Pentru că mulți

se tem să nu sufere, puțini știu să iubească cu

adevărat. Când iubești, îți cade drag sau dragă

nu numai simpla imagine a persoanei spre care

îți îndrepți sentimentele, ci și sufletul ei.

Dragostea poate fi imaginată ca o hărăzire

Dumnezeiască. Nu toți știu să caute în Univers

frumusețea divină și de aceea cărarea pavată cu

petale de flori a labirintului iubirii se închide

uneori, în loc să se înalțe în văzduhul liber.

Iubirea te face să nu mai fii stăpân pe

tine, e ca un val și simți cum te poartă dintr-o

parte în alta. Ea presupune o reciprocitate de

sentimente, o certitudine a plăcerilor pe care

nimeni nu o poate afecta. Dragostea în sufletul

unei femei este ca o scânteie, ca un vis de

dominație, dar și de supunere, este ca un

adăpost într-un pustiu. Iubirea este o temă

inepuizabilă și va rămâne tema fundamentală a

literaturii atât a trecutului, a prezentului, cât și

a viitorului. Frumusețea fizică și lăuntrică a

ființei iubite îl transpune pe cel care iubește.

Iubirea este o conviețuire de tip vital a unuia cu

celălalt.

Ce este iubirea? Un mijloc de a

găsi încredere și apreciere, un mod de a învinge

singurătatea? Este iubirea absolută? Se poate da

o definiție complexă a iubirii? S-au descoperit

atât de multe definiții și feluri de a iubi, astfel

încât putem considera iubirea un sentiment

personalizat.

A rămas iubirea la fel de-a lungul

timpului? Are aceleași trăiri, aceleași

manifestări, aceleași stări etc.? Nu, pentru că

iubirea diferă, nu numai de la secol la

secol, dar și de la o vârsta la alta, sau de la

o persoană la alta.

Iubirea nu a fost niciodată tradusă și

demonstrată în totalitate, rămânând în

continuare un subiect deschis pentru toate

generațiile. Dornic de a cunoaște necunoscutul

și de a trăi noi experiențe, omul confundă

sentimentele de prietenie, de simpatie puternică

sau atracția fizică, cu iubirea.

O întrebare care se impune. Merită să

iubești? Fiecare va răspunde prin prisma lui,

raportând la trăirile personale. Gândul e cel mai

mare dușman al îndrăgostitului. Îi oferă

ipoteze, iar inima le acceptă, sufletul le

execută. În suflet poate rămâne iubirea și în

gând realitatea, pentru că ele se susțin reciproc.

Când este greu în iubire, te refugiezi în realitate,

iar când e greu în realitate, te refugiezi în iubire.

Omului i s-a dat un singur trup pentru a nu mai

alerga atât. Prin iubire ești pauza dintre strigătul

de plecare și strigătul de chemare.

Întâlnirea cu iubirea este începutul

stării de grație a sufletului. A iubi este

însăși legea vieții, este una dintre cele mai

subtile acțiuni pe care o poate realiza o ființă

umană. A ști să trăiești, a ști să iubești este o

artă, și ca orice artă trebuie să o învățăm.

Este greu să nu iubești, este greu să și

iubești, dar mai greu este să iubești în zadar.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

4

Doar iubind îți dai seama că trăiești, nu doar exiști… Prof. Negru Cristina- Mihaela

„Iubim cu adevărat doar atunci când iubim fără motive” (Anatole France)

Despre iubire s-au scris numeroase

poezii, romane, s-au făcut numeroase filme și

piese de teatru, s-au jertfit vieți și s-au

destrămat împărății. S-au compus cântece în

numele iubirii și s-au clădit imperii unite de

acest puternic sentiment – IUBIRE. Indiferent

de timp, de spațiu sau de împrejurări, iubirea a

fost sentimentul universal ce a dăinuit de-a

lungul veacurilor, care nu are început sau

sfârșit.

Fiecare dintre noi, are nevoie de iubire

pentru o dezvoltare sănătoasă și armonioasă.

Avem nevoie de afecțiune, de o îmbrățișare din

partea părinților, bunicilor, fraților, surorilor,

prietenilor, iar într-o zi... ajungem să ne dorim

ceva mai mult, poate uneori fără a ști prea bine

ce presupune acest „mai mult”. Ce presupune

„mai mult”? Poate… acceptare sau poate…

iubire necondiționată. Ce altceva mai înseamnă

iubirea? Să te prețuiești pe tine…

răbdare. Uneori… dezamăgire și…

risc. Îmbrățișarea este un excelent semn de

afecțiune. O îmbrățișarea face bine oricui, ea

înseamnă în același timp: IUBIRE,

PRIETENIE, CONSOLARE sau

MULȚUMIRE.

A iubi este una dintre cele mai sublime

acțiuni pe care o poate realiza o ființă umană.

Iubirea poate să însoțească toate celelalte acte

fundamentale ale noastre. Dacă învățăm plini

de iubire (cu pasiune), vom memora și vom

înțelege mult mai ușor. Dacă ascultăm cu

iubire, vom auzi mai multe și mult mai bine.

Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor

căpăta o forță neînchipuit de mare. Dacă vom

adormi cu dragostea în suflet, somnul nostru va

fi odihnitor și profund ca al unui copil. Dacă

vom gândi atunci când suntem plini de iubire,

gândurile noastre vor căpăta profunzime și

strălucire. Gândurile care se clădesc prin iubire

vor fi mai luminoase decât razele soarelui și mai

pătrunzătoare.

Să învățăm să iubim cu adevărat, fără a

cere vreodată ceva în schimbul iubirii noastre.

Astăzi, aceste cuvinte sunt neobișnuite, o

asemenea iubire este aproape de negăsit. Dar,

atât timp cât cineva o mai pomenește și își

dorește din toata inima să o manifeste, mai

există o speranță ca ea să renască. Să ne iubim

așa cum suntem.

„Iubește-ti aproapele ca pe tine însuți!”,

dar cum să-ți iubești aproapele când tu nu te

iubești pe tine însuți? Așa cum te îngrijești de

propria ta viață, îngrijește-te și de viața celor

din jurul tău și atunci viața ta va căpăta o

dimensiune sublimă.

Iubirea adevărată este în fiecare dintre

noi, nu există nici o rețetă magică a iubirii pure.

Dăruirea de sine, sacrificiul, rugăciunea și

credința te vor conduce cu siguranță acolo unde

dorești, dar trebuie să dorești din toată inima ta,

din tot cugetul tău și din tot sufletul tău.

Iubirea pare a fi sentimentul suprem ce

te duce spre infinit, înseamnă să-ți trăiești viața

după ticăitul ceasului ce îți bate în piept și te

ține în viață. A iubi înseamnă a trăi, deoarece

fără iubire, fără afecțiunea acordată celor din

jur, nu poți trăi, nu te poți simți împlinit.

Iubirea este ca un labirint, unul ce are

milioane de căi pe care să rătăcești... Și cum ar

fi să hoinărești de unul singur prin acel labirint?

Pentru asta trebuie să existe acea persoana care

să te îndrume, să-ți fie alături, o persoană cu

ajutorul căreia să ieși din drumurile încrucișate.

Așa este iubirea... Un tot unitar alcătuit din

gânduri, trăiri, sentimente, impresii, păreri

adunate și împărtășite celor dragi, care îți sunt

mereu aproape, te iubesc și au grijă de tine.

Iubirea este pentru toți, se revarsă ca o ploaie

binecuvântată, ce cade peste noi toți,

Nu există lucru mai firesc și mai

înălțător ca „a iubi”, căci iubirea înseamnă

plinătate, frumusețe și viață la superlativ. Am

fost creați din iubire și ne desăvârșim în iubire.

Dar trebuie să iubim omul, nu fapta sau dorința;

ci frumusețea, gingășia sufletului ce-și dorește

să fie iubit.

Iubirea este stare sufletească ce capătă

puteri divine asupra sensibilității omului,

înălțându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se

reordonează sub forța miraculoasă a celui mai

uman sentiment.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

5

Dragostea care niciodată nu cade

Prof. Moldoveanu Camelia

Motto: „Oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este

iubire.”( I In.4, 7-8)

Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creștini, dar mai presus de toate sunt pacea și

iubirea. De aceea, a spus Hristos: ,,întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți

avea dragoste unii față de alții, și pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă”. Nimic nu umple mai mult

sufletul de desfătare decât faptul de a iubi și de a fi iubit. Iubirea noastră trebuie să-i cuprindă pe toți

oamenii. Dacă pe unii îi iubim, iar pe alții nu, niciodată dragostea noastră nu va fi mai presus decât a

oamenilor necredincioși. Creștinii nu trebuie să iubească așa cum iubesc necredincioșii. Să ne doară

sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare pentru noi înșine. Iubirea este rădăcina

tuturor virtuților. Până și iubirea de Dumnezeu tot prin iubirea semenilor se adeverește. După cum

sufletul fără trup și trupul fără suflet nu formează omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste față

de aproapele. Hristos Însuși a spus că semnul adevăratei iubiri este iubirea aproapelui: ,,Să iubești pe

Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

( Mt. 22, 37-39).

Modul cel mai frecvent și adecvat în care iubirea se pune în evidență este milostenia, care

este seva substanțială a iubirii. Demnitatea milosteniei o garantează pe de altă parte primitorul ei,

care, sub înfățișarea săracilor, este Hristos. De aceea, să nu ne uităm la săracul care primește, ci la

Dumnezeu care întoarce darul, să nu ne gândim la cel ce primește banul, ci la cel ce se încarcă de

datorie. Părintele Dumitru Stăniloae spune foarte frumos că: ,,în mâna întinsă a săracului este mâna

întinsă a lui Hristos, în vocea lui este vocea lui Hristos, în suferința lui este suferința lui Hristos pe

care, noi o prelungim”. Cine iubește și se manifestă cu iubire față de cei din jurul său, acela se

aseamănă cu Dumnezeu, căci prin definiție Dumnezeu este iubire. Pentru Evanghelia creștină, taina

lui Dumnezeu nu se abordează cu ajutorul rațiunii și nici nu poate fi înțeleasă rațional: se trăiește,

căci ,,Oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este

iubire’’(I In. 4, 7-8). Iubirea nu înseamnă sentimentalisme, nici nu se reduce la simplul sentiment.

Iubirea este Dumnezeu. Omul îl cunoaște pe Dumnezeu prin iubire și prin păzirea poruncilor iubirii:

,,Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom face

locaș la el”(In. 14, 23), spune Hristos în Evanghelia după Ioan.

Așadar, forma supremă a iubirii este jertfa. Iubirea manifestată față de aproapele nostru

trebuie să fie una jertfelnică, asemenea iubirii lui Hristos față de noi, căci ,,atât de mult a iubit

Dumnezeu lumea încât L-a dat pe Unicul Său Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață

veșnică”(In. 3,16). Slujba Sfintei Liturghii, care reprezintă jertfa adusă lui Dumnezeu, trebuie să se

prelungească și în societate, iubind până la jertfă pe aproapele nostru, după modelul lui Hristos, după

ce a instituit Taina Sfintei Împărtășanii, a spălat picioarele ucenicilor, S-a rugat, a pătimit și a murit

pentru iertarea păcatelor tuturor. Noi nu trebuie însă să murim de moarte sângeroasă ca Hristos pentru

a ne jertfi pentru semenii noștri, ci iubirea jertfelnică se vede în faptele noastre de renunțare la egoism

și de ajutorare a semenilor. Toți suntem creați ca ființe sociale, ce trebuie să trăim în comuniune cu

cei de lângă noi. Așa cum ,,o pâine, un trup suntem, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine”(I Cor. 10-

17), așa trebuie să ne împărtășim iubirea unul altuia. Așa cum Îl iubim pe Dumnezeu și-I aducem

jertfă, asemenea și pe semeni, ca unii ce sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, trebuie

să-i iubim, căci nimeni nu iubește cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu iubește pe cel de lângă el.

Această iubire nu trebuie să fie una teoretică, ci arătată prin fapte. Dumnezeu vrea să ne comportăm

față de aproapele nostru cu iubire, însă cu o iubire lucrătoare prin fapte nu una bazată pe vorbe: ,,Fiii

mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul”(I In. 3, 18). De aceea, Biserica

vorbește despre fapte ale milei trupești și fapte ale milei sufletești. Astfel, faptele milosteniei trupești

sunt: hrănirea celui flămând, adăparea celui însetat, îmbrăcarea celui gol, cercetarea celui aflat în

necazuri și nevoi, cercetarea celui bolnav, găzduirea călătorilor, îngroparea celor pe care nu are cine

să-i îngroape etc. Faptele milosteniei sufletești sunt: întoarcerea celor rătăciți la adevăr și a celor

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

6

păcătoși la virtute, învățarea celor neștiutori și nepricepuți, sfătuirea celor ce au nevoie de sfat,

rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru, mângâierea celor întristați, răsplătirea răului cu

bine, nerăzbunarea pentru răul făcut de alții, iertarea celor ce ne greșesc etc. Numai procedând astfel,

noi împlinim porunca iubirii dată de către Dumnezeu, nouă oamenilor, căci ne deschide ușa

Împărăției lui Dumnezeu: ,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații

Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și

Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol și M-ați

îmbrăcat; bolnav și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine’’(Mt. 25, 34-36).

Putem spune că, atunci când îl iubim pe aproapele mai presus de noi înșine și punem nevoile

lui înaintea nevoilor noastre, trăind pentru el și nu pentru noi, doar atunci vom ști ce e fericirea

adevărată.

Bibliografie:

1. Sfânta Scriptură sau Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, București, 2005;

2. Pr. Filoteu Farus, Administrarea iubirii, traducere din limba greacă de protoprezbiter dr.

Gabriel Mândrilă, Editura Sophia, București, 2010;

3. Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, traducere din limba greacă de Pr. Prof.

Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,

București, 2004;

4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici și sărbători, Editura Bunavestire, Bacău,

1997;

5. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Otodoxă (vol. III), Editura Institutului

Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.

Vindecarea prin iubire

Prof. dr. Andreea Raluca Neagu

Calitățile dragostei adevărate au inspirat dramaturgi, poeți și

filozofi de-a lungul timpului. Dragostea este un ideal, o sursă de

inspirație, un sentiment de pasiune și angajament, care adaugă bogăție

și bucurie la viață, e însăşi esenţa vieţii creştine, cea dintâi şi mare

poruncă, prima între virtuţi. Nu există nicio îndoială că iubirea este

una dintre cele mai puternice emoții umane și ne petrecem mult timp

concentrându-ne pe a iubi totul în jurul nostru. Dar mai puțin s-a

accentuat calitatea tămăduitoare a dragostei, deși considerarea

acesteia ca o dinamică esențială în procesul terapeutic nu reprezintă

o noutate. Încă de la începuturile psihologiei, dragostea a fost

catalogată ca experiență terapeutică intensivă în procesul de

vindecare holistică a persoanei.

Indiferent de perspectiva din care decidem să abordăm

iubirea, nu putem neglija rolul pe care aceasta îl are în tămăduirea

patimilor şi dobândirea virtuţilor, în tămăduirea aproapelui și

educația copiilor, precum și în schimbarea tuturor stărilor emoționale

negative. Crizele de multe feluri trăite de societatea contemporană au

o sursă comună: criza morală fundamentată pe lipsa iubirii.

Dragostea ajută la vindecarea inimii și hrănirea minții,

trupului și sufletului, prin manifestarea bunătății umane, compasiunii

și afecțiunii profunde. Dragostea este auto-direcționată și îndreptată spre alții, dar cel mai important,

ea este o componentă vitală pentru starea generală de sănătate și fericire.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

7

Încă din primii ani de viață, copilul intră în contact cu primele experiențe ale iubirii, prin

căldura, grija și afecțiunea pe care le primește prin contactul și atingerea de părinții săi. Cultivarea

comportamentelor afectuoase de către părinții noștri ne oferă capacitatea de a forma legături intime,

emoționale sau raporturi de muncă, numite atașamente, care influențează modul în care ne formăm

legături cu alții pe tot parcursul vieții noastre. Comportamentele afectuoase, cum ar fi atingerea,

ținerea de mână, mângâierea, sărutatul sau îmbrățișarea conferă un sentiment de siguranță iubitoare

și determină sistemul limbic să elibereze vasopresină, ce ne ajută să formăm legături, și

oxitocină („hormonul dragostei”), care combate stresul, promovează sentimente de apropiere cu

ceilalți și ne ajută să ne liniștim. Pe de altă parte, persoanele care dezvoltă un tipar de atașament

nesecurizant-evitant nu reușesc să stabilească relații sănătoase cu cei din jur, intimitate cu partenerii

lor, se pot angaja în comportamente adictive (alcool, droguri, tutun, sex) sau pot dezvolta tulburări

afective (parafilii, exhibiționism, voaierism).

Nenumărate studii întreprinse în domeniul neuropsihologiei de-a lungul timpului relevă faptul

că iubirea are multiple efecte asupra sănătății emoționale. În primul rând, iubirea ajută la creșterea

respectului de sine, ceea ce duce la o mai bună auto-îngrijire și fericire, la o mai mare probabilitate

de a ne angaja în activități care contribuie la o mai bună nutriție, fitness și alegeri de viață sănătoase.

În al doilea rând, iubirea ne face fericiți, determinând producerea de noradrenalină și dopamina (ambii

hormoni asociați cu adrenalina), ceea ce duce la creșterea sentimentelor de bucurie și plăcere,

reducând nivelul stresului. Iubirea poate ajuta la scăderea producției de hormon cortizon. De fapt,

dragostea încurajează corpul să producă oxitocină, ce îmbunătățește sistemul imunitar, care, la rândul

său, scade mortalitatea celulelor și a inflamațiilor. Nu în ultimul rând, iubirea ne ajută să dormim mai

bine. Somnul alături de persoana iubită ne face să ne simțim mai relaxați, să ne odihnim mai bine.

Odihna adecvată este vitală pentru sănătatea inimii și starea generală de bine, iar o mare parte din

activitatea reparatorie a corpului se realizează în timpul somnului.

Dintr-o perspectivă teologică, iubirea ne cere întotdeauna depășirea sinelui, renunțarea totală

la sine pentru celălalt, vindecându-ne astfel de egoism; numai iubirea unei persoane care este dispusă

să moară sieși poate deveni o iubire tămăduitoare. „Cel iubit nu-și trimite numai energia în ființa celui

iubitor, ci pe sine însuși întreg, fără să înceteze de a rămâne și în sine. E o proiectare a ființei sale

întregi prin energia sa în sufletul celui iubitor. Fața celui iubit ne preface în întregime după chipul ei

și ne umple fața noastră de bucurie și de farmec, o energie a lui e trimisă în noi și lucrează asupra

noastră, prin voia, afecțiunea și conștiința noastră, ușurate de energia aceea ce lucrează mai adânc în

noi”.

Dimensiunea taumaturgică a iubirii, al cărui temei este Însuși Dumnezeu, se manifestă asupra

sufletului. Orice însănătoșire este mai întâi o vindecare a sufletului și a inimii. Iubind cu adevărat, ne

vindecăm de mânie, de trufie, de frică, de tristețea sufletului, de avariție, de ură și invidie. Chipul

ființei iubite îl trăim ca pe o adevărată susținere a vieții noastre. „Nimeni nu se poate mulțumi cu sine

fără altul”.

Desigur, este important să ne reamintim în fiecare zi că există atât de multe alte tipuri de iubire

decât dragostea romantică. Există iubirea de viață, dragostea de natură, dragostea față de animale,

dragostea de aproapele nostru și iubirea unei anumite activități în care ne regăsim (artă, muzică, sport,

dans, job), iar toate aceste acte de dragoste oferă beneficii uimitoare pentru sănătate. Iubirea este o

forță care poate vindeca orice.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

8

Eros si Thanatos în opera lui Mircea Eliade

Prof. Doina Acasandrei

Cea mai înaltă reprezentare a fantasticului românesc este Mircea Eliade.

Dacă în literatura autohtonă de Eminescu se leagă domeniul meditației filosofice,

iar de Caragiale fabulosul folcloric autohton, Eliade întruchipează ambele

direcții deschise de cei doi predecesori, „realizând o interesantă simbioză între

narațiunea metafizică și cea mitică”.

Erosul și Thanatosul capătă în scrierile sale funcții metafizice. Dragostea,

ca și moartea, devine o experiență singulară, intimă, și pentru că „niciun om nu

știe nimic despre dragostea altcuiva” și cu atât mai puțin despre moarte. Cele

două experiențe fundamentale scot ființa prin clipa suspendată de sub ghearele

existenței cotidiene. Dragostea absolută nu se poate realiza în dimensiunea

telurică, ci la un nivel superior. Erosul evoluează treptat spre mitologie,

dobândind funcții inițiatice. Iubirea devine act mitic, unire rituală, depășind

stadiul de act erotic, transformându-se într-un liant între cele două lumi incompatibile: viața și

transcendentul. Dacă la început Erosul a cunoscut o perspectivă demitizantă, fiind sinonim cu

virilitatea (Lumina ce se stinge, Întoarcerea din rai, Huliganii, Viața nouă), ea va deveni treptat o

împletire a carnalului cu spiritualul, a realului cu profanul, pentru a ajunge la miracolul întâlnirii

sufletului pereche. Punctul cel mai înalt îl reprezintă împletirea cu Thanatosul, nunta în cer (Nuntă în

cer, La țigănci, Noaptea de Sânziene). Femeia este pentru bărbat mesagera marilor revelații

(Hildegard din La țigănci, Leana din În curte la Dionis, Niculina din Nouăsprezece trandafiri) sau

demonic (Domnișoara Christina). În proza fantastică eliadescă, Erosul coexistă și cu labirintul

memoriei, deoarece uitarea și aducerea aminte, amnezia și anamneza, schimbă radical destinele

personajelor. Domnișoara Christina îi cere lui Egor uitarea, pentru a face posibilă alăturarea lumilor

incompatibile, însă memoria îl va condamna pe erou la singurătate. În Șarpele personajele rătăcesc

prin propriile amintiri și dorințe, în timp ce Andronic, purtătorul hierofaniilor, este cel care știe.

Amnezie și anamneza întâlnim și în La țigănci. Gavrilescu se rătăcește în moarte, după ce a fost un

rătăcit în viață. Leanadin În curte la Dionis îndeplinește misiunea amnezicului Adrian. Ea este

salvatorul bărbatului. Cuplul mitic Orfeu – Euridice este invocat aici sub cele două aspecte: al creației

și al Erosului. Iubirea și moartea reprezintă în proza lui Mircea Eliade posibilitatea transcenderii

istoriei.

Iubirea dezvăluie adevărurile lumii, dezvăluie cunoașterea trecutului, înțelegerea prezentului și

intuirea viitorului. Astfel, mitul androginului simbolizează negarea limitelor prin anularea opoziției

masculin – feminin. Eliade conturează esența în coincidentia oppositorum, prin dorința neobosită de

refacere a perfecțiunii. Descrise de Platon, aceste ființe fabuloase despărțite de Zeus, dar reunite de

Eros ilustrează căutarea sufletului pereche, subliniind primatul dragostei. În Șarpele autorul utilizează

acest simbol, sugestiv fiind și numele personajului – Andronic. Gavrilescu din La țigănci își va regăsi

sufletul pereche, pe Hildegard, iubita pierdută în tinerețe, care îl așteaptă însă la limita dintre lumi

pentru a porni împreună în marea călătorie. Cuvintele lui Hildegard „Toți visăm, așa începe ca într-

un vis”, exprimă, plecând de la concepția romantică a realității ca vis și a morții ca realitate, ideea

dragostei ca pe singura cale de trăire a Absolutului, în sensul că, dacă Gavrilescu nu a putut reuși

acest lucru prin artă, Hildegard este aceea care-i salvează spiritul în imaginea simbolică a iubirii.

Ileana și Ștefan din Noaptea de Sânziene refac unitatea primordială tot prin moarte.

Personajele lui Eliade sunt veritabile proiecții ale lunii, deoarece „luna” este astrul ritmurilor

vieții și cel care-și exercită mirajul asupra traiectoriei lor. Întreaga lui proză este pusă sub semnul

unui ritual al simțurilor, cu accente olfactive, amestecând stări de frenezie, nebunie și zbor nocturn.

Despre dragoste și moarte, despre probabilitatea existenței unui „dincolo”, despre piatra

filozofală, despre posibilitatea de a opri timpul sau a ieși din timp, despre relația dintre

memorie/amnezie și identitate. El le discută și rediscută prin intermediul unor personaje în fiecare

narațiune a sa. În proza sa fantastică se filosofează mai mult decât în proza eseistică a altora.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

9

Iubirea eliadescă este ancorată în realitate, chiar și atunci când naște fapte nebunești-

verosimilul nu lipsește nici în nebunie, ilustrat prin Mitică Gheorghiu, cel a cărui dragoste lipsită de

reciprocitate îl împinge pe marginea prăpastiei, ajungând ca, în loc de iubire, să simtă infinită ură și

dorință de a-și face iubita să sufere. De altfel, iubirile amintite sunt doar sugerate în acest roman și

poartă povara neîmplinirii, deoarece reciprocitate perfectă nu există și, chiar și acolo unde aparențele

arată contrariul, lipsește totuși ceva care să împlinească întregul. Unirea trupurilor nu este suficientă.

Renunțarea de sine în numele iubirii este unilaterală și împiedică cercul să se închidă.

Bibliografie:

1. Glodeanu, Gheorghe, Regimul nocturn și regimul diurn al imaginarului, în Coordonate ale

imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006,

2. Glodeanu, Gheorghe, Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

2003

3. Eliade, Mircea, Întoarcerea din rai, Editura Tana, București, 2011

4. Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000, Editura Mașina de

scris, București, 2005

5. Vuarnet, Jean –Noël, Dumnezeul femeilor, Editura Anastasia, București, 1996

Chimia sentimentelor

Prof. Beatrice-Antonela Angheluță,

Prof. Luminița-Sofia Țîrcă, Emilia Dîlcu

Cercetătorii americani Hammer și Lykken susțin că misterul fericirii are de-a face cu

chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un număr de receptori ai

fericirii, conținuți în zestrea sa genetică, aceștia așteaptând să fie „hrăniți” cu endorfine și serotonină.

Când receptorii au primit o cantitate îndestulătoare din aceștia, psihicul atinge cote maxime. Starea

de fericire a omului e strâns legată de hormonul cerebral numit endorfina, un adevărat drog natural.

Serotonina și endorfina reprezintă două substanțe cu metabolisme strâns legate între ele, care se

influențează reciproc și a căror cantitate e controlată de creier. Serotonina este un

monoaminotransmițător sintetizat la nivelul unor neuroni din sistemul nervos central, la nivelul

celulelor enterocromafine sau plachetelor, care are un rol important în producerea somnului, în

procese mintale şi afective, în funcţii motorii, în termoreglare, în reglarea presiunii arteriale, în actul

vomei, în funcţii hormonale. Este produs din triptofan și i s-a identificat un rol important în

producerea depresiei, dacă se găsește în „hormonul fericirii” și este implicat în „chimia dragostei”.

Ce sunt, de fapt, endorfinele? Sunt o categorie de substanțe

produse de creier, deci fac parte dintre neurotransmițători (alături de

dopamină si serotonină). Din punct de vedere chimic, endorfinele au

structură de proteine complexe, iar rolul pe care li-l încredințează

organismul este acela de analgezic, vizând suprimarea durerii de

orice fel. Endorfinele au fost descoperite în 1975 și reprezintă o clasă

de peptide cu acțiune opioidă. În funcție de zona în care se găsesc,

endorfinele sunt stocate ca atare sau sub formă inactivă. Interacționează cu receptorii localizați la

nivel cerebral, reducând senzația de durere, interacționâd similar cu medicamente precum morfina și

codeina. Alterarea metabolismului endorfinelor duce la tulburări psihice, iar o anumită substanță,

numită b-endorfina, produce o marcată stare de rigiditate sau mobilitate, numită catatonie. După cum

le spune si numele, endorfinele au o structură chimică foarte asemănătoare cu a substanțelor extrase

din opiu și folosesc aceiași receptori pentru a se „agăța” de celule. Efectul de calmare a durerii este

puternic, iar consecința este o stare de relaxare, de bucurie chiar. Există stimuli preciși care

declanșează secreția internă a acestei substanțe: expunerea la lumină, durerea, condimentele din

mâncăruri (piper, chilli), stresul sau râsul, efortul fizic in general. Rezultatul este, de fiecare dată,

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

10

atingerea unei stări euforice. Endorfina reduce intensitatea durerii și anxietatea, stimulează sistemul

imun, intervine în procesul învățării sau în adaptarea la lumină sau întuneric. Acțiunea ei durează

peste 30 de ore. Producerea de endorfine variază de la o persoană la alta. Endorfinele sunt eliberate

în prezența luminii puternice, a anumitor alimente (ciocolată, ardei iuți, cu a lor componentă numită

capsaicina ce determină acea senzație de durere), în cadrul exercițiilor fizice, în timpul râsului sau în

cadrul stresului. Mulți suferă de ceea ce ar putea denumi „dependența de endorfine” și au tendința la

exerciții fizice intense, pot avea multiple tatuaje si piercinguri sau își pot provoca singuri tăieturi care

nu fac altceva decât să declanșeze eliberarea de endorfine.

Mâncarea are un rol colosal în cadrul psihicului. Cercetările în domeniu au arătat că

producția de endorfine este intensificată prin consumul unor alimente bogate în grăsimi și zahăr

(apare așa-zisa „sugar rush”). Se prea poate să tânjești după alimente precum ciocolata, tocmai

datorită conținutului ridicat de grăsimi și zahăr pe care îl conțin (creierul are nevoie de aceste

componente esențiale și, prin depresia și somnolența care apar, te „obligă” să consumi exact ceea ce

are el nevoie). Dar pe lângă acestea, în ciocolată se găsește o substanță - feniletilamina - care

favorizează eliberarea endorfinelor.

În ceea ce privește serotonina, lucrurile par si mai interesante. Probabil că nu este o simplă

coincidență faptul că atunci când te simti stresat sau supărat apare o nevoie acerbă de dulciuri.

Mâncarea bogată în carbohidrați produce o creștere a concentrației de triptofan (un aminoacid,

precursor serotoninei și un tranchilizant natural). Așadar, o masă bogată în carbohidrați induce un

sentiment de calm, pace si sațisfactie, deoarece sporește producția de serotonină în creier. Însă,

consumul carbohidraților simpli în locul celor complecși poate avea un efect de moment. Te vei simți

în plină formă, însă starea aceasta va fi una de scurtă durată, deoarece nivelul insulinei va scădea

conducând la pierderea energiei, la depresie sau „concentrație scăzută de zahăr". Dacă te gândești că

o altă cantitate de zaharuri te va ajuta să iți revii, ia-ți gândul! Nu va face decât să înrăutățească și mai

mult starea ta! Serotonina e implicată și în depresia și senzatia de somnolență asociată cu trezitul

mult prea târziu, printr-un mecanism extrem de simplu: când soarele apune, serotonina e transformată

în melatonină, la răsăritul soarelui acest proces se oprește (numai dacă ești treaz). Legătura între

producția de serotonină și alternanța zi-noapte explică de ce oamenii se pare că sunt mai fericiți în

timpul verii (datorită duratei mai mari a zilei).

Consumul de legume și produse pe bază de cereale determină și el depresie. Vegetalele sunt

bogate în cadmiu (ce provine în mare parte din rândul îngrășămintelor), cadmiu determinând scăderea

nivelelor de serotonină. De aceea, cei care consumă frecvent aceste produse nu sunt deseori „shiny

happy people”.

Utilizarea contraceptivelor orale care influențează balanța hormonală din organism, în timp

îndelungat, se asociază cu depresia, pentru că intervine în producția de estrogen, care crește activitatea

receptorilor pentru serotonină .

Vitamina B3 în cantitate mică duce și ea la deficiență la nivelul producției de serotonină,

pentru că ajută la transformarea triptofanului în serotonină.

Dopamina are rol în creșterea pulsului sangvin, a presiunii sângelui, în creșterea

perfomanțelor la învațătură, în reglarea somnului, este responsabilă de emoțiile și sentimentele

pozitive, dar se eliberează și în condiții de stres. Când suntem îndrăgostiți, dopamina este cea care ne

face să ne simțim bine, este responsabilă de înroșirea obrajilor, de transpirația mâinilor.

În concluzie, se pare că aproape toate dorințele noastre au la bază nevoi complexe ale

organismului și e mai mult vorba de „chimie” decât pură întâmplare, conform principiului: „Nimic

nu e întâmplător !” (nici măcar un consum „inocent” de ciocolată).

Bibliografie

www.13.waisays.com/

en.wikipedia.org/wiki/Serotonin

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

11

Iubesc ia românească Prof. Teodora Magdalena Ibănescu

Fiecare dintre noi a văzut sau a purtat

măcar o dată o ie românească, împodobită atât

de frumos cu motive florale și alte simboluri

specifice culturii românești.

Ia populară este considerată unul din

cele mai valoroase obiecte de cultură

tradițională românească, dar și mondială, fiind

apreciată atât în interiorul granițelor, cât și în

afara lor. Cunoscută și sub denumirea „cămașa

cu altiță”, ia reprezintă mult mai mult decât un

obiect vestimentar reinventat de către designerii

actuali (internaționali sau autohtoni) – ea a

rămas un simbol, o poveste, o carte de istorie.

Poporul român se identifică, printre altele, prin

portul său popular, cu precădere prin cea mai

reprezentativă și cea mai marcată de simboluri

piesă a sa: ia la femei, cămașa la bărbați.

În trecut, cea care se ocupa de lucrul

iei era femeia care nu se putea mărita dacă nu

știa a țese, a toarce sau a croi o cămașă. Ea

amesteca deodată cu materialele și culorile

folosite, tot sufletul ei, toată dragostea ei și toate

lacrimile ei. Însemnele magice cusute cu grijă,

cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de

a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece,

de soarta rea. Tinerele moșteneau de la bunicile

lor sau de la mamele lor nu doar arta

meșteșugului popular, ci și rugăciunile potrivite

care se spuneau obligatoriu înaintea începerii

torsului lânii, a țesutului sau a coaserii manuale.

Știut fiind că „românu-i frate cu

codrul”, cele mai populare modele de

decorațiuni ale iilor tradiționale reproduc

elemente de natură. Spre exemplu, iile specifice

spațiului extracarpatic sunt inspirate de

peisajele tradiționale de câmpie, spații care au

fost generoase cu poporul român de-a lungul

istoriei. Atât în cadrul portului popular

masculin, cât și în ceea ce privește iile purtate

de „mândrele” de la țară, se remarcă modelele

în spic, cu garofiță, cu „creasta cocoșului”, dar

și cu lalele, bujori, trandafiri, tufănele și chiar

ghimpi, pe plan secund fiind modelele

geometrice. Nu numai decorațiunile iei aduc

poporul român mai aproape de natură, ci și

materialele folosite. Producția „eco” de in,

cânepă, bumbac sau chiar mătase pentru

materialul iei și pentru decorațiunile specifice

respectă capacitatea naturii de a dărui cantități

limitate de materiale, chiar dacă acest lucru

îngreuna procesul de manufactură și echivala cu

un număr limitat de cămăși țesute în fiecare

gospodărie. Totuși, tocmai dificultatea de a

confecționa o cămașă mai deosebită, o făcea pe

aceasta cu atât mai admirabilă, mai dezirabilă și

asigura avansarea în ierarhia socială a vieții de

la sat.

Ia este cea mai importantă piesă din

costumul popular pentru că determină

compoziția ornamentală a costumului, restul

pieselor trebuind în mod imperios să se acorde

cu aceasta ca epocă, vârstă, ornamentație,

cromatică. Altfel spus, ia este transpunerea

tradițiilor, a anumitor evenimente, a

diferențelor sociale, de vârstă.

Culorile vii erau destinate în special

tinerilor, în timp ce broderiile cu negru sau

maro erau destinate exclusiv persoanelor

căsătorite, așa cum erau și modelele cu pieptar.

Aceste limite s-au păstrat de-a lungul timpului

și încă sunt respectate de persoanele

conservatoare. Ii speciale erau țesute și pentru

cele două evenimente marcante ale vieții:

căsătoria și moartea.

Ia românească a fost de-a lungul

timpului obiectul admirației unor personalități

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

12

de renume în istoria universală și nu numai. În

timp, finețea materialelor folosite, armonia

cromatică, dar și croiul pieselor de port

românesc, țesute, croite și brodate în casă au

fost apreciate de reginele României, Elisabeta

și Maria, dar și de aristocrația feminină a

timpului, care au purtat cu mândrie costumul

popular în diferite momente. Pe de altă parte, ia

a atras atenția artiștilor, fiind imortalizată de

pictorul francez Henri Matisse în mai multe

tablouri, unul dintre ele – „La blouse roumaine”

(1940) – fiind expus la Muzeul Național de Artă

Modernă din Paris. Un alt pictor român, de

origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal

a imortalizat-o pe Maria Rosetti în „România

revoluționară” purtând atât ie, cât și năframă. Ia

românească apare și în tablourile semnate de

Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc

Sirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață ș.a.

Ia românească a fost, deopotrivă, sursa

de inspirație pentru creația vestimentară a unor

celebri designeri precum Yves Saint Laurent,

care a creat, în 1981, o întreagă colecție

intitulată „La blouse roumaine”, urmat de Jean

Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a

reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre

specifice zonei. Apoi au fost Oscar de la Renta,

Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe

Guilet. Printre designerii români care s-au

inspirat din portul românesc se numără Adrian

Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid

Vlasov.

În spiritul cinstirii unui simbol ce

atestă relația milenară, tradițională și durabilă

dintre români și natură, dar și frumusețea

simplă a hainelor brodate cu mătase, data de 24

iunie a fost stabilită pentru a sărbători Ziua

Internațională a Iei Românești, ocazie cu care

suntem toți invitați să revenim măcar pentru

câteva ore la portul originar.

Voi încheia cu un citat despre ie,

aparținând scriitorului Mircea Malița, din

volumul „România - Din tezaurul portului

popular tradițional”: „Costumul românesc este

un monument în sensul propriu al cuvântului.

El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică

a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele

egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile

Olandei. El are acest drept pentru că este o

probă adusă la maturitatea existenței unei

civilizații închegate. El este una din mărturiile

vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe

pământul nostru”.

Bibliografie:

Mircea Malița, Tancred Banățeanu, Elena Zlotea – „România - Din tezaurul portului popular

tradițional”, Editura Sport-Turism, 1977.

Iubirea în viziunea lui Albert Einstein Prof. Daniela Borș

,,Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.”

Rabindranath Tagore

Chiar dacă trăim într-o lume profund comercială, unde totul se

vinde şi se cumpără, iubirea a rămas printre foarte puţinele lucruri care nu

costă bani. În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei

publice drept ,,Antrenorul Minţii”, iubirea vine din adâncul fiinţei umane,

nu este o reacţie la o situaţie exterioară, ci un răspuns la cele mai profunde

întrebări despre viaţă.

,,Pseudo-iubirea, care vine dintr-o reacţie instinctuală,

animalică, din interes sau din atracţie pur fizică, este doar un răspuns al

corpului, nu al sufletului. Iubirea adevărată este necondiţionată, acceptă

orice se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o

fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

13

puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura rămăşită care ne

conectează cu divinul, cu eternitatea”, afirmă psihologul Alexandru Pleşea.

Specialistul crede că dragostea primită susţine moralul, ridică entuziasmul şi energia, aduce

încredere individuală, porneşte motoarele voinţei şi ambiţiei şi dezvoltă virtuţi ca răbdarea, toleranţa,

încrederea, acceptarea, empatia, compasiunea etc. Din nefericire, în ziua de azi, cel iubit are rare

momente în care realizează toate acestea. El nu poate observa mai des iubirea care vine spre el, din

cauza programărilor mentale pe care le are. Şi anume, observaţiile, judecata, opiniile, părerile pe care

mintea lui le generează, fără ca acesta să vrea.

Când te întrebi Ce este iubirea?, de multe ori ai un dubiu, fie dacă ești iubit, fie dacă iubești.

Uneori, poate simți ceva și mergi pe Google, tastezi Ce este iubirea? și vezi dacă te regăsești

în răspunsuri. Alteori, cineva se poartă cu tine într-un anumit fel, care pare că pe de-o parte este iubire,

pe de altă parte (poate) indiferență și te întrebi Ce este iubirea?

Dacă te duci în DEX și vrei să afli, cel puțin conceptual, ce este iubirea, găsești o definiție

destul de săracă care nu spune prea multe: ,,Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o

persoană; relație de dragoste; amor, iubit. Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau

ceva.”

Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea este Dumnezeu și

Dumnezeu este Iubire.

Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Există o forță

extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală.

Este forța care include și guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în

univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică

forță nevăzută - iubirea. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc.

Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții.

Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu

pieri în propriul egoism orb.

Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o

de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire, deoarece este singura energie din univers

pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, Albert Einstein a creat o simplă substituire în cea mai faimoasă

ecuație a sa. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi

obținută din multiplicarea Iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că

iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită.

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care până la urmă

s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții,

dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de

puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a

cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim și să primim această energie

universală, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece

iubirea este chintesența vieții.

Să învățăm să iubim cu adevărat, fără a cere vreodată ceva în schimbul iubirii noastre. Ba

dimpotrivă, să ne bucurăm că ni se permite să manifestăm iubirea. Par nebunești aceste cuvinte astăzi

când o asemenea iubire este aproape de negăsit. N-o mai întâlnim nici în filme (nici măcar în filmele

de desene animate). Dar atâta timp cât cineva o mai pomenește și își dorește din toată inima să o

manifeste, mai există o speranță ca ea să renască. Iubiți-vă din toată inima pe voi înșivă și nu vă fie

rușine de această iubire! Foarte mulți oameni se urăsc pe ei înșiși, de cele mai multe ori fără un motiv

real, doar din plictiseală sau o ignoranță crasă. Iubiți-vă așa cum sunteți dacă doriți să vă transformați!

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

14

Nu așteptați să vă transformați pentru a ajunge să vă iubiți, pentru că nimic nu poate fi transformat în

bine, în lipsa iubirii!

,,Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, este cea

mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.”

Mahatma Gandhi

Bibliografie:

1. www.descopera.ro

2. www.citatepedia.org

3. https://dexonline.ro

Iubindu-te,

Eleva Andra Petraru , clasa 10 T

A venit ziua.

Zi, în care, cu tremur în glas,

Țin să-ți declar iubire,

Glorioasă, sinceră și caldă,

Precum vraja în care am fost atras.

Privirea ta mângâietoare m-atrage

Spre ceva primejdios, ce, probabil,

Nu cunosc.

Dar țin să îmi asum un risc

Pentru ziua glorioasă, în care te voi

ține strâns la piept.

Iubita mea, cu ochi căprui

Și raze aurii în păr!

În astă zi fermecătoare,

Țin să îți declar iubire:

Arzătoare, veșnică și demnă,

Precum eu știu că meriți.

Blânda mea rază de soare,

Țin să-ți spun că

Te iubesc!

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

15

Dragobetele – sărbătoarea iubirii în tradiția românească

Prof. Alina Bujeniță

Iubirea se poate exprima oricând și sub orice formă. Cel ce iubește nu are nevoie de vreo zi

anume pentru a-și exprima sentimentele. Totuși încă din Antichitate, oamenii au simțit nevoia de a

acorda iubirii o zi specială. La noi, luna februarie este denumită și „luna dragostei”, deoarece sunt

sărbătoriți doi patroni ai iubirii: Dragobetele, fiul chipeș și iubăreț al Babei Dochia, și Sfântul

Valentin.

Sfântul Valentin este sărbătorit pe 14 februarie, dată

considerată în tot Occidentul sărbătoarea oficială a

îndrăgostiților, pe care noi românii ne-am grăbit să o

importăm, în ciuda faptului că tradiția noastră asocia iubirea

cu Dragobetele, zeul iubirii sau „Cap de primăvară”. Această

sărbătoare, tipic românească, care dădea viață satelor cu toată

bogăția ei de tradiții și semnificații, riscă să se piardă cu totul,

pălind în umbra Sf. Valentin. Data de 24 februarie nu a fost

aleasă întâmplător. Este ziua care marchează începutul anului

agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își

caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din

bârlog. Odată cu natura, reînvia și iubirea, iar Dragobetele era

ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se

pregătea pentru venirea primăverii.

Mulți tineri nu mai cunosc semnificația Dragobetelui,

vrăjitorul iubirii, patronul dragostei și al bunei dispoziții.

Dragobetele este un personaj mitologic, preluat de la vechii daci, similar lui Eros, al vechilor greci,

și lui Cupidon al romanilor. Legenda auzită din bătrâni la gura sobei spune că Dragobetele era un

tânăr frumos, cu părul negru ca pana corbului și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte.

Vorba îi era dulce ca mierea. Fetele care îl întâlneau îi simțeau privirea vrăjită, iar sărutul său era ca

jarul. Ele se jurau că pare venit de pe alt tărâm.

Bătrânii spuneau că tatăl său ar fi fost duhul muntelui, de la care ar fi deprins învățătura

tainică de a citi în cartea secretă a naturii. La naștere ursitoarele i-au dăruit tinerețe fără bătrânețe,

căldura iubirii, darul de a vorbi cu păsările, înțelegerea semnelor magice ale pădurii și pământului dar

și un fluier care să-i țină de urât și să înveselească pe oameni cu cântecele lui.

Dragobetele călătorea ca gândul și ca vântul și se înfățișa acolo unde era chemat. Era nașul

ce oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. El se arată în vis feciorilor de însurat și le

arată secretele iubirii făcând cu fiecare legământ să păstreze taina. Într-o zi, însă, un bătrân trecut de

100 de ani a rupt secretul, povestind tuturor ce se întâmplă, și de atunci nimeni nu l-a mai văzut pe

fecior. Se spune însă că uneori în munți i se mai aude și astăzi cântecul fluierului său.

La vechii daci era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș ce oficia în cer, la începutul

primăverii, nunta tuturor animalelor. De-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele în

zeitatea ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii celor care se

întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, precum cea a păsărilor ce „se logodesc'' în

această zi.

Numele de Dragobete provine fără îndoială din slava veche, „ dragu” înseamnă „drag”, iar

„biti” înseamnă „al meu”. Dacă după nume s-ar părea că a venit la noi dinspre răsărit, o altă posibilă

etimologie îl trimite pe Dragobete mult mai departe în timp, să concureze cu străvechii zei ai

antichităţii greco-romane. Ipoteza potrivit căreia numele ar proveni din cuvintele dacice „trago”- ţap

şi „ăpede”- picioare (în latină pedes) ne ispiteşte să aruncăm o privire comparativă sărbătorii romane

Lupercalia, în care bărbaţi aproape goi alergau pe drum şi atingeau femeile cu fâşii din pieile ţapilor

sacrificaţi, pentru a le induce fertilitatea. În plus, aceştia „aveau dreptul ca să necăjească pe femei fără

a putea fi pedepsiţi”. Ţapul este simbolul puterii de procreare, al vitalităţii şi fecundităţii, iar vechile

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

16

sărbători din prag de primăvară se organizau pentru a provoca înflorirea, încălzirea vremii, explozia

de viaţă, iubirea. Goana lupercilor pe drumurile Romei aminteşte de „zburătoritul” tinerelor, un obicei

specific unor zone de Dragobete, conform căruia fetele îmbrăcate în haine curate, de sărbătoare,

obișnuiau să pornească cu voie bună spre pădure pentru a culege ghiocei, viorele, tămâioase, pe care

pe care le așezau la icoane și le foloseau la diverse farmece de dragoste. Către ora prânzului, fetele

porneau alergând spre sat, urmărite fiind de băiatul care le îndrăgea. După ce își prindea aleasa, băiatul

o săruta în văzul lumii, sărut care simboliza legământul lor de dragoste pe parcursul unui an sau poate

pentru toată viața. De la acest obicei se trage și zicala: Dragobetele sărută fetele! De Dragobete se

spune că îndrăgostiții trebuie neapărat să se sărute, dacă vor să rămână împreună cât mai mult timp.

De fapt, tot de Dragobete, îndrăgostiții fac o logodnă neoficială, prin care își jură iubire veșnică. Acest

lucru îi ajută să fie împreună pe viață.

Fiind sărbătorit la începutul anului, există superstiția că e bine ca această zi să nu te găsească

fără pereche, pentru că altfel o să fii singur pe tot parcursul anului. O altă superstiție spune că femeile

trebuie să atingă în această zi un bărbat pentru a fi drăgăstoase tot anul.

Un alt obicei de demult uitat era ca în această zi, fetele tinere, nemăritate să strângă zăpada

încă netopită, cunoscută drept „zăpada zânelor”. Topind această zăpadă se obținea o apă despre care

se credea că ar avea proprietăți magice în iubire și în descântecele de iubire, dar și în ritualurile de

înfrumusețare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele își clăteau chipul cu

această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.

Se spune că de Dragobete gospodinele trebuie să semene busuiocul în răsadnițe, apoi să aibă

grijă de răsaduri până de Sfântul Gheorghe, când îl vor planta afară, în grădină. Ulterior, busuiocul

semănat de Dragobete era folosit în descântece, farmece și tratamente, deoarece se considera că avea

puteri magice. Era folosit și în ritualurile de Bobotează sau de Sfântul Andrei când fetele își puteau

visa ursitul.

Tradiția spune că nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă în ziua de Dragobete , deoarece

așa va fi tot anul și va atrage ghinioanele asupra lui. În schimb, trebuie să petreacă și să se veselească,

pentru ca tot anul să îi meargă bine și să aibă parte de voie bună.

În ziua de Dragobete lucrările câmpului, țesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu

sunt permise. În schimb, curățenia este binevenită, fiind considerată aducătoare de spor și prospețime.

Obiceiurile sunt numeroase în ziua de Dragobete, cele mai multe s-au pierdut, altele încă se

păstrează și astăzi în unele zone.

Pentru tinerii din ziua de azi, Dragobetele reprezintă încă un prilej de a-i arăta persoane iubite

sentimentele.

Bibliografie :

1. Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar”, Editura Fundației Culturale

Române, (1997)

2. Romulus Vulcănescu, „Mitologie română”, București, 1985 3. Obiceiuri de Dragobete. crestinortodox.ro

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

17

Iubirea de dincolo de cuvinte

Bibliotecar, Iuliana Rotaru

În luna iubirii, a Sfântului Valentin occidental si a Dragobetelui

autohton, zeul tinereții, al veseliei și al iubirii, fondul de carte al

bibliotecii s-a îmbogățit cu 50 de titluri. Printre ele, câteva din literatura

străină, pline de iubire și sentimente frumoase, cărți ușoare, pentru și

despre adolescenți.

În speranța că ele vor stârni interesul elevilor noștri, adolescenți

aflați la vârsta marilor neliniști, am să prezint o parte din ele:

➢ Sub aceeași stea, de John Green

O carte bună, cu o poveste tristă și foarte frumoasă, despre doi

adolescenți ce își trăiesc povestea de iubire până când….

➢ Orașe de hârtie, de John Green

Deși adresată adolescenților, cartea este deopotrivă citită și de adulți. O poveste palpitantă,

misterioasă, povestea lui Quentin și a lui Margo ne aduce aminte nouă, adulților, de perioada

adolescenței cu griji puține și trăiri intense.

➢ Căutând-o pe Alaska, de John Green

Povestea adolescentului singuratic, pasionat de cuvinte rostite de personaje celebre în ultimele lor

clipe de viață.

➢ Eleanor și Park, de Rainbow Rowell

Poveste superbă, emoționantă și captivantă care ne aduce aminte de ceea ce înseamnă să fii tânăr

și îndrăgostit de o fată, un băiat, o carte.

➢ Jurnalul unui adolescent timid, de Stephen Chbosky

O carte vânată asiduu de adolescenți cu un puternic impact asupra vieții acestora.

➢ Toate acele locuri minunate, deJennifer Niven

Descrie foarte bine trăirile adolescenților, o emoționantă poveste de dragoste despre o fată care

învață să trăiască de la un băiat care vrea să moară.

➢ Mincinoșii, de E. Lockhart

O poveste emoționantă și tulburătoare despre prietenie, prima dragoste, secrete dureroase, despre

legăturile de familie, penitență și iertare.

➢ Lola și băiatul de treabă din vecini, de Stephanie Perkins

Amestec de romantism, momente amuzante, personaje încântătoare, puțină dramă. Un volum

fermecător care trezește fiorii primei iubiri și micile dezamăgiri adolescentine.

Ar fi nedrept, însă, să nu amintesc câteva din sutele de cărți de dragoste deja existente în

biblioteca liceului și care, într-un fel sau altul, și-au pus amprenta pe sufletele generațiilor întregi de

tineri, cărți de care adolescenții de astăzi prea puțin au auzit.

Literatura universală a dăruit lumii cele mai frumoase povești de iubire ce au încântat cititorii

cu povești de dragoste tragice sau cu happy-end, care ne-au topit inimile cu fiecare filă citită. Ele

merită să fie amintite cu fiecare ocazie și citite în continuare de generațiile care vor urma. Iată unele

din romanele la sfârșitul cărora putem spune că am descoperit dragostea în aproape toate dimensiunile

ei.

➢ Anna Karenina, de Lev Tolstoi

Povestea de iubire a Annei Karenina, soția bătrânului Karenin, cu tânărul conte Vronski este una

dintre cele mai iubite din întreaga literatură a lumii. De la sfârșitul anilor 1870, când romanul a fost

scris, Anna Karenina rămâne până azi un simbol al iubirii nefericite, sfârșite sub roțile trenului…

➢ Dragostea în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez

Dragostea în vremea holerei este o poveste de dragoste care are un mesaj foarte frumos și

important: o dragoste adevărată și sinceră va trece peste absolut orice impas și va rezista la

nesfârșit.

➢ Mândrie și prejudecată, de Jane Austen

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

18

Una dintre poveștile clasice de dragoste în care frumoasa și inteligenta, dar săraca Elizabeth îl

învață pe șarmantul domn Darcy să iubească…

➢ Doctor Jivago, de Boris Pasternak

Spune povestea vieții și a iubirilor unui medic în perioada Revoluției ruse. Dragostea lui pentru

frumoasa Lara se consumă pe fundalul cruzimii și al talazurilor revoluției, o reprezentare

surprinzătoare a unor vremuri teribile.

➢ Sfârșitul aventurii, de Graham Greene

Londra celui de-al Doilea Război Mondial. Sarah Miles și scriitorul Maurice Bendrix trăiesc o

poveste de amor pasională și adulterină. În timpul bombardamentului, ca să-l salveze de la moarte,

Sarah îi promite lui Dumnezeu că va renunța la el…

➢ La răscruce de vânturi, de Emily Brontë

O superbă melodramă romantică, povestea lui Emily Brontë rămâne un roman de referință în

istoria romanului de dragoste, cu atât mai mult cu cât e vorba de o poveste atipică. Publicat în anul

1847, „La răscruce de vânturi” spune istoria a doi tineri în calea iubirii cărora stă totul…

➢ Lorelei, de Ionel Teodoreanu

Un roman al sufletului, al confesiunii. Figura Luciei Novleanu este marcantă pentru cititor,

datorită simplității, gingășiei și sincerității ei.

➢ Invitația la vals, de Mihail Drumeș

O carte îndrăgită de către toți cititorii, ce prezintă dragostea a doi studenți: Tudor și Micaela.

Emoții, iubire și suspans descriu cel mai bine această carte.

➢ Maitreyi, de Mircea Eliade

Un jurnal, o îngrămădire de sentimente contradictorii, de la ură la iubire, pe care Allan le

dobândește în timpul șederii sale în India.

➢ Nuntă în cer, de Mircea Eliade

Un roman excepțional, care ne învață că: „viața nu așteaptă pe nimeni. Te duce cu ea fără să îți

dai seama. Când te trezești, nu mai e nimic de făcut”.

➢ Orașul cu salcâmi, de Mihail Sebastian

Povestea Adrianei Dunea, fata din provincie care trece de la copilărie la maturitate și a cărei lumi

se transformă odată cu ea.

Și lista rămâne deschisă… Tinerii cititori ai bibliotecii vor găsi în aceste volume și în multe

altele, una din cele mai profund umane și veșnice teme – tema dragostei. Fie că sunt scrise de autori

români sau străini, aceste povești de dragoste vor fermeca și emoționa până într-atât încât să-i facă

să le citească dintr-o singură suflare.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

19

Bârladul - orașul meu drag

Prof. Carmen Chelaru

Fiecare om are un loc de baștină – acel colț de rai

purtat veșnic în suflet, care este strâns legat de unele dintre

cele mai frumoase amintiri din viața lui. Pentru mine, orașul

natal este locul unde am văzut pentru prima oară bolta

albastră a cerului, locul în care am visat cu ochii deschiși și

în care mi-am văzut visele îndeplinindu-se.

Eu cred că orașul natal e ca şi prima dragoste, care

rămâne în suflet pentru toată viața. Un copil mic își iubește

orașul inconștient, îi place să se plimbe și să se joace pe străzile

lui. El de-abia descoperă lumea și ea-i pare fermecătoare. Cu

anii, chiar dacă vezi că în jur nu-i totul perfect, dragostea pentru orașul tău oricum rămâne nealterată.

Poate unii dintre voi se pot întreba ce e de iubit la acest oraș? Știu că sunt subiectivă. Iubesc

Bârladul pentru că este orașul meu natal, iubesc Bârladul pentru că îl asociez involuntar cu primii

fiori ai dragostei, primele întâlniri. Iubesc Bârladul pentru că aici sunt prietenii mei de-o viață, pentru

că fiecare colț al lui înseamnă o amintire. Iubesc Bârladul pentru că aici mă simt mereu tânără.

Dar lăsând la o parte motivele mele, aș vrea să devin pentru o clipă obiectivă și să dau și

altora motive să îndrăgească orașul meu natal. Pentru mulți e un oraș mic, de provincie, un „loc în

care nu se întâmplă nimic” (ca să-l parafrazez pe Sadoveanu). Eu pot să vă spun că Bârladul are

farmecul și frumusețea lui și reușește să păstreze acea unicitate de care ar trebui să fie mândri toți

locuitorii orașului. Cu toată convingerea l-aș putea numi un oraș al culturii, al muzeelor, al operelor

de artă, al edificiilor creștine și religioase și un oraș al parcurilor. În cele ce urmează o să încerc să vă

conving de acest lucru.

Orice călătorie în spațiul bârlădean înseamnă o întâlnire cu istoria. Itinerariile istorice locale,

monumentele de artă și arhitectura religioasă, casele memoriale, vestigiile arheologice, rezervațiile

naturale intrate în patrimoniu, sunt locuri și obiective ce merită cercetate de orice drumeț.

Bârladul este cel mai important centru cultural din județul Vaslui şi unul dintre cele mai

importante din regiune, datorită istoriei și valorilor sale culturale.

La nivelul municipiului, există numeroase obiective de interes turistic cultural-educaţional

care pot fi puse in valoare în cadrul circuitelor turistice.

Centrul Cultural-Istoric al municipiului Bârlad conține majoritatea monumentelor de

arhitectură (atât cele înscrise în Lista monumentelor istorice cât și cele propuse a fi înscrise). Centrul

este compus dintr-un complex de clădiri în care funcționează Muzeul „V. Pârvan”, Teatrul „V. I.

Popa”, monument de arhitectură înscris în Lista de monumente, şi „Parcul Teatrului” – amenajare

complexă peisajeră, cu tematică istorică şi culturală, creat în jurul clădirilor în care funcționează

instituțiile menționate.

Muzeul Vasile Pârvan găzduieşte extraordinare colecţii de artă, unii dintre cei mai mari

artişti români şi străini regăsindu-se în patrimoniul instituţiei. Există lucrări ale pictorilor Ştefan

Luchian, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Theodor Pallady, Ion Ciucurencu, Corneliu Baba, precum şi a

sculptorilor Ion Irimescu și Marcel Guguianu.

Teatrul „V. I. Popa” respectă o politică repertorială, având ca repere valoarea artistică și

diversitatea, intensificându-și activitatea de promovare a spectacolelor sale prin intermediul turneelor

în țară și străinătate.

Planetariul din Bârlad este primul planetariu digital din județul Vaslui, dotat cu

echipamente de ultimă generație pentru simularea bolții cerești, dar și pentru proiecții de filme

documentare de astronomie ce se adresează unei largi categorii de public.

Pavilionul expozițional „Marcel Guguianu” constituie un muzeu de autor, al patrulea din

țară, și adăpostește o impresionantă donație (peste 300 de piese, sculptură monumentală, grupuri

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

20

statuare, busturi din bronz și marmură ale unor personalități de marcă ale culturii române), făcută de

genialul sculptor de origine bârlădeană.

Centrul Cultural „Mihai Eminescu” reprezintă unul din simbolurile arhitecturale ale

Bârladului. Centrul se dorește a fi un loc de popas pentru oamenii de cultură din spațiul cultural

românesc și nu numai, dar și pentru iubitorii de cultură, cunoscători și necunoscători ai lui Mihai

Eminescu.

Observatorul astronomic este în prezent unul dintre cele mai dotate observatoare

astronomice publice din țară. Din anul 2010 a fost inaugurat Astroclubul „Perseus”, cu

ocazia Săptămânii Mondiale a Spațiului Cosmic, și este principalul program educațional pe

domeniul astronomiei din cadrul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad.

Grădina publică este una din cele mai vechi și mai frumoase parcuri naturale de acest gen

din Moldova. A fost înființată în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul domniei lui Mihai

Sturdza sub stricta supraveghere a grădinarului Schteiner de la Epureni. Nu este doar un parc de o

frumusețe extraordinară, ci și locul care în trecut îi atrăgea pe scriitori ca pe un magnet. Ibrăileanu,

Vlahuță, Victor Ion Popa, Tutoveanu sunt doar câteva din numele care apar în istoria acestui loc.

Grădina Zoologică, cea mai mare din Moldova, o atracție importantă a municipiului Bârlad,

a fost înființată în anul 1960 şi se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 5,6 ha.

Nu știu dacă am reușit să vă conving, pe voi cei sceptici, că Bârladul, acest centru urban

vechi, este un oraș ce merită iubit pentru că păstrează multe din trăsăturile unui oraș aristocrat, pentru

frumusețile locurilor, pentru amintirile care ne leagă pe veci de el, dar mai ales pentru inestimabilului

patrimoniu cultural, istoric și religios.

Iubirea… sărbătorită pe întreg Pământul

Prof. dr. Lăcrămioara Artene

Luna Februarie, luna lui Făurar, este o

lună a iubirii și romantismului, iar sărbătoarea

conține atât elemente creștine, referitoare la

Sfântul Valentin, ocrotitorul îndrăgostiților,

tradiții antice romane referitoare la sărbătoarea

păgână a fertilității, denumită „Lupercalia”, cât

și referiri la divinitățile mitologice: Eros (zeul

iubirii în mitologia greacă), Cupidon/ Amor

(zeul dorinței, al iubirii, al atracției și al

afecțiunii în mitologia romană), Dragobete

(patron al dragostei pe plaiurile românești, zeu

ce oficia din cer nunta păsărilor).

În Evul Mediu, locuitorii Franței și

Angliei credeau că sezonul de împerechere al

păsărilor începe pe 14 februarie și au stabilit în

această zi serbarea romantică a dragostei. În

1392, poetul Geoffrey Chauser a scris poemul

„Parlamentul păsărilor” („The Parliament of

Fowls"), în care susține că „De Ziua

Îndrăgostiților fiecare pasăre își alege

partenerul.”

Iubirea se sărbătorește în întreaga

lume, fiecare țară dezvoltând un model propriu,

conform obiceiurilor și credințelor locului.

În SUA, populația sărbătorește

IUBIREA cu cel mai mare entuziasm. Cele mai

populare obiceiuri includ excursii romantice în

afara orașului, cine romantice la restaurant și

cadouri din cele mai diverse, de la coșuri cu

bunătăți (ciocolată), la felicitări, buchete de

flori, inimioare și jucării de pluș.

În BRAZILIA, Ziua Iubirii este

celebrată pe 12 iunie, cu o zi înaintea zilei

Sfântului Anton, protectorul căsătoriei. Se oferă

cadouri între iubiți sau soți precum: flori,

felicitări, ciocolată. Locuitorii Braziliei petrec

această zi cu prietenii, familia si rudele lor,

gătind mese speciale acasă, organizând

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

21

petreceri alături de prieteni sau mergând la

petrecerile organizate de cei apropiați sau de

oficialități.

În COLUMBIA, iubirea este

sărbătorită în a treia zi de vineri și cea de-a treia

zi de sâmbătă ale lunii septembrie.

Festivitatea poartă numele de ,,Ziua

Prietenului Secret”, iar în această zi, fiecare

locuitor își alege un prieten căruia îi face un

cadou secret.

În ANGLIA, pe la 1700, în seara zilei

de Sfântul Valentin, fetele singure, necăsătorite

își puneau cinci frunze de dafin pe pernă, câte

una în fiecare colț și una în centru, crezând că

își vor visa ursitul. În ȚARA GALILOR, ziua

iubirii este 25 ianuarie, zi în care galezii îl

comemorează pe Sfântul Dwynwen, patron al

îndrăgostiților.

În GERMANIA a devenit o obișnuință

ca tânărul să vină la iubita lui cu un buchet de

trandafiri.

În FINLANDA și ESTONIA, 14

februarie reprezintă o celebrare a prieteniei,

fiind numită „Ziua prieteniei”. Oamenii își

dăruiesc felicitări și cadouri alături de o urare

referitoare la prietenii fericite.

Tinerii din DANEMARCA și

NORVEGIA au găsit un element prin care să

transforme această sărbătoare în una originală.

„Gaekkebrev” sunt poezioare haioase sau doar

note de dragoste pe care bărbații și băieții le

trimit anonime către femeile și fetele pe care le

admiră, lăsând doar mici indicii referitoare la

„din câte litere este format numele lor”. Dacă

destinatara „poemului” ghicește numele

admiratorului, câștigă drept premiu un ou de

Paște, dacă nu, ea va fi cea care îi va dărui

acestuia dulcele de Paște.

În FRANȚA, în ziua de 14 februarie era

„loteria dragostei". Femeile și bărbații singuri

trebuiau să strige către cel care urma să-i devină

pereche, în fața casei acestuia. Cei care erau

respinși de potențialul partener reveneau a doua

zi, în același loc, și ardeau fotografiile cu cel

care nu l-a dorit. La scurt timp, obiceiul a fost

interzis de Guvernul de la Paris.

În SPANIA se pune mare accent pe

cadouri, soțul îi oferă flori soției, iar cuplurile

necăsătorite își oferă flori și cărți.

În ITALIA, pe 14 februarie are loc

,,Festivalul Primăverii”. Totul se petrece în aer

liber, se ascultă muzică și se citesc poezii. În

Torino, tinerii obișnuiesc să-și anunțe logodna

în această zi.

În GRECIA, ,,Ziua Iubirii” este

sărbătorită cu mult fast și tinerii aleg această zi

pentru a se cere în căsătorie sau a se căsători.

Această zi este plină de dragoste în insulele

însorite ale Greciei, iar tinerii petrec ziua

împreună, slăvind iubirea pe care o simt unul

pentru celălalt.

În SLOVENIA, 14 februarie

marchează începutul muncilor agricole. Un

proverb sloven spune că „Sf. Valentin vine cu

cheile rădăcinilor”. Este o zi bună de început

munca în vie și pe câmp, deoarece natura se

reîntoarce la viață. Slovenii cred că în această zi

păsările cerului se logodesc sau se căsătoresc cu

perechile lor. În Slovenia, pe 12 martie se

sărbătorește ,,Ziua Iubirii”.

În ROMÂNIA, sărbătoarea tradițională

a îndrăgostiților este DRAGOBETE, care se

sărbătorește pe 24 februarie. În trecut, fetele și

flăcăii se îmbrăcau în straie de sărbătoare și se

întâlneau în fața bisericii. Apoi plecau să caute

flori de primăvară prin păduri și lunci. Pe

dealurile din sat se aprindeau focuri, iar fetele

și băieții stăteau și vorbeau în jurul lor. La ora

prânzului, fetele se întorceau în sat alergând,

obicei numit ,,zburătorit”, urmărite de câte un

băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era

iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl

săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta

semnifica logodna celor doi pentru un an sau

chiar pentru mai mult.

În JAPONIA și alte țări asiatice unde

se știe că femeile sunt rezervate în privința

exprimării sentimentelor față de bărbatul iubit,

ziua Sf. Valentin este ocazia perfectă de a ieși

în evidență prin cadourile pe care le fac:

ciocolata giri-choko, ciocolată normală, oferită

„din obligație" pentru șefi, colegi și prieteni

apropiaț, dar ciocolata honmei-choko, fină, de

calitate superioară este pentru iubit, logodnic

sau soț. O lună mai târziu, pe 14 martie,

cadourile iau ruta inversă. De Ziua Albă,

bărbaților le revine datoria de a dărui femeilor

bezele și ciocolată albă.

Indiferent de numele pe care îl poartă,

,,Ziua Iubirii”, ,,Valentine's Day”, ,,Ziua

Îndrăgostiților”, ,,Ziua Prieteniei”, această zi

este sărbătorită cu entuziasm în întreaga lume.

Aceasta face parte din cultura maselor, pe care

majoritatea dintre noi am acceptat-o deja. Până

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

22

la urmă, mesajele pe care le transmite sunt

pozitive – ne îndeamnă să împărtășim

afecțiunea, iubirea …

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Valentin

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_îndrăgostiților

www.traditii.ro/dragobete.

Sfera de cristal

Prof. Virgil Lupu

Ai plecat cu ochii pierduți în lacrimi,

Iar eu am rămas mai bătrân, mai posac.

Te-am strigat din tulbure ape,

Mi-ai răspuns ca un ecou depărtat.

Unde pleci, pe-ntinse orizonturi,

Frământând lutul vieții în zadar?

Doar cu mine putea-vei clădi,

Turnul vegherii către neant.

Te-ai pierdut în mreje confuze,

Într-un labirint imens și rece.

Te voi căuta și în infern

În timp ce viața îmi va trece.

Îți văd surâsul și-n vis, și când mă scol,

Și sărutarea ta înc-o mai simt.

Aș vrea să zbor spre tine peste zid

De așteptări și de amor.

Vom fi iarăși noi doi,

Și vom forma o sferă de cristal.

Noi vom învinge ierni și ploi,

Trăind în spațiul ireal.

Totul sau nimic

Prof. Virgil Lupu

Din peștera sufletului meu,

Pornește un râu către tine.

E râul ce poartă al meu of,

Și plânge cu triste suspine.

Te speli dimineața în râu,

Și știi că frumoasă te face.

Eu strig că mă doare zeescul tău chip,

Mă doare și totuși îmi place.

Nu râde de vorbele mele pestrițe,

Frumoasă și scumpă iubită!

Eu sunt cavalerul, ce veșnic te place,

Lipsit de talent și voințe.

Eu sunt menestrelul ce piere de dor,

Ce însetat va muri câte-un pic,

Sperând într-un gest salvator,

Dorindu-te pe tine sau nimic.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

23

Călătorind prin orașele iubirii

Prof. Bordeianu Lăcrămioara

După cum bine spunea eroul lui Marin Preda din ,,Cel mai iubit dintre pământeni”,

,,dacă dragoste nu e, nimic nu e…”. Iubirea este cel mai frumos și mai înălțător sentiment din lume.

A iubi este însăși legea vieții. Este una dintre cele mai sublime acțiuni pe care o poate realiza

o ființă umană.

Cântată și slăvită în cele mai diverse forme de artă (literatură, muzică, pictură, dans), iubirea

o întâlnim în numeroase ipostaze: iubirea față de Dumnezeu (duhovnicească), iubirea față de semeni,

iubirea față de țară, iubirea față de părinți, iubirea ca relație a unui cuplu de îndrăgostiți etc.

Nu doar trupul și simțurile sunt liantul iubirii, ci și sufletul, spiritul.

După cum ne spune și Apostolul Ioan ,,Cel ce nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci

Dumnezeu este iubire”.

,,Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa.

Nu există jertfă fără iubire și iubire fără jertfă.” (Părintele Calistrat)

Atât în literatura română, cât și în cea universală, am cunoscut iubiri nemuritoare, mărețe,

pline de dramatism.

Astfel, am iubit și am suferit și noi alături de: Afrodita și Ares (al căror fiu este Eros, Cupidon

la romani), Ulise și frumoasa sa soție Penelopa, Elena și Paris, Tristan și Isolda, Othelo și Desdemona,

Romeo și Julieta, Anna Karenina etc.

De asemenea, am cunoscut iubiri celebre, precum cele ale lui Napoleon și Josefina, Antoniu

și Cleopatra, Eminescu și Veronica Micle, George Enescu și Maria Cantacuzino etc.

Luna Februarie este luna iubirii. În tradiția occidentală, pe 14 februarie se sărbătorește Sf.

Valentin – Valentine ‘s Day – ziua îndrăgostiților.

Românii sărbătoresc atât Valentine’s Day, cât și sărbătoarea de Dragobete, pe 24 Februarie.

Se spune că Dragobetele ocrotește și poartă noroc îndrăgostiților, putând fi considerat un

veritabil Cupidon românesc.

Dacă tot sărbătorim Dragobetele – ziua îndrăgostiților – cel mai frumos ar fi să pornim în

această zi într-o călătorie imaginară prin câteva dintre cele mai frumoase orașe romantice.

Primul popas al călătoriei trebuie neapărat să fie

capitala europeană a dragostei – Parisul.

Îndrăgostiții fac plimbări de-a lungul Senei și se opresc

mereu în fața lacătelor iubirii, promisiuni de dragoste făcute de

cupluri pe parcursul anilor, prinse de balustradele Podului

Artelor care traversează inima capitalei franceze.

Apoi, vom face un popas la Peretele Iubirii, creat în

Montmartre în anul 2000, de Federic Baron și Claire Kito.

Peretele cuprinde inscripții care traduc expresia ,,te iubesc” de 311 ori, în 250 de limbi și atrage an

de an îndrăgostiți din întreaga lume.

Ne vom plimba prin arondismentul 18 al Parisului, în Montmartre și ne vom lăsa pictați de

artiștii din Place de Tertre, după care putem merge la impozanta Bazilică Sacre Cœur și, desigur, nu

putem părăsi orașul îndrăgostiților fără a vizita Muzeul Luvru, pentru a ne bucura de nemuritorul

surâs al Giocondei (Mona Lisa), celebra pictură a lui Leonardo Da Vinci.

Vom încheia această superbă zi de Dragobete cu o cină romantică și un pahar de șampanie

franțuzească în impresionantul Tour Eiffel.

Părăsim Parisul și mergem în Italia, la Verona.

Ce alt loc mai potrivit pentru a declara iubirea eternă și promisiunea unei vieți petrecută

împreună să alegi, decât Verona, la casa Julietei? Verona, pe care William Shakespeare l-a

transformat în orașul dragostei eterne, unde casele celor doi iubiți, Romeo și Julieta, dăinuie și azi.

Celebra poveste de dragoste este retrăită acolo de nenumărați îndrăgostiți, care vin să viziteze

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

24

balconul Julietei. Aceștia merg la casa tinerei pentru a-și celebra propria poveste de dragoste cu lacăte

pe care le pun la poartă.

De la Verona plecăm la Veneția – orașul iubirilor trecute. Pentru majoritatea oamenilor,

Veneția – orașul ce plutește pe apă – este sinonimă cu romantismul. Îndrăgostiții adoră acest oraș,

imaginându-l ca pe un simbol al iubirii, inspirați de poveștile de dragoste, adăpostite de zidurile

scorojite ale clădirilor. Veneția este orașul care nu obosește și nu doarme niciodată.

Unul din simbolurile Veneției este Piața San Marco, dominată de catedrala cu același nume.

Aici, îndrăgostiții vor hrăni porumbeii și vor vizita Palatul Dogilor, aflat în imediata apropiere a

Catedralei San Marco, construit pentru a servi drept reședință a dogilor.

În trecut, Palatul Dogilor cuprindea toate închisorile Veneției, într-una din ele fiind

întemnițat și cel mai celebru fugar și singurul de altfel, aventurierul amoros Giacomo Cassanova.

Îndrăgostiții nu vor rata plimbarea cu gondola. Ce poate fi mai romantic decât o plimbare în

doi cu gondola, sub clar de lună și în acordurile unui minunat cântec, interpretat de un gondolier?

Tot în februarie, dar la începutul lunii, Veneția se îmbracă în veșmânt de sărbătoare,

începând Carnavalul – unul dintre cele mai renumite –, orașul retrăindu-și trecutul glorios și colorat.

Este un amestec de tradiție, distracție, istorie și bună-dispoziție într-un oraș unic cu adevărat. Este

festivalul care celebrează trecerea de la iarnă la primăvară, o perioadă în care totul pare realizabil și

perfect posibil, inclusiv iluzia că cei mai săraci oameni pot deveni cei mai puternici, purtând pelerine

și celebrele măști venețiene pe față.

Nu putem părăsi Italia fără a merge la Roma – un alt oraș al îndrăgostiților.

Ne vom opri întâi la Fontana di Trevi pentru a arunca un bănuț, în timp ce ne vom pune o

dorință. Vom trece apoi pe la celebrul Colosseum, la Vatican, prin Piața San Pietro și Basilica San

Pietro, cu Capela Sixtină al cărui tavan a fost pictat de Michelangelo.

Pentru a ne aduce aminte de originile istoriei noastre naționale, vom merge la Columna lui

Traian. Acesta este unul dintre cele mai importante monumente ale antichității europene, construit

din ordinul împăratului Traian, reprezentând o prețioasă cronică vizuală a războiului daco- roman.

Vom părăsi bătrânul continent european și vom ajunge tocmai în Orientul Îndepărtat, în

India, și anume în statul Agra, unde vom rămâne muți de uimire și încântare în fața Mausoleului Taj

Mahal, una dintre cele mai frumoase clădiri din lume, construite între 1631 și 1635, pe malurile râului

Yamuna, de împăratul imperiului, Mogul Shah Jahan.

Distrus de dispariția soției sale – Mumtaz Mahal – , care a murit la nașterea celui

de-al 14 - lea copil, împăratul a hotărât să ridice în amintirea ei cel mai grandios mausoleu din lume.

Construcția lui a durat 22 de ani. În timpul zilei, zidurile Taj Mahalului par a avea culori diferite: în

lumina dimineții, mausoleul apare roz, seara devine alb, iar noaptea, în lumina lunii, zidurile par aurii.

Ne întoarcem în sfârșit acasă, încărcați și mai mult de sentimentul de iubire pe care l-am

întâlnit la tot pasul prin aceste orașe romantice și nu putem să nu încheiem toată această superbă

călătorie cu o plimbare prin ,,dulcele târg al Ieșilor’’, oraș marcat de emoționanta poveste de dragoste

dintre Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu, și Veronica Micle.

Vom merge în Parcul Copou și ne vom așeza pe bancă, sub teiul lui Eminescu, unde

îndrăgostiții își șoptesc vorbe de iubire.

Revenind la tema noastră – iubirea adevărată, necondiționată – putem spune despre acest

sentiment că este singurul care trebuie să ne umple sufletul, alungând de acolo orice altceva.

Acceptând că strămoșii noștri comuni sunt Adam și Eva, înțelegem că ne tragem din părinți

comuni și, atunci, cum putem să-i urâm pe cei care ne sunt frați?

Ar trebui să ne întrebăm mereu și acesta să fie barometrul a ceea ce înfăptuim: dacă dincolo

de acțiunile noastre, există cu adevărat iubire, căci, după cum am spus la început, ,,dacă dragoste nu

e, nimic nu e…” și, după cum spunea tot Marin Preda, ,,iubirea este singura noastră șansă pe

Pământ…”?

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

25

Iubirile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza

Prof. Opăriuc Elena

Alexandru Ioan Cuza (n.20.03.1820- d.15.05.1873) rămâne în istoria noastră ca primul

domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, cu rol hotărâtor în modernizarea

Ţărilor Române. A iniţiat şi a impus reforme importante: secularizarea averilor mânăstirești, reforma

agrară, reforma justiţiei şi învăţământului. Un domn luminat, pentru că în timpul domniei sale s-au

înfiinţat universităţi româneşti în Iași, 1860, şi Bucureşti, 1864. Tot de la acea vreme, învăţământul

primar a devenit obligatoriu.

Ampla introducere este cu scopul de a nu micşora dimensiunea uriaşă a domnitorului prin

cele ce vor fi arătate în legătură cu viaţa amoroasă. Femeile din viaţa lui au contribuit la mărirea şi la

decăderea lui Cuza.

Pentru a intra în tema noastră şi pentru a stârni curiozitatea, redau un fragment din articolul

vremii, intitulat „Îndoita alegere a lui Cuza”, semnat de un martor al evenimentelor: „Cuza de la

început s-a arătat un mare berbant. Venise-n lagăr doamna Creţulescu, căreia i se mai zicea «Madame

Chipiu» pentru că purta chipiu de colonel. Se spune că generalul Florescu, ministru de război, i-a

trimis vorbă să nu mai poarte chipiu, că face de ruşine armata şi ea i-a răspuns: «că e altul mai mare

ca el, căruia îi face plăcere să o vadă cu chipiul de colonel»”. Se mai vorbea despre o femeie frumoasă,

trimisă de guvernul austriac ca spioană pe lângă Cuza, să afle secretele armatei. Se ştia deci despre

domnitor că e mare amator de a cunoaște femei. Nu se știe, însă, dacă „spioana” a aflat ceva, dar se

știe că s-a făcut repede nevăzută. Florescu pare a-i fi făcut vânt de unde a venit. Cu doamna Crețulescu

nu se jena Cuza și făcea plimbări pe câmp.

Domnitorul era căsătorit cu Elena Rosetti, cunoscută ca Elena Doamna. Ea era o femeie

timidă, foarte retrasă, diferită de energicul şi nestatornicul ei soţ. I-a rămas alături până la moarte, în

ciuda infidelităţilor. Elena Doamna nu i-a oferit moştenitori, dar a înfiat şi a crescut cu drag pe cei

doi fii, Alexandru-Ioan şi Dimitrie, copii lui Cuza şi a amantei oficiale, Elena Maria Catargiu-

Obrenovici.

Prima dragoste a domnitorului se pare că a fost Cocuţa Vogoride, soţia caimacamului

Nicolae Vogoride. Ea l-a ajutat în ascensiunea rapidă în ierarhia militară, astfel că în câteva luni ale

anului 1857, cel care va deveni viitorul domn, a fost avansat de la sublocotenent la gradul de colonel.

Ea a fost cea care a trimis scrisori unioniştilor, denunţând falsificarea alegerilor din 1857. Aşa se

anulează alegerile şi se organizează, în anul următor, divanele ad-hoc şi este ales

Alexandru Ioan Cuza, în ianuarie 1859, domn al Principatelor.

Era domn, era căsătorit cu Elena Rosetti şi avea amantă pe Maria

Obrenovici. Aici, în casa ei, îşi petrecea nopţile. Asta nu e totul! Se spune că

unul dintre confidenţii lui Cuza, Liebrecht, avea misiunea de a găsi femei pe

placul lui Cuza, pentru distracţii. Unii vorbeau despre destrăbălarea de la palat

şi mitropolitul Nifon ar fi intervenit. Domnitorul a dat un răspuns genial:

„Ascultă părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci

m-au lăsat puterile”. Toate par cancan din zilele noastre! Sigur este că Elena

Maria Catargiu-Obrenovici, o prinţesă foarte frumoasă, a fost mama copiilor lui

Cuza. A fost şi mama regelui Milan al Serbiei, dar a rămas în istorie ca urmare a legăturilor amoroase

cu domnitorul. Acesta i-ar fi amenajat o casă aproape de palat, cochetă şi luxoasă. Relaţia lor a durat

până la detronarea lui Cuza. Se vorbeşte că în acea noapte a detronării, când au intrat în palat

organizatorii loviturii, domnitorul era cu Maria. Ceea ce nu ştia Cuza era că Maria trecuse de partea

monstruoasei coaliţii. A doua zi, cu soţia, dar şi cu amanta, cu cei doi fii, au părăsit Bucureştiul,

plecând la Braşov. A urmat exilul, locuind la Paris, Viena, Wiesbaden. Exilul a fost lung şi dureros!

Până la moarte, dintre toate femeile din viaţa chipeşului domnitor, i-a rămas Elena Doamna.

Nu trebuie, însă, a crede că domnitorul a fost înlăturat din cauza moralităţii îndoielnice! Cu

siguranţă rămâne un domn pământean, cu faptele consemnate de istorie. Restul, e picanterie!

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

26

Domnia lui a adus un şir de reforme, într-un ritm accelerat, într-un răstimp scurt. Memoria

colectivă păstrează o personalitate exemplară, faţeta cealaltă este în penumbră. Nu putem şti dacă nu

au fost intervenţii pentru a valida zicerea: Femeia te ridica, femeia te coboară! Toate portretele

sugerează fizicul deosebit al domnitorului, ochii căprui, părul blond, pielea albă. Se transmite

posterităţii o imagine corespunzătoare unui militar şi domnitor.

Cea mai frumoasă prezentare o face istoricul Constantin C. Giurescu: „Era un om simpatic

şi inteligent, având replică promptă şi ascuţită.”

Femeia de la supunere la emancipare

Prof. Costel Pascaru

„Multe mai trage omul în viața lui și în bună parte le trage pentru că nu știe.” (Calendarul

sătenilor, 1907)

În „Descrierea Moldovei”, domnitorul

cărturar Dimitrie Cantemir afirmă că obiceiul la

moldoveni era ca flăcăii să-și aleagă nevestele cu

ajutorul pețitorilor, conduși de un staroste.

Acesta, prin cuvinte ales meșteșugite, în funcție

de pricepere și inspirație personală, caută să

ademenească părinții să-și mărite fata, care este

asemănată cu o fiară tânără și cinstită. Părinții

știind despre ce-i vorba, îi aduc mai întâi o babă

îmbrăcată zdrențuros, pe care pețitorii o refuză și

atunci este prezentată fata, frumos gătită, după

putința familiei. Apoi este chemat preotul satului

sau megieșii în fața cărora cei doi tineri își

schimbă inelele de logodnă și aleg ziua nunții. Nunta ținea de joi până duminică la casa mirelui, dar

și la casa miresei. Duminică seara, după slujba de vecernie, mirii mergeau la biserică pentru a primi

cununia, alături de nași și nuntași, după care petrecerea se muta la casa miresei. Mai spre dimineață

se prezenta zestrea fetei care era pusă într-un car și dusă la casa mirelui. Tot aici, a treia zi, avea loc

obiceiul cămășii pătate de sânge, simbol al castității miresei. În caz de cămașă era nepătată, părinții

fetei erau înhămați la un car stricat, fata suită în căruță și, în batjocora și bătaia din partea rudelor

mirelui, erau obligați să plece la casa lor. Zestrea rămânea mirelui păgubit.

Ardelencele se măritau la vârste fragede și arătau supunere față de bărbații lor. Viața

conjugală era destul de aspră fiind marcată de grija casei și a copiilor. În Ardeal, feciorii de însurat

își puteau răpi viitoarea soție, în cazul în care părinții acesteia refuzau să le-o dea. Printr-un mijlocitor

se putea ajunge la o înțelegere, altfel cei doi tineri trebuiau să plece într-un sat îndepărtat.

La românii din Muntenia, claca era un obicei prin care cei sărmani sau tinerii căsătoriți și

lipsiți de mijloace erau ajutați să-și are și semene pământul.

Deși vechile obiceiuri românești legate de căsătorie ni se par astăzi ciudate și neimportante,

în realitate ele sunt un adevărat cod al familiei prin învățătura pe care o transmit. Bucuria nunții nu

era doar un simplu chef cu prietenii, cum este astăzi, ci și un moment în care obștea îți arăta

solidaritatea și forța. Până ce tinerii căsătoriți își construiau propria casă, locuiau într-o cameră a casei

socrilor mari, iar în luna de miere începeau construcția propriei lor case.

O doamnă fumează, alta poartă pantaloni, iar „Miţa Biciclista” face nudism

Perioada interbelică a fost concepută de majoritatea pedagogilor, juriștilor, teologilor ca fiind

marcată de o criză morală de unde și abordarea temei sexualității într-un mod mai permisiv, lăsându-

se la o parte mai vechea pudoare publică sau „gheața rușinii fățarnice”, cum o numea doctorul Eraclie

Sterian, în lucrarea „Educația sexuală”, publicată în 1915. Tonul a fost dat de către medici care au

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

27

subliniat importanța cunoașterii de către tineri a fiziologiei corpului uman, a bolilor cu transmitere

sexuală și a măsurilor de igienă.

Medicul de origine evreiască Friedrich Grunfeld, din București, a elaborat nu mai puțin de

10 titluri de lucrări cu subiect educativ și de popularizare a grijii pentru sănătatea fizică. Nu erau

neglijate aspectele legate de alegerea de către tinere a viitorilor soți. Acestea trebuiau să aprecieze

starea de sănătate, trăsăturile de caracter precum cinstea și hărnicia, diferențele de vârstă,

perspectivele carierei tânărului și, nu în ultimul rând, iubirea. Raporturile dintre soți trebuiau

fundamentate pe dragoste, sinceritate și muncă, iar în educația copiilor să se țină cont de înclinațiile,

aptitudinile și dorințele acestora. Divorțul nu era considerat o catastrofă, ci o soluție pentru a ieși

dintr-o relație în care iubirea nu mai exista.

În „Povestea vieții mele”, Regina Maria vorbea despre tabuurile pe care ipocrizia morală a

lumii mondene de la Porțile Orientului le păzea cu strășnicie în privința femeilor, ca de exemplu,

fumatul în public, pe care majestatea sa o făcea cu o aristocratică nonșalanță. Presa vremii semnala

că o doamnă a fost reținută într-o zi pe Calea Victoriei de către vardiști pentru că fuma, motiv pentru

care a fost anchetată la cazarma militară și amendată. Ca să nu mai vorbim despre o „cucoană

onorabilă”, vorba lui nenea Iancu, Maria Mihăescu, zisă Mița Biciclista, văduvă bogată, cu amanți

oficiali, să-ți permiți tu în Bucureștiul ocupat de germani, în timpul Marelui Război, să te expui goală

într-o zi fierbinte de vară pe malul lacului Herăstrău în văzul oprobiului public? Este scandalos mai

ales că a scăpat fără proces! Moravurile au mai evoluat, casele de randez-vous se legalizaseră la sfârșit

de secol XIX cu toată opoziția bisericii, iar fotografiile cu nuduri feminine circulau de ceva vreme.

Memorialistul Radu Rosetti vorbește despre ifosele doamnelor din aristocrația noastră, care

fie nu făceau școală deloc pentru că aveau avere, fie studiau în particular pentru a nu se amesteca cu

vulgul. Copiii erau născuți acasă, nu mergeau la plimbare pe jos, bunăoară pe Podul Mogoșoaiei, ci

doar în trăsuri și musai însoțite măcar de o servitoare, ca să nu mai vorbim de mersul la cumpărături

sau la vreun restaurant. A merge la serviciu … „ce este acela, monșer?”

Portretul emancipat al femeii interbelice pare că suferă un pic de cicatricile hamului

patriarhal, o interesează moda, fardurile, cinematograful și politica, dar o incomodează sarcinile

gospodăriei. Saltul de la femeia de casă la doamna de societate aduce cu sine privilegiile emancipării:

pantaloni, păr tuns, practicarea sportului alături de bărbați, plimbatul cu bicicleta. Cea mai înflăcărată

feministă a vremii, Alexandrina Cantacuzino, critica dur în discursurile sale „femeia păpușă, femeia

obiect de plăcere și de lux, femeia parazitară, infantilă”, dar sublinia că „femeia să fie înainte de toate

mamă!”. Pe lângă imaginea femeii emancipate, presa interbelică publica articole dedicate femeii

gingașe, sensibile, pure, delicate, preocupată de modă și gastronomie, de decorațiuni interioare și de

codul bunelor maniere.

În revista „Jurnalul femeii” se publica în 1922 un articol despre rolul jucat de femei în Primul

Război Mondial: „participarea activă a femeilor în marele războiu a făcut ca femeia să se lase de

păpușeriile cu care atrăgea favoarea bărbaților. Prin intrarea gradată în toate carierele, prin încercarea

de a pătrunde în toate profesiunile intelectuale și prin reușita lor, ele au văzut că își pot găsi fericirea

și în munca personală și independență. „Se străduiau frumoasele lumii interbelice să-și acorde

importanță, însă nu era ușor atunci când un „sburător” cu ceva accente de misoginism, precum George

Călinescu, spunea: „femeia e un satelit al bărbatului (…) pasiunile ei sunt strâns înfeudate instinctelor,

violent practice (…). Femeia este fizică – bărbatul metafizic”.

În 1938, într-un ghid de întâlniri pentru domnișoarele singure găsim câteva sfaturi utile și

astăzi pentru o femeie care iese seara în oraș pentru a se întâlni cu un potențial partener. „Nu deveni

prea sentimentală și nici nu încerca să-l faci să spună ceva ce nu vrea să spună”, dacă își propune să

fie scutită de o eventual despărțire. „Nu vorbi cu el despre haine!”, sună o regulă care străbate

timpurile. Emoțiile nu trebuiau manifestate în public, cu atât mai puțin „scenele”. Grijă mare la

granița dintre „a fi amețită” și „a fi beată”, pentru că „băutura le poate face pe unele să pară mai

deștepte, dar pe cele mai multe le prostește”, iar „picătura finală ar fi să leșini de prea mult lichior.

Cel mai probabil el nu o să te mai sune niciodată ”, conchide ghidul.

Visul lui Engels ... femeia androgin …

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

28

În perioada comunistă, femeia era captivă în dialectica progresului între producție și

reproducție fiind intim legată de vitalitatea industrială și demografică a poporului român. Femeia

devine cetățeancă. Într-un discurs corect politic, rostit pe 8 martie 1960, Ion Gheorghe Maurer afirma:

„Muncitoare, țărănci muncitoare, lucrătoare în domeniul științei și culturii, învățământului și

sănătății, activiste obștești, gospodine! Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român este ferm

convins că în viitor veți munci cu abnegație și entuziasm împreună cu întregul popor pentru traducerea

în viață a politicii partidului de industrializare socialistă a țării, de continuă dezvoltare!”

Tovarășa Elena Ceaușescu a reprezentat chintesența femeii comuniste. Era simultan

academician, doctor, inginer, soție devotată și mamă, iar vitalitatea cultului său a stat în abilitatea de

a împărți cu soțul atât spațiul public, cât și puterea politică.

În perioada comunistă, mentalitatea femeii s-a schimbat, dovadă următorul citat aparținând

unei femei a timpului, Mariana Caroli, pe care îl regăsim în revista „Femeia”, din 1970: „Având

familie, copil, prin urmare fiind gospodină (inevitabil), nu simt nostalgia soției, a spălării rufelor la

albie, a bucătăriei laborioase. Agreez și prețuiesc facilitățile aduse de aragaz, aspirator, mașina de

spălat, semipreparate culinare”.

Fiicele Evei, sursele ispitelor? Ce se întâmplă astăzi?

Luminița Perijoc, o brunetă deocheată, de doar 30 de primăveri, a făcut valuri în presa

noastră mondenă și nu numai în urmă cu vreo doi ani, abuzând în premieră națională un biet

taximetrist din Tulcea, Mihai Stan, de 34 de ani: „Voia, pur și simplu, să mă înjunghie deoarece nu

mi-am terminat treaba. Asta striga tot timpul: ‹‹Termină-ți treaba, lașule!›› A zis că sunt sclavul ei:

‹‹În seara asta vei fi al meu!›› Sub amenințarea cuțitului, m-a dezbrăcat ușor.” Autoarea acestei

necugetate isprăvi a fost numită de către mass-media: „năbădăioasa clientă”, „Angelina noastră”,

„văduva neagră”, „devoratoarea” și în alte feluri mai rușinoase. Cam așa sunt zugrăvite aparițiile

episodice ale femeilor în presa scrisă și audio-vizuală actuală, ca să nu mai vorbim despre

inepuizabilul internet. Imaginea femeii în mass-media scoate în evidență deprinderile frivole:

cochetăriile, luxul, bârfele, mofturile și bagatelele, fata de la pagina trei și, rareori, sobrietatea,

eleganța femeii de succes, carieristă, conștientă de propria superioritate, dar incapabilă deseori să se

dedice unei vieți de familie, atent ancorată în politică sau navigând în larg pe același internet.

Acestea sunt câteva clișee despre femei, tușe sumare pe care mintea „metafizică” a bărbatului

abia le poate desluși, unora creându-le complexe perpetue, altora provocându-le uimire în fața

„eternului feminin”, dar… „povestea merge mai departe…”

Bibliografie:

www.historia.ro

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

29

În căutarea Micului Prinț sau descoperirea astronomiei

Prof. Ecaterina Aurica Angheluță

Prof. Cătălin Daniel Angheluță

„Oamenii sunt cu capul în nori, dar puțini se uită la stele”.

Cufundați fiind în oceanul de lumină artificială al orașelor și în noianul gândurilor noastre

ne surprinde să descoperim că nu am mai avut timp să ridicăm privirea spre cer și să privim către

stele. Dar atunci când reușim s-o facem, retrăim sentimentele omului primordial: uimire, încântare,

copleșire și poate chiar teamă, în ciuda teoriilor științifice pe care se bazează raționamentele noastre.

Iar dacă cerul e senin, atunci e spuzit de stele, unele mai strălucitoare decât altele. Undeva, acolo,

printre ele, se află planeta Micului Prinț, personajul lui Antoine de Saint Exupery. Și dintr-o dată, asta

face ca una dintre stele să fie mai specială pentru că e steaua lui, steaua care „l-a îmblânzit”, steaua

pe care se află floarea care „l-a îmblânzit”.

„ - Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim! zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.

Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu

mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!”

Povestea îmblânzirii vulpii de către Micul Prinț este o poveste despre prietenie și iubire,

despre cunoașterea prin iubire, despre perseverența întru cunoaștere.

„A îmblânzi”, spune vulpea, înseamnă a crea legături între noi și subiectul dragostei noastre,

care ne pun într-o relație specială cu acesta, o relație care capătă semnificații neașteptate.

,,Îmblânzirea”, adică cunoașterea a ceva sau a cuiva, este metodică, delicată și solicită timp și

răbdare. Presupune o apropiere treptată și existența unor rituri care fac ca unele secunde să fie diferite

de altele prin sentimentele cu care ne împodobim sufletele.

A studia astronomia e o poveste despre „îmblânzirea” cerului. Presupune să vii la întâlnirea

cu el în fiecare seară, la ora potrivită. Presupune să te apropii cu ochii minții, dar și cu ochiul curios

al telescopului și să începi să deosebești stelele între ele, să redescoperi miturile care i-au făcut pe

oamenii antichității să aleagă anumite nume ale constelațiilor, dar să vezi și mai adânc obiectele deep

sky, modernele obiecte Messier: galaxii și roiuri globulare. Cine a privit odată suprafața Lunii prin

telescop cade pradă puterii de seducție a cerului. Ce se întâmplă pe cer ne influențează viața, dar nu

așa cum credeau și cred astrologii, cei care încearcă să citească destinul în stele și care interpretează

fenomene aparente, bazate pe teorii geocentrice depășite din perioada Renașterii.

Astronomii sunt cei cărora trebuie să le acordăm

credit, deoarece metoda lor de cunoaștere este metoda

științifică, bazată pe dovezi experimentale verificabile. La

început suntem derutați și nu știm încotro să privim mai întâi.

Ne relaxăm o clipă când descoperim constelația Carul Mare,

o constelație circumpolară (rămâne pe cer tot timpul nopții,

nu are răsărit și apus).

Următoarea provocare este descoperirea Stelei

Polare. În acest fel am descoperit Polul Nord ceresc și am

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

30

obținut o cale de orientare atât pe cer, cât și pe Pământ, pentru

că stelele i-au ghidat întotdeauna pe marinari spre țărmurile

dorite.

Foarte aproape de Steaua Polară descoperim constelația

Cassiopeia. Cassiopeia este una dintre constelațiile ușor de

recunoscut și rămâne vizibilă pe cer toată noaptea, în întreaga

zonă temperată a emisferei nordice.

În mitologia greacă, o reprezintă pe orgolioasa regină

Cassiopeia care era mândră de frumusețea ei neîntrecută. Este

una dintre cele 88 de constelații moderne și a fost printre cele

48 enumerate de Ptolemeu.

O altă constelație cunoscută din culturile antice este Orion.

Este o constelație în emisfera nordică, vizibilă și de pe teritoriul

României în perioada noiembrie – aprilie. Și în prezent, această

constelație continuă să fascineze mulți oameni, din diverse civilizații.

În încercarea de „a îmblânzi” cerul, un grup de elevi de la

Colegiul Național „Gh. R. Codreanu”, din Bârlad, au modelat cu cretă

și lumânări o hartă stelară într-o activitate realizată în cadrul proiectului

european ,,E-learning from nature” desfășurat în colaborare cu

fundația Euroed din Iași și cu Planetariul de pe lângă Muzeul „Vasile

Pârvan” din Bârlad.

Dar orice am îmblânzi nu trebuie să uităm sfatul pe care vulpea, la despărțire, l-a transmis

Micului Prinț:

,,Te du cu bine! zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima.

Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.

- Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit.”

Bibliografie

1. http://www.ceruldinnoi.ro/pages/A.Saint-Exupery-Micul Print.htm

2. http://enature.pixel-online.org/learning_science_GA_scheda.php?id_doc=62&part_id=

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cassiopeia_constelație

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Orion_constelație

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

31

Formare profesională la standarde europene în țara lui Don Quijote

Prof. Carmen Diaconu

În perioada 01.08.2016 – 31.07.2018 în cadrul liceului nostru se va implementa proiectul

european Erasmus+ de mobilități în domeniul formării profesionale (VET): "DIAL-UP: Durabil,

Inovativ, Aplicativ, Lucrativ = Utilitate şi Profesionalism".

Acest proiect are ca obiectiv creșterea gradului de aplicabilitate a cunoștințelor

profesionale în predarea disciplinelor tehnice în rândul a cinci profesori ai școlii și dezvoltarea

abilităților de integrare profesională pe piața muncii în rândul a 28 de elevi ai școlii.

Prima mobilitate în cadrul proiectului a avut loc în perioada 27.02.- 03.03.2017, când

doi profesori de discipline tehnice, dna. prof. Diaconu Carmen si dna. prof. Soare Liliana din

domeniile Comerț, respectiv Mecanică, au avut prima experiență de job shadowing în cadrul acestui

proiect european. Astfel, cei doi profesori s-au deplasat la Madrid, în Spania, unde prin intermediul

organizației MAD for Europe, au desfășurat activități specifice, după cum urmează:

- au vizitat colegiul vocațional spaniol: I.E.S. TIRSO DE MOLINA, iar prin intermediul

acestei instituții, și Centrul de formare profesională I.E.S. ICARO, precum și Centrul Național de

Referință în domeniul profesional al Mașinilor Electromecanice. Participantele în activitatea de job

shadowing au asistat la lecții de specialitate susținute de profesori spanioli, urmate de sesiuni de

discuții referitoare la teme abordate. Prin participarea la lecții, profesorii au cunoscut metode

inovative de predare-învățare-evaluare a disciplinelor de profil utilizate în sistemul educativ spaniol,

modalități de organizare a laboratoarelor și workshop-uri pentru aplicații practice. De asemenea, au

observat echipamente moderne de predare și materiale care sunt folosite în cadrul lecțiilor.

- au realizat vizite profesionale în companii spaniole precum Estudio Tributario y Fiscal

García-Solans, AGAIN Cashmere, CePeDe din domeniul comerțului și Mecánica La Teja, Mecánica

Vidma, Mecánica Gordon SL din domeniul mecanic. Participantele au observat cum este organizată

activitatea firmelor (compartimentele specifice de lucru și locurile de muncă), cum are loc

comunicarea în cadrul organizației și colaborarea dintre angajați, folosirea echipamentelor și

tehnologiilor, cum sunt respectate regulile de protecție a muncii.

Următoarele mobilități în cadrul proiectului vor avea loc în lunile mai și iunie a.c. când

14 elevi se vor deplasa în Madrid, Spania, pentru a efectua stagii de practică în companii spaniole din

domeniul mecanicii și turismului, iar un profesor va efectua activități de job shadowing în domeniul

turismului.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

32

We Welcome Work! – Noi salutăm munca!

Director, Prof. Chiriac Irina

Proiectul european Erasmus+ de parteneriat strategic în domeniul formării profesionale (VET)

„We Welcome Work - Online apprenticeship simulator for introducing work strategies to

teachers, students and companies”, se implementează în școala noastră pe o perioadă de 2 ani

(01.09.2017 – 31.08.2018) și reprezintă o colaborare activă, sub forma unui parteneriat internațional,

între 7 instituții și școli din 5 țări europene:

- Colegiul Tehnic „Al. I. Cuzaˮ din Bârlad și Fundația EuroEd din Iași, România, care

cooperează în coordonarea și implementarea acestui proiect;

- Private Institute Emphasys Centre din Cipru;

- CIPAT (consorțiu de 40 de școli) din Florența, Italia;

- Asociația Pixel din Florența, Italia;

- ESMOVIA din Valencia, Spania;

- Ingenious Knowledge din Köln, Germania.

Prima întâlnire de proiect a avut loc în România în perioada 8-9 decembrie 2016. Pe data de

8 decembrie, școala noastră a fost gazdă pentru 9 oaspeți din cinci țări europene. Aceștia au fost

întâmpinați în buna tradiție românească cu pâine și sare, căldură sufletească și au fost încântați de

tradițiile noastre și de modul în care elevii și profesorii acestei școli reușesc să transmită din comorile

care definesc acest popor.

Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile dintre aceste state,

bazate pe încredere şi întrajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat doar

imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros.

Acest parteneriat pune bazele unei colaborări cu impact asupra profesorilor, elevilor și

managementului școlilor din cele 7 instituții participante și ne ajută să îndeplinim obiective, să

realizăm lucruri valoroase și să sporim calitatea activităților. Lucrul în echipă poate fi extrem de

motivant și fiecare proiect aduce cu sine experiența contactului cu ceilalți parteneri și bucuria de a

beneficia de sprijinul acestora.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

33

Un sărut de Dragobete

Prof. Iuliana Creola Stoica

Povestea Dragobetelui spune că el era fiul Dochiei, zeul dragostei și al bunei dispoziții. Un

alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos și iubăreț nevoie mare, care le face

pe tinerele fete să-și piardă mințile.

Simbolic, sărutarea lui se regăsește în arta și cultura românească:

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi

şi ţi-aş săruta talpa piciorului,

nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,

de teamă să nu-mi striveşti sărutul?

( Nichita Stănescu)

Sărutul este lucrarea prin care

Constantin Brâncuși își afirmă autonomia

artistică. Ideea principală din Sărutul este

simplă: iubirea ca fuziune între două entități

separate reface unitatea originală a vieții.

Tema a rămas și ea simbolistă, cu cei doi

amanți îmbrățișați, reprezentați în

nenumărate opere încărcate de erotism, de la

Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave

Moreau.

De la naivul și adorabilul film,

Liceenii (1986) la Loverboy (2011), prima

dragoste a adolescenței devine din ce în ce

mai periculoasă. Acțiunea filmului se

petrece pe malul Dunării, unde Luca, un

tânăr de 20 de ani, seduce femei pentru a le

pasa unei rețele de prostituție… până când o

întâlnește pe tânăra și frumoasa Veli și se

îndrăgostește iremediabil.

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

34

Monologul vânzătorului

Elev Narcis Gabriel Balan, clasa 12 A2

În trecut era suficient de comod pentru mine să sorb cafea și să sacrific puținele țigări pe

care le păstram cu o seară înainte. Astăzi, când rămân întâia oară fără cafea și fără veșnicele țigări de

dimineață, am timp și curaj deopotrivă să îți spun ceea ce cafeaua și țigările înăbușeau.

Singurătatea îți dă timp, îți dă speranță, îți oferă ceva în care să crezi și te face să aștepți

ceva, orice, chiar dacă ești perfect conștient că nu o să vină niciodată. Într-un final, devii propriul tău

Dumnezeu pe care îl idolatrizezi, îi oferi ofrande, dar îl și urăști din toată inima pentru că nu răspunde

niciodată rugăminților tale.

E adevărat, singurătatea pe care am gustat-o înainte de a te cunoaște pe tine m-a abandonat

cu ani în urmă, dar mi-a dezvoltat și dubla personalitate. Când mă uitam în ochii tăi, nu te priveam

doar eu, Marcus, ci și un om care te judeca și dădea un verdict final.

Adevărat este că de cele mai multe ori aveai dreptate, dar în singurătate dubla personalitate

vine însoțită și de dubla sensibilitate atribuită celor două elemente care mă definesc și care mă fac un

întreg.

Tu nu știai asta. Nu îmi cunoșteai dublura. Vedeai dar ce era în fața ochilor tăi, „iubitor și

grijuliu ești Marcus!” – așa spuneai. Mă tem să îți spun că este doar pe jumătate adevărat. Nu priveai

esența. Te puteam iubi și urî în același timp fără să îmi dau seama că ușor, ușor, tu ai devenit

Dumnezeul meu.

Nu de puține ori în trecut, dar mai ales acum, ți-am vândut la un preț mult prea mare niște

cuvinte seci, ieftine, de rea-credință, care nu descriu realitatea mea, dar erau în perfect echilibru cu

universul tău.

Lumea ta era simplă, previzibilă, ușor de înțeles. Simplu fapt că tânjeai după perfecțiune te

făcea imperfectă.

Îmi pare rău să îți spun, dar de astăzi voi lăsa liberă și cealaltă jumătate care mă definește.

Probabil îți voi spune unele lucruri care în trecut nici nu îți treceau prin minte că aș putea să le gândesc,

să le simt sau să mă identific măcar cu ele. Intenția mea este să mă apropii de tine și nu să te rănesc.

Asta mă frământă și nu mă lasă să dorm uneori nopți întregi în care conspir împotriva ta.

Tot ce am spus sună crud, nemilos, malefic chiar, dar nu e așa… totul este să am și curajul

de o spune, nu doar să mă privesc în oglindă și să îmi transmit tot mie energii care îți sunt prestabilite.

Sincer să fiu, și acum mă adresez ție, cititorule, care mă judeci drept un vânzător ambulant

de sentimente, nu am avut și nici nu am curajul asta nebun de a-mi etala întreg sufletul de teamă să

nu fie judecat la rândul lui.

Tot ce v-am spus este adevărat, însă am omis un lucru important, cu eul din oglindă negociez

foarte dur prețul sufletului meu; spre rușinea mea, se pare că e la reducere. Doamne, apără-mă de

mine!

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

35

Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a traversat înot

cel mai mare ocean, a traversat pe jos cel mai cumplit deşert… însă între timp ea l-a părăsit

deoarece el nu era niciodată acasă să ducă gunoiul…

După ce învăţătoarea le explică puştilor însemnătatea zilei de Dragobete, Goguţă zice din

ultima bancă:

- Înseamnă că sora mea din Italia o ţine într-un Dragobete continuu!

Cum faci să râdă o femeie?

Mergi hotărât înspre ea, o priveşti în ochi şi-i spui:

„Aici comand eu! ” ...

Un adolescent încearcă să agaţe o străină pe Facebook:

- Hello.

- Hello.

- Where are you from?

- France!

- Du-te bă, nu te cred!

- Pi buni!

Lyceum T-supliment științific martie 2017 Iubire, Dăruire, Pasiune

36

Cuprins Magicieni cu ajutorul iubirii .................................................................................................. 1

De ce iubim noi, oamenii? ..................................................................................................... 2

Doar iubind îți dai seama că trăiești, nu doar exiști… ........................................................... 4

Dragostea care niciodată nu cade ........................................................................................... 5

Vindecarea prin iubire ........................................................................................................... 6

Eros si Thanatos în opera lui Mircea Eliade ......................................................................... 8

Chimia sentimentelor ............................................................................................................. 9

Iubesc ia românească ........................................................................................................... 11

Iubirea în viziunea lui Albert Einstein ................................................................................. 12

Iubindu-te, ............................................................................................................................ 14

Dragobetele – sărbătoarea iubirii în tradiția românească ..................................................... 15

Iubirea de dincolo de cuvinte ............................................................................................... 17

Bârladul - orașul meu drag ................................................................................................... 19

Iubirea… sărbătorită pe întreg Pământul ............................................................................. 20

Sfera de cristal ..................................................................................................................... 22

Totul sau nimic .................................................................................................................... 22

Călătorind prin orașele iubirii .............................................................................................. 23

Iubirile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza .......................................................... 25

Femeia de la supunere la emancipare .................................................................................. 26

În căutarea Micului Prinț sau descoperirea astronomiei ...................................................... 29

Formare profesională la standarde europene în țara lui Don Quijote .................................. 31

We Welcome Work! – Noi salutăm munca! ........................................................................ 32

Un sărut de Dragobete ......................................................................................................... 33

Monologul vânzătorului ....................................................................................................... 34

Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine autorilor.

Adresa redacției

Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza”, Str. Vasile Pârvan, Nr. 1 Bis,

Tel/Fax: 0235413323, e-mail: gsiaic@yahoo.com,

Cod 731050, Bârlad, România