¿LXíVLl X X I I . A R A D , 1/13 Martie 1898.

BISERICA si SCÓLA. Fòia bisericésca, scolastica, literară şi economica.

I e s e o d a t ă - î n s ? é p t e r n a n a : D U M I N E C A .

PREŢUL. ABONAMENTULUI. P e n t r u A u s t r o - U n g a r i a :

Pe un an 5 fl.—cr., pe V* an 2 fl. 50 cr. Pentru Romania s i s t ră inăta te :

Pe nn an 14 fr., pe jnmgtate an 7 franci.

PREŢUL INSERŢIUNILOR: Pentrn publicaţiunile de trei ori ce conţin

cam 150 cuvinte 3 fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.; şi mai sus 5 fl v. a.

Corespondenţele sg se adreseze Redacţunei „BISERICA şi SCÓLA."

Ér b a n i i de p r e n n m e r a ţ i n n e la T I P O G R A F I A DIECBSANĂ în A R A D .

Ţinuta nostră faţa de judecata altora.

Biserica şi poporul român apr6pe aici odată n'am avut norocul, ca atunci, când alţii s'au pro­nunţat despre noi, se" fim judecaţi în lumina, ce re­iese din starea faptică reală a lucrurilor şi împre­jurărilor, în trecut, în decurs de veacuri multe, noi, românii, şi legea năstră strămoşăscâ am fost rău şi greşit judecaţi, şi se mai întâmplă, ca tot astfeliu se Sfcf.-juibcaţi şi astăzi Ni s'a dis în trecut între altele multe prin dieta întrunită în Sibiiu la 1 6 6 6 , că legea ndstră este „ i d o l o l a t r i ă , ş i d u ş ­m a n ă v i r t u ţ i l o r d i v i n e " . Dintele timpului trecut de atunci încdce, au schimbat, credem, de sigur netemeinicia acestei greşite judecăţi pronunţate a-tunci faţă de legea ndstră strămoşăscă. Aşa se vede însă, că timpul, carel6 de atunci încdce în decurs de trei veacuri şi mai bine a schimbat multe, — n'a isbutit, se* ajungă, se vadă lumea mai schimbată în spre adevăr, atunci, când judecă, i vorbesce despre alţii. Nici astăzi nu suntem adecă scutiţi noi biserica şi poporul român de a audi şi ceti judecăţi sinistre despre noi.

Şi fiind că astfeliu de judecăţi greşite faţă de biserica ndstră se pronunţă cam adese ori, şi pot să-se pronunţe f,i în viitoriu, aşa credem, eă este bine şi la loc, ca se-ne lămurim cât se pdte mai bine asupra ţinutei nostre faţă de cele ce gândesc, şi vorbesc alţii despre noi. în punetul acesta amin­tim, că de când este lumea, şi de când sunt în lume dmeni, — totdeauna au gândit, şi au vorbit timenii unii despre alţii aşa, p r e c u m a u a f l a t d â n ş i i de b i n e ; dar din resultate s'a vădut totdeauna, eă judecata, ce o-au pronunţat dmenii

unii despre alţii, - între altele & învolvat în sine de regulă şi ceva s u b i e c t i v şi anume părerea individuală a celui ce judecă şi vorbesce. Chiar pen­tru aeăsta cestiunea, de carea vorbim, a preocupat în tdte timpurile, şi preocupă şi astădi omenimea. Este adecă un lucru netăgăduit, că fiecare om, şi fiecare popor cu pretensiuni de viaţă şi viitoriu are ambiţiunea, ca se trăiască, şi să lucreze astfeliu, ea viaţa şi faptele sale să-i assigure în faţa altora o anumita liocere, dedrece trecerea, şi numele cel bun, de carele se bucură cineva în faţa altora, încă cons-tituesc un feliu de avere şi bogăţie pentru fiecare om. Din nefericire însă lumea s'a arătat adese ori In punctul acesta pre* mult greşită, şi prâ puţin dis­pusă de a judeca asupra altora după adevăr şi drep­tate. Şi sub pretextul aşa numitei „opiniuni publiee" mulţi dmeni de valdre au fost osândiţi, şi au suferit pre nedrept martiriu şi mtirtea. Şi din acest motiv cu privire la ţinuta nimerită a dmenilor faţă de ceea ce dic alţii des­pre dânşii încă din anticitatea păgână s'a plămădit de cinosură principiul, că este bine şi de trebuinţă pentru fie-care om, ca să nu fiă nebăgâtoriu de samă faţă de ceea ce gândesc, şi vorbesc alţii despre den­sul. Din contră dmenii şi pop6răle au lipsă, să fiă cu anumită atenţiune faţă de judecata altora, şi ime­diat dupâ-ce o aud, să-se întrebe, şi să-se esami-neze cu tdtă rigdrea, dacă ceea ce dic alţii despre dânşii este basat, seau nu, este adevăr, seau nu, pentru-ca apoi pre basa judecăţii, ee ni-o vom forma «oi despre noi, pre basa faptelor să-ne urmăm ea L-a mai departe; şi nici laudele altora să nu ne facă, să cădem în păcatul vanităţii, nici hulele ne­drepte să nu ne abată din calea virtuţii.

Creştinismul în punctul acesta pretinde dela

66

noi, ea sé fim cu totă asprimea în judecata nostră despre noi, şi nici odată sé nu ne amăgoscă vor- i bele altora. Criteriul drept în judecata nostră despre j cele ce vorbesc alţii despre noi, este deei numai unul, şi adecă : întru cât corespunde vieţa şi fap- j tele néstre cu iubirea evangélica, pre carea Dom- ! nul ni-o înfâţişeză ca isvorul tuturor virtuţilor şi ca puterea, carea ne apără de a cade în pécate.

Am ţînut, că este bine. ea sé ne lămurim în aeestă privinţă, pentru ca sé-ne potem orienta, şi sé-ne potem staveri o nimerită liniă de conduită faţă de cele ce gândesc, şi publică alţii despre noi.

Este fapt, că astădi nici un om, carele are o rolă în vioţa publică, nu pote fi scutit, ca sé nu fiă criticat de alţii, şi un scriitoriu de renume, Marx Nordau, djcea mai deună dj io un tractat al seu, că critica mai nici odată nu este o oglindă a stării reale a opului, pre carele îl-critică, ci mai mult este o espunere a ideilor şi părerilor individuale, de carele este condus omul, carele critică. împrejurarea acesta înse nu ne scutesce nici decât a nu fi atenţi la critica, ce o fac alţii faptelor nóstre ; ci tocma din contră ne împune datorinţa, ca sé-ne esaminăm noi pre noi mai bine, sé-ne cunóscem aşa, precum suntem în realitate, şi apoi pre basa realităţii de­plin cunoscute şi judecate de noi cu totă obiectivi­tatea, sé lucrăm cu plan şi cu grije mai departe.

Ne servesce de sigur noué bisericii şi poporu­lui român, de mângăiăre şi încurajare, că în timpul din urmă am potut, sé lucrăm mult şi cu sporiu pre terenul cultural, pre terenul educaţiunii poporu­lui. Acest teren înse este un teren vast şi fără sfâr­şit, deórece înmulţindu-se trebuinţele ómenilor şcola | şi biserica sunt chiămate a face din dj în $i mai j mult. Acest mai mult sâmt astădi trebuinţa a-1 face pre terenul educaţiunei religióse şi poporale înain­tate în cultură din apusul Europii, şi negreşit în mai mare mesură suntem chiămaţi şi noi, biserica şi po­porul român, cari nu din rina nostră în trecut vea­curi multe am fost împedecaţi de a sSverşi acostă ! lucrare. j

Ne vom face datorinţa deci pre acest teren eu j deplină consciinţă şi cu zelul, ce-1 reclamă scopul j eel mare, earele îl-urmărim prin înaintarea nostră pre terenul cultural; ér vorbele şi judecăţile sinistre^ cari se pronunţă din când în când asupra bisericii, asupra preoţimei, învăţătorilor şi poporului nostru le vom privi şi judeca din a nostră parte după princi­píele şi Cinosura, pre carea ni-o indigiteză legea :

Anul XXII.

ndstră creştinâseă. Amintim apoi tot de odată, că valdrea şi trăinicia unui popor depinde dela modul şi tăria de earacter, carea îl însufieţesce în mersul seu pre terenul cultural. La poporul nostru esistă acâsta însufleţire faţă de biserică, şi observatorul nepreocupat, suntem siguri, păte vedâ, că acesta

însufleţire devine din dJ în dj tot mai intensivă ; âr acâstă însufleţire este chiagul şi cimentul, carele produce, şi susţine armonia trebuinciâsă între facto­rii chiămaţi a lucra pre terenul cultural.

Punem şi noi, biserica şi poporul român mult pond pre aceea, ca se-avem trecere şi o bună repu-taţiune înaintea altor pop6re. Acesta trecere însă nu o-am căutat, şi nu o vom căuta nici odată în vorbe de laudă, ci curat numai în faptele n6stre săvârşite pre terenul cultural; şi dacă astădi nu suntem ju­decaţi de alţii, precum meritam, avem încredere, că altfeliu vom fi judecaţi mâne, seau poimâne, de6re-ce faptele bune pot se-fiă din când în când igno­rate, dar nu pot fi nici odată suprimate. Şcim apoi şi aceea, că biserica şi poporul român dio vitregitatea împrejurărilor am potut, se plecăm abia de un timp scurt pre terenul desvoltării culturali, şi astfeliu avem multe de reparat şi multe de făcut; âr mulţimea lu­crărilor, ce avem se săvârşim nici nu ne înspăimântă, nici nu ne descurajâzâ, de6rece convinşi suntem pre deplin eu toţii, că fiind lucrările, ce avem a le să­vârşi pre terenul cultural condiţiunile, de cari de­pinde bunăstarea şi viitoriul nostru faeem tot ceea ce potem şi eu totă bunăvoinţa.

Un lucru, suntem siguri, nu-1 vom uita nici odată, şi anume de a-ne face cu consciinţă şi zel datorinţa pre terenul desvoltării ndstre culturali.

în lumea de astădi nu este lucru rar, ei este un lucru de tăte dilele, — ca se audim, şi se ce­tim prâ multe laude pentru unii şi Demeritate hule faţă de alţii; şi din nefericire pre" rar întimpinăm astădi judecata obiectivă în apreţiarea ce se faee lu­crărilor şi împrejurărilor. Aşa este, bag seamă lumea de astăd^, că atunci, când vorbasce despre eei ce îi-numesce „ai noştri" să-i împodobâscă cu laude, âr când vorbesce despre alţii, pre cari nu-i pate numi „ai nostn", se-i defaime, şi să-i hulâscă ; şi dacă de esemplu astădi cetesci despre unul şi ace­laşi eveniment scris din dăuă, seau mai multe părţi, cari urmăresc altă direcţiune, nu mai surprinde pre nimenea, dacă il-vedj scris şi descris în formă ero­nată şi departe de starea faptică reală.

în faţa acestor stări disolate şi anormale ce le vedem prâ de multe ori ivindu-se şi repeţindu-se

B I S E R I C A şi Ş C O L A

r

ast&di biseriea si poporul nostru conform programu­lui séu de vieţă moseenit din bătrâni ne urmăm mersul nostru spre desvoltare intemeiându-ne în tote lucrările pre feliul de gândire al neamului nostru, carele pretinde, că în tot ceea ce gândim şi lucrăm, s§ lucrăm eu tută obiectivitatea, şi să-ne orientăm întru tote numai după starea faptică reală a lucru­rilor şi împrejurărilor. Chiar pentru acesta nu ne potem îndoi nici pre un moment, că preeum am ajuns stadiul, ca astădi, sé nu mai cuteze nimenea sé dică religiunii nóstre, că este „idololatriă şi duş­mană virtuţilor divine", — precum ni s'a dis odi-nioră, tocma aşa prin activitatea, ce o desvoltăm pre terenul cultural vom face sé dispară şi învinuirile, ce ni-se insinua astădi pre nedrept.

Yiiă şi puternică este credinţa nostră în divi­nitatea sfintei nóstre biserici, puternic este dorul nostru de a-ne întări şi desvolta prin dumned,eieseile principii ale creştinismului, ór speranţa în resultate şi în deplin succes nu ne va părăsi nici odată, pen­tru că voim, şi seim, sé-ne facem datorinţa ; ér po -póréle, cari în conformitate cu principíele evangeliei voiese, şi sciu, se-şi facă datorinţa, totdeauna isbutesc.

Lit urgia credincioşi lor. (Continuare şi fine).

Preoţii se împărtăşesc în lăuntrul altarului mai ântâi cu cerpul şi după aceea cu sângele lui Chris-tos, pentru-că, când a aşezat Mântuitoriul la cina cea de taină jertfa cea fără de sânge, a dat Apos­tolilor săi în lăuntrul casei mai ântâi eorpul seu sub forma panii şi apoi separat sâDgele seu sub forma vinului ; ear poporul se împărtăşeşce afară de altar deodată cu corpul şi sângele lui Christos, pentru-că poporului i-a arătat Mântuitoriul în public pe cruce deodată şi corpul şi sângele său, care a curs distr'ensul.

împărtăşirea clerului să face în modul următor: Preotul ia bucata XC a agneţului dicând : „Cinsti-tul şi preasântul corp al Domnului. . . să dă mie preo­tului N. spre iertarea păcatelor etc." şi ţînendu-o în mână rostesce rugăciunile prescrise : „Cred, Ddmne şi mărturisesc etc," „Cin<u tale celei de taină etc. a

şi „Nu spre judecată sau spre osândă etc." apoi să împărtăşeşce potirul dKen dă mie preotului N. spre iertarea păeatelor ete. * - şi bea de trei ori din sângele lui Christos, er după aceea djice: „Eatâ s'a atins de buzele mele şi va

corpul Domnului. După aceea ia „Onoratul sânge al Domnului . . . să

şterge fărădelegile mele e tc ," cuvinte, pe cari le-a rostit Serafimul cătră profetul Isaia (Isaia VI, 6—7.) când a luat un cărbune aprins din altar şi atingând cu el buzele profetului, 1-a curăţit da pă­cate. Âst-feliu să curăţesce şi în acâstă taină, cel ce să atinge eu buzele de potir şi ia cârbuuele prea-sântului corp şi sânge al Domnului.

După ce s'a împărtăşit preotul, rostesce rugăciu­nile : „învierea lui Christos . . . „Luminezâ-te, lumi-neză-te . . . O Pascele cele m a r i . . . " şi rugăciunea multă mirii: „Mulţămimţie, Stăpâne etc." Er dacă sunt creştini de impărtăşit, atunci pune în potir părticelele NI. şi KA. frângendu-le in atâtea bucăţelele, câţi creştini să împărtăşesc, âr bucăţelele scose la proscomidie pentru vii şi morţi, le pune în caşul acesta în potir numai după împărtăşirea poporului, ca nu eumva puindu-le mai nainte, din nebăgare de sema să să impărtăşescâ poporul şi dintr'ensele.

Când să împărtăşesc mai mulţi creştini să p6te întâmpla, că nu să ajunf părticelele pentru toţi, aşa că unii primesc numai vin, aşadar s'ar păiea, că să împărtăşesc numai cu sângele lui Christos, nu şi cu corpul lui. însă de <5re-ce pânea pusă în potir s'a disol-vat în vin, prin urmare şi cei ce primesc la apa-rinţă numai vin, primesc de fapt în acel vin şi cor­pul lui Christos. Biserica apusenă din veacul al Xil-lea a început sub infiuinţa teologiei spe­culative şi în opunere cu învăţătura Mântuitoriului şi cu praxa bisericii vechi, a detrage laicilor împărtă­şirea şi cu sângele Domnului, reservându-să acest drept de a-să împărtăşi sub ambele forme numai preoţilor, âr poporul să împărtăşeşce numai sub for­ma panii.

Piovocarea la impărtăşirea poporului o face preotul cu cuvintele : „Cu frica lui D-<Jeu, cu cre­dinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi." $r creştinii vădend pe Christos în euharistie, îl întimpină cu cuvintele : „Bine este cuvântat cel ce vine întru nu­mele Domnului etc," cuvinte, cu cari a fost întim-pinat Mântuitorul la intrarea sa solemnă în Ierusa­lim, înainte cu vre-o câteva dile de patimile şi mdr-tea sa.

Acum să apropie creştinii, cari voesc a să îm­părtăşi. In biserica veche să împârtăşau toţi creş­tinii, cari luau parte la s. liturgie, mai târdiu recin-du-să zelul creştinilor în privinţa acâsta, să împărtă-şiau numai preoţii, ear dela popor să cere, ca să săvârşescă cel puţin o împărtăşire virtuală, uninduse în cuget, când să împărtăşeşce preotu1.

Atât în decursul timpului împărtăşirii preotului, cât şi a poporului sé cântă „priceastna" ceea-ce însemnă „preacuratul", pentru-că^ în timpul cântării ei, sS împărtăşesc preoţii şi poporul cu preacuratul trup şi sânge al Mântuitoriului Christos. Acesta cântare e de regulă un vers din s. scriptură sau din alte cântări bisericesci, stând în ore-şi-care legătură cu însemnătatea sărbătorii. La îm­părtăşirea poporului de regulă sé cântă priceastna (ehinonicon) : „Cu trupul lui Christos vé cuminecaţi etc." stând în legătură mai deaprópe cu actul îm­părtăşirii.

După ce s'a împărtăşit poporul, pune preotul părticelele sânţilor, ale viilor şi ale morţilor, scóse la proscomidie, în potir, dicénd : „Spală Dómne pécatele celor ce s'au pomenit aici, cu onorat sângele téu, pentru rugăciunile sânţilor téi." îl acopere cu acopereméntul seu asemenea şi discul şi după aceea binecuvânta poporul dicénd : „Mântuesce Ddeule poporul téu şi binecuvânta moştenirea ta (Psalm XXVII. 9.), ear poporul réspunde : „V?dut-am lumina cea adevărată etc." prin care dă laudă lui D-deu pentru darurile sântului Duh, revérsate asupra lor în taina euharis­tiei. După aceea întorcându sé earăşi cătră popor, dice încet: „Binecuvântat este D-4eul nostru" ear cu vóce înaltă: „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor", şi poporul réspunde : „Să sé umple gurile nóstre etc." La acesta cântare preotul duce potirul şi celelalte vase la proscomidie. Mutarea sântelor taine de pe masă la proscomidie însemnă înălţarea Mântuitoriului la ceri, ne mai fiind acum védut de popor până la a doua sa venire, care sé simbo-lisesă prin aducerea de nou a darurilor sânte pe masa altarului la o altă lituigie, ce sé va serba altădată.

Prin imnul „să sé umple gurile nóstre de lauda ta Domne etc.* şi priu eetenia ce urmeză, mai mulţămesce poporul încă odată lui D-deu, că 1-a învrednicit a sé împărtăşi cu preacuratul corp şi sânge al Christosului séu.

După acesta ectenie urmeză anunţarea finei s. liturgii cu cuvintele : „Cu pace să ieşim." Acesta formulă e luată din liturgiile vechi. Acolo suna ea: „Mergeţi în pace," prin care sé dimiteau credin­cioşii. Acum merge preotul în mijlocul poporu­lui şi rostesce o rugăciune asupra lui, numită „ru­găciunea după amvon." Ea sé numesce astfel, pen-tru-că ar ave a-s6 rosti ândârătal amvonului, în mijlocul poporului. După acesta rugăciune cântă po­porul imnul: „Fie numele Domnului binecuvântat etc."

In decursul cântării imnului acestuia preotul merge Ia proscomidie şi acolo mănâncă restul sântei euharistii remase în potir. Curăţeşte bine sântele vase şi le aşadă la locul lor, ca astfel curate şi în ordine să le afle, când va serba o altă liturgie. Acesta lucrare a preotului sâ săvîrşesce în unele biserici, după ce poporul a părăsit biserica. Dacă servesce şi un diacon cu preotul, lucrarea acesta o face diaconul după imnul: „Fie numele Domnului e tc ," 6r dacă servesce preotul singur, e mai consult a o face la sfîrşitul liturgiei, având atunci timp mai mult.

Urmeză încheerea sântei liturgii, numită „fina­lul" (otpust, apolis.) In acesta se r6gă preotul, ca D-deu să primâscă rugăciunile n6stre aduse şi să ne miluiască, nu pentru noi. cari suntem păcătoşi şi ne­vrednici, ci pentru rugăciunile Maicii Domnului, pentru ale sânţilor apostoli, ale sântului Ioan gură de aur, a cărui liturgie se sevârşesce, ale sântului dilei şi ale tuturor sânţilor.

După acâsta împărţeşce preotul poporului a~ nafora.

în biserica veche din veacul ântăi şi al doilea se ţineau după liturgie aşa numitele „agape" (os­peţe de iubire). Acestea erau un prânz comun al creştinilor constatator din darurile aduse la biserică pen­tru jertfă. Din aceste daruri se alegea o parte de pâne şi de vin pentru jertfa cea fără de sânge, ear din remăşiţa lor se ţineau aceste ospeţe comune cu seopul, parte de a esprima prin acesta comuniunea şi dragostea cretinilor între olaltă, şi parte spre a ajutura săracii, întâmplându-se însă mai târziu abu-suri la mesele acestea comune, s'au desfiinţat aga­pele acestea, dar ca o reminiscenţă istorică, li s'a împărţit creştinilor rămăşiţa panii, din care s'a luat o parte pentru jertfa euharistică. Acesta pâne aşadar e pânea sau anafora de adi, carea se împarte creş­tinilor.

După împărţirea anaforei, mergând preotul în altar, s§ desbracă de sântele vestminte rostind şi la desbrăcarea lor anumite rugăciuni prescrise, precum prin rostirea unor rugăciuni le-a şi îmbrăcat.

D I V E I t S E .

* Protocolul congresului naţional-blseri-cesc ordinar al metropoliei Românilor greco-orientali din Ungaria şi Transilvania întrunit la Sibiiu în 1/13 Octom-vre 1897, a apărut dilele din urmă în tipografia archi-diecesană din Sibiiu. Ediţiunea metropoliei. Conţine în partea prima sumanul şedinţelor congresuale, ir în par-

-tea a doua următdrele acluse : A) Convocarea congre u-lui. B) Cuvént presidiai de deschidere. C) Raportul ge­neral al consistoriului metropolitan din şedinţa plenaria. D) Instrucţiune cu privire la legile politice-bisericesci. E) Cuvântarea metropolitului cătră monarchul la Cluşiu 1895 F) Respunsul monarchului. G) Raportul general al consistoriului metropolitan, ca senat bisericesc. H) Ra portul general al consistoriului metropolitan, ca senat şcolariu 1) Raportul general al consistoriului metropoli­tan, ca senat epitropesc, L) Raportul general al delega-ţiunii coDgrosuale. M) Regulament pentru administrarea afacerilor epitropesci. Concluse normative : Nr. 74. Denu­mirea administratorilor protopresbiterali.

* In cestiunea quinquenalelor inveţăto-resci ni-s'a cerut din partea unor d-ni abonenţi ai foii nòstre, ca sé-ne pronunţam asupra unor întrebări referi­tóre la ace-ită cestiune. Ca răspuns la aceste întrebări amintim, că venerabilul Consistoriu eparchial din Arad sub datul 3 Februariu a. c. a esmis un cerculariu cătră oficiele protopresviterale şi parochiale, care conţine tot înviaţiuiiile de lipsă în acesta cestiune. Din întrebările ce ni-s'au adresat numai la una nu răspunde cerculariul, de care vorbim, şi anume : că strămutându-se un învă­ţătorii! cu drept la quinquenale în altă staţiune, are den­sul drept la acelea şi în staţiunea cea nouă? La acesta întrebare respunsul este de prisos, deórece dotaţiunea în-văţătoriscă în staţiunea cea nouă se reguleză prin con-cmsul, ce se publică la deplinirea ei.

* Himen. Dl. T e o d o r P a p p, teolog absolut şi-a încredinţat de fiitóre soţie pe dşdra S o f i a Tarn a ş fiica preotului din Alparea. — Felicitările nòstre!

* Noul metropolit al Serbiei. In urma mor­ţii fostului metropolit Mihail al Serbiei, s'a făcut o nouă alegere în scaunul vacant al metropoliei. După cum se anunţă din Belgrad, a fost ales candidatul guvernului, Innocentius, episcop la Niş. La 28 Februarie a fost in­stalarea noului metropolit, presenti fiind ministri, episcopii şi un mare număr din cler

f Constantin Starnati durea, distinsul scrii­tor român din Basarabia a încetat Dumineca trecută din viaţă.

Duel cu sfîrşit mortalîn Roma. La 6 1. c. s'a întâmplat în Roma un duel cu sfîrşit mortal între deputatul italian Cavalotti şi intre Macola, directorul diarului „Gazetta di Venezia". Causa duelului a fost o polemiă între diarele «Secolo" şi „Gazetta di Venezia". Condiţiunile duelului au fost forte grele: aabf, cu împunsături. Adversarii n'au avut decât o singură ciocnire. Cavallott' a primit o îm­punsătură, vârful săbiei contrarului său i-a pătruns prin gură în gâtlej şi i-a tăiat artera principală. După 10 mi­nute Cavallotti a murit. Macola a rămas nevătămat. Ca­vallotti sa născut în Milan la 1842, a luat parte la lup­ta Italienilor pentru libertate şi deja în etate de 16 ani scria versuri revoluţionare, cari pe atunci făceau mare sensaţiă în Italia. A fost şi autor dramatic, lui i-se da-toresce dór câte-va dintre cele mai frumóse mărgăritare ale literaturei italiene moderne, ca dramoleta într'un act

,11 Cantico del Cantici" şi drama „Alcibiade" — Caval-lotti era unul dintre cei mai buni oratori din parlamen­tul italian. In timpul din urmă el deveni şeful radicali­lor, sub preşedinţia lui Crispi combătea tripla-ahanţă, cabinetul lui Rudini însă î sprijină. Cavallotti era ent«-siast filo-rom In. Mdrtea lui e regretată pretutindeni.

* Verdictul in procesul Fllipescu-Laho-vari. In 5 Martiu seara la drele 87« s'a terminat proce­sul Filipescu-Lahovari, care de săptămâni încdce a preo­cupat şi agitat opinia publică din România. In mijlocul unei tăceri adânci comunică presidentul tribunalului Flo-rian sentinţa, conform căreia Nicolae Filipescu se con­damnă la 6 luni închisdre si la un leu despăgubire recla­mată prin partea civilă (d-na Măria Lahovari). Secun­danţii duelului d-nii V. Ionescu, Săulescu, Drosu şi Is» vorean au fost achitaţi. După cetirea sentinţei mai multe persdne din sală au isbucnit în strigăte de „Traescă Fi­lipescu".

* Despre sinodul parochial ordinariu din S o b o r ş i n ni să serie următdrele : Dumineca trecută s'a ţinut sinod parochial în Soborşin, sub preşedinta d-luţ paroch Iosif Ognean. Au fost de faţă peste 200 de mem­brii. Sinodul a fost deschis prin o vorbire bine simţită, ceia ce-i serveşce spre laudă d-lui president. La ordinea dilei a fost socoţile bisericei, fondurilor şi a cultului. Biserica a avut venit 985 fl., cari adaugendu-să la capi­talul vechiu, capitalul de astădi face : 10583 fl. „Fondul parochial" la anul nou a fost de 430 fl. „Fondul şcolar* din Soborşin au fost de 840 fl. „Fondul şcolar" din F.-Temeşeşti a fost 450 fl. Cultul din Soborşin s'a încheat cu 40 fl. restanţă. Cultul din F.-Temeşeşti cu 68 fl. restanţă. Cultul din F.-Halaliş cu 80 fl. restanţă, e> cul­tul din Vmesci au fost încassat tot. Socoţile au fost aprobate şi de sinod. — Tot ir aeâsta şedinţă s'a hotărit a-să inainta Ven. Consistor planul bisericei ce să va zidi în vara acesta. Planul l'a pregătit dl architeet George Marinca din Soborşin. Biserica nouă va costa 9850 fl. afară de material. E de notat, că epitropia încă în decur­sul anului trecut au adunat tot materialul de lipsă. — Pen­tru sporirea averei bisericei s'a făcut în Dumineca lăsa­tului de carne o petrecere în Soborşin, care a vărsat în cassa sfintei biserici 151 fl. venit curat. Sinodul a fost închis cu cuvintele : „D-deu să-ne ajute ca în anul viitor să ţinem sinodul în biserica cea nduă" e> eu dic: Amin. — Un m e m b r u .

* Pungaşi pre calea ferată. Dilele trecute au fost prinşi şi daţi pre mâna justiţiei o bandă de jefui­tori, cari timp de doi ani pre linia ferată Budapesta-Pre-deal au jefuit dela călători bani şi obiecte de preţ, în suma de 80,000 fl. In fruntea acestei bande de jefuitori a fost un conductor dela drumul de fer.

* Un mod de resbunare revoltătoriu. în un sat din Ungaria superidri o femeia aflându-se pre pa­tul de mdrte a descoperit un aecret înfiorătoriu. A spus adecă, că în tinereţe den sa a furat pruncul unui om din comună din răsbunare, că acel om nu o-a luat pre dânta de soţia, şi s'a căsătorit cu altă femeia. Dansa a dat

pentru crescere pruncul unei femei din alt sat, căreia i-a spus, că este al densei. Creseând pruncul mare la adus în satul fi, şi la dat în serviţiu la casa părinţilor lui cari se'nţelege nu l'an cunoscut. Aici a slujit mai mulţi ani având purtarea cea mai bună ; şi murind stepa-nul seu, când ajunsese tênerul la vârsta de a-se că­sători, — la insistinţa femeii din sat, carea la versta de trei luni îl-furase, după espirarea anului de doliu după stôpânul sëu s'a cununat cu vëduva acestuia. Aflând a-césta numiţii soţi în desperarea lor nenorocitul fiu a dispărut din comună, ér mama sa s'a sinucis în cimiteriu lângă mormêntul bărbatului séu reposât-

* Bibliografie. Oraşul Bucureşti, articol retipă­rit din „ E n c i c l o p e d i a R o m â n i ' , publicată sub auspiciile „Asociaţiunii pentru literatura română şi cul­tura poporului român" de Dr. C. Diaconovich. Cu 2 pla­nuri şi 15 ilustraţiuni". (Edit. W. Krafft in Sibiu. Pre­ţul 1 leu). Sub acest titlu a apărut în dilele din urmă o intiresantă broşură, care cuprinde o amănunţită des-criere a capitalei române. Anume ne dă un material vast despre situaţia geografică, suprafaţa, populaţiunea, aspec­tul, fortificaţiunile, grădinile publice, monumentele, zidi­rile, ctsarmele, administraţia, finanţele oraşului, despre autorităţile ce îşi au sediul î i capitală, apoi despre in­strucţia, aşezămintele culturale, pre 3a, industria, eomer-ciul, comunicaţiunea, băncile, locurile de petrecere şi is­toria Bucurescilor. Dintre tete scrierile monografice des­pre acest oraş, broşura de faţă este fără îndoială cea mai sistematică şi luându-şi datele numai din publicaţinni ofi­ciale şi delà locuri competente, dă cetitorilor sëi — în nucleo — o icénà cât se pôte de fidelă a stărilor din capitala României. Ea este înzestrată cu un frumos plan al oraşului, la care este alăturat un registru al stradelor şi zidirilor mai însemnate cu indicările necesare pentru a le găsi la moment în plan, apoi cuprinde un plan al gradinei botanice delà Cotroceni şi un numer mare de ilustraţiuni de o frumseţă deosebită, anume : 3 aspecte din calea Victonei, Bulevardul cu băile Eforiei. Bis. An-tim, Balaşa, ţStavropoleos, Catedrala catolică, Ateneul, Universitatea, 2 tablouri ale institutului botanic, Banca Naţională, Teatrul Naţional şi Aşezămintele Brancove-nesci. Broşura se pdte procura la tete librăriile.

* lubileul metrului. In anul viitoriu se împli­nesc 100 de ani, de când o comissiune internaţională a présentât guvernului franeez măsurile metrice pentru a-le pune în întrebuinţare oficială. La început s'a introdus greu, si anume mai ântâiu în Belgia, în Olanda, în Franţa ; ér astădi, când metrul îşi-prăsnuiesce jubileul de 100 de ani, privesce de sigur cu mândria asupra succe­selor obţinute în timp de 100 de 8ni, domnind ca me­sura preste întregă lumea civilisată.

* Mege proprietariu de hotel. Regele din "Wurtembîrg are în Stutgart doue hotele, provëdute cu tot comfortul pentru ospeţi, cari, precum scriu jurnalele, îi-aduc frumos venit. In privinţa acesta adaogă jurnalele, că nu este ceî dântâi pre acest teren. Despre unul din antecesorii sëi s« serie adecă, că voind Petru cel mare ţarul Russiei se facă o visită regelui din Wurtemberg şi-a

egprimat dorinţa, că nu voiesce, să locuiască în palatul regal, ci In un hotel. Audind acesta regele de atunci a pus pre frontul palatului său o tablă cu înscripţiunea : „hotel pentru î tâlnirea monarhilor ;• şi sosind acolo Petru cel mare regele din "Wurtemberg l'a primit îmbră­cat în haine de hotelier.

* Lungimea vieţii femeilor. Un statistic din Berlin pre basa datelor adunate în decurs de mai mulţi ani constată, că femeile trăiesc mai mult, decât bărbaţii. In Berlin dice numitul statistic dintre o miiă de bărbaţi ajung vârsta de 50 de ani numai 443, er dintre femei preste 500. Dintre 1000 de f«mei 426 ajung vârsta de 60 de ani, 296 vârsta de 70 de ani, 227 vârsta de 80 de ani, şi 13 versta de 90 de ani, pretând dintre 1000 de bărbaţi abia ajung 63 vârsta de 80, şi numai 7 vârsta de 90 de ani. Causa acestei diferinţe provine din greu­tatea ocupaţiunii bărbaţilor, precum şi din împrejurarea, că până la versta de 5 ani mortalitatea de regulă este mult mai mare la băieţi, decât la fetiţe.

* Asemănare intre rudenii. în societatea bio­logică din Paris a e3pus dilele 'recute un membru un cas fdrte caracteristic de asemănare între neamuri, ca­rele a produs adevărată sensaţiă. într'un discurs predat în o formă frumdsă adecă un membru al numitei socie­tăţi a arătat, că o rudenia a sa mergând din Franţa în Germania în oraşul Koln a întâlnit un om, carele să-mâna întru tdte cu tatăl său, răposat de mai mulţi ani, şi întrăbându-1 i-a spus, că familia, din carea se derivă dânsul este de origine din Franţa, şi s'a strămutat în Germania la anul 1685, şi sfârşitul a fost, că cei doi necunoscuţi s'au aflat rudenii, şi în a ş4ptea generaţia s'a vâdut o asemănare între doua rudenii, de carea lu­mea n'a avut până acum cunoscinţă.

* Animale plângetâre. O revistă germană, ce se ocupă eu sciinţele naturale arată într'un articul mai lung, că multe animale tocmai aşa sciu se plângă, pre­cum sciu să şi rîdă. Aşa de es. cânele, calul, cloţanul, măgarul, cămila, cerbul, maimuţa, elef ntul tdte aceste an male când sufer, lăcrimâză.

* Apel. Primim dela d-nul învăţător din Recita -montană losif V e i c e a n u un apel mai lung, adresat inteligenţei şi învăţătorilor roma- i, prin care le face cu­noscut, că pentru anul viitoriu scolastic 1898/9 va oda : „ A l m a n a h u l ^ p o r t a t i v a l î n v ă ţ ă t o r i u l u i r o m â n .

Acest manual va consta diu două părţi: I. P a r ­t e a t e c h n i c ă . In acesta parte să vor tracta: a)Ces-tiuni cronologice, genealogice, calendaristice, tipicale, e-eonomice, postaie şi telegrafice ; timbrele şi taesarea do­cumentelor, precum şi alte referinţe de interes şi tractate în mod cât mai sistematic, b) Cestium şcolare, atât pen­tru şcdla de tdte dilele, cât şi pentru cea de repetiţie, precum ; planul de învăţământ întocmit pe luni şi geptă-mâni pentru fiecaie clasă, respective an de şcdlă; în-părţirea drelor pentru 6 sâu 3 clase, 4 sau 2 clase şi — în fine — numai pentru o clasă; consemnarea şi cla­sificare, pentru dduă semestre a elevilor înscrişi; cons­pectul general asupra cercetării şi clasificaţiunei; statis­tica după ani, gen, religiune şi naţionalitatea elevilor în-

-Bcrişi, precum şi alte date strins legate de aetivitatea dil-nice a învâţătoriuţui. c) Şematismul Metropoliei române gr. or. şi gr. cat. din patrie cu diecesele, consistórele, senatele, ginódele, institutele şi protopopiatele sale întocmite în li-niamente generali, d) Şematismul Reuniunilor, a înveţă-torilor rom. gr. or. şi gr. cat. — din susnumitele metro-polii — deasemenea în liniamente generali, aeludându-să fiecărei reuniuni şi raportul despre activitatea ei în anul espirat, precum şi alte date ce ar putea servi drept mo­tive spre a ne forma un tablou cât mai sincer despre starea actuală a respectivei Reuniuni. II. P a r t e a l i ­t e r a r ă . In acesta parte sé proiectéía : a) Tractate : re-ligióse-morale, istorice, etnografice, higienice, oconomice, beletristice, diverse ca : poesii etc., precum şi tote acelea cari sunt de interes şi ocur ca mijloci de perfecţionare pentru ori şi care ram de sciinţă, dar cu deosebire cari cad în sfera de activitate a înveţătoriului. b) Tractate pe­dagogice din: istoria pedagogiei, metodică, educaţiune în familie, în «cola şi în cea după ieşirea din şcolă, prelegeri practice, precum şi k t feliul de scrieri referitórejla pedagogie ori şsolă. c) Teme, respective întrebări pedagogice, pen­tru anurviitoriu, drept impuls spre lucrare şi pe cari ori şi care om de şcolă să le potă lucra. Domnii învăţători, cari doresc a sé abona la acest almanah, să facă acesta cunoscut autorului prin o cartă poştală. Preţul unui e-xemplar nu va fi mai mare ca 1 fl. v. a.

* Cătră D-nii învăţători în cestiunea „Ico-nei şcolei române." De când n'am mai încucosciinţat în public pe d-nii colegi,în cestiunea acesta, a trebuit a-própe dilnie sé trimit apeluri şi cestionare, precum şi desluşiri, pe cale privată, la cei ce mi le-au cerut. Du­rere înse că mulţi au promis, mulţi au cerut, dor puţini au réspuns- Şi drept are Scriptura, că nu întru cei mulţi ci întru cei puţ ni şi-a arătat Domnul puterea sa. Pe de altă parte cei ce au réspuns, mé înteţesc mereu a în cepe cu publicarea lucrării din cestiune. Eu bucuros o aşi începe ori şi când, decă aşi dispune de un număr suficient de aderenţi în faptă la acostă lucrare, ér nu cu promisiuni numai, căci voiam sé încep lucrarea în rând alfabetic, astfel ca şi cel din urmă să fie ca şi cel din-tâiu. Acum ved însă, eă asa nu se pote. Stând lucrul astfel m'am decis, ca sé abstau dela rândul alfabetic, şi sé încep publicarea în rândul cum s'au present t, séu se vor presenta. Publicarea se va începe în broşuri de câte 2 — 3 eóle format mare şi astfel sé va continua până ce se va termina. Condiţiunîle de abonament se vor arăta pe cupeita broşurei prime. Anticipez, că acele condiţiuni vor fi cu mult mai avantagióse, decât cele arătate în Gestionar, — graţie disposiţiunilor, ce s'au luat în urmă. In modul acesta pot încurge mereu aderenţi şi de aci încolo, căci lucrarea nu va suferi din causa acosta. în­ceputul îl voiu face cu o broşură din grupa a III (înve-ţătorii"); consecutiv şi paralel se va publica şi din grupa I („Archireii noştri") şi din grupa a II („Profesori pre-parandiali, protopresbiteri etc.", dupâ cum adecă se va puté aduna materialul trebuincios pentru scopul acesta Cu ocasiunea acesta rog încă odată pe d-nii colegi -

j grăbi cu trimiterea datelor biografice împreună cu por-'' tretul şi monografia şcdlei, unde au funcţionat seu func­

ţionai de present.*) Cei ce voiesc şi posed date mai amănunţite din viaţa vreunui archireu al nostru seu a vre-uaui profesor preparandial ori, a altui bărbat meritat pe t renul şcolar, sunt rugaţi a compune biografia res­pectivului şi a mi-o trimite. Braşov, 2 0 Februarie 1898. Cu stimă, I, D a r i u.

* Tradiţii şi legende din popor. I. Sorek. Sorele e pus de Dumnedeu să lumineze pământul, dar el, îngrozit de reutâţile câte le vede pe pământ şi sătul de acelaşi drum vecinie, într'una vrea să fugă şi să scape de vederea pământului. Aşa cum umblă el de-a curme­zişul peste pământ, de la răsărit spre sfinţit, Îşi tot

I schimbă drumul şi fuge cu răsărirea când spre miadă-di şi când spre miadă-n6pte, că ddră-ddră va pute" ajunge odată să facă sfîrşit pământului, şi el să stea să se o-dihnâ3eă pe cer şi să nu mai aibă de încunjurat pămân­tul. ]&r sfîrşitul pământului va fi atunci când stfrele va ajunge să răsară de la sfinţit şi să sfinţâscă la răsărit, adecă tocmai întors de cum e astădi.

Dar Dumnedeu nu voiesee lucrul acesta, şi de-aceea a pus străjer la miadă-n<5pte pe sfîntul Nicdră, şi la miadă-di pe sfîntul T<5der ca să ţie calea sdreîui şi să-1 abată din cale. Şi ci-că primăvara ajunge sfade în fuga lui pe la Sîn-T6der şi atunci ia cu el noua babe rele şi aduce ploi şi ninsori şi prăpădenie de vreme rea, că d<5ră-d6ră va scăpa nevfldut de Sân-T<5der pe o vreme ca aceea. Şi mai-mai să-1 seape Sân-T6der, căci s<5reie apucă să fugă înainte ; dar atunci Sân-T<5der cu nouă cai ai sel se ia după s6re şi-1 fugăresce şi alârgă să-1 prindă. Şi fuge după sore trei-spredece săptămâni, şi abia-1 ajunge colo departe-departe spre miadă-di. Şi cum îl ajunge, îl şi întdree de la miadă-di spre răsărit.

Şi se întdree sCrele şi merge-merge spre răsărit, dar când ajunge la locul lui cel orânduit de Dumnedeu nu se astîmpără, ci fuge înainte spre miadi-n<5pte ca d6ră va pute" fugi pe de ceea-laltă pai te. Şi atunci îi iese în cale Sân-Nicdrâ şi-1 prinde şi-1 trimite îndărăt. Şi soVele iarăşi face ce-a făcut, şi tot aşa o pate înt'una

f cu Sân-Tdder şi cu Sân-Nie<5ră. Dar odată şi odată tot o să scape el de păzitorii

lui; dacă nu de Sân-T6der, dar de Sân-Nic<5ră tot o să scape, că Sân-T<5der e tînăr şi are cai, dar Sân-Nieoră n'are cai şi e bătrân.

Stele logostele. Departe, la răsăritul sdrelui, au lo­caşul sfânta Luni şi sfânta Vineri, la sfinţitul sorelui sfânta Marţi şi sfânta Miercuri, iar la miadă-di sfânta Joi şi sfânta Duminecă. Iar la miadă-ndpte locueşce sin­gură, fără s6ţă, Sâmbăta, şi ea nu e sfântă ca tovarăşele ei, şi e străină între ele, căci tdte celelalte sînt surori.

Şi e greu să găsesci locaşurile sfintelor babe ; şi rar s'a întâmplat s'ajungă pe la ele vr'un Făt-frumos ca stema în frunte. Dar ci-că, t<5te şase, afară de Sâmbătă,

*) Acei domni, cari au .lipsă de Apeluri şi Cestionare, sft binevoiascâ a se adresa la subscrisul şi le vor primi gratuit.

au c&te o stea pe cer, şi st iu a ne-căreia'. stă tocmai de­asupra locaşului. Dar cine să şcie care li-e steua! Ci dacă le-ai şci-o te-ai duce tot cu ochii la ea şi ai ni­meri la locaşul sfintei.

Din vreme In vreme, când voia Dumnezeu să mai pedepsescă lumea, atunci să arăta ori o stea ori alta dintre cele şase stele ale sfintelor babe, că vecji, babele Bciu gândul lui Dnmnedeu şi cum au suflet bun, dau de gcire creştinilor. Şi nu s'arată ori care dintre stele, ci anumită una. Când e să he cutremur de lume şi ruptură de pământ şi scufundare de munţi, s'arată stea galbenă, şi asta e a sfintei Luni; la holeră şi bdle s'arată steua sfintei Marţi; la versare de sânge şi la cumplire de rgs-bdie s'arată stana sfintei Miercuri. Steua sfintei Joi s'arată când e să fie potop şi pldie cu trăsnete ; a sfintei Vineri când o să fie îmulţire de fiare sălbatice cât să între prin sate, iar a sfintei Dumineci s'arată la fdmete.

Şi ci-că mai e şi a şeptea stea, care ar fi fost să fia a Sâmbetei, dar a rămas să fie a Maicii Domnului. Şi când se va arăta steua asta, va fi sfârşitul lumii, Şi aceste şapte stele portă crugul cerului, şi se numesc stele logostele.

Babele şi moşii. Când e cap-de-primăvarâ, sdrele dă să fugă spre miadâ-dj şi din pricină că el s'abate din drumul lui, se clătesce temeiul lumii şi încep ploile cu viscol şi cu ninsdre îngheţată. Şi are sdrele nouă cai la teldga lu ;, şi atunci ia nouă babe rele şi încalecă pe fie­care cal câte o babă, ca să bată caii şi să-i gonescă până să le iasă sufletul, ca astfel să scape cu fuga de pdrta cerului unde stă Sân-Tdder păzitor. Şi scapă sdrele şi iese pe pdrtă, dar Sân-Tdder alergă după sdre şi ca să-1 prindă, îşi ia şi el nouă cai şi încalecă pe fie-care cal câte un moş, care a îmbătrinit mânând caii şi scie rânduiala frânelor.

Şi tot pământul şi tdtă firea stă amorţită opt d ile de la plecarea lui Sânt Tdder, că opt cai cu opt moşi nu pot da de veste încotro a apucat sdrele. Dar Alexe, moşul cel de-al nouălea, apucă tocmai pe drumul pe care a apucat sdrele, şi-1 zărescp. Şi acum toţi moşii fug împreună după sdre.

Şi în d,iua asta se desmorţesce firea şi ies tdte gftngăniile pământului la ivâlă, şi şerpii, şi brdşcele, şi tot ce-a dormit peste iarnă. Dar dacă n'ar zări moşul Alexe pe sfintul sdre, găngâniile ar trebui să mai ddrmă până în d,iua când Alexe ar găsi drumul sdrelui.

Şi fug nouă d,île babele, până să dee Sân-Tdder de veste că i-a scăpat sdrele; şi fug nouă (Iile moşii după sdre până să-1 zărăscă; şi trec nouă fyile până ce apucă să iasă tdte vietăţile din pământ, ca semn de bună veste că n'are să piară pământul.

Şi de aceea de la baba Dochia, cea mai straşnică dintre babe, sânt nouă dile până la Sân-Tdder, şi de la Sân-i. r sânt nouă $ile până la Alexe, omul lui Dum-ne^ou, şi de la Alexie nouă rjile până la Buna-vestire.

G. Coşbue.

C o n c u r s e . Pentru îndeplinirea capelaniei timporale pe lângă-

deficientul paroch Virgil Gruescu din Selciva — proto-presbiteratul Lipovei — pe basa înaltului decis al Ven. Consistoriu din Arad Nr. 1108/1898. prin ac6sta sâ escrie concurs în termin de 30 de di le dela prima publicare în fdia oficială „Biserica şi Şcdla."

| Emolumintele împreunate cu ac dată capelanie sunt • jumâtate din tdte beneficiile parochiali, cati sunt: una | sesiune de pământ parte arătoriu, parte fenaţiu în păşune ; | birul preoţesc dela 139 Nr de case, câte o mâsură de ! cucuruz în bdmbe ; şi stola usuată, cari tdte laolaltă dau | un venit anual de circa 400 fi. v. a. După încetarea din ! viaţă a actualului paroch, alesul capelan va urma ca piroch.

Dela recurenţi se recere, cualifieaţiune pentru pa-rochii de cl. III., er recursele lor adjustate conform dispo-siţiunilor legali şi adresate comitetului parochial din Sel­civa, se le trămită până la terminul susindicat, subsem­natului protopop Voicu Hamsea în Lipova (Lippa), având a-se presenta eu observarea §-lui 28 din Regulament, în vre-o Duminecă ori serbâtdre în sfânta biserică din Sel­civa, pentru a-şi arăta desteritatea în cele rituale.

Selciva, la 5/17 Februarie 1898. Comitetul parochial.

In eonţelegere cu: VOICTJ HAMSEA, m. p. protopop. —•—

Pentru îndeplinirea parochiei de clas>a IlI-a Săucani, — protopresbiteratul Beiuşiului — devenită vacantă prin abdicerea parochului Georgiu Seracu, conform condusu­lui Ven. Consistoriu oradan de sub Nr. 1513/1897 B. se escrie concurs cu termin de alegere de 30 de dile dela prima publicare în fdia oficidsă „Biserica şi Şcdla.*

Beneficiile sunt următdrele : 1) Din casa cu trei chilii şi grădină parochială un venit de TO fi.; 2) din pă­mântul vechiu parochial 12 holde un venit de 150 fi.; 3) din pământul cumpărat cu casa parochială, şi scris pe parochie 12 holde cu un venit de 150 fi.; 4) din 20 tyle de plug un venit de 20 fl ; 5) din 80 .iie cu mâna un venit de 16 fl. ; 6) din îngropăciuni un venit de 40 fl. ; 7) din cununii un venit de 10 fi.; 8) din masluri, feşta-

I nii, liturghii şi alte rogăeiuni 12 fl. — Suma 448 fl. î Doritorii de a ocupa acdsta parochie sunt avisaţi,

că recursele provâ^ute cu tdte documintele prescrise, adre­sate comitetului parochial din Săucani până la 22 Mirt. a. c. a-le trimite protopresbiterului subscris în Robo^âny.

Din şedinţa comitetului parochial, ţinută la 18/30 Ianuariu 1898.

Comitetul parochial. In eonţelegere cu mine : ELIA MOGA, m. p. protopresbi-

terul Beiuşului. —•—

Pentru staţiunea înv6ţătorescă din Revetrş, cu sa­lariu anual a) în bani 180 fl. b)în bucate (10 şinice) 5 de grâu, 5 de cucuruz c) lemne 6 stângini, din cari se incăldeşce şi şcdla, d) cuartir şî grădină de legume, e) venitele cantoiali, prin acesta se escrie concurs cu termin de alegere la 8 Mart iu a. C. până când recurenţii vor ave a se presenta vre-odată în biserica din loc şi-'şi vor substerne recursele pe calea oficiului inspectoratului cer-cual din Buteni (Buttyin).

Revetiş, la 5 Faur 1898. Comitetul parochial.

în eonţelegere cu mine: CONSTANTIN G U R B A N , m. p. protopresbiter insp- cerc. de şcdle.

Tipariul ţ i editor» tipografiei dieeesane din Arad, — Redactor resparnifitoriu: Angtietfci Hamsea .