A N U L X X X . ARAD. 2 2 Ianuar ie v. ( 4 f e b r . n.) 1 9 0 6 . Nr. 4*

Biserica ţi Scoală F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

Apare odată în săptămână : D U M I N E C A .

PREŢUL ABONAMENTULUI. | PREŢUL INSERŢ1UN1LCR : j Corespondentele să se adreseze Redactiunei

Peutru A u s t r o - U n g a r l a : - S Pentru publieatiunile de trei ori ce conţin \ „BISERICA ş i ŞCOALA" Pa an tu cor. — pe / , an o < - o r ^ c a m 150 cuvinte 6 cor.; până la 200 cuvinte 5 E a r b a n i i d e p r e n u m e r a ţ i u n e l a

cor . ; şi mai sus 10 cor. v. a. | TIPOGRAFIA D1ECESANA în ARAD. Pentru România şi s t ră inâlate : Pe un an 14 fr. : pe juméta te an 7 fr.j

ţeconstmire. • Legea fundamentală a organisaţiunei noastre

bisericeşti, Statutul Organic, dispune ca corpora-ţiunile noastre să se reconstruiască din trei în trei ani. Aşa este aceasta pentru congresul naţional bisericesc, pentru sinoadele eparhiale, până la co­mitetele parohiale.

Şi s'a făcut această organizare a instituţiu-nilor noastre bisericeşti, după cea mai ideală ac­cepţiune a spiritului evangelic, a reprezentării în plenitudinea sa a bisericei vii. prin votul său, la conducerea afacerilor ce cad în cadrele îndatori­rilor şi preocupaţiunilor pe cari biserica le repre­zintă şi are să le îndeplinească.

Suntem în pragul reconstruirilor corporaţiu-nilor parohiale în comunele noastre bisericeşti; şi bine este să ne aducem aminte de idealismul cu care s'a plămădit Statutul-Organic, ca în spiritul său să se lucreze, atunci când - credincioşii vor fi chemaţi la urnă, ca să-şi exprime încrederea într'a-ceia, să ridice la conducerea afacerilor parohiale astfel de elemente, cari departe de orice alte preocupaţiuni, străini de orice interese şi planuri egoistice sau de certe şi coterii, sunt pătrunşi de dragostea de biserică, şi închinători virtuţilor în­scrise în cartea legii Mântuitorului nostru, a-ceste să le păzească şi să le îndrepteze pentru prosperarea bisericei şi a poporului credincios.

Cu atât mai vârtos socotim de prielnic mo­mentul, pentru a ne ocupa de asemenea gânduri, C u scopul de a deştepta asemenea gândiri şi în cetitorii credincioşi ai noştri, cu cât ne dăm seamă, că în lumea aceasta pământească, între oameni, m societatea omenească, multe sunt patimile care

luptă cu noi, şi dela a căror biruire atârnă feri­cirea noastră şi măsura binelui pe care îl putem face.

Nu odată am avut prilegiul să vedem că se fac partide, se pornesc lupte violente între cre­dincioşii noştri, pe cine ştie ce afacere de puţină: seamă; se învrăjbesc oamenii, se desfac în ta­bere, bunăoară, pentru o alegere de dascăl, ş. a.; ş'apoi se hrănesc adeseori dujmânii, care de aci trec pe teren tot mai larg; sunt şi de aceia, cari nu cercetează sf. biserică, fiindcă sunt în supărare cu preotul, ş. a. ş. a.

Toate aceste momente si asemenea cazuri, trebuie să lipsească din mijlocul poporului nostru, căci numai prin unire putem să înaintăm, numai prin concentrarea elementelor bune, fără prihană, se pot întări instituţiunile noastre.

Curăţenia manilor şi idealismul curat, devo­tamentul pentru sfântul altar şi dragostea dea-proapelui, care se dovedeşte prin facerea de bine, sunt titluri, cari învrednicesc la rolul şi slujba în biserică, pe aleşii dintre chemaţi.

De aceea, acum când e timpul să ne apro­piem de urnă, pentru a pune conducători la afa­cerile bisericeşti, pătrunşi să fim nu de gânduri de răslăţire şi doruri 'de mărire, mândrie ori alte interese, ci dându-ne seamă de sublimitatea orga-nizaţiunei ideale a bisericei noastre, să distingem cu alegerea în corporaţiunile ei pe cei mai buni,, pe cei mai curaţi, mai devotaţi fii ai bisericei, pe neprihăniţii sprijinitori ai poporului, — căci nu­mai astfel se va arătă obştea noastră vrednică de minunata plăzmuire hărăzită nouă de strălu­ciţii înaintaşi, în Statutul-Organic.

Latinitatea limbei române de

Iosif I. Goldiş, fost profesor gimnzial şi Episcop gr.-or. român al Aradului, traducere liberă de: A l e x a n d r u Munteanu

al lui Vas i l i e preot gr.-or. român. (Urmare)

„Şi dacă sărăciei acestei i-am şti află şi o a l tă cauză , ne rămâne incă î n t r e b a r e a : că o l imbă desvol-ta tă cum era a c e a a colonişti lor Daciei, pu tu t -a să decadă uitr 'atut in c p j c a pubertăţi i su|e, Jucat să îm­prumute f o n i aţiuni cu totul comuine, să-şi c i e e z e din nou si-itt'tnul numeral , ' să supl inească un iiumâral-fun-dauiental , pe ir.â idrul contam, cu, suta s lavonă in tim­pul mai nou batjocorita (pe când afirmativ vechile oşti va lahe erau de asemeni împărţ i te in centurii) ? etc .

Slavismele 1. române , lunga domnie a 1. slave in biserica rumâna , scr ierea cir iheă, în care s'au scris cele dintâi diplome în pr incipate , numele slave a le concepte lor creştinismului, toa te-aces te in d iametra lă oposiţ ie cu Bălcescu, ne presentă cele dintâi u rme de origine slavă. etc. Pag. 37.

Noi, cari privitor la numele vlah ne espr imăm deja mai sus bănuiala , nu ne mul ţumim c u înţelesul lui comun de azi, ci o cău tăm cauza pent ru care cei din Bisantiu numesc pe Ausonizii bulgari valahi, etc. Pag. 3 7 - 3 8 .

Aşa ni se pare, ca-şi când Niceforos Choniates ar voi să deosebească pe resculaţi i Bulgariei de-acei bulgari, cari venind din prejurul Volgei, internează statul bulgar, şi incontestabil , ei const i tuiau multă v reme singuri clasa nobililor, boerilor, industriaşilor, comer­cianţilor, funcţionarilor, în genere, clasele super ioare , e t c ' P a g . 38. '

Semnificarea îndoielnică a numelui bulgar uşor a putut să-i indupece pe greci să t ransmită numele de valah, care şi în t impul domnirei vechi bulgare va fi semnificat pe slavi, a supra lui Petru şi Asan, cari deşi cobor din familie boereascâ , şi după encicl ica papală se trag din dinastia Simeon, ei, în raportul limbei şi a l obicieiurilor, nu se deosebesc de ceia-alţi bulgari.

Ori-căt ar sprijini cunoscute le împrejurăr i aceas tă presupunere p resupunere r ămâne , şi se înc red in­ţează arbitmriuJui observatorului , că oare să numească rumuni, cu Roesler , ori bulgaro-slavi cu noi, e lemen­tele conducă toare al« Bulgariei „va lahe" , etc . Pag. 89

La Rubriquis în t rebuin ţarea în înţeles s inonim a numelui valah ca cel bulgar nu stă isolată. Rogerius Baco (1214—1202) aminteş te cu numele de „la grande Blacie" Bulgaria volgarianâ.

Ştiu din bunăvoinţa dlui Vambery Ârmin, că în opul s ă u : Cathay audthe vnj Shi ther (Londra I II 1866) Jule Henry, probabil după Baco, cons ide ra -Bu l ­gar ia Volgaiană una cu Greath Walachia — m a r e a Va-lahie. etc. Pag. 4 1 .

E de prisos a discuta d inpreună cu urusti , m a d -jar i i şi baschim că poporul numit valach sunt bulgarii volgavani Pag. 42 .

Cunoaştem text grecesc (Graumat Leo Bonn 2 3 3 234) ncare maghiarii sunt presenta ţ i , indescr ie rea

unei istorii, când ca hunnii , când ca unguri , când ca turc i .

Nu ni-ar fi Ia îndemână să ' n t r ebăm Vlahii lui Nes tor na sunt iei acei illoci sau blaci ruinile că ro ra fură cunoscute în ju ru l Volgei din Rubriquis şi Baco? Ea r numele de vlah cu înţeles de bulgar nu 1-a luat

oare autorul sau descri i torul notar din usul comun e u ­ropean ? etc. Pag. 4 3 .

Eată, Pachomeres cunoaş te va lahi , cari în m o ­dul de viaţă, obicieiuri se a s e a m ă n ă cu tătarii veniţi din ju ru l Nesterului şi sunt neam c u aceia, aşa că tn aces t fapt, pe t impul învasiunei b a r b a r i l o r cur tea b i ­zant ină vede pericol etc .

E eveniment istoric cunoscut faptul, ca Cumanii au scăpat d inaintea Mongolilor nu numai în Ungaria, dar în număr considerabil şi în Bulgaria, şi 'n acest t imp au trebuit să aibă acolo colonii estinse. In ceea-ce priveşte modul lor de v ieaţă au fost, f ă r ă ' ndo ia l ă , va ­lahi sau nomazi, l imba lor apar ţ ine familiei turceşti ca şi cea a atai lor nogaicei (Crimeiei) pe cari i-a con ­dus peste Dunăre chanul Nogoai.

Dacă Rubriqius aşa da r pu tea să numească va ­lahi popoare de r a să turcă, acela-şi lucru putea să-1 facă şi Pachymeres şi în aceas ta nu- i nimic deosebit şi neînţeles. Valahii lui Pachymeres sunt Tătari , sau Cumani , dar români la nici un caz na sunt. etc. Pag. 45

Din toate aceste conchidem, că dacă se numeşte va lahă dinastia Asaniţilor. aceas ta e de a se atribui schimbări lor , că ror e expus numele de bulgari , luat n origine cu înţeles mai ingust pus faţă în faţă sau

alături de numele „valah" , care înseamnă modul de traiu. etc. Pag. 46

Aplicarea articolului în urmă, mai mul te forma­ţiuni slave şi in tâ lni rea lor r a ţ ionamente ca lumea şi lumina ne fac să conchidem, că poporul ţ ă ran r u m â n s'a asimilat în clap organic în poporu l ţe ran bulgar,, în consecinţă , numele de valah, în popora ţ iunea bul­garilor. Pag. 51 52.

Rumunii ascunzându-se la spate le Ungro-Vlahei romanisa te , cred ca struţul, că de oa rece îşi vîrâ ca ­pul in nisip şi nu vede, deja nici pre dânsul nu-.l mai vede nimeni et. Pag. 53 .

Unde sunt rutenii ardeleni , moldoveni , munten i şi bulgari ? — în român imea de azi. In Bolgarszeg unul din suburbiile Braşovului, de asemeni , de când îşi poate omul aduce aminte, locuesc numai români , etc. Pag. 57.

Nu numai Valahii Anonimului nu sunt români , dar nici al | i valahi nu sunţ români .

Nici cea dintâi inmigrarc va lahă n 'o putem c o n ­sidera ca inmigrare r o m a n ă iu înţelesul luat de Roes ­ler şi Hunfalvi, cari au opera t cu numele vlah, ca fiind s inonimat numelui român. etc. Pag. 57.

Istoria crit ică n 'a re alte resul tate , decât unde- i conduce halucinaţ ia pe scriitorii români , din pr icina că ­re ia ei văd pretutindeni numai Roma şi roman, şi nu observă adevărul prins cu mâna , de care se împedecă mai la tot pasul .

Acestea n 'ar trebui s ! că l ăuzească istoria r u m u -nilor până la legiunile lui Tra ian , ci în cursnl firesc al puternic i lor factori ai istoriei vie la ames tecu l r a ­selor.

Bulgarii volgaici t âbă rând asupra slavilor Dună-ri i-de-jos, la anul ,679, in temeiază legături de stat, şi-şi impr imă asupra pământur i lo r slave cucer i te şi numele pe care-1 lasă de moştenire acelora, etc . Pag. 59.

Vedem din însemnăr i le (notele) lui Rubuqius, R o ­gerius Baco şi Abulghari, că dânşii află naţ iuni ie vlah ilâk, olâk, in regiunile Volgei şi le numesc pe ace lea vlahi pent ru-aceea , că şi tătari i îi numesc a s t f e l , etc . Pag. 59.

(Va urma).

Adevărul bisericei ortodoxe. (Urmare şi fine).

V. Celibatul. Constând conţinutul ideei soterice a d-zeului M â n ­

tuitor în gravitaţiunea spirituală, prin care se combate cea senzuală şi se realizează uniunea spirituală cu Dumnezeu, trebuie într 'o biserică, ce pretinde a fi în toate ale sale adevărată, toate instituţiunile se interpre­teze în mod neschimbat ideea lui Hristos, fiind căsă­toria atât după scopul ei, cât şi d u p ă naturalele sale consecinţe sociale, ce obligă pe bărbat la luptă pentru procurarea condiţiunilor de existenţă nu numai pentru prezentul ci şi pentru viitorul familiei, o instituţiune lu­mească, care înjugă pe bărbat mai mult la cele mate­riale şi vane decât la cele spirituale şi esenţiale, sau voind a se emancipa prin preponderanţă spirituală de curentul comun împarte soartea lui Socrate, de acea căsătoria clerului nu poate fi concordantă cu principiul spiritual al lui Iisus Hristos, care pretinde mai cu saemă dela apostolii săi abandonarea grijilor lumeşti atât de multiplicate prin sistemul conjugal, fiind formal na tu­ralul bold sensual , alăturea cu dânsa este desvoltarea idealistă imposibilă, fiindcă idealele ei constau în d e ­şertăciuni, cari reclamând câştigul soţului bărbat t rebue să-1 împingă în convoiul materialismului şi al deşer tă-ciunei, căror trebuie să servească, dacă doreşte liniştea şi pacea casn ică ; ba trebuie să fie lumesc, dacă asp i -rează la stima şi iubirea ei. Fie el cât de genial, t re­bue numaidecât să fie formalist, căci altfel nu însamnă nimic, şi puţine femei sunt, cari preţuiesc pe bărbat după esenţiala sa valoare.

Luânduşi ca partea cea mai s labă paradoxul a-vânt la regimul casnic, perzând foarte des din vedere limitea, caută a luă ingerenţă şi în oficiu. Că nesaţiul preoteselor şi prin dânsul şi cel al preoţilor a ajuns proverbial, mărturisesc faptele.

Preotul p u s prin căsătoie înaintea problemului greu şi aproape imposibil de rezolvat, are să servească d u o r stăpâni, adecă femeei şi lui Dumnezeu, lumei ma­teriale şi celei spirituale. Deoarece nu poate servi la a-mândouă şi una îl atrage cu mai multă stringenţă d e ­cât alta, trebuie contra convingerei sale formal să ser­vească spiritului şi esenţial materiei devenind astfel in-despectabil hermafrodit şi un făţarnic, care predică milă şi practică lăcomia, predică împărăţia ceriului şi caută numai bunuri trecătoare, ceeace nu poate nutri reli-giositatea.

Deşi acest fenomen nefiind moral n 'ar trebui să fie, dară asistenţa sa istorică dovedeşte subzistenţa Cau­zelor cari îl p roduc .

Dacă căsătoria clerului este dăunăcioasă, este oare celibatul mai avan tag ios? Că privit sub punctul de vedere al ideei lui Hristos este concordant cu che­marea preoţească, nu mai încape îndoiala, se naşte în­trebarea, de nu precumpenesc consecinţele scandaloase folosul pozitiv.

Neavând preotul celibe a™se îngri j i 'decât de sine* nefiind pretins deobligăminte diametral o p u s e ' ş i activi-tatea sa nefiind împărţită între două postulate exclusi­viste, natural decade şi obstacolul, care-1 abate dela calea chemării atât ca om, creştin cât şi ca preot a d e ­vărat.

Dreaptă dovadă clerul latin, care pentru ideea b i ­sericei luplă din toate puterile sale şi o ţine la culmea prestigiului.

Luând în vedere consecinţa celibatului, constat că puţinele scandale se acoper de isprăvile activităţii ne-împedecate, căci pe când boldul sensual şi înfrânabil isbucneşte numai din când în când, de grija lumească care nu se poate înlătura, e s t e ' cu totul l iber ; pe când sunt deviările contra castităţii de natura unui păcat o -menesc, sunt consecinţele căsătoriei păcate contra sp i ­ritului, pentrucă îl înăduşă prin octroismul grijilor ne­spirituale. Păstorul celibe prin păcatul sensual nu în­ceată a fi creştin şi om, căci în lupta după materia ne­cesară, după pacea casei, după reputaţiunea lumei î n a ­poiază adesea nu numai în ştiinţă şi conştiinţă, ci şi în simţ şi spirit creştinesc, şi banul devine idolul, pen ­tru a cărui câştig crede a-şi aservi toate instituţiunile bisericeşti, un curent, care nu combate superstiţia, ci din contra o lăţeşte, care slăbeşte credinţa şi opreşte cultura, ceeace cu bunăseamă nu este de acord cu spi ­ritualistul creştinism, care pune misiunea finală a o m u ­lui în perfecţiunea spirituală, fundamentul celei religios-morale.

Dacă din punct de vedere fizic celibatul este ne­natural, din punct de vedere spiritual este asemenea nenatural, ca^clerul, ce are să servească spiritului, să servească materiei şi grijilor lumeşti. Precum este d e nenatural un corp spiritual, asemenea un spirit corpo­ral. Corpul spiritualizat este idealul, iar spiritul co rpo-ralizat este moartea creştinizmului.

Deşi a contribuit şi contribuie şi alţi factori la stagnarea culturală a poporului şi la slăbirea credinţei*,, dar ' urmărind cauzele pe firul efectelor dăm de male-stiţiuţ atins, căci ceeace poate presta biserica latină cu clerul ei, nu poate fi a noastră cu clerul său apăsat d e grijile şi neajunsurile caznice.

Dacă cu toate neadevărurile dogmatice se mai ţine biserica latină la culmea puterii, nu este meritul ei, ci al celibatului, care concentrează atenţiunea şi ac ­tivitatea clerului la realizarea misiunei sale. Clerul ce ­libe poartă ca gigantul Atlas globul bisericei pe umerii săi şi o ţine cu toate neadevărurile dogmatice la a u t o ­ritate, pentru-că liber de toate pedecile grele şi de toate sarcinile, prin muncă şi studiu se îmbogăţeşte cu mi j ­loace păstoreşti, pe când biserica ortodoxă în d o g m ă adevărată stă mai mult prin adevărul ei decât prin c le­rul slăbit de munca străină ideei lui Hristos. Biserica apuseană este o sarcină slab legată, ce este ap roape să se desfacă, dar ' clerul celibe la culmea chemării, o ţine pe uriaşii sei umeri, biserica ortodoxă este o au ­reolă, ce împodobeş te clerul ei cu totul lumesc şi e -nervat prin grijile caznice şi lumeşti. Prestigiul b i ser i -

4 Anul XXX

cei latine este clerul ei păstrat prin celibat la putere juvenilă şi în conştiinţa vie de obligament, pe care îl plineşte în mod esenţialist, iar la noi este biserica a-devărată podoaba cierului făcut neadevărat prin, sarci­nile heterogene rezultate din instituţiunea căsătoriei.

Adevărul doctrinal al bisericei ortodoxe împăre-chiat cu un cler puternic ca cel latin ar deveni copia ideei lui Hristos, pe când biserica sensualista latină re ­prezentată de clerul nostru înhămat la ha rabaua griji­lor zilnice şi familiare expus pernicioaselor nisuinii femeieşti ar prezenta firma unui muribund.

Dar ' Dumnezeu minunat în lucrările sale a îm-părechiat spre existenţa tuturora pe cel tare cu cel slab, ca toţi să t indă şi să ajungă la perfecţiune.

V. Simig-anoschi , coopera'or în Tereblecea, (Bucovina).

Prelegere practică din istoria patriei, cu elevii ci. V. Regele Matei Hu-

niade Cor vinul. (1458—1490).

Ţinta. In ora aceasta , fiilor mei voim să în­vă ţăm despre unul din cei mai mari regi ai Ungariei.

i. Analiza. Oare pentru ce se v a numi a iest rege m a r e ? Va fi făcut mult bine ţârii s i l e ! Şi î n c ă ? Va fi fost bun, drept cu cetăţenii . Peste care ţară a dom­nit regele despre care voim să î n v ă ţ ă m ? Peste ţara noast iă . Să -vedem la m a p ă : Unde e p a t r a noastră , cât e de mare ; de unde până unde se est inde. (Arată pe mapă un elev mai bun] . Atenţ iune !

In suta XV şi anumi t pe l a a n u l 1454 1467, cine domnea în Ungar ia? Un nepot al regelui Sigismund. a n u m e . LaJ i s l a j al V-lea. Aş i e! Sub guvernarea lui, cum se află ţ a r a ? Ladislau ar fi domnit destul de bine şi cu în ţe lepc iune ; poporul încă s ; a ra tă mulţumit cu el , dar unjhiul său Ulrieh Cilii s amăna multă vrajbă in ţară.

Cum ? Mai ales pizmuia pe HuniadeşlH cari au făcut mult bine ţării. Şi ? Din pricină, că Ladislau cam asculta de sfaturile unchiului său, poporul s'a mânia t râu pe regele său, care apoi d Î frică şi-a pă­răsit ţa ra adecă tronul.

Ţara deci ac-im în ce s tare se af lă? Era fără c a p ! Cum va fi p rospera t e a ? Nu i-a putut merge bine , căci nu era cine s'o c â rmu ia scă ! 0 ţară când îşi poate alege rege sau c a p ? Atunci când ace la moare ori abdică de tron. Şi Ungaria acum cănd va fi cău ta t să-şi aleagă rege, căci aces ta încă tot trăia şi nu abdicase de tot de t r o n ? După moar tea lui Ladis­lau, care nici nu â trăit mu l t ! Corect!

Aten ţ iune! II. Sinteza . 1 ; a) Era în dricul iernii, când a sosit

în Ungaria vestea despre moar tea lui Ladislau V. Nu­maidecâ t mai marii ţării se aduna ră la Budapesta, iar unchiul lui Matei Corvinul, cu n u m e l e : Mihai Szi-lâgyi a venit la adunare cu vr 'o : 0.000 nemeşi pe car i îi aşeză pe Dunărea îngheţată . Domnii se sfătu­i au şi se sfă tu ; au iar nemeşii sgriburau de frig. In sfârşit oamenii s'au obosit de a tâ ta aş teptare şi au în­ceput să strige :

„^ră iaseă regele Matei" ! Auzind domnii una ca as ta s 'au învoit şi ei şi au strigat „Trăiască regele fiul

') »I-storia patriei» de V. Goldiş

| lui loan Huniade, Matei Corvinul" care a d o i n i t d e l a I anul 1458—1490. Matei era încă foarte tânăr , abia de

15 ani. Pentru aceea domnii au pus lângă el de c â r -mui tor pe Mihai Szilâgyi. Dar ajuns acasă din Praga tânăru l rege încurând a dovedit, că nu are lipsă de nici un ajutor.

Matei a început să doamească el singur şi dom­nia bine şi cu înţelepciune. Szilâgyi însă se ames teca în toate şi atunci regele 1-a închis in ce ta tea Siriei . Scăpând din închisoare bătrânul viteaz s'a dus împotr iva Turcilor, cari insă l-au prins şi i-au tăiat 3apul. Tâ ­nărul rege voia să ţ ină bună orânduia lă în ţară şi e ra foarte aspru. Pent ru aceea mulţi bocri s'au supăra t p e el şi s 'au dus la împăratul Frideric , rugâiidu-1 să fie el rege al Ungariei. Coroana cea sfântă e ra la Fr ide-rie. i-o dăduse Ladislau V şi aşa boerii au înco rona t pe Fr ider ic de r, ge ungur. Matei însă a s t râns oas te şi a bătut cumpli t pe Frideric şi a luat co roana dela el. Atunci s'a încoronat Matei cu coroana cea sfântă.

Pe vre nea lui Matei în Boemia era rege George Podiebrad Acest rege se afla mare duşman lui Matei,, pentru aceea Matei s'a dus cu oaste inpotr iva lui şi i-a bătut . Dar la răsboiul a :esta Matei avuse t r ebumţă de bani mulţi şi astfel a a runca t dări mari asupra lo-cui tordor . Atunci Ungurii din nou s 'au supăra t pe Ma­tei şi voiau să pună alt rege. Matei insă cu blândeţe şi bună ta te a împăcat toate

(Reproducere) . Sinteza b). In vremea aceea au început Turcii

să calce din nou ţara noast ră . Odată au pustiit ţ a r a p â n ă la Oradea-Mare. Regele a trimis împotr iva lor pe r o m â n d Pavel Kinizsi (Chinezul) Paul Chinezul fusese om de r â n l şi morar , dar era foarte tare , încât nu­mai cu o mână ridica peat ra de moară ca şi cum ai r idica un lucru uşor. Prin vitejiile sale s'a fâ> ut ves ­tit şi. mare căpi tan Acun s'a dus împotr iva Turci lor şi i-a bătut cumplit pe „Câmpul Pani i" . (Se ara tă pe mapă) . Turcii nici n ' aa m a i venit in ţ a ra ungurească p â n ă când a trăit Pavel Chinezul. Cu atât mai mult jefuiau Insă în Serbia. Atunci Chinezului i s'a făcut mdă de Sârbi şi a adus 50.0 10 dintre ei in Ungaria. Având a tâ tea răsboaie Malei iş ţ nea oaste mare şi vitează, care era îmbrăcată în haine negre şi pen t ru aceea ii z i c e a : „armia neagră" . Dar cu toate răsboa-iele sale, Matei a purtat b mă grije şi de bunăs t a r ea locuitorilor din ţară. A luat dare şi dela episcopii şi dela boeiri ca să nu plă tească tot numai bietul ţăran . A grijit ea ţărani lor sâ li se facă drepta te . Adeseori călător ia prin ţ a ră in haine de rând ca să nu-1 cu­noască u m e n e i . ş i aşa să vadă el insuş, ce fac domnii cu oamenii sâra'.i . Pe cei ce făceau nedrepta te , îi pe-depsia aspru.

M<tei era iubitor de învăţă tură . A ridicat o uni -veis i ta tc şi mai multe şco l i ; a aduna t cărţ i multe şi frumoas • şi pe vremuri le lui mulţi oameni învăţaţ i şi meşter i mari au trăit în Ungar ia . De toţi şi de toa te se îngrijea regele Mate u, dar mai mult îi ora lui milă de ţăranii săraci .

Odată Matei îşi petrecu cu boierii în Gomor. După ce cu toţii mâncase ră bine şi beură, Matei a c h e m a t pe boieri la vie şi sosind acolo a prins o sapă în mâni şi au început să sape via poruncind boierilor să facă acelaş lucru. Ceasuri întregi au săpat Matei până ce curgeau sudorile de pe feţele domnilor. Boierii s 'au os te­nit aşa, că nu mai puteau şi se rugau de Matei să lase, sâ nu mai scape. Atunci Matei s'a în tors că t r â ei şi a z i s :

„Vedeţi ce grea şi obosi toare este munca ţ ă r a ­nilor pentru aceea să-i cinstiţi şi să nu-i a sup r i ţ i ! "

Şi toţi 1 au iubit pe Matei, iar când a muri t toa tă ţara i p lângea şi cu toţii oftau:

„A murit Matei s'a dus drepta tea" . (Reprodu3ere Apoi recapi tulare generală.)

Notă. Atât r ep roduce rea sintezelor cât şi r e c a ­pi tularea generală, dela fine se face întâiu prin elevii mai bunişori şi apoi t reptat şi prin cei mai slabi. Pe lângă răspunsur i , natural , tot întregi, iar la fine, în u rma repe ţ in i generale a materiei , vom cău ta ca firul is to­risirii să devină închegat în t r 'una.

Ce priveşte aprofundarea mater ială , aceasta încă a v e m să o facem, dar după împrejurăr i , lămurind une le pasage, sau construcţii şi termini eventual n e -inţe leş i temeinic de elevi.

III. Asociarea. Noi despre ce rege am învăţat a z i ? Cum vi se a ra ta acest rege în tot decursul dom­niei sa le? Matei a fost bun, înţelept, energic şi mai p re sus de toate a fost un rege drept ca şi ca re rari a u mai fost.

Ian înşiraţi-mi câteva însuşiri şi fapte de ale lui prin cari s'a deosebit , mult de mulţi regi ai Ungariei. Matei ca domnitor t ână r a ară ta t cum nţenia unui rege bă t rân r ămânând acelaş până la finea vieţii sale. ilfa-tei a fost un rege fără lene, căci în toate ale sale a a r ă t a t hărnicie şi bărbăţ ie neînfrântă umblând în tot­d e a u n a pe picioarele sale şi nici când ascul tând de vorbele altora, fie că l-au povăţuit bine ori rău.

Acum cugetaţi b ine asupra acestora şi-mi spuneţ i d e mai cunoaşteţ i voi atar i regi în istoria ţării n o a ­s t r e până acum, cari să fie purtat a tâ ta grije de ţa ră c a tocmai Matei, organizând şi sporindu-şi armata , a ju tând şi îmbunătăţind înfiinţarea de şcoli şi mai pre sus de toate pur tând grije deosebită de îndestularea, Îmbunătă ţ i rea sorţii poporului de rând ? Să-mi spuneţi d a r de mai e.-te regé nainte de Matei, care prin gu­v e r n a r e a s i să fi a d u s ţ ă n i sa 'e fericirea şi mulţu­mi rea cetăţeni lor să i? Atari regi, cari prin domnia lor au făcut numai bine ţării au fost între alţii : Ştefan cel sfânt, primul rege al Ungariei, sub care s'au în-creş t ina t Ungurii a mai înfiinţat apoi multe biserici şi şcoli . Apoi? Sfântul Ladtslau, care a Jăţit şi întărit tot mai mult cele începute de sf. Ştefan cum a fost mai ales lăţirea creşt inismului în ţâră . Ş i ? Deosebit

-de celalalt, compăt imea şi ajuta pe cei săraci , ca Matei. Tot astfel î ncă? Bela, IV. Acesta încă, un adevă­

r a t părinte, după ce păgânii de Tătari pustiiseră aproape c u totului ţara, Bela aduse toate cele de lipsă în ţ a ră «umai ca locuitorii să nu sufere etc.

Comparând aceste fapte cu ale lui Matei, des ­p r e acesta vom putea spuue :

IV. Sistemizarea 1 Matei Corvinul a domnit, de l a anu l : 1458—1490 adecă 32 ani. in acest inter­val a purtat războaie m a i contra Germanilor sub îm­păratul lor Frid; j ric şi contra lui George Podiebrad, regele Boemiei. Sub domnia lui Matei au fost amarn ic bătuţ iTurci i prin viteazul său căpitan, Paul Chinezul ţ>e Câmpul Panii, în Ardeal .

2. Matei infinta o oaste mare şi vi tează numita, d u p ă vestmintele ce pur ta „armia neagra" .

3 Matei a iubit învăţă tura înfinţând o univers i ­t a t e şi mai multe şcoli, sprijinind prin aceasta în mod însemna t ş t iu t e l e şi artele.

Şi în fine, ce vom mai pu tea spune despre Matei « 'nd el un om de tot d r e p t ? ' 4. „A mur. t Matei, s'a dus d rep ta tea" ,

'V. Aphcare A fost oare de lipsă ca Matei s a s e ^ P » e e la bătae cu Boemii ? Apoi cu Germanii sau « e m ţ i i ? Nu era mai bine să le d . i e ; p a c e , lăsându-i *-Ş face vo ia? Matei a t rebuit să poarte răsboaie de-

oare -ce al tcum aceia l-ar fi ţ inut de om slab şi a r fi căuta t în cele din u rmă s ă i cupr indă şi ţara . Dec i? Matei şi-a iubit poporul şi pa t r ia ca un adevăra t rege. Noi oare , se cade să ne iubim pa t r ia ? Ua! se cuvine ?'o iubim şi apă răm cu toată cinstea şi pu te rea noas t ră .

Dar şti inţele pen t ru ce le-a părt init Matei a tâ t de mul t ? Noi dacă ştim car te cum ne socotesc ? S u n ­tem mai văzuţi, suntem priviţi de oameni cu car te , cu învăţătură . Pent ru c e ? Numai cel cu car te t răieşte mai uşor şi b ine ştiindu-şi împărţi ia t imp toate lucru­rile sau afacerile sale.

Ţara sub Matei deci a înflorit a prospera t . Cum înţelegeţi voi iubiţilor mei. „A murit Matei, s'a dus drep ta tea" ? Zicala aceas ta o înţelegem aşa, că re le le Matei a fost un om drept ca n imenea altul, şi mur ind el (Matei) a pierit şi dreptatea , tot a tunci . Sun t şi azi oameni d r ep ţ i ? Se află, dar nu în aşa măsură . Cum trebue să fim noi în aceas ta p r iv in ţ a? In to tdeauna să părtinim şi să iubim în vieaţa noas t ră numai şi nu ­mai drepta tea şi adevăru l .

Lecţiunea prezentă o cetiţi acasă şi din m a n u a ­lul vostru.

Socodor, 1906. loan (Jrişan

înv. rom.

C R O N I C A . P a r a s t a s . Duminecă la 15/28 Ianuar ie s'a oficiat

în catedrala din Arad, după săvârşirea sf. liturghii, paras tas pen t ru fericita in Domnul fundatoare- Elena Ghiba Birta şi loan Popovici, asistând la paras tas şi P. S. Sa D-l Episcop diecezan.

Ceremonialul religios a fost săvârşit de preoţii G Bod°a, Tr. Vă'ţan, Al. Vesalon şi diaconul G. Lazar .

A m i n t i r e a lui B ă r n u ţ i u preocupă sufletele frun­taşe din Selaj. patr ia mai res t rânsă a marelui gândi ­tor. „Gazeta de Duminecă 1 ' din Şimleu aduce într 'un n u m ă r mai din u rmă chipul mormântulu i din Bocşa, cu a cărui ţăr înă păr in tească s'au amesteca t rămăşi ţe le ace lea pământeşt i , în cari se sălăşluiseră, după voia lui Dzeu a tâ tea lumini şi talente sufleteşti. D loan P. Lazar, întemeitorul organului de luminare a Selajului şi-a pus chipul său lângă acel sfânt mormânt şi şi-a adus cuvântul său de rugare că t ră t ca te inimile, cari înţeleg, cerând ca să contr ibue pentru renovarea in-grăditurei locului de odihnă şi pentru îufrumseţarea lui cu un monumen t mai vrednic, de cât acela pe ca re i-l 'au pus fruntaşi Sălagiului, în frunte cu d. George Pop de Băseşti, pe la anii 1870

Aducând aceas tă ştire „Răvaşul 1 1 ref lec tează: Cât pentru noi inse suntem de modes ta păre re

că memor ia lui Bărnuţiu a r trebui cultivată pr in scr i ­erile lui cari cuprmd o par te a sufletului. Să se gri-j ea scă şi să se înfrumseţeze mormântu l lui Bărnuţiu, negreşi t ; dar să nu se înmormânteze ideile lui. Scr i ­erile lui sunt îngropate în pulverea uitării, ar t rebui colbuite şi renoi te . Are doi nepoţi vrednici mare le Băr­nuţiu, să facă aceas ta lucrare de renaş te re . D. Dr. l u -liu Maniu posede, drept relicvii, scrieri le lui Bărnuţiu^ unele t ipări te de mult, al tele net ipări te . Intre al tele ezistă un ziar al lui Bărnuţiu, de la 1 8 ^ până la moar ­tea sa. S'a văzut le expoziţia din Sibiîa. Dee-I la lu­mină, prin tipografia din Şimleu, şi 'şţ&>va cumpăra cu drag. Din venit se poa te înfrumseţa "mormântul, c a r e este străjuit de evlavia Bocşenilor faţă de amint i rea marelui lor consătean. Gând el însuşi şi-a alcătui t m o -

nument , ae re perennius , în opere le sale, la ce să u m -lăm după pietri cioplite, a căror r idicare. . . c ine şt ie, cât s 'ar mai pu tea întârzia. . ! Să desvă fm monumetul s e u !

Episcopul Pr-ohâszka — d e s p r e fami l ie . 0 fru­moasă apoteozare a familiei a făcut episcopul rom. cat . din Alba regală Dr. Prohăszka Ottokar, în t r 'o cu­vân ta re ţ inută Dumineca trecută în Budapesta la clubul munci tor i lor c reş t in i :

Episcopul în vorbirea sa p leacă din punctul de vedere c ă : Ceea ce e aerul dătă tor de viaţă şi lumina soarelui pent ru arbori , aceea e mora la pentru om. A desvoltat în ce constă mora la şi despre efectul ei în viaţa omenească şi in societate. F ă r ă morală zice el, or ice ştiinţă, voinţă, sunt s terpe, toate, degenerează, conduc la că lcarea legilor şi a dreptur i lor , industr ia o preface în despoiarea forţelor umane . Ori incătrâu privim in tot locut se văd următoare le : în atel ierele l i teraturii , ale presei, ale pol i t ice i , în l ipsă de mora lă toa te degeneazâ. F ă r ă morala viaţa publică e seacă şi însuş omul e nefericit. Socie ta tea de azi a re n e -voe de reno i rea moralei ; isvorul acesteia e familia. Aici episcopul a desvoltat idealul familiei cre?tine, aşa cum s'a realizat aceas ta în casa lemnarului din Naza-ret . Păr ţ i le const i tuante ale familiei sunt nu bărbatul , ci soţul, sau bărbatul care se îngrijeşte de familia lui iub i t ă ; nu femeea, ci soţia, a cărei viaţă e numai d ra ­goste, abnega ţ iune ; copiii, cari r ăspândesc raza de sore în viaţa părinţi lor . Un cer familiar aşa de cura t e is­vorul tu turor forţelor, bunătăţ i lor , al carac tere lor , unde căminul e curat , e cura tă şi viaţa publică, unde viaţa casnică e mocir loasă, acolo şi viaţa publică e plină de lacrămi . Baza vieţii familiare nu sunt drepturi le ci iu-airea, încrederea şi sent imentul de dator e. Famil ia nu se poate înlocui cu nimic. Cei-ce vorbesc despre dra­gostea liberă, despe asiluri mari de copii, aceia nu usu rpă numai familia ci şi morala .

Tăr ia noas t ră în viaţă e instituţia familiei, cămi­nul dulce, aceas ta inobili teazâ femeea, din aceas ta îşi ia pu tere bărbatul . Dacă voim oameni dintre cei mai buni , t rebue să-i creştem în familii ca acelea pe cari ni-le a ra tă evangelia. Golul mare al vieţii şi al inimei nu se poate umplea cu aspiraţii mari ci numai cu o viaţă profundă şi caldă. Omului ii t r ebue o viaţă dum--nezeeiască, viaţa simplă omenească o m o a r ă pe omul ca re fuge de sine însuş i ; iar viaţa dumnezeiască isvo-reş te din internul inimei omeneşt i , şi acest intern îi-1 dă cercul familiar. Munca e o mare neces i t a t e ; dar îl istoveşte pe om. Pe câmpul pustiu al muncii t rebue s â fie şi vaze înfloritoare, cari ne înviorează, unde se odihneşte viaţa omenească , t rebue un mare motiv şi acesta e familia. To tdeauna t rebue s ă muncim pen-t ru -ca s ă ajungem o ţ ân tă mai înaltă.

Membrele obosite nu pret ind numai un pat moale ci aşa ceva ee-ţi recre iazâ şi-ţi odihneş te sufletul ; de exemplu faţa zimbitoare a unui copil. în lupta bă rba ­ţ i lor t rebuesc aduse a semenea motive, a tunci viaţa e suportabi lă . Pe dragostea familiară se basează iubirea de patr ie , căci patr ia nu e manie ci sent iment , aşa dară nu e numai ceva mater ia l ci şi moral . Casa şi pa t r ia nu înzădar sunt vorbe înrudi te , cel-ce nu-şi iu­beşte şi nu*-şi s t imează casa, nu-i m i ra re dacă-ş i des -pre ţueş te şi familia şi nu e de mira t dacă cosmopol i ­tul nici familia o iu şi-o ţ ine de sfântă.

Dacă voîrri o naţ iune tare , pl ină de i n imă şi r âvnă de luptă, atunci să cult ivăm familia, aceas ta face să ţâşnească isvoarele măr i re i na ţ ionale şi în tăreş te neamul .

Fie viaţa familiară sfântă şi cura tă ca în ca sa din Nazaret

Vorbe î n ţ e l e p t e d e s p r e copi i . In l imba g e r ­m a n ă ezistâ multe proverbe despre copii, cari c a r e e -terisează vieaţa copiilor, iar unele au chiar valoare- —<'; mare educat ivă Dăm în româneş te unele din aceste : Copii învaţă cu ocbii tot a tât cât cu urechi le . Copii învaţă în scurt t imp să vorbească, dar se tacă unii nu învaţă în toată vieaţa lor. Copii nu t rebue să ştie, că părinţi i au bani. Copii t rebue sâ aştepte p a n i sunt î n ­trebaţi . Copii sunt cei mai buni lăutari ai mamei , b ine ­cuvân ta rea casei, garanta căsătoriei . Copii sunt o pun te cătrâ c e r . Copii sunt copii, copii fac blâstămăţii de copii. Copiilor le prieşte bine să strigi 1. Copii şi. nebunii spun adevărul . Copilul e până la anul al 5-lea s tăpânul tău, până la 10 ani copilul tău, pâna la 1» ani consilierul tău sec re t ; de aici încolo copilul d e ­vine prietinul sau dujmannl t ă u . Copiii mici calcă m a ­mei pe haină, cei mari calcă mamei pe inimă. 0 mamă mai eurând poate nutri 7 copii, decât 7 copii o m a m ă .

Un s u c c e s a l R o m â n i l o r d in M a c e d o n i a . La Veria, unde locuesc peste 4 500 familii româneşt i — există o neînţelegere cu privire la maha laua Aitaxiarh şi a bisericilor din aceas tă mahala , adminis t ra te de Români în to tdeauna. A urmat un proces in u rma c ă ­re ia nici Grecii nici Românii nu s'au ales cu nimic definitiv. Lucruri le erau pendinte la înalta cur te de ca ­saţie din Cohstant inopol . iar Crecii pe baza sleitelor forţe mater ia le ale Români lor si prin fel de fel de a-menintăr i , cont inuă ca să încaseze pe nedrept chirii dela Români , cât priveşte bisericile, erau tot în m a ­nile Românilor, fără a fi şicanaţi de nimeni.

Acum în urmă, cu ocazia unei înmormântăr i a r ­hiereul grec s'a încercat şi a închis bisericile forţat p e baza preroga t ive lor?

Românii vâzându-se , loviţi în drepturi le lor, au rec lamat la toate autori tăţ i le competente şi !n u rma intervenţi i lor pe lângă Hilmi Paşa, ca re a delegat pe o pe r soană de încredere să cerceteze cum stă a face­rea. H. P. a dispus oficial ca bisericile să fie date r o ­mânilor . Atâta a fost destul pentru Greci. Când Ro­mânii s'au dus la biser ica Sf. Măria ca să se roage la Dumnezeu pentru zilele M. Sale împăratului Abdul Hamid al U-lea, Grecii, în semn de protestare , au în ­chis prăvăli i le. In acelaşi timp s'au s t râns la Mi t ropo­lie şi au silit pe arh iereu ca — deşi bo lnav — s a s e ducă la ca imacán (subprefect) cu toţii, spre a protes ta de nedrep ta tea ce ii-se face. Pe de altă par te s'a dat cuvântul de o r d i n e : la arme, în cazul când nu vor fi satisfăcuţi.

Un turc a n u m e Osman, ca re din în tâmplare a u ­zise conversa ţ ia ce avusese loc îotre şefiii greci cu privire Ia exci tarea populaţ iunei , se duse numai decât la Caimacán, care era în conferinţă cu comândantuL militar, şi-1 vesti despre toate astea. La moment ar­ma ta a fost răspândi tă pr in toate străzile şi r ă s p â n ­tiile având ordin a trage cont ra tu turor răzvrăt i tor i lor . Grecii în maaé număr sosiră Ia au tor i ta te şi í n c e p u r á

s ă strige. Suprefectul le puse în vedere, că populaţ ia turcă e foarte excitată de pur t a rea lor murdară , şi-i consilia, ca să cea ră drepturi le lor — dacă le au — dela autori tăţ i le super ioare .

Grecii se în toarseră la mitropolie şi a leseră o comis iune cu scop de a se duce la Salonic, spre a ce re drepta te dela E. Sa inspectorul general şi gu­vernator .

Toate acestea au pus pe gânduri pe Turci şi cu începe re din ziua aceia patrule circulă prin tot oraşul, iar Românii luând biserica, au fost asiguraţi de s t raş ­nica pedepsire a oricărui răzvrăti tor . Grecii ţ in p r ă ­văliile închise şi în acelaşi t imp, răspândesc vorbă , că v o r face măcel .

Toate bandele , cari s t răbat cazalele Veriei şi Ca-ternei au primit ordin ca să nu cur te pe Romani . Sa ­tele greceşti sunt înarmate până ' n dinţi. Aşteaptă nu­mai momentul favorabil spre a se răsculâ. Desigur a r ­mele sunt în depozit la un loc sigur din sat, şi nici <lecum în casele sătenilor.

Concert m o n s t r u l a e x p o z i ţ i a n a ţ i o n a l ă din Bucureşti . Cetim în „Viaţa l i terară" : A avut o idee ferici tă dl Kiriac, popularul nostru maes t ru de cor, c â n d a propus dlui ministru al cultelor să în leznească a rang ia rea unui concert monstru la expoziţia naţ ională <lin vara vi i toare. Auzim acum, că propunerea dlui Kiriac.' a fost pr imită şi că d-sa a fost însărc inat a luă măsur i le necesare . DI Kiriak a şi trimis o adresă t u t u r o r cocurilor române din Ungaria, Transi lvania şi Bucovina, învi tându-le să iee par te lâ acel concert . V o r mai colabora la aceeaşi serbare artistică coruri le •din ţ ea ră ale tu turor societăţ i lor române şi germane , precum şi un cor din vre-o patru sute de învăţător i ş i institntori.

Năvăliri barbare este titl .1 unei nuvele de Ln-•cian Bolcaş, apă ru te acum în edi tura „Luceafărului din Budapesta. Preţul unui" exemplar e 1 cor., por to 10 bani . Se poate comanda dela a u t o r : Budapesta VII. izabella ter 3 .

A p e l ! Pent ru-ca să uşurez, de o par te soar tea bisericilor mai să race iar de altă par te pent ru-ca să înlesnesc tuturor cantori lor şi iubitorilor de câiftare biser icească p rocura rea cunoşt inţelor de lipsă unui c an to r bisericesc, m 'am hotărâ t a pune sub -tipar o ca r t e biser icească pract ică şi folositoare fiecărui c reş ­tin ce se ocupă cu cântarea cultului bisericei gr. or. r o m â n e : „Cantorul bisericesc11 şi e meni tă a servi ca învăţă tor şi conducător în tipicul şi cântăr i le biser i ­ceş t i . Tiparul va fi bine îngrijit cu mai multe c a r a c ­t e re de litere, se va tipări în doauă colori, roşu, ne«ru ş i întreagă car tea se va est inde pe aproape 100 coaie p e tipar. Opul aces ta a dobândit zilele aces te b ine- ' «uvânta rea P . S. Sale arhiereului Nicolae Popea al j Caransebeşului , — în timpul cel mai scurt se va pune \ sub t ipar, drept a c e e a rog pe toţi cei ce vor a b o n a I acea s t ă carte, să binevoiască a cere pe o car te poş­ta lă „eheque poştal" ca să poată administra bani i in- i

stitutului de credit „Dună reană" în Temeskubin , sub titlul „Fondul Cantorului Bisericesc" cei ce doresc a-i expeda prin manda t deadreptul să se provoace la „ F . C. B." Din cauză că număru l abonenţ i lor vechi , î ncă e însuflecint pen t ru a putea t tpăr i cantorul bisericesc, deschid abonamen t nou cu termin până la Past i le gr. or. 1906, când sper a fi şi Cantorul bisericei eşit de sub tipar. Preţul unui exemplar broşa t e 8 co roane legat simplu l cor. mai mult legat cu căleâiu de pele 2 cor. legătura ext ra 3 cor. legătura de lux pe hâ r t i e ext ra fină exemplarul va cons ta 20 cor. Deliblata. Cu tot respeetul George Bujigan învăţător .

A apărut şi se află de vânzare la tipografia die­cezana în Arad. şi la toate librăriile din ţară cu pre­ţul de 40 fii. ABC-dar pentru clasa I. de Iosif Mol-dovan şi consoţii. Ediţia V. prelucrată după cerinţele ortografiei Academiei Române.

Carte de cetire pentru clasele 3 şi 4 ale şcoalei poporale de Iuliu Vuia Aprobată cu decisul Ven. Con-sistor aradan dela 13/26 August 1905 Nr. 3500. Pre­ţul 60 fi.leri.

C o n c u r s e . Pentru îndepl inirea parohiei de clasa IlI-a B o -

ge iu pprezvitHratul Orăzii-mari , se escrie concurs cu termin de alegere pe 12/25 Fetiruarie 1906.

Emolumente le sunt u rmătoare le : 1 Casa parohială cu 2 chilii, edificiile la tera le

şi grădină. 2. Pămân t a ră tor şi fânaţ 8 jugere cu d rep ­tul de păşunat 'A. Dela 60 numere de case câte o m ă ­s u ţ ă bucate . 4. Venitele ş tolare uzuate . 5. în t regirea dotaţ iunei preoţeşti din vistieria statului, pentru preoţi i fără 8 c lase 597 cor. 2 fii.; care toate laolaltă dau un veni t anual sigur, ce se rece re pent ru o parohie de clasa Hl-a.

Contr ibuţ iunea e r a n a l â după pământur i le p a r o ­hiale o va solvi preotul alegând.

Alegândul preot a r e sâ catehizeze Ia şcoala co­t idiană şi de repet i ţ ie din parohie, fără privire la c a ­racteru l aceleia şi fără a aştepta vre-o r emunera ţ iune dela comuna bne r i ceas à ori dela dieceză.

R e c u r e n ţ i sunt poftiţi ca recurse le instruite cu documente le prescrise, adresa te comitetului parohia l din Boge u, să le aş tea rnă oficiului protopopesc din Oradea mare până în k /21 Februar ie I90o, având a se p rezen ta in sfânta biser ică din Bogeiu spre a-şi a-ră ta dester i ta tea în cele r i tuale şi orator ie .

Comitetul parohial. In conţelegere c u : Toma Pacala pprezviter .

• - 3 3 în u rma rezoluţiunii Ven. Consistor diecezan de

sub Nr. 5733/905, pen t ru îndepl ini rea postului de ca­pelan temporal sistemizat pe lângă veteranul paroh Z i - n o v i e Dimitrestu din Dunibrăviţa, prin aceas ta se escrie concurs , cu terminul de recurgere de 3o z i le dela prima publ icare în organul oficios „Biserica şi Şcoa la" .

Venitele acestui post sunt : 1. j umă ta t e din s e ­siunea parohială . 2. birul şi stolele în întregime, 3 . întn-girea dela stat.

Doritorii de a ocupă acest post se provoacă, ca recurse le lor adjustate conform lit. c) a §-Iui 15 d in regulamentul pent ru parohii şi ad resa te comitetului parohial din Dumbrăvi ţa să-1 suş t ea rnă în terminul concursua l Oficiului protoprezvi teral în M.-Radna, iar

dânşii —- cu stricta observare a dispoziţiunilor cupr inse in §-ul 18 din regulamentul citat să se prezinte în S-ta biserică din Dumbrăvita, pentru a-şi ară ta des te-ri ta tea în cele r tuale şi omileticâ.

Comitetul parohial. . In conţelegere c u : Procopie Givulescu m. p., pprezv.

— • - 3 3

L i c i t a ţ i u n e m i n u e n d ă . In temeiul încuviinţări i Ven. Consistor diecezan din

Arad, de sub Nr. 1996 ex. 1904, se publică concurs de l icitare minuendă în scopul construiri i unui gard de zid, cu grilaj din lemn de goron, în jurul sfintei biserici din comuna biser icească gr. oi t . rom. din Cherechiu , (Kerek) comitatul Arad, pe t 6 Fet>. i Martie a. c., la 10 ore a. m.

Preţu l de ex lamare este stabilit in suma de 1066 cor. 45 fii. — înainte de începerea licitării, licitanţii au se depună un vadiu de 1 0 % d.n preţul de exla­mare , în bani gata, ori în hâr t ie de valoare accep ta ­bile, la mani le epitropului bisericesc. Până la 9 ore, a. m. din ziua licitării , se pr imesc şi*"oferte. în scris, însoţi te de vadiul corespunzător şi de o declara ţ iune în care ofertul să declare, că cunoaşte planul, p-oiec-tul de spese şi condit iunile de Mcitare şi să va supune aces tora întru toate

Planul proiectul de spese şi condit iunile de lici­tare se află şi se pot vedea în cancelar ia oficiului pa­rohial din loc.

Se observă, că spese de călă tor ,e nu se rest i tu-esc şi că comuna biser icească î şi rezervă dreptul fără conziderare la rezultatul licitării, a da în în t repr indere lucrarea menţ ionată acelui l icitant ca re va avea mai mul tă garantă;

Gherechiu, ,1a 19 Ianuarie 1 Februar ie 1906. Ioan Fofiu Ioan Micoroiu

preot, preş. com. par. not. com. par ' — • — ] - 3

C a l e n d a r u l d i e c e z a n p e a n u l c o m u n 1906.

In ecldara tipografiei diecezane gr.-or. române a Aradului e deja gata şi se poale avea şi procura atât dela administraţiunea tipografiei diecezane, strada Revay Nr. 10, cât şi dela librării, cu preţul de 40 fileri.

La comande peste 10 exemplare 20°/0 rabat expe-date franco.

Se estinde pe 15 c o a i e tipar garmond şi cu­prinde afară de partea calendaristică, calendar econo­mic, şematişmul mitropoliei gr.-or. rom. în general şi al diecezei Aradului în special, cronologia pe anul 1906, sărbători şi alte zile schimbăcioase, posturile, anotimpu­rile etc. Genealogia caselor domnitoare, târgurile din Ungaria şi Ardeal, instrucţiuni postate şi telegrafice etc. iar în partea literară:

Datini şi obiceiuri la nuntă, de Petru Vanca. Din bătrâni de Măria Cioban. Din luptele vieţii de P Grofşorean. Românce dela Grivila de V. Alexandri. Cine a adus sărăcia în lume de Leon Tolştoi. Podul înalt de St. O. losif. Insula şerpilor de Carmen Sylea. Cine-i Nuhăm? de Th. D. Speranţă. Boeraşul de I. Pop Heteganul. Cântec de Măria Popovici. O zi de Du­minecă la sate de P. Popa. Doine şi Hore de Vasilie Sala. Povestiri de Gh. Tulbure, Plugarii de Octavian Goga. Din vieaţa noastră de Petru E. Papp. Economie : Cultura cânepei, Protejarea paserilor, Sfaturi economice^ Sentinţe, glume şi anecdote. Înserate şi reclame

II recomandăm cu multă căldură tuturor oameni­lor cu carte, căci în calendarul acesta pe lângă p r e ţ

"de 40 fileri află şi o carte de. lectură preţioasă şi plăcută.

C a n c e l a r i a a r h i t e c t u l u i r o m â n

Ioan BJiga ARAD, 5trada Jozsef f8hercze£-ut Nr- 1.

(lângă „Victoria")-Pregăteşte planuri şi specificări de spese pentru,

edificii publice şi pr ivate , pr imeşte lucrări in sfera a r -hitecturei mai înalte, cenzurăr i , colaudări . Ca specialist , în ritul nostru oriental edifică şi res taurează biserici în mod artistic, din care cauză îl r ecomandăm îndeo­sebi dlor parohi . Trimite planuri , schiţe, specificări şi serveşte în lucrări arhi tectonice eu desluşiri gratuit.

44—68

l i institut de asigurare mutual&pe viaţă în Viena s 'a fondat în anul 1 8 3 9 , din p a r t e a unui g r u p de bărbaţ i nobi l i ,

este cel mai Vcchiu „Jttjtitut mutual de asigurare pe Viaţă" — : ~ — - -----1 p e n t r u A u s t r o - U n g a r i a . -

Se bazează pe legile mutuali tâţ i i în pu te rea că rora accidentul capitalului anual t rece în favorul celui asigurat .

U^** Premii eftine. Condiţii de asigurare favorabile. Imprescr ipt ib i l i ta tea pol i ţelor după 3 ani . Plâ t i rea în caz de dniel şi s inucidere după 5 ani .

Asigurare gratuită pent ru caz de războiu. — F ă r ă t imbru de poliţă şi taxă de stat — Plăţ i re la moment .

Starea de asigurare 111.000,000 cor. j | | AVerea institutului 31.000,000 cor. Sumele de asigurare plătite până acum 56.000,000 cor.

---f, ;^ . . . .

Informaţ iuni Îndator i toare d ă :

• ' " "' Agentura generală pentru Ungaria de sud în Timişoara-Fabric. ' Lerchengasse Nr. 17. <N-rul Telefonului : 422). (1)