Fiziopatologia Generală - 8. Inflamția și mecanismele reparatorii tisulare

1

LUCRARE PRACTICĂ 9

INFLAMȚIA ȘI MECANISMELE REPARATORII TISULARE II 1. Edemul inflamator și neinflamator : mecanisme implicate 2. Diferențierea exsudatului de transsudat: reacția Rivalta

Prin exsudare se înţelege fenomenul de ieşire din vasul sanguin a părţii lichide a sângelui conţinând proteine precum şi elemente figurate sanguine. Aceasta are loc în urma tulburărilor vasculare (vasodilataţie şi hiperpermeabilitate capilară) de natură inflamatorie.

Lichidul acumulat în ţesutul inflamat sau în cavităţi se numeşte exsudat şi are următoarele particularităţi fizico-chimice:

pH alcalin – valori peste 7,7 – (conţine amoniac provenit din autoliza substanţelor proteice);

densitatea 1,018 – 1,020 – 1,040; proteine 3-6%; multe elemente celulare (sanguine şi epiteliale).

Transsudatul este lichidul acumulat la nivelul ţesuturilor sau al cavităţilor, în urma transvazării părţii lichide din patul vascular (sărac în proteine), în cazul blocării circulaţiei de întoarcere.

Transsudatul are următoarele caractere fizico-chimice: densitatea 1,006 – 1,014; proteine 0,3-2%; elemente celulare puţine.

Tab. 1. Caracteristile clinice ale edemului inflamator și cel de stază Edemul inflamator Edemul de stază

Temperatură crescută (caldură-calor) Temperatură scăzută (rece)

Sensibilitate accentuată (durere) Sensibilitate scăzută (insensibil)

Nu păstrează amprenta la presiune Păstrează amprenta la presiune

Zona afectată este hiperemiată (roşie) Zona afectată poate fi cianozată (albastră)

Diferenţierea exsudatului de transsudat-Reacția Rivalta Scopul lucrării. Evidenţierea deosebirilor calitative (de compoziţie

biochimică) existente între lichidele de exsudat şi de transsudat, prin determinarea reacţiei de precipitare a proteinelor din lichidelor biologice în mediu slab acid.

Materiale necesare: -pahar conic sau cilindru gradat, - pipetă Pasteur,

Fiziopatologia Generală - 8. Inflamția și mecanismele reparatorii tisulare

2

-apă distilată, -acid acetic glacial, -lichid de analizat. Tehnica de lucru: -în paharul conic sau în cilindrul gradat se pun 250 ml apă distilată, peste care

se pipetează 2 ml acid acetic glacial. -după omogenizare se lasă să cadă în lichidul din paharul conic, de la o

înălţime de 5 cm de suprafaţa lichidului 2-3 picături din lichidul de examinat -se urmăreşte reacţia care apare în momentul contactului picăturilor cu

amestecul din pahar. Interpretarea rezultatelor: Dacă în momentul contactului dintre cele două lichide apare o uşoară

opalescenţă (floculare) asemănătoare fumului de ţigară, care urmează traiectoria picăturilor de examinat, reacţia este pozitivă, semnalând prezenţa unui exsudat bogat în proteine.

Dacă această reacţie lipseşte sau este de intensitate foarte slabă, proba este considerată negativă, fapt care indică prezenţa unui transsudat sărac în proteine. Opalescenţa care apare în primul caz este consecinţa floculării (precipitării) proteinelor într-un mediu slab acid, proteine care se găsesc în concentraţii crescute (3-6 g%) în exsudat.

Determinarea concentrației de proteine prin refractometrie

Scopul lucrării

Scopul refractometriei este măsurarea concentraţiei unei substanţe. De exemplu, determinarea concentraţiei proteinelor din lichidele biologice în vederea diferențierii exsudatului de transsudat.

Materiale necesare: - refractometru Abbe (fig.1) - apă distilată - tifon - pipete Pasteur - probe de analizat Tehnica de lucru

Calibrarea refractometrului Abbe -se face cu apă distilată Cu ajutorul şurubului (8) se deschide sistemul de prisme. Feţele de

contact ale celor două prisme se curăţă cu o bucată de tifon umezită cu apă distilată;

Cu o pipetă Pasteur se aşează pe suprafaţa lucioasă a prismei 1-2 picături

de apă distilată;

Privind în ocularul lunetei se observă o zonă întunecată, una luminoasă şi

imaginea scalei. Se reglează poziţia ocularului astfel încât imaginea să fie

clară;

Cu ajutorul şurubului (6) se aduce limita de separaţie dintre cele două

zone la punctul de intersecţie al firelor reticulare.

Fiziopatologia Generală - 8. Inflamția și mecanismele reparatorii tisulare

3

Se roteşte şurubul (4) până ce limita de separaţie între cele două zone

devine clară;

Se citeşte valoarea indicelui de refracţie de pe scală, în dreptul firului

vertical.

Fig. 1. Schema refractometrului Abbe

1-ocular; 2,3- racorduri pentru termostatarea prismei de iluminare; 4- şurub pentru reglarea comdensatorului; 5,11- racorduri pentru termostatarea prismei de iluminare; 6- şurub pentru manevrarea scalei; 7- luneta; 8- tambur pentru deschiderea blocului de prisme; 9- sursa de iluminare a scalei; 10- termometru; 12- prisma de iluminare; 13- lampa de sodiu; 14- oglindă

Fig. 2. Limita de separaţie între zona luminoasă şi cea întunecată

Fiziopatologia Generală - 8. Inflamția și mecanismele reparatorii tisulare

4

Fig 3. Scala refractometrului Abbe

Se şterg prismele şi se trece la măsurarea indicelui de refracţie al unui fluid biologic, parcurgându-se aceleaşi etape ca în cazul apei distilate.

Valorile indicelui de refracţie citite pe scala refractometrului Abbe sunt convertite în valori ale concentraţiei proteinelor din ser (g/dl).

Interpretarea rezultatelor: Dacă lichidul analizat are o concentrație peste 2 g/dl indică prezența unui exsudat cu un conținut bogat în proteine . Dacă concentrația proteinelor din licidul analizat este sub 2 g/dl, proba este considerată transsudat sărac în proteine.