LUCRAREA APLICATIVĂ NR. 6 - Studiu de oportunitate privind utilizarea instrumentelor

pentru protecţia mediului pe exemplul impozitului pe combustibilul pentru încălzire

6.1. Impactul consumului de combustibil asupra mediului înconjurător. Efectul de seră

Deşi, pare destul de curios, specialiştii au ajuns la concluzia că, într-un orizont mediu de timp, climatul Terrei va fi scimbat, ca rezultat al activităţii umane din ultimele decenii, se va produce în principal o încălzire globală a acesteia. În aceste condiţii, temperatura medie la nivel global, staţionarea practic de mai mult de 100.000 de ani va creşte. Variaţiile în distribuţia şi intensitatea ploilor şi temperaturii vor influienţa îndeosebi agricultura, nivelul apelor, mărilor şi oceanelor, care vor înregistra o tendinţă de creştere, iar extremele, în ceea ce priveşte starea vremii, vor fi mult mai frecvente. Toate aceste aprecieri privind schimbările climatice în viitoarele decade, sunt rezultatul cercetărilor şi concluziilor coordonate de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, bazate pe Sistemul de Monitoring Global al Mediului, cercetări începute în urmă cu 20-30 de ani.

Efectul de seră este fenomenul prin care atmosfera terestră reţine, ca urmare a prezenţei CO2 şi a altor gaze (cum ar fi metanul şi clorofluorocarburile), o parte a radiaţiei solare pe care o primeşte, fapt ce poate antrena o reîncălzire a atmosferei.

Activităţile energetice exercită o influenţă foarte importantă asupra efectului de seră, în măsura în care acestea contribuie la majorarea concentraţiei de CO2 în atmosferă. Din acest punct de vedere trebuie amintit faptul că utilizarea combustibililor fosili este responsabilă pentru aproximativ 75% din emisia antropică de CO2, restul provenind din procesul despăduririi şi din oxidarea solulilor foarte expuse. După unele opinii, contribuţia diverselor tipuri de combustibili fosili la emisia de CO2 este următoarea: ţiţei 34%, cărbune 34% şi gaze naturale 12%.

Evoluţia concentraţiei CO2 şi a principalelor gaze contribuind

la realizare efectului de seră în atmosferăTabelul 36

GazulConcentraţia în 2000

(ppmv)

Ritmul de creştere anuală

(%)

Efectul de seră

potenţial

CO2 353 0,50 1CH4 1,72 0,90 63N2O 0,31 0,25 270

CCl3F(CFC-11) 0,280 x 10-3 4,00 4500

CCl2F2(CFC-12)

0,484 x 10-3 4,00 7100

Sursa: Report to the Inter-govermmental Panel on Climate Change, Working Group 1.

Dublarea concentraţiei de CO2 în atmosferă (tabelul 36) ar putea, conform estimărilor realizate cu ajutorul modelării proceselor atmosferice, să antreneze

o creştere a temperaturii medii anuale cuprinsă între 3 şi 5oC în funcţie de scenariile adoptate.

Printre consecinţele previzibile acceptate de către cercurile ştiinţifice ca rezultat al creşterii globale a temperaturii, se poate menţiona:− modificarea regimului precipitaţiilor;− redistribuirea zonelor geografice, care erau specifice pentru producţia alimentară;− apariţia unor zone expuse deşertificării;− creşterea nivelului mărilor ca urmare a topirii gheţarilor ca şi modificări ale biomasei de peşte şi forestiere şi posibilităţilor de a aproviziona cu apă.Se estimează, prin urmare, că aceste modificări ar putea să aibă profunde incidenţe sociale, economice şi politice pe scară mondială.

Consumul energetic în unele ţări şi regiuniTabelul 37

Ţări sau regiuni

Consumul energetic raportatla unitatea de PIB

(tep/1000$)

Consumul energetic

pe locuitor (tep/locuitor)

OECD 0,5603 7,4571S.U.A. 0,5603 7,4571

Ţări în curs de dezvoltare

0,6829 0,6305

Europa de Est şi Rusia

0,8609 4,2584

Sursa: Annales des mines, Realites industrielles, javier 1997

Realizarea comparaţiilor internaţionale cu ajutorul diverselor modele permite studierea repartizării echitabile a efortului de redudere al emisiei între ţări, având o situaţie foarte diferită din punct de vedere al eficienţei consumului energetic, al structurii industriale, al nivelului de dezvoltare, al infrastructurii (tabelul 37).

Pentru reducerea emisiei de CO2, ţinându-se cont de factorii menţionaţi se preconizează mai multe tipuri de măsuri:− Raţionalizarea cantitativă, care presupune fixarea pe cale administrativă a nivelului emisiei pentru fiecare ţară şi pentru fiecare agent economic al unei ţări date;− Reforma fiscală verde, prin intermediul căreia se doreşte uniformizarea nu numai a emisie ţărilor, dar şi a eforturilor furnizate pentru aceasta şi internalizarea costurilor privind mediul în preţul produsului poluant, conform principiului „Cine poluează plăteşte”. Aceasta presupune utilizarea legilor pieţei pentru obţinerea unei reduceri a emisiei de poluanţi prin intermediul diminuării consumului şi folosirii alternative a diverselor surse de energie în funcţie de conţinutul ce carbon al acestuia;− Principiul dreptului de poluare (introdus de către Statele Unite) care presupune că fiecare agent economic ce poluează are acelaşi drept de a o face, ţinându-se cont de un plafon global pentru o anumită zonă geografică; dacă zona sau ţara respectivă emite mai puţin, el poate vinde o parte din dreptul acesteia unui alt agent economic, care din acel moment va fi autorizat să emită mai mult. Se speră astfel că preţul de vânzare se va fixa

la un nivel la care va deveni echivalent să se cumpere un astfel de drept sau să se investească pentru a polua mai puţin.

Se constată, astfel, că fiecare tip de măsură prevăzut are, în acelaşi timp, atât avantaje, cât şi limite, fapt ce face extrem de dificilă aplicarea practică pe scară largă.

Cel mai important element în cadrul oricărei strategii de integrare îl reprezintă internalizarea costurilor externe. Taxele şi impozitele reprezintă instrumentul principal pentru realizarea internalizării. Pentru a crea stimulentele bazate pe reacţia pieţei, în cadrul unui comportament economic cât mai favorabil mediului, Comisia Naţiunilor Unite preconizează să amplifice recurgerea la instrumentele economice şi fiscale. În mod ideal, consumul de energie, atât în sectorul public, cât şi în cel privat trebuie să se bazeze pe preţul real al energiei, neafectat de subsidii.

Taxa energie/CO2, taxă propusă de comisie în luna mai 1992, reprezintă un prim pas în această direcţie. Obiectivul acestei taxe este de a stimula o utilizare cât mai eficientă a energiei şi de a contribui la accelerarea procesului de trecere la utilizarea combustibililor cu un conţinut mai scăzut de carbon sau fără carbon.6.2 Analiza cost – beneficiu1. Variabile de intrare:− Număr consumatori: 4.000.000 familii;− Număr lucrători din întreprinderea producătoare şi distribuitoare de combustibil pentru încălzit: 60.000 lucrători;− Număr acţionari la întreprinderea producătoare şi distribuitoare de combustibil pentru încălzit: 250.000 acţionari;− Nivelul mediu anual al ajutorului de şomaj;− Nivelul impozitului necesar combustibilului pentru încălzit.Ipoteze de lucru2. Se au în vedere două cazuri:I. Natura liniară a funcţiei cererii de combustibil pentru încălzit;II. Natura neliniară a funcţiei cererii de combustibil pentru încălzit.Pentru fiecare din cele două cazuri se va studia influenţa creşterii preţului unitar al combustibilului, ca urmare a aplicării impozitului asupra:− Cereri de combustibil la consumatori;− Numărului de lucrători din întreprinderea pentru producerea şi distribuirea combustibilului;− Capacităţii de absorbţie a pieţei forţei de muncă (0%; 50%; 100%).3. Variabile de ieşire:a. modificarea surplusului consumatorilor;b. modificarea veniturilor lucrătorilor;c. modificarea veniturilor acţionarilor;d. efectul net al introducerii impozitului şi preţul fictiv al calităţii mediului.Cazul I – Funcţia liniarăa) modificarea surplusului consumatorilorElemente necesare:

− preţul unitar al combustibilului înainte şi după aplicarea impozitului p0 p1− cantitatea de combustibil necesară pe o familie q0Metodologia de lucruDeterminarea modificărilor surplusului în ceea ce priveşte consumul de combustibil al unei familii necesită în prealabil surprinderea variaţiei preţului şi a cereri pentru care:p% = q%

Relaţiile de calcul sunt: p %= p 1−p 0p 0

q %=q 1−q 0q 0

în care:p% - modificarea relativă a preţuluiq% - modificarea relativă a cererii de combustibilPotrivit funcţiei liniare p% = - q% atunci:

p 1−p0

p 0 = -

q 1−q0q 0

După efectuarea calculelor, va rezulta nivelul cererii de combustibil q1 la momentul t1 în condiţiile creşterii preţului combustibilului de la p0 la p1 (tabelul 38).

DenumireMomentul

t0Momentul t1 Δ

Preţ combustibilCerere

Ca urmare a introducerii cotei de impozitare pe unitatea de combustibil, au loc modificări în ceea ce priveşte:− Cheltuielile totale ale unei familii, în sensul creşterii lor;− Veniturile întreprinderii producătoare, deoarece ele vor fi diminuate prin deducerea impozitului pe profit la sfârşitul anului.

Relaţia de calcul este:p1 = y + y x cota de impozitîn care:y – suma de bani care intră în contul întreprinderii;p1 – preţul combustibilului la momentul t1 (după aplicarea cotei de impozitare).Pierderile consumatorilor cauzate de creşterea preţului se calculează după formula:Pierderea = (p0 – p1) x q1 x nr. de familiib) modificarea veniturilor lucrătorilorAplicarea cotei de impozitare/combustibil are implicaţii

şi asupra veniturilor încasate de întreprindere şi, prin extensie, asupra drepturilor salariale ale lucrătorilor. Pentru întreprindere, situaţia se reflectă în tabelul 39:

Modificarea relativă a veniturilor întreprinderiidupă aplicarea cotei de impozitare

Tabelul 39Denumire t0 t1 Δ%V

Preţ combustibilCantitate vândutăVenitul anual

Nivelurile indicatorilor la momentele t0 şi t1, precum şi variaţia veniturilor întrepridnerii se calculează astfel:

Cantitatea vândută = cerere x nr. familii Venitul anual = preţ x cantitatea vândută Rezultatele înregistrate intervin în analiza

situaţiei întreprinderii şi ne permit o serie de observaţii şi concluzii referitoare la impactul impozitului asupra rentabilităţii unităţii.

Pentru salariaţi, reducerea veniturilor întreprinderii induce schimbări în comportamentul acesteia faţă de lucrători. Unitatea va recurge la disponibilizarea unei părţi din forţa de muncă şi reducerea salariului lucrătorilor pentru cel puţin o perioadă de timp (tabel 40).

Numărul total de lucrători rămaşi în întrerpindere

Tabelul 40

Denumire Număr total

de lucrători

Numărdisponibilizaţi

Lucrători rămaşi

Angajaţi 60 000Salariu/an/lucrători

Concedierea unei anumite părţi din salariaţii întreprinderii antrenează „mişcări” ale pieţei forţei de muncă. Aceasta poate reacţiona diferit, întrucât disponibilitatea sa, exprimată prin capacitatea de absorbţie , la un moment dat , este mai mare sau mai redusă. În acest sens, se vor lua în calcul următoarele trei situaţii:

− capacitatea de absorbţie este de 0%;− capacitatea de absorbţie este de 100%;− capacitatea de absorbţie este de 50%.

Atunci când capacitatea de absorbţie a pieţei este de 0%, se va urmări determinarea pierderii suferite de lucrătorii concediaţi astfel:

Pierderea = număr şomeri (pierdere totală – ajutor de şomaj)În care: Pierderea totală = număr salariaţi rămaşi x salariul/lucrător/an la momentul t1.Capacitatea de absorbţie a pieţei forţei de muncă este de 100%.

Are loc o redistribuire a forţei de muncă disponibilizate în condiţii salariate diferite faţă de cele oferite de întreprinderea producătorare şi distribuitoare de combustibil.

Pierderea pe care o va suporta un lucrător se va calcula ca o medie aritmetica ponderată de forma:

Mp =

∑i=1

n

x i f i

∑i=1

n

f i

xi = pierderea suferită de lucrători ca urmare a salariului oferit de piaţă;

fi = numărul lucrătorilor reangajaţi pe piaţă în total forţă de muncă concediată.

Capacitatea de absorbţie a pieţei forţei de muncă este de 50%. În acest caz , intervin elemente asemănătoare situaţiilor precedente, cu menţiunea că pierderea înregistrată este intermediară cazurilor de mai sus.

c) modificarea veniturilor acţionarilorCa urmare a reducerii eficienţei activităţii

economice, la întreprindere are loc o reducere a ponderii dividendelor acţionarilor.

Tabelul 41Denumire t0 t1 Δ

Veniturile anuale încasate de întrerpinderiîntrerpinderiCheltuieli cu manopera

unde:- cheltuieli cu manopera (costul anual al forţei

de muncă) = număr salariaţi x salariul anual- profitul anual = venitrul anual – cheltuieli cu

manopera unităţiid) efectul net al introducerii impozitului şi

preţul fictiv al calităţii mediuluiSe calculează luând în considerare influenţa

capacităţii de absorbţie a pieţei asupra indicatorilor economici şi modificărilor acestora.

Relaţia de calcul a preţului mediu este:Preţul mediului = modificarea surplusului

consumatorului + modificarea venitului lucrătorului + modificarea venitului acţionarilor + modificarea cheltuielilor scoiale – încasări fiscale.

Efectul net se referă la îmbunătăţirea calităţii mediului, de exemplu, creşterea suprafeţei arabile în cazul producţiei vegetale sau a numărului de capete în cazul producţiei animale.

Cazul II. Funcţia este neliniarăFuncţia neliniară ne permite să urmărim

evoluţia cererii de combustibil în condiţiile modificării nivelului preţului acestuia.

Faţă de cazul funcţiei liniare, unde cererea creşte proporţional cu preţul, luând forma y=ax+b; în situaţia de faţă cele două variabile trasează diferite curbe ca urmare a neproporţionalităţii dintre ele (cererea poate creşte mai mult decât proporţional cu preţul sau mai puţin decât acesta).

Modificarea cererii faţă de preţ este rezultatul acţiunii coeficientului de elasticitate, α , care determină creşterea până în momentul asigurării utilităţii marginale.