UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „PATRIAHUL JUSTINIAN”

MASTER ISTORIE ȘI TRADIȚIE

SCRISORILE PATRIARHULUI SOFRONIE AL III-LEA AL CONSTANTINOPOLELUI CĂTRE PRINCIPELE CUZA ȘI

MITROPOLIȚII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Masterand,

Mihai FAUR

An I

București, 2014

Pomenirea Sfântului Fotie Patriarhul Constantinopolelui

1. Preambul............................................................................................................................3

2. Scopul studiului..................................................................................................................3

3. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Principele Alexandru Ioan Cuza....4

4. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Mitropolitul Nifon...........................5

5. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Mitropolitul Calinic.........................6

6. Concluzii.............................................................................................................................6

7. Bibliografia.........................................................................................................................7

2

1. Preambul

În contextul unirii celor două principate românești, ce a avut loc în anul 1859, sub

domnia lui Alexandru Ioan Cuza, are loc mișcarea de unire a celor două mitropolii din Țara

Românească și Moldova. Noua Biserică avea sediul în București, conducătorul acesteia fiind

Mitropolitul Ungrovlahiei.

În perioada anilor 1863-1864, Alexandru Ioan Cuza inițiază o serie de legi care au avut

drept scop reorganizarea Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, domnitorul român a promulgat la

data 3 decembrie 1864 Decretul organic pentru înfiinţarea unei autorităţi centrale pentru

afacerile religiei române (Decretul 1703), în care se preciza că: „Biserica Ortodoxă Română

este şi rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în tot ceea ce priveşte

organizaţia şi disciplina" (art. 1) şi că: „Sinodul general al Bisericii Române păstrează unitatea

dogmatică a sfintei credinţe ortodoxe române cu Marea Biserică de Răsărit”1.

Această lege, împreună cu celelalte legi emise de guvernul Principatelor Unite,

referindu-ne la legea privind monahismul sau la cea privind secularizarea averilor

mănăstirești, a dus la o aprigă dispută între Patriarhia de Constantinopol, pe de o parte, și

domnitorul Alexandru Ioan Cuza și mitropoliții români, pe cealalta parte.

2. Scopul studiului

În acest context, vom analiza pe scurt principalele idei care au fost punctate în

epistolele trimise de patriarhul Sofronie al III-lea principelui român, Alexandru Ioan Cuza, și

mitropoliților Nifon al Ungrovlahiei și Calinic al Moldovei, în data de 17 aprilie 18652.

Scrisorile trimise de patriarhul Sofronie sunt rezultatul Sinodului întrunit la Constantinopol în

aprilie 1865, unde s-a discutat despre cele trei proiecte de legi dacice privind monahismul,

sinodul și mănăstirile3. Scrisorile au fost trimise prin intermediul unui reprezentant al

Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, arhimandritul Eustație Cleobul, director al Marii

Școli a Națiunii.

1 VARLAAM Ploieșteanul Episcop-vicar patriarhal, Dr. Georgică GRIGORIȚĂ, Problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în corespondența domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu Patriarhia Constantinopolului , în volumul Autocefalia – Libertate și demnitate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010, p. 213.2 Documente. Corespondența între Patriarhia din Constantinopol și Mitropolitul Ungro-Vlahiei D.D. Nifon, între domnitorul Alexandru Ioan Cuza și între toate Bisericile Ortodoxe cu privire la legile aprobate de către Guvernul Român pentru Sinodul din anul 1864, tradusă din grecește de Arhim. F. Balamaci, Tipografia Wilhelm Brozer, București, 1913, p. 34.3 VARLAAM Ploieșteanul Episcop-vicar patriarhal, Dr. Georgică GRIGORIȚĂ, Problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române ..., p. 214.

3

3. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Principele Alexandru Ioan

Cuza

Prima scrisoare este adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care patriarhul

își exprimă încă dintru-început surprinderea neplăcută cu privire la cele trei proiecte de legi ce

au fost aprobate de guvernul Principatelor Unite: „Nu de mult timp, un zvon oarecare din

punct de vedere bisericesc nu prea îmbucurător, a uluit auzul nostru, vestindu-ne circularea a

trei proiecte de legi în catedrala Principatelor, ca introducândo are-care nouă administraţie

bisericească, şi în acelaş timp anticanonică”4. Tonul scrisorii este aprig, patriahul aducând o

serie de acuze grave asupra conducerii Bisericii Române: „Insă, îndată ce proiectele de legi

s’au tradus în limba greacă dintr’un jurnal al locului, au încetat pe deoparte de a ţine în

suspensie sufletele în mijlocul unei consideraţiunei oneste şi în mijlocul fricei, iar pe de altă

parte, din cauza prea multelor orăndueli dintr’insele, care sunt în contra celor apostolice şi

soborniceşti...”5. Mai departe, patriarhul folosește același ton acuzator prin care subliniază

neorânduiala și scandalul provocat de reprezentanții Bisericii care nu s-au opus legilor

promulgate de Statul Român: „Ei însă, au îngăduit îndată a se publica şi prin jurnale legea

ministerială, ca o corupţiune oare care bisericească, spre scandal comun al ortodoxilor de

pretutindeni, aşa în mod vădit şi public, fiind privite de către un popor ortodox, că, calcă

tradiţia părintească ca într’o pustie goală de bărbaţi, cari le doresc şi cari le cercetează şi le

apără spre inexprimabila noastră mâhnire şi turburare...”6.

Patriarhul îi explică principelui român că motivul principal al Sinodului, reunit la

Constantinopol în luna aprilie a aceluiaşi an, este de a discuta noile legi care apăruseră în

Principatele Române, care au provocat tulburare în rândul episcopilor din Orient. Pentru a

sublinia greutatea faptelor, Patriarhul aseamănă membrii Sinodului cu medicii care au

trebuinţă de a găsi medicamentele necesare unor bolnavi, care din neştiinţă au greşit: „...să

întrunim şi noi în jurul nostru, ca pe un consiliu duhovnicesc de medici, un mare şi sfânt

Sinod din toţi Înalt Prea Sfinţii Patriarhi, în Capitala Imperiului si din toţi Prea Sfinţiţii

Mitropoliți şi din cei mai bine încercaţi profesori de religie, aşa încât, să găsească

medicamentele cele mai temperate şi mai salutare pentru fiii, cari - poate din neştiinţă - au

greşit”7.

În continuare patriarhul menționează că Sinodul reunit la Constantinopol a găsit

respectivele legi dacice ca fiind necanonice, propunând a rezolva problema acestora prin

4 Documente. Corespondența între Patriarhia din Constantinopol ..., p. 31.5 Idem, p. 31.6 Idem, p. 32.7 Idem, p. 32.

4

trimiterea la București a arhimandritului Eustație Cleobul, director al Marii Școli a Neamului,

ce avea să aducă și părerea Sinodului cu privire la modalitatea de a împăca ambele părți8. În

încheiere, patriarhul face un excurs comparând domnia trecătoare a principilor cu Împărăția

lui Dumnezeu, rolul principelui de a urma lui Dumnezeu, puterea Sfântului Sinod asupra

puterii pământești, inclusiv asupra unui singur episcop: „În fine, acolo unde vorbeşte Apostol

şi Sinod, ce poate un vot ingrat al unui Mitropolit sau vocea Ministrului, deputatului sau a

însuşi Principelui? Biserica şi sufletul şi conştiinţa şi duhul lui Dumnezeu, nu sunt ale

deputaţilor, miniştrilor şi ale Regilor, ci ale Apostolilor şi ale Sinoadelor”9.

4. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Mitropolitul Nifon

Cea de-a doua scrisoare este adresată Mitropolitului Ungrovlahiei Nifon, purtând

aceeași dată de 17 aprilie 1865. Scrisoarea reia ideile prezentate în epistola trimisă principelui

Alexandru Ioan Cuza, insistând asupra tăcerii Bisericii Române cu privire la proiectele de

lege ale Guvernului Român: „Sgomotul în general strein şi disonant şi tăcerea profundă a

Ierarhiei de acolo...”10. În altă parte, subliniază acceptul ierarhiei române asupra legilor

respective: „iar mai departe foarte mâhnitoare pentru Biserică, de oarece şi votul Arhiereului

le-a onorat, dela care Smerenia noastră împreună cu adunarea venerabilă Pr. Sf. Arhieriei din

jurul nostru, ar fi aşteptat multe protestări şi petiţiuni către marea Biserică a lui Hristos cea

dominantă, spre a cere un concurs moral, decât iscălitura şi conaprobarea mută”11.

Patriarhul acuză în continuare ierarhia din Biserica Română că nu şi-a îndeplinit rolul

de a păstori și de a conduce duhovnicește ci, mai abitir, a încuviinţat aprobarea acestor legi

anticanonice și antiapostolice: „...oare din ce cauză s’a cuvenit ca păstorii înfricoşaţi să cedeze

faţă de proiectele de legi anticanonice şi prin iscălitură să le întărească ca bune şi legale din

punct de vedere bisericesc, toate câte au excomunicat atât Sinoadele ecumenice şi locale, cât

şi Apostolii ?”12.

Menționează trimiterea arhimandritului Eustație Cleobul în Principatele Române, care

pe lângă scrisorile ce le aduce Principelui și Prea Sfințitilor Mitropoliți, va expune și părerea

Sfântului Sinod prin care nu se încunviințează aprobarea bisericească a acestor legi. Se

8 Idem, p. 33, „Inlesnirea şi transmiterea acestei păreri sinodale, nu se va face prin orice trimis întâmplător, ci prin unul din membrii aceluiaş sfânt Sinod, prin Prea Cuviosul Arhimandrit de la Prea Sfântul nostru scaun patriahicesc, apostolicesc şi ecumenic, şi Director al marei şcoli a Neamului, D. D. Eustaţiu Cleobul”.9 Idem, p. 34.10 Idem, p. 35.11 Idem, p. 35.12 Idem, p. 36.

5

observă dar rolul exagerat pe care Patriarhia Ecumenică de la Țarigrad și-l asumă ca organ

suprem de aprobare a unor legi ce sunt promulgate într-un stat cu organizare independentă.

5. Scrisoarea patriarhului Sofronie al III-lea către Mitropolitul Calinic

În ceea ce privește cea de-a treia scrisoare trimisă Mitropolitului Calinic, locțiitor al

Mitropoliei Moldovei, patriarhul Sofronie reia ideile expuse în primele două epistole înaintate

către Principele Cuza și Mitropolitul Nifon. În această scrisoare tonul folosit este diferit,

retoric, chestionând mai degraba cunoașterea mitropolitului în ceea ce privește aprobarea

celor trei legi dacice și motivele care l-au reținut pe acesta de a aduce la cunoștința Marii

Biserici din Constantinopol inovațiile și probleme „anticanonice” și „antibisericești” pe care

aceste legi le prezintă: „Nu era convenabil ca Pioşia Voastră să nu ştiţi despre cele trei

proiecte de legi ministeriale, care au circulat aproape două luni în capitala Principatelor Unite,

având nemijlocita relaţiune fată de cele bisericeşti şi ordin legislativ de a introduce inovaţiuni

pe lângă deciziunile apostolice şi sinodale, despre ordinul administrativ şi bine păstrat al

Bisericii, care ne-a venit de sus, dela Părinţi” sau mai departe scrie „Iar la neisbândă să nu fi

tăcut, ca despre ceva ce merită dispreţ, ci in primul rând şi în mod grabnic să fi încunoştiinţat

Marea Biserică a lui Hristos cea domnitoare, şi să fi cerut puternicul său concurs moral”13.

Ca și în cazul celorlalte două scrisori, patriahul scrie despre decizia Sinodului de la

Constantinopol de a trimite spre cercetare „aceste proiecte de legi”14 în sarcina

arhimandritului Eustație Cleobul, care va aduce cu această ocazia și „părerea opștească și

comună”15 a ierarhilor din Orient.

6. Concluzii

Patriarhul Sofronie a convocat, în aprilie 1865, Sinodul Patriarhiei Constantinopolului,

unde au fost discutate cele trei proiecte de legi dacice despre sinod, monahi şi mănăstiri şi

despre alegerea şi judecarea ierarhilor. Sinodul condamnă legile promulgate în Principate şi a

hotărât ca un delegat al Patriarhiei Ecumenice să fie trimis spre a se informa la fața locului, a

aduce unele scrisori şi a demonstra necanonicitatea multor părţi din proiectele de legi

bisericeşti. Misiunea a fost încredinţată arhimandritului Eustaţie Cleobul, care a adus din

partea patriarhului Sofronie trei scrisori, toate datate 17 aprilie 1865, una domnitorului Cuza,

o alta mitropolitului primat şi episcopilor din Ungrovlahia şi o a treia adresată mitropolitului

Moldovei şi episcopilor din Moldova. 13 Idem, p. 37.14 Idem, p. 38.15 Idem, p. 38.

6

În cele două scrisori adresate ierarhilor români Sofronie îi acuza pe aceştia că şi-au

neglijat datoria de păstori, adică de a nu se fi împotrivit acestor „inovaţii”, şi îi îndeamnă pe

aceştia să urmeze în relaţia cu Statul român îndemnul Mântuitorului de a da „Cezarului ceea

ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”. Ceea ce izbește este tonul

aspru folosit de patriarh, care dovedește intenția de supremație a Patriarhiei asupra Bisericii

din Principatele Unite.

7. Bibliografia

1. Documente. Corespondența între Patriarhia din Constantinopol și Mitropolitul Ungro-Vlahiei D.D. Nifon, între domnitorul Alexandru Ioan Cuza și între toate Bisericile Ortodoxe cu privire la legile aprobate de către Guvernul Român pentru Sinodul din anul 1864, tradusă din grecește de Arhim. F. Balamaci, Tipografia Wilhelm Brozer, București, 1913.

2. VARLAAM Ploieșteanul Episcop-vicar patriarhal, Dr. Georgică GRIGORIȚĂ, Problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în corespondența domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu Patriarhia Constantinopolului, în volumul Autocefalia – Libertate și demnitate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010.

7