Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,, Dumitru Stăniloae” din Iași

Apologetica ortodoxă între disciplina academică

și vocație ecclesial-duhovnicească

- Lucrare de seminar –

Îndrumător,

Natanael Neacșu

Susținător,

Pîrnău Ștefan

Iași 2015

Cuvântul apologetică derivă din grecescul – a apăra, a vorbi în favoarea cuiva, ori ceva.

Dat fiind faptul că în cursul vremii oamenii au crezut multe lucruri vrednice de a fi apărate,

cuvântului apologetică i se pot da mai multe înțelesuri. În sensul în care îl folosește teologia

creștină, apologetica este știința apărării doctrine creștine; s-a constituit ca știință din râvna

sfântă a primilor creștini de a arăta rolul divin și frumusețea divină a creștinismului. Această

țintă nobilă n-a fost pierdută din vedere de nici unul dintre cultivatorii acestei discipline

teologice; apologetica este entuziasta luptă pentru biruința adevărului. Cele dintâi scrieri, cu

ajutorul cărora creștini își apărau credința și atitudinea morală împotriva atacurilor

înverșunate ale dușmanilor creștinătății, uneori purtau numele de apologie, alteori numele de

apologetică.

Cu timpul cei doi termeni apologie și apologetică s-au diferențiat, primind fiecare înțeles

diferit. Cuvântul apologie a ajuns să fie consacrat pentru scrieri apologetice cu caracter

special.

Apologie înseamnă apărarea unor puncte parțiale de credință, ori respingerea unor anumite

atacuri împotriva credinței. Cuvântul apologetică a fost rezervat scrierilor apologetice cu

caracter general. Ea are dret scop apărarea credinței în întregimea ei, a unor adevăruri

fundamentale. Dar în forma aceasta, de disciplină cu caracter general, apologetica a apărut

destul de târziu în ansamblul disciplinelor teologice.

Nota comună a apologiei și a apologeticii a rămas necesitatea care le-a provocat: apărarea

credinței. În mod firesc această apărare nu s-a putut face nici în trecut, nu se poate face nici

astăzi, cu argumente scoase numai din revelația divină, pe care dușmanii nu o admit, ori dacă

o admit, o fac într-o formă diferită de creștinism. Revelația divină nu poate oferi apologeticii

material documentar, deoarece ea însăși, fiind un adevăr fundamental al religiei creștine,

aproape permanent stă în centrul celor mai necruțătoare atacuri.

,,Teologia creștină face deosebire între apologie și apologetică, fiindcă în timp ce prima se

ocupă cu apărarea punctuală a unei învățături de credință, cea de-a doua are în vedere

apărarea credinței creștine în ansamblul ei.’’1

Nota specifică a apologeticii considerată ca disciplină teologică, e caracterul ei pur

rațional. În consecință, apologeticii i s-ar putea da următoarea definiție:

1 Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Apologetica rațional-duhovnicească a Ortodoxiei, ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009, p. 5

,,Apologetica este disciplina teologică al cărei obiect constă în expunerea, apărarea și

justificarea adevărurilor fundamentale ale religiei creștine prin mijloace oferite de rațiune.’’2

Ceea ce constituie nota specifică a apologeticii față de celelalte discipline teologice, care și

ele, nu doar expun, dar și apară adevărurile credinței, e caracterul pur rațional al acesteia.

Celelalte discipline teologice utilizează din plin adevărurile revelației supranaturale,

apologetica rămâne exclusiv în cadrul raționalului.

Se mai adaugă și de scop, scopul principal al celorlalte discipline îl reprezină expunerea

adevărurilor, apărarea lor e abia un scop secundar. În schimb, pentru apologetică apărarea e

un scop principal, expunerea facându-se numai în vederea apărării ei.

Apologetica nu e numai prima teologie, ci si suprema teologie; este încununarea științei

teologice. Cei care au în vedere exclusiv scopul practic al apologeticii, sunt înclinați să o

încadreze între disciplinele teologice practice: Catehetică si Omiletică. Dar scopul urmărit de

apologetică este de altă natură decât al acestora.

Precum termenul de dogmatică acoperă la nivel universitar investigarea și aprofundarea

teologiei dogmatice (sau a teologiei dogmelor), apologetica are de acoperit ca demers

universitar tot ceea ce ține de investigarea și de aprofundarea teologiei apologetice (respectiv

a teologiei apologiilor).

Apologetica creștină are ca scop expunerea, justificarea și apărarea în lumina rațiunii

religia creștină, ca pe una în sânul căreia s-au formulat în chip absolut adevărurile religiei.

BIBLIOGRAFIE:

2 Ioan Savin, Curs de Apologetică, Vol. 1, Partea introductivă,ed. Anastasia, 2002

1. Prot. Prof. Ion Goron, Curs de apologetică ortodxă,ed. Renașterea Cluj-Napoca, 2008

2. Ioan Savin, Curs de Apologetică, Vol. 1, Partea introductivă,ed. Anastasia, 2002

3. Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Popescu, Apologetica rațional-duhovnicească a

Ortodoxiei, ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2009, p. 5