Lucrare Seminar - Rohia

22
Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Teologie Ortodoxă Secția: Teologie Pastorală Disciplina: Istoria Bisericii Ortodoxe Române Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia ‒ lucrare de seminar ‒ semestrul I Îndrumător: Pr. Cosmin Cosmuța Student: Leș Adrian - Radu

description

Biografie

Transcript of Lucrare Seminar - Rohia

Page 1: Lucrare Seminar - Rohia

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Secția: Teologie Pastorală

Disciplina: Istoria Bisericii Ortodoxe Române

Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia

‒ lucrare de seminar ‒

‒ semestrul I ‒

Îndrumător: Pr. Cosmin Cosmuța

Student: Leș Adrian - Radu

Cluj-Napoca

2014

Page 2: Lucrare Seminar - Rohia

CUPRINS

1. Introducere

2. Privire generală asupra Țării Lăpușului

3. Obârșia mănăstirii

4. Stareții

5. Ansamblul mănăstirii

6. Monahul Nicolae Steinhardt și mănăstirea

7. Încheiere

2

Page 3: Lucrare Seminar - Rohia

Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia

1. Introducere

În Transilvania, leagăn de plămădire a poporului român, încreștinat încă din începuturile ființării

sale ca neam, monahismul a pătruns atât prin Banat, prin centrele de iradiere monastică: mănăstirea

Sf. Ioan Botezătorul de la Morisena (Cenad) și Hodoș Bodrog și altele încă mai înaintea acestora, cât și

prin Dobrogea, prin vetrele monastice din jurul scaunului mitropolitan de la Tomis, precum și prin

Moldova și Țara Românească, prin horepiscopi și călugări.

2. Privire generală asupra Țării Lăpușului

Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia se află în partea de nord-vest a patriei noastre, în Transilvania

de nord, nu departe de munții Țibleș și Gutin, în marginea podișului Transilvaniei, între dealurile nu

prea înalte ale Someșului, în Țara Lăpușului.

,,Precum se deosebesc ramurile unui arbore, susținute de aceeiași tulpină, hrănite de aceeași sevă

și încălzite de același soare, tot așa și populația Tării Lăpușului are aceeași tulpină daco-romană,

sănătoasă, dârză, trainică, statornică și luminoasă.”1

Din punct de vedere istoric, în decursul timpurilor, Țara Lăpușului nu a format întotdeauna o

autoritate administrativă, ceea ce, poate, explică micile deosebiri între locuitorii acestui ținut. Astfel, o

parte din acest teritoriu, anume cel din vest, era încadrat ținuturilor dinspre apus, cetății Chioarului, iar

partea din sud a aparținut Gherlei sau Cetății Ciceului.2

În aceste împrejurări a fost și sub stăpânirea domnului moldovean Petru Rareș, pe care locuitorii

români de aici l-au ajutat în luptele pe care acesta le-a purtat aici în Transilvania împotriva

ferdinandiștilor, în 1529, și pe care armata moldoveană le-a zdrobit la Feldioara, ,,unde a fost susținut

de românii din Țara Lăpușului.”3

Tot în aceste ținuturi din apropierea mănăstirii a trăit și eroul popular, pe care poporul nostru l-a

iubit atât de mult, încununându-l cu nimbul miracolului legendei, Pintea Viteazul, haiducul, care,cum

1 Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, p. 20.2 Grigore Posea, ,,Țara Lăpușului”, București, 1962, p. 16.3 Istoria României, Editura Academiei, vol. II, 1962, p. 635.

3

Page 4: Lucrare Seminar - Rohia

spune istoricul maghiar Kádár János în monografia sa Solnok Doboka, ,,de la cei bogați lua și la cei

săraci dădea.”4

Acesta s-a născut într-un sat vecin cu Rohia, în Măgoaja. Casa în care s-a născut a existat în

acest sat până în urmă cu câțiva zeci de ani, când s-a distrus, așa cum s-au distrus, dintr-o vinovată

neștiință și nepăsare, multe din comorile noastre populare.

Acesta e deci cadrul geografic și istoric în care se află satul Rohia, unde este așezată

mănăstirea ,,Sf. Ana”, al cărei scurt istoric vom încerca să-l redăm în cele ce urmează.

3. Obârșia mănăstirii

Ca mai toate ctitoriile de sfinte locașuri mănăstirești, învăluite în legendă, și mănăstirea ,, Sfânta

Ana” din Rohia se naște dintr-o poveste devenită legendă.

Astfel, Pr. Nicolae Gherman, tată a 10 copii, este copleșit de pierderea fiicei Anuța, trecută la

Domnul în noiembrie 1922, în vârstă de numai 10 ani. Nopți de-a rândul, copila se arătă în vis tatălui

ei spunându-i să facă ,,o casă Maicii Domnului”, în Dealul Viei. Îndureratul părinte povestește câtorva

oameni visul, apoi, sprijinit de consăteni, hotărăște ridicarea unei mănăstiri. Și astfel, într-o zi, preotul

Nicolae pornește spre Dealul Viei, împreună cu câțiva apropiați ai săi, printre care și crâsnicul Cupșa

Iov, ca să stabilească locul pentru viitorul locaș sfânt. Ajunși într-o poiană, infig crucea în locul în

locul unde se descindea spre Valea Bisericii, unde a existat prima biserică a satului. Peste câteva zile

însă, constată uimiți că aceastăcruce pe care o așezaseră acolo nu mai era la locul ei, ci se află în altă

parte, pe locul actual al bisericii, loc stâncos unde se adunau înainte doar căprioarele la soare.

Cu toții au socotit că acesta nu poate fi decât un semn revelat prin care se arată locul unde

trebuie să fie așezată biserica sfintei mănăstiri.5

La zidirea mănăstirii s-a lucrat mult, s-au defrișat cca. 2 ha de pădure, loc cumpărat de Pr.

Nicolae de la familia Csizer Bela, proprietar al Dealului Viei, iar din cauza locului inaccesibil

mijlocelor e transport, a fost necesară aducerea materialelor de construcție a bisericii înșirându-se

oamenii pe panta dealului ca peretele, unul după altul, din vale până în vârful dealului, dându-și

cărămizile din mână în mână, din apropierea bazei dealului și până în vârf.

După mai multe greutăți, s-a reușit ca în timp de doi ani (1923-1925) să fie zidită biserica,

clopotnița și stăreția mănăstirii cu trei camere, numită și ,,casa din deal”. În același timp, s-a zidit în

vale, tot pentru mănăstire, o căsuță, un grajd și o fântână.

4 János, Kádár, ,,Monografia”, vol. I, Dej, 1901, în ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie” de Episcop Justinian Chira, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, p. 23.5 Episcop Emilian Birdaș, ,, Satul și mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, pp. 169-170.

4

Page 5: Lucrare Seminar - Rohia

În 1925, terminându-se biserica, ctitorul ei, Pr. Nicolae Gherman, trimite episcopului Nicolae

Ivan Actul fundațional.

Sărbătoarea sfințirii mănăstirii de la Rohia și a primului ei hram (Adormirea Maicii Domnului)

s-a desfășurat într-un cadru deosebit de înălțător, după un program dinainte stabilit. De la Cluj a venit,

încă din ajun, Corul Episcopiei, în frunte cu dirijorul Prof. Dr. Vasile Petrașcu, căruia mai înainte i s-a

dat dispoziție să pregătească corul pentru sfințirea mănăstirii Rohia.

La acest praznic au luat parte cel puțin 10000 de credincioși după cum spune însuși P.S. Nicolae

Ivan cu bucurie, într-o adresă pe care o trimite P.S. Sale Episcopului Nechita Duma al Argeșului.6

Înființarea mănăstirii de la Rohia a fost aprobată de către Sfântul Sinod Al Bisericii Ortodoxe

Române în ședința de lucru din 19 noiembrie 1926. Hotărârea Sf. Sinod a fost comunicată Episcopiei

Clujului prin adresa nr. 890/1926, cu observația ca din titlul mănăstirii să fie schimbat

cuvântul ,,Anuța” în ,,Sf. Ana”. Astfel, mănăstirea și-a primit numele ce-l poartă până astăzi.7

Astfel, prin sfințirea acestui dumnezeiesc așezământ, s-a înnodat tradiția strămoșească, ruptă cu

aproape două veacuri înainte de tunurile lui Bucow, fiind dată poporulu dreptcredincios din această

parte a țării, această modestă mănăstire spre duhovnicească mângâiere.

4. Stareții

I. Pr. Nicolae Gherman(1877-1959) ctitorul mănăstirii. Originar din Rohia, din

familie de preot, părintele Nicolae Gherman a fost legat de ea şi de săteni, în întreaga sa

viaţă pe care şi-a pus-o în slujba Bisericii Ortodoxe, fiind prezent timp de o jumătate de

secol în orice împrejurare a vieţii, în cadrul manifestărilor sociale şi spirituale ale satului.

A absolvit Seminarul Pedagogic „Andreian” din Sibiu în 1899 iar în noiembrie acelaşi an

a fost hirotonit preot pe seama parohiei Rohia, unde a slujit până în anul 1940 când, din

cauza Dictatului de la Viena, a fost nevoit să părăsească satul pentru care a ostenit atât de

mult. în anul 1947 s-a pensionat şi s-a stabilit la Dej. A trecut la cele veşnice la 20 iunie

1959.

II.  Ieromonahul Chentirion Sava (stareţ 1926-1927), originar din judeţul Buzău,

născut la 5 noiembrie 1905 în localitatea Trestia. A fost tuns în monahism la 9

septembrie 1923 la Mănăstirea Stânisoara, Episcopia Argeşului. A fost hirotonit preot de

Prea Sfinţitul Nicolae Ivan, Episcopul Clujului, în august 1926, când a fost rânduit stareţ

6 Pr. Augustin, Faur, ,,Mănăstirea ,,Sfânta Ana” Rohia”, Cluj, 1944, p.10.7 Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, pp. 69-73.

5

Page 6: Lucrare Seminar - Rohia

al noii mănăstiri. A început sa impulsioneze viaţa mănăstirii prin întocmirea unui

regulament şi prin organizarea vieţii după modelul celorlalte mănăstiri ortodoxe ; dar din

cauza marilor greutăţi a ramas stareţ al ei doar până la 1 septembrie 1927 când a fost

trimis în parohia Borşa din Maramureş.

III. Ieromonahul Sebastian Sîrca  locţiitor de stareţ din 1 septembrie 1927 până la 2

martie 1928 când este trimis la parohia Borşa pentru a-l înlocui pe ieromonahul

Chentirion Sava care a fost, între timp, încorporat.

IV. Ieromonahul Severin Grigorescu (stareţ 1928-1931), a venit împreună cu

Sebastian Sârca de la mănăstirea Putna, unde vieţuiseră ca fraţi. Din cauza lipsei de

experienţă, a greutăţilor materiale şi necunoscând mentalitatea credincioşilor de pe aceste

meleaguri în 15 ianuarie 1931 cere sa fie eliberat din stăreţie.

V. Protosinghelul Gherontie Guțu  (stareţ 1931-1937), originar din Basarabia, a

fost un monah priceput, cu multă experienţă şi bun cunoscător al vieţii monahale. S-a

născut la 26 octombrie 1887, în comuna Holeşniţa, judeţul Soroca. În 1915 a fost tuns în

monahism iar la 29 iunie 1918 a fost hirotonit preot fiind numit, la 3 iulie 1918, stareţ la

mănăstirea Căpriana. La 1 martie 1931 protosinghelul Gherontie Guțu depune o cerere la

Episcopia Clujului prin care cere sa-i fie încredinţată conducerea mănăstirii Rohia din

care doreşte să facă „un nou Sion românesc”. În calitatea sa de stareţ a reuşit să

organizeze viaţa monahală, să achite toate datoriile care planau asupra mănăstirii

(aproximativ 325.000 lei în 1934), să termine de construit casa de lângă biserică (1936),

să repare şi să mărească biserica (1937) şi să formeze în jurul său o obşte alcătuită din 14

vieţuitori. Înzestrat cu o aleasă cultură, s-a îngrijit şi de pregătirea teologică a

vieţuitorilor mănăstirii. În acest scop a trimis, între anii 1931-1937, şapte fraţi la

Seminarul monahal de la Cernica, pe care i-a întretinut, la studii, pe cheltuiala mănăstirii.

S-a stins din viaţă la 1 august 1937, la vârsta de 50 de ani.8

VI. Ieromonahul Teofan Mătăsaru (stareţ 1937-1938), a condus mănăstirea doar un

an fiindcă la 11 octombrie 1938 părăseşte mănăstirea, reîntorcându-se la parohia

Jurtelnicul Hododului, de unde venise.

8 Episcop Justinian Chira, ,,Mănăstirea ,,Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, pp. 198-202.

6

Page 7: Lucrare Seminar - Rohia

VII. Ieromonahul Ivistion Sava (stareţ 1939-1940). În perioada 1938-1939

mănăstirea a fost administrată de preotul ctitor Nicolae Gherman. Din iulie 1939 şi până

la 3 septembrie 1940 mănăstirea a fost condusă de parintele Ivistion Sava. Parintele

Ivistion împreună cu câţiva vieţuitori au părăsit mănăstirea în urma odiosului Dictat de la

Viena (1940), când Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei.

VIII.  Ieromonahul Nifon Matei (stareţ 1940-1944), originar din Munţii Apuseni, s-a

născut la 8 iulie 1913 în comuna Scărişoara. La 5 octombrie 1929 intră ca frate la

mănăstirea Rohia fiind tuns în monahism la 24 decembrie 1936 şi trimis la studii la

Seminarul monahal din Cernica. La 13 octombrie 1940 a fost hirotonit diacon iar la 10

noiembrie 1940 a fost hirotonit preot. A preluat conducerea mănăstirii în noiembrie 1940

în timpuri deosebit de grele de sub ocupaţia hortystă. Deşi în vârstă de numai 27 de ani,

înfrunta greutăţile şi cu toate ororile ocupaţiei străine şi ale războiului viaţa din mănăstire

a înflorit, iar obştea ei s-a ridicat la 7 vieţuitori. Stareţul Nifon Matei s-a stins din viaţă la

21 iunie 1944 pe când avea doar 31 de ani.

IX. Arhiepiscopul Justinian Chira (stareţ 1944-1973), s-a născut la 28 mai 1921 în

satul Plopiş, judeţul Maramureş. La 12 martie 1941 a fost primit frate la mănăstirea

„Sfânta Ana” - Rohia iar la 2 martie 1942 a fost tuns în monahism. La 15 august 1942 a

fost hirotonit diacon iar la 17 aprilie 1943 a fost hirotonit preot de către Episcopul

Nicolae Colan, al Vadului, Feleacului şi Clujului.9

Din 21 iunie 1944, în vârstă doar de 23 ani, a preluat conducerea mănăstirii. A condus

mănăstirea aproape 30 de ani, până în 9 septembrie 1973, dată când - pentru meritele sale

deosebite - a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului. În

septembrie 1990 a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi

Sătmarului. Subliniem faptul că Prea Sfinţitul Justinian este ctitorul bibliotecii mănăstirii,

el - şi după ridicarea la treapta arhieriei - a urmărit îndeaproape bunul mers al mănăstirii

şi ridicarea prestigiului său. Prin ucenicii pe care i-a lasat aici, printre care s-a remarcat în

mod deosebit stareţul Serafim Man (1973-1984), episcopul Justinian şi-a realizat toate

visele care nu au putut sa se materializeze până atunci. În decembrie 2009 a fost ridicat la

rangul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.10

9 Episcop Emilian Birdaș, ,, Satul și mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, pp. 177-195.10 ,,40 de ani de slujire arhierească ai Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Justinian”, în ,,Ortodoxia maramureșeană”, Anul XVIII, Nr. 18/ 2013, Editura Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2013, pp. 303-327.

7

Page 8: Lucrare Seminar - Rohia

X. Arhimandritul Serafim Man (stareţ 1973-1984). S-a nascut la 27 noiembrie

1935, în satul Boiereni, de lânga Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat

în obstea manastirii Rohia, iar dupa un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în

monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi

ieromonah slujind la manastire pâna în anul 1959. Din 1959, dupa Decretul 410, pâna în

1971 a slujit ca preot în parohiile Cupseni, Baiut si Costeni cu filia Dobric. În anul 1971

a revenit la manastirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit staret al manastirii Rohia.

A condus manastirea pâna în anul 1984 când, din motive de sanatate (cancer la gât), s-a

retras. El a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obstea Manastirii

si l-a calugarit. Dintre realizarile sale amintim : construirea „Casei cu Paraclis”, a „Casei

Poetului”, a „Altarului de vara”, aductiunea apei etc. În noiembrie 2010 la împlinirea

vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetatean de onoare al Orasului Târgu Lapus. La 27

decembrie 2012, de sarbatoarea Sfântului Arhidiacon Stefan, Preasfintitul Parinte

Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de pretuire si respect „Crucea Voievodala

Maramuresana”. Arhimandritul Serafim Man a fost cel care la primit în obstea monahala

de la Rohia, pe Preasfintitul Justin Sigheteanul, în anul 1976.

A trecut la cele vesnice, marti 12 februarie 2013 si a fost înmormântat în cimitirul

manastirii, vineri 15 februarie 2013.11

XI. Episcopul Justin Hodea Sigheteanul (stareţ din 1988). Actualul stareţ s-a

născut la 23 iunie 1961 în localitatea Rozavlea - Maramureş, de pe Valea Izei. Este

absolvent al Seminarului Teologic din Cluj - Napoca şi al Facultăţii de Teologie „Andrei

Șaguna” din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, pe care a urmat-o între anii

1988-1992. Doctorand din 2005 la Facultatea de Teologie Ortodoxa Româna din Cluj-

Napoca. A intrat în mănăstire în anul 1976. A fost hirotonit diacon în septembrie 1983,

preot în 1984 iar în anul 1985 a fost tuns în monahism. A fost secretar la cancelaria

Mănăstirii Rohia pâna în anul 1988. În cursul anului 1988 i s-a încredinţat conducerea

provizorie a mănăstirii, iar la 24 mai 1989, conducerea Arhiepiscopiei Vadului,

Feleacului si Clujului l-a numit stareţ, al mănăstirii "Sf. Ana" Rohia. Pentru meritele sale,

în martie 1994, a fost ales arhiereu - vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a

11 Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, pp.20-32.

8

Page 9: Lucrare Seminar - Rohia

Maramureşului şi Sătmarului cu titlul „Sigheteanul” fiind hirotonit la 17 aprilie 1994, la

Mănăstirea Rohia.12

5. Ansamblul mănăstirii

a) Biserica veche - Lucrările de construcţie au început în anul 1923 şi au durat pâna în

anul 1925. Ele au fost executate cu multă osteneală şi eforturi deosebite, dar credinţa,

entuziasmul şi spiritul de sacrificiu ale ctitorului, credincioşilor din Rohia şi din satele din

jur au biruit. Biserica mănăstirii a avut următoarele dimensiuni : 17,80 m lungime, 5,70 m

lăţime şi 13 m Înalţime. Temelia ei a fost din piatră, iar zidurile din cărămidă, cu mici

ferestre de o parte şi alta. În dreptul altarului bisericuţa avea două abside mici, iar deasupra

naosului s-a ridicat o mică cupolă din lemn. În faţă, bisericuţa avea un pridvor, care se

sprijinea pe patru stâlpi frontali, iar pe frontonul de deasupra era pictatăîn frescă„Adormirea

Maicii Domnului”, icoana hramului mănăstirii. Interiorul bisericii a fost numai tencuit şi

văruit iar cu timpul pereţii ei au fost împodobiţi cu icoane. Iconostasul a fost simplu, din

lemn de brad, iar în 1979 a fost montat un iconostas nou, sculptat în lemn de stejar de Ioan

Velea originar din Rohia, iar icoanele de pe el au fost pictate de pictorul bisericesc

Gheorghe Busuioc, din Bucureşti. În anul 1996, din iniţiativa Prea Sfinţitului Justin,

arhiereu - vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, stareţul

mănăstirii, vechea bisericuţă a fost desfacută, iar pe locul ei a început construirea unei

biserici noi şi impunătoare. În prezent iconostasul şi o parte din icoanele din vechea

bisericuţă se află în paraclisul amenajat la demisolul noii biserici a mănăstirii.13

a) ,,Casa de stejar” - are formă dreptunghiulară, cu parter și etaj, construită între

anii 1965-1968. La parter are trei camere, iar la etaj două.

b) Stăreția - este așezată pe un colț de stâncă, cu fața spre miazăzi. Jos, într-un demisol,

se află bucătăria și trapeza. Întreaga construcție a fost ridicată între anii 1969-1972 de

meșterul local din Rohia Hosu Ioan, cu ajutorul viețuitorilor mănăstirii.

c) Casa cu Paraclis - clădirea este amplasată pe pintenul din față , care se ridică

abrupt, chiar în fața bisericii. A fost nevoie de dislocarea a zeci de tone de rocă până să se

creeze platforma necesară construcției.Lucrările de construcție au durat doi ani (1973-

12 Pr. Vasile, Augustin, ,,Episcopia Maramureșului. Organizarea administrativă”, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2006, p. 155.13 Pr. Nicolae, Busescu, ,,Mănăstirea ,,Sf. Ana” din Rohia (jud. Maramureș), Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucerești, 1976, pp. 5-6.

9

Page 10: Lucrare Seminar - Rohia

1975). În fața clădirii s-au construit scări în formă semicirculară, adevărate propilee, cu

două terase. Paraclisul a fost pictat de către pictorul Gheorghe Busuioc, in cursul anului

1979. A fost ridicată sub stăreția Arhimandritului Serafim Man.14

d) Clopotnița și altarul de vară - construcții majestoase, în stilul turlelor de la

vechile biserici maramureșene. Au fost ridicate în timpul starețului Serafim Man, la fel

ca și drumul de acces.

e) ,,Casa din deal” – are două nivele, cu verande, de unde pot fi admirate toate

împrejurimile. Construcția a început în anul 1977 și a fost terminată în anul 1979. În

prezent adăpostește reședința de la Rohia a PS Justin Sigheteanul și chilia ,,N.

Steindardt”.15

f) ,,Casa albă” -  o clădire impunătoare cu mansardă, a fost construită între anii 1988-

1992. Aici se află chiliile în care locuiesc o mare parte din vieţuitorii mănăstirii,

secretariatul şi contabilitatea, un apartament episcopal, iar la mansardă se află un salon

oficial pentru primirea oaspeţilor.

g) ,,Colțul maramureșan” - Alcătuit dintr-o biserică și casă, ambele din lemn,

au fost proiectate de către arhitectul Dorel Cordoș în anul 2001. Casa de lemn, este

pentru cazarea pelerinilor și a oaspeților mănăstirii, iar biserica de lemn cu hramul

„Sfânta Ana”, adăpostește muzeul mănăstirii.

h) Centrul cultural ,,N. Steinhardt” - În anul 2008, s-au început lucrările de

construire a Centrului cultural-monahal „N. Steinhardt”, clădire ce va fi alcatuită din

două corpuri. Un corp este „turnul tezaur” ce va adăposti muzeul mănăstirii, muzeul N.

Steinhardt, biblioteca, arhiva mănăstirii, iar celalalt corp de clădire va cuprinde: trapeza

mănăstirii și bucataria cu toate dependențele, stăreția, sala de conferințe, sala de lectură,

editura mănăstirii etc. Lucrările la cladire sunt în plină desfășurare.

i) Biserica nouă - Biserica veche a fost desfăcută cu grijă de vieţuitorii mănăstirii,

iar materialele din care a fost construită au fost refolosite în zidurile noii biserici.

Biserica este în formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc în faţă, cu un singur turn cupolă

ce conţine elemente moldoveneşti şi pentru ca spaţiul cerea o biserică chivot, înălţată pe

14 Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, pp.39-40.

15 Ibidem, p. 43.10

Page 11: Lucrare Seminar - Rohia

verticala, se foloseste o înalţime de biserică maramureşană, (48 m de la bază, ea având o

lungime de 22 m). O notă aparte va fi conferită ansamblului de la subsol, ce cuprinde o

sală a mormintelor şi un paraclis cu încăperile aferente (capelă, altar, proscomidiarul şi

diaconiconul). Din 1998 s-a dat în folosinţă paraclisul de la demisol, cu hramul „Sfântul

Ierarh Nicolae”, paraclis în care se oficiază toate sfintele slujbe ale mănăstirii şi care a

fost împodobit cu iconostasul şi icoanele vechii biserici. Pe faţada deja terminată a noii

biserici s-a executat, în mozaic, icoana Deisis - copie a celei de la Sfânta Sofia din

Constantinopol, iar în anul 2005, tot în mozaic, cei doisprezece sfinţi Apostoli. În

pridvorul bisericii s-au pictat doua icoane în mozaic, una cu „Adormirea Maicii

Domnului” hramul mare al manastirii si una cu „Izvorul Tămăduirii”, hramul mic.

6. Monahul Nicolae Steinhardt și mănăstirea

Nicolae Steinhardt a ajuns la Rohia la recomandarea lui Constantin Noica în 1973, revenind de

mai multe ori pe an, având ca principală îndeletnicire fișarea cărților și organizarea bibliotecii

mănăstirii. În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca anul următor să se stabilească definitiv

acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Justinian. După o veme, Steinhardt a tot cerut să fie

călugărit. Iar Pr. Serafim i-a promis că-l va călugări, numai că starețul începuse deja lupta cu cancerul.

Deoarece medicii nu-i mai dădeau decât câteva zile de viață, părintele s-a rugat Maicii Domnului

rugându-o să-lvindece de mai are vreun rost pe lume, dacă nu, să-l ia. Cu câteva zile înainte de hramul

din 15 august 1989, se întoarce de la Cluj pentru a-și aștepta sfârșitul la mănăstire. Părintele nu a dorit

să-și calce promisiune dată lui Steinhardt și să moară fără să-l fi călugărit, așa că, la data de 16 august

1980 Nicolae este tuns în monahism de către părintele Serafim în paraclisul mănăstirii. Călugăria s-a

făcut noaptea, fără public, pentru a nu prinde de veste Securitatea, iar aprobarea Arhiepiscopului

Teofil s-a obținut ulterior.

Devenit monahul Nicolae, Steinhardt participa la Sfânta Liturghie și la Miezonoptică, se ocupa

de bibliotecă, făcea meditații cu tinerii frați și seminariști, și era și clopotarul mănăstirii. La mănăstire

pune în ordine toate cele 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii, iar în

paralel își intensifică și activitatea literară. În perioada 1980-1989, în calitate de călugăr, Steinhardt

primește de la episcopul Justinian ,,dezlegarea”, ca și imboldul, de a continua să scrie pentru diferite

reviste. Este acceptat mai ales la revistele din Ardeal – Steaua, Tribuna, Vatra, Familia și Viața

Românească. Eseurile teologale și mai ales predicile le trimitea la Timișoara, mitropolitului Nicolae

Corneanu, pentru a fi publicate în Mitropolia Banatului, fiind publicate sub pseudonimul ,,Nicolae

Delarohia”.

11

Page 12: Lucrare Seminar - Rohia

Deoarece i se confiscă pentru a doua oară Jurnalul Fericirii, acesta reface textul într-o nouă

versiune, cunoscută ca ,,Jurnalul fericirii – varianta inedită”, fiind ascunsă în podul mănăstirii.

Vârsta, dar mai ales bolile (seferea de intestine, inimă și de angină pectorală) îl determină să-și

adune toate gândurile într-un volum antologic ,,Eseuri vechi și noi”, considerat reprezentativ pentru

activitatea sa publicistică.16

Trece la cele veșnice în data de 30 martie 1989 în spitalul județean din Baia Mare, înconjurat de

starețul Jutin Hodea și câțiva monahi și prieteni. Duminică, 2 aprilie, a fost înmormântat în cimitirul

mănăstirii, după o emoționantă slujbă prezidată de IPS Justinian Chira.

7. ÎncheiereAruncând o scurtă privire asupra paginilor scrise, dar și a celor nescrise, din istoria acestei

mănăstiri, ne putem da seama că acest așezământ se statornicește și este pătruns în activitatea sa de

aceleași năzuințe de care sunt pătrunse toate așezămintele Bisericii noastre strămoșești, anume de a-i

ajuta pe credincioși să-și petreacă în deplină rânduială viața, săvârșind binele și biruind răul.

Mănăstirea Rohia va rămâne o oază de odihnă și liniște sufletească pentru toți cei ce vor păși

peste pragul ei, după cum va rămâne o vatră părintească scumpă pentru toți cei ce s-au împărtășit de

duhul ei, pentru toți cei ce s-au format duhovnicește sub oblăduirea ei și cu atât mai mult pentru cei ce

se străduiesc până astăzi pe făgașul rostuit de întemeietorul și de ctitorii ei.

Bibliografie

Izvoare

16,,Rohia – eternizarea fericirii” în Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 17/ 2012, Editura Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2012, pp. 192-195.

12

Page 13: Lucrare Seminar - Rohia

1. Adrian Rusu, Nicolae Sabău, Ileana Burnichioiu, Ioan Vasile

Leb, ,,Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și

Maramureș, Presa Universitară, Cluj-Napoca, 2000, 286 p.

Lucrări

1. Monahismul Ortodox Românesc, vol. I, Editura Basilica, București,

2014, 745 p.

2. Episcop Emilian Birdaș, ,,Satul și mănăstirea Rohia din Țara

Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, 268 p.

3. Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”,

Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia

Mare, 2009, 284 p.

4. Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a,

Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, 86 p.

5. Pr. Prof. Dr. Nicolae Buzescu, ,,Mănăstirea «Sf. Ana» din Rohia”,

Editura Institutulu Biblic și de misiune Ortodoxă, București, 1976, 17 p.

Reviste

1. Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 17/ 2012, Editura

Centrulul Universitar Nord, Baia Mare, 2012, 326 p.

13

Page 14: Lucrare Seminar - Rohia

2. Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 18/ 2013, Editura

Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2013, 442 p.

3. Familia română, Anul 13, Nr. 2, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2012,

156 p.

14