Lucrare Seminar - Rohia
-
Upload
les-adrian -
Category
Documents
-
view
36 -
download
0
description
Transcript of Lucrare Seminar - Rohia
Universitatea Babeș-Bolyai
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Secția: Teologie Pastorală
Disciplina: Istoria Bisericii Ortodoxe Române
Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia
‒ lucrare de seminar ‒
‒ semestrul I ‒
Îndrumător: Pr. Cosmin Cosmuța
Student: Leș Adrian - Radu
Cluj-Napoca
2014
CUPRINS
1. Introducere
2. Privire generală asupra Țării Lăpușului
3. Obârșia mănăstirii
4. Stareții
5. Ansamblul mănăstirii
6. Monahul Nicolae Steinhardt și mănăstirea
7. Încheiere
2
Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia
1. Introducere
În Transilvania, leagăn de plămădire a poporului român, încreștinat încă din începuturile ființării
sale ca neam, monahismul a pătruns atât prin Banat, prin centrele de iradiere monastică: mănăstirea
Sf. Ioan Botezătorul de la Morisena (Cenad) și Hodoș Bodrog și altele încă mai înaintea acestora, cât și
prin Dobrogea, prin vetrele monastice din jurul scaunului mitropolitan de la Tomis, precum și prin
Moldova și Țara Românească, prin horepiscopi și călugări.
2. Privire generală asupra Țării Lăpușului
Mănăstirea ,,Sfânta Ana”‒ Rohia se află în partea de nord-vest a patriei noastre, în Transilvania
de nord, nu departe de munții Țibleș și Gutin, în marginea podișului Transilvaniei, între dealurile nu
prea înalte ale Someșului, în Țara Lăpușului.
,,Precum se deosebesc ramurile unui arbore, susținute de aceeiași tulpină, hrănite de aceeași sevă
și încălzite de același soare, tot așa și populația Tării Lăpușului are aceeași tulpină daco-romană,
sănătoasă, dârză, trainică, statornică și luminoasă.”1
Din punct de vedere istoric, în decursul timpurilor, Țara Lăpușului nu a format întotdeauna o
autoritate administrativă, ceea ce, poate, explică micile deosebiri între locuitorii acestui ținut. Astfel, o
parte din acest teritoriu, anume cel din vest, era încadrat ținuturilor dinspre apus, cetății Chioarului, iar
partea din sud a aparținut Gherlei sau Cetății Ciceului.2
În aceste împrejurări a fost și sub stăpânirea domnului moldovean Petru Rareș, pe care locuitorii
români de aici l-au ajutat în luptele pe care acesta le-a purtat aici în Transilvania împotriva
ferdinandiștilor, în 1529, și pe care armata moldoveană le-a zdrobit la Feldioara, ,,unde a fost susținut
de românii din Țara Lăpușului.”3
Tot în aceste ținuturi din apropierea mănăstirii a trăit și eroul popular, pe care poporul nostru l-a
iubit atât de mult, încununându-l cu nimbul miracolului legendei, Pintea Viteazul, haiducul, care,cum
1 Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, p. 20.2 Grigore Posea, ,,Țara Lăpușului”, București, 1962, p. 16.3 Istoria României, Editura Academiei, vol. II, 1962, p. 635.
3
spune istoricul maghiar Kádár János în monografia sa Solnok Doboka, ,,de la cei bogați lua și la cei
săraci dădea.”4
Acesta s-a născut într-un sat vecin cu Rohia, în Măgoaja. Casa în care s-a născut a existat în
acest sat până în urmă cu câțiva zeci de ani, când s-a distrus, așa cum s-au distrus, dintr-o vinovată
neștiință și nepăsare, multe din comorile noastre populare.
Acesta e deci cadrul geografic și istoric în care se află satul Rohia, unde este așezată
mănăstirea ,,Sf. Ana”, al cărei scurt istoric vom încerca să-l redăm în cele ce urmează.
3. Obârșia mănăstirii
Ca mai toate ctitoriile de sfinte locașuri mănăstirești, învăluite în legendă, și mănăstirea ,, Sfânta
Ana” din Rohia se naște dintr-o poveste devenită legendă.
Astfel, Pr. Nicolae Gherman, tată a 10 copii, este copleșit de pierderea fiicei Anuța, trecută la
Domnul în noiembrie 1922, în vârstă de numai 10 ani. Nopți de-a rândul, copila se arătă în vis tatălui
ei spunându-i să facă ,,o casă Maicii Domnului”, în Dealul Viei. Îndureratul părinte povestește câtorva
oameni visul, apoi, sprijinit de consăteni, hotărăște ridicarea unei mănăstiri. Și astfel, într-o zi, preotul
Nicolae pornește spre Dealul Viei, împreună cu câțiva apropiați ai săi, printre care și crâsnicul Cupșa
Iov, ca să stabilească locul pentru viitorul locaș sfânt. Ajunși într-o poiană, infig crucea în locul în
locul unde se descindea spre Valea Bisericii, unde a existat prima biserică a satului. Peste câteva zile
însă, constată uimiți că aceastăcruce pe care o așezaseră acolo nu mai era la locul ei, ci se află în altă
parte, pe locul actual al bisericii, loc stâncos unde se adunau înainte doar căprioarele la soare.
Cu toții au socotit că acesta nu poate fi decât un semn revelat prin care se arată locul unde
trebuie să fie așezată biserica sfintei mănăstiri.5
La zidirea mănăstirii s-a lucrat mult, s-au defrișat cca. 2 ha de pădure, loc cumpărat de Pr.
Nicolae de la familia Csizer Bela, proprietar al Dealului Viei, iar din cauza locului inaccesibil
mijlocelor e transport, a fost necesară aducerea materialelor de construcție a bisericii înșirându-se
oamenii pe panta dealului ca peretele, unul după altul, din vale până în vârful dealului, dându-și
cărămizile din mână în mână, din apropierea bazei dealului și până în vârf.
După mai multe greutăți, s-a reușit ca în timp de doi ani (1923-1925) să fie zidită biserica,
clopotnița și stăreția mănăstirii cu trei camere, numită și ,,casa din deal”. În același timp, s-a zidit în
vale, tot pentru mănăstire, o căsuță, un grajd și o fântână.
4 János, Kádár, ,,Monografia”, vol. I, Dej, 1901, în ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie” de Episcop Justinian Chira, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, p. 23.5 Episcop Emilian Birdaș, ,, Satul și mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, pp. 169-170.
4
În 1925, terminându-se biserica, ctitorul ei, Pr. Nicolae Gherman, trimite episcopului Nicolae
Ivan Actul fundațional.
Sărbătoarea sfințirii mănăstirii de la Rohia și a primului ei hram (Adormirea Maicii Domnului)
s-a desfășurat într-un cadru deosebit de înălțător, după un program dinainte stabilit. De la Cluj a venit,
încă din ajun, Corul Episcopiei, în frunte cu dirijorul Prof. Dr. Vasile Petrașcu, căruia mai înainte i s-a
dat dispoziție să pregătească corul pentru sfințirea mănăstirii Rohia.
La acest praznic au luat parte cel puțin 10000 de credincioși după cum spune însuși P.S. Nicolae
Ivan cu bucurie, într-o adresă pe care o trimite P.S. Sale Episcopului Nechita Duma al Argeșului.6
Înființarea mănăstirii de la Rohia a fost aprobată de către Sfântul Sinod Al Bisericii Ortodoxe
Române în ședința de lucru din 19 noiembrie 1926. Hotărârea Sf. Sinod a fost comunicată Episcopiei
Clujului prin adresa nr. 890/1926, cu observația ca din titlul mănăstirii să fie schimbat
cuvântul ,,Anuța” în ,,Sf. Ana”. Astfel, mănăstirea și-a primit numele ce-l poartă până astăzi.7
Astfel, prin sfințirea acestui dumnezeiesc așezământ, s-a înnodat tradiția strămoșească, ruptă cu
aproape două veacuri înainte de tunurile lui Bucow, fiind dată poporulu dreptcredincios din această
parte a țării, această modestă mănăstire spre duhovnicească mângâiere.
4. Stareții
I. Pr. Nicolae Gherman(1877-1959) ctitorul mănăstirii. Originar din Rohia, din
familie de preot, părintele Nicolae Gherman a fost legat de ea şi de săteni, în întreaga sa
viaţă pe care şi-a pus-o în slujba Bisericii Ortodoxe, fiind prezent timp de o jumătate de
secol în orice împrejurare a vieţii, în cadrul manifestărilor sociale şi spirituale ale satului.
A absolvit Seminarul Pedagogic „Andreian” din Sibiu în 1899 iar în noiembrie acelaşi an
a fost hirotonit preot pe seama parohiei Rohia, unde a slujit până în anul 1940 când, din
cauza Dictatului de la Viena, a fost nevoit să părăsească satul pentru care a ostenit atât de
mult. în anul 1947 s-a pensionat şi s-a stabilit la Dej. A trecut la cele veşnice la 20 iunie
1959.
II. Ieromonahul Chentirion Sava (stareţ 1926-1927), originar din judeţul Buzău,
născut la 5 noiembrie 1905 în localitatea Trestia. A fost tuns în monahism la 9
septembrie 1923 la Mănăstirea Stânisoara, Episcopia Argeşului. A fost hirotonit preot de
Prea Sfinţitul Nicolae Ivan, Episcopul Clujului, în august 1926, când a fost rânduit stareţ
6 Pr. Augustin, Faur, ,,Mănăstirea ,,Sfânta Ana” Rohia”, Cluj, 1944, p.10.7 Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, pp. 69-73.
5
al noii mănăstiri. A început sa impulsioneze viaţa mănăstirii prin întocmirea unui
regulament şi prin organizarea vieţii după modelul celorlalte mănăstiri ortodoxe ; dar din
cauza marilor greutăţi a ramas stareţ al ei doar până la 1 septembrie 1927 când a fost
trimis în parohia Borşa din Maramureş.
III. Ieromonahul Sebastian Sîrca locţiitor de stareţ din 1 septembrie 1927 până la 2
martie 1928 când este trimis la parohia Borşa pentru a-l înlocui pe ieromonahul
Chentirion Sava care a fost, între timp, încorporat.
IV. Ieromonahul Severin Grigorescu (stareţ 1928-1931), a venit împreună cu
Sebastian Sârca de la mănăstirea Putna, unde vieţuiseră ca fraţi. Din cauza lipsei de
experienţă, a greutăţilor materiale şi necunoscând mentalitatea credincioşilor de pe aceste
meleaguri în 15 ianuarie 1931 cere sa fie eliberat din stăreţie.
V. Protosinghelul Gherontie Guțu (stareţ 1931-1937), originar din Basarabia, a
fost un monah priceput, cu multă experienţă şi bun cunoscător al vieţii monahale. S-a
născut la 26 octombrie 1887, în comuna Holeşniţa, judeţul Soroca. În 1915 a fost tuns în
monahism iar la 29 iunie 1918 a fost hirotonit preot fiind numit, la 3 iulie 1918, stareţ la
mănăstirea Căpriana. La 1 martie 1931 protosinghelul Gherontie Guțu depune o cerere la
Episcopia Clujului prin care cere sa-i fie încredinţată conducerea mănăstirii Rohia din
care doreşte să facă „un nou Sion românesc”. În calitatea sa de stareţ a reuşit să
organizeze viaţa monahală, să achite toate datoriile care planau asupra mănăstirii
(aproximativ 325.000 lei în 1934), să termine de construit casa de lângă biserică (1936),
să repare şi să mărească biserica (1937) şi să formeze în jurul său o obşte alcătuită din 14
vieţuitori. Înzestrat cu o aleasă cultură, s-a îngrijit şi de pregătirea teologică a
vieţuitorilor mănăstirii. În acest scop a trimis, între anii 1931-1937, şapte fraţi la
Seminarul monahal de la Cernica, pe care i-a întretinut, la studii, pe cheltuiala mănăstirii.
S-a stins din viaţă la 1 august 1937, la vârsta de 50 de ani.8
VI. Ieromonahul Teofan Mătăsaru (stareţ 1937-1938), a condus mănăstirea doar un
an fiindcă la 11 octombrie 1938 părăseşte mănăstirea, reîntorcându-se la parohia
Jurtelnicul Hododului, de unde venise.
8 Episcop Justinian Chira, ,,Mănăstirea ,,Sf. Ana” Rohia. Monografie”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia Mare, 2009, pp. 198-202.
6
VII. Ieromonahul Ivistion Sava (stareţ 1939-1940). În perioada 1938-1939
mănăstirea a fost administrată de preotul ctitor Nicolae Gherman. Din iulie 1939 şi până
la 3 septembrie 1940 mănăstirea a fost condusă de parintele Ivistion Sava. Parintele
Ivistion împreună cu câţiva vieţuitori au părăsit mănăstirea în urma odiosului Dictat de la
Viena (1940), când Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei.
VIII. Ieromonahul Nifon Matei (stareţ 1940-1944), originar din Munţii Apuseni, s-a
născut la 8 iulie 1913 în comuna Scărişoara. La 5 octombrie 1929 intră ca frate la
mănăstirea Rohia fiind tuns în monahism la 24 decembrie 1936 şi trimis la studii la
Seminarul monahal din Cernica. La 13 octombrie 1940 a fost hirotonit diacon iar la 10
noiembrie 1940 a fost hirotonit preot. A preluat conducerea mănăstirii în noiembrie 1940
în timpuri deosebit de grele de sub ocupaţia hortystă. Deşi în vârstă de numai 27 de ani,
înfrunta greutăţile şi cu toate ororile ocupaţiei străine şi ale războiului viaţa din mănăstire
a înflorit, iar obştea ei s-a ridicat la 7 vieţuitori. Stareţul Nifon Matei s-a stins din viaţă la
21 iunie 1944 pe când avea doar 31 de ani.
IX. Arhiepiscopul Justinian Chira (stareţ 1944-1973), s-a născut la 28 mai 1921 în
satul Plopiş, judeţul Maramureş. La 12 martie 1941 a fost primit frate la mănăstirea
„Sfânta Ana” - Rohia iar la 2 martie 1942 a fost tuns în monahism. La 15 august 1942 a
fost hirotonit diacon iar la 17 aprilie 1943 a fost hirotonit preot de către Episcopul
Nicolae Colan, al Vadului, Feleacului şi Clujului.9
Din 21 iunie 1944, în vârstă doar de 23 ani, a preluat conducerea mănăstirii. A condus
mănăstirea aproape 30 de ani, până în 9 septembrie 1973, dată când - pentru meritele sale
deosebite - a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului Feleacului şi Clujului. În
septembrie 1990 a fost ales Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi
Sătmarului. Subliniem faptul că Prea Sfinţitul Justinian este ctitorul bibliotecii mănăstirii,
el - şi după ridicarea la treapta arhieriei - a urmărit îndeaproape bunul mers al mănăstirii
şi ridicarea prestigiului său. Prin ucenicii pe care i-a lasat aici, printre care s-a remarcat în
mod deosebit stareţul Serafim Man (1973-1984), episcopul Justinian şi-a realizat toate
visele care nu au putut sa se materializeze până atunci. În decembrie 2009 a fost ridicat la
rangul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.10
9 Episcop Emilian Birdaș, ,, Satul și mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, pp. 177-195.10 ,,40 de ani de slujire arhierească ai Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Justinian”, în ,,Ortodoxia maramureșeană”, Anul XVIII, Nr. 18/ 2013, Editura Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2013, pp. 303-327.
7
X. Arhimandritul Serafim Man (stareţ 1973-1984). S-a nascut la 27 noiembrie
1935, în satul Boiereni, de lânga Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat
în obstea manastirii Rohia, iar dupa un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în
monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi
ieromonah slujind la manastire pâna în anul 1959. Din 1959, dupa Decretul 410, pâna în
1971 a slujit ca preot în parohiile Cupseni, Baiut si Costeni cu filia Dobric. În anul 1971
a revenit la manastirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit staret al manastirii Rohia.
A condus manastirea pâna în anul 1984 când, din motive de sanatate (cancer la gât), s-a
retras. El a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obstea Manastirii
si l-a calugarit. Dintre realizarile sale amintim : construirea „Casei cu Paraclis”, a „Casei
Poetului”, a „Altarului de vara”, aductiunea apei etc. În noiembrie 2010 la împlinirea
vârstei de 75 de ani a primit titlul de Cetatean de onoare al Orasului Târgu Lapus. La 27
decembrie 2012, de sarbatoarea Sfântului Arhidiacon Stefan, Preasfintitul Parinte
Episcop Justin Sigheteanul i-a acordat în semn de pretuire si respect „Crucea Voievodala
Maramuresana”. Arhimandritul Serafim Man a fost cel care la primit în obstea monahala
de la Rohia, pe Preasfintitul Justin Sigheteanul, în anul 1976.
A trecut la cele vesnice, marti 12 februarie 2013 si a fost înmormântat în cimitirul
manastirii, vineri 15 februarie 2013.11
XI. Episcopul Justin Hodea Sigheteanul (stareţ din 1988). Actualul stareţ s-a
născut la 23 iunie 1961 în localitatea Rozavlea - Maramureş, de pe Valea Izei. Este
absolvent al Seminarului Teologic din Cluj - Napoca şi al Facultăţii de Teologie „Andrei
Șaguna” din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, pe care a urmat-o între anii
1988-1992. Doctorand din 2005 la Facultatea de Teologie Ortodoxa Româna din Cluj-
Napoca. A intrat în mănăstire în anul 1976. A fost hirotonit diacon în septembrie 1983,
preot în 1984 iar în anul 1985 a fost tuns în monahism. A fost secretar la cancelaria
Mănăstirii Rohia pâna în anul 1988. În cursul anului 1988 i s-a încredinţat conducerea
provizorie a mănăstirii, iar la 24 mai 1989, conducerea Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului si Clujului l-a numit stareţ, al mănăstirii "Sf. Ana" Rohia. Pentru meritele sale,
în martie 1994, a fost ales arhiereu - vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a
11 Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, pp.20-32.
8
Maramureşului şi Sătmarului cu titlul „Sigheteanul” fiind hirotonit la 17 aprilie 1994, la
Mănăstirea Rohia.12
5. Ansamblul mănăstirii
a) Biserica veche - Lucrările de construcţie au început în anul 1923 şi au durat pâna în
anul 1925. Ele au fost executate cu multă osteneală şi eforturi deosebite, dar credinţa,
entuziasmul şi spiritul de sacrificiu ale ctitorului, credincioşilor din Rohia şi din satele din
jur au biruit. Biserica mănăstirii a avut următoarele dimensiuni : 17,80 m lungime, 5,70 m
lăţime şi 13 m Înalţime. Temelia ei a fost din piatră, iar zidurile din cărămidă, cu mici
ferestre de o parte şi alta. În dreptul altarului bisericuţa avea două abside mici, iar deasupra
naosului s-a ridicat o mică cupolă din lemn. În faţă, bisericuţa avea un pridvor, care se
sprijinea pe patru stâlpi frontali, iar pe frontonul de deasupra era pictatăîn frescă„Adormirea
Maicii Domnului”, icoana hramului mănăstirii. Interiorul bisericii a fost numai tencuit şi
văruit iar cu timpul pereţii ei au fost împodobiţi cu icoane. Iconostasul a fost simplu, din
lemn de brad, iar în 1979 a fost montat un iconostas nou, sculptat în lemn de stejar de Ioan
Velea originar din Rohia, iar icoanele de pe el au fost pictate de pictorul bisericesc
Gheorghe Busuioc, din Bucureşti. În anul 1996, din iniţiativa Prea Sfinţitului Justin,
arhiereu - vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, stareţul
mănăstirii, vechea bisericuţă a fost desfacută, iar pe locul ei a început construirea unei
biserici noi şi impunătoare. În prezent iconostasul şi o parte din icoanele din vechea
bisericuţă se află în paraclisul amenajat la demisolul noii biserici a mănăstirii.13
a) ,,Casa de stejar” - are formă dreptunghiulară, cu parter și etaj, construită între
anii 1965-1968. La parter are trei camere, iar la etaj două.
b) Stăreția - este așezată pe un colț de stâncă, cu fața spre miazăzi. Jos, într-un demisol,
se află bucătăria și trapeza. Întreaga construcție a fost ridicată între anii 1969-1972 de
meșterul local din Rohia Hosu Ioan, cu ajutorul viețuitorilor mănăstirii.
c) Casa cu Paraclis - clădirea este amplasată pe pintenul din față , care se ridică
abrupt, chiar în fața bisericii. A fost nevoie de dislocarea a zeci de tone de rocă până să se
creeze platforma necesară construcției.Lucrările de construcție au durat doi ani (1973-
12 Pr. Vasile, Augustin, ,,Episcopia Maramureșului. Organizarea administrativă”, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2006, p. 155.13 Pr. Nicolae, Busescu, ,,Mănăstirea ,,Sf. Ana” din Rohia (jud. Maramureș), Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucerești, 1976, pp. 5-6.
9
1975). În fața clădirii s-au construit scări în formă semicirculară, adevărate propilee, cu
două terase. Paraclisul a fost pictat de către pictorul Gheorghe Busuioc, in cursul anului
1979. A fost ridicată sub stăreția Arhimandritului Serafim Man.14
d) Clopotnița și altarul de vară - construcții majestoase, în stilul turlelor de la
vechile biserici maramureșene. Au fost ridicate în timpul starețului Serafim Man, la fel
ca și drumul de acces.
e) ,,Casa din deal” – are două nivele, cu verande, de unde pot fi admirate toate
împrejurimile. Construcția a început în anul 1977 și a fost terminată în anul 1979. În
prezent adăpostește reședința de la Rohia a PS Justin Sigheteanul și chilia ,,N.
Steindardt”.15
f) ,,Casa albă” - o clădire impunătoare cu mansardă, a fost construită între anii 1988-
1992. Aici se află chiliile în care locuiesc o mare parte din vieţuitorii mănăstirii,
secretariatul şi contabilitatea, un apartament episcopal, iar la mansardă se află un salon
oficial pentru primirea oaspeţilor.
g) ,,Colțul maramureșan” - Alcătuit dintr-o biserică și casă, ambele din lemn,
au fost proiectate de către arhitectul Dorel Cordoș în anul 2001. Casa de lemn, este
pentru cazarea pelerinilor și a oaspeților mănăstirii, iar biserica de lemn cu hramul
„Sfânta Ana”, adăpostește muzeul mănăstirii.
h) Centrul cultural ,,N. Steinhardt” - În anul 2008, s-au început lucrările de
construire a Centrului cultural-monahal „N. Steinhardt”, clădire ce va fi alcatuită din
două corpuri. Un corp este „turnul tezaur” ce va adăposti muzeul mănăstirii, muzeul N.
Steinhardt, biblioteca, arhiva mănăstirii, iar celalalt corp de clădire va cuprinde: trapeza
mănăstirii și bucataria cu toate dependențele, stăreția, sala de conferințe, sala de lectură,
editura mănăstirii etc. Lucrările la cladire sunt în plină desfășurare.
i) Biserica nouă - Biserica veche a fost desfăcută cu grijă de vieţuitorii mănăstirii,
iar materialele din care a fost construită au fost refolosite în zidurile noii biserici.
Biserica este în formă de cruce, cu pridvor brâncovenesc în faţă, cu un singur turn cupolă
ce conţine elemente moldoveneşti şi pentru ca spaţiul cerea o biserică chivot, înălţată pe
14 Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a, Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, pp.39-40.
15 Ibidem, p. 43.10
verticala, se foloseste o înalţime de biserică maramureşană, (48 m de la bază, ea având o
lungime de 22 m). O notă aparte va fi conferită ansamblului de la subsol, ce cuprinde o
sală a mormintelor şi un paraclis cu încăperile aferente (capelă, altar, proscomidiarul şi
diaconiconul). Din 1998 s-a dat în folosinţă paraclisul de la demisol, cu hramul „Sfântul
Ierarh Nicolae”, paraclis în care se oficiază toate sfintele slujbe ale mănăstirii şi care a
fost împodobit cu iconostasul şi icoanele vechii biserici. Pe faţada deja terminată a noii
biserici s-a executat, în mozaic, icoana Deisis - copie a celei de la Sfânta Sofia din
Constantinopol, iar în anul 2005, tot în mozaic, cei doisprezece sfinţi Apostoli. În
pridvorul bisericii s-au pictat doua icoane în mozaic, una cu „Adormirea Maicii
Domnului” hramul mare al manastirii si una cu „Izvorul Tămăduirii”, hramul mic.
6. Monahul Nicolae Steinhardt și mănăstirea
Nicolae Steinhardt a ajuns la Rohia la recomandarea lui Constantin Noica în 1973, revenind de
mai multe ori pe an, având ca principală îndeletnicire fișarea cărților și organizarea bibliotecii
mănăstirii. În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca anul următor să se stabilească definitiv
acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Justinian. După o veme, Steinhardt a tot cerut să fie
călugărit. Iar Pr. Serafim i-a promis că-l va călugări, numai că starețul începuse deja lupta cu cancerul.
Deoarece medicii nu-i mai dădeau decât câteva zile de viață, părintele s-a rugat Maicii Domnului
rugându-o să-lvindece de mai are vreun rost pe lume, dacă nu, să-l ia. Cu câteva zile înainte de hramul
din 15 august 1989, se întoarce de la Cluj pentru a-și aștepta sfârșitul la mănăstire. Părintele nu a dorit
să-și calce promisiune dată lui Steinhardt și să moară fără să-l fi călugărit, așa că, la data de 16 august
1980 Nicolae este tuns în monahism de către părintele Serafim în paraclisul mănăstirii. Călugăria s-a
făcut noaptea, fără public, pentru a nu prinde de veste Securitatea, iar aprobarea Arhiepiscopului
Teofil s-a obținut ulterior.
Devenit monahul Nicolae, Steinhardt participa la Sfânta Liturghie și la Miezonoptică, se ocupa
de bibliotecă, făcea meditații cu tinerii frați și seminariști, și era și clopotarul mănăstirii. La mănăstire
pune în ordine toate cele 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii, iar în
paralel își intensifică și activitatea literară. În perioada 1980-1989, în calitate de călugăr, Steinhardt
primește de la episcopul Justinian ,,dezlegarea”, ca și imboldul, de a continua să scrie pentru diferite
reviste. Este acceptat mai ales la revistele din Ardeal – Steaua, Tribuna, Vatra, Familia și Viața
Românească. Eseurile teologale și mai ales predicile le trimitea la Timișoara, mitropolitului Nicolae
Corneanu, pentru a fi publicate în Mitropolia Banatului, fiind publicate sub pseudonimul ,,Nicolae
Delarohia”.
11
Deoarece i se confiscă pentru a doua oară Jurnalul Fericirii, acesta reface textul într-o nouă
versiune, cunoscută ca ,,Jurnalul fericirii – varianta inedită”, fiind ascunsă în podul mănăstirii.
Vârsta, dar mai ales bolile (seferea de intestine, inimă și de angină pectorală) îl determină să-și
adune toate gândurile într-un volum antologic ,,Eseuri vechi și noi”, considerat reprezentativ pentru
activitatea sa publicistică.16
Trece la cele veșnice în data de 30 martie 1989 în spitalul județean din Baia Mare, înconjurat de
starețul Jutin Hodea și câțiva monahi și prieteni. Duminică, 2 aprilie, a fost înmormântat în cimitirul
mănăstirii, după o emoționantă slujbă prezidată de IPS Justinian Chira.
7. ÎncheiereAruncând o scurtă privire asupra paginilor scrise, dar și a celor nescrise, din istoria acestei
mănăstiri, ne putem da seama că acest așezământ se statornicește și este pătruns în activitatea sa de
aceleași năzuințe de care sunt pătrunse toate așezămintele Bisericii noastre strămoșești, anume de a-i
ajuta pe credincioși să-și petreacă în deplină rânduială viața, săvârșind binele și biruind răul.
Mănăstirea Rohia va rămâne o oază de odihnă și liniște sufletească pentru toți cei ce vor păși
peste pragul ei, după cum va rămâne o vatră părintească scumpă pentru toți cei ce s-au împărtășit de
duhul ei, pentru toți cei ce s-au format duhovnicește sub oblăduirea ei și cu atât mai mult pentru cei ce
se străduiesc până astăzi pe făgașul rostuit de întemeietorul și de ctitorii ei.
Bibliografie
Izvoare
16,,Rohia – eternizarea fericirii” în Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 17/ 2012, Editura Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2012, pp. 192-195.
12
1. Adrian Rusu, Nicolae Sabău, Ileana Burnichioiu, Ioan Vasile
Leb, ,,Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Banat, Crișana și
Maramureș, Presa Universitară, Cluj-Napoca, 2000, 286 p.
Lucrări
1. Monahismul Ortodox Românesc, vol. I, Editura Basilica, București,
2014, 745 p.
2. Episcop Emilian Birdaș, ,,Satul și mănăstirea Rohia din Țara
Lăpușului, județul Maramureș”, Editura Diacon Coresi, 1994, 268 p.
3. Episcop Justinian, Chira, ,,Mănăstirea ”Sf. Ana” Rohia. Monografie”,
Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Baia
Mare, 2009, 284 p.
4. Arhim. Serafim Man, ,,Mănăstirea Rihia. Maramureș.”, Ediția a II-a,
Editura Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, 1989, 86 p.
5. Pr. Prof. Dr. Nicolae Buzescu, ,,Mănăstirea «Sf. Ana» din Rohia”,
Editura Institutulu Biblic și de misiune Ortodoxă, București, 1976, 17 p.
Reviste
1. Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 17/ 2012, Editura
Centrulul Universitar Nord, Baia Mare, 2012, 326 p.
13
2. Ortodoxia maramureșeană, Anul XVII, Nr. 18/ 2013, Editura
Centrului Universitar Nord, Baia Mare, 2013, 442 p.
3. Familia română, Anul 13, Nr. 2, Editura EUROTIP, Baia Mare, 2012,
156 p.
14