1 Ghenuþã Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeþuluiVaslui, Bucureºti, 1980, p. 280-282.

2 Gh. Ghibãnescu, Surete ºi izvoade, vol. XVI, Iaºi, 1926, p. 125.3 C. Chiriþã, Dicþionar geografic al judeþului Vaslui, Bucureºti, 1889, p. 131-132.4 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi monumentelor medie-

vale din Moldova,Bucureºti, 1974, p. 614. 5 Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, partea 1, Bucureºti, 1991, p. 793.

Olãneºtii: ctitoria lui Mihai vodã Racoviþã(comuna Zãpodeni, judeþul Vaslui)

Lucian Valeriu Lefter

Prin tradiþie orice ruinã necunoscutã este atribuitã lui ªtefan cel Mare,întocmai ca ºi ruinele unei biserici aflate la est de satul Portari, comunaZãpodeni, judeþul Vaslui. Persistã, totuºi, nedumerirea asupra faptului cãîntr-un repertoriu arheologic a putut fi înseratã o asemenea informaþie pre-luatã din Chestionarul lui Al. Odobescu, arãtându-se cã la est de Portari pelocul numit „Olãneºti”, „s-ar afla ruinele unui palat ºi unei biserici ziditã deªtefan cel Mare”1. Faptul nu poate stârni decât nedumerire întrucât nu s-aapelat la izvoarele documentare publicate pentru a se verifica veridicitateaunei informaþii, care de la prima vedere trebuia sã suscite spiritul critic. Osimplã rãsfoire a volumului al XVI-lea din Suretele ºi izvoadele adunate deGh. Ghibãnescu ar fi elucidat pe deplin problema ruinelor de la Olãneºti2.

Deºi în dicþionarul geografic al judeþului Vaslui al lui C. Chiriþã din 18893,se stabilea cât se poate de limpede cã sub numele de Olãneºti se afla o moºieaflatã la est de satul Portari din comuna Zãpodeni, unde Mihai Racoviþã ºi-aconstruit o bisericã ºi un palat în a treia sa domnie, totuºi N. Stoicescu4 faceconfuzie între trei localitãþi diferite, cu aproximativ acelaºi nume din judeþulVaslui; se considera cã este vorba despre o aºezare dispãrutã numitã Olãneº-tii, care a avut vechea denumire de Popoiugi, unde în secolul al XVIII-leaMihai Racoviþã a construit o bisericã. Era o evidentã eroare: Olãneºtii dinþinutul Tutova nu puteau fi confundaþi cu cei din þinutul Vaslui, în acest dinurmã þinut fiind chiar douã aºezãri: Olãneºtii de lângã Fereºti ºi Olãºeii de pevalea ªacovãþului.

Tezaurul toponimic al României5 a identificat cele trei toponime în sen-sul celor afirmate de noi mai sus. Primul toponim este cel al satului Olãneºtii

Lucian Valeriu Lefter

6 Ibidem. Rectificãm: Olãneºtii nu se aflau partea de nord a actualului sat Portari dincomuna Zãpodeni, ci la est de Portari. Satul este atestat la începutul veacului al XVII-lea.Un Istratie de Olãneºti era martor la 2 aprilie 1630 iar în anul urmãtor, 1631, aflãm cãexista ºi un Nacul, aprod, din acelaºi sat. Pãtraºco din Olãneºti trãia la 1659. (Gh. Ghi-bãnescu, op. cit., p. 48, 53, 82-83). Logofãtul Racoviþã Cehan cumpãrã în Olãneºti, pãr-þile lui Ionaºcu Piratcu, în zapisele cãruia este pomenit ºi un vechi trup de moºie, bãtrâ-nul lui Pintilie Olãnescu (DJAN Iaºi, Ministerul de Justiþie. Anaforale, nr. 20, f. 187r).

7 Olãºeii sunt atestaþi ca existând în vremea lui ªtefan cel Mare, care emite un uricpentru acest sat (Catalog de documente din Arhivele Statului Iaºi. Moldova (1398-1595),vol. I, întocmit de Virginia Isac, doc. 156). În acest sat la jumãtatea secolului XVII (1665,1667 etc.) intrã cumpãrãtor State abagerul, iar la 1755 stãpînea Constantin Proca, serdarde Orhei, în „Olãºenii ot Vaslui” (Vezi Th. Codrescu, Uricariul, vol. XIV).

8 Olãneºtii de pe Bârlad era satul lui Popoiuc, de unde ºi Popoiugii. Hotarul luiPopoiuc îl gãsim la 1433 ca fiind la sud de satul lui Docolin, care este Docolina de astãzi.(Documenta Romaniae Historica, A. Moldova (1384-1448), vol. I întocmit de C. Ciho-daru, I. Caproºu ºi L. ªimanschi, Bucureºti, 1975, doc. 117). La 1657 unii dintre stãpâ-nii din Olãneºti ºtiau despre „uricul strãmoºului nostru lui Olan”, din care vindeau „toatã

din þinutul Vasluiului6. Ruinele bisericii Racoviþeºti se aflã ºi astãzi în veci-nãtatea esticã a satului Portari din comuna Zãpodeni. Al doilea toponim estecel al unui fost sat numit Olãºeii7 sau Olãºenii, aflat în partea de nord a satuluiCoticul din comuna Todireºti, acelaºi þinut Vaslui, pe valea pârâului ªacovãþ.În sfârºit, al treilea toponim identic, din acelaºi judeþ, a fost identificat pe râulBârlad, lângã actualul sat Chiþcani, din comuna Costeºti, care în vechime apar-þinea fostului þinut Tutova. Aici o moºie a pãstrat aceastã denumire, Olãneºtii8,în amintirea fostului sat, care la rândul lui avusese o altã denumire: Popoiugii.

80

Olãneºtii: ctitoria lui Mihai vodã Racoviþã 81

partea noastrã din sat din Olãneºti pre Bârlad, în þinutul Tutovii, mai jos de Docolina ces-ar fi chemat mai demult Popoiugi. (M. Costãchescu, Documente moldoveneºti înaintede ªtefan cel Mare, vol. I, Iaºi, 1932, p. 358).

9 Numele de botez al marelui logofãt este Iftode (aºa cum este numit în uneledocumente), Racoviþã fiind o poreclã, probabil de la valea Racovei unde s-ar fi nãscut.Am expus aceastã problemã într-o comunicare: Lucian Valeriu Lefter, Neamul Cehan-Racoviþã. Observaþii pe marginea unei vechi spiþe genealogice, comunicare susþinutã la20 aprilie 2004, în cadrul Filialei Iaºi a Comisiei de Heraldicã, Genealogie ºi Sigilografiea Academiei Române. Spiþa genealogicã avutã în atenþia noastrã este din 26 decembrie 1831,pãstratã însã într-o copie autentificatã din 27 martie 1844, întocmitã de rãzeºii Cehãneºti(DJAN Iaºi, Tribunalul jud. Iaºi, secþia a II-a, dos. 648, (tr. 1349, op. 1501), f. 217-218).Documentul a fost semnalat de generalul M. Racoviþã-Cehan (Familia Racoviþã-Cehan,vol. I, Genealogie ºi istorie, Bucureºti, 1942, p. 8). Spiþa de faþã motiveazã recercetareaînceputurilor acestui neam, revizuirea opiniilor introduse în istoriografie de Gh. Ghibã-nescu ºi M. Racoviþã-Cehan. La rãdãcina arborelui genealogic sunt indicaþi, în succesi-une, patru strãmoºi: Tintiul, Horja, Stan ºi Cehan bãtrânul. A cincea generaþie este repre-zentatã de cei trei fii ai bãtrânului Cehan: Petre Cehan pârcãlabul, Balan Cehan ºi IonaºcuCehan pitarul. Din a ºasea generaþie, potrivit acestei surse, face parte Iftode Cehan, marelogofãt al Moldovei în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea.

10 C. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, ed. Dinu C. Giurescu, Bucureºti,2000, p. 165.

Fãcând, aºadar, lãmuririle cuvenite ºi identificând corect Olãneºtii luiMihai vodã Racoviþã în vecinãtatea actualului sat Portari, pe teritoriul comu-nei Zãpodeni, vom trece la derularea faptelor istorice.

Cel mai de seamã dintre numeroºii descendenþi ai marelui logofãt Iftode -Racoviþã Cehan9, Mihai Racoviþã, a fost domn de cinci ori în Moldova ºiÞara Românescã între anii 1703ºi 1744; de trei ori a domnit înMoldova. De altfel, cea mai dura-bilã domnie a fost cea de-a treia,în Moldova, între anii 1715-1726,drept pentru care C. C. Giurescuavea sã spunã despre el cã a avut„cea mai lungã domnie în rãstim-pul de la Vasile Lupu pânã laMihail Sturdza”10. Dintre fiii sãi,Constantin Racoviþã a domnit de patru ori, între 1753-1764, iar fratele acestuia,ªtefan, doar o singurã datã.

Cronicile vremii atestã faptul cã în a treia sa domnie, între 1715-1726,„Mihai Vodã [Racoviþã] a zidit o bisericã în satul numit Olãneºti. Epistat laaceastã zidire era preacuviosul ieromonah, preotul Ezechiil pe atunci egumen

Lucian Valeriu Lefter

11Cronica Ghiculeºtilor. Istoria Moldovei dintre anii 1695-1754, ed. NestorCamariano ºi Ariadna Camariano-Cioran, Bucureºti, 1966, p. 239. Iezechil era egumenal mãnãstirii din Copou, Sfinþii Atanasie ºi Chiril.

12 Cronica anonimã a Moldovei 1661-1729 (Pseudo-Amiras), ed. Dan Simonescu,Bucureºti, 1975, p. 100; Vezi ºi Cronica anonimã a Þãrii Moldovei (1662-1733) deAlexandru Amiras, în Mihail Kogãlniceanu, Cronicele Romaniei sau Letopiseþele Mol-dovei ºi Valahiei, ed. II, tom. III, Bucureºti, 1874, p.141; Istoricul Constantin C. Giu-rescu foloseºte informaþia din Pseudo-Amiras: „Un detaliu caracteristic pentru fireastrânsã a domnului e cã la ridicarea bisericii de la Olãºeni, ctitoria sa, s-au luat «laviþeleºi scândurile» de pe la «dughenile jidovilor din Iaºi» ºi s-au întrebuinþat ca material deconstrucþie” (Istoria românilor, vol. III, partea 1, Bucureºti, 1942, p. 230; Istoria româ-nilor, vol. III, ed. Dinu C. Giurescu, Bucureºti, 2000, p. 166).

13 Th. Codrescu, Uricariul, vol. XVI, Iaºi, 1891, p. 304-305; Gh. Ghibãnescu, op. cit.,p. 125: „Satul Olãneºtii ot Vasluiu” este al lui Mihai Racoviþã „precum dovedescu casãleºi besearica de piatrã ºi ograda de bolovani ci-au fãcut mãria sa”.

14 DJAN Iaºi, Ministerul de Justiþie. Anaforale, nr. 20, f. 187r.

la mãnãstirea de la Copou”11. Felul cum s-aprocedat la ridicarea acestui lãcaº de cult afost, de asemenea, avut în vedere, întrucât„în dzilele sale zidit-au o bisiaricã la Olã-ºeni, unde era ispravnic pe bisiaricã pãrin-tele Iezechiil, egumenul de la Copou, iarvornicii de târgu apuca de pe la dughianelejidovilor de Iaº laviþãle ºi scãndurile ºi le luasã trebuiascã trebili acei biserici”12.

În disputa dintre Racoviþeºti asupraîmpãrþirii averilor, precum ºi în hrisovul din20 august 1753, se aratã încã de la începutfaptul cã Radu Racoviþã stãpâneºte satulOlãneºtii „cu nãpaste”, fiind de drept alunchiului sãu, cãci „domnia sa Mihai vodã l-au stãpânit precum dovedesccasele ºi biserica de piatrã ºi ograda de bolovani ce le-au fãcut domnia sa”13.

La Olãneºti exista bisericã de curte a domnului Moldovei, Mihai Raco-viþã, care-ºi avea reºedinþa aici în casele domneºti, cu pivniþã, ziduri împrej-muitoare, moarã ºi iaz. Toate acestea, dupã mazilirea sa, Mihai Racoviþã leva lãsa, la 1745, în administrarea nepotului sãu, paharnicul Toader Palade,urmând ca acesta sã ia sub ocrotirea sa ºi þiganii domneºti „ca sã nu sã înprãº-tii prin alti þãri”14; de asemenea, „ca sã nu sã strâci casâli ºi morile”. Dar nupentru mult timp, cãci la 2 iunie 1750 Mihai Racoviþã dãruieºte Sfântului

82

Olãneºtii: ctitoria lui Mihai vodã Racoviþã 83

15 Ibidem, f. 185r.16 Voica Puºcaºu, Actul de ctitorire ca fenomen istoric în Þara Româneascã ºi

Moldova pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea, Bucureºti, 2001, p. 381: autoarea con-siderã eronat, în baza bibliografiei existente, biserica de la Olãneºti ca fiind ctitorie boie-reascã cu plan necunoscut.

17 Gh. Ghibãnescu, op. cit., p. 115.18 Colecþia „Dr. Constantin I. Istrati” (1429-1945), inventar arhivistic întocmit

de Nicoleae Chipurici ºi Tudor Rãþoi, Bucureºti, 1988, nr. 317, p. 114.

Munte Sinai unele sate ºi moºii, printre care se numãrã ºi „satul Olãneºtii cubisãricã i pivniþã i casã ºi moarã”15.

Biserica era, prin urmare, ctitorie domneascã, iar cât priveºte ruinelesale, dupã o cercetare la faþa locului am putut reconstitui dimensiunile cons-trucþiei16. Deºi era ctitorie domneascã avea dimensiuni modeste, ca pentru ocurte boiereascã de þarã. În interior lungimeaplanului este de 13,40 m ºi lãþimea de 5,30m. Pereþii din zid au o grosime de 1,20 m,respectiv ºi 1,50 m la soclu. Deschiderea uºii,aflatã spre sud, este cam de 2,25 m. Sunt deremarcat contraforþii masivi de la naos, desecþiune pãtratã: 3 X 3 m grosimea, probabiladãugaþi ulterior, construcþia fiind pare-se,potrivit cronicilor, ridicatã cam în grabã.Mai existã urmele a doi contraforþi, mai mici,la colþurile de apus ale bisericii. Planul bise-ricii era dreptunghiular cu absida circularã laaltar. A fost metoc al mãnãstirii Fâstâci, totctitorie a aceluiaºi domn, de la 1721.

Primul preot despre care avem ºtiinþã cã ar fi existat în satul Olãneºti,când biserica nu era încã construitã, este un anume preot Sandul scriitor dezapise la 20 iulie 170717. Avem ºtiinþã despre un ultim preot care a slujit laaceastã bisericã la 4 februarie 1800, când egumenul mãnãstirii Fâstâci îidãdea drept preotului mãnãstirii Olãneºti ca pentru slujba sa îndelungatã sã-ºi ia 20 de lei pe om pe tot anul, ºi era scutit de dijmã la fân, arãturi ºi popuºoi,el având drept de a lua dijmã de la locuitori pe popuºoii din vatra satului18.

Biserica n-a supravieþuit cutremurului din 1802, cãzând în ruinã ºi,drept urmare, s-a construit o nouã bisericã în satul Portari, unde s-ar pãrea cãau fost duse unele odoare ºi icoane, probabil catapeteasma, rãzeºii construindu-ºidin lemn, în 1804, biserica cu hramul Sfântului Gheorghe. ªi la biserica Sfân-tul Nicolae din Zãpodeni, s-ar pãrea cã au fost duse unele icoane, potrivit tradiþiei

Lucian Valeriu Lefter

19 C. Chiriþã, op. cit., p.132.20 Dorinel Ichim transcrie inscripþia arbitrar, „estetizând”: „Hramul marelui muce-

nic Gheorghe la sat Portari. Sã se ºtie de când s-au fãcut aceastã sfântã bisericã la anu înzilele prealuminatului domn Constantin Moruþi voievod 1804 mai ziua 7 ctitori Gheor-ghe ºi Vasile Ciohodaru. Meºter Zaharie clucerul”. Dorinel Ichim, Bisericile de lemn dineparhia Huºilor. Judeþul Vaslui, Huºi, 2001, p. 308. Vezi ºi N. Stoicescu, op. cit., p. 662.

21 Dorinel Ichim, op. cit., p. 310.

locale; icoana scrisã în greceºte, reprezentând pe Sfântul Gheorghe în picioare,de la Muzeul Eparhial Huºi, putând fi una dintre acestea, ca ºi, spre exemplu,cea a Sfântului Nicolae aflatã la biserica din Portari, tot greceascã, stilul fiindidentic la ambele icoane. Însã, la Portari toatã catapeteasma este greceascã.

Deºi nu întocmai cu realitatea, tradiþia consemnatã de C. Chiriþã la1889 reflectã totuºi în esenþã ceea ce s-a întâmplat, atunci când aratã cã„locuitorii Portãreni, scoþând peatrã ºi cãrãmizi din dãrâmãturile zidurilor, auzidit din nou o bisericã în satul Portarii de Jos, la anul 1804 […] la care bise-ricã s-a întrebuinþat icoanele din biserica dãrâmatã” de la Olãneºti19.

Biserica Sfântul Gheorghe din Portari nu este din cãrãmidã, ci dinlemn, însã la temelia acesteia trebuie sã se fi folosit piatrã de la Olãneºti.Catapeteasma pictatã se pare,cum am arãtat, de zugravi greci,existentã la Portari este posibilca sã fie adusã de la mãnãstirearuinatã de la Olãneºti. Lãcaºulînchinat Sfântului Gheorghe amin-teºte de unul din cei doi Cihodã-reºti (probabil fraþi), Gheorgheºi Vasile, care au tocmit pe meº-terul Zaharia sã le înalþe dinbârne de stejar biserica. Poatecã acesta sã fie acelaºi meºter de la biserica din Zãpodeni, Zaharia Rusu, aiciscriindu-ºi în lemn deasupra uºii doar un nume, alãturi de ctitorii Gheorgheºi Vasile Cihodaru: „Hramu Mare Mucenicu Gheorghie. Sã sã ºtii, s-au fãcutaceastã Sfântã Bisã[sã]ricã la anu let 1804, în zilele preluminatului domnuCostantin Moruz vodã; Gheorghe ºi Vasile Ciohodarie, meºter Zaharie”20. Einu ºtiau, pare-se, care din domnii din familia Moruz domnea acum la 1804,când de fapt se afla în scaunul domnesc Alexandru Moruz (1802-1806).Catapeteasma, cu excepþia icoanelor împãrãteºti ºi praznicale, s-a pãstrat ori-ginalã; icoanele împãrãteºti ºi praznicale au fost repictate în anii 1929-193021.

84

Olãneºtii: ctitoria lui Mihai vodã Racoviþã 85

22 Ibidem, p. 308.23 Ibidem.24 Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, partea I, Recensãmintele populaþiei

Moldovei dintre anii 1772-1773 ºi 1774, vol. îngrijit de P. G. Dmitrev ºi P. V. Sovetov,Chiºinãu, 1975, p. 178-180.

25 DJAN Iaºi, Vistieria Moldovei, dos. 200/1831, f. 97 v – 98 r.26 Ibidem, dos. 255/1845, f. 5 v – 6 r.27 Paharnicul Costandin Sion, Arhondologia Moldovei. Amintiri ºi note contimpo-

rane. Boierii moldoveni, text ales ºi stabilit, glosar ºi indice de Rodica Rotaru, prefaþã deMircea Anghelescu, postfaþã, note ºi comentarii de ªtefan S. Gorovei, Bucureºti, 1973,p. 287.

Modificãri a suferit biserica ºi în 1940, când tradiþionalul acoperiº din ºin-drilã i-a fost înlocuit cu unul din tablã22. Este interesant de observat cã la cru-cile de pe bisericã, care sunt cele vechi, se aflã încadrat „simbolul soareluibizantin”23.

Aºezarea Olãneºtii decade ºi îºi mutã vatra de locuire spre apus, pestedeal, la nord de satul Portari, devenind în fapt o odaie pentru adãpostul vite-lor. Dacã la 1772-1773, când avea 4 curþi izolate, sau 6 familii la 177424, aºe-zarea trebuie sã fi fost încã pe vechea vatrã, nu acelaºi lucru se poate spuneºi la 1831, când apare sub denumirea de Odaia Olãneºtii, cu 11 familii25. La1845 satul avea 25 familii26.

Un sentiment de tristeþe te apasã privind ruinele având în minte con-semnarea pitoreascã a paharnicului Costandin Sion; pe la 1705, probabil în adoua domnie, când Mihai Racoviþã a luat domnia de la Þarigrad, a trimis peo slugã a sa, Tiron þiganul, împreunã cu trimisul sultanului, sã ducã firmanulla Iaºi. Dar fiind în drum spre capitala Moldovei „s-a abãtut pe la moºia Olã-neºtii din þinutul Vasluiului, unde era aºezarea domnului, ca sã vesteascãdoamnei, pe care au gãsit-o afarã pe prispã cu mai multe þigance ºi moldo-vence, rãvilând cânepã; de care ruºinându-se þiganul, au poftit în casã pe turcºi apoi ieºind afarã la stãpânã-sa i-au vestit cã-i doamnã ºi sã se îmbrace ºi sãprimeascã pe turc”27.

Mihai vodã Racoviþã ºi-a construit casele domneºti ºi biserica la Olã-neºti, în vecinãtatea satului de origine a neamului, Fereºtii. Olãneºtii se aflauspre sud de Fereºti ºi est de Portari, pe valea care-i purta numele, fiind para-lelã ºi vecinã spre vest cu valea Sãrãþii. Ieºirea vãii Olãneºtilor este în cea apârâului Vaslui, în gura vãii aflându-se satul Grumãzeºtii „cu moara ce dom-neascã”, de unde astãzi satul existã sub numele de Moara Domneascã. AtâtOlãneºtii cât ºi Moara Domneascã, sate vecine, îºi datoreazã prestigiul isto-ric ºi numele fostului domn al Moldovei Mihai Racoviþã.