Lefter Alexandra

PROIECT MICROECONOMIE AVANSATA

"STUDIU DE CAZ PRIVIND CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII

MUNCII ÎN CONDIŢII DE COMPETITIVITATE PE

TERMEN MEDIU LA S.C. MARANKIM S.R.L."

2015-2016

Student: Lefter Alexandra - Daniela

Prof. Coordonator: E. Sarchizian

Universitatea Ovidius, Constanta, Facultatea de Stiinte Economice, Administrarea Afacerilor

Internationale, Master, An II

3

STUDIU DE CAZ PRIVIND CREŞTEREA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII

ÎN CONDIŢII DE COMPETITIVITATE PE

TERMEN MEDIU LA S.C. MARANKIM S.R.L.

1.1. PREZENTARE GENERALĂ A S.C. MARANKIM S.R.L.

Societatea Comercială Marankim S.R.L. este o societate cu răspundere limitată.

Aceasta are ca obiect de activitate producerea, industrializarea şi comercializarea

produselor agrozootehnice; prestări servicii; producerea, condiţionarea, tratarea, păstrarea,

depozitarea şi comercializarea seminţelor de cereale şi plante tehnice; comercializarea en-gros

şi en-detail a seminţelor şi a altor imput-uri pentru agricultură (îngrăşăminte chimice,

pesticide, piese de schimb); import şi export. Sediul societăţii se află în Topolovăţul Mare

Timiş.

Societatea are în exploatare la această dată 334 ha, dintre care:

- 329 ha teren arabil;

- 5 ha păşuni.

Din cele 334 ha aflate în exploatare, 84 sunt luate în arenă de la persoane fizice.

Luarea în arendă a fost necesară deoarece aceste suprafeţe erau situate printre terenurile

cumpărate de S.C. Marankim S.R.L.

Clădirile din patrimoniu cuprind:

- clădiri administrative - 1 bucată;

- magazii pentru depozitare - 2 bucăţi;

- şoproane pentru maşini agricole - 1 bucată;

- grajd pentru taurine - 1 bucată.

Utilajele tehnologice folosite:

- combină New Holand - 1 bucată;

- tractor 120 CP - 1 bucată;

- tractor 65 CP - 3 bucăţi;

- semănători - 5 bucăţi;

3

- cultivatoare - 3 bucăţi.

Grajdul pentru taurine este disponibil deoarece s-a renunţat la creşterea animalelor, din

cauza pierderilor constante. Gradul de uzură este de aproximativ 65%. Instalaţiile aferente

sunt descomplectate, zidăria portantă din cărămidă este crăpată, ţigla este spartă sau lipsă pe

20% din suprafaţă, ceea ce face practic inutilizabilă această locaţie.

La data de 31.12.2014, societatea dispunea de 7 angajaţi dintre care:

- personal conducere - 2;

- personal muncitor - 5.

4

1.2. STUDIEREA DIMENSIUNII OPTIME A SC MARANKIM SRL CU AJUTORUL

METODELOR STATISTICE

Una dintre măsurile privind creşterea productivităţii muncii, cu implicaţii asupra

rezultatelor de producţie şi economice, o constituie dimensiunea optimă a exploataţiei

agricole. Utilizarea metodelor statistice pentru determinarea acesteia se bazează pe conceptul

de corelaţii statistice care pot fi atribuite legăturilor existente între indicatorii de potenţial

(variabile factoriale sau independente) şi indicatorii de rezultate şi eficienţă economică

(variabile rezultative sau dependente) privind o exploataţie agricolă.

Metoda seriilor paralele interdependente constă în stabilirea legăturii dintre două sau

mai multe caracteristici ordonate sub formă de şiruri paralele. Pentru determinarea

dimensiunii optime a exploataţiei agricole (variabilă notată cu xi), se va face corespondenţa cu

valorile yij, reprezentând indicatorii de rezultate şi de eficienţă.

Folosirea acestei metode presupune o bază de date privind:

un anumit număr de exploataţii agricole;

suprafaţa pentru fiecare exploataţie agricolă;

nivelurile indicatorilor de rezultate şi de eficienţă referitoare la activitatea acestora.

Aplicarea metodei constă în următoarele etape:

a. gruparea unităţilor pe intervale de dimensiune:

în care:

xmax, xmin - suprafaţa maximă, suprafaţa minimă a exploataţiilor luate în analiză;

k = 1 + 3,322 log n reprezintă numărul pe grupe în care se împart cele „n” exploataţii

agricole analizate.

Cunoscând grupele de unităţi (k), se vor calcula mediile parţiale:

în care:

- media indicatorului pentru clasa j;

5

j = 1,2,3,.....,k;

yij - indicatorii aferenţi celor nj unităţi din grupa j;

nj - numărul unităţilor din fiecare grupă;

n - numărul total al unităţilor;

Intervalul optim de dimensionare este acela căruia îi va corespunde nivelul maxim al

mediilor parţiale pentru indicatorii de rezultate şi de eficienţă direcţi şi/sau minim pentru cei

indirecţi.

Analiza dimensiunii pentru SC Marankim SRL s-a efectuat pe baza informaţiilor

realizate prin studii proprii, din activitatea practică a mai multor unităţi din judeţul Timiş.

Din prelucrarea informaţiilor, au rezultat următoarele:

n =15

xmax = 480

xmin = 180

Tabelul 1.1.

Indicatori de rezultate şi eficientă a exploataţiilor agricole de dimensiuni diferite

Nr.

Crt.

Intervalul de

dimensiune

Nr.

unităţilor

Indicatori de rezultat şi eficienţă economică

Producţia

exerciţiului

(mil.lei)

Cheltuieli

aferente

producţiei

(mil.lei/pers)

Productivitatea

muncii

(mil.lei/pers)

Cheltuieli la

1000 lei

producţia

exerciţiului

Profit

(mil.lei)

1 180-240 2 15,65 14,00 248.900 894,8 164,5

2 240-300 4 29,80 26,79 303.150 899,1 300,5

3 300-360 4 30,90 28,10 293.500 909,3 280

4 360-420 3 32,86 29,29 483.300 891,2 357,5

5 420-480 2 31,50 28,15 345.470 893,6 335

15 140,71 126,33 1674,32 4488 1437,5

6

Din calculele efectuate rezultă că intervalul de dimensiune optim pentru SC Marankim

SRL este cuprins între 360-420ha, datorită nivelurilor maxime ale indicatorilor direcţi

(producţia exerciţiului, productivitatea muncii, profitul) şi a nivelurilor minime pentru

indicatorii indirecţi (cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri) care se situează în acest interval.

Deşi, în intervalul 360-420 ha, cheltuielile aferente producţiei exerciţiului înregistrează

un nivel maxim (limitele în aplicarea metodei), aceasta înseamnă că managementul

exploataţiei s-a preocupat mai mult pentru realizarea unui nivel competitiv al producţiei

exerciţiului şi al profitului.

1.3. ANALIZA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII PE BAZA INDICATORILOR

COMPLEŢI-VALORICI

Având în vedere precizările efectuate la sistemul de indicatori ai productivităţii muncii,

analiza acesteia în SC MARANKIM SRL poate fi făcută prin utilizarea producţiei exerciţiului

şi respectiv producţiei vândute pe unitatea de timp de muncă.

Ambii indicatori valorici urmează a fi calculaţi atât pe muncitor (respectiv pe o

persoană), cât şi pe unitatea de timp de muncă.

După cum se cunoaşte, indicatorii productivităţii muncii, calculaţi pe timpul de muncă,

reflectă o legătură directă între efect şi masa timpului consumat (efort).

Indicatorii calculaţi ca raport al producţiei exerciţiului sau al producţiei vândute la

numărul de muncitori sau personal sunt afectaţi de gradul de utilizare a fondului de timp de

muncă.

Pentru analiza situaţiei generale a productivităţii muncii pe baza indicatorilor valorici,

sunt necesare următoarele date prezentate în tabelul de mai jos:

7

Tabelul 1.2.

Nr.

Crt.Indicatori U.M. 2012 2013 2014 2015

1Producţia

exerciţiuluiMil.lei 29,35 51,68 40,64 32,86

2 Producţia vândută Mil.lei 24,25 38,65 29,54 17,44

3 Total personal Pers 20 18 11 7

4 Total muncitori Pers 18 15 9 6

5Total zile – om luc-

rateZ.O. 39,60 34,74 20,69 12,99

6Total ore – om luc-

rateH.O. 316,80 277,92 165,4 103,92

7

Productivitatea mun-

cii pe o persoană

(1:3)

Mil.lei/pers 146,75 287,1 369,4 469,4


cii pe o persoană

(2:3)

Mil.lei/pers 121,2 214,7 268,5 249,1

8


cii pe un muncitor

(1:4)

Mil.lei/munc 163 344,5 451,5 547,6


cii pe un muncitor

(2:4)

Mil.lei/munc 134,7 257,6 328,2 290,6

9

Productivitatea zil-

nică a muncii (1:5)Lei/zi-om 741161,6 1485319,5 1964233,9 2529638,1

Productivitatea zil-

nică a muncii (2:5)Lei/zi-om 612373,7 112550,3 1427724,8 1342571,2

10

Productivitatea orară

a muncii (2:5)Lei/oră-om 92645,2 185952,7 245647,9 316204,7

Productivitatea orară

a muncii (2:6)Lei/oră-om 76546,7 139068,7 178554 167821,4

8

Productivitatea muncii, calculată pe baza producţiei în expresie valorică, permite

reflectarea integrală, la scară de exploataţie, atât a nivelului mediu general al său, cât şi a

gradului de eficienţă economică a forţei de muncă, respectiv timpul de muncă total consumat

într-un exerciţiu financiar - ca efort, şi producţia valorică realizată în această perioadă - ca

efect economic legat prin mecanismele specifice agriculturii de acest efort. De asemenea,

calculată pe o bază valorică, productivitatea muncii ia în considerare, prin intermediul

preţurilor şi calitatea producţiei „atestate” de piaţă, ceea ce face posibil să se calculeze şi

efectele financiare directe şi indirecte ce rezultă din însăşi variaţia productivităţii muncii.

În perioada 2011-2014, producţia exerciţiului şi producţia vândută au înregistrat un

trend oscilant, în scădere începând cu anul 2012 - ca efect, iar timpul de muncă total

consumat, ca efort cât şi ca factor extensiv, a fost în scădere continuă de la 20 persoane,

respectiv 18 muncitori în anul 2011, considerat an de bază, la 7 persoane, respectiv 6

muncitori în anul 2014.

Productivitatea muncii, calculată pe baza producţiei exerciţiului, înregistrează un trend

crescător pe întreaga perioadă analizată, în timp ce, calculată pe baza producţiei vândute,

înregistrează cea mai mare valoare în anul 2013 (1.427.724,8 lei/zi-om, respectiv 178.554

lei/oră-om), ceea ce înseamnă că managementul exploataţiei a fost mai preocupat de

marketing şi de poziţia sa pe piaţă în acest an, comparativ cu anii 2011 şi 2014.

Din comparaţia indicilor productivităţii muncii la nivel de muncitor şi de persoană, se

poate observa că primul are o valoare mai mare, ceea ce atestă preocupările permanente ale

conducerii exploataţiei pentru creşterea gradului de mecanizare şi tehnologizare a proceselor

de producţie, pentru perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, pentru perfecţionarea

actului de conducere în sine etc., şi pe această bază a reducerii timpului de muncă necesar

efectuării diverselor lucrări agricole, precum şi a numărului de muncitori (mai ales zilieri).

Pornind de la cei doi indicatori sintetici ai valorii producţiei, indicatorii productivităţii muncii

calculate pe o bază valorică pot fi ierarhizaţi atât în funcţie de capacitatea acestora de a

reflecta volumul activităţii productive a exploataţiei, cât şi în funcţie de importanţa acestora

pe plan economico-financiar şi managerial. Concluzia care se desprinde este aceea că

managementul exploataţiei s-a preocupat pentru raţionalizarea şi eventual reducerea unor

elemente componente ce se „interpun”, conform particularităţilor agriculturii, între producţia

exerciţiului şi producţia vândută cum ar fi: producţia neterminată, consumurile interne

productive, pierderile şi scăzămintele legale, stocurile de produse finite de la sfârşitul

exerciţiului financiar etc., putându-se realiza pe această cale, în condiţiile unor randamente la

hectar relativ constante, sporuri însemnate de producţie vândută.

Indicele productivităţii zilnice a muncii nu este mai mare decât cel al productivităţii

9

orare a muncii, ceea ce înseamnă că nu au existat pierderi de ore de muncă în timpul zilelor de

muncă (pe o zi persoană) datorită unui management şi uniri sistem informaţional bine definit

care pot contribui la o sporire corespunzătoare a volumului producţiei exerciţiului şi vândute,

iar pe această cale, şi la o creştere a productivităţii muncii.

Tabelul 1.3

Indicatori U.M.2013/

2012

2014/

2012

2015/

2012

2014/

2013

2015/

2013

2015/

2014

Productivitatea

anuală a muncii

pe o persoană

Lei/persoană 1,956 2,517 3,205 1,286 1,634 1,270

Productivitatea

zilnică a muncii

pe o persoană

Lei/zi-

persoană2,004 2,650 3,41 1,320 1,703 1,287

Productivitatea

orară a muncii pe

o persoană

Lei/oră-

persoană2 2,651 3,41 1,321 1,7 1,287

10

1.4. ANALIZA FACTORIALĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN

EXPLOATAŢIA AGRICOLĂ SC MARANKIM SRL

În vederea desprinderii unor concluzii aprofundate, temeinic fundamentate cu privire la

situaţia productivităţii muncii, este necesară, în continuare, efectuarea analizei factoriale a

productivităţii muncii.

Modelul folosit în analiza factorială a productivităţii muncii se bazează pe relaţia

matematică de calcul al acestui indicator, care practic permite explicarea variaţiei nivelului

eficienţei economice a muncii vii prin prisma acţiunii factorilor specifici: producţie - ca

expresie a efectului economic util şi timpul de muncă, expresie a efortului uman consumat

pentru realizarea acestui efect.

1.4.1. Modelul de analiză factorială a productivităţii muncii la produsul

grâu - calculat pe baza producţiei fizice, avându-se în vedere situaţia productivităţii

muncii aferente producţiei de grâu în expresie stas:

Tabelul 1.4.

Nr.

Crt.Indicatori U.M. Simbol 2012 2013 2014 2015

1 Suprafaţa cultivată Ha S 311 270 220 200

2 Producţia fizică stas Kg qs 2503,5 3533,3 2927,7 540

3 Producţia fizică totală stas To Qs 778,6 954 644,1 108

4Timpul de muncă consu-

mat în medie pe un haOre-om t 14,8 15,96 13,01 11,82

5Timpul de muncă consu-

mat total (1x5)Ore-om T 4604,79 4311,4 2862,2 23,64

6Productivitatea muncii

(5:3)

Ore-

om/toW 5,91 4,51 4,44 21,88

11

În anul 2013 faţă de anul 2012.

ore-om pe tona de grâu stas din care datorită:

1. acţiunii volumului producţiei totale de grâu stas:

= 4,82 - 5,91 = -1,09 ore-om pe tonă de grâu stas

din care:

a. acţiunii suprafeţei cultivate:

= 6,80 - 5,91 = 0,89 ore-om pe tonă de grâu stas

b. acţiunii producţiei fizice de grâu stas la hectar

= 4,82 – 6,80 = -1,98 ore-om pe tonă de grâu stas

-1,09 = 0,89 + (-1,98)

2. acţiunii timpului total de muncă consumat


din care:

a. acţiunii suprafeţei cultivate

12


b. acţiunii timpului de muncă consumat în medie pe un hectar

= 4,51 - 4,18 = 0,33 ore-om pe tonă de grâu stas

- 0,31 = (-0,64)+ 0,33

Consemnate sinoptic, rezultatele cuantificării acţiunii factorilor asupra nivelului

productivităţii muncii se prezintă astfel:

Privită în ansamblu său, situaţia productivităţii muncii în anul 2013 comparativ cu anul

2012, aferente producţiei de grâu stas poate fi diagnosticată astfel:

În primul rând nivelul productivităţii muncii a înregistrat o creştere, deoarece timpul de

muncă consumat pentru obţinerea unei tone de grâu stas s-a redus faţă de anul anterior cu 1,4

ore-om, ceea ce, altfel spus, echivalează practic cu o sporire a eficienţei economice a forţei de

muncă antrenate în obţinerea acestui produs. În general însă, la nivelul unei culturi, reducerea

timpului de muncă pe unitatea de produs reprezintă, sub aspect economico-financiar, un

rezultat pe deplin pozitiv numai în condiţiile în care:

eforturile depuse de exploataţie în acest sens au sporit cantitativ şi calitativ producţia

medie fizică prevăzută la hectar şi, implicit, obligaţiile contractuale de livrare a producţiei

respective către clienţi au fost onorate;

rezultatul obţinut a fost pe măsura posibilităţilor existente în exploataţie;

ΔW= - 1,4 ore-om pe o tonă de grâu stas

ΔW(Qs)= - 1,09 ΔW(T)= - 0,31

ΔW(s)= +0,89 ΔW(qs)= -1,98 ΔW(s)= -0,64 ΔW(t)= +0,33

13

realizarea unei tone de grâu stas cu un consum de timp de muncă mai mare a avut

drept consecinţă financiară directă cel puţin menţinerea prevăzută a cheltuielilor cu salariile

pe unitatea de produs (ca parte componentă a costului pe unitatea de produs), iar datorită

menţinerii pe această cale a costului unitar, a determinat, indirect, şi o creştere

corespunzătoare a rentabilităţii aferente acestei culturi.

În al doilea rând, se constată că cei doi factori direcţi (Qs şi T) şi-au exercitat o acţiune

diferită ca mărime, dar în acelaşi sens asupra nivelului productivităţii muncii. Astfel, dacă

sporirea producţiei totale de grâu stas a determinat o creştere mai mare a productivităţii

muncii, atunci şi reducerea faţă de anul 2012 a timpului total de muncă a generat o creştere a

acesteia. Practic, productivitatea muncii a înregistrat o creştere faţă de anul 2012 (timpul de

muncă consumat cu obţinerea unei tone de grâu stas s-a redus cu 1,04 ore-om), ceea ce

dovedeşte că la această cultură s-a respectat corelaţia de eficienţă dintre efortul uman depus

(timpul total de muncă) şi efectul economic util obţinut (producţia totală de grâu stas),

indicele creşterii timpului total de muncă (93,63%) fiind devansat în mod evident de către

indicele creşterii producţiei totale de grâu stas (122,52%). Deci, se poate aprecia că s-a ţinut

seama de cerinţele esenţiale ale viabilităţii exploataţiilor agricole în economia de piaţă, şi

anume, respectarea în permanenţă a corelaţiei de eficienţă sub toate aspectele sale specifice.

Diagnosticul general privind situaţia productivităţii muncii aferente producţiei de grâu

stas poate avea un caracter analitic, aprofundat, printr-o analiză complexă la nivelul fiecărui

factor care a acţionat asupra mărimii acestui indicator.

În anul 2014 faţă de anul 2013

ore-om pe tona de grâu stas

din care datorită:


= 6,69 - 4,51 = +2,18 ore-om pe tonă de grâu stas

din care:


14




+2,18 = +1,03 + 1,15



din care:





-2,25 = -1,24 +(-1,01)



15

Privită în ansamblul său, situaţia productivităţii muncii aferente producţiei de grâu stas

poate fi diagnosticată astfel:

În primul rând, rezultă că nivelul productivităţii muncii a înregistrat o creştere, deoarece

timpul de muncă consumat pentru realizarea unei tone de grâu stas s-a redus faţă de anul

anterior (2013) cu 0,07 ore-om, ceea ce, altfel spus, echivalează cu o sporire a eficienţei

economice a forţei de muncă antrenate în obţinerea acestui produs, în condiţiile în care

suprafaţa cultivată a scăzut cu circa 18,52% faţă de anul anterior. După cum se cunoaşte, la

nivelul unei culturi, reducerea timpului de muncă pe unitatea de produs reprezintă, din punct

de vedere economico-financiar, un rezultat competitiv atunci când sunt respectate toate

cerinţele legate de calitatea producţiei, de respectarea obligaţiilor către clienţi şi piaţă în

general, rezultatul realizat este pe măsura disponibilităţilor exploataţiei şi a avut drept

consecinţă reducerea costului cu salariile şi ratei rentabilităţii aferente acestei culturi.

În al doilea rând, se constată că şi în această perioadă cei doi factori (Qs şi T) direcţi şi-

au manifestat o acţiune diferită ca mărime şi sens asupra nivelului productivităţii muncii.

Astfel, dacă reducerea faţă de perioada anterioară a timpului total de muncă a generat o

sporire a productivităţii muncii, micşorarea producţiei totale de grâu stas a determinat

scăderea acesteia.

Totuşi, productivitatea muncii a înregistrat o creştere faţă de perioada comparată (timpul

de muncă consumat cu realizarea unei tone de grâu stas s-a redus cu -0,07 ore-om), ceea ce

dovedeşte că la această cultură s-a respectat corelaţia de eficienţă dintre efortul uman depus

(timpul total de muncă) şi efectul economic util obţinut (producţia totală de grâu stas). Trebuie

amintit că atât în anul 2013 faţă de 2012 cât şi în anul 2014 faţă de anul 2013 şi chiar faţă de

2012 factorul extensiv - suprafaţa cultivată - a fost în continuă scădere, fenomen ce se

ΔW= - 0,07 ore-om pe o tonă de grâu stas

ΔW(Qs)= +2,18 ΔW(T)= - 2,25

ΔW(s)= +1,03 ΔW(qs)= +1,15 ΔW(s)= -1,24 ΔW(t)= -1,01

16

întâlneşte şi în anul 2015 (suprafaţa cultivată în anul 2015 fiind de 200 ha cu peste 35% mai

mică faţă de anul 2012).

În anul 2015 faţă de anul 2014

ΔW = W3 - W2 = 21,88 - 4,44 = +17,44 ore-om pe tona de grâu stas

din care datorită:



din care:


= 4,88 - 4,44 = +0,44



+22,06 = +0,44 + 21,62



din care:


17




-4,62 = (-2,41)+ (-2,21)



În ansamblu, situaţia productivităţii muncii aferente producţiei de grâu stas poate fi

diagnosticată astfel:

În primul rând, rezultă că nivelul productivităţii muncii a înregistrat o scădere

considerabilă, deoarece timpul de muncă consumat pentru realizarea unei tone de grâu stas

deşi s-a redus faţă de anul anterior (2014), producţia realizată - efectul economic util - a

scăzut drastic la peste 75%, cu implicaţii nefaste asupra eficienţei economice a forţei de

muncă antrenate în realizarea acestui produs.

Realizarea unei cantităţi reduse de grâu stas (Qs) în condiţiile în care suprafaţa cultivată

s-a redus în suma absolută cu 200 ha faţă de anul 2014 iar timpul de muncă la hectar a avut o

influentă pozitivă (în sensul reducerii acestuia), efectele acestora au contribuit la reducerea

productivităţii muncii.

Trebuie amintit faptul că anul 2015, în general, a fost un an nefavorabil agriculturii din

cauza secetei care au afectat cultura.

Astfel, în legătură cu influenţa ca factor direct a producţiei totale de grâu stas şi a

ΔW= +22,06 ore-om pe o tonă de grâu stas

ΔW(Qs)= +22,06 ΔW(T)= - 4,62

ΔW(s)= +0,44 ΔW(qs)= +21,62 ΔW(s)= -2,41 ΔW(t)= -2,21

18

factorilor care, prin intermediul acesteia, şi-au exercitat o acţiune indirectă asupra nivelului

productivităţii muncii, pot fi desprinse următoarele concluzii importante:

- pentru aprecierea corectă a acţiunii volumului producţiei de grâu totale asupra

nivelului productivităţii muncii, este necesar să se ia în considerare şi acţiunea factorilor

indirecţi - respectiv suprafaţa cultivată (S), producţia medie fizică la hectar (q) şi calitatea

recoltei. Astfel, potrivit datelor din tabelul 5.5, rezultă că volumul producţiei totale de grâu

stas a scăzut drastic în anul 2015 comparativ cu ceilalţi ani, pe de o parte, din cauza a scăderii

suprafeţei cultivate, iar pe de altă parte, a reducerii producţiei medii fizice la hectar şi a

calităţii recoltei, contribuind astfel atât la o diminuare a producţiei totale de grâu stas, cât şi la

o scădere pe această bază a productivităţii muncii.

Practica demonstrează că un rol hotărâtor în ceea ce priveşte creşterea producţiei fizice

totale la nivelul diverselor culturi pe seama creşterii producţiei medii fizice la hectar

constituie una dintre condiţiile esenţiale pentru creşterea productivităţii muncii pe produs,

reducerea costului unitar şi creşterea rentabilităţii pe produs etc.

În general însă, în contextul cerinţelor şi exigenţelor pieţei, exploataţia urmăreşte

sporirea producţiei medii fizice la hectar ce are implicaţii pe deplin pozitive din punct de

vedere economico-flnanciar numai dacă:

măsurile luate de societate în acest scop nu afectează calitatea recoltei şi a mediului

înconjurător şi, în acelaşi timp, nu generează o creştere nerecuperabilă, prin preţul de vânzare,

a costului unitar, ci dimpotrivă;

sporul de recoltă realizat pe această cale trebuie să aibă un anume preţ şi o anume

piaţă pentru a-şi asigura viabilitatea;

determină creşterea productivităţii muncii;

determină reducerea costului unitar;

contribuie la creşterea rentabilităţii aferente culturii respective;

nivelul înregistrat este pe măsura condiţiilor existente în societate în acest domeniu

sau, eventual, se apropie de rezultatele realizate de societăţi performante care dispun de

condiţii similare.

Privind calitatea producţiei de grâu, trebuie făcute unele precizări şi estimări, întrucât

acest factor a acţionat nefavorabil asupra producţiei totale de grâu stas şi implicit asupra

productivităţii muncii. Dacă exploataţia ar fi reuşit să realizeze întreaga recoltă de grâu la

parametrii de calitate atinşi în anul 2013 producţia totală de grâu stas realizată în anul 2015 ar

fi fost cel puţin egală cu cea din anul respectiv (2013), în condiţiile în care suprafaţa cultivată

s-a redus, iar timpul de muncă pe o tonă stas (productivitatea muncii) ar fi înregistrat uşoare

oscilaţii. Bineînţeles însă că explicarea şi aprecierea justă a acţiunii nefavorabile a calităţii

19

producţiei asupra nivelului productivităţii muncii trebuie făcută numai prin prisma cauzelor

obiective şi subiective care au provocat această situaţie.

În general, o astfel de situaţie nu este generată numai de cauze obiective (condiţiile

naturale nefavorabile - seceta), ci şi de o serie de cauze subiective cum ar fi: nerespectarea cu

rigurozitate a unor lucrări de întreţinere prevăzute în tehnologia de producţie; cultivarea unor

soiuri şi hibrizi de grâu pretabile la secetă şi cu un anumit stadiu de coacere; utilizarea la

recoltat a unor combine cu deficienţe în funcţionare etc. În funcţie de ponderea acestor cauze

subiective şi obiective, situaţia va putea fi apreciată ca negativă sau ca fiind total sau parţial

inerentă împrejurărilor sau condiţiilor care nu au putut fi înlăturate sau contracarate.

În ceea ce priveşte acţiunea timpului total de muncă şi a factorilor care prin intermediul

acestuia şi-au manifestat o acţiune indirectă asupra productivităţii muncii, se poate

concluziona:

potrivit calculelor de cuantificare efectuate timpul de muncă consumat total - ca

factor direct - a exercitat o influenţă favorabilă asupra nivelului productivităţii muncii;

explicarea şi aprecierea corectă a acţiunii favorabile exercitate de acest factor asupra

nivelului productivităţii muncii trebuie făcută, pe de o parte, în funcţie de acţiunea factorilor

indirecţi - respectiv suprafaţa cultivată şi timpul de muncă la hectar, iar pe de altă parte, în

funcţie de respectarea corelaţiei de eficienţă dintre timpul total de muncă (ca efort uman) şi

producţia totală de grâu stas (ca efect economic util). De asemenea, nu trebuie scăpată din

vedere nici specificitatea cauzelor care concură în acest sens: împrejurări obiective (cum ar fi:

condiţiile climaterice nefavorabile - seceta; procesul de îmburuienare mai intens etc.) şi

subiective (cum ar fi: organizarea necorespunzătoare a muncii; inoperativitatea asistenţei

tehnice în câmp; nerespectarea normelor de securitate a muncii; încălcarea regulamentului

privind disciplina în munca din câmp; lipsa unor piese de schimb pentru utilaje sau procurarea

cu întârziere a acestora; neritmicitatea în aprovizionarea cu carburanţi, lubrifianţi etc.)

cum s-a specificat anterior, consumul de timp de muncă total, cât şi cel la hectar a

înregistrat o anumită reducere, cu efecte favorabile asupra nivelului productivităţii muncii.

Aprecierea justă a unei asemenea situaţii trebuie să ia în considerare o serie de împrejurări

cum ar fi:

- această reducere a timpului de muncă s-a datorat efortului propriu - rod al unei mai

bune organizări a muncii în condiţiile mecanizării date;

- gradul ridicat de mecanizare sau randamentul tractoarelor, combinelor şi utilajelor

existente etc.;

- eliminarea tendinţelor neraţionale de „economisire” a timpului de muncă la hectar prin

neefectuarea unor lucrări sau nerespectarea unor cerinţe impuse de tehnologia de producţie

20

stabilită, care, practic, afectează negativ cantitatea şi calitatea recoltei etc.

1.5. PUNCTE TARI ŞI PUNCTE SLABE ALE DIAGNOSTICULUI PRIVIND

PRODUCTIVITATEA MUNCII

21

Din datele enumerate şi din cele constatate, punctele forte ale diagnosticului sunt:

existenţa unei baze tehnico-materiale satisfăcătoare pentru desfăşurarea în bune

condiţii a procesului de producţie în sectorul vegetal;

producţiile medii obţinute an de an, în general bune (excepţie anul 2015, în mod

relativ constant, ceea ce a asigurat desfăşurarea în condiţii normale a activităţii de exploatare;

organizarea şi dimensionarea corespunzătoare a muncii şi a personalului din care a

rezultat o activitate cu profit în fiecare an;

colectivul calificat asigură desfăşurarea activităţii de exploatare şi au grijă de baza

materială a societăţii.

Punctele slabe sunt:

lipsa de resurse financiare care să permită efectuarea de investiţii şi modernizări;

acestea fiind necesare mai ales pentru înlocuirea unor utilaje folosite în producţia vegetală,

dar mai ales pentru realizarea sistemului de irigaţii, care în condiţii nefavorabile de secetă

salvează recoltele în sectorul vegetal, eforturile făcute până în prezent în acest sens nefiind

suficiente;

lipsa de capital circulant propriu pentru activitatea de exploatare;

reducerea continuă a suprafeţelor cultivate.

CONCLUZII FINALE

22

Productivitatea muncii în agricultură derivă din eficienţa folosirii factorilor de

producţie agricoli pe baza intensificării lor calitative, în condiţiile în care munca este factorul

variabil care ilustrează eficienţa utilizării celorlalţi factori de producţie.

Exprimată prin efectul unei anumite „munci” depuse pentru realizarea unui produs,

productivitatea muncii în agricultură reprezintă indicatorul de bază în cuantificarea mărimii

exploataţiilor agricole.

Aspectul cantitativ al productivităţii muncii este dat de numărul şi structura

resurselor umane, iar aspectul calitativ, de experienţa şi calificarea acestor resurse care se

materializează în producţie mai mare şi de calitate mai bună.

Productivitatea muncii constituie factorul fundamental care determină în mod

hotărâtor, prin mecanismele cauzale cunoscute, nivelul eficienţei economice din orice

exploataţie agricolă.

Particularităţile proceselor tehnologice în agricultură sunt date de: neconcordanţa

dintre ciclul de dezvoltare al plantelor şi timpul de muncă, dependenţa de condiţiile naturale,

desfăşurarea lucrărilor pe suprafeţe mari şi la mai multe culturi, ceea ce condiţionează modul

de organizare a muncii, imprimându-i acestuia caracteristici specifice, fără a anula reguli şi

norme cu caracter general.

Creşterea productivităţii muncii în exploataţiile agricole presupune asigurarea

condiţiilor optime de utilizare a resurselor umane şi materiale în conformitate cu structura şi

tehnologiile proiectate în vederea realizării obiectivelor propuse.

Sintetic, conceptul de agricultură durabilă conţine trei componente:

a. creşterea economică (capitalul);

b. distribuţia (piaţa);

c. mediul înconjurător (componenta ecologică).

Productivitatea muncii, în condiţiile dezvoltării durabile, presupune redimensionarea

creşterii economice pornind de la o alocare cât mai raţională şi echitabilă a resurselor şi având

ca efect obţinerea de produse de calitate, netoxice şi cu deşeuri minime.

În vederea determinării productivităţii muncii se folosesc două tipuri de indicatori

care se completează reciproc, respectiv indicatori direcţi sau de bază şi indirecţi sau

complementari.

Dintre indicatorii productivităţii anuale, zilnice sau orare a muncii, indicatorul

productivitatea orară a muncii exprimă, cu cea mai mare acurateţe, exactitate şi corectitudine,

23

însăşi eficienţa economică a forţei de muncă. Aşa se explică şi faptul că, în dinamică sau faţă

de prognoză, ritmurile de creştere a productivităţii anuale, zilnice sau orare a muncii nu sunt

egale, indicele cu valoarea cea mai mare fiind indicele productivităţii orare a muncii.

Evoluţia productivităţii muncii în agricultura României este prezentată prin prisma

influenţelor factorilor interni şi externi, dintre ultimii, piaţa având un rol decisiv.

Comparativ cu Uniunea Europeană, forţa de muncă din agricultura României este

mult mai numeroasă şi mai ieftină. În România, populaţia ocupată în agricultură reprezintă

peste 35% din totalul populaţiei active, în timp ce în Uniunea Europeană aceasta este cu puţin

peste 5%.

Ca urmare, forţa de muncă mai ieftină nu reprezintă decât un „avantaj aparent” al

agriculturii României, datorită diferenţelor mari de productivitate.

Productivitatea muncii agricole în România este de aproximativ 10-15 ori mai mică

decât în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană.

Reducerea acestor iferenţe impune atât măsuri privind creşterea randamentelor

unitare, cât şi măsuri privind structura, dar mai ales calitatea resurselor umane, ridicarea

pregătirii profesionale şi generale a agricultorilor, îmbunătăţirea organizării producţiei şi a

muncii. În plus, sunt necesare atât o recesiune a forţei de muncă şi pentru activităţile din

amonte şi din aval de agricultură, cât şi formarea unor infrastructuri moderne, comparabile cu

cele din Uniunea Europeană.

Obiectivele prioritare, mai ales pentru exploataţiile agricole de tipul societăţilor

comerciale, constau în stabilirea şi aplicarea unei strategii ştiinţific fundamentate menite să

contribuie pe termen mediu, la ridicarea pe o treaptă competitivă a productivităţii muncii la

nivelul fiecărei culturi agricole şi pe fiecare categorie de animale.

Căile şi factorii de creştere a productivităţii muncii cuprind:

- măsuri de creştere a producţiei medii la hectar şi pe cap de animal;

- îmbunătăţirea calităţii producţiei realizate şi vândute în conformitate cu cerinţele şi

exigenţele partenerilor de afaceri;

- reducerea timpului de muncă la hectar. Raţionalizarea folosirii forţei de muncă este

strâns legată de natura biologică a creşterii plantelor şi animalelor, iar economisirea muncii vii

trebuie acceptată numai în strânsă corelaţie cu realizarea producţiei. Îmbinarea acestora cu

grija faţă de om şi faţă de mediul înconjurător (componenta ecologică) va crea premisele

necesare pentru ajustarea activităţii din exploataţiile agricole cu cerinţele dezvoltării durabile.

Accentuarea procesului de implementare a acquis-ului comunitar, de adoptare şi

aplicare a standardelor privind calitatea, asigurarea securităţii alimentare, dezvoltarea

infrastructurilor compatibile cu cele din Uniunea Europeană, dezvoltarea şi stabilizarea

24

pieţelor agricole, precum şi întărirea cooperaţiei în producţia agricolă creează premisele

pentru eficientizarea muncii agricole.

Între dimensiunea exploataţiilor agricole şi productivitatea muncii există o evidentă

corelaţie, fenomenul de concentrare a proprietăţii fiind o condiţie indispensabilă a sporirii

productivităţii muncii agricole.

Finalizarea procesului de privatizare a fermelor de stat şi de restituire a terenurilor

agricole, definitivarea cadastrului agricol ce permite determinarea cantitativă şi calitativă a

suprafeţelor de teren agricol pe proprietari, pe categorii şi subcategorii de folosinţă, cu rol

important în stabilirea impozitului, dar mai ales în derularea tranzacţiilor imobiliare, luându-

se măsuri de sprijinire a eficienţei şi capacităţii competitive a sectorului privat în agricultură,

constituie un „punct de plecare” în sporirea productivităţii.

Elaborarea unei politici agricole şi de dezvoltare rurală în conformitate cu

standardele europene, prin adoptarea şi aplicarea programelor de finanţare oferite de Uniunea

Europeană, precum şi reorganizarea instituţiilor şi crearea unui mecanism de parteneriat cu

cele din Uniunea Europeană reprezintă o serie de măsuri aplicabile pe etape, care au ca scop

realizarea unei productivităţii durabile.

Ca urmare, eforturile care se impun nu pot avea efectele aşteptate decât numai în

cadrul unei „strategii integrale, proiectate şi aplicate sistemic, unde fiecare măsură îşi are

locul şi rolul său bine definite, în general nesubstituibile”.

25

Lefter Alexandra

Documents

Transcript of Lefter Alexandra