6idil}&m $8&681) qi

rfi$

rlg*smpaliah,,rf meqscilar€4ir}fdto4inchrsivdIFllPd-depe*,csrycrrie"cialfrroi6eficpfttuhFqbhftol4ihto

LUCIAN NiXCA

CONCILIILEECUMEI{ICE

Constantinopol II (553) & III (630-631)

$i Niceea II (787)

MOIYOGR,,IFII

Galaxia Gutenberg2018

CUPRINS

Introducere ....................7

CoNcrr,rur, ECUMENTc AL V-LEA'Cousr.rNrrNopol II (nr 553).......... ..,.........".10

I. Motivele convoclrii conciliului aI V-lea ecumenic ....................11I.1. Discufii in jurul celor ,,Trei Capitole" ....................11I.2. Spre un nou conciliu ecumenic.. ...........23

II. Convocarea Ei desfiEurarea conciliului............. .......42II.1. Sesiunile conciliului gi citirea mesajului imperial ......42II.2. Alte dou6 sesiuni, pe 8 qi 9 mai.."...... ......47II.3. Sesiuneaapatraqi a cincea, 12 Ei 17 mai ........... ...,...4gII.4. Sesiuneaacincea,lT mar..."... ................52II.5. Sesiunea a gasea, 19 mai........ .................54II.6.ReacfapapeiVigiliusladeciziaconciliului ..............58II.7. Sesiuneaaqaptea,26mai....... ................61IL8. Sesiuneaaopta qi ultim4 2 iunie ............64II.9. Anatemele impotriva 1ui Origen ..,......",..75

III. Receptarea conciliului qi urmilrile Iui............. .........82III.1. Eforturileluilustinianpentrurecunoaqtereaconciliului...........32lIL2.PapaVigiliusconfirmddeciziileconciliare.. ..........33III.3. Schisma din ltalia de Nord Ei din Galia... ...............87IIL4. Papa Grigore cel Mare qi eforful sdu penku restabilireacomuniunii ...............89

Coxcn rur, AL 9ASELEA ECUMENTcCoNsraNuNopol III (680-681).............. ......93

Introducere ..,...........94

I. Etapele preconciliare.............. ...................95Ll. Inceputurile monotelismului..... ............95I.2. Sinodui de la Ierusalim, dn634 .........107L3. Papa Martin I qi sinodul din Lateran,in 649 ........122

6

AL $ArTELEA coNcrlru ECUMExIC NTcEEA II, rn 7g7_rcoNoclAsvrur,/IcoNoD[ilrA..... .................199

Introducere ............199I. rconoclasmul pin[ la convocarea conciliului de la Niceea rr..203

I.1. Revelafia Vechiului Testament ...........2A3L2. Tradifia creqtind gi originea iconoclasmului................................206I.3. Primele sinoade din perioada iconoclasti .................2Ig

II. Conciliul ecumenic de la Niceea II (7S7)..... ........"..23gII.1. Convocarea conci1iu1ui......... .............244II.2. Canoanele conciliului (sesiunea a opta) ..............260II.3. Alte documente conciliare.. ...............27I

III. Urmirile deciziilor conciliare de Ia Niceea II...........,.. ..........274[1.1. Libri carolini..... .............274III.2. Conciliul iconoclast din 815 ..."....... ...................2g3concluzii !.......!.r.rr...; ...............296

, V-lE.l,s 553)

'-565) convoacb acestceadinApus sd ajungi_- condarnnatd deja larie ca fiind la origineaca un secol gi jumdtate.

I. MoTIVELE coN/ocAnrrCONCILIIILUI,TI-, V.IEA ECUMENIC

I.1. Discu,tii in jurul celor ,oTrei Capitole,o

eoiogii secolului al vl-lea incd mai sunt ?n chutarca eventualilororigenfti pentru a stdrpi gi ultimele rdmbgife ale unei tnvdfdturi careI bantuia Biserica incd din secolul al III-lea. Teodor Askidasl, episcop

al cezareli din capadocia, chiar daci ?mbrafiqa cu oarece qurinl5 uneli?nvdfdturi origeniste, se leagd de aqa-zisa discufle stdmitd de cele ,,Treicapitole" qi o prezintdinaifiea impdratului Iustinian drept ceva dernn decondamnat. Ajutat de unii prieteni, chiar ii sugereazd impdratului un mijloceficace pentru a-i condamna pe promotorii invd!flturilor deja condamnatede-a lungul primelor patru conciiii ecumenice: sb lanseze anatema asupralor fir[ sd mai scrie numaidecdt un lung memoriu detaliat impotriva lor.Astfel el incerca sb-gi p[sheze favoarea impdratului qi sd se bucrne deprivilegiile ce i le oferea faptul de a fi duhovnic al casei imperiale, cuperspectiva de a ocupa, intr-un viitor rrtr prea indepdrtat,un scaun episcopalmai important, de ce nu, chiar cel al Constantinopolului.

A1 vlea conciliu ecumenic este deci shdns legat de problematicaiscatd de cele ,,Trei capitole". Despre ce este vorba in realitate? imp[ratulIustinianz intreprinde eforturi l[udabile pentru reconcilierea, pe plan

I Calugdr din imprejurimile lerusalimului, Teodor ajunge la Constantinopol in jurul anului535 pentru a-qi susfine trezele origeniste. Este numit episcop al Cezareii din Capadociains3Tqi primegte misilrnea din partea imp[ratului Iustinian ca, impreuni cu Leonflu al Bizan]ului,sb vind cu solufi cristoiogice penf,u a potoli discufiile aprinse stdmrte de monofizifl chiar qidupf, condamnarea lor la Calcedon. Teodor qi Leonfiu incep prin a critica ?nvlfaturilepromovate de $coala teologici din Antiohia, considerate nestoriene. Aceste teze eraurezumate qi perpetuate de cele ,,Trei capitole", trei lucrdri ale unor autori de seaml ai wemii:Teodor al Mopsuestiei, Teodoret al Cyrului qi lbas al Edesei. La al V-lea conciliu ecumenic,Teodor Askidas propune o formulb de conciliere, numiti ,,enhypostasie" ce afirma cipersoana umani a lui Cristos, chiar daci nu-i lipsea nimic, nu avea o identitate proprie, ciavea deplina desdvdrqire in persoana divind.2 N6scut in junrl anului 482 intr-o familie modesti, Iustinian devine impdrat in 527 gi vaocupa tronul imperial pdnb la moartea sa, la 15 noiernbrie 565. Modelul sbu de guvemareeste cel constantinian, cdudndprin orice mijloace reahzareaqi pistrarea udtl,tii Imperiului,at6t pe plan politic, cAt gi pe plan ecleziastic. De aceea este considerat ca fiind umrl dinhe cei

-*.--

12 CoNcnrul Ecrrlrel,rc er, V-lre_Constantinopol II (553)

religios, a celor doud pdrfi, orientald qi occidentald, avansdnd ideeaimplementirii deciziilor conciliare de la ialcedon. Astfel, in S44,publicdtsrt Edict in ,,Trei capitole" prin care condamnb, r6nd pe rend, trei mariteologi ai wemii: Teodor de Mopsuestia, Teodoret de cii si Ibas de Edesa.cei trei episcopi nu se bucurb de infelegere in ambientul teologic gi suntdepista{i cr promoveazi", ?n scrierile lor, invb!6turi fie nestoriene, fiemonofizite, fie origeniste. cdteva cuvinte despre cei trei episcop i aflati invizorul impdratului.

Teodor de Mopsuestia este originar dintr-o familie ?nstiriti dinAntiohia. unul din frafii lui, polichronios, va deveni episcop de Apameea.urmeazd cursurile marelui retor al wemii, p[g6nul Libanius, apoi urmeazEcursurile teoiogice qi biblice la gcoala hi niodor de Tars, unde are doicolegi renumifi: Ioan Gurd de Aur gi Maxim de seleucia. tn prima luitinerele nu are ganduri mari ?n unrurea unei cariere bisericegti, de aceeaintenfioneazi sd se cdsdtoreascd,la vbrsta de 20 de ani, cu o t6n6r[ dinAntiohia, Hermiona, pi s[ urmeze sfudii de drept. Ioan Gurd de Arn insd ilincurajeazd, gi-l sfifuieqte sd reflecteze mu ad6nc asupra propriei luivocafiil. sfrtuit de brinul s[u coleg, Teodor incepe sa publice lucr[ri deexegezd biblicb folosind. metoda implementat5 de

-fondatorul $colii

antiohiene, Lucian din Antiohia, adicd,importanfa acordatd sensului literalal textului sacru este determinanti pentru interpretarea lui. in 3g0 se inscriede partea teo^logiei marelui capadocian vasile-cel Mare in lupta impotrivalui Eunomie2 qi ?mpokiva eustatienilor, adeplii tnvdfaturii lui Eustatie al

mai mari impirafi din perioada bizantind, sau ultimul mare irnpdrat ^roman

?naurte ca Imperiulroman de Rdsdrit si se diferenfeze de Imperiui rornan de Apus. in acest sens, convocareaconciliului ecumenic se inscrie in eforturile lui de unificare a Imperiului prin unificareacredin{ei cregtine deveniti religie oficiali a stahrlui.1 viitorul episcop al constantinopolului, Ioan Gurr de Aur, ii scrie o scrisoare, ldTheodorum lapsum,in car:, pg de o parte, ii reproqeaz6 nestatomicia pe drumul intreprins instudiile teologice, iar, pe de alti parle, il incurajeaze sd dea ascultare gh;ri interitr qi saremm{e la lume penhu aunna o vocaf,e ecleziasticd.

'?Nasgu!la inceputrl sec. al IVlea inCapadoci4 Eunomie shrdiaza teologia la Alexandri4avdndu-l ca maestru pe Aetius al Antiohiei. Este sfinlit diacon la Aritiohia, apoi face

:Tg{*tr cu episcopul T* ul constantinopolului, Eudoxie. La sinodul {inut la sirmium,in357.' s-a elaborat o profegrgne de credinfi la redactarea cdreiu u u*t o rontiUulie majori-Astfel

-este gviden{iat qi dob6ndeqte scarurul episcopal al cizicului, in Mysia, in 360.Radicalismul siu teologic ?n direcf,e ariand il detemini pe imparatul Constantru sa-l ?nhturedin episcopat. Astfel ajrmge 1a constantinopol, unde- se ocupd oe eaucufu teologicd aviitorilor-arieni radicaliqti cei trei capadocieni, vasile cel vtare, cr-rgore'de Nazianz siGrigore de Nyssa scriu impohiva lui. Moare in 393.

otimpol tr (553)

bntala avansdnd ideear- -{stfel, ?n 544, public[nind pe rdnd, trei mari:de Cir qi Ibas de Edesa.nbientul teologic qi suntiuri fie nestoriene, fieri trei episcopi atl{i ?n

o fnmilie instdriti dinn episcop de Apameea.Lrbanius. apoi urmeaz['& Tars. tmde are doiSelerria- in prima lui

m bisEricesti, de aceea& ani cu o rdnlri dinm Guri de Aw insd ilm asup'ra propriei luir ra prblice lucrdri dedr fondatorul $colii

rcordata sensului literalrea hri. in:SO se inscrietlare in lupta impotrivarftSnrrii lui Eustatie al

r:t-rornan inainte ca Imperiuln In acest sens, convocaf,eaa Irryeriului prin unificarea

.n- ii scrie o scrisoare, lddcia pe dnrrnul intrepdns insrt}he glasului interior qi sd

liad teologia la Alexandri4rcon la Antiohia, apoi faceLa sinodul f,nut ia Sirmium,r a arut o contibufle majori.izicului, in Mysia, in 360.ratrl Constanliu sd-l inldhre@ de educalia teologici ahre, Grigore de Nazianz si

I. Motivele convocdrii conciliului al VJea ecumenic 1 3

Antiohieir. in 383 este sfinflt preot pentru Antiohia de episcopul Flavian,iar in 386 ajunge in cilicia, unde tl regiseqte pr mu.itt tl *au Diodor,devenit ?ntre timp mitropolit de Tars. ln lgz este numit episcop deMopsuestia, o episcopie in vecindtatea Tarsului. Este remarcat deimpdratulTeodosie I in ufina unei cuvtntiri linute ?naintea sinoduluiconstantinopolitan d:rr'394. Dificult5lile prin care trece Ioan Gurd de Aur,infe 403-407,nu-lindepdrteazd de prietenul s[u, cdruia iiarathdovezi defidelitate2. lnne +zt-+z2il cunoaqte pe Iulian de Eclana, adept al inva1hturiipelagiene, pe careJ primeqte la sine, impreund cu alli peligieni, dup6 ceaceEtia fuseserd condamnali Ei alungafl din occident. insd nu putem spunecd este adeptul pelagianismului, deoarece pufin dup6 aceastddatd,probabil?n jurul anului 423-424, participi la un sinod provincial infunit in cilicia,unde este condamnat pelagianismul. Teodor va ocupa scaunul episcopaltimp de 36 de ani. Moare in428, fiind respectat penku Etiinla lui teologicdqi exegetic[ qi penfru talentul de predicator. Teodor r[m6ne in istoriacreqtinismului ca una. din figurile importante ale $colii teologice dinAntiohia.

Pe plan cristologic este considerat a fi precursorul nestorianisnnrlui,deoarece dezvolta ideea conform cdreia ar exista doud persoane distincte qiseparate in Isus din Nazaret, una divind qi una uman[. Nestorius, viitorulepiscop al constantinopolului, este unul dintre discipolii s[i, dar qi Ibas deEdesa Ei Teodoret al cirului beneficiazd de invdfdturile lui. Dupd moartealui, conciliul din Efes, prezidat de putemica personalitate a lui chiril alAlexandriei, condamnd tezele nestoriene, larl ca Teodor s6 fie mentionatexplicit.

1 Eustatie este un teolog n[scut la sfbrqitul sec. al IIIlea in Pamfilia; moare pulin dupd anul338. Devine mai intai episcop de Bereea (astizi Alep), apoi ocupb scaunul episcopal alAntiohiei. Este unul dinhe primii teologi care se ridicl tmpohiva invdfihrii trri Ati", insaarienii il condamnd qi-l exclud din episcopat ?n 330, acuzdndu-l de sabelianism qi de fapteimorale. cei care au rrmas fideli episcopului lor au fost numifi ,,eustatieni", printe ca6 senumiri Ei doi episcopi ce i-au succedat pe scawrul Antiohiei: Paulin al II-le4 din 362 p6nlin 382, qi Evagrie, din 382 p6nd in 394. in 41 I ;i apoi in 482 ,,eustatienii" sunt reintegrali inBiserica mare.2 Drept dovadi a acestei fidelitdfl existi o corespondenlE infe cei doi mari teologi din carereiese afecliunea sinced qi cilduroas[ pdstratd intre ei inc[ din wemea studiilor la Antiohia.In 404 Ioan Gur6 de Aur ii scrie o scrisoare, din exilul Cucuzului, in cme ii mullumeqte pentruaceasti prietenie qi fidelitate; in 405 ii scrie o alt[ scrisome, in care ii mu{umeqte penhueforturile lui, chiar dacd s-au dovedit a fi zadamice, in scopul de a-i obf;ne eliberarea. Aceast5prietenie va c6ntEri mult in dezbaterile conciliului al Vlea ecumenic: cei care se impotriveaucondamn5rii lui reodor aduceau argumentul prieteniei lui cu Ioan Gur[ de Aur.

t4 CoNcnm Ecuvrcmc ar V-me _ Constantinopol II (553)

Formula de la Efes, semnatd in433 de chiril qi de Ioan al Antiohiei,este o confirmare a cristologiei antiohiene al crrui adept de seamb era siTeodor al Mopsuestiei. incr din rimpul viefii este remarcarfe;d#i.sale teologrce gi exegetice de o rurdprofunzime: comenteazi Evangheliadupd sfhntul loan, comenteazh toli profefli mici, dedici nrulte scrieriscrisorilor sffintului Paul, comenteazd cartea Genezei qi a psalmilor, scrieuntratat despre intruparea cuvanturui, scrie qi untratatimpotrivapdgdnilorca reac{ie la lucrarea imp[ratului Iulian r, impotriva- galileenilor etc.Scrierile lui au fost ins[ condamnate la conciliul ui v-r.u efumenic, r25 deani deci dup6 moartea sa, pierzdndu-se astfel o bundparte din ele. pe l6ngdcristologia sa de inspirafe nestoriand, Teodor a cornbitut teologia p5catulilionginar suslinutd de sfhntul Augustin gi de sffintul leronim. El vedeaprcatul nu in natura omului, ci in voinfa lui. Lucrarea sa firndamentald undeexpune aceastd idee este Impotriua celor care spun cd omul pdcdtuieqtenrin rytyr-da nu prin intenlie. in aceastd lucrare se impotriveqte giapostolului Paul, care vedea o iegdhrd strdnsr inke pdcat il *ourt.. inopinia episcopului de Mopsuestia, Adarna fost creat muritor, iar botezul nueste necesar pentru iertarea weunui pdcat, cu at6t mai mult c6nd este vorba

*"rft: copii, gare_sunt frrl de p6cat, ci pentru dobdndirea adopliei filiale.In linia deschisd de origen, Teodor era adeptul apocatastazer-universale,care promova ideea iubirii infinite a lui Dumnezeu care merge phndla astdmi chiar ryi convertirea demonilor qi reintegrarea tuturor cieaturilor instatutul de fericire veqnicl, eliminfind pedeapsJveq*cat .

Teodoret al cirului s-a ndscut intr-o familie cregtin[ la Antiohia, ?nanul393. Din fragedd copildrie mama rui se gdndeqte la o viaff, consacratdslujirii lui Dumnezeu_pentru fiul ei obfnut dupa indelungate rugdciuni. tnacest scop este incredinfat spre educafe religioasd *or *onahi, petru qiMacedonius, gi intr6 astfel in rdndurile clerului. La moartea pdrintilor sdi,in jnrul anului 416,imparte moqtenireafamlliall,sdracilor si imbracd hainamonahal5 in mdndstirea din Nicerta, in imprejurimile Apameii. Este ales iln423 episcop de cir, o mic[ episcopie sufragan[ metropolei Hierapolis. caqi pentru Teodor al Mopsuestiei, maestrul siu de seam6 in ;tiinfeleteologice qi in exegezabibric| este Diodor de Tars, la $coala teologicldin Antiohia. se remarcb a fi un bun episcop, ce militeazipenku unitatea

i Pentru mai nmlte detalii despre'Teodor de Mopsuestia qi ?nv6sh_ra lui vezi: E. Amaffl ,radocfine christologique de Th€odore de Mopsu6ste", inReclz eiches de science religieuse,nr.14

^(1934), p' 161-190 qi S. I.G. Sanchez, ,,porhait de Th6odore a" ruropr*rt" , in Revue

reformde, w. 224 (2003).

mfinopol II (553)

rl qi de Ioan al Antiohiei,ui adept de seami era qi

remarcat pentru scrierilecomerteazl Evangheliaci dedic6 multe scrierizei ;i a Psalmilor, scrieratat imFokiva pdgdnilorrotrh'a galileenilor etc.\'-lea ecumenic, 125 de

ra parte din ele. Pe l6nglnbdtut teologia pdcatuluinnrl leronim. El vedeaea sa firndamentallundevpr cd omul pdcdtuieqteare se impotriveqte qi

nte pecd gi moarte. inu muritor- iar botezul nunai mult cdnd este vorbardndirea adopfiei filiale.pocatastazei universale,u cxre merge pdndla aEzr fuflnor creaturiior inmice:.crqstinl la Antiohia, in

ste la o viald consacratdrdelungate rugdciuni. ini unor monahi, Petru qil moartea pdrinfilor sii,racilor Ei imbracd hainaIe Apameii. Este ales ?n

:kopolei Hierapolis. Cade seamd in qtiinlele

rs, la $coala teologicd

'iliteaz[ pentru unitatea

[nra hri vezi: E. Aman4 ,la:hes fu science religieuse,w.ore de Mopsuesk, in Rewe

I. Motivele convoclrii conciliului al V-lea ecumenic I 5

creqtinilor gi combate pdgdnismul gi pe ereticii vremii. Este unul dininfl[cdra{ii contestatari ai lucr6rii lui Tatian, Diatessaronl Ei se dedicdhup qi suflet pdstoririi credincioEilor ce-i sunt incredinfafl.

Din nefericire ins6, incepdnd cu anul 430, este implicat qi el ?ndiscu{ia cristologicd nestoriand, chiar dacd il rugase in repetate rAnduri peNestorius sd nu renunte la apelativul Theotokos, Ndscdtoare deDumnezeu, dat sfintei Fecioare Maria. La conciliul de la Efes, episcopulcirului acceptd sd se proclame anatema asupra nestorienilor, ins[ ii iaapdrarca lui Nestorius, fiindcd, tn opinia sa, acesta nu afirmase niciodatdexistenfa a doud persoane distincte in Isus cristos. personalitateaputernic[ a episcopului Alexandriei, chiril, iqi spune qi de data aceastacuvantul. Fiind susfinut de impdrat, chiril iqi impune punctul de vedereconciliarilor. Lucrul acesta nu este pe placul lui Teodoret, care varefuzapand la sfirqitul vielii sd semneze qi s5 recunoascd decretele de la Efes.Nici chiar sefltnarea Fonnulei de unire2, din 433, dintre episcopii

1 Dialessaron este lucrarea de seamd a lui Tatian, redactat6 probabil in limba siriac6 in jurulanului 150. Ideea acestei lucriri era aceea de a armoniza cele patru Evanghelii in una singur[.Chiar daci lucrarea era condamnat[ gi interzisl de Bisericd, Diatessaron cunoa$te o ampladifuzare ?n r6ndurile creqtinilor. Teodoret al Cymlui gdseqte inf-o bibliotecd circa 200asemenea exemplare, pe care le arrurci in flicdri deoarece el considera cI lucrarea lui TatianSirul (l 10i120-160/170) nu e in acord cu ortodoxia credintei cregtine; v'ezi Tatian,D iatess aron, Herald, Bucures,ti, 2007.2 Formula de unire este exprmerea cristologicb post-conciliar[ semnat5 in 433 de Chiril alAlexandriei qi Ioan al Antiohiei. Formula pretinde sd exprime ortodoxia cristologicd, doi anidupd confiuntarea conciliariior de la Efes cu teologia lui Nestorius qi a adepfilor lui. Datdfiind impofianfa textului penf,u o mai bun6 ?nlelegere a efectelor lui asupra lui Teodoret alcymlui, il redau aici texhral; ,,Dorim sb expunem aici pe scurt qi inh-m fel conformScripturii qi hadiflei, ftrd si ad[ugdm nimic credin]ei care a fost fixata la Nicee4 c€ea cecredem Ei propov5duim despre Fecioara Ma/r4 Theotokos - Ndscbtoare de Dumnezeu gidespre felul in care Fiul lui Dumnezeu s-a frcut om. Facem acest lucru deoarece este necesar;nu o facem pentru a ad[uga ceva nou credtrfei, ci pentru a da explicaf,i altorareferitor lacredinla noastr5. Cdci, dupf, cum am spus, credin{a de la Niceea este suficientd penfiu a facecunoscuti religia qi pentru a combate ereziile. Dim aceasti noui explicafe nu pentru arezalva ceea ce mai rimdsese neinfeles, ci pentru a-i combate, prin mdrturisirea propriilornoastre sl[biciuni, pe cei care doresc s5 ne reploqeze lucruri care depiqesc inteligen{aomeneasc[. Noi mlrturjsim c[ Domnul nostru Isus Cristos este Dumnezeu adevbrat qi omadevirat, compus dintr-un hup $i dintr-un suflet ralional; cb s-a niscut din Tatil inainteaveacurilor in divinitatea lui gi, in ce priveqte umanitatea lui, s-a niscut dinh-o Fecioari laimplinirea timprnilor, penhu noi si pentru a noastrd mdntuire; cd este deofiinla cu Tat5l in cepriveqte dumnezeirea sa qi deofiinlb cu noi in ce prive$te urnaritatea sa, deoarece amAndoudfirile srurt urite una cu cealaltii. De aceea recunoaqtem un singur Cristos, un singur Domn,un singur Fiu. Datoriti acesiei uniri, fird de arnestecare, recunoastem in egald m[sur[ cd

16 Coxcnrw Ecrnrenrc ar V-lea - Constantinopol II (553)

Alexandriei qi constantinopolului, formuli la care gi-a adus un aportsubstanfial qi episcopul cirului, nu va schimba atitudinea lui Teodtretfal6 de caracterul poruncitor al lui chiril. Mai mult, in 436, Teodoretpublici Avarpowrl ^ Respingerea anatemelor lansate impotriva luiNestorius de citre chiril, pe care-l acuzdde apolinarism. chiril rdspundepe ul ton dur acestei provocdri, printr-o Apologie,iar un anmaitlrziunuezitd sd atirme public faptul c[ sursa ereziei nestoriene se afla deja ininv6![tura lui Diodor de Tars, Teodor de Mopsuestia qi a intregii $cofiteologice din Antiohia. conflictul dintre cei doi ierarhi nu se incheiedecdt odatd cu moartea iui chiril, ?n 444, c6nd Teodoret scrie o scrisoareqi un discurs cu url conlinut polemic anti-chiril. Succesorul s[u, Dioscor,aflat in legdturi stranse cu monahul Eutihie qi cu eunucul chrysaphios,cu mare trecere inaintea impdratului reodosie al ll-lea, reugeqte sa ougnadepunerea lui Teodoret din scaunul episcopal. Noui

'episcop al

Alexandriei intrune;te chiar un sinod, invaruanuiui 449,rdmasin istoriecu apelativul,,Tdlhflria de la Efes"l, pentru a-i condamna pe tofi cei carese impotrivesc noului episcop qi politicii lui bisericeqti, printre care giTeodoret al cirului. Acesta se retrage in mdn[stirr" ,u d. origine, ia

sfinta Fecioarb estp Theotokas - N6scdtoare de Dumnezeu, fiindcd Dumnezeu, cuv6ntul,{wenit trup gi or4 gi-a adiugat, in momentul conceperii sale, templui (umanitatea) pe care aluat-o din Fecioara Maria. Cdt priveqte expresiile-evanghetice qi apostotice referitoare laCristos, Etim cb teologii aplic5 o parte din ele celor doui firi, deoarece este vorba despre osingurrpersoanS, in timp ce aceeaqi teologi disting celelalte deoarece se adreseazd uneia dincele doui firi. Expresiile ce convin lui Dumnezeu se adreseazd dumnezeirii, ?n timp ceexpresiile ce desffiu iqiosirea lui se referd la umanitatea asumati in misteml intrup6rii;, H.J. D. Denzinger, Enchhidion symholorum, Herder, Friburg, 1911, p. 152.t Al doilea conciliu de la Efes, sau ,,T6Jhiria de la Efes", din 449, a ar,ut loc inlre dou6 conciiiiecumenice' conciliul de laEfes,din43l,qi conciliul de laCalcedon, din45l. Esteun conciliunerecrmoscut de tradiliile ortodoxd gi catolic[ qi a contribuit substantial la convocareaconciliului de la Calcedon. Chim qi calificatir.'ul de ,,al doilea" esie impropriu in sensul exactal termenului, deoarece in lista canonicd a conciliilor de la Efes nu figureazd dec6t conciliuly431 Principalul promotor al acestui conciliu a fost patuiarhul Aleiandriei, succesorul luichiril, Dioscor, care dorea si,,canonizeze" inviptura monahului Eutihie, monofizismui, careaclie impotriva cristologiei nestoriene. Este vorba despre cea mai mare controversdcristologicddin Bisericarbs6ritemi a secolului al Vlea Dupd ce concitul de laNicee a(325)s-a pronuntat asupra divinitilii Fiului, iar cel de la Constantinopol (381) asupra divinitiliiDuhului Sfint, dezbaterile teologice din secolul al V-lea sunt pe margjneapersoanei lui Isus:Dumnezeu qi om in acelaqi timp. La conciliul de la Efes, *iug,6ior"* impune punctuls5u de vedere participanf,lor la conciliu, insd Biserica oficiald nu a recunoscut niciodatbdeciziile acestui conciliu. Penfu mai multe detalii vezi Chalcedon in Contsrt, Chwchcauncils 40a-700, Edited by R. price, M. whitby, Liverpool universrty press, Liverpool.2b$9.

ntinopol tr (553)

care qi-a adus un aportatihrdinea lui Teodoretmulq ?n 436, Teodoretlansate impotriva lui

marism. Chiril rdspunder-iarunanmai tdrziunus-toriene se afla deja inxstia Si a intregii $colii ierarhi nu se incheiendoret scrie o scrisoarelrcresoml sEu, Dioscor,r ermucul Chrysaphios,I-ha reugeqte si oblindml- Noul episcop altui +19. rdmas in istorierrlemna pe tofi cei careericesti- printre care sistirea sa de origine, la

iirlc'a Pla-.o,t Cuv6ntul,iltpfrd lurrmitatea) pe care ar si ryxiolice referitoare larhwele este l'orba despre owece se adreseazduneia dinara thrmrezeirii. ?n timp Ce

d in misterul intrupdrii", H.ll.p.152,r- a ar-ts loc fohe doud conciliidm. din .151. Este un conciliuit Jrbsh{ial la convocarease iryropriuin sersul exact; nu figureazd decdt conciliul

'rl Alexandriei, succesorul lui

lui Eutihie, monofizismul, cacea mai mare controversi

e conciliul de la Niceea (325)

ryol (381) asupra divinit5f,i: magineapersoanei lui Isus:I'19, Doscor impune punctuld uu a recunoscut niciodatiicedon in Cante:xt, ChurchUniversity Press, Liverpool.

[. Motivele convoc[rii conciliului al V-lea ecumenic 17

Nicerta. Papa Leon I denunld aceasta ,,mascaradi" intr-o scrisoare pecare i-o adreseazd episcopului redevenit monah" Dup[ moarteaimpdratului Teodosie al ll-lea, in 450, Teodoret prime$te peimisiunea sErevini pe scaunul episcopal, iar conciliul de la calcedon il repunedefinitiv gi in mod oficial in drepturi. Unele din scrierile lui au mai suferitcondamndri, iar conciliul de la constantinopol II ?1 ?nscrie pe listaautorilor condamnati din cauza ideilor sale nestoriene qi origeniste. vatrebui sd aqteptim al qaselea conciliu ecumenic, constantinopol III, in680-681, pentru ca episcopul cyrului s6 fie pe deplin ,,spdlat" de oriceacuza[ie qi recunoscut ca mdrturisitor al ortodoxieil.

rbas de Edesa s-a ndscut probabil la inceputul secolului al v-lea.Format la $coala clin Antiohia, se dovede;te a fi un adept al inv[fdturiilui Nestorius, fiind in acelagi timp elevul lui Dioscor de Tars. De altfel,el este cel care traduce pentru prima dat6 principalele lucrdri alemaeskului siu in limba siriacd, precum qi pe cele ale colegului s6u,Teodor de Mopsuestia. in 435 devine episcop de Edesa. Nestorianismulare astfel cale liberi de exprimare in Mesopotamia, dar gi in Siria, dup6cum std mdrturie o scrisoare pe care noul episcop de Edesa o himiteepiscopului de Hardashir, Maris, ?n Persia. Aceastd scrisoare va aduce qiprimele necazuri pentru cartera episcopald qi teologicb a rui Ibas. unsinod local este intrunit la Tir qi alful la Beirut pentru a discuta ,$azvlIbas". Dacd aceste doud sinoade locale nu reusesc s6-1 scoatb din circuitpe tandrul qi ambiliosul episcop de Edesa, sinodul convocat de Dioscoral Alexandriei la Efes, ,,Tdlhdria de la Efes", din 449, se pronunfd asupracondamnirii mai multor episcopi de seamd din orientul creqtin: Flaviande constantinopol, Domnus al li-lea de Antiohia, kineu de Tir, Eusebiude Doriieea, Sofronie de Tella, Teodoret de cyr, Ibas de Edesa qi nepotuls[u Daniel, episcop de Haran. Depus de pe scaunul episcopal, Ibas esteinlocuit cu un prieten al lui Dioscor, Nonus2. Exilul sdu departe deepiscopia de Edesa va dura doar doi ani.

I Pentu mai multe detalii despre acest important Pirinte al Bisericii vezi intro{ucerea laIstoria bisericeascd alut Teodoret Episcopul Cynrlui, de V. Sibiescu, Ed.itr-ra InstitutuluiBiblic qi de Misiune al Bisericii ortodoxe Romane, Bucureqti, 1995, p. 7-lg; T"urbainczyll Theodat'et aJ tjwhus, the Eishap and the Hary Man,universi4, of MichiganPress, Ann Arbor, 2{}t}2.2 Nu .stim nimic altceva despre acest Nonus, decdt faphrl cd a frimis o scrisoare papei Leon Iin care ii povesteqte detahi despre desfiqurarea conciliului de la Calcedon, din 45 1 ; vezi G. S.Assemani, Bil:liotheca .iwris orientaliv canonici et civilis {tttctare .fasephrs SimanioAssemano, Romae, ex $,pographia Kcmmek, 17GZ-1766.vo1. l, p. 52T si 405.

1 8 Coxcnnn Ecuvrnmc al V-rre - Constantinopol II (553)

Dupd conciliul de la calcedon, din 45r, linut in principal pentru acombate qi condamna invi![tura monofizita stdrnitd ae monatruf Eutihieca o reac{ie impohiva invdlihrii nestoriene, Ibas revine pe scaunulepiscopal, unde va rdmdne p6ni la moartea sa, in 457. l{oartea sa aprovocat insd alungareapartizanilor sdi din Edesa, iar scoala fondatd deIbas va fi desfiin{atdilr 489 prin ordimrl imperial al impdratului Zenon.Episcopul monofizit simeon de Beit-Arsham ne transmite, ?ntr-oscrisoare redactatd ?n 5 10, numele celor alungafi din Edesal dupb moartealui Ibas: Acacius, Barsauma, Mana, Abshouta, Ioan Garameenul,Abraham, Narsai, Ezalia; tofi aceqtia au fost primili de impdratul perqilorPeroz I qi aproape tofi au devenit episcopi in teritoriile perqilor. conciliulal doilea de la constantinopol, din 553, il vatrage la rispundere pe Ibas,post-mortem, din cavza scrisorii trimise episcopului Maris, din carereiese clar cd este un adept infldcdrat alideiltr nestoriene. scrisoarea vaconstitui unul din cele trei capitolele condamnate la al cincilea conciliuecumenic, sub imp[ratul Iustinian. Ibas rlmdne ins6 unul dintre cei maiimportanfi teologi 'ai cregtinismului antic din zona persand. scrie maimulte lucrdri de seam5, care au fost insd distruse odatd ce a fostcondamnat la ,,T0lh5ria de la Efes", din 449, qi mai apoi la al cincileaconciliu ecumenic: comentarii ra carteaproverbelor, imnuri qi omilii peteme fundamentale din dogmatica creqtind. discursuri impotriva unoreretici. Lui i se atribuie qi cea mai veche traducere in limba siriac[ alucrlrii marelui filosof Porfir, IsagogS.

cele Trei capitole -rpiareq*l.arc * sunt cele trei anatsme3 aplicatede impdratul lustinian celor trei invinuiti rle a fi adep{i rle searnd ainestorianismului: Teodor, Teodoret qi lbas. Condamndrile lor au fbcutobiecful wnui Edict irnperial numit ,,Hdicful cclcr trei capitole,', in scopulsalv&rii credinlei rndrturisite de-a h"rngul cerar cinci **r*1* de creEtinisrnqi formula.te de primele patru concilii ecumenice. prinhe cele maiirnporlante anateme - rerp&iuta * fonnulate sunt:

a. Anatema 12: cine-l apdrd pe Teodor de Mopsuestia sd fieanatemd;

I Vezi G.S. Assemani, Bibliothecajuris orientalig canonici,vol. I, p.436.2 A. Baumstar! Aristoteles bei dei syremvom v-wl Jahrhundd,B. G. Teubner, Leipzig,1900, p.139-140.3 Cele 12 anateme ale lui Chiril al Alexandriei impotriva lui Nestorius poarti tot numele dereqitl,anu.

mtinopol tr (553)

nut in principal pentru anitd de monahul EutihieIbas revine pe scaunulu in 457. Moartea sa as4 iar gcoala fondatd derl al ?mplratului Zenon.n ne transmite, intr-olinEdesar dupbmoarteaffir, Ioan Garameenul,E! & imparatul perqilorriile perqilor. Conciliuln la rispundere pe lbas,

ryrrtrd Maris, din careestoriene. Scrisoarea vae la al cincilea conciliuinsi unul dintre cei maima persand. Scrie maistrt$e odat5 ce a fostmai apoi la al cincilea:lor. imnuri gi omilii pentrsuri impohiva unorcere in limba siriacd a

le trei anatemel aplicatefi adepti de seam6 ai

rdamnarile 1or au fbcuttrei capitole", in scopnlrci secole de creqtinismrice. Printre cele mai:

de Mopsuestia sd fie

l- I, p.436.fui,B. G. Tzubner, Leipzig,

estorius poartd tot numele de

I. Motivele convocdrii conciliului al VJea ecumenic 1 g

b. Anaterna 13: cine apdrd unele scrieri are lui Teodoret de cir sdfie anatemd;

c. Anatema 14: cine apdrd scrisaarea nechibzuitd atribuitd lui Ibassd.fie anatemd.

Din documentele imperiale care au rnmat, din procesele verbale aleconciliului ecumenic de la constantinopol II qi din documentelepontificale post-conciliare reiese c6 expresia rp{cr req&h ana sau Treicapitole rur se refer* la cele trei anateme lansate ?mpotriva susfinfltorilorcelor trei episcopi amintili, ci se ?ntelegc mai degrab6:

a, Persoana qi scrierile lui Teodor de Mopsuestia;b. scrierile pro-Nestorius qi anti-chiril ale lui Teodoret de cir;c. scrisoarea lui Ibas de Edesa cdtre episcopul Maris de Hardashir.in acest sens, conciliul de la Constantinopol, din 553, spune in

concluzie: ,,Praedicta igitur tria capitula anathematizamus, id estTheodorum impium Mopsuestum cum nefandis ejus conscriptis, et quaeimpie Theodoritus cons.cripsit, et impiam epistolam, quae dicitur Ibae -,,Deci lansdm anatema asupra celor hei capitole, adic6 asupranelegiuifului reodor de Mopsuestia, cu scrierile lui nechibzuite, qi asupranelegiuitului Teodoret qi asupra scrierilor lui nelegiuite, qi asupra scrisoriinelegiuite despre care se spune c[ e a lui trbas"l. insuqi impdratul seexprimd in aceiaqi termeni in decretul irnperial citit de conciliari in ceade-a cincea sesiune, unde se subliniazb faptul c6 Iustinian ii consultasepe episcopi cu privire la eptu reqdrhuru ;i se arati rnirat ci mutrli sunt ceicare-i ap5r5 pe asemenoa autori de lucr#ri nechibzuite. Fapa vigilius,intr-o scrisoare adresatElui Eutihie din constantinr:p*i prin care aprobfideciaiile celui de-al eincilea conciliu ecurnenic, exprimb aceeaEineduenerire: unii autori rnai suslin ryi apdr&- iucr6rile unor autori cars aufost deja otrie*tul anatemei la conciliul de la Constantinopcl, iar in lista1ui se all& aeeleaqi trei personaje: Teodor, Teodoret si lbasz.

Din toatc aceste mdrturii reiese clar cE ?mp6ratu1 lustinian infelegeaprin rpia rerp*l"cr,ru doar unele lucr6ri ale celor trei teolngi, care au fostmen{iona}i, de altfel, ryi la conciliul de la calceclun |arh s5 fi suferitvreodat6 r: condamnare bisericeasc[ oficiall; insfi, degi srurtem la rnul1iani dup[ conciliul al patrulea ecurnenic, unde atat nestorianismul, *6t Eimonofizisnrul fuseser6 condamnate ca fiind invfil6turi eretice, Iustinian

1 Mansi, Sacrontm conciliarurn,vol. D(, col.376.2 Mansi, Sqcrorum conciliorum,vol. D(, col.4l7.

20 Coucnn-n EcuvrBmc ar, V-loa. - Constantinopol II (553)

constata cfl ideile sunr ?nca destul de impdrfite printre teologi referitor traacesfe probleme. De aceea, sfbluit probabil rle un cerc res*6ns de teolcgiprezenfi la cuftea imperiald, adep{i ai invx}dturilor lui origen gi carsdetestau lucr6rile lui Teodor de Mopsuestia, imp6rafutr dcreqte s[ eliminedin Bisericd, a dat6 pentru totdeauna, erorile cristologice condamnatepan6 ahrnci qi sd irnpund ortodoxia calcedonianx. Aqu ajunge la ideeapnblicbrii unui edict, la inceputul anurui 544, prin rur* ,x condamne nuerezia nestorianS, ci pe trei teologi care susfin, in cpinia lui, ideinestoriene. Dinpicate nu cunoaqtem conlinuful edictului, ii rlou, cele h"eianateme principale, rdmase in istorie sub aperatir,ul .,Trei capitcle,,.

&4ulfi adepli ai dogrnaticii calcedoniene, printre care gi papaVigilius, au v5zut in acest edi{rt un atac la ortoclnxia cle la caleecton.Imp[ratul ?nsi incearcd sd le arate c6 cei trei autod vizali prin eclictul sbuau frcut otriect de aprige disculii la al patrulea cc,nciliu ecumenic.F,xplicaliile impiratului nu sunt ins5 conving6taare ryi chiar papa vigiliuscondamn[ edicful imperial ,,Trei capitole". cu alte cuvint*, edi*tulimperial nu a licut altceva decfit s* protlucE o schismfr pdntre teologi.unii suslinean cB doar Teodor de Mopsuestia kebuia s[ fie vizat deedictul imperial precum qi scrisoarea lui Ibas c[tre Maris de Harclashir,Teodoret fiind considerat un tealng orJadox. Allii au inceput s6interyreteze edictul ml prin prisma anatemelor, ci a scrierili:r la care fbceareferire imp6ralul. Al$i suslineau c5 cei trei teologi au murit in *rtodoxiacredinlei ryi ?n comuniunea Bisericii" Mai existau ins6 qi unii ad*pfi aimonafizismuhli ce nu vedeau delac cu ochi buni acest edict. in cele dinunnd pu{ini sunt cei care accepth s5 aclere la ideile qi anatemele aceshriedict, deoarece considerau cs ?mpxrafirtr ?Ei revendicd drephxi ce nu intrdin competen{a iui. cel mai ?nverqunat irnpatriva adoptXrii unui asemeneaedict drept norm6 de credint[ r6m6ne ?nsd papa vigilius, care ajunge laconstantinopol ?n ianuarie 547" Este primit cu mare last de impfiratulIustinian qi este slipus in acelaqi timp presiunilor pentru a accepta .oi*t rt.Papa se vede pus intr-o mare dilem6: s[ concramne cele ,,Tre1capiti:le',insemna s[ se opun6 cierului occidentai, care darea s[ nu se pn:nun{easupra acesfui caz; sd se opund irnpdrafului, nu putea, deoarece lui iidatnra pozi{ia pe cfrro se afla. Tn cele djn urmb tranqeaz*: vigilius facefront comun cu Menasl, episcopul constantinopoluiui, si ei fac un text

I Nascut la Alexandri4 Menas devine episcop de corstantinopol in 536 dupd ce Antim ilirsese depus de impdrahrl Iustrnian, Condifla pentru a urca pe scaunul episcopal al oraspluiimperial era semnarea m6rturisirii de credinp calcedoniantrEi recunoaqtere a Tomului cdtre