Luceafarul

Romantismul este micarea artistic de la nceputul secolului al XIX-lea ce introduce noi categorii estetice (urtul, grotescul, macabrul, fantasticul) i noi specii literare (elegia, meditaia, poemul filosofic). Trsturile acestuia sunt exprimarea unor idei sau sentimente puternice, personajele excepionale, valorificarea istoriei, a folclorului, a frumuseilor naturii, modalitatea stilistic specific fiind antiteza..Poemul care reprezinta cel mai bine acest curent este capodopera Luceafarul, ce apare in 1883 si care este un poem filosofic in care elementele lirice se imbina cu cele epice.Incipitul sta sub semnul mitului, al incertitudinii, fiind redat de imaginea basmului, idee sugerata de formula initiala specifica acestuia: A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata.Structura pastreaza elemente clasice, poemul fiind impartit in 98 strofe cuprinse in 4 tablouri, ce surprind in interiorul lor marile teme romantice eminesciene: geniul, iubirea si natura, viziunea cosmica, folclorul.Acestea sunt preluate fie din folclor, filosofie sau literature universala, toate subordonandu-se temei centrale: conditia omului de geniu aflat in antiteza cu omul obisnuit, antiteza mascata de povestea de iubire dintre doua personaje romantice, ce apartin unor lumi diferite.

In poemul filosofic geniul este Luceafarul, posesor nu doar al ratiunii, ci si al capacitatii afective, caci el se indragosteste de o prea frumoasa fata cu scopul de a se echilibra.Iubirea lor se naste din priviri, semnificativa fiind prima secventa poetica: Il vede azi, il vede mani/Astfel dorinta-I gata,/Iar el privind de saptamani/Ii cade draga fata.Motivul visului si al oglinzii ofera celor doi indragostiti posibilitatea de a comunica si de a se intalni; astfel limitele spatiului sunt infrante, visul fiind lumea infinita.La Eminescu timpul primeste doua valori: echinoxial, etern, dat de motivele romantice care compun cosmosul (astre, luna, stele, luceafar) si unul al solstitiului, al mortii si al finitului.Pe langa ipostaza de inger , cum il vede fata de imparat O, esti frumos cum numa-s vis/Un inger se arata, ii sunt atribuite si caracteristici demonice: parul brun, Privirea ta ma arde.

Astfel, poemul se ncadreaz n curentul romantic prin tematic, prin motive, prsonajele excepionale n situaii excepionale, antitezele real-ireal, terestru-cosmic, masculin-feminin, prin simultaneitatea n planul expresiei a elementelor populare cu cele savante, prin amestecul de genuri i specii. Luceafrul reprezint, astfel, un punct maxim al creaiei eminesciene.