LISTA CU TERMENI

A.

ABSORBANTE INTESTINALE - trecerea medicamentelor de la locul

de administrarii in circulatia generala (sanguina).

ADSORBANTE INTESTINALE - Medicamentele adsorbante sunt

produse insolubile in apa si in lichidele din tubul digestiv, adsorb toxine

microbiene, microorganisme, etc. Se etalează pe mucoasa gastrica,

formând un strat protector.

Ex.: NORIT (cărbune medicinal), SMECTA, Silicatul de magneziu

ACIDOZA - cestere a aciditatii si reducere a rezervei alcaline din sange,

din cauza unor tulburari functionale in organism.

ACIDOZA METABOLICA - aceasta dereglare a echilibrului acidobazic

al organismului poate fi provocata de o productie crescuta de acizi in

organism sau printr-o pierdere de baze (bicarbonatul de sodiu, de

exemplu). Acidocetoza, o forma de acidoza metabolica, survine intr-un

diabet zaharat prost stapanit si, intr-o masura mai mica, in post. O acidoza

metabolica poate, de asemenea, sa fie provocata de o pierdere de

bicarbonati in caz de diaree severa sau de intoxicatie cu aspirina. Dar

cauza principala a acidozei metabolice o constituie eliminarea insuficienta

a acidului prin urina: atunci se vorbeste despre o acidoza renala.

ACIZI BILIARI - favorizează absobţia grăsimilor colesterolului, a

vitaminelor liposolubile, au efect coleretic si colecistokinetic, activează

1

lipaza pancreatica (enzima pancreatica), contribuie la menţinerea unui

tranzit intestinal normal

Ex.: URSOFALK, URSOSAN, LITHOFALK

AEROSOLII – sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau

particulele foarte fine, dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive

speciale. Sunt intrebuintati in diferite afectiuni ale cailor respiratorii, in

tratamentul complicatiilor pulmonare pre- si postoperatorii, astm, traheite,

laringite, bronsite, pneumonii.

AGENTI DE DIAGNOSTIC – produse ce ajuta la stabilirea exacta a

diagnosticului

Ex: ANTIGENE – pentru IDR – se foloseste in diagnosticul

tuberculozei

THYROTROPIN ALFA (THYROGEN) – pentru diagnosticul

tiroidei

HELICOBACTER TEST INFAI – pentru diagnosticul in ulcer HP

ALCALOIZI – Sunt substante organice produse de plante utilizate deseori

in terapeutica, datorita efectelor benefice pe care le produce asupra

organismului

ALERGENI - Substanta care antreneaza o reactie alergica la unii

subiecti:

- pneumalergenele , care patrund pe cale respiratorie in organism,

sunt continute in acarienii din praful de casa, in polenuri, peri,

scuame si pene de animale, in mucegaiuri si in poluantii industriali.

- trofalergenele , care patrund pe cale digestiva, sunt prezente in

lapte, oua, carne, peste, unele fructe si legume. Unele alimente sunt,

de fapt, pseudoalergene, adica ele produc simptome care simuleaza

2

alergia deoarece sunt bogate in histamina, substanta care

declanseaza efectele alergiei (branzeturi, bauturi fermentate, varza

murata, carnati, conserve), sau pentru ca provoaca eliberarea

acesteia de catre celulele organismului (oua, crustacee, nuci,

arahide, capsuni, rosii, ciocolata, peste, alcool).

- alte alergene afecteaza omul pe alte cai, foarte variate, calea

sangvina, de exemplu; ele se gasesc in medicamente, in veninuri, in

microbi.

ALOPECIE - Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului

caracterizate prin caderea difuza sau localizata a parului.

Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala

de cca.50 de fire de par pe zi.Unele caderi ale parului sunt

fiziologice (caderea parlui lanugo la nou nascut si cea zisa

seboreica la sexul masculin).

Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati,

responsabila de calvitia comuna, cu predispozitie ereditara-

dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai ales in regiunea

temporala si este dependenta de atitudinea afectiva a

subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie

la o femeie trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de

virilizare.Tratamentul acestui tip de alopecie este deceptionant

si reprezinta o sursa importanta de profit pentru comertul cu

produse medicale si para-medicale.

Efluvium telogen ( alopecia difuza de stress ) ,este datorat

sincronizarii a numeroase fire de par in faza telogena, dupa un

episod febril, o nasere dificila, o interventie chirurgicala sau un

episod negativ psiho-afectiv.Refacerea completa dupa un

astfel de episod se realizeaza in 4 pina la 6 luni.

3

Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-

canceroase, antitiroidienelor de sinteza, anticoagulantelor,

anticonvulsivantelor sau derivatilor de vitamina A.

Alopeciile difuze dobindite se observa in cazul

mixedemului, insuficientei pituitare,hipertiroidiei,

hipoparatiroidiei, diabetului sever, colagenozelor, carentelor

alimentare, sindroamelor de malabsorbtie, sifilisului .

Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata,

asociata cu vitiligo, cu auto-anticorpi anti-stomac, anti-tiroida,

ereditate, diabet, atopie, traume psihice.Limita zonei fara par

este neta,pielea este stralucitoare, punctata de orificiile

foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm,

deformate in forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre

crestere spontana sau capricioasa, spre generalizare.

Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau

alopecii create de diverse tipuri de coafura.

Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge

foliculul pilos: traumatism, arsura, afectiuni congenitale, lupus,

foliculite, modificari date de tratamente radioterapice, cancere

epiteliale primitive, metastaze, etc.

AMINOACIZI - Compus organic care contine o grupare amino si o

grupare carboxil. Aminoacizii sunt constituentii fundamentali ai proteinelor.

Ex: L-TIROSINA (TIROZINA)- Aminoacid pur, ALANINA, ACID

GLUTAMIC, CITRULINA, E 920, ACID GAMMA-AMINOBUTIRIC

AMINOGLICOZIDE – grup de antibiotice active pe numeroase tipuri de

bacterii. Datorita toxicitatii lor (afectarea auzului si a rinichilor) sunt

folosite doar in cazul cand alte antibacteriene mai putin toxice sunt

ineficace; se administreaza cel mai frecvent injectabil.

Ex: GENTAMICINA, NEOMICINA, STREPTOMICINA

4

ANABOLICE SISTEMICE - Steroizi anabolizanti

Ex: ANDROLI, ROYALTROPIN

ANABOLISM - este totalitatea reactiilor chimice care conduc la o sinteza

sau la o fabricare, el necesita, in general, un consum de energie.

ANALGEZICE - Substanta capabila sa suprime sau sa atenueze

durerea prin actiune centrala. Medicament destinat suprimarii sau

atenuarii durerii. Analgezicele sunt fie periferice, actionand la locul durerii,

fie centrale, actionand asupra sistemului nervos central (maduva spinarii,

creier).

Analgezicele periferice, intre care unele sunt eficace si impotriva febrei,

sunt reprezentate, in principal, de paracetamol si de aspirina. Analgezicele

centrale sunt, in general, derivati de morfina. Analgezicele sunt prescrise

adesea in completarea tratamentului privind cauza durerii. Ele sunt

asociate uneori unor medicamente mai specifice simptomelor

(antispastice, antiinflamatoare, antimigrenoase etc.), care pot chiar sa le

inlocuiasca in mod avantajos. In caz de durere intensa si rebela,

prescriptiile se fac in ordinea crescanda a toxicitatii: paracetamol, apoi alte

analgezice periferice, apoi morfinice minore si la sfarsit morfinicele majore.

Administrarea poate fi orala, rectala, intramusculara, intravenoasa sau

locala (prin cateter).

Efecte nedorite - Foarte numeroase si uneori grave, ele sunt specifice

fiecarui tip de produs si sunt favorizate de automedicatie. Analgezicele

centrale trebuie sa constituie obiectul unei prescriptii medicale.

Ex: PARACETAMOL, ACID ACETILSALICILIC, ANTINEVRALGIC,

FASCONAL,  

ANDROGENI – hormoni sexuali masculini produsi de testicule si ovare.

Stimuleaza dezvoltarea si functia organelor genitale masculine si aparitia

5

caracterelor sexuale secundare. Principalul androgen este

TESTOSTERONUL, secretat de testicul, la care se adauga androgenii

secretati de corticosuprarenala si in cantitati foarte mici de ovar.

Ex: TESTOSTERON, PROGESTERON, ANAPOLON, ANAVAR /

OXANDROLON, DANABOL / NAPOSIM

ANEMIE FERIPRIVA - sau anemia prin carenta de fier se

caracterizeaza prin nivelul scazut de hemoglobina din sange si este tipul

de anemie cel mai des intalnit in toate categoriile de varsta. Asa cum

indica si numele sau, anemia feripriva are drept cauza lipsa de fier din

organism. Fierul este necesar producerii de hemoglobina -substanta care

se gaseste in globulele rosii si joaca un rol important in transportul

oxigenului.

Anemia feripriva este frecventa in special la femei. Una din 5 femei si

jumatate din gravide sufera de anemie feripriva. Lipsa de fier din dieta

este una din cauzele acestui tip de  anemie.

Ex: FERRUM HAUSMANN

ANESTEZICE - generale sau narcoticele sunt substanţe care provoacă

deprimarea funcţiilor SNC.

a. Anestezice generale inhalatorii

1. Lichide volatile : HALOTAN, METOXIFLURAN, ENFLURAN,

IZOFLURAN, ETER DIETILIC.

2. Gazoase : PROTOXID DE AZOT, CICLOPROPAN.

b. Anestezice generale intravenoase

Ex.: BARBITURICELE, BENZODIAZEPINELE (DIAZEPAMUL şi

MIADZOLAMUL), OPIOIDELE (KETAMINA)

c. Anestezice locale

1. Anestezice locale cu potenţă crescută şi acţiune

prelungită ( mai mare de 3 ore) : BUPIVACAINA,

ETIDOCAINA , TETRACAINA, CINEOCAINA.

6

2. Anestezice locale cu potenţă şi durată de acţiune medii

(1-2 ore): LIDOCAINA, MEPIVACAINA, PRILOCAINA

3. Anestezice cu structură esterică – au durată de acţiune

mai scurtă (20-60 min.) şi potenţă scăzută; sunt rapid

inactivate de colinesterazele plasmatice. PROCAINA,

CLORPROCAINA.

ANEVRISM - este o dilatatie a peretelui vascular sau a unui organ

cavitar, circumscrisa, cu tendinta la crestere, care comunica cu lumenul

vasului/organului.

ANGINA PECTORALA - este un sindrom dureros toracic, determinat

de ischemia miocardica tranzitorie (o insuficienta a debitului coronarian

fata de nevoile miocardului). Simptomele apar la efort sau la emotii,

dureaza cateva minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea

unor compusi nitrici (Nitroglicerina, Nitrit de amil).

ANOREXIGENE - medicamente - reduc pofta de mâncare acţionând

la nivel SNC prin inhibarea centrului foamei din hipotalamus. Au acţiuni

stimulante asupra SNC (cefalee, insomnie, excitabilitate). Pot da

dependenta.

Ex.: - REGENON, REDUCTIL,XENICAL, GASTROFIBRAN, Dr.

THEISS NOVA FIGURA

ANTIACIDE - Medicamentele antiacide sunt medicamentele care reduc

cantitatea de acid clorhidric din stomac

a) Antiacide alcalinizante sistemice (intra in circulaţia

sanguina)

Bicarbonat de sodiu - ULCEROTRAT

Citrat de sodiu

Fosfat de sodiu

7

b) Antiacide neutralizante parţial sistemice

Carbonat de calciu - Ca CO3 , NOVALOX – produs de electie

ANTACID;

Oxid de magneziu - Mg O => MAGNESIA USTA – produs de

elecţie; Derivaţii de magneziu in general sunt medicamente

antiacide caracterizate prin efecte:

- Neutralizante - Oxidul de magneziu

- Carbonatul de magneziu

- Trisilicatul de magneziu

- Adsorbant - Silicatul de magneziu

- Laxativ – Sulfatul de magneziu ( Sarea

amara)

Hidroxid de aluminiu - Al (OH)3 – EPICOGEL - suspensie

c) Antiacide adsorbante (aduna gazele)

Carbonat bazic de bismut

Silicat de magneziu si aluminiu

Bentonitele

d) Antiacide neutralizante nesistemice

Fosfatul de Aluminiu

ANTIANGINOASE (Angina pectorala) Produce veno- si arteriolo-

dilatatie, diminua munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si

diminua presiunea ventriculara endodiastolica.

Ex.: NITROGLICERINA, NITROPECTOR, ISODINIT, CORDIL,

DINITER, OLICARD RETARD,

ANTIARITMICE - Reduc si regularizeaza ritmul cardiac, prelungesc

durata potentialului de actiune.

Ex.: Clasa I – PROPAFENONA, RYTMONORM, CHINIDINA,

MEXITIL, MEXILETIN

Clasa III – AMIODARONA (Ro), CORDARONE

8

ANTIANEMICE - sunt medicamentele care se administrează ca

tratament împotriva anemiilor. Sunt preparate care conţin fier bivalent,

trivalent singur sau în asociere cu: Acid folic, Vitamina B12, Vitamina C,

Eritropoetină, etc. În funcţie de calea de administrare acestea pot fi:

Pe cale orală

sub formă de săruri feroase (Fe 2+ ):

- Sulfat feros (conţine 20 % Fe), Glutamat feros (conţine 21-22 %

Fe), Fumarat feros (conţine 33 % Fe)

preparate cu Fe 3+ :

- Complex de hidroxid de Fe polimaltoză, Colinat de Fe,

Proteinsuccinilat feric

Fier în combinaţii: Fumarat feros şi Acid folic, Sulfat feros şi

Acid folic, Gluconat feros şi Acid ascorbic

Pe cale parenterală

complexe coloidale neionizate: Dextriferon, Fier polimaltozat,

Fier dextran, Complex de hidroxid de Fe3+ sucroză

ANTIASMATICE – sunt medicamentele ce reduc crizele de astm in

ceeace priveste frecventa si intensitatea lor.

Există două grupe de medicamente antiastmatice:

- Bronhodilatatoarele, care relaxează musculatura netedă

contractată a căilor respiratorii. Acestea vă vor ameliora

simptomele. Betastimulentele, teofilina şi bromura de

ipratropiu sunt bronhodilatatoare.

- Antiinflamatoarele sunt medicamente care reduc inflamaţia

căilor respiratorii, prevenind apariţia episoadelor de astm.

Corticosteroizii, cromoglicatul, nedocromilul şi inhibitorii de

leucotriene sunt medicamente antiinflamatoare.

Ex: SALBUTAMOL, VENTOLIN INHALER, BEROTEC, ASTMOPENT

9

ANTIBIOTICE - sunt substante chimice organice produse de

microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze

foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Se deosebesc:

- Antibiotice cu spectrul larg – Bacteriostatice – Tetraciclina,

Cloramfenicolul, Eritromicina, Spiramicina, Oleandomicina,

Lincomicina, Acid nalidixic, Nitrofurani, Sulfamide

- Antibiotice cu spectrul limitat – Bactericide – Penicilina (G, V, sau

semisintetice), Cefalosporine, Aminoglicozide (Streptomicina,

Kanamicina, Gentamicina,  Monomicina, Framicetin )

ANTIDEPRESIVE - medicamente eficace în psihozele afective,

ameliorând dispoziţia afectivă alterată, înlatură inhibiţia depresivă şi

pesimismul.

Ex.: - ANTIDEPRESIVE SEDATIVE - AMITRIPTILINA, TRIPTILINA,

DOXEPINA

- ANTIDEPRESIVE PSIHOTONE - PROTRIPTILINA

- ANTIDEPRESIVE ATIPICE – au acţiune antidepresivă, fără a avea

efecte sedative şi vegetative importante, nu sunt toxice pentru

cord. mecanismul de acţiune - inhibarea recaptării serotoninei.

TRAZODONA, FLUOXETINA, MIANSERINA.

- ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE ALE MONOAMINOXIDAZEI (IMAO)

- sunt medicamente care au proprietăţi antidepresive şi inhibă o

serie de enzime, mai ales monoaminoxidazele şi oxidazele

microzomiale hepatice. Efectul antidepresiv este mai slab decât al

compuşilor triciclici. – TRANILCIPROMINA, FENELIZINA,

CLORGILINA, MOCLOBEMIDA, SELEGILINA.

ANTIDIABETICE – medicamente ce intervin in metabolismul glucidelor,

inhiba absorbţia glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.

10

ANTIDIAREICE au actiune adsorbanta si protectoare a mucoasei

intestinale, reduc numarul si frecventa scaunelor, actionand fie asupra

motilitatii intestinale, fie asupra mucoasei si continutului intestinal.

Ex.: - diaree acuta – FURAZOLIDON, SMECTA, SAPROSAN,

BIOCTIS

- diaree cronica – LOPERAMID, IMODIUM

ANTIEMETICE – medicamente care inhiba starea de voma, actionand

simtomatic la nivel central sau periferic in arcul de reflux al vomei.

Ex.: METOCLOPRAMID, ZOFRAN, EMETIRAL

ANTIFUNGICE - substanta medicamentoasa utilizata in tratamentul

infectiilor cu fungi (ciuperci).

ANTIEPILEPTICE (anticonvulsivantele) - sunt capabile să oprească

convulsiile şi să scadă frecvenţa de apariţie a convulsiilor, indiferent dacă

apar în epilepsie sau în alte condiţii (convulsii febrile, meningitice, etc.).

Ex.: FENITOINA, CARBAMAZEPINA, FENOBARBITALUL,

PRIMIDONA, Acidul VALPROIC, BENZODIAZEPINELE

(Diazepamul)

ANTIFLATULENTE - sunt medicamente capabile sa uşureze eliminarea

gazelor din stomac şi intestin.

Ex.: Dimeticona (Ceolat) sau Simeticona are proprietati

antiflatulente datorita modificarii tensiunii active a continutului

intestinal gazificat, cu consecinte antispumante.

Carbunele medicinal este putin eficace pentru combaterea

flatulentei.

11

Carminativele – favorizeaza eliminarea gazelor din tubul digestiv.

Anason, Menta

ANTIGLAUCOMATOASE – produse ce reduc tensiunea intraoculare

(TIO) la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis sau cu hipertensiune oculară

care nu răspund suficient la beta-blocante sau la analogi de prostaglandină

cu administrare topică.

Ex: TIMOLOL, TIMOPTIC, TIMO-GAL

ANTIGUTOASE - produse care inhiba formarea de acid uric.

Ex: MILURIT

ANTIHELMINTICE - medicamente care se folosesc pentru combaterea

viermilor intenstinali.

Ex: ZENTEL, ESKAZOLE, MINTEZOL

ANTIHEMORAGICE - medicamente care opresc sau care combat

hemoragiile

Ex: VITAMINA K, ETAMSILAT, ADRENOSTAZIN, GELASPON

ANTIHEMOROIDALE - preparate continand corticosteroizi.

Medicamentul asociaza intr-o combinatie galenica efectul antiinflamator si

decongestiv al hidrocortizonei cu proprietatile anestezice locale ale

novocainei si anestezinei actionand eficient in criza hemoroidala acuta pe

factorul inflamator si dureros.

Ex: DOXIPROCT PLUS, DOXIPROCT PLUS, ULTRAPROCT,

HEMORZON

12

ANTIHIPERTENSIVE Med. antihipertensive sunt capabile sa scada

presiunea arteriala actionand la nivelul mecanismelor fiziologicecare

controleaza aceste valori:

- debitul cardiac

- rezistenta vasculara periferica

- volumul circulant

1. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE CENTRALA - ALCALOIZI DIN

RAUWOLFIA (HIPAZIN), DOPEGYT, CLONIDINA, CYNT,

MOXOGAMA,

2. ANTIADRENERGICE CU ACTIUNE PERIFERICA - PRAZOSIN,

MINIPRESS, CARDURA, KAMIREN, HYTRIN, KORNAM,

EBRANTIL

3. ANTIHIPERTENSIVE SI DIURETICE IN COMBINATII - BRINERDIN,

NEOCRYSTEPIN

ANTIHISTAMINICE sunt substanţe de sinteza care inhiba efectele

histaminei, acţionând prin blocarea receptorilor specifici ai celulelor

efectoare. Existe doua tipuri de receptori antihistaminici

H1 - se găsesc in marea majoritate a organelor si sunt blocaţi de

medicamente antihistaminice clasice (antialergice)

Ex.: PROMETAZINA, CLEMASTINA, CETIRIZINA,

ASTEMIZOL, LORATADINA ( CLARITINE ), TERFENADINA

H2 - sunt localizaţi la nivelul glandelor mucoasei gastrice si sunt

implicaţi in mecanismul secreţiei de acid clorhidric si pepsina.

Medicamentele antihistaminice H2 blochează aceşti receptori

deci secreţia acida gastrica scade.

Ex.: CIMETIDINA, HISTODIL, RANITIDINA, ULCORAN,

ZANTAC, ARNETIN, FAMODAR, QUAMATEL

13

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS): sunt substanţe

care fac parte din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamtoare, la care

predomină efectul antiinflamator. Înlatură sau diminuează unele simptome

şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice.

1. Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaţia I)

Acizi carboxilici:

Derivaţi de acid salicilic: ACID ACETILSALICILIC,

DIFLUNISAL, BENORILAT.

Derivaţi de acid acetic:

derivati de acid fenilacetic: DICLOFENAC,

ALCLOFENAC

derivaţi de acizi carbociclici şi heterociclici

acetici: INDOMETACIN, SULINDAC,

LONAZOLAC, KETOROLAC

Derivaţi de acid propionic: IBUPROFEN,

FLURBIPROFEN, NAPROXEN, KETOPROFEN,

DEXKETOPROFEN.

Derivaţi de acid fenamic : ACIDUL FLUFENAMIC,

ACID MEFENAMIC, ACID NIFLUMIC.

Acizi enolici

Pirazolone: FENILBUTAZONA

Oxicami: PIROXICAM, TENOXICAM,

LORNOXICAM.

2. Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau

specifice de COX2 (generaţia a II-a)

Blocante selective: MELOXICAM, NIMESULID

Blocante specifice (coxibi): ROFECOXIB(retras de pe

piaţă), CELECOXIB, PARECOXIB, ETORICOXIB,

VALDECOXIB, LUMIRACOXIB

Antireumatice specifice :au acţiune lentă fără efect

antiinflamator, ele modifică evoluţia procesului reumatic

14

o Compuşi de aur: AURANOFIN, AUROTIOMALAT DE SODIU

o Antimalarice de sinteză: HIDROXICLOROCHINA (Plaquenil)

o Derivaţi tiolici: PENICILAMINA

o Imunodepresive: METOTHREXAT, CICLOSPORINA

o Sulfasalazina

ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE - reprezintă o grupă de

antiinflamatoare din care fac parte hormoni steroidieni (glucocorticoizi şi

mineralocorticoizi) atât fiziologici - secretaţi de glandele suprarenale cât şi

de sinteză.

Ex: Glucocorticoizi: CORTIZON, HIDROCORTIZON, PREDNISON,

PREDNISOLON, METILPREDNISOLON, TRIAMCINOLON,

BETAMETAZONA, DEXAMETAZONA

ANTIMICOBACTERIACEE - medicamente pentru tratamentul

tuberculozei.

Ex: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDA

ANTIMICOTICE – produse folosite in tratamentul micozelor pielii si

mucoaselor  provocate de dermatofiti, mucegaiuri, levuri si

microorganisme ca  Malassezia furfur si infectii dermice provocate de

Corynebacterium minutissimum.

Ex: LAMISIL, CANESTEN, CLOTRIMAZOL

ANTIPARKINSONIENE (NO4) – medicamente eficace în boala

Parkinson şi în alte tulburări motorii extrapiramidale. Medicaţia

antiparkinsoniană acţionează fie prin potenţarea activităţii dopaminergice,

fie prin reducerea activităţii colinergice centrale.

Ex.: BROMOCRIPTINA, AMANTADINA, SELEGINA,

TRIHEXIFENIDIL (ROMPARKIN)

15

ANTIPIRETICE - Produse folosite pentru scaderea febrei.

Ex: AINS cum ar fi IBUPROFEN, NAPROXEN SODIU, si

KETOPROFEN.

ASPIRINA, PARACETAMOL, METAMIZOL, NIMESULIDA,

FENAZONA

ANTIPROPULSIVE – (Inhibitori ai peristaltismului)- medicamente care

sunt folosite în tratamentul diareei

Ex: IMODIUM, LOPAMIDE, NEO-ENTEROSEPTOL, DISSENTEN

ANTIPRURIGINOASE - medicamente utilizate in tratamentul pruritului

(mancarimi).

Ex: ELOCOM, TRIDERM, VIPSOGAL, SOVENTOL, SODERMIX

ANTIPSIHOTICE (Neuroleptice) - In tratamentul psihozelor - unele

neuroleptice au efect sedativ foarte mare in comparatie cu efectul

extrapiramidal; acestea se numesc neuroleptice de tip sedativ cu potenta

relativ mica. Alte neuroleptice sedeaza putin, dar au efect extrapiramidal

intens; se numesc neuroleptice de tip incisiv (acestea au potenta

crescuta). In tratament se fac asocieri intre acestea şi blocantele

colinergice centrale.

Ex: HALOPERIDOL, FLUPENTIXOL, CLORPROTIXENUL,

TIOLIDAZINA, CLORPROMAZINA

ANTIRAHITICE – medicamente ce combat rahitismul

Ex: VIGANTOL, VITAMINA D

ANTIREUMATICE - medicamente care inlatură sau diminuează unele

simptome şi semne ale inflamaţiei în boli reumatice..

16

Ex: FENILBUTAZONA, INDOMETACIN, PIROXICAM,

TENOXICAM, LORNOXICAM, MELOXICAM, NIMESULID

ANTISEPTICE - Medicament - care combate infectiile microbiene.

Antiseptice pentru uz extern - In functie de structura lor

chimica si de proprietatile lor, se deosebesc numeroase

substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu

cuaternar, dorhexidina, derivatii fenolului, oxidanti, acizi,

derivati metalici (mercur, argint, cupru, zinc), coloranti

(eozina, albastru de metilen), hexetidina, hexomedina,

iod. Criteriile de alegere sunt numeroase si complexe:

toxicitatea, probabilitatea de a declansa o alergie, puterea

iritanta interzicand aplicarea pe mucoase sau pe plagi,

rapiditatea de actiune, necesitatea de a elimina in mod radical

germenii sau doar a impiedica proliferarea lor.

Antiseptice pentru uz intern - Unele medicamente

neantibiotice sunt prescrise pe cale orala in tratarea infectiilor

intestinale sau urinare (sulfamide).

ANTISPASTICE se impart in 2 grupe :

ANTISPASTICE PARASIMPTOLITICE – impiedica influentele

excitomotorii vegetative.

Ex.: ATROPINA – este un parasimpatolitic neselectiv, cu efect de 3-

5 ore. BUTILSCOPOLAMINA BROMURA - este un derivat cuaternar

de amoniu al scopolaminei si se absoarbe putin.

SCOBUTIL COMPUS asociaza butilscopolamina cu un analgezic

NORAMIDOPIRINA METANSULFONAT.

OXIFENONIUL şi PROPANTELINA - sunt compuşi cuaternari de

amoniu ce efecte mai elective decat atropina

17

ANTISPASTICE MUSCULOTROPE – actioneaza direct asupra

musculaturii netede.

Ex.: PAPAVERINA este un alcaloid izochinolonic din opiu, ce are

proprietati antispastice şi vasodilatatoare prin actiune musculotropa.

MEBEVERINA este antispastic de sinteza

ANTITROMBOTICE – medicamente care diminua sau impiedica

procesul coagularii sangelui.

Ex: TROMBOSTOP, SINTROM, ORFARIN, ASPENTER,

HEPARINA, VESEL DUE, IPATON, PLAVIX,

ANTITUBERCULOASE - medicamente (antibiotice) utilizate in

tratamentul tuberculozei. Antituberculoasele sunt intotdeauna asociate

intre ele (de la doua la patru produse) si administrate pe durata a cel putin

6 luni, pe cale orala.

EX: PIRAZIAMIDA, RIFAMPICINA, IZONIAZIDL

ANTITUSIVE Mdicamente care deprima centrul tusei si receptorii

sensitivi din mucoasa respiratorie

ANTITUSIVE OPIOIDE

Ex.: CODEINA (Metilmorfina) – CODENAL, CODEINA FOSFAT,

TUSIN, HUMEX, TUSAN

ANTITUSIVE NEOPIOIDE

Ex.: CLOBUTINOL – TABCIN, TUSSAMED, BUTAMIRAT –

SINECOD, TUSOSEDAL, OXELADINA – PAXELADINE,

ANTIVARICOASE medicamente folosite in tratarea afectiunilor

venoase, tromboze, varice, ulcer varicos, tromboflebite.

Ex: LIOTON, HEPATROMBIN, FENILBUTAZONA, DOXIVENIL

18

ANTIVIRALE – substante ce au efect impotriva unui sau mai multor

virusi Dintre numeroasele antivirale cunoscute au intrat in practica curenta

numai urmatoarele:

AMANTADINA (Viregyt), cu actiunea antivirala pe tipul A2 al

virusului gripal in doze de 100 - 200 mg zilnic, cu efect preventiv (in

primele 2 zile de gripa).

 IDOXURIDINA (Idu, Iduviran, Emanil), este activ in terapia locala

a herpesului corneean, sub forma de instilatii oculare. Unele

rezultate se obtin si in encefalita herpetica, in administrare i.v.

 CYTARABINA, activa fata de virusurile A.D.N. Unele rezultate se

obtin in varicela severa si in zoster.

RIBAVIRINA, ISOPRINOSINA si INTERFERONUL sunt

anteantivirale.

ACICLOVIR, GANCICLOVIl, TRIFLARIDINA, ZIDOVUDINA, si

INTERFERONII sunt alte antivirale cu spectru larg.

ANXIOLITICE (Tranchilizante) - inlatura anxietatea si simptomele care o

insotesc: emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari digestive.

Ex: DIAZEPAM, IMOVANE, HIDROXIZIN, MEPROBAMAT,

NAPOTON

AORTA - vas de sange important care preia sangele pompat de inima si

din care pleaca vase mari catre intreg organismul. Principala artera a

organismului, formandu-se de la baza ventriculului stang si distribuind

sangele oxigenat de catre plamani in intreg corpul.

Patologie - se pot observa diferite anomalii: o ingustare congenitala

la nivelul istmului (coarctatie); o atingere a peretelui, in general de

catre o placa de aterom, ducand la o dilatare (anevrism) sau la o

ingustare a vasului. In ambele cazuri, formarea de cheaguri este

frecventa si raspunzatoare de emboliile creierului si ale membrelor.

19

O alta leziune ateromatoasa este disectia, clivajul producandu-se in

grosimea peretelui. Toate aceste atingeri justifica un tratament

chirurgical.

APA DISTILATA – este solventul cel mai important din punct de vedere

cantitativ si cel mai utilizat pentru prepararea formelor farmaceutice

lichide, dar se foloseste si pentru unele forme semisolide sau chiar solide.

APELE AROMATICE – sunt solutii apoase de uleiuri volatile destinate a

fi utilizate ca atare sau ca vehicole la prepararea unor medicamente de uz

intern. (FR IX)

ARITMIE CARDIACA - aritmiile sunt dereglari ale ritmului normal al

inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie

sub ambele.

Se pot distinge:

extrasistolele (contractiile premature),

tahicardiile (accelerarile bruste si trecatoare ale ritmului cardiac),

bradicardiile,

fibrilatiile ventriculare (contractiile anarhice si ineficace).

Cauze - Toate cardiopatiile, indeosebi cardiopatiile ischemice

(arterioscleroza, ateroscleroza) si chiar simpla imbatranire a

inimii sunt cauze ale aritmiei. Printre alte origini, trebuie sa

citam: embolia pulmonara, brohopneumopatiile, tulburarile

hidroelectrolitice, anumite medicamente (diuretice, unele

antiaritmice etc.), abuzul de tutun, excitantele precum

cafeaua, alcoolul.

Simptome si semne - Acestea sunt variate. Cel mai frecvent

este vorba de sincope, de o gafaiala, de palpitatii, stari de rau,

de o cadere a tensiunii arteriale, de angor (angina pectorala)

sau de semnele unei insuficiente cardiace. In caz de palpitatii,

20

este important sa se repereze daca bataile sunt regulate sau

neregulate, daca aparitia tulburarii este progresiva sau brutala

si care a fost durata sa, si sa se noteze frecventa cardiaca,

atunci cand este posibil.

Diagnostic - Este asigurat prin electrocardiograma in

perioada de criza, de unde interesul monitorizarii prin

inregistrarea de lunga durata (Holter). In acest caz, un

receptor si un inregistrator sunt purtate timp de una sau mai

multe zile de catre pacient. Uneori, o electrocardiograma

endocavitara (inregistrare cu un electrod urcat prin calea

venoasa pana in cavitatile cardiace drepte) este indicata. Este

vorba de un examen specializat practicat in mediu spitalicesc.

Tratament - Acesta face apel la medicamente antiaritmice

care diminueaza excitabilitatea inimii, accelerand sau

incetinind frecventa ritmului sau influentand sistemul nervos

simpatic. Stimularea cardiaca, temporara sau permanenta

(pacemaker), este posibila de asemenea. In unele cazuri, este

practicata o electroterapie (soc electric). De asemenea, poate

fi avuta in vedere o distrugere foarte localizata, prin energie

electrica, sau radiofrecventa, a zonei de origine a tulburarii.

Unele tulburari de ritm, in particular in absenta cardiopatiei,

nu necesita nici un tratament.

ARTERIOLA - vas de sange de calibru foarte mic care se continua cu

capilarul, cel mai mic vas de sange.

ATRIU - una dintre cele patru cavitati ale inimii - sangele vine din

organism si plamani in atrii. Atriul stang primeste sange din plaman iar

atriul drept sangele intors din restul corpului. Din atrii trece in ventriculi si

21

este pompat de acestia in arterele aorta (ventriculul stang) si pulmonara

(ventriculul drept).

ASTRINGENTE - Substanță sau medicament folosit pentru combaterea

secrețiilor organice exagerate.

B.

BACTERICIDE – medicamente care distrug microbul patogen.

Ex: Penicilina (G, V, sau semisintetice), Cefalosporine,

Aminoglicozide

BACTERIOSTATICE – medicamente care impiedica imultirea

bacteriilor.

Ex: Tetraciclina, Cloramfenicolul, Eritromicina,

Spiramicina, Oleandomicina, Lincomicina, Acid nalidixic,

Nitrofurani, Sulfamide

BADIJONARE – a unge cu o solutie medicamentoasă (în scopuri curative

sau preventive)

BETABLOCANTE – sunt medicamente care inhiba competitiv

stimularea receptorilor beta-adrenergici produsi de mediatorii adrenergici

de la nivelul viscerelor. Sunt specifice beta-1 pentru inima, beta-2 pentru

bronhii, fibre musculare striate si muschiul uterin.

- SELECTIVE - METOPROLOL, BETALOC, BETALOC ZOK, EGILOK,

VASOCARDIN, ATENOLOL, ATECOR, VASCOTEN,

22

LOKREN, BETAXA, CONCOR, BISOBLOCK,

BISOGAMMA, NEBILET, LOGIMAX

(FELODIPINA+METOPROLOL)

- NESELECTIVE – PROPANOLOL (reduce TA pe vena porta),

SOTALOL SOTAGAMMA, DAROB, DISTONOCALM

(contine alcaloizi de Belladona + alcaloizi din cornul

secarei ERGO +Propanolol + Amital)

- CU ACTIUNE ALFABLOCANTA - CORYOL, DILATREND,

CARVEDILOL

BIOFLAVONOIDE ( Medicatia capilarelor) - cresc rezistenta

capilarelor, reglandu-le permeabilitatea si se opun formarii de varice si de

hemoroizi. De asemenea, bioflavonoidele au un efect antianginos, tonic

cardiac, antiaterosclerotic de prima mana si antitrombotic. Bioflavonoidele

preintampina ridarea si imbatranirea pielii, mentinandu-i elasticitatea si

tineretea.

Ex: QUERCITINA, RUTINA, HESPERIDINA, NARIGINA,

BAICALINA si PICNOGENOLUL

BIOFOSFONATI (MO5) - sunt analogi sintetici ai pirofosfatului care se

leaga de hidroxiapatita din structura osului.

Ex: AREDIA, BONEFOS, FOSAMAX , SEPTOPAL, SKELID 200

mg,

BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU - Vasodilataţia produsă

este datorată blocării pătrunderii ionilor de Ca în celulele musculare netede

ale arteriolelor, determinând relaxarea fibrelor musculare.

Ex.: AMLODIPIN, AMLOHEXAL, NORVASC, NIFEDIPINA,

VERAPAMIL, ISOPTIN, DILTIAZEM, AURONAL, FELODIPIN,

DIACORDIN, DILZEM, CARZEM

23

BOALA MENIERE – afectiunea urechii interne care se manifesta printr-

un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri

in urechi. Boala Meniere afecteaza urechea interna, responsabila de auz si

de echilibru. In general, ea nu afecteaza decat o ureche, dar poate fi si

bilaterala. Boala survine, in crize, la persoanele de varste cuprinse intre 20

si 50 de ani.

Cauze -Cauza precisa a bolii lui Meniere nu este cunoscuta.

Simptome si semne - Cu 30 de minute pana la o ora inaintea

crizei, semne vestitoare, ca o senzatie de ureche plina, permit

subiectului sa opreasca orice activitate care poate deveni

periculoasa pe timpul crizei. Acesta are impresia ca se invarteste sau

ca totul se invarteste in jurul lui: el trebuie sa se aseze la orizontala.

Acestui vertij i se asociaza transpiratii, o stare de rau, greturi si

varsaturi, dureri de cap si o senzatie de bazaituri in ureche.

Acuitatea auditiva scade, mai ales cea pentru frecventele grave.

Criza dureaza mai multe ore si epuizeaza subiectul bolnav. Frecventa

acestor crize este imprevizibila. Dupa 10-15 ani, crizele de vertij se

estompeaza, dar functia auditiva este atunci foarte alterata.

Tratament - In timpul crizelor, subiectul trebuie sa stea in repaus.

Tratamentul de fond este permanent si face apel la mai multe

mijloace: o viata echilibrata este recomandata, precum si

respectarea unui regim alimentar sarac in sare si excluderea

tutunului si alcoolului. Medicamentele prescrise sunt: anxiolitice,

diuretice, antihistaminice si antivertiginoase.

BRONHODILATATOARE – medicamente care ajuta la reducerea

efortului depus pentru a respira. Rolul lor este de a deschide conductele

respiratorii din plamanii tai. Astfel, se reduc  sau chiar pot sa dispara

dispneea si wheezingul.

24

Exista 3 tipuri de medicamente bronhodilatatoare:

Anticolinergice:

Durata scurta de actiune: Ipratropium bromid

Durata lunga de actiune: Tiotropium bromid

Efectul advers cel mai frecvent este uscarea mucoasei bucale (gura

uscata). Alte efecte  adverse pot sa includa infectii urinare sau

aritmii.

Beta2-agonisti

Durata scurta de actiune: Salbutamol

Durata lunga de actiune: Salmeterol

Efectele adverse cele mai frecvent intilnite sunt aritmia, tahicardia,

tremorul

Metilxantine

Teofilina

Efectele adverse cele mai frecvente sunt greata si pirozisul (senzatia

de arsura la nivelul stomacului).  Sunt medicamente care au

interactiuni cu alimentele si cu alte medicamente.

C.

CANDIDOZA – este o micoza frecventa a mucoaselor si tegumentelor,

este determinata de variate specii de candida care in conditii de

imunodeficienta a gazdei, pot deveni invazie cu localizari organice si

tisulare.

Ex.: CLOTRIMAZOL, MICONAZOL, BUTOCONAZOL

CAPSULE – sunt preparate farmaceutice formate din invelisuri care

contin doze unitare dew substante active asociate sau nu cu cu substante

auxiliare. Sunt destinate administrarii pe cale orala.

CAPSULE PAPIRACEE (capsule de hartie)

25

CAPSULE AMILACEE (casete sau buline)

CAPSULE OPERCULATE (gelatinoase tari)

CAPSULE PERLE (gelatinoase moi)

CARDIOPATIE ISCHEMICA - este boala care afecteza arterele

coronare si datorita careia acestea isi micsoreaza calibrul. Drept urmare,

are loc o scadere a cantitatii de sange care iriga muschiul inimii care nu

detine in aceste conditii cantitati optime de oxigen, acizi grasi si glucoza.

Acest fenomen de reducere a fluxului de sange prin arterele coronare a

fost numit in limbaj medical ischemie. Modificarile cardiace produse de

ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie.

CARDIOTONICE – medicamente care stimuleaza inima, intarindu-i forta

de contractie si normalizandu-i ritmul batailor.

Ex.: DIGITALINA (extras din Degetelul Rosu), SOYFEM,

DIGOXIN, LANOXIN (extras din Degetelul Lanos)

CATABOLISM - este totalitatea reactiilor care conduc la o degradare; el

antreneaza, in general, o eliberare de energie.

CEFALOSPORINE – antibiotice cu actiune bactericida, au spectru larg,

actioneaza prin modificarea peretelui bacterian. Cefalosporinele actioneaza

in faza de multiplicare a bacterilorprin inhibarea sintezei peretelui celular

bacterian.

Ex: BIODROXIL, CEC, CECLODYNE, CECLOR,

CEDAX ,CEFALEXIN, CEFALEXINA, FORTUM, KEFLEX, SPIROSINE,

ZINACEF, ZINNAT,

CHIMIOTERAPICE - substanțe de sinteză chimică cu acțiune

bacteriostatică.

26

Ex: SULFAMIDELE, SULFONELE, TRIMETROPRIMUL, Acidul

AMINOSALICILIC, ETAMBUTOLUL, IZONIZIDA,

CHINOLONELE, NITROFURANTOINA, CLOTRIMAZOLUL,

MICONAZOLUL, TALNAFTOLUL si METRONIDAZOLUL.

CHIMIOTERAPIA ANTIPROTOZOARELOR – medicamente care

inhiba sau distrug protozoarele. Specii:

a) chimioterapice antimalarice ( Plasmodium).

Ex: Clorokina, Primakina, Rhinina

b) Chimioterapice active pt Triphanosoma ( boala somnului).

Ex: Pentamidina

c) Chimioterapice active fata de Giardia intestinalis, Trihomonas vaginalis.

Ex: Nitroimidazol.

d) Chimioterapice active fata de  Pneumocistis carini.

Ex: Biseptol; Pentamidina

e) Chimioterapice active fata de Toxoplasma.

Ex: Biseptol asociat cu Claritromicina

CHINOLONE - sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu reactii

adverse reduse.

Ex: OFLOXACINA, CIPROFLOXACINA, PEFLOXACINA,

NORFLOXACINA.

CICLOPLEGICE – sunt substante parasimpatolitice care inhiba actiunea

nervoasa, producand midriaza, ciclopegie si cresterea presiunii

intraoculare.

MIDRIAZA – este folosita in scopul examinarii fondului de ochi

CICLOPEGIA – paralizia acomodarii – fiind necesara pentru

masurarea viciilor de refractie in cadrul examenului oftalmologic mai

ales la copii.

27

Ex: HAPITROPIN, CYCLOGIL, TROPICAMIDA, MYDRUM,

TROPIXAL, MYDRIACYL

CIRCULATIE PERIFERICA – circulatia periferica slaba sau deficitara

se traduce prin a avea maini, picioare si nas rece.

CLORAMFENICOLII (Cloranfenicol si Tiamfenicol) - AB cu

spectru larg de actiune; se utiliz rar datorita risculuii de reactii adverse

hematologice.

Ex: CLORAMFENICOLUL, TIAMFENICOLUL

COLECISTOKINETIC (Colagog) - stimulează contracţiile vezicii

biliare si relaxarea sfincterului Oddi (este un inel muscular ce înconjoară

porţiunea terminala a ductului biliar comun care se deschide in duoden )

COLERETIC - stimulează secreţia de bila, respectiv cresc cantitatea de

bila.

COLESTEROL - Compus organic din grupa lipidelor care are multiple

roluri in organism:

este un constituent important al membranelor celulare unde are rol

in reglarea permeabilitatii acestora fata de diverse substante

este implicat in sinteza corticosteroizilor, hormonilor sexuali si a

acizilor biliari

rol metabolic.

Cand este in exces se depune pe peretii vaselor sangvine sub forma

de placi de aterom sau sub forma de calculi in vezicula biliara.

Cea mai mare parte a colesterolului din organism este de origine exogena,

fiind introdus prin alimentatie, el provenind din alimentele de origine

animala. Dupa absorbtie la nivel intestinal, ajunge in sange de unde este

28

preluat de catre ficat si metabolizat, fiind apoi eliberat in circulatie legat de

lipoproteine (LDL colesterol, VLDL colesterol, HDL colesterol).

COLICA BILIARA – litiaza biliara este o afectiune provocata de

dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau

intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate

sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa (dureroasa).

COLICA RENALA - litiaza renala este determinata de prezenta unor

calculi in basinet si caile urinare, ce se produc prin precipitarea si

cristalizarea substantelor care se gasesc in mod normal in urina; prezenta

calculilor este asimptotica in unele cazuri; cand exista tendinta de migrare

apar crize dureroase pornind din regiunea lombara (regiunea salelor) spre

radacina coapsei, urinari dese, urine rosii (care arata prezenta sangelui in

urina)

COLUTORII – forme farmaceutice lichide mai mult sau mai putin

vâscoase, antiseptice sau antibiotice, folosite în stomatologie, pentru

badijonarea gingiilor şi a pereţilor interni ai gurii.

COMPRIMATE – preparate farmaceutice solide care contin doze unitare

din una sau mai multe substante active – se obtin prin comprimarea unui

volum constant de substante active asociate sau nu cu substante auxiliare

si sunt destinate administrarii orale.

CORTICOSTEROIZI - sunt medicamente care pot fi inhalate,

administrate pe cale orala sau prin injectare intravenoasa sau

intramusculara. Acestia sunt hormoni produsi sintetic, care sunt foarte

asemanatori cu cortizolul. Ei impiedica globule albe sa mai atace tesutul si

micsoreaza capacitatea celolelor imune de a produce substante

29

inflamatorii. Corticosteroizii sunt frecvent utilizati in tratarea tulburarilor

inflamatorii si autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, lupusul eritematos

sistemic, precum si anumite tulburari respiratorii.

D.

DECOCT - soluţie apoasă obţinută prin fierberea anumitor plante

alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din

acestea.

DECONTRACTANT MUSCULAR – care ajuta la relaxarea

musculaturii.

Ex: MYDOCALM

DERMATITA – poate fi tradusa simplu ca o inflamatie a pielii, insa

aceasta afectiune este caracterizata printr-o multitudine de simptome

precum: piele uscata, hiperemie (piele rosie), prurit (mancarime), cruste si

alte leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice, reliefate), vezicule

(leziuni cu continut lichidian). Exista mai multe tipuri de dermatita, in

functie de factorul declansant, insa tratamentul acestora este oarecum

asemanator.

Dermatita de contact - aceasta forma de dermatita este

caracterizata prin aparitia unor pete roz-rosietice, pruriginoase (cu

mancarine) sau nepruriginoase, determinate de contactul cu anumite

obiecte, plante, animale sau substante. Plantele sunt cel mai

frecvent incriminate in determinarea leziunilor de dermatita (iedera

sau stejarul otravitor). Unele legume, fructe, ierburi sau chiar

pamantul pot determina iritatia tegumentului. Iritantii chimici cel mai

frecvent incriminati in aparitia dermatitei de contact sunt:

detergentii, sapunul, clorul, materialele cu fibre sintetice, lacul de

30

unghii, acetona, antiperspirantele, formaldehida (folosita in industria

chimica).

Dermatita numulara – este o forma de dermatita care prezinta

leziuni sub foma unor placarde eritematoase (de marimea unor

monede mici), localizate la nivelul membrelor superioare, mainilor,

membrelor inferioare si torsului. Este mai frecventa in randul

barbatilor cu varste cuprinse intre 55 si 65 de ani. Dintre factorii care

predispun la aparitia acestei forme de dermatita sunt:

- ambientul cald si uscat

- dusurile si baile calde

- stresul

- afectiunile asociate ale pielii.

Dermatita atopica – cunoscuta de asemenea si sub numele de

eczema, este o forma frecventa de dermatita care provoaca leziuni

tegumentare pruriginoase (cu mancarime), care pot evolua catre

leziuni eritematoase si chiar pustuloase (cu continut lichidian).

Dermatita atopica este o afectiune cu transmitere genetica, familiala

si este asociata de asemenea cu alergenii, astmul bronsic sau cu

stresul.

Dermatita seboreica – este o forma de dermatita care prezinta

leziuni tegumetare eritematoase sau de culoare galbuie, care sunt

localizate la nivelul pielii bogate in glande sebacee (scalpul, pielea

regiunii genitale, axila, regiunea submamara sau pielea fetei).

Dermatita seboreica este determinata de o secretie excesiva a

glandelor seboreice cu blocarea canalelor excretoare si acumularea

subtegumentara de sebum. Aceasta forma de dermatita este mai

frecvent intalnita in randul sugarilor, la adult fiind legata de

modificarile hormonale generale si de stres.

Dermatita de staza – aceasta forma de dermatita apare in randul

persoanelor cu insuficienta circulatorie periferica (varice hidrostatice,

arterite, insuficienta cardiaca, renala, ciroza hepatica, diabet

31

zaharat). Insficienta circulatorie determina edem local (acumulare de

lichid in tesuturile subcutanate), care pot evolua spre eritem si

ulceratii.

DEZINFECTANTE - sunt substanţe antimicrobiene care fie distrug toate

microorganismele dăunătoare de pe un material, fie le aduc la un nivel

sigur. Foarte puţine dezinfectante sunt capabile să sterilizeze materialul pe

care sunt aplicate, dar acest lucru depinde şi de modul cum sunt aplicate

dezinfectantele.

DIABET ZAHARAT – este o afectiune cronica, caracterizata prin

cresterea in sange a glucozei peste valorile normale, cu sau fara

eliminarea acesteia in urina.

DISPEPSIE – senzatie de disconfort digestiv, aparand dupa masa. O

dispepsie poate constitui simptomul unei boli organice: gastrita, tumora,

boala a intestinului subtire sau a colonului. In absenta oricarei cauze

organice, este un simptom de natura functionala, al carui mecanism este

necunoscut. Dispepsia se traduce prin dureri abdominale, printr-o senzatie

de greutate, printr-o incetineala a digestiei. Tratamentul este cel al cauzei,

atunci cand ea este cunoscuta. In cazul frecvent al dispepsiei functionale,

un tratament simptomatic (pansamente gastrice, antispasmodice) este

adesea deceptionant.

DISPNEEA – este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea

ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii. Dispneea are la baza o

patrundere insuficienta in tesuturi sau o asimilare (captare) insuficienta de

catre acestea a oxigenului. Toate acestea au drept consecinta o scadere

consecutiva a proceselor oxidative tisulare, astfel incat va creste nivelul

CO2 in sange, dispneea devenind o reactie de adaptare a organismului la

32

lipsa de oxigen si acumularea CO2. Subiectiv ea se traduce prin senzatia

"lipsei de aer", prin prezenta constienta a unui "disconfort respirator".

Dispneea din insuficienta respiratorie pulmonara poate fi o

dispnee de tip obstructiv, restrictiv si mixta.

Dispneea obstructiva este determinata de afectiuni obstructive ale

cailor aeriene superioare (stenoze laringiene si traheale), procese

obstructive la nivelul bronhiilor si tesutului pulmonar astm bronsic,

bronsiolite, emfizem pulmonar), stenoze circumscrise ale arborelui

bronsic, afectiuni ce evolueaza cu diminuarea elasticitatii pulmonare

(emfizem pulmonar, (pneumoconioze), precum si afectiuni care au

drept urmare scaderea fortei de contractie a musculaturii expiratorii

cum ar fi poliomielita, miastenia gravis.

Dispneea restrictiva apare in afectiuni respiratorii acute si cronice

care intereseaza portiuni intinse din plaman (pneumonii,

bronhopneumonii, tuberculoza personala), revarsate lichidiene

pleurale abundente (pleurezii de diferite etiologii precum si

hidrotoraxul, hemotoraxul, pneumotorax spontan, chist hidatic).

Dispneea mixta se caracterizeaza prin asocierea sau intricarea

unor componente din dispneea obstructiva cu elemente de dispnee

restrictiva.

Dispneea poate proveni si din insuficienta respiratorie de origine

extrapulmonara.

Diverse afectiuni, altele decat cele pulmonare, pot evolua cu o

simptomatologie care include si dispneea.

Afectiunile cardio-vasculare evolueaza cu insuficienta

cardiaca hemodinamica, afectiunile miocardice, valvulare,

pericarditele au printre altele ca important mod de manifestare

dispneea.

Afectiunile nervoase si endocrine ce evolueaza cu tulburari

ale excitabilitatiicentrului respirator (psihoze, distonii neuro-

vegetative, meningoencefalita, afectiuni vasculare cerebrale,

33

hipertiroidie, acidoza, intoxicatii exogene, insuficienta

suprarenaliana, hiperfoliculinimii) se manifesta si prin dispnee.

Bolile sangelui caracterizate prin modificari care tulbura

functia de transportor al oxigenului (anemii, hemoglobinopatii,

atmosfera viciata cu CO2) evolueaza cu dispnee.

Altitudinea ridicata, situatiile speciale pentru piloti, scafandri

sunt factori care duc la scaderea continutului de oxigen al

atmosferei, fapt care duce in consecinta la instalarea dispneei.

Caracteristicile dispneei

Polipneea (hiperpneea) – este dispneea ce se caracterizeaza

prin accelerarea ritmului respirator.

Tahipneea – este o respiratie rapida si superficiala foarte putin

eficace.

Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea

poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata

(patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir

prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare)

sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar,

bronsiolita capilara).

Respiralia neregulata este expresia unei iritajii a centrului

respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:

Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin

alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu

apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in

ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana,

hemoragii cerebrale, tumori.

Respiratia Biot - se manifesta prin miscari

respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de

5-30 de secunde. Este intalnita in meningite,

septicemii, stari de agonie.

34

Respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi,

profunda, zgomotoasa. Din punct de vedere al

raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir)

dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie

(inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie

(expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt

afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de

efort.

Debutul dispneii poate fi un debut brusc (in pneumotorace) sau un

debut lent - progresiv (emfizem pulmonar, scleroza pulmonara, cancer

bronho-pulmonar).

Dispneea respiratorie poate fi o dispnee paroxistica (ex. astmul

bronsic), permanenta (sclerozele pulmonare, emfizemul pulmonar), sau pe

fondul unei dispnei permanente pot surveni accese paroxistice (ex. astmul

bronsic intricat).

DIURETICE – medicamente care produc sau maresc diureza.

Diuretice de ansă - Acţionează la nivelul segmentului ascendent al

ansei lui Henle inhibând reabsorbţia de Na+, K+, Cl-. Au un efect

diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare şi

apă. Aceste diuretice sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de

urgenţă în edem pulmonar acut şi criza hipertensivă (pe cale

intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficienţa cardiacă,

edeme.

Ex: FUROSEMID, Acid ETACRINIC, BUMETANID, TORSEMID

35

Diuretice tiazidice - Acţionează la nivelul ansei lui Henle

împiedicând reabsorbţia de Na+ şi Cl- cu o creştere consecutivă a

eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puţin

intens decât cel al diureticelor de ansă. Se administrează ca

tratament cronic al insuficienţei cardiace, hipertensiunii arteriale,

edemelor cardiace, renale sau hepatice.

Ex: HIDROCLOROTIAZIDA, BUTIZIDA, METOLAZONA

Diuretice antialdosteronice - Acţionează prin blocarea

receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau ca

antagonişti ai aldosteronului(Triamteren şi amilorid) ca urmare,

scade reabsorbţia tubulară de Na+ şi scad eliminarea urinară de K+.

Sunt indicate în stările de hiperaldosteronism.

Ex: SPIRONOLACTONA, AMILORID, TRIAMTEREN

Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice - Scade formarea

de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul de ioni de hidrogen

pentru schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal şi la

nivelul canalului colector.

Ex: ACETAZOLAMIDA

Diuretice osmotice - Substanţe care filtrează glomerular, rămân în

urină şi reţin echivalentul osmotic de apă. Provoacă eliminarea unei

cantităţi mari de apă. Sarea eliminată este uşor crescută faţă de o

eliminare normală.

Ex: MANITOL, UREE, IZOSORBIT

DISCOPATIE LOMBARA – este o afectiune a coloanei vertebrale

manifestata prin modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din

zona lombara.

DRAJEU – medicament în formă de pilulă învelit cu un strat protector

(făcut din zahăr sau din ciocolată) pentru a-i masca gustul sau mirosul.

36

E.

EDEM PULMONAR – invadare a alveolelor de catre plasma sangvina

care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este

cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor

in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari

a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei

hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar

poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de

catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici.

EMBOLISM PULMONAR – reprezinta obstructia unei artere

pulmonare. Odata ce artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi

emboli, nivelul de oxigen din sange scade iar presiunea pulmonara creste.

Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate determina moarte

subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de

dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si

plamanilor.

EMOLIENTE SI LUBREFIANTE – formeaza un filtru protector la

suprafata mucoasei intestinale, avand un efect lubrefiant si favorizand

astfel evacuarea continutului intestinal.

Ex.: ULEI DE PARAFINA, CIOCOLAX, OXIDUL DE MAGNEZIU,

CEAIURI (FRUNZE DE NUC, CRUSIN)

EMULSIA – sistem dispers alcatuit din cel putin 2 faze lichide nemiscibile

dintre care una este dispersata sub forma de picaturi in cealalta .

37

ENTEROCOLITA – este o afectiune a tractului digestiv determinata de

diverse infectii cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti.

Enterocolita infectioasa - Este o inflamatie a mucoaselor

intestinului subtire si a colonului care poate fi cauzata de o bacterie,

de un virus sau de un parazit. Contaminarea se face prin ingestia

alimentelor infectate sau prin transmisie intre indivizi. Simptomele ei

sunt o diaree apoasa sau sangvinolenta, crampe abdominale,

varsaturi, asociate sau nu cu febra.

o Enterocolita bacteriana poate fi cauzata de o bacterie vie

care distruge mucoasa (shigelloze, salmonelloze, yersinioze cu

Campylobacter jejuni) sau de o bacterie care produce o toxina

responsabila de o hipersecretie hidroelectrolitica (holera,

intoxicatii alimentare). Tratamentul consta, in principal, in

rehidratare si in administrarea de antibiotice in caz de afectare

severa sau prelungita.

o Enterocolita cauzata de o tuherculoza intestinala, sau

tuberculoza digestiva, este inca si azi o cauza relativ frecventa

a enterocolitei infectioase; ea priveste mai frecvent pacientii

imunodeprimati (SIDA). Tratamentul este cel al diareei

(rehidratare, antibiotice) si al tuberculozei.

o Enterocolita virala, cauzata, in particular, de retrovirusuri,

afecteaza, in principal, copiii si evolueaza de la sine catre

vindecare. Citomegalovirusul, care afecteaza subiectii

imunodeprimati si bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere

uneori grava a colonului si a rectului, cu leziuni de tip ischemic

(intreruperea circulatiei sangvine).

o Enterocolita parazitara poate fi de origine variata.

Parazitozele cele mai frecvente sunt amibiaza (afectarea

duodenojejunaIa); evolutia este favorabila sub tratament

antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imunodeprimate

38

pot fi subiectii unor infestari intestinale grave (criptosporidioza

sau anguililoza).

Enterocolita inflamatorie - Este o inflamatie de origine

neinfectioasa a mucoaselor intestinului subtire si a colonului. Boala

lui Crohn reprezinta forma principala a acestui tip de enterocolita. In

acesta boala cronica a carei origine este inca necunoscuta, orice

segment al tubului digestiv poate fi afectat si, indeosebi, ileonul si

colonul.

ENZIME DIGESTIVE - sunt enzime pancreatice, proteolitice (digera

proteinele), glicolitice (digera glucidele), lipolitice (digera lipidele).

Ex.: DIGESTAL, FESTAL, MEZIN FORTE, PANZCEBIL,

TRIFERMENT, ZYMOGEN, COTAZYM FORTE (enzime cu conţinut

de extract de bila de bou)

EPISTAXIS - (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la

copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor

mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate

apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia

de cruste.

Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenintator de viata,

in special la persoanele invarsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau

aspirina, anticoagulante (medicamente care impiedica coagularea sangelui

in vase) sau la pacientii cu boli hematologice. Daca epistaxisul apare

frecvent (mai des de o data pe saptamana) poate fi un indiciu al unei alte

probleme de sanatate, cum ar fi hipertensiunea arteriala. Se recomanda

consultarea medicului de familie pentru masurarea tensiunii arteriale si

prescrierea unui tratament potrivit. De asemeni, medicul poate preciza

daca medicamentele pe care le ia pacientul pot determina aparitia

epistaxisului.

39

Daca se suspecteaza o problema mai serioasa, se recomanda consultarea

unui ORL-ist pentru efectuarea unor teste suplimentare.

ERITEM - inrosire a pielii care paleste la apasare. Eritemele sunt

urmarile unei dilatari a vaselor sangvine cutanate.

Eritemele generalizate au drept cauza fie o alergie la un

medicament, fie o boala infectioasa (scarlatina, rujeola, rubeola,

megaleritem epidemic, sifilis exantem subit).

Eritemele localizate pot avea o cauza fizica (insolatie), chimica

(dermita artificiala), medicamentoasa (eritem pigmentat fix),

infectioasa (intertrigo, erizipel, erizipeloid, pasteureloza, trichinoza)

sau dermatologica (dermatomiozita, lupus eritematos diseminat).

ESTROGENI – nume generic dat hormonilor de tipul foliculinei, care

provoacă fenomene caracteristice estrului

EXPECTORANTE – medicament, care uşurează expectoraţia, calmeaza

tusea, fluidificand expectoratia.

F.

FLUOCHINOLONELE – sunt chimioterapice cu spectru ultralarg si cu

reactii adverse reduse. Sunt bacteriostatice si actioneaza asupra

streptococilor, pneumococilor, stafilococilor, gonococilor, hemofililor,

colibacililor, meningococilor> enterobacteriilor, salmonelelor, shigelelor,

mycoplasmelor, rickettsiilor, micobacteriilor. Indicate in septicemii,

endocardite meningite, tuberculoza, infectii ORL (otite cu piocianic), boli

respiratorii, hepatobiliare, urogenitale, osteoarticulare, gastrointesinale,

febra tifoida, boli de piele etc.

40

Ex: OFLOXACINA (Meneflox, Novecin), CIPROFLOXACINA

(Aristin, Ciprinol, Ciprocin etc), PEFLOXACINA (Abactal),

NORFLOXACINA (Nolicin, Norflox, Spectrama), FLEROXACINA,

LOMEFLOXADINA, ENOXACINA etc.

FRAGILITATE CAPILARA – este o diminuare a rezistentei vaselor

capilare consecutiva alterarii peretelui lor.

G.

GARGARISME – sunt preparate lichide destinate spalarii si

tratamentului cavitatii bucale si a laringelui prin barbotarea cu aer

(gargara) evitand inghitirea solutiei.

GIARDIOZA (Lambliaza) - este cea mai frecventa parazitoza

umana.Giardia lamblia este cel mai comun agent al diareilor epidemice si

endemice din intreaga lume. Protozoarul contamineaza lacurile, iazurile,

chiar si cele curate. Majoritatea oamenilor se infesteaza prin consumul de

apa contaminata, dar si prin transfer fecal –oral, de obicei intre copii,

parteneri sexuali sau persoane care calatoresc. Unele persoane infectate

sunt asimptomatice, altele debuteaza dupa 2 saptamini cu: diaree apoasa,

flatulenta, crampe abdominale. Putine persoane dezvolta diaree

persistenta. Simptomele indica diagnosticul, dar cea mai sigura metoda de

al certifica este testul de detectie a proteinelor giardiei in scaun.

Prevenirea infestarii cu parazitul consta in fierberea apei, dezinfectarea

piscinelor alaturi de filtrarea apei. Tratamentul utilizeaza antibiotice cu

spectru larg de actiune:

EX: METRONIDAZOL, NITAZOXANIDE, TINIDAZOLE.

41

GLANDELE SUPRARENALE - sunt o parte a sistemului endocrin, care

regleaza nivelul hormonilor din organism. Ele sunt glande mici, in forma de

piramida care se gasesc in partea de sus a fiecarui rinichi. Glandele

suprarenale produc un hormon numit cortizol. Cortizolul are mai multe

functii dar cel mai important este extra cortizolul care se produce pentru a

ajuta la tratarea infectiilor, traumelor si stresului emotional. Spre exemplu,

tesutul sanatos din genunchi este vazut ca fiind infectat si este atacat de

catre propriile globule albe ale organismului, provocand o inflamatie

dureroasa. Uneori, chiar si cu o extra productie de cortizol, raspunsul

sistemului imunitar nu este controlat in mod adecvat.

GLAUCOMUL – cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se

produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic),

rezultand in final pierderea vederii. La inceput, se pierde campul vizual

periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza pierderea acuitatii vizuale,

ducand in timp la orbire definitiva.

Exista 3 forme de glaucom:

Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de

glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de

obicei provocand pierderea gradata a vederii. Pot fi afectati ambii

ochi in acelasi timp, desi de obicei unul estemai afectat decat

celalalt. De obicei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual

pentru a se observa modificarea

Glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 10%

din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a globului

ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii din camerele

globului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel

sa comprime sistemul de drenare (sistemul de trabecule) al ochiului.

Acest lucru poate cauza pierderea brusca a vederii insotita de

durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi.

42

Alte simptome care apar sunt greata si varsaturi. Un anume subtip

de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de

urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni lezarea

definitiva a ochiului

Glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la

unii copii la nastere. Glaucomul care apare in primii ani de viata se

numeste glaucom infatil. Copiii cu glaucom congenital sau infantil au

de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensibilitate la

lumina si lacrimare excesiva. Aceste simptome apar dupa varsta de

6 luni chiar un an dupa nastere. Daca problema nu este detectata

precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale

sau chiar orbire. Persoanele cu varsta dupa 3 ani si adultul tanar pot

prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom juvenil.

GLICOPEPTIDICE - AB cu structura glicopeptidica si spectru ingust;

sunt considerate AB de rezerva si de inlocuire ale beta lactaminelor la

pacientii alergici.

Ex: VANCOMICINA, TEICOPLANINA/ TARGOCID

GLICOZIZI CARDIOTONICI (Digitalici) Medicamente de origine

vegetala capabile sa amelioreze cordul insufficient. Trateaza insuficienta

cardiaca.

Ex.: DIGOXIN, LANOXIN (extras din Degetelul Lanos) (medicament

de prima alegere in insuficienta cardiaca) SOYFEM

43

GLOMERULONEFRITA - orice boala renala caracterizata printr-o

atingere a glomerulilor (unitatile filtrante ale rinichiului).

Gomerulonefritele acute - Glomerulonefritele acute sunt, tngeneral,

de origine infectioasa (cauzate de un streptococ), cel mai des

consecutive unei angine netratate, mai rar unei infectii cutanate ca

impetigo. Glomerulonefritele acute se manifesta printr-un sindrom

nefritic caracterizat printr-o atingere renala care survine la 10-15 zile

dupa angina: se dezvolta foarte rapid edeme ale pleoapelor, in

regiunea lombara si la glezne; urina este inchisa la culoare si putina,

continand sange si proteine, aparand si o hipertensiune arteriaia;

exista uneori o insuficienta renala moderata. Tratamentul este cel al

siptomelor: restrictii la aportul de apa si de saruri, administrarea de

diuretice pentru disparitia edemelor. Atunci cand aceste masuri se

dovedesc insuficiente, se recurge la un tratament cu medicamente

hipotensoare. Vindecarea survine aproape intotdeauna in 10-15 zile

fara a lasa sechele.

44

Glomerulonefritele cronice - Glomerulonefritele cronice pot fi

primitive, fara cauza cunoscuta, sau secundare consecutive unor boli

ca lupusul eritematos diseminat, purpura reumatoida, amiloza,

diabetul, paludismul, sau actiunea unor medicamente ca sarurile

biliare sau D-penicilamina. Glomerulonefritele cronice se traduc

printr-o proteinurie (prezenta de proteine in urina) uneori foarte

abundenta, care provoaca un sindrom nefrotic (aparitia de edeme).

Acesta poate, in forma sa majora, sa duca la anasarca, edem

generalizat care se dubleaza prin efuziuni pleurale si ascita

(acumularea de lichid intre cele doua foite ale peritoneului). In grade

variabile, toate glomerulonefritele cronice sunt susceptibile sa

evolueze catre o insuficienta renala cronica. Atunci cand se

manifesta printr-o simpla anomalie urinara, glomerulonefritele

cronice nu justifica nici un tratament, dar ele trebuie supravegheate

cu regularitate. In anumite varietati mai grave ale bolii, principalele

medicamente utilizate sunt corticosteroizii intrebuintati singuri sau

asociati cu imunosupresoarele. Tratamentul simptomelor se

dovedeste intotdeauna necesar: regim strict fara sare, tratamentul

hipertensiunii arteriale, ingrijirea in mediu specializat in caz de

insuficienta renala cronica. Intr-un stadiu foarte evoluat,

glomerulonefritele cronice necesita o dializa si, eventual, un

transplant renal.

GLUCOCORTICOIZI - Hormoni secretati de glanda corticosuprarenală,

cu rol în reglarea metabolismului glucidelor, lipidelor și protidelor, precum

și în cel al apei și al electroliților.

Ex: BECLOFORTE, BUDIAIR, FLIXOTIDE, ASMANEX

GRANULE – particule solide mici care intră în componența unui corp

solid cu structură eterogenă sau care rezultă din sfărâmarea, tăierea etc.

unui corp solid.

45

H.

HEMATURIE – prezență a sângelui sau a hematiilor în urină, întâlnită în

unele afecțiuni renale, vezicale, ureterale etc..

HEMOSTATICE – medicamente capabile sa opreasca sangerarile si

hemoragiile.

Ex.: FITOMENADIONA, ADRENOSTAZINA,

HEPARINA Substanta anticoagulanta naturala care este continuta de

catre toate tesuturile organismului. Heparina este indicata pentru actiunea

ei foarte rapida asupra trombozei (formarea cheagurilor in vasele

sangvine) fie atat in mici doze pe cale subcutanata, cu scop preventiv intr-

o flebita - de exemplu la persoanele imobilizate la pat-, fie in doze mai mari

si pe cale subcutanata sau intravenoasa atunci cand exista deja o

tromboza. Heparina este contraindicata atunci cand pacientul este subiect

al unor hemoragii (boala de coagulare) sau daca este alergic la heparina.

Asocierea cu alte medicamente care au, de asemenea, efecte

anticoagulante (aspirina, antiinflamatoare, antivitamina K) este proscrisa.

Pot surveni unele efecte nedorite: sangerari, trombopenie (scaderea

nivelului plachetelor sangvine), osteoporoza (fragilitate osoasa cu risc de

fractura spontana) in cursul tratamentelor indelungate

HEPATITA CRONICA – prin hepatita cronica se intelege o leziune

sistemica a ficatului, este hepatita cu o durata mai mare de 6 luni.

46

HEPATITA VIRALA - inflamatie a ficatului legata de o infectie virala.

Leziunile ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri

de atingene care se conjuga: o atingere directa prin virus si o atingere

indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru a

apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat.

1. Virusuri responsabile - Doua feluri de virusuri sunt in cauza: virusurile

hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care

atingerea hepatica nu constituie un element al bolii. Printre primele,

cele hepatotrope, se deosebesc virusurile A, B, C, D si E.

Virusul A, cauzatorul hepatitei A, cel mai anodin, nu duce

la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe

cale digestiva prin apa, materii fecale si contaminarea

fructelor de mare.

Virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de

asemenea, de cele mai multe ori, in mod favorabil, trecerea

la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din cazuri.

Modul de transmisie este sexual, sangvin (in cursul

transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate indeosebi

de catre toxicomani) sau feto-matern (de la mama la fetus).

Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de

hepatita C, care pare mai grava decat formele A si B, cu

trecerea la cronicizare intr-un anumit numar de cazuri Modul

de transmisie, sexual, sangvin si transplacentar, este

asemanator celui al hepatitei B.

Virusurile D, E sunt individualizate inca si mai de curand

decat virusul C.

47

Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci

decat unul dintre polii infectiei, sunt virusul lui Epstein-Barr,

agentul mononucleozei infectioase, si citomegalovirusul,

care infecteaza celulele sangvine. Diverse virusuri (ai gripei,

rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele,

hepatite.

2. Simptome si semne - Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15

la 45 zile pentru hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B.

Perioada zisa de invazie, care dureaza intre doua si sase zile, se

caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra, dureri

articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o senzatie

puternica de oboseala. Faza zisa icterica se traduce prin aparitia unei

ingalbeniri de o intensitate variabila cu urine inchise la culoare si

scaune decolorate, oboseala persistenta, pierdere a poftei de

mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total neremarcate.

3. Diagnostic - Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine.

Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a

transaminazelor (enzime hepatice), dovedind distrugerea celulelor

ficatului. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de

limfocite fara cresterea numarului altor globule albe, polinuclearele.

In sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza.

4. Evolutie si tratament - Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu

vindecare completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva

forme sunt grave, fie dintr-o data (rare forme fulminante), fie de cele

mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare cu riscul cirozei si

cancerizarii. In formele obisnuite, faza de regresie este inaugurata

printr-o crestere importanta a volumului urinar. Toate simptomele

dispar spontan fara nici o sechela. Tratamentul consta in esenta in

masuri de igiena si de dietetica (odihna la pat; exclus consumul de

alcool); starea de oboseala generala poate totusi sa persiste timp de

cateva luni.

48

- Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in

aproximativ 4 cazuri din 1000, si indeosebi in ce priveste

virusul B si virusul C, o evolutie severa cu semne de

insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie,

hemoragii) necesitand transferarea intr-un serviciu de

reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul distrugerii

totale a ficatului.

- Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga,

simptomele subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o

supraveghere particulara a functiilor hepatice si a markerilor

sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi posibila. Orice

tratament este inutil; bauturile alcoolice si medicamentele

metabolizabile de catre ficat sunt interzise.

- Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai

mult de 6 luni si prin caracteristici histologice, ca cele cu

virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din

hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei

insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al

ficatului. Tratamentul consta in administrarea de antivirale

(vidarabina, interferon). In cele din urma poate fi necesara

grefa.

49

5. Prevenire - Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct.

Cel contra hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este

recomandabil ca persoanele expuse riscului (personalul sanitar,

politransfuzatii, drogatii, hemodializati, homosexualii etc.) sa se

vaccineze. Depistarea hepatitei B a devenit obligatorie la femeia

gravida la 6 luni de sarcina din cauza riscului de transmisie a

virusului la copil. Respectarea regulilor de igiena permite de

asemenea prevenirea aparitiei hepatitelor virale: spalarea mainilor,

verificarea prospetimii fructelor de mare (hepatitele A si E); utilizarea

prezervativelor, a seringilor de unica intrebuintare de catre drogati

(hepatitele B si D). In sfarsit, incalzirea in prealabil a produselor

sangvine si cautarea anticorpilor la donatorii de sange au redus

drastic riscul de transmisie sangvina a hepatitei C.

HEPATOPROTECTOARE – produse care au un efect de protectie a

ficatului.

Ex: SILIMARINA, LIV 52, HEPAVIT, VITAMINA B 12, ESENTIALE

HIPERTENSIUNE ARTERIALA – este un sindrom caracterizat prin

cresterea presiunii sistolice si diastolice peste valorile normale. Se

considera hipertensiune arteriala cresterea presiunii maxime peste 140 si

minime peste 90 mmHg.

Tensiunea arteriala are doua componente:

tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta

presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre

celelalte organe

tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta

presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu

sangele venit din restul corpului.

50

HIPERTONIE MUSCULARA - exagerare permanenta a tonusului

muscular (gradul de rezistenta a unui muschi striat in stare de repaus), de

origine neurologica. Hipertonia este consecutiva unei leziuni a sistemului

nervos central, a carei cauza poate fi diversa (tumorala, vasculara,

degenerativa). Ea poate lua doua forme:

Hipertonia piramidala, numita si hipertonie spastica sau spasticitate,

este consecinta unei leziuni a caii piramidale (fasciculul de fibre

nervoase care comanda miscarile voluntare).

Hipertonia extrapiramidala, sau hipertonia plastica, este consecinta

unei proaste functionari a sistemului nervos extrapiramidal, care

comanda tonusul muscular si posturile corpului. Ea face parte dintr-

un ansamblu de semne denumit sindrom extrapiramidal, a carui

cauza tipica este boala lui Parkinson.

HIPOGLICEMIANTE – intervin in metabolismul glucidelor, inhiba

absorbţia glucidelor in intestin. Stimulează secreţia de insulina.

Clasa BIGUAMIDE -

Ex.: SIOFOR, MEGUAN, DIGUAN, METFORMIN, SILUBIN

RETARD

Clasa SULFONAMIDE

Ex.: MANINIL GLIBENCLAMID, TOLBUTAMID, MINIDIAB ,

GLIPIZID, DIAPREL, AMARIL

Combinatii : BIDIAB, GLIBOMED, GLIFORMIN, AVANDAMENT,

GLUCOBAY AVANDIA, ACTOS, NOVONORM,

Produse din plante pe baza de pulberi vegetale

- frunze de afin

- frunze de dud FITODIAB

- frunze de mesteacan NORMADIAB

- teci de fasole

51

HIPOLIPEMIANTE - sunt medicamente care scad lipidele din serul

sanguin sau numai anumite fractiuni si sunt indicate in profilaxia sau

tratamentul arterosclerozei si al complicatiei acesteia.

1. STATINE - sunt inhibitori ai enzimei care intervine in sinteza

colesterolului in ficat, stabilizeaza placile de arteroscleroza, exercita

un efect direct asupra peretelui vascular.

Ex.: SIMVASTATIN, SIOVOR, VASILIP, SIMVAXESAL, ZOCOR,

LOVASTATIN, MEDOSTATIN, SORTIS, CRESTOR

2. FIBRATI - scad trigliceridele, reduce riscul evenimentelor coronariene

la bolnavii cu HDL mic si trigliceride mari

Ex.: BENZAFIRAT, REGARDIN, LIPANTHYL, FENOFIBRAT,

LIPANOR

3. ACIDUL NICOTINIC – OLBETAM, NIASPAN

4. ALTE HIPOLIPEMIANTE - ACID OMEGA 3 – OMACOR, EZETROL,

INEGY, CADUET

52

HIPOTALAMUS - Regiune centrala a diencefalului situata la baza

creierului, sub talamus si deasupra hipofizei, care este legata de el cu o

tija, tija pituitara. Hipotalamusul asigura un dublu rol de control al

secretiilor hormonale hipofizare si de control al activitatii sistemului nervos

vegetativ.

Functionare - Hipotalamusul secreta doi hormoni care sunt stocati in

hipofiza inainte de a fi eliberati in sange: hormonul antidiuretic sau

vasopresina, care impiedica apa din organism sa fie pierduta in prea

mare cantitate in urina, si ocitocina, care stimuleaza contractiile

uterine in cursul nasterii. Hipotalamusul secreta, de asemenea,

liberine, hormoni care controleaza secretiile antehipofizei. Alt rol al

hipotalamusului consta in a actiona asupra functionarii viscerelor

(viata vegetativa), de exemplu intervenind aspra ritmului cardiac sau

respirator. Hipotalamusul controleaza, de asemenea, senzatiile de

foame si de satietate, deci prizele alimentare, precum si

termoreglarea.

Patologie - Patologia hipotalamusului este legata de cea a hipofizei si

poate sa se traduca prin tulburari diverse ale functionarii hormonale.

Simptomele revelatoare ale unei opriri a secretiilor hipotalamice sunt

legate de marimea tumorii sau de deficitul hormonal (ca paloarea,

astenia, absenta scurgerilor menstruale, depilarea). Tratamentul este

rareori chirurgical cand atingerea hipotalamica este importanta, ci

mai curand medicamentos sau radioterapic. In toate cazurile, un

tratament hormonal substitutiv este necesar pentru a corecta

hipopituitarismul.

HIPOTENSIUNE ARTERIALA este un sindrom caracterizat prin

scaderea presiunii sistolice si diastolice sub valorile normale.

53

HIPNOTICE {sau somniferele} – sunt substante deprimante ale SNC,

care induc, produc sau prelungesc somnul.

HIPNOTICELE BARBITURICE (HB ) – sunt derivati ai acidului barbituric

Ex.: – FENOBARBITAL, AMOBARBITAL, CICLOBARBUTAL,

SECOBARBITAL, BARBITAL.

HIPNOTICE NEBARBITURICE (HN) – compusi cu structuri chimice

diferite: benzodiazepine, piperidindione, chinazolone, ureide, alcooli,

aldehide, eteri, compusi cu proprietati hipnotice asemanatoare celor

ale barbituricelor

Ex.: - NITRAZEPAM, FLURAZEPAM, FLUNITRAZEPAM

(benzodiazepine, inrudite cu tranchilizantele), ZOLPIDEM,

ZOPICLONA, GLUTETIMIDA, METAQUALONA, BROMIZOVAL,

CLORALHIDRAT PARALDEHIDA (sunt utilizatemai ales ca si sedative,

dar in doze mai mari pot avea si efect hipnotic).

HORMONI – secretie a glandelor endocrine si exocrine care contribuie la

dezvoltarea si functionarea normala a organismului

I.

IMUNOGLOBULINE – globulina plasmatica dotata cu proprietati

imunitare si avand un rol de anticorpi in organism.

Ex: TETAGAM, TETIG, IVHEBEX, BERIRAB, FAVIRAB

IMUNOSERURI – se folosesc ca terapie de stimulare a imunitatii

organismului impotriva virusilor

IMUNOSTIMULANTE – stimuleaza proliferarea si diferentierea

neutrofilelor, bazofilelor, mastocitelor.

54

IMUNOSUPRESOARE- medicamente care deprima imunitatea fiind

folosite in urmatoarele cazuri:

Boli autoimune: - Lupus eritematos,

- Poliatrita reumatoida,

- Tiroida,

- Diferite forme de hepatita

In profilaxia rejetului de grefa

INFUZIE - Soluție apoasă obținută dintr - o plantă prin opărirea ei cu apă

clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține

INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI – Pompa de protoni are rolul

de a transfera ionul proton din celula secretorie gastrica in lumenul gastric.

Medicamente antiulceroase, inhibitoare foarte active ale secretiei – acide.

Ex.: OMEZ, OMERAN, HELICID, ULTOP, LOSEC

INHIBITORI AI CENTRULUI TUSEI – Fosfatul de codeina este un

inhibitor al centrului tusei de 3 ori mai mare decat morfina

INHIBITORI AI ACE – (inhibitori ai enzimei de conversie a

angiotensinei)

Ex.: CAPTOPRIL, CAPOCARD, ENAP, PRESTARIUM, MONOPRIL,

LISINOPRIL, RAMIPRIL, ACCUPRO, QUINALAPRIL, GOPTEN

INSUFICIENTA VENOASA – slăbiciunea circulaţiei venoase de la

nivelul membrelor inferioare de a-şi îndeplini rolul, adică reîntoarcerea

sângelui venos din membrele inferioare spre inimă şi toate consecinţele

anatomice, funcţionale, subiective şi obiective determinate de această

stare de boală.

55

INSULINA este principalul hormon hipoglicemiant al organismului. Are

structura proteica si este secretata de celule β ale pancreasului endocrin.

Insulina folosita ca medicament este preparata din extract din pancreasul

de porc sau de bou. Insulina nu este activa administrata oral!

Ex.: ACTRAPID, HUMULIN, HUMALOG, APIDRA, INSUMAN

RAPID, EXUBERA, INSULATARD,

L.

LAXATIVE – medicamente care aduc la normalitate tranzitul intestinal,

ele produc un scaun normal cu aspect si consistenta moale si format.

Laxative de volum –maresc continutul intestinal, sunt puternic

hidrofile, se imbiba cu apa din continutul intestinal si favorizeaza

alunecarea acestuia.

Ex.: Painea integrala, mucilagiile, prunele, smochinele,

curmalele, fibrele vegetale, ISPANGULA (seminte de PSYLLA),

TRITICUM (tarate de grau)

Laxative osmotice – retin apa in intestin fluidizand astfel continutul

intestinal.

Ex.: LACTULOSE, DUFALAC, MACROGOLI, FORLAX, FORTRANS,

SICOLAX

Laxative de contact – maresc peristaltismul intestinal, dar irita

mucoasa

Ex.: DULCOLAX, BISACODIL, SENNA, REGULAX, DULCOPIC,

ANGIOLAX, EUCARBON, HERBOLAX, RHAMONLAX (crusin),

MICROLAX

LINCOSAMIDE - sunt o clasă de antibiotice. Lincosamidele sunt

inhibitori ai sintezei de proteine care se leagă de partea a 23S 50S

56

subunitate a bacteriene ribozomii şi cauza disociere prematură a peptidyl-

tARN de la ribozomului.

Ex: VANCOMICINA, CLINDANMICINA, LINCOMICINA

LIMONADELE – sunt solutii apoase obtinute prin dizolvarea de diferiti

acizi minerali organici sau saruri in apa, edulcorate si aromatizate,

destinate administrarii interne cu rol laxativ, purgativ, antiemetic sau ca

bauturi racoritoare, in stari febrile si in intoxicatii cu substante chimice.

LIPOTIMIE (lesin) - este o senzatie de pierdere iminenta a constientei.

O lipotimie se observa mai curand la subiectii hipersensibili, cu ocazia unei

emotii, unei contrarietati, cand nervul pneumogastric este stimulat. Poate

surveni in cursul unei dureri subite, al unei luari de sange, a unei mese

copioase luate intr-o atmosfera inchisa sau atunci cand sinusul carotidian,

sediul baroreceptorilor, este comprimat. O lipotimie este un rau treptat in

care subiectul are o impresie de cap gol, de incetosare a vederii, are

nevoie sa se intinda. El are tulburari trecatoare ale constientei, este palid,

transpira. In cateva minute, de cele mai multe ori, subiectul revine la

starea normala incercand, eventual, impresia unei oboseli. In anumite

cazuri, lipotimia poate fi urmata de o sincopa (pierderea constientei). In

general, este vorba de o tulburare benigna. Subiectul trebuie sa se intinda,

sa nu i se dea bauturi alcoolizate si sa fie sustras, daca e posibil, din

circumstantele declansante. Daca raul se reproduce, este preferabil sa fie

consultat un medic.

M.

MACERAT Dizolvarea partilor solubile ale unui aliment prin tinerea

indelungata intr-un solvent

57

MACROLIDE sunt un grup de medicamente (de obicei antibiotice),

Antibiotice macrolide sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor, cum ar fi

ale tractului respirator şi infecţii ale ţesuturilor moi. Macrolidele sunt

inhibitori ai sintezei de proteine. Mecanismul de acţiune al macrolidelor

este de inhibare a biosintezei proteinelor bacteriene.

Ex: AZITROMICINA, CLARITOMICINA, DIRITROMICINA,

ERITROMICINA, JOSAMICINA, OLEANDOMICINA, ROXITROMICINA,

SPIRAMICINA, TROLEANDOMICINA

MEDICATIA NEUROTROPA - neurotropele, nootropele, activatoarele

metabolismului cerebral pot ameliora procesele metabolice neuronale şi

pot proteja creierul de agresiuni, pot îmbunătăţi procesele cognitive,

uşurând învaţarea şi memorizarea, mărind performanţele psihice ca

urmare a ameliorării funcţionalităţii conexiunilor intercorticale şi

corticosubcorticale...

Ex.: PIRACETAMUL, PIRITINOLUL

MEDICATIA PROKINETICA - stimuleaza motilitatea

gastrointestinala, fiind utile in sindromul de hipomotilitate gastrica, in

esofagita de reflux şi pentru examenul radiologic al tubului digestiv.

Actioneaza prin antagonism central şi periferic fata de dopamina şi/sau

prin mecanism colinergic periferic, la nivelul plexului mienteric.

Ex.: METOCLOPRAMIDA – este un antagonistdopaminergic, care are

şi proprietati stimulante colinergice. Grabeşte golirea stomacului şi

creşte peristaltismul intestinului subtire.

DOMPERIDON (Motilium) şi CISAPRIDA sunt alte medicamente

prokinetice.

MEDII DE CONTRAST - pentru ultrasunete

Ex: LUMINITY, SONOVUE

58

- pentru SNC si sistemul osos

Ex: IZOTOPI DE TECNETIU SI IOD, COMPUSI

RADIOACTIVI

MICROORGANISME ANTIDIAREICE - sunt celule vii care apar

foarte rapid in stomac si duoden după administrarea orala, si după 6 ore

de la administrare apar in colon, fiind rezistente la acţiunea sucului gastric,

a bilei si a sucului pancreatic. Inhiba creşterea diferitelor bacterii si a

candidei. Sintetizează vitaminele B1, B2, B6, acidul pantotenic si acidul

nicotinic.

Ex.: ENTEROL 250, HIDRASEC

MIDRIATICE - medicamente care provoacă midriaza (dilatarea pupilei).

Ex: ATROPINA, CYCLOPENTOLATE, PHENYLE-PHRINE

MIOTICE – medicament care produce mioză (contractia/micsorarea

pupilei)

MIORELAXANTE - capabile să relaxeze musculatura striată spastică.

Au şi efect sedativ sau tranchilizant, unele sunt analgezice. Utilizate pentru

combaterea spasmelor musculare de cauză locală, consecutive iritaţiei,

inflamaţiei sau traumatismului, ca şi a spasmalor de origine reflexă

segmentară, declanşate de unele stări patologice viscerale sau somatice.

Unele sunt eficace în stările de spasticitate spinală. Eficacitatea

terapeutică este crescută prin asocierea cu analgezice antipiretice.

Ex.: DIAZEPAMUL, BACLOFEN, CLORZOXAZONA

MUCILAGII – sunt preparate farmaceutice lichide, vascoase.

MUCOLITICE – medicamente fluidifiante ale secretiilor bronsice.

59

Ex.: AMBROXOL

N.

NEUROLEPTICELE - produc scăderea agresivităţii; efectul antiagresiv

este utilizat în psihiatrie pentru calmarea bolnavilor furioşi şi agresivi,

înlătură manifestări psihopatologice ce apar în psihoze, indiferent de

psihoza respectivă, produc o stare asemănătoare bolii Parkinson: rigiditate

musculară cu lipsa supleţei mişcărilor şi tremurături caracteristice ale

membrelor.

Ex.: Clorpromazina, Tiolidazina, Trifluoperazina, Flufenazina,

Flupentixolul, Clorprotixenul, Haloperidolul, Clozapina,

Olanzapina

NEUROPATIA DIABETICA - reprezinta disfunctii sau modificari

patologice ale sistemului nervos central, periferic si autonom, afectand mai

ales sistemul nervos vegetativ, activitatea motorie si membrele inferioare.

La baza neuropatiei diabetice stau in primul rand tulburarile metabolice ale

tesutului nervos, cu alterarea functionala si morfologica a fibrelor

sistemului nervos. Neuropatia diabetica  este cea mai comuna complicatie

a diabetului zaharat afectand aproximativ 65% din bolnavi si se datoreaza

persistentei cronice a hiperglicemiei.

•    Neuropatia periferica rezulta din afectarea sistemului nervos

periferic. Aceasta duce la scaderea sensibilitatii dureroase, tactile,

termice si vibratorii in anumite parti ale corpului si poate uneori sa

afecteze capacitatea de miscare si forta musculara. Cel mai frecvent

afecteaza picioarele (laba piciorului si gambele) si poate contribui la

aparitia unor probleme serioase cum ar fi ulcerele, infectiile sau

deformari osoase si articulare. Este cea mai frecventa forma de

neuropatie diabetica.

60

•    Neuropatia autonoma (vegetativa) este rezultatul afectarii

sistemului nervos autonom. Acesti nervi sunt implicati in controlul

functiilor involuntare ale corpului cum ar fi bataile inimii, tensiunea

arteriala, transpiratia, digestia, functia renala si cateva aspecte

legate de functia sexuala. Si aceasta este o forma frecventa de

neuropatie diabetica.

•    Neuropatia focala afecteaza un singur nerv, cel mai frecvent la

nivelul incheieturii mainii, coapsei sau piciorului. De asemenea poate

afecta nervii de la nivelul spatelui si toracelui anterior precum si pe

aceia care controleaza musculatura oculara. Adesea se produce in

conditii de comprimare sau strivire (pensare) a nervilor, ca de

exemplu sindromul de canal carpian (consecinta a comprimarii

nervului median la nivelul incheieturii mainii). Totusi sindromul de

tunel carpian apare frecvent la persoanele care au diabet dar nu au

neuropatie focala. Neuropatia focala de obicei apare brusc si este cea

mai rara forma de neuropatie diabetica.

NEVRALGIE - durere provocata de o iritatie sau de o leziune a unui nerv

senzitiv. Durerea evolueaza, in general, prin crize destul de intense, dar

intre crize poate persista un fond dureros. Diferitele tipuri de nevralgie se

clasifica dupa localizarea lor in:

Nevralgia faciala provoaca o durere supraacuta in zona controlata

de catre nervul trigemen. Ea afecteaza, in principal, obrazul,

pleoapele superioare si, de cele mai multe ori, maxilarul superior. Ea

se produce de o singura parte si este adesea provocata de o

stimulare a unei zone particulare a fetei.

Nevralgia interstitiala intervine de ambele parti, dar urmeaza

traiectul de inervatie cutanata care taie oblic coastele.

Nevralgiile prin iritaria nervilor membrelor coboara in lungimea

unei benzi stramte pana la extremitatea membrului: nevralgia

61

cervicobrahiala in membrul superior, nevralgia crurala si sciatica in

membrul inferior.

NITRATI ORGANICI - Nitraţii organici sunt esteri organici ai acidului

azotic. Produc coronarodilataţie, vasodilataţie venoasă cu scăderea

presarcinii, vasodilataţie arterială (efect mai puţin semnificativ) cu

scăderea postsarcinii; munca inimii este uşurată şi diminuează consumul

de O2 al miocardului; alte efecte: inhibă funcţiile plachetare (scade

formarea de trombi), iar în infarctul miocardic împiedică remodelarea

patologiei cardiace postinfarct.

Ex.: NITROGLICERINA, IZOSORBIT MONONITRAT, IZOSORBIT

DINITRAT, MOLSIDOMINA, NITRATUL DE AMIL,

NITROFURANII - chimioterapice cu spectru de actiune ingust si utilizare

redusa,doar in infectii localizate; nu se utilizeaza in infectii sistemice.

a) nitrofurani cu actiune intestinala;

Ex: FURAZOLIDON, NIFUROXAZIDA

b)nitrofurani cu actiune urinara.

Ex: NITROFURANTOINA

NITROIMIDAZOLII - chimioterapice de sinteza cu actiune intensa

asupra germenilor anaerobi si a protozoarelor. mecanism de actiune:

patrund prin difuziune in interiorul microorgansimului, se transforma in

niste compusi intermediari care au efect toxic asupra ADN-lui, membranei

celulare si proteinelor; efectul e bactericid.

Ex: METRONIDAZOL, TINIDAZOL

O.

62

OCITOCICE – sunt stimulatoare ale contractiei uterine. Sunt alcaloizi din

ERGOT sau CORNUL SECAREI

Ex: OCITOCINA S, ERGOMETRIN

OCITOCINA – este un hormon eliberat de hipofiza posterioara care

controleaza activitatea uterului si a glandei mamare.

OREXIGENE - anabolizante sistemice care cresc apetitul si greutatea

corporala, stimulează osteogeneza (formează celula osoasa) si

eritropoieza.

Ex.: NAPOSIU (Ro), DECANOFORT, PERITOL

OTOGUTTAE – forme farmaceutice, lichide semimisolide, solide

destinate a fi instilate, pulverizate sau aplicate in conductul auditiv extern

pentru tratamentul afectiunilor urechii sau pentru completarea

interventiilor chirurgicale.

Ex: NIFUCIN, OTALGAN

P.

PANARITIU – infectie acuta a unui deget de la mana sau, mai rar, de la

picior. Panaritiul este o afectiune frecventa, ce decurge din inocularea intr-

un deget a unui germene, de cele mai multe ori un stafilococ, de catre o

aschie, o intepatura sau printr-o plaga.

Panaritiu superficial, cel mai obisnuit, este amplasat pe

pulpa degetului sau pe conturul unghiei (turniola), uneori si

la inaltimea primei sau celei de a doua falange. El se

traduce printr-o inflamatie care evolueaza in cateva ore sau

in cateva zile, antrenand o crestere in volum a degetului, o

63

inrosire, o durere in general zvacnitoare si responsabila de

insomnie si de febra.

Panaritiu profund survine dintr-odata, dupa inocularea

directa a germenului in teaca tendoanelor flectoare ale

degetelor, ori constituie complicatia unui panaritiu

superficial. Infectia poate atinge osul unei falange (osteita),

unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor

(tenosinovita), o articulatie dintre doua falange (artrita) sau

chiar intreaga mana (flegmon). Se observa atunci o

inflamatie intensa, eventual o imposibilitate de a misca

degetele in cauza, care survine atunci cand este afectata

teaca tendonului flector si antreneaza o deformare

dureroasa a degetului, in carlig.

PENICILINE - Medicament antibiotic bactericid (care omoara bacteriile),

apartinand familiei betalactaminelor, este una dintre primele antibiotice.

Ea acţionează în special asupra bacteriilor gram positive. Sunt două forme

uzuale de penicilină: PENICILINA F (forma injectabilă) şi PENICILINA V

(forma acidorezistentă) care se poate admnistra oral. Penicilinele au un

spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a

determinat obţinerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru

bactericid contra gramnegativilor şi grampozitivilo.

Penicilinele sunt indicate in tratamentul infectiilor cu germeni

sensibili, ca: faringita, bronsita, pneumonia, amigdalita, endocardita

bacteriana (infectia uneia dintre tunicile inimii, endocardul), sifilisul,

blenoragia si angina lui Vincent, si in prevenirea crizelor de reumatism

articular acut. Spectrul penicilinelor este, in general, ingust. Bacteriile

sensibile la aceste medicamente sunt putin numeroase: bacilul difteriei,

gonococul, listeria, meningococul, pneumococul, stafilococul, streptococul

etc. De altfel, bacteriile devin din ce in ce mai rezistente la peniciline;

64

unele secreta o enzima, penicilinaza, capabila sa distruga mai multe

varietati de penicilina.

PILULA - preparat farmaceutic dozat, solid, de forma unui disc, care se

administrează pe cale bucală

POLIMIXINE - AB cu structura lipopetidica; au spectru de actiune ingust;

sunt active asupra bacteriilor Gram-. mecanism de actiune: actioneaza

similar detergentilor cationici, molecula lor intercalandu-se intre

fosfolipidele membranelor citoplasmatice microbiene; efectul este

bactericid.`

Ex: BANEOCIN, COLISTIN/POLIXIMINA E

PREPARATE ANTIVERTIGO - preparate pentru tratamentul

tulburarilor de echilibru.

Ex: BETASERC, CINNASAN, MICROSER, STUGERON,

PRODUSE ALOPATE - tratament medical constând în administrarea

unor medicamente în doze care, la omul sănătos, ar declanșa efecte

contrare simptomelor caracteristice bolii care trebuie tratată.

PRODUSE HOMEOPATIE - metodă de tratament care întrebuințează

doze foarte mici de medicamente care ar putea produce o boală analoagă

bolii care se combate.

PRODUSE RADIOFARMACEUTICE – sunt preparate dozate care

contin unu sau mai multi radionuclizi, destinate administrarii umane in

scop terapeutic sau de investigatie.

Ex: IZOTOPI RADIOACTIVI I131

65

PROGESTOGENI – hormoni secretati si de barbati si de femei

Ex: PROGESTERONUL – secretat de testicol, glanda

corticosuprarenala (CSR), placenta, corpul galben

PROPULSIVE – stimulatoare ale motilitatii (miscarii) gastro-intestinale,

cresc tonusul sfincterului esofagian accelerand golirea stomacului, sunt

utile in refluxul gastro-esofagian, in greturi si vome de diferite etiologii,

sughit, balonari, tulburari de tranzit intestinal la copii

Ex: MOTILIUM, COORDINAX, PERISTIL, PREPULSID,

UNIPRIDE, DOMSTAL, METOCLOPRAMID, CERUCAL, GASTRO-

TIMELETS, PREMOSAN.

PROTECTOARE ALE MUCOASEI GASTRICE – sunt substante

insolubile care actioneaza fie prin formarea unei pelicule protectoare la

suprafate mucoasei, fie prin stimularea secretiei de mucus care protejeaza

mucoasa.

Ex: SUBCITRATUL DE BISMUL COLOIDAL (DE – NOL),

SUCRALFAT (VENTER, SUCRALAN), ACID ALGINIC (ESOGAST)

PSIHOANALEPTICE – medicamente care stimuleaza functiile

cerebrale, antidepresoarele sunt psihoanaleptice.

ANTIDEPRESIVE – medicamente care influenteaza in sens

stimulator psihicul si starea timica (timus) de aceea se mai numesc

si timoleptice

Ex: AMITRIPTILINA, DOXEPINA, IMIPRAMINA

PSIHOSTIMULANTE SI NOOTROPE - care imbunatatesc tonusul

psihic

Ex: STRATTERA, AMFEPRAMONA,

66

SUBSTANTE ANTIDEMENTA – substante ce intervin in procesul

patologic definit ca o tulburare persistenta a nivelului intelectual

anterior.

dementa de tip Alzheimer (DTA) este cea mai des întâlnita si se

caracterizeaza printr-o deteriorare lenta a functiilor corticale

superioare. Gradul de alterare este diferit.

dementa multi-infarct (DMI) apare ca un rezultat al infarctului

clinic sau subclinic de origine aterosclerotica. Deteriorarea

functiilor survine pe etape cu perioade de platou clinic.

dementa subcorticala se manifesta prin aparitia miscarilor

patologice si regresie psiho-motorie.

dementa secundara este un tip de "dementa reversibila";

procesele cognitive se pot restabili o data cu tratamentul

afectiunii primare.

Ex: ARICEPT, VASNAL, REMINYL,GINKGO BILOBA,

BILOBIL, TANAKAN, FLAVOTAN

PSIHOLEPTICE – medicamente ce pot actiona:

fie ca sedativ numite TRANCHILIZANTE MAJORE

Ex: LEVOMEPROMAZINA, CHLORPROMAZINA,

THIRIDAZINA;

fie ca neuroleptic incisiv numite si DEZINHIBITORII

Ex: SULPIRID, HALOPERIDOL

PSORIAZIS - este o dermatoza cronica, caracterizata prin prezenta de

leziuni eritemato-scuamoase, datorata unor anomalii epidermice ce

constau in cresterea activitatii mitotice si keratinizare anormala in zonele

cutanate afectate

67

PURGATIVE – medicamente care provoaca eliminarea intregului

continut intestinal prin mai multe scaune repetate (lichide sau semilichide).

Purgative de volum – produse vegetale nedigerabile si coloizi

hidrofili.

Ex.: AGAR-AGAR, SEMINTE DE IN, METIL CELULOZA

Purgative osmotice (saline) sunt reprezentate de saruri ale unor

substante , care, administrate oral, au efect laxativ sau purgativ, in

functie de doza.

Se folosesc in: - intoxicatii cu saruri de Bariu,

- constipatii cronice

- dupa antihelmintice

Ex.: SULFATUL DE MAGNEZIU (SAREA AMARA), HIDROXID DE

MAGNEZIU, TARTRAT DE POTASIU, TARTRAT DE SODIU

Purgative antrachinonice – are actiune iritanta asupra mucoasei

colonului, stimuland mişcarile propulsive datorita declanşarii de

reflexe mediate de plexul submucos. De asemenea, favorizeaza

difuziunea şi secretia electrolitilor si a apei in intestin.

Ex.: COAJA DE CRUSIN, SENA, ALOE, Frangula, Dantronul

R.

RABIA (TURBAREA) - este o afectiune virala acuta a sistemului

nervos central intotdeauna mortala, datorata virusului rabic.

RAHITISMUL CARENTIAL (COMUN) - comun este o boala

metabolica generala, caracterizata printr-o tulburare de mineralizare a

osului, in conditiile unei carente de vitamina D3 (colecalciferol).

68

RHINOGUTTAE sau ERINE - forme farmaceutice lichide (solutii

apoase, uleioase, emulsii, suspensii, aerosoli, unguente) folosite sub forma

de picaturi de nas

RINITA ALERGICA - este inflamatia mucoasei nazale si se manifesta

prin rinoree, stranut, prurit nazal (mancarime), nas infundat, diminuarea

simtului olfactiv.

Rinita alergica sezoniera este cauzata de factori alergogeni

specifici diferitelor sezoane: primavara, polen; vara si toamna, plante

specifice sezonului. Se manifesta prin stranut, obstructie nazala,

rinoree, prurit; se asociaza cu conjunctivita.

Rinita alergica perena prezinta aceleasi simptome, dar pe tot

parcursul anului. Alergenii pot fi: acarienii aflati in praful din casa,

mucegaiul, parul de animale, gandacii de bucatarie. Ca si in cazul

rinitei alergice sezoniere, diagnosticarea se face pe baza istoricului

bolii si al testelor cutanate pozitive.

Rinita infectioasa este cauzata de o infectie virala. Ca simptome,

bolnavul prezinta congestie nazala si secretii purulente. Poate duce

la complicatii: sinuzita acuta sau cronica. Diagnosticarea trebuie sa

fie precedata de radiografia sinusurilor si / sau tomografie.

Rinita medicamentoasa este provocata de folosirea excesiva a

picaturilor dezobstruante. Folosirea acestora este recomandata

pentru 3-10 zile, dupa care produc inflamatie. De asemenea, poate fi

provocata de consumul indelungat al unor medicamente:

antidepresive, anticonceptionale orale etc.

Rinita perena nonalergica se manifesta prin continutul ridicat de

eozinofile (un tip de leucocite) al mucoasei si secretiilor nazale.

Simptomele persista tot timpul anului. Din cauze necunoscute, acest

tip de rinita se intalneste cu precadere la femei. Diagnosticarea se

face pe baza testelor cutanate negative si a frotiului nazal bogat in

eozinofile. In mod frecvent, apare asociata cu polipoza nazala.

69

Rinita nonalergica idiopatica, numita si rinita vasomotorie,

apare, in general, la adulti, din cauze necunoscute. Se manifesta ca

sensibilitate crescuta la schimbarile importante de temperatura si

umiditate, la mirosuri puternice, fum sau emotii. Simptomele constau

in stranut in salve si rinoree abundenta. Testul cutanat va fi negativ,

adica nu va indica sensibilitatea la un anumit factor alergogen.

Rinita hormonala poate sa apara in timpul graviditatii precum si in

cazurile de hipotiroidie (insuficienta tiroidiana) sau acromegalie

(hiperfunctia glandei hipofize).

Obstructia mecanica, spre deosebire de cea inflamatorie, nu este

datorata unei rinite ci deviatiei de sept nazal, hipertrofiei

adenoidiene, polipozei nazale sau, mai rar, unei tumori localizate la

nivelul cailor respiratorii superioare.

RINOPATIE - boală a componentelor care delimitează cavitățile nazale.

RINOREEA - reprezinta o scurgere de lichid din fosele nazale, de origine

nazala sau nazosinusala (rinoree anterioara). Alteori lichidul se scurge

retronazal, putand fi inghitit sau expectorat (rinoree posterioara).

RUBEOLA - este o boala contagioasa produsa de virusul rubeolic (un

ARN virus), cu caracter sezonier (apare primavara si iarna), care se

transmite prin aerosoli sau in utero de la mama la fat (forma congenitala).

RUJEOLA - este o boala infectioasa contagioasa, agentul cauzal fiind

reprezentat de virusul rujeolic (genul Morbillivirus, din familia

Paramyxoviridae), care se transmite pe cale aerogena (prin intermediul

picaturilor de saliva).

S.

70

SARCOM - proliferarea maligna a tesuturilor de origine mezodermala,

caracterizata microscopic prin prezenta de numeroase celule conjunctive

atipice, cu mitoze si lacune sanguine fara pereti proprii, ceea ce explica

existenta metastazelor pe cale sanguina.

SARURI BILIARE – se folosesc sub forma de bila bovina uscata.

Ex.: FIOBILIN, COLEBIL, OXIBIL, ANGHIROL, CYNARIX,

TERPENE, VORIHEP

SCARLATINA - este o boala infectioasa eruptiva caracterizata prin

manifestari cutaneomucoase secundare producerii unor toxine pirogene

(eritrogene) de catre streptococii beta-hemolitici de gup A (dintr-un focar

faringoamigdalian).

SCINTIGRAFIE - tehnica de imagerie medicala bazata pe detectarea

radiatiilor emise de o substanta radioactiva (radioelement) introdusa in

organism, prezentand o afinitate deosebita pentru un organ sau un tesut.

SCLEROZA IN PLACI (SCLEROZA MULTIPLA) este o afectiune a

sistemului nervos central caracterizata prin inflamatie cronica,

demielinizare si glioza (cicatrizare).

SEDATIVE – substantele sedative produc deprimare psihomotorie cu

linistire, diminuarea reactiilor psihovegetative, micsorarea performantelor,

uneori insotite de somnolenta. Medicamentele din aceasta clasa, in doze

mici au numai un efect calmant

Ex.: BARBITURICE, LUMINAL, FENOBARBITAL, AMYTAL,

SECONAL,

71

SIMPATOLITICELE - blocante adrenergice = adrenolitice. Sunt

substanţe care inhibă funcţia sinapselor adrenergice. Sunt clasificate în:

Blocantele adrenergice - sau inhibitoare adrenergice sau

adrenolitice - blochează direct receptorii adrenergici, împiedicând

astfel efectele substanţelor simpatomimetice şi efectele stimulării

simpaticului.

a) Blocantele α adrenergice - împiedică acţiunile α ale

adrenalinei prin blocarea electivă a receptorilor specifici,

împiedică vasoconstricţia α1 adrenergică , dar nu şi

vasodilataţia vasoadrenergică, majoritatea blocantelor α

adrenergice provoacă vasodilataţie prin diminuarea controlului

simpatic vasomotor, favorizează tahicardia datorită blocării

receptorilor α2, cu eliberare crescută de NA care acţionează

asupra receptorilor β adrenergici.

Ex.: TOLAZOLINA, FENTOLAMINA, PRAZOSIN

b) Blocantele β adrenergice - Impiedică selectiv efectele β ale

substanţelor simpatomimetice şi ale excitării fibrelor

simpatice .

Ex.: PROPANOLOLUL, METOPROLOL, ATENOLOL

Neurosimpatoliticele – sau blocantele terminaţiilor adrenergice –

acţionează pe terminaţiile simpatice periferice şi epuizează

depozitele de NA sau împiedică eliberarea mediatorului chimic.

Ex.: GUANETIDINA, REZERPINA

SIMPATOMIMETICELE - stimulante adrenergice = adrenomimetice.

Sunt substanţe care provoacă efecte asemănătoare celor ale stimulării

nervilor simpatici acţionând agonist la nivelul sinapselor simpatice

terminale.

72

1. Simpatomimeticele directe – acţionează direct asupra receptorilor

adrenergici α şi β membranari; unele au efecte predominant α, altele

au efecte predominant β adrenergice.

Efectele sunt potenţate prin:

- denervarea simpatică (împiedică captarea şi inactivarea în

terminaţiile nervoase şi creşte suprafaţa receptoare disponibilă ).

- cocaina ( împiedică recaptarea şi respectiv inactivarea ).

- rezerpina ( realizează denervare simpatică de natură chimică )

2. Simpatomimeticele indirecte – pătrund în terminaţiile simpatice şi

eliberează NA în fanta sinaptică, acţionând prin intermediul ei.

Efectele lor sunt micşorate prin : denervare simpatică, cocaină

( scade permeabilitatea membranei presinaptice la

simpatomimeticele indirecte ) şi rezerpina ( epuizează depozitele de

NA ).

După acţiunile farmacologice, simpatomimeticele se împart în 3 grupe:

I. Simpatomimetice cu spectru larg de activitate , care

acţiuni α şi β adrenergice.

II. Simpatomimetice folosite ca antihipotensive şi

vasoconstrictoare – cu acţiuni α-adrenergice şi β1-

adrenergice.

III. Simpatomimetice folosite ca: bronhodilatatoare,

vasodilatatoare şi relaxante uterine, care au acţiuni β2

adrenergice.

Ex.: ADRENALINA, EFEDRINA, NORADRENALINA,

NOREPINEFRINA

SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI DOBANDITE (SIDA)

reprezinta un sidrom de imunodeficienta secundara infectarii cu virusul

imunodeficientei umane (HIV). Acest sindrom se dezvolta in stadiile finale

ale infectiei cu virusul HIV. Transmiterea se face pe cale sexuala,

parenterala si materno-fetala.

73

SISTEM LIMFATIC – totalitate a ganglionilor si vaselor limfatice, care,

pe de o parte, participa la apararea imunitara a organismului, iar, pe de

alta parte, au un rol circulator (drenarea limfei spre un curent sangvin).

Structura - Ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul

vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un

ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau

limfocite, pe care le produce. Exista ganglioni superficiali, intre care

cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de

fiecare parte a gatului, si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in

lungul aortei si in hilurile pulmonare. Provenite din toate partile

corpului, vasele limfatice converg spre ganglionii limfatici, apoi se

reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general,

vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este

canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul

pana in varful trunchiului, unde se varsa in confluenta venoasa

jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului.

Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la

maturitate dupa formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un

important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice

asigura circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa.

Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari

recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile

absorbite de catre intestin in cursul digestiei.

Examene - Ganglionii superficiali sunt accesibili la palpare.

Examenul lor histologic se poate face prin punctionarea cu un ac sau

dupa ablatie. Ganglionii profunzi sunt explorati azi prin ecografie si

mai ales prin scaner si imagerie prin rezonanta magnetica (I.R.M.),

mult mai rar prin limfografie (radiografia sistemului limfatic dupa

injectarea unui produs de contrast).

74

Patologie - O crestere in volum a unui ganglion sau adenopatia

poate fi de origine infectioasa (ganglioni moi si sensibili) sau

tumorala (ganglioni tari, imobili si nedurerosi). invadarea ganglionilor

plecand de la un cancer este o forma de metastaza. Vasele limfatice

pot fi sediul unei limfangite (inflamatie), care dispare sub tratament

cu antibiotice daca la originea sa se afla o infectie bacteriana. Unele

vase limfatice pot sa se dilate si sa formeze o limfangiectazie si/sau

un limfedem din cauza unui obstacol in calea curgerii limfatice, de

origine parazitara sau tumorala. In sfarsit, se intampla ca sistemul

limfatic sa fie sediul unei tumori maligne, limfomul.

SOLUTIA - amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe

chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară

moleculară în diverse proporţii

SOLUTII COLOIDALE – sistem dispers coloidal sau ultramicroeterogen

sunt constituite din particule cu dimensiuni de la 1 la 100 nanometrii (nm),

dispersat intr-un anumit mediu de dispersie.

COLOIZI LIOFOBI – particulele dispersate nu au afinitate fata de

mediul de dispersie, nu se dizolva in acest mediu si se mentin

dispersate numai in anumite conditii

COLOIZI LIOFILI – se disperseaza spontan la adaugarea solventului

– particulele au tendinta de solvatare (in cazul apei vorbim de

hidratare) – prin solvatare (hidratare) se formeaza un strat protector

care impiedica agregarea.

a) COLOIZI MICELARI (amfifili, de asociatie) – sunt substante

cu dimensiuni moleculare mai mici de (< 1nm) decat

dimensiunile coloidale, insa datorita structurii lor moleculare,

au caracter amfifil (o parte a moleculei are afinitate fata de

apa, iar cealalta parte fata de ulei) si in mediu lichid moleculele

75

se asociaza spontan, formand agregate numite micele de

dimensiuni coloidale.

b) COLOIZI MACROMOLECULARI – sunt substante formate din

moleculeuriase, avand un numar de cel putin 1000 atomi cu

greutate moleculara peste 104.

STENOZA AORTICA - reprezinta o ingustare a orificiului aortic

responsabila de obstructia ejectiei ventriculului stang spre aorta,in timpul

sistolei.

STENOZA MITRALA se caracterizeaza prin fuzionarea comisurilor

valvulare si retractia aparatului subvalvular, care produc reducerea

suprafetei orificiale, cu o deschidere incompleta in diastola.

STIMULANTE CARDIACE Medicamente ce cresc forta de contractie a

miocardului – efect inotop pozitiv .

Ex.: ADRENALINA (Ro), ANAPEN, NORADRENALINE (med. de

urgenta in colaps), DOPAMINA, DOPAMIN (se adm. numai in

perfuzie), THOMASIN (indicat in hipotensiune)

STIMULANTELE PSIHOMOTORII (SP) - stimulează activitatea

mentală şi pe cea motorie, pot ameliora performanţele diminuate de

oboseală, datorită excitării scoarţei cerebrale, direct sau prin intermediul

SRAA; funcţiile neuronilor sunt crescute, dar metabolismul lor nu este

ameliorat, rezervele se epuizează, iar cataboliţii rezultaţi se acumulează,

ceea ce determina abuzul de SP.

Ex.: AMFETAMINELE – AMFEPRAMONA, FENTERMINA,

FENFLURAMICA,

CAFEINA (este un alcaloid) - TEOFILINA, TEOBROMINA

76

STREPTOGRAMINE/ SINERGESTINELE - AB care aprtin familiei

macrolidelor; au structura complexa; au mecansim ca si macrolidele; au

actiune bactericida; se recomanda in infectii grave cu bacterii

Gram+.preparate:* Pristamicina - se adm ora

SUBSTANTE MINERALE

MACROELEMENTE – mineralele de care organismul are nevoie in

cantitati relativ mari sunt numite.

Ex.: Sodiul si potasiul controleaza absorbtia, distributia, retinerea

si eliminarea apei in si din organism. Potasiul intervine in

desfasurarea normala a activitatii muschilor. Calciul si fosforul sunt

elementele care confera oaselor rigiditatea caracteristica. Calciul are

un rol esential in functionarea muschilor si a nervilor.

MICROELEMENTE - mineralele de care organismul are nevoie in

cantitati extrem de mici sunt numite.

Ex.: Fierul este un element de prima importanta pentru formarea

hemoglobinei din globulele rosii. Iodul este un element esential al

hormonilor tiroidieni care influenteaza decisiv dezvoltarea

intelectuala. Zincul, Fluorul, Cuprul, Manganul, Seleniul, Cobaltul,

Cromul, Molibdenul.

Favimin - (Calciu, Magneziu, Zinc, Fosfor)

Calciu Magneziu Zinc

Spirulina & Chlorella

SULFAMIDE – AB cu activitatii bacteriene.clasificare

cu actiune sistemica;

cu utilizare locala.

Ex: Sulfafurazol/Neoxazol, Biseptol, Sulfadiazina

argentica/Flamazine, Trimetoprim-chimioterapic

77

SUSPENSIA – preparate farmaceutice lichide eterogene constituite din

una sau mai multe substante active insolubile suspendate intr-un mediu de

dispersie lichid si destinat administrarii interne sau externe. Marimea

particulelor este cuprinsa intre 1-100 microni, deci sunt dispersii

microeterogene.

Ex: PENICILINE RETARD, MOLDAMIN

T.

TAHICARDIE – accelerare a frecventei batailor inimii peste 90 de

pulsatii pe minut. Ritmul cardiac normal variaza la majoritatea subiectilor

de la 60 la 90 pulsatii pe minut, cu o medie de 70 pana la 80.

a. Cauze

O accelerare a activitatii electrice a nodului sinusul, stimulatorul

fiziologic al inimii, antreneaza o tahicardie sinusala. Ea poate fi fie

naturala, ca in cursul unui exercitiu muscular, fie patologica; acesta

este cazul cand ea insoteste o febra, o anemie sau in majoritatea

bolilor cardiace sau pulmonare in faza lor de agravare

O tulburare a ritmului poate fi la originea unei tahicardii cu

caracteristici diferite dupa portiunea inimii in care ca ia nastere:

1. Tahicardiile atriale debuteaza in auricule, acestea putand

bate cu o frecventa de 200 pana la 600 pulsatii pe minut; din

fericire, nu toate aceste impulsuri sunt transmise ventriculelor,

deoarece nodul auriculoventricular joaca un rol de filtru

retinandu-le; de asemenea, tahicardiile atriale sunt adesea

benigne;

2. Tahicardiile jonctionale , provocate, in general, de un

scurtcircuit la nivelul nodului auriculoventricular sau prin

intermediul unui fascicul de conductie anormal, pot atinge un

ritm de 200 pulsatii pe minut; este vorba de cele mai multe ori

78

de forme benigne care evolueaza prin crize paroxistice (boala

lui Bouveret);

3. Tahicardiile ventriculare pot atinge 300 pulsatii pe minut;

ele sunt adesea grave si greu de tolerat, deoarece ventrieulul

nu mai poate sa-si mai indeplineasca functiile sale de ejectie

sangvina; aceste tahicardii degenereaza uneori in fibrilatie

ventriculara, care este insotita de stop cardiorespirator si de o

stare de moarte aparenta

b. Evolutie - O tahicardie poate evolua in mod complet tacit, fara

simptome, ori se poate traduce prin palpitatii, prin stari de indispozitie si

prin sincope.

c. Tratament - Acesta depinde de originea si de tipul de tulburare

a ritmului responsabil de tahicardie. Daca exista o cauza favorizanta

(cafea, tutun, de exemplu), trebuie sa fie suprimata; de altfel, tratamentele

medicamentoase antiaritmice sunt uneori adecvate. Tehnicile ablative (mai

ales utilizarea de curent de radiofrecventa) constau in distrugerea pe cale

endocavitara (inaintarea unei sonde pana la inima), a zonei de miocard

responsabila (de exemplu, focar de hlperexcitabilitate ventriculara),

responsabila de o tahicardie ventriculara rebela.

TETRACICLINE - AB cu spectru larg de actiune; utilizarea lor larga a

dus la selectarea unui nr mare de tulpini rezistente. clasificare: in 2

generatii. mecanism de actiune: patrund prin transport activ in interiorul

microorganismelor,inhiba sinteza proteica prin legarea de subunitatea 30S

ribozomal;efectul e bacteriostatic;rezistenta microbiana e datorata scaderii

transportului activ in interiorul microorganismului si scaderii atasarii AB-lui

de subunitatea ribozomala.farmacocinetica:se absorb de la nivel digestiv;

Ex: Tertraciclina- Oxitetraciclina.-generatia II: Minociclina-

TINCTURA - preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de

plante dizolvat în alcool sau în eter.

79

TRANCHILIZANTE - Substantele tranchilizante reduc starea de

anxietate.

EX.: BENZODIAZEPINELE (inlatura anxietatea si simptomele care o

insotesc: emotivitate, astenie, insomnie, palpitatii, tulburari

digestive), MEPROBAMATUL (antianxios, slab miorelaxant),

HIDROXIZINA (tranchilizant, antiemetic, antihistaminic),

BUSPIRONA(actioneaza pe receptorii serotoninici),

PROPANOLOLUL (in anxietatea data de hiperreactivitatea

simpatoadrenergica), CLONIDINA (in stari de anxietate, chiar

panica, pentru ca scade tonusul simpatic periferic).

TRIMETOPRIM - BISEPTO L – medicament cu actiune bacteriostatica.

TROMBOZA VENOASA – se caracterizeaza prin aparitia unui tromb,

care duce la ocluzia partiala sau totala a lumenului venos, la formarea lui

contribuind leziunile peretelui venos, staza venoasa si

hipercoagulabilitatea sangelui. Trombii se pot forma fie la nivelul venelor

superficiale (boala se numeste tromboflebita sau simplu flebita) sau la

nivelul venelor profunde. Trombii de la nivelul venelor superficiale

cauzeaza rareori probleme, pe cand cei de la nivelul venelor profunde

necesita evaluare medicala imediata. Trombii de la nivelul venelor

profunde se pot mari in dimensiuni, pot circula in torentul sangiun pana la

nivelul plamanilor, determinand embolism pulmonar ce poate ameninta

viata. Tromboza venoasa profunda poate avea si alte complicatii pe

termen lung. In aproximativ 25% din cazuri, tromboza venoasa profunda

lezeaza peretele venos si determina sindrom posttrombotic de lunga

durata. Aceasta manifestare poate determina durere, edeme, tulburari de

pigmentare (depigmentare) si rani la nivelul membrelor. Majoritatea

80

trombilor se dezvolta la nivelul venelor gambei si coapsei si mai putin

frecvent la nivelul venelor membrului superior sau pelvisului.

U.

ULCER DUODENAL - este boala caracterizata prin aparitia la nivelul

stomacului sau duodenului a unei leziuni ulceroase, adica a unei pierderi

de substanta.

ULCER VARICOS - numit si ulcer de staza ale picioarelor, apar atunci

cand sangele nu mai circula normal prin venele membrelor inferioare.

Aceasta situatie poarta denumirea de insuficienta venoasa. Tipic, ulcerele

venoase apar pe una din partile laterale ale portiunii inferioare a gambei,

deasupra gleznei.

UNGUENT – preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă

sau de emulsie consistentă, compus din substanțe grase și elemente

active; cremă cu proprietăți curative sau cosmetice.

UROLOGIE - este specialitatea care se ocupă de depistarea,  tratarea şi

recuperarea chirurgicală a bolnavilor cu suferinţe ale aparatului urinar la

bărbat şi femeie,  precum şi ale aparatului genital masculin.

V.

VACCINURI - produs biologic preparat din germeni patogeni sau din

secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală

unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate

împotriva bolilor infecţioase) sau curativ.

81

VASODILATATOARE – produce veno- si arteriolo-dilatatie, diminua

munca inimii si nevoia de oxigen. Dilata coronarele si diminua presiunea

ventriculara endodiastolica.

VERUCA - mica tumora cutanata benigna provocata de un virus de tip

papillomavirus. Extrem de frecvente, verucile pot lua forme multiple:

Condiloamele genitale sau vegetatiile veneriene , denumite in

mod obisnuit, "creasta de cocos", constituie o varietate de veruca.

Verucile plane sunt frecvente mai ales la copii, adolescenti si

subiectii imunodeprimati. Acestea sunt mici ingrosari, abia

proeminente, cu suprafata relativ neteda, de culoare rozalie. Uneori

dispuse linear, afecteaza mai ales fata, spatele mainilor, bratele,

genunchii si fata anterioara a gambelor. Ele persista timp de mai

multe luni, chiar mai multi ani si pot disparea spontan dupa ce s-au

inconjurat de un halou inflamator pruriginos.

Verucile plantare pot lua doua forme. Forma obisnuita sau

mirmecia este putin proeminenta, cu marginea hiperkeratozica

(groasa, tare, uscata), dureroasa la apasare; ea seamana cu o

batatura si are mai curand tendinta de a creste in profunzime. Cea

de a doua forma cuprinde mici elemente hiperkeratozice grupate in

mozaic si nedureroase.

Verucile seboreice , desi acesta este numele consacrat prin

folosirea repetata, nu sunt de origine virala. Foarte frecvente, ele

ating in general subiectii trecuti de 50 de ani. Adesea multiple,

verucile seboreice sunt amplasate in principal pe fata, pe spate si pe

piept. Veruca seboreica ia forma unei leziuni foarte bine delimitate,

cu suprafata catifelata sau foarte putin aspra, impestritata de orificii

pilosebacee dilatate. Culoarea sa variaza de la galben-deschis la

negru.

82

Verucile vulgare sunt proeminente, de forma emisferica. Suprafata

lor este concomitent mamelonata si hiperkeratozica, uneori brazdata

de fisuri. Ele apar pe spatele mainilor si degetelor, eventual in jurul

unghiilor si sub ele, riscand atunci sa le dezlipeasca. Verucile

vulgare ale fetei au un aspect diferit, filiform.

VITAMINE sunt substante organice naturale de care organismul are

nevoie in cantitati foarte mici, miligrame sau micrograme, dar de care nu

se poate lipsi. Pentru ca nu le poate sintetiza singur, organismul trebuie sa

si le procure din alimente. Vitaminele nu constituie o sursa de energie si

nici nu sunt folosite ca elemente constructive ale materiei vii. Ele joaca un

rol indispensabil in functionarea enzimelor, asigurand desfasurarea unor

procese vitale.

Se cunosc

VITAMINE LIPOSOLUBILE (care se dizolva in grasimi), si anume: A,

D, E si K,

VITAMINE HIDROSOLUBILE (care se dizolva in apa): C si

vitaminele din grupul B

83