limba romana romanica
2
Privitor la afirmatia lui Lucian Blaga :”Limba este intaiul mare poem al unui popor”,consider ca este pe cat se poate de valabila asertiunea, intrucat, baza oricarei literaturi nationale este viata spirituala a poporului, iar organul ei de exprimar e este limba lui. Un prim argument este acela ca temelia limbii şi a poporului român o reprezintă conceptele de latinitate şi dacism. Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latină a unui neam, iar dacismul este u curent ideologic au tohton, afirmat la începu tul secolului al XX – lea şi caracterizat prin exag erarea contribuţiei dacilor în etnogeneza românească.Născută pentru a servi ca mijloc de comunicare, limba n-a putut să nu atragă atenţia asupra sa. “Orice cultură începe cu un miracol al spiritului : limba.” ( Jacob Burckhardt ) Limba română, reprezentantă a latinitaţii răsăritene, a fost de-a lungul timpului , cântată şi slavită în lucrările lor de mulţi scriitori români, care şi-au închinat viaţa şi munca lor patriei, fiind conştienţi de sorgintea nobiă a acestei limbi şi de cultura pe care aceasta o presupune. Latinitatea este un concept care desemnează un curent de idei referitor la originea latină a unui neam. Formarea poporului român în spaţiul carpato-danubian şi continuitatea lui în acest spaţiu constituie un proces asemănător formării şi continuităţii celorlalte popoare romanice europene : francez, italian, spaniol şi portughez. Limba romana provine din latina populara vorbita, NU din cea scrisa. Latina populara vorbita a fost numita si latina vulgara, pentru ca in latineste “vulgaris” = popular. Acest aspect al latinei sta la baza celorlalte limbi inr udite cu romana care formeaza imp reuna “familia limbii romanice”. Fondatorul fil olo gie i romane Friederich Diez sustine ca din fuziunea a doua limbi se naste a treia, in care se impune cea mai evoluata. Apoi explicatia este continuata prin impletirea dintre elementul substrat (cel autohton cu element strat) (neolatin) din care au rezultat limbile romanice: limba daca (elementul substrat) s-a contopit cu limba latina populara din care a rezultat limba romana Pe de o parte , procesul de romanizare începe în anul 106, contribuind la acesta, în primul rând, armata romană, prezentă în număr mare în Dacia. Cei aproximativ 50 000 de soldaţi romani au fost cantonaţi în castre, numeroase în Dacia, în jurul cărora se va dezvolta o înfloritoare viaţă economică. Numărul coloniştilor romani aduşi de Traian în Dacia a fost mare. Ei proveneau de pe întreg cuprinsul Imperiului, dar toţi vorbeau limba latină. Imigrarea masivă determină o urbanizare accentuată a provinciei. Multe aşezări, situate lângă vechile dave dacice, sunt ridicate la rangul de municipii şi colonii (Apulum, Napoca, Potaissa). Ele erau orga nizate dup ă modelul roman şi constituiau adev ărate foca re de romanizare a aces tui teritoriu. Procesul de romanizare a populaţiei daco-getice a continuat până în secolul al VII – lea, când se consideră limba română ca formată Un rol important in procesul de romanizare la avut orasele formate si conolidate de romani cuceri tori in cele ap roap e doua secole de dominatie po li ti ca indeosebi in Transilvania, Banat si Oltenia: Porolissum (Salaj), Potaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia), Cedonia (Sibiu), Turris (Turnu-Magurele), etc. Pe de alta parte in ciuda tuturor influenţelor , limba română este o limbă romanică. Structura ei, morfologia, sintaxa ei şi elementele fundamentale ale lexicului, acelea de întrebuinţare permanentă, de circulaţie intensă, sunt latine. Ceea ce au adăugat pe urmă slavii, în mai mare măsură, popoarele vechi turceşti, în mai mică, n-au putut modifica acest caracter iniţial şi fundamental al limbii române. Limba română se formea ză începând cu anul 106 şi se întind e până în secolul al VII – lea. În perioada 10 6 – 275 se formează româna comună, protoromâna sau străromâna, limbă cu un evident caracter romanic. În limba română, s-au moştenit de la latini genurile şi declinările substantivale, cele patru conjugări ale verbelor, formele pronominale, numeralul de la 1 la 10, gradele de comparaţie şi cazurile, cu excepţia cazului ablativ. Când s-a observat regularitatea schimbărilor de sunete, lingviştii au început să vorbească de „le gi fonetice”. Ast fel schimbarea lui ”l” intervocalic latin în „r” în române şt e a devenit o leg e. Latinescul „filum”, „gula”, „mola”, „salire”, „scala” s-a transformat în românescul „fir”, „gură”, „moară”, „sări”, „scară”, ca şi pref acerea lui „a” neaccent uat în „ă”, exemp lu latinescul „laxare”, „maritare”, „maxilla”, „parente”, „salutare” se transformă în românescul „l ă sa”, „mărita”, „măsea”, „părinte”, „săruta”. Constatăm că „a” latin accentuat urmat de „n” devine „â”, de exemplu „lana” devine „lână”. Fiecare limbă îşi are propriile dialecte. În limba română comună întâlnim dialectele daco- român, aromân, istroromân, meglenoromân. Dar în interiorul unui dialect distingem şi subdialecte. De exemplu, dialectul daco-român, are urmă toarele subdialec te : muntean, moldovean, mara mureş ean, bănăţean, crişan. Iar în cadrul subdialectelor se nasc graiurile, spre exemplu subdialectul muntean este însoţit de graiul i alomiţean, vrâncean, teleormănean etc. iar în anul 1860, prin decret, se face trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Tot în acest secol, presa, învăţământul şi teatrul au o mare contribuţie în dezvoltarea limbii.
-
Upload
denisa-mihaela-panonnique -
Category
Documents
-
view
661 -
download
0
Transcript of limba romana romanica
5/10/2018 limba romana romanica - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/limba-romana-romanica 1/3
Privitor la afirmatia lui Lucian Blaga :”Limba este intaiul mare poem al unui
popor”,consider ca este pe cat se poate de valabila asertiunea, intrucat, baza oricarei
literaturi nationale este viata spirituala a poporului, iar organul ei de exprimare este limba lui.
Un prim argument este acela ca temelia limbii şi a poporului român o reprezintă conceptele delatinitate şi dacism. Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latină a unui neam, iar dacismuleste u curent ideologic autohton, afirmat la începutul secolului al XX – lea şi caracterizat prin exagerareacontribuţiei dacilor în etnogeneza românească.Născută pentru a servi ca mijloc de comunicare, limba n-aputut să nu atragă atenţia asupra sa.
“Orice cultură începe cu un miracol al spiritului : limba.” ( Jacob Burckhardt )Limba română, reprezentantă a latinitaţii răsăritene, a fost de-a lungul timpului , cântată şi
slavită în lucrările lor de mulţi scriitori români, care şi-au închinat viaţa şi munca lor patriei, fiind conştienţide sorgintea nobiă a acestei limbi şi de cultura pe care aceasta o presupune. Latinitatea este un conceptcare desemnează un curent de idei referitor la originea latină a unui neam. Formarea poporului român înspaţiul carpato-danubian şi continuitatea lui în acest spaţiu constituie un proces asemănător formării şicontinuităţii celorlalte popoare romanice europene : francez, italian, spaniol şi portughez. Limba romanaprovine din latina populara vorbita, NU din cea scrisa. Latina populara vorbita a fost numita si latina
vulgara, pentru ca in latineste “vulgaris” = popular. Acest aspect al latinei sta la baza celorlalte limbiinrudite cu romana care formeaza impreuna “familia limbii romanice”. Fondatorul filologiei romaneFriederich Diez sustine ca din fuziunea a doua limbi se naste a treia, in care se impune cea mai evoluata.Apoi explicatia este continuata prin impletirea dintre elementul substrat (cel autohton cu element strat)(neolatin) din care au rezultat limbile romanice: limba daca (elementul substrat) s-a contopit cu limbalatina populara din care a rezultat limba romana
Pe de o parte , procesul de romanizare începe în anul 106, contribuind la acesta, în primul rând, armata romană, prezentă în număr mare în Dacia. Cei aproximativ 50 000 desoldaţi romani au fost cantonaţi în castre, numeroase în Dacia, în jurul cărora se va dezvolta o înfloritoare viaţă economică. Numărul coloniştilor romani aduşi de Traian în Dacia a fost mare.Ei proveneau de pe întreg cuprinsul Imperiului, dar toţi vorbeau limba latină. Imigrarea masivădetermină o urbanizare accentuată a provinciei. Multe aşezări, situate lângă vechile davedacice, sunt ridicate la rangul de municipii şi colonii (Apulum, Napoca, Potaissa). Ele erau
organizate după modelul roman şi constituiau adevărate focare de romanizare a acestuiteritoriu. Procesul de romanizare a populaţiei daco-getice a continuat până în secolul al VII –lea, când se consideră limba română ca formată
Un rol important in procesul de romanizare la avut orasele formate si conolidatede romani cuceritori in cele aproape doua secole de dominatie politica indeosebi in Transilvania, Banat si Oltenia: Porolissum (Salaj), Potaisa (Turda), Apulum (Alba Iulia), Cedonia(Sibiu), Turris (Turnu-Magurele), etc.
Pe de alta parte in ciuda tuturor influenţelor , limba română este o limbă romanică. Structuraei, morfologia, sintaxa ei şi elementele fundamentale ale lexicului, acelea de întrebuinţare permanentă, decirculaţie intensă, sunt latine. Ceea ce au adăugat pe urmă slavii, în mai mare măsură, popoarele vechi
turceşti, în mai mică, n-au putut modifica acest caracter iniţial şi fundamental al limbii române. Limbaromână se formează începând cu anul 106 şi se întinde până în secolul al VII – lea. În perioada 106 – 275se formează româna comună, protoromâna sau străromâna, limbă cu un evident caracter romanic. Înlimba română, s-au moştenit de la latini genurile şi declinările substantivale, cele patru conjugări aleverbelor, formele pronominale, numeralul de la 1 la 10, gradele de comparaţie şi cazurile, cu excepţiacazului ablativ. Când s-a observat regularitatea schimbărilor de sunete, lingviştii au început să vorbeascăde „legi fonetice”. Astfel schimbarea lui ”l” intervocalic latin în „r” în româneşte a devenit o lege.Latinescul „filum”, „gula”, „mola”, „salire”, „scala” s-a transformat în românescul „fir”, „gură”, „moară”,„sări”, „scară”, ca şi prefacerea lui „a” neaccentuat în „ă”, exemplu latinescul „laxare”, „maritare”,„maxilla”, „parente”, „salutare” se transformă în românescul „lăsa”, „mărita”, „măsea”, „părinte”,„săruta”. Constatăm că „a” latin accentuat urmat de „n” devine „â”, de exemplu „lana” devine „lână”.
Fiecare limbă îşi are propriile dialecte. În limba română comună întâlnim dialectele daco-român, aromân, istroromân, meglenoromân. Dar în interiorul unui dialect distingem şi subdialecte. De
exemplu, dialectul daco-român, are următoarele subdialecte : muntean, moldovean, maramureşean,bănăţean, crişan. Iar în cadrul subdialectelor se nasc graiurile, spre exemplu subdialectul muntean este însoţit de graiul ialomiţean, vrâncean, teleormănean etc.
iar în anul 1860, prin decret, se face trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Tot înacest secol, presa, învăţământul şi teatrul au o mare contribuţie în dezvoltarea limbii.
5/10/2018 limba romana romanica - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/limba-romana-romanica 2/3
Mai mult decat atat ,odată cu apariţia sentimentului naţional, s-a pus şi problemaoriginii românilor. N-a fost greu să se vadă că limba noastră este o continuare a latinei adusede coloniştii romani.
Fara indoiala ,primul care demonstrează latinitatea limbii române este Grigore Ureche, într-uncapitol din lucrarea sa „Letopiseţul Ţării Moldovei”, consacrat special acestei probleme, intitulat „Pentrulimba noastră moldovenească”, pentru care conchide cu mândrie că „ de la Rîm (Roma) ne tragem; şi cuale lor cuvinte ni-i amestecat graiul”.Pentru a-şi convinge cititorii de acest adevăr, el dă o probă deetimologii latine : „...de la rîmleni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis, găină...ei zic galina,
muierea...mulier [...] şi altele multe din limba latină, că de n-am socoti pre amănuntul, toate le-am înţelege.”Lui Grigore Ureche îi urmează alţi scriitori şi lingvişti care susţin în lucrările lor
sorgintea latină a limbii române. În „ Istorie în versuri polone despre Moldova şi ŢaraRomânească”, cronicarul Miron Costin, realizează o sinteză a schemei structurii limbiiromâne : „Unde trebuia să fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu în loc de meus,aşa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo – omul; frons – frunte; angelus –indzierul. Unele cuvinte au rămas chiar întregi : barba – barba, aşa şi luna, iar altele foartemici deosebiri.
Limba română face parte din familia limbilor romanice, în număr de zece: italiana,franceza, spaniola, portugheza, româna, sarda, retoromana, provensala, dalmata, catalana.Limbile romanice fac obiectul unor studii de peste 150 de ani, romanistica comparată aducând în planul unor interese largi lingvişti germani, englezi, americani, din ţările cu limbi romanice;
lingvistica română cunoaşte importante împliniri.In anul 1968 s-a constituit Academia latină internaţională, primul congres având loc la Roma,iar al doilea la Bucuresti.
Cu siguranta factorii care au contribuit la romanizare sunt: serviciul militar, încare tinerii daci, ca şi cei gali şi iberici, se înrolau, având unele avantaje nu mai erau sclavi,erau împroprietăriţi la terminarea stagiului (20- 25 de ani), devenind veterani;căsătoriile întresoldaţii, veteranii romani şi femeile dace, copiii născuţi beneficiind de avantajele cetăţenieiromane; creştinismul răspândit în limba latină. Noţiunile de bază ale credinţei creştine seregăsesc în limba română, prin moştenirea unor termeni din latină: Dumnezeu (din dominedeus), creştin (din chris-tianus), biserică (din basilica), botez (din baptisium), rugăciune (dinrogationem), preot (din presbiterus), cruce (din crucem), păcat (din pecatum), înger (dinduiangelus), drac (din draco) etc.S-au păstrat din limba latină o serie de termeni legaţi demuncă, de aşezare, de agricultură, viticultură, grădinărit: sat (fossatum, localitate întărităprintr-un şanţ), ara (arare), semăna (seminare), grâu (granum), secară (secale), orz(hordeum), legume (legumen), cânepă (cânepa), in (linum), aur (aurum), argint (argentum),sare (salem), cal (caballus), vacă (vaca), vie (vinea), viţă (vitea), poamă (poma), must(mustus), ceapă (caepa). varză (viridia) etc.
In concluzie , vechimea limbii noastre precum si toate argumentele prezentate maisus ,impreuna cu ceea ce spune Lucian Blaga sustin cu tarie veridicitatea limbii romane cafiind o limba romanica. ‘’Nu locuiesti intr-o tara , locuiesti intr-o limba."Emil Cioran
5/10/2018 limba romana romanica - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/limba-romana-romanica 3/3
