ROLUL INSUSIRII CITIT - SCRISULUIIn scoala, la toate disciplinele de invatamant, elevul dobandeste cunostinte, isi formeaza priceperi si deprinderi care sa-l faca apt pentru a trai in socieate. Insusirea temeinica a cestor cunostinte depinde in mare masura de cunoasterea si folosirea coreca a limbii romane, precum si a instrumentelor esentiale ale activitatii intelectuale, cititul si scrisul.Actul invatarii citit-scrisului este un proces didactic esential. Metoda fonetica, analitico-sintetica este metoda de baza si este sustinuta, completata si imbogatita prin exercitiu, joc didactic, explicatie, conversatie si demonstratie.Supus procesului de reforma, invatamantul primar continua sa functioneze si sa-si manifeste principalele functii: functia instrumentala, functia informationala si functia formativ-educativa.Citit-scrisul solicita concomitent procesele cognitive, volitive, afective si psihomotorii, ceea ce sporeste gradul de dificultate pentru elevi, dar si pentru alegerea strategiilor didactice.Procesul citirii la copiii incepatori se deosebeste calitativ de procesul citirii unui cititor cu experienta. Acesta din urma are format asa zisulcamp de citiresau camp vizual. Copilul nu are inca uncamp de citirepropriu-zis. Campul lui de citire se limiteaza la litera.Ca sa citeasca un cuvant, el trebuie sa perceapa fiecare litera si sa isi aduca aminte de sunetul corespunzator. Pana ajung cu cititul la sfarsitul cuvantului, cei mai multi copii uita literele de la inceput. De aici reiese necesitatea ca la copii sa se formeze campul de citire egal cu o silaba. Numai astfel, treptat, copilul poate citi cuvinte intregi.Formarea campului de citireegal cu o silabareprezinta prima particularitate a procesului citirii la elevi.A doua particularitate consta in faptul ca elsesizeaza, cu mare greutate,sensul cuvintelor citite.Copilul percepe mai intai vizual cuvantul, il pronunta si apoi sesizeaza sensul lui, spre deosebire de adult care intelege sensul cuvintelor, odata cu perceperea lor vizuala. Deci, citirea trebuie predata fara rupturi intre tehnica citirii cuvantului si sesizarea intelesului acestuia.A treia particularitate a citirii la incepatori consta invesele reveniri in procesul citirii, un numai pe fiecare rand in parte, ci si in cadrul acelorasi cuvinte. Aceasta revenire este determinata de campul mic de citire al copilului,de greutatea de a uni, de a sintetiza silabele in cuvinte, la vederea literelor cunoscute, de greutatea de a lega cuvintele intre ele pentru a obtine o citire cu sens a propozitiei.Procesul scrierii pentru incepatori este un proces complex care prezinta unele particularitati:- sa delimiteze fiecare sunet din structura fonetica a cuvantului pentrua o transforma intr-o structura grafica ;- sa-si concentreze atentia asupra elementelor grafice pentru a obtinelitera, si la combinarea literelor in cuvinte;- sa-si controleze miscarile mainii pentru a da forma si marimeacorecta a scrisului ;- sa-si controleze permanent pozitia trupului, a mainii, a stilouluipentru a asigura corectitudinea, cursivitatea si estetica scrisului;Analizand particularitatile fonetice ale limbii si particularitatile incepatorilor in ceea ce priveste citirea si scrierea, putem sintetiza :- invatarea citirii si scierii trebuie sa aiba un caracter constient pe bazaanalizei si sintezei fonetice si grafice a cuvintelor;- insusirea citirii si scrierii se realizeaza cu mai multa usurinta dacaintre aceste doua activitati se stabileste o stransa corelatie;- paralel cu activitatea de predare a citirii si scrierii trebuie sa seurmareasca dezvoltarea spiritului de observatie, a atentiei, agandirii si a vorbirii elevilor, a comportamentului lor social.In perioada de achizitii fundamentale, insusirea citirii si scrierii sunt cele mai de seama scopuri ale invatarii.Citirea si scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseste tot timpul vietii. Primele deprinderi se formeaza in clasa I, de aceea ceasta clasa este atat de importanta pentru intreaga formare a elevului.Citirea nu este o operatie simpla. Cel care citeste rebuie sa perceapa semnificatia fiecarui cuvant, sa faca legaturi intre cuvintele unui enunt astfel incat sa inteteaga ceea ce citeste, sa retina ce i se transmite prin cuvantul scris, sa redea faptele relatate etc. A citi nu inseamna numai a transforma literele in sunete ci si a intelege, a retine si a retransmite comunicarea scrisa.Prin citire si scriere copilul dobandeste unele capacitati intelectuale, cum ar fi: mobilitatea si flexibilitatea gandirii, educarea atentieie, curiozitatii, stimularea imaginatieie, exersarea vorbirii. Analiza si sinteza fonetica sunt calitati ale gandirii: procesul formarii lor nu este usor. Fiecare copil atinge aceste calitati in ritm propiu si cu ajutorul direct al invatatorullui.Exersarea gandirii in actul scrierii este permanent evidenta. Scrisul cu fir uniform, putin oblic nu-l impiedica pe elev sa-si gaseasca mai tarziu un scris personal, convenabil sub toate aspectele. Corectitudinea scrisului trebuie sa se realizeze atat sub aspect grafic cat si ortografic. Ca si la citire, in perioada de formare a deprinderilor de scriere este necesar sa se respecte ritmul de lucru al fiecarui elev. In clasa I nu poate fi vorba despre o scirererapida ci numai despre scrierea corecta.Introducerea copilului in procesul scrierii trebuie facuta cu toata grija. Atat oasele mici ale mainii cat si muschii corespunzatori sunt in plina edzvoltare si de aceea activitatea de scriere nu trebuie sa fie obositoare. Lectiile de scriere pot fi precedate de o serie de exercitii. Insusirea scrierii literelor este o operatie mintala mult mai grea decat citirea, perceptiilor vizuale adaugandu-li-se operatiile motorii necesare pentru a executa grafemul. Gandirea este solicitata in procesul combinarii literelor in cuvinte si a cuvintelor in propozitii, pentru a aseza propozitiile in pagina, pentru a desparti in silabe, pentru a respecta semnele ortografice si de puntuatie.Invatatorul are permanent in vedere corectarea si imbogatirea exprimarii copiilor, activitate privita nu ca un scop in sine, ci in vederea realizarii unei bune comunicari, pentru formarea elevilor ca fiinte sociale capabili sa coopereze cu cei din jur.Comunicareacuprind exercitii de comunicare orala si scrisa.Cele doua forme de comunicare se intrepatrund, una vine in sprijinul celeilalte, dar de fiecare data una are o pondere mai mare. Este greu sa treci la un exercitiu de comunicare scrisa fara o pregatire pe baza unor exercitii de comunicare orala. Orele de comunicare scrisa vor deveni tot mai complexe, astfel incat elevii pot lucra: scurte texte alcatuite din doua si mai multe alineate, in legatura cu textele din manual sau in legatura cu experienta de viata a elevilor.Dezvoltarea comunicariivizeaza pe langa cultivarea unor deprinderi de vorbire corecta si insusirea unor reguli necesare comunicarii in contextul social in relatii de cooperare. In acest proces de cultivare a limbajului se urmareste realizarea obiectivelor stabilite sub aspect fonetic, lexical, imbogatirea vocabularului cu substantive, adjective, pronume si verbe, aceste obiective ducand la redarea orala a continuturilor. Organizarea activitatilor de percepere si invatare a limbii romane, a normelor de comunicare orala, de adresare politicoasa, exprimarea nuantata prin utilizarea unor expresii artistice vor duce la formarea unor deprinderi de insusire corecta a limbii romane.Exprimareacoreca presupune vorbirea in care se respecta regulile gramaticale, in ciclul primar se urmareste in mod deosebit realizarea treptata a formei constiente a exprimarii corecte, chiar daca numarul regulilor insusite de elevi in aceasta perioada este destul de mic. Asupra insusirii exprimarii corecte trebuie insistat mai mult in etapa de inceput a scolaritatii, deoarece in procesul dezvoltarii intelectuale a copilului ea trece de la forma constienta la faza de deprindere.