UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

CU TITLU DE MANUSCRIS

C.Z.U.: 338.47:005(043.2)

GUJUMAN LUCIA

MANAGEMENTUL INVESTIŢIONAL – PROCES DE SPORIRE A COMPETITIVITĂŢII

ŞI DEZVOLTĂRII INOVAŢIILOR ÎN TELECOMUNICAŢII

SPECIALITATEA - 08.00.05.

Economie şi management (în telecomunicaţii)

TEZA DE DOCTOR ÎN ECONOMIE

Conducător ştiinţific: doctor in economie,

conferenţiar universitar Josan Nicolae

_________________ Autor:

Gujuman Lucia ________________

Chişinău, 2009

2

Cuprins

Introducere ..........................................................................................3 Capitolul I. Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi rolul acestora în creşterea socio-economică ...............................................................................................8

1.1. Impactul investiţiilor asupra creşterii social-economice ........................... 8

1.2. Natura şi esenţa competitivităţii economice ............................................. 19

1.3. Activitatea inovaţională – factor de sporire a performanţelor

întreprinderii ...................................................................................................... 30

Capitolul II. Studiul comparativ şi impactul investiţiilor asupra ramurii de telecomunicaţii la nivel mondial şi naţional ...................42

2.1. Esenţa, rolul şi dezvoltarea telecomunicaţiilor la nivel mondial ............ 42

2.2. Piaţa telecomunicaţiilor din Republica Moldova..................................... 55

2.3. Investiţiile în economia Republicii Moldova: competitivitatea ramurii de

telecomunicaţii .................................................................................................... 70

Capitolul III. Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional...........................................................................................80

3.1. Elaborarea modelului complex de estimare a performanţelor

investiţionale ....................................................................................................... 80

3.2. Viziunea strategică de dezvoltare a tehnologiilor informaţional

comunicative ....................................................................................................... 88

3.3. Perfecţionarea activităţii investiţionale în SA „Moldtelecom”............... 98

Concluzii şi recomandări...................................................................123 Bibliografie .........................................................................................128 Adnotarea ...........................................................................................137 Cuvinte cheie ......................................................................................140 Abreveaturi.........................................................................................141 Anexe...................................................................................................142

3

Introducere

Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a acesteia. Competitivitatea,

privită atât la nivel micro-, cât şi macroeconomic, depinde în mod hotărâtor de capacitatea

factorilor de decizie de a fundamenta, elabora şi aplica o serie de strategii coerente, care să

permită obţinerea unor avantaje competitive, prin care organizaţia să se poată impune în faţa

concurenţilor şi să realizeze o eficienţă sporită. Cel mai frecvent regăsim strategia la nivelul

întreprinderii, componenta de bază a economiei. Aceasta nu înseamnă că este mai puţin

importantă prezenţa ei la nivelul ramurii sau a întregii economii naţionale.

Competitivitatea este o funcţie a efortului şi perseverenţei în introducerea noului în

activitate. Astfel, cheia succesului constă în impulsionarea şi direcţionarea judicioasă a

investiţiilor în vederea dezvoltării şi implementării inovaţiilor în toate subsistemele de

management.

Ramura de telecomunicaţii reprezintă astăzi unul dintre cele mai dinamice sectoare de

activitate din economia mondială. Globalizarea şi modernizarea societăţii este bazată pe

schimbul rapid, transparent şi calitativ al informaţiilor, astfel reuşita acestora nu poate fi

concepută fără un sistem de telecomunicaţii eficient, dezvoltat uniform la nivelul întregii ţări şi

interconectat cu sistemul regional şi mondial de telecomunicaţii.

Antrenată cu întârziere în procesul de edificare a unui sistem de telecomunicaţii

performant, Republica Moldova depune actualmente eforturi considerabile pentru a recupera

întârzierea respectivă. Aceasta necesită, în primul rând, majorarea şi direcţionarea fluxurilor

investiţionale spre ramura dată. În ultimii ani, investiţiile în ramura de telecomunicaţii au atins o

cotă semnificativă - peste 3,6% din PIB, depăşind considerabil nivelul atestat în ramura similară

din alte ţări şi celelalte ramuri ale economiei naţionale. Rezultatele acestor eforturi nu s-au lăsat

mult aşteptate, astfel numai în decurs de cinci ani s-a reuşit, practic, dublarea ponderii ramurii de

telecomunicaţii şi informatică în PIB, aceasta ajungând la nivelul de 10,2%.

Noul tip de creştere economică trebuie să fie unul bazat pe cunoaştere. Determinantul

succesului ţine de capacitatea de a răspunde la provocări şi a valorifica oportunităţile oferite de

edificarea unei societăţi bazate pe accesul şi schimbul rapid de informaţii.

De rând cu succesele realizate, ramura de telecomunicaţii în R. Moldova mai are de

rezolvat o serie de probleme. Nivelul de pregătire electronică este scăzut, în plan naţional se

înregistrează o neomogenitate privind gradul de dezvoltare şi răspândire a serviciilor de

telecomunicaţii. Astfel, indicatorii de performanţă, înregistraţi pentru mediul rural, sunt inferiori

celui urban, o serie de servicii fiind de o calitate inferioară sau chiar inaccesibile.

Gradul de studiere a temei. Abordate separat, investiţia, competitivitatea şi inovaţia îşi

găsesc o reflectare amplă în literatura de specialitate şi investigaţiile cercetătorilor autohtoni şi

4

străini. Aspectele de ordin teoretic şi practic referitoare la investiţii sunt examinate de către E.

Caraganciu, L. Cobzari, I. Sârbu, M. Bunu. Competitivitatea constituie subiect de cercetare în

lucrările lui M. Porter, V. Moldovanu, G. Belostecinic, A. Smâc, M. Şendrea etc. Multilateral

este cercetată inovaţia în abordările lui Schumpeter, J. Ilencova, E.Hrişcev, R.Boboc, L.Baloiu. Însă,

în viziunea noastră, majoritatea investigaţiilor sunt efectuate într-un mod fragmentat, întrucât nu

se regăseşte întotdeauna interdependenţa dintre toate aceste fenomene complexe.

Preponderent se porneşte de la ipoteza că inovaţiile constituie un factor determinant în

stimularea procesului investiţional, deoarece acestea reprezintă suportul material al inovaţiilor,

dar nu trebuie diminuat aspectul invers al relaţiei, când anume investiţia constituie imbold şi

sursă de inovaţie, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul competitivităţii.

Considerăm că anume abordarea comună a acestor subiecte ne demonstrează actualitatea

temei de cercetare şi va permite conştientizarea şi materializarea mai amplă a efectelor benefice,

rezultate în cadrul investigaţiei.

Scopul tezei constă în determinarea rolului investiţiilor în impulsionarea şi

implementarea inovaţiilor, ceea ce în final ar conduce la sporirea gradului de competitivitate al

diferitelor nivele ale activităţii economice.

Atingerea acestui scop presupune realizarea unui set de sarcini:

• Studierea şi conturarea rolului managementului investiţional ca sursă a creşterii

economice;

• Desemnarea rolului inovaţiilor în sporirea competitivităţii;

• Evidenţierea tendinţelor în dezvoltarea ramurii de telecomunicaţii la nivel mondial;

• Analiza pieţei serviciilor de telecomunicaţii în Republica Moldova;

• Aprecierea impactului investiţional asupra performanţelor la nivelul organizaţional,

ramural şi naţional;

• Evidenţierea eventualelor direcţii de dezvoltare a ramurii de telecomunicaţii în vederea

perfecţionării şi extinderii unei societăţi bazate pe transportul de informaţie.

Scopul şi sarcinile au determinat structura logică a lucrării care este formată din

introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe.

Capitolul I – „Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi

rolul acestora în creşterea socio-economică” – reprezintă o sinteză a noţiunilor de management

investiţional, cu prezentarea diverselor efecte de natură economică, tehnico-ştiinţifică, socială şi

ecologică pe care acesta le implică, identificând, factorii şi direcţiile de impulsionare a

investiţiilor. Succesul la nivel micro şi macro se estimează prin intermediul termenului de

competitivitate. Competitivitatea este reflectată practic de toate laturile vieţii economico-sociale,

astfel aceasta determinând eficienţa şi nivelul de dezvoltare a oricărei structuri. Este studiat

amplu conceptul dat prin desemnarea indicatorilor şi factorilor de influenţă asupra lui. O premisă

5

şi un efect al investiţiilor şi competitivităţii este inovaţia, aceasta implicând o varietate de forme.

Cunoaşterea acestora, implementarea lor judicioasă asigură obţinerea succesului şi valorificarea

oportunităţilor.

Capitolul II – „Studiul comparativ şi impactul investiţiilor asupra ramurii de

telecomunicaţii la nivel mondial şi naţional” – este axat pe studierea şi analiza unuia dintre cele

mai dinamice sectoare ale economiei mondiale şi naţionale, după cum este ramura de

telecomunicaţii. Aici sunt expuse principalele componente ale ramurii, sunt redaţi indicatorii ce

caracterizează performanţele, sunt identificate tendinţele înregistrate la nivel internaţional şi

local pe fiecare dintre sectoarele componente. Se recurge la un studiu comparativ al câtorva

ramuri din economia naţională. O atenţie aparte este acordată analizei procesului investiţional,

efectuat de către operatorii serviciilor de telecomunicaţii. Este estimat efortul investiţional pentru

componentele sectoriale majore.

Capitolul III – „Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional” –

are drept obiectiv abordarea sistemică a performanţelor activităţii investiţionale şi a

perfecţionării acesteia în cadrul SA ”Moldtelecom” . În baza dezvoltării segmentului transport de

date se identifică eventualele direcţii de activitate privind edificarea societăţii bazate pe

cunoaştere şi acces la informaţie. Materialul empiric al activităţii SA „Moldtelecom”

demonstrează existenţa unei corelaţii strânse dintre investiţii şi performanţa financiară. Pentru

acest operator sunt cercetate inovaţiile implementate, identificate oportunităţile, trasate direcţiile

investiţionale şi estimate efectele.

Tema cercetării constituie cele mai importante componente ale procesului investiţional

cu impact major asupra dezvoltării inovaţiilor şi creşterii competitivităţii companiilor ramurii de

telecomunicaţii.

Obiectul cercetării îl constituie ramura de telecomunicaţii ca element al economiei

naţionale. La nivel macro au fost analizate componentele sectoriale ale ramurii de

telecomunicaţii, cum sunt telefonia fixă, telefonia mobilă, transportul de date şi audiovizualul. La

nivel micro a fost examinată activitatea operatorului naţional de servicii de telecomunicaţii SA

„Moldtelecom”.

Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al lucrării. Pentru studierea aprofundată a

problemelor cercetate a fost aplicată o abordare metodologică complexă, care a permis cercetarea

managementului investiţional, al inovaţiilor cu impact asupra competitivităţii întreprinderilor şi

ramurii de telecomunicaţii din Republica Moldova. La elaborarea acestei teze au fost utilizate

lucrări în domeniul economiei şi managementului, elaborate de autori autohtoni şi străini,

precum: P. Drucker, M. Porter, I. Petrescu, O. Nicolescu, I. Verboncu, C. Bărbulescu, A. Cole,

R. Daft, A. Morita, V. Goncearov, I. Românu, L. Cistelecan, M. Myant, F. Damanpour, D. Francis, J.

Bessant, F. Schumpeter, J. Hayek, C. Stigler, C. Errow, D. Boulding, J. Lamberton, M. Stiglits, F.

6

Cupper, J. Mahloop, R. Kaplan, D. Norton, S. Beardsley, L. Enriquez, J. Garcia, L. Enriquez, St.

Schmitgen, G. Sun, Gr. Belostecinic, E. Hrişcev, A. Cotelnic, M. Nicolaescu, I. Sârbu, V. Cojocaru,

N. Burlacu, A. Smîc, R. Boboc, M. Şendrea etc.

Drept bază empirică au servit datele şi informaţiile referitoare la activitatea ramurii de

telecomunicaţii la nivel internaţional şi naţional. Baza informaţională a cercetărilor o constituie

publicaţiile organizaţiilor internaţionale, precum: Global Competitiveness Report 2006-2007,

World Investment Report 2006, Information And Communications For Development 2006:

Global Trends And Policies, The World Bank 2006, OECD Communications Outlook,

Telecommunication Industry Association, KPMG International, PriceWaterHouseCoopers,

Agenţia Naţională de Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică, datele Biroului Naţional

de Statistică al RM, Centrul de Productivitate şi Competitivitate, Departamentul Tehnologii

Informaţionale, SA „Moldtelecom”.

Suportul metodologic s-a axat pe aplicarea diferitelor metode, cantitative şi calitative.

Studiile de cercetare descriptivă efectuate de autor au ocupat un loc important în realizarea

prezentei lucrări. La baza metodologiei de cercetare, au stat analiza activităţii, analiza

comparativă, analiza documentară, analiza prin chestionar, analiza sistemică etc.

Noutatea ştiinţifică a investigaţiilor constă în:

- Abordarea în complex a conceptelor managementului investiţional, a inovaţiilor şi

competitivităţii şi elaborarea modelului procesului de management investiţional;

- Concretizarea conceptelor de management investiţional şi competitivitate şi abordarea

sistemică a performanţelor întreprinderilor din ramura de telecomunicaţii;

- Elaborarea unui set de indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economiei

naţionale;

- Elaborarea unui model de estimare a interdependenţei dintre venitul şi investiţiile

efectuate în cadrul companiei SA „Moldtelecom”, precum şi prognoza venitului pentru perioada

2008-2012;

- Elaborarea unor măsuri privind sporirea performanţelor şi a competitivităţii la nivelul

întreprinderii SA „Moldtelecom”, precum şi a ramurii de telecomunicaţii.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării constă in: posibilitatea utilizării

rezultatelor studiilor şi investigaţiilor în calitate de material cu destinaţie practică, ştiinţifică şi

profesională, aceasta fiind posibil, întrucât în lucrare s-a reuşit:

- Conturarea principalelor activităţi şi direcţii ale managementului investiţional ca

premisă pentru apariţia şi implementarea inovaţiilor cu impact direct asupra competitivităţii;

- Evidenţierea rolului investiţiilor pentru consolidarea şi dezvoltarea ramurii de

telecomunicaţii la nivel micro-, macro- şi mondoeconomic;

- Elaborarea modelului de stabilire şi comensurare a influenţei efortului investiţional

7

asupra rezultatelor activităţii;

- Elaborarea unui set de indicatori de măsurare a performanţelor ramurii de

telecomunicaţii;

- Relevarea direcţiilor de acţiune în vederea perfecţionării şi extinderii societăţii

informaţionale;

- Elaborarea măsurilor de sporire a performanţelor şi competitivităţii la întreprinderea

SA „Moldtelecom”.

Rezultatele cercetării prezentate poartă un caracter teoretico-conceptual, metodologic şi

aplicativ şi pot fi utilizate în dezvoltarea competitivităţii întreprinderilor ramurii de

telecomunicaţii prin studierea efectelor investiţiilor. Totodată, aceste rezultate pot fi folosite şi în

procesul didactic în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, pentru cursurile universitare şi de

masterat.

Aprobarea lucrării. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate au fost discutate şi

aprobate în cadrul următoarelor conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale: Conferinţa

ştiinţifico-practică internaţională „Probleme actuale ale dezvoltării social-economice a Republicii

Moldova şi experienţa de dezvoltare a altor ţări”, USM, 24-25 noiembrie 2006; Conferinţa

Internaţională „Telecomunications, Electronics and informatics”, UTM, 15-18 mai 2008, precum

şi în revistele ştiinţifice: „Economica”, „Consultant fin”, „Meridian Ingineresc”, şi „Economie şi

Sociologie”..

Publicaţii. Rezultatele investigaţiilor, unele concluzii şi recomandări au fost publicate în

11 lucrări ştiinţifice cu un volum total de 3,54 coli de autor.

Cuvinte-cheie: management investiţional, efecte ale activităţii investiţionale, inovaţie,

inovaţie de produs, inovaţie de proces, creştere economică, competitivitate, performanţe, IP

telefonie, telecomunicaţii, telefonie fixă, telefonie mobilă, reţele de comunicaţii, internet, internet

în bandă largă, ecuaţie de regresie, corelaţie.

8

Capitolul I. Fundamentele teoretice privind investiţiile, competitivitatea, inovaţiile şi rolul acestora în creşterea socio-

economică

1.1. Impactul investiţiilor asupra creşterii social-economice Un termen frecvent utilizat, în ultimul timp, în domeniul de activitate economică este cel

de investiţie. Nu este un capriciu al modei, ci o necesitate obiectivă, impusă de schimbările

majore de esenţă, ce se derulează, în prezent, odată cu tranziţia la economia de piaţă, deoarece

anume prin efectul investiţiilor se impune vectorul dezvoltării socio-economice.

Problematica investiţiilor este studiată de savanţi, pornind de la rolul decisiv al acestora

în dezvoltarea economică şi soluţionarea problemelor sociale stringente. Investiţiile [28, p.11]

reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi

domeniilor de activitate, a zonelor ţării, a sporirii venitului naţional, condiţie de creştere a

nivelului de trai al întregului nostru popor şi înaintării patriei pe calea progresului, civilizaţiei şi

bunăstării.

Investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor

intensivi, calitativi şi de eficienţă. Investiţiile constituie suportul material al dezvoltării

economico-sociale a ţării. Ele stau la baza suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor

factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, majorarea randamentului tehnic şi

economic al utilajelor, ridicarea productivităţii muncii, suplimentarea de locuri de muncă,

diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără

investiţii.[16, p.3]

Conceptul de investiţie este unul complex, care necesită o abordare multilaterală. În

funcţie de interes şi scop, aceasta poate fi examinat sub diferite arii de cuprindere, perspective şi

planuri. Din formulările variate ale conceptului de investiţie pot fi desprinse câteva aspecte:

În primul rând, după sfera de cuprindere investiţiile exprimă „o totalitate de cheltuieli sau

plasament de fonduri băneşti vizând construirea sau achiziţionarea de fonduri fixe” sau „alocări

de fonduri de la care se anticipează că se vor obţine venituri viitoare”.

În al doilea rând, aspectul financiar-matematic remarcă faptul că prin investiţii se

(efectuează plasamente) construiesc fonduri fixe noi sau se reconstruiesc cele vechi, se

modernizează sau se înlocuiesc cele existente, aspect care implică formularea opţiunilor în

strânsă legătură cu rezolvarea testului de oportunitate şi eficienţă pentru variantele probabile.

În al treilea rând, prin abordarea tehnico-economică avem în vedere natura productivă şi

neproductivă a fondurilor fixe create, achiziţionate sau înlocuite prin investiţii, ceea ce exprimă

într-un plan mai larg evoluţia raportului stabilit de societate între sfera producţiei materiale şi cea

neproductivă.

9

În sfârşit, deducem ideea că investiţia este o lucrare sau acţiune pentru care au fost

utilizate resurse materiale, financiare şi de muncă şi chiar un proces complex. [28, p.13]

Ca categorie economică, în economia centralizată, investiţiile adesea se limitau la simple

plasamente de capital în fondurile fixe ale sferei productive. Şi acum pot fi întâlnite cazuri în

care investiţia este definită drept „utilizare a economiilor în scopul creării unor noi capacităţi de

producţie şi altor active capitale”, care includ cheltuielile pentru achiziţionarea maşinilor şi

utilajului, executarea lucrărilor de construcţie şi montaj şi creşterea stocurilor (rezervelor) de

producţie. Credem că această abordare este trunchiată şi relevantă doar parţial pentru sectorul

producţiei materiale al economiei naţionale

Pornind de la particularităţile contextului investiţional contemporan, investiţiile nu

trebuie reduse la simple plasamente în baza tehnico-materială a sferei de producţie, întrucât

acum sursa principală a progresului economic a devenit dezvoltarea capitalului uman, a

potenţialului tehnico-ştiinţific, bazei de informaţii a societăţii, fenomene ce-şi regăsesc expresia

în creşterea valorii activelor nemateriale şi a fondurilor nonproductive.

Uneori se abordează definirea investiţiilor nu de pe poziţii materiale, ci economice.

Investiţiile, astfel, reprezintă un consum amânat pentru mai târziu în vederea dezvoltării,

extinderii producţiei şi sporirea stocurilor de bunuri materiale. Această dezvoltare este

condiţionată, în primul rând, de acumularea de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de către

lucrători, cu alte cuvinte, de investirile făcute în programele social-economice.

În activitatea întreprinderii este necesar de efectuat o deosebire dintre investiţiile

financiare şi cele productive. Dar investiţiile financiare nu trebuie opuse investiţiilor productive.

În condiţiile actuale, investiţiile productive reale în utilaj şi tehnologie modernă sunt practicate

din ce în ce mai frecvent prin intermediul pieţei de valori, adică prin efectuarea de plasamente

financiare în acţiuni, obligaţiuni şi alte hârtii de valoare. Un asemenea economist marcant ca P.

Samuelson leagă cumpărarea hârtiilor de valoare şi schimbarea titlului de proprietate de

investiţiile nete. În alte monografii, consacrate macroeconomiei, investiţiile, de asemenea, sunt

tratate în funcţie de creşterea în final a valorii capitalului şi stocurilor materiale.

Esenţa şi importanţa investiţiilor în cadrul economiei moderne este reflectată prin

intermediul funcţiilor pe care le exercită acestea:

1. procesul de asigurare a reproducţiei simple şi lărgite a fondurilor fixe din sectorul

productiv şi neproductiv;

2. procesul de suplinire a capitalului circulant;

3. transferul de capital dintru-un sector economic în altul prin procurarea activelor

financiare;

4. repartiţie a capitalului între proprietari pe cale procurării hârtiilor de valoare şi

procurarea activelor altor întreprinderi;

10

Realizând aceste funcţii la nivel macro, investiţii contribuie la:

• realizarea politicii de reproducţie lărgită;

• accelerarea progresului tehnico-ştiinţific;

• restructurarea structurală a economiei naţionale şi asigurarea dezvoltării

echilibrate a tuturor ramurilor;

• dezvoltarea sferei sociale, culturale şi medicinii;

• protecţia mediului ambiant;

• asigurarea securităţii statului etc.

La nivel micro, investiţiile sunt necesare pentru atingerea următoarelor obiective:

• lărgirea şi dezvoltarea procesului producţiei sau prestare a serviciilor;

• excluderea uzurii morale şi fizice a fondurilor fixe;

• ridicarea calităţii şi sporirea competitivităţii produselor;

• procurarea valorilor mobiliare şi plasarea mijloacelor în activele altor

întreprinderi;

• sporirea nivelului tehnic al produselor şi diminuarea costurilor;

• prin toate acestea se asigură stabilitatea situaţiei financiare şi maximizarea

profitului.

În acest context, acceptăm ca investiţiile pot fi definite drept plasamente pe termen scurt

şi/sau lung în active fixe şi nemateriale, inclusiv capital uman, producţie tehnico-ştiinţifică,

fonduri nonproductive şi ameliorare a mediului înconjurător, cu scopul de a obţine profit şi (sau)

alte tipuri de efecte cu caracter socio-economic.

Investiţiile generează o serie de efecte de natură economică, tehnico-ştiinţifică,

structurală, socială şi ecologică (vezi tabelul 1).

În condiţiile economiei de piaţă, la adoptarea deciziilor investiţionale, trebuie luaţi în

consideraţie următorii factori de bază:

– raportul dintre cerere şi ofertă: investiţiile alcătuiesc împreună cu cererea de consum a

doua parte-componentă a cererii globale. Totodată, economiile acumulate fac să scadă cererea,

investiţiile, în scurtă vreme, însă fac să crească cererea, în timp ce oferta de mărfuri şi servicii nu

poate creşte decât după implementarea proiectelor investiţionale (PI) corespunzătoare;

– termenul de recuperare a investiţiilor: compararea dintre venitul scontat din investiţii

şi cheltuielile suportate. Eficienţa maximă a plasamentelor suplimentare la capitalul existent

reprezintă acea valoare care egalează cheltuielile de valorificare a investiţiilor cu profitul aşteptat

de pe urma lor. În cazul dat, e necesar să se ţină cont de riscul de politică investiţională:

probabilitatea neatingerii nivelului profitului scontat şi depăşirii cheltuielilor;

11

Tabelul 1 Sistemul de indicatori ai efectului activităţii investiţionale

Tipurile efectului Indicatorii efectului

Efectul economic

1. Creşterea volumului vânzărilor. 2. Ponderea mărfurilor cu valoare adăugată înaltă în volumul global al vânzărilor. 3. Creşterea exportului şi diversificarea lui. 4. Majorarea profitului şi rentabilităţii. 5. Reducerea termenului de recuperare. 6. Micşorarea termenelor de construcţie capitală. 7. Îmbunătăţirea utilizării resurselor: sporirea productivităţii muncii, creşterea randamentului fondurilor, accelerarea rotaţiei mijloacelor circulante etc.

Efectul tehnico-ştiinţific structural

1. Sporirea numărului brevetelor de invenţie, mostrelor industriale înregistrate etc. 2. Creşterea ponderii producţiei certificate şi a proceselor tehnologice avansate. 3. Ridicarea ponderii noilor tehnologii informaţionale. 4. Creşterea coeficientului de automatizare a producţiei şi utilizare a reţelei Internet. 5. Ridicarea nivelului organizatoric al producţiei şi gestiunii (respectarea termenului şi a siguranţei executării comenzilor, regularităţii plăţilor etc.). 6. Creşterea numărului de publicaţii (indicelui de citare a surselor originale). 7. Sporirea competitivităţii mărfurilor şi serviciilor pe pieţele internaţionale.

Efectul social

1. Sporirea veniturilor lucrătorilor. 2. Creşterea gradului de satisfacere a necesităţilor vitale ale lucrătorilor. 3. Majorarea gradului de securitate a lucrătorilor. 4. Ridicarea nivelului de satisfacere a nevoilor sociale şi spirituale ale personalului. 5. Creşterea numărului locurilor de muncă. 6. Ridicarea nivelului profesional al angajaţilor. 7. Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi odihnă. 8. Majorarea duratei vieţii lucrătorilor şi a membrilor familiei lor, reducerea morbidităţii şi invalidităţii.

Efectul ecologic

1. Reducerea evacuărilor de substanţe poluante în atmosferă, sol, apă. 2. Scăderea volumului deşeurilor de producţie. 3. Creşterea gradului de ergonomie a producţiei. 4. Îmbunătăţirea ecologică a mărfurilor fabricate. 5. Ameliorarea ergonomică (nivelul de zgomot, vibraţie etc.) a mărfurilor fabricate. 6. Micşorarea amenzilor pentru încălcarea legislaţiei ecologice şi a altor documente normative.

Sursa: [17, p.6]

– dobânda pentru împrumut, ce se constituie pe piaţa monetară şi cea aşteptată de

investitori. Dorinţa de a face investiţii depinde de diferenţa dintre eficienţa lor maximală şi rata

dobânzii.

În Republica Moldova, această dobândă adesea depăşeşte rentabilitatea plasamentelor.

Date fiind aceste condiţii, o parte semnificativa din capital este direcţionată spre investiţiile din

sectorul de comerţ şi finanţare care, în final, au un efect inferior asupra creşterii şi dezvoltării

socio-economice.

Conform teorii lui J. Keynes, reglementarea de către stat a ratei dobânzii este unul dintre

principalele elemente ale politicii sale investiţionale. Influenţa decisivă a investiţiilor asupra

creşterii economice este dezvăluită de autor prin introducerea în ştiinţa economică a concepţiei

multiplicatorului. Astfel, o majorare a investiţiilor are drept consecinţă sporirea produsului intern

brut în proporţii mul mai ridicate decât volumul iniţial al plasamentelor. Ulterior economiştii au

dezvoltat această concepţie, introducând efectele acceleratorului investiţional, demonstrând astfel

specificul multiplicativ al investiţiilor.

Odată cu dezvoltarea economiei informaţiilor, noţiunea de creştere economică se

schimbă din punct de vedere calitativ. În societatea postindustrială, progresul social-economic

nu se măsoară atât cu ritmul de sporire cantitativă a PIB-ului, cât de creşterea indicilor calităţii

vieţii. Se formează un tip absolut nou al dezvoltării social-economice, fapt care modifică esenţial

conţinutul politicii investiţionale. Accentul trebuie plasat pe schimbarea priorităţilor

investiţionale, astfel creându-se premise şi condiţii pentru direcţionarea investiţiilor către

12

sectorul tehnologiilor informaţional –comunicative.

Principiile teoretice ale trecerii la societatea postindustrială şi informaţională, ce se

caracterizează printr-un anumit tip de creştere economică, au fost cercetate pentru prima dată

încă la mijlocul anilor '60 ai secolului trecut în lucrările economiştilor americani. Practic, însă,

trecerea la noua politică investiţională s-a produs în perioada cuprinsă între mijlocul anilor '60 şi

prima jumătate a anilor '70, când în ţările dezvoltate a început o serie de reforme structurale de

scară mare.

La originea modificărilor structurale ale economiilor ţărilor dezvoltate a stat modificarea

structurii plasării investiţiilor, ca urmare a cărora capitalul şi forţa de muncă s-a transferat din

sectoarele mai puţin productive ale industriei grele în sfera serviciilor specializate. În consecinţă,

s-a modificat considerabil structura PIB-urilor acestor ţări, sectorul serviciilor sporindu-şi mereu

ponderea, devenind predominant (65-75%). S-a dedus o dependenţă directă între volumul de

investiţii în complexele tehnologiilor avansate şi creşterea economică. Potrivit estimărilor, până

la 90% din sporul economic actual în ţările dezvoltate sunt realizate pe seama valorificării noilor

cunoştinţe, tehnologii, implementării inovaţiilor şi datorită investiţiilor corespunzătoare.

Astăzi importanţă crescândă, comparativ cu creşterea fizică a volumului producţiei, o are

schimbarea calitativă a principalilor parametri ai standardului vieţii. Astfel, ritmul creşterii

economice, nu mai este considerat criteriu unic al eficacităţii politicii investiţionale. Graţie

trecerii la tipul informaţional al creşterii economice, în toate ţările se observă o reducere

considerabilă a exploatării bogăţiilor naturale, în special a celor irecuperabile. Acest fapt are o

deosebită importanţă pentru Republica Moldova, care nu dispune de mari resurse de zăcăminte

utile.

Un imperativ al timpului, reducerea consumului resurselor naturale irecuperabile, s-a

soldat cu apariţia concepţiei despre limitele creşterii, conform căruia sunt posibile obţinerea

echilibrului global şi dezvoltarea stabilă a economiei concomitent cu micşorarea consumului de

resurse naturale. Astfel, în ultimele decenii a secolului trecut, volumul resurselor naturale

utilitate a scăzut, deşi populaţia globului crescuse De exemplu, în aceeaşi perioadă, PIB-ul

Japoniei s-a dublat, însă consumul de petrol, cărbune, minereu de fier etc. rămăsese la acelaşi

nivel. Progresul tehnologic a condus la deinergetizarea şi dematerializarea ramurilor industriei

prelucrătoare. Aceste procese au fost accelerate de o politică investiţională impusă de majorarea

preţurilor la resursele energetice şi materia primă.

Volumul redus de resurse materiale necesare economiei informaţionale comparativ cu cea

industrială a făcut să devină reală, în secolul al XXI-lea, diminuarea considerabilă a ritmurilor

creşterii volumului fizic al producţiei ţărilor cu economie Definiţia clasică a dezvoltării

economice pune accentul pe creşterea fizică a volumului producţiei de bunuri materiale. Dar

referitor la economia informaţională, o asemenea definire este depăşită şi irelevantă.

13

Astăzi dezvoltarea economică este condiţionată ca niciodată de progresul tehnic. De

cerere, însă, se bucura doar munca de înaltă calificare şi de un nivel intelectual superior.

Productivitatea acestei munci, deci, nu poate fi asigurată decât de investiţiile masive în capitalul

uman prin mobilizarea tehnologiilor de răspândire şi generare a informaţiilor.

În condiţiile economiei informaţionale, omul trebuie să devină exponentul principalei

forţe productive. Acest fapt este condiţionat de proprietatea unică a muncii umane de a produce

şi utiliza noua informaţie. Munca de creaţie este principala sursă de creştere economică.

Din motive atât obiective, cât şi subiective, politica investiţională a Republicii Moldova,

deocamdată, nu ia în consideraţie acest lucru. O producţie care degradează din punct de vedere

tehnologic nu are nevoie de forţă de muncă de înaltă calificare. Cadrele cu studii trec în sfera

comerţului, iar altele complectează rândurile şomerilor sau emigrează. Se atestă fenomenul

extrem de periculos cum este „migrarea creierilor” spre ţările care propun condiţii de activitate

şi trai mai benefice.

Scăderea competitivităţii autohtone este o consecinţă a degradării tehnologice, care a dus

la reducerea asortimentului mărfurilor şi serviciilor, în special al celor destinate exportului, a

scos din produsul naţional cele mai noi şi perfecte articole cu o înaltă valoare adăugată şi,

respectiv, face să crească ponderea materiei prime brute, a produselor moral depăşite,

înregistrând totodată o creştere a cheltuielilor de muncă, materiale şi resurse energetice pe

unitate de valoare adăugată. Din cauza penuriei investiţionale, R. Moldova a pierdut în anii de

tranziţie o cotă considerabilă din sectorul produselor tehnologic avansate (aparate, mijloace de

automatizare, tehnică electronică şi de calcul).

Noul tip de creştere economică nu are legătură directă cu relaţia „cheltuieli-livrări”. Într-

un anumit sens al cuvântului, genul informaţional de creştere economică reprezintă, cu

precădere, o creştere endogenă: se bazează pe capitalul uman, ştiinţa (cunoştinţele) produce

ştiinţă, care împreună cu resursele materiale creează produse fizice. Drept sursă pentru ea

servesc investiţiile în inovaţii şi capitalul uman.

Astăzi este acceptată concepţia creşterii economice: de la cunoştinţe la tehnologii, apoi la

productivitatea „industrială”, noile procese şi produse şi, în sfârşit, la creşterea propriu-zisă.

Această concepţie serveşte drept principiu teoretico-fundamental pentru politica investiţională

contemporană. Politica investiţională este definită drept un sistem de repere şi măsuri

economico-organizatorice, elaborate şi realizate de organele administrării publice în colaborare

cu structurile comerciale şi necomerciale, orientate spre creşterea investiţiilor (fără a cauza

diminuarea nivelului de trai al populaţiei) şi utilizarea lor rentabilă în scopul asigurării

dezvoltării social-economice stabile a societăţii, încadrării eficiente a populaţiei în câmpul

muncii, competitivităţii economiei naţionale şi sporirii atractivităţii ei investiţionale.

Se cere de evidenţiat principiile politicii investiţionale în condiţiile economiei tranzitorii

14

printre care se numără: [17, p.7]

- împărţirea puterii şi proprietăţii, protejarea eficientă a drepturilor şi intereselor

proprietarilor şi investitorilor particulari;

- sporirea atractivităţii investiţionale a economiei naţionale, în special a sferelor şi

ramurilor ei prioritare, pentru investitorii autohtoni şi străini, inclusiv pentru masele largi ale

populaţiei capabile de acumulări;

- limitarea volumului investiţiilor de stat în funcţie de starea bugetului, balanţei plăţilor,

datoriei publice etc.; renunţarea la dotarea întreprinderilor necompetitive şi fără perspectivă;

susţinerea politicii investiţionale pe calea finanţării după principiile de cotitate şi venture,

stimulării lor indirecte, leasingului financiar;

- planificarea strategică indicativă a investiţiilor în sferele prioritare cu un flux de

capital privat insuficient (infrastructură, informatică, complexe agro-industriale şi de energie şi

combustibil, sferele educaţiei, ocrotirii sănătăţii, ecologiei).

Dinamica şi structura investiţiilor materializate în factori tehnici şi economici sunt

capabile sa determină creşterea economică. Cercetătorii remarcă rolul special jucat de trei

factori de bază. Primul reprezintă nivelul noii tehnologii, realizat ca urmare a investiţiilor

făcute, care stabileşte plafonul de creştere a PIB. Cel de-al doilea factor reprezintă

predominarea rentei asupra profitului, obţinut de firmele care printre primele au implementat

noua tehnologie. Cel de-al treilea factor este mecanismul de repartizare a rentei.

Creşterea economică, ca rezultat al investiţiilor, poate fi obţinută prin acţionarea a

câtorva mecanisme interdependente:

1. Intrarea investiţională;

2. Reorganizarea fundamentală a firmelor existente;

3. Înfiinţarea de firme noi;

4. Sporirea competitivităţii economiei în urma realizării politicii investiţionale.

Cel mai îndelungat efect asupra dezvoltării economiei îl au inovaţiile. Acestea asigură

fabricarea noilor tipuri de producţie şi dinamica coeficientului ocupaţiei. Fiecărui mecanism îi

corespunde un anumit gen de activitate economică sau investiţională (inovaţional, organizatoric,

educativ-instructiv). În plus, toate sunt interdependente, creând suprastructura intelectuală a

activităţii investiţionale.

Obiectivul final al politicii investiţionale îl constituie creşterea capacităţilor

concurenţiale şi consolidarea poziţiilor economiei naţionale pe piaţa regională şi mondială.

Dezvoltarea atât a economiei, în ansamblu, cât şi a anumitor întreprinderi, în particular, este

imposibilă fără ridicarea potenţialului economic, implementarea tehnologiilor moderne,

diversificarea produselor, creşterea volumului vânzărilor. Procesul investiţional asigură

realizarea tuturor acestor scopuri.

15

Recomandările contemporane pentru investitori tratează strategia investiţională drept

baza principală a politicii economice statale şi regionale. În anii '90, starea economiei Republicii

Moldova se caracterizează printr-un pronunţat declin al activităţii investiţionale la toate

nivelurile, devalorizarea considerabilă a resurselor investiţionale ale întreprinderilor, perimarea

progresivă a fondurilor fixe. Aceste fenomene negative fac să devină extrem de actuală

elaborarea unei noi politici investiţionale, ale căror rezultate se vor revela în decursul unei lungi

perioade de timp. O creştere economică constantă şi o situaţie financiară stabilă în R. Moldova

depind, în mare măsură, de estimarea corectă a rezultatelor investiţiilor făcute, de alegerea justă

a instrumentelor de realizare a acestei politici.

Pentru Moldova prezintă interes experienţa mondială de formare şi realizare a politicii

investiţionale în condiţiile de piaţă. Ideea de bază este că politica investiţională a statului nu are

nimic comun cu dotarea întreprinderilor necompetitive şi lipsite de perspectivă. Rolul-cheie în

promovarea politicii investiţionale îl joacă instituţia proprietăţii, relaţiile sale cu statul. Dacă

puterea şi proprietatea sunt separate, proprietatea va continua să rămână stabilă până şi în

condiţiile unor eventuale tulburări sociale. Dezvoltarea progresivă a investiţiilor într-un

asemenea stat este asigurată. Cel mai efectiv stimulent pentru sporirea investiţiilor şi inovaţiilor,

creşterea eficienţei producţiei, este garantarea fermă a intangibilităţii proprietăţii. Cu regret,

acţiunile autorităţilor prin care se pune la dubii corectitudinea unor procese de dobândire a

proprietăţii diminuează atractivitatea investiţională a ţării.

Finanţarea investiţiilor poate fi realizată pe seama acumulărilor de stat şi private, însă,

după cum arată experienţa, cele private sunt mult mai eficiente. Atragerea unor substanţiale

acumulări băneşti particulare, stoparea scurgerii lor peste hotare, fără asigurarea de garanţii

ferme ale intangibilităţii proprietăţii private, sunt imposibile.

Condiţiile de concurenţă loială, garanţiile egale de protecţie şi drepturile egale de

proprietate pentru toţi investitorii sunt, deocamdată, lucruri imposibile atât timp, cât mărimea

acestor drepturi este determinată de apropierea nemijlocită faţă de structurile puterii, de relaţiile

personale cu funcţionarii statului.

Politica investiţională a ţărilor dezvoltate este bazată pe principiul separării puteri de

proprietate. În perioada de tranziţie acest factor de primă importanţă, pentru creşterea economică

şi promovarea unei eficiente politici investiţionale a fost neglijat în Moldova. Din această cauză

n-au putut fi create condiţii social-economice favorabile pentru ieşirea din criză sistemică.

Modul de realizare a puterii în societatea informaţională se bazează pe competenţa

ştiinţifică. Ştiinţă a devenit forma principală de acumulare a capitalului, căreia îi sunt proprii

asemenea calităţi ca capacitatea de reproducţie la nivel calitativ nou şi, totodată, accesibilitatea

relativă pentru mulţi utilizatori. Potrivit lui V. Toffler [135, p.62], ultimul deceniu al secolului al

XX-lea a devenit „era a deplasării puterii”, condiţionată de noul rol al cunoştinţelor în viaţa

16

societăţii , de pierderea de către oamenii politici a monopolului asupra ştiinţei (cunoştinţelor) şi

informaţiei. Creşterea investiţiilor în domeniul ştiinţei, noile tehnologii şi capitalul uman au

generat tehnologii informaţionale moderne, ce îl asigura pe orice individ cu un asemenea volum

de informaţie, care relativ nu demult era inaccesibil celor mai importante instituţii statale.

Apariţia şi răspândirea tehnologiilor informaţionale modifică substanţial sistemul politic,

economic şi social al tării. Utilizând mijloacele de telecomunicaţie moderne, fiece cetăţean cu

drept de vot poate în mod direct să-şi expună opinia cu privire la orice problemă care-i lezează

interesele şi să participe la procesul decizional.

Sporirea comerţului mondial, fenomen condiţionat de globalizare, impune necesitatea

formării unei politice investiţionale care ar conduce la sporirea competitivităţii naţionale,

implicit a tuturor componentelor care o constituie.

Pentru ultima perioadă este caracteristică schimbarea vectorului evoluţiei investiţiilor. În

mod constant este atestat un trend pozitiv al volumului şi ritmului de sporire a investiţiilor. De

rând cu investiţiile autohtone, înregistrăm şi majorarea fluxului investiţional străin.

Atractivitatea investiţională a economiei, reprezintă un fenomen economic complex,

condiţionat de factorii geopolitici, ramurali şi locali. [17, p.8]

La factorii geopolitici sunt atribuite instrumentele reglementării de stat:

- garantarea investiţiilor, inclusiv asigurarea contra riscului politic,

- asigurarea stabilităţii legislaţiilor fiscale şi vamale,

- apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, mecanismul de aplicare a deciziilor

instanţelor de arbitraj etc.;

- regimul fiscal, ce contribuie la creşterea investiţiilor în sferele prioritare ale producţiei.

Factorii ramurali includ:

- potenţialul de resurse şi materiale ale ramurii;

- relaţiile de proprietate (cota de întreprinderi privatizate);

- reglementarea antimonopolistă şi libera concurenţă;

- corelaţia cererii şi ofertei, gradul de asigurare cu comenzi a ramurii, inclusiv destinate

pieţei externe;

- starea financiară a ramurii (capitalizarea, rentabilitatea, ponderea întreprinderilor

nerentabile).

Factorii locali caracterizează particularităţile situaţiei în care se află grupul dat de

întreprinderi. Acestea includ:

- potenţialul inovaţional al ramurii (numărul de brevete, licenţe de invenţie, relaţiile cu

organizaţiile ştiinţifice);

- securitatea investiţională necomercială în zona amplasării întreprinderii (nivelul

criminalităţii, al şomajului, decalajul în veniturile populaţiei);

17

- starea ecologică a producţiei (gradul de influenţă asupra mediului, probabilitatea

pericolului de avarii etc.);

- determinarea precisă a drepturilor de proprietate (numărul şi statutul proprietarilor

reali, prezintă pachetului de control şi pachetului blocat etc.);

- calitatea managementului şi componenţa cadrelor de conducere;

- climatul social-psihologic şi atmosfera din colectiv;

- mărimea datoriei şi perspectivele restructurării ei;

- valoarea firmei, luând în calcul costul activelor sale, datoriile, rentabilitatea ei etc.;

- situaţia financiară a firmei.

Statul nu trebuie să rămână un spectator pasiv al activităţii investiţionale. Prin elaborarea

unei politici investiţionale judicioase, instituţiile statale sunt chemate să contribuie la formarea

unor fonduri cu destinaţie specială, prin care ar fi susţinut material efortul investiţional al

solicitanţilor. Astfel, în ţările Europei Centrale şi de Est sunt formate o serie de fonduri

extrabugetare, printre care:

- fondul dezvoltării tehnologice, format pe baza prelevărilor din costul producţiei

industriale a întreprinderilor rentabile;

- fondul de asistenţă a micului business, inclusiv a celui inovaţional;

- fondul de conversiune, în care este vărsată o parte a beneficiului din export şi

utilizarea (valorificarea) armamentului, tehnicii militare şi a materialelor de război;

- fondul ecologic, care include o parte din suma plătită pentru evacuările nocive în

mediu şi amenzile respective;

- fondul de pensii, fondul de ocupare în câmpul muncii, fondul de asigurare medicală

folosesc pentru investiţii mijloacele temporar disponibile cu garanţiile corespunzătoare;

- alte fonduri financiare, inclusiv ramurale, internaţionale, ale grupurilor, asociaţiilor,

financiar-industriale, uniunilor bancare;

- fondurile venture, fondurile de susţinere a antreprenoriatului şi alte fonduri de

investiţii, create cu ajutorul Băncii Mondiale, Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare

Uniunii Europene, organismelor financiare internaţionale şi străine.

Finalitatea politicii investiţionale este procesul investiţional. Lazăr Cistelican [29, p.74]

defineşte procesul investiţional drept totalitatea activităţilor şi operaţiilor întreprinse în vederea

înfăptuirii lucrărilor necesare realizării şi punerii în funcţiune-exploatare a unor obiective economice,

sociale etc., antrenând resurse (materiale, financiare şi de muncă), precum şi timp, prin intervenţia

diferiţilor factori.

Caracterul de acţiune atribuit investiţiilor este recunoscut în literatura economică prin

faptul că ,,investiţiile reprezintă o acţiune care comportă un anumit risc”, [104, p.25] remarcând

că consumul de mijloace materiale şi umane este sigur, în schimb efectele prevăzute constituie

18

doar o speranţă pe care timpul o va confirma sau infirma.

Operaţionalizarea investiţiilor sau realizarea procesului investiţional este realizat în

cadrul unui act complex, numit managementul investiţional. Gestiunea investiţiilor are tangenţe

cu managementul financiar, dar spre deosebire de acesta, managementul investiţional este un

proces creativ de gestiune a resurselor, a coordonării activităţilor şi proceselor

organizaţionale pentru a controla şi orienta investiţiile în scopul atingerii obiectivelor

planificate. Subliniem faptul că scopul de bază al managementului investiţional, în cadrul

agenţilor economici, este sporirea performanţelor companiei, care se pot reflecta într-o serie de

indicatori de natură cantitativă şi calitativă.

Considerăm că managementul investiţional, privit din punct de vedere procesual, include

următoarele stadii de bază:

- studierea, planificarea şi elaborarea proiectului de investiţii;

- realizarea proiectului de investiţii;

- controlul curent şi întreprinderea acţiunilor corective în procesul de realizare a

proiectului de investiţii;

- evaluarea şi analiza rezultatelor obţinute.

Managementul investiţional are drept obiecte de studiu aşa aspecte ca: 1. Direcţiile

strategice mondiale şi ale companiei date; 2. Tipurile principale de investiţii şi aportul fiecărui

tip la competitivitatea companiei; 3. Riscurile de bază ce pot fi întâlnite în cadrul fiecărui tip de

investiţii; 3. Efectele investiţiilor: economic, tehnico-ştiinţific, structural, social şi ecologic. 4.

Recuperarea investiţiilor (termene, valori); 5. Interdependenţa managementului investiţional cu

alte domenii ale ştiinţei etc.

Abordarea procesului de management investiţional implică următoarele componente de

bază: intrările, procesele operaţionale, limitele, barierele, punctele de control şi ieşirile.

Rezultatul procesului de management investiţional este obţinut mai eficient atunci când

activităţile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces. Determinarea, înţelegerea şi

conducerea proceselor de management investiţional drept un sistem contribuie la eficacitatea şi

eficienţa unei organizaţii în realizarea obiectivelor investiţionale. Orice activitate sau ansamblu

de activităţii care utilizează resurse pentru a transforma elementele de intrare în elemente de

ieşire poate fi considerată un proces. Pentru ca managementul investiţional să funcţioneze

eficace, este necesară determinarea numeroaselor procese corelate şi care interacţionează.

Elementele de ieşire dintr-un proces constituie elementele de intrare pentru următorul proces.

Totodată, descrierea procesului de management investiţional (PMI) implică existenţa

următoarelor componente de bază: elementele de intrare, elementele de ieşire, activităţile

(procesele) de bază, limitele şi barierele procesului, resursele alocate, punctele de control.

Altfel, din punctul nostru de vedere, PMI pentru întreprinderile din ramura de

19

telecomunicaţii poate fi prezentat astfel (figura 1):

Elemente de intrare a PMI Cerinţe Beneficiari: - Servicii noi în domeniu TIC - tehnologii performante - securitatea informaţională - etc. Participanţi:

- Companii din Domeniul Telecomunicaţiilor

- Organizaţii statale - Organizaţii non-profit; - Fonduri de dezvoltare - Centre de cercetare

ştiinţifică; - alţii.

Cerinţe ale participanţilor la PMI:

- Competitivitatea subiectului;

- Performanţă economică;

- Optimizarea şi facilitarea prestării serviciilor din domeniul TIC;

- Dezvoltarea inovaţiilor, invenţiilor, patentelor, tehnologiilor;

- Performanţă socială; - etc.

Procese

- Stabilirea responsabilităţilor - Analiza performanţelor /competitivităţii

companiei; - Elaborarea proiectelor investiţionale; - Estimarea riscurilor şi stabilirea limitelor

admisibile; - Selectarea variantei investiţionale; - Realizarea proiectului investiţional; - Evaluarea rezultatelor şi întreprinderea

acţiunilor corective; - Etc.

Limite, bariere - Corespunderea cu legislaţia naţională şi

internaţională; - Bariere tehnologice; - Bariere de infrastructură; - Limite financiare

Resurse - Resurse financiare, - Resurse materiale, - Resurse umane, - Resurse informaţionale, - invenţii, patente, tehnologii.

Elemente de ieşire

ale PMI

- Proiect investiţional

- Produse /Servicii în domeniul TIC

- Creşterea gradului de satisfacţie a beneficiarilor

- Dezvoltarea competitivităţii companiei

- Rezultate financiare;

- Performanţe umane;

- Performanţe de proces

- Inovaţii, invenţii, patente, tehnologii

- etc.

Puncte de control: 1. Aprobarea Organului Executiv; 2. Aprobarea Consiliului Societăţii şi Adunarea Generală 3. Aprobare la organele de stat şi alte grupe de interes

DA

NU

Figura 1. Abordarea bazată pe proces a managementului investiţional pentru

întreprinderile din ramura de telecomunicaţii Sursa: elaborată de autor

Aplicarea abordării procesuale a managementului investiţional implică definirea

proceselor pentru a obţine rezultatele investiţionale planificate, identificarea şi măsurarea

intrărilor şi ieşirilor procesului investiţional, identificarea interfeţelor cu funcţiile manageriale ale

firmei, stabilirea şi evaluarea riscurilor, determinarea consecinţelor procesului investiţional

asupra activităţii întregii companii, stabilirea unei clare responsabilităţi, autoritate şi consideraţie

pentru conducerea PMI. Totodată se acordă atenţie punctelor şi măsurărilor de control,

echipamentelor, instruirii, metodelor, informaţiilor, materialelor şi altor resurse necesare pentru a

se obţine rezultatele investiţionale scontate. Avantajele aplicării acestui principiu includ:

a. Pentru formularea politicii şi strategiei: utilizarea proceselor investiţionale definite în

toată firma va conduce la rezultate previzibile, o mai bună folosire a resurselor;

b. Pentru stabilirea obiectivelor: înţelegerea capabilităţii proceselor investiţionale face

posibilă crearea schimbării obiectivelor şi a ţintelor;

c. Pentru managementul operaţional: abordarea procesuală a managementului

investiţional poate conduce la costuri mai joase, prevenirea erorilor şi controlul variaţiilor.

1.2. Natura şi esenţa competitivităţii economice În competiţia economică unii câştigă, iar alţii se află mereu în pierdere, de ce? Din toate

problemele legate de economie, anume aceasta sună în prezent deosebit de frecvent.

20

Competitivitatea - iată de ce sunt preocupaţi, în primul rând, agenţii statali şi economici a

oricărei ţări. Problema competitivităţii reflectă practic toate laturile vieţii economico-sociale,

astfel determinând eficienţa şi nivelul de dezvoltare a oricărei structuri.

Întâietatea include în sine concentrarea potenţialului economic, tehnico-ştiinţific, de

producţie, organizaţional-administrativ, de personal etc. nu numai a unei întreprinderi în parte, ci

şi a economiei ţării în întregime.

Xavier Sala-I-Martin, profesor la Columbia University şi Universitatea Pompeu Fabra

(Barcelona) specifică în Global Competitiveness Report 2005-2006: ,,O economie mai

competitivă tinde să aducă venituri mai mari locuitorilor săi”. [51, p.3]

Puţine concepte economice au cunoscut o asemenea îmbogăţire de conţinut cum a

înregistrat competitivitatea. Acestea au multe nuanţe, multe aspecte de definire, dar toate în fond

vor însemna în esenţă capacitatea de a câştiga competiţia.

Privită de la diferite înălţimi, competitivitatea se prezintă ca un lanţ de nivele. (figura 2).

Veriga inferioară este competitivitatea produsului, iar cea superioară - competitivitatea naţională.

Figura 2. Competitivitatea naţională Sursa: [80, p.14]

Fiecare nivel se află în relaţia de la parte la întreg. Competitivitatea la nivel naţional este

definită drept o combinaţie dintre bunurile unei ţări fie moştenite (resurse naturale), fie create

(infrastructură) şi procesele de producţie care le transformă în rezultate economice ce trec

ulterior proba pieţei.

Analiza competitivităţii la nivel mondial este realizată de către Forumul Economic

C ompetitivitatea  ramurii

C ompetitivitatea  întreprinderii

C ompetitivitatea  produsului

C ompetitivitatea  națională

C ompetitivitatea  ramurii

C ompetitivitatea  întreprinderii

C ompetitivitatea  produsului

C ompetitivitatea  națională

21

Mondial (WEF). Acesta condiţionează sporirea competitivităţii prin realizarea câtorva cerinţe:

- prezenţa abundentă a factorilor de producţie (capital, resurse umane, infrastructură şi

tehnologie);

- combinarea optimă a politicilor economice (fiscală, valutar-monetară, libertate a

comerţului, intervenţie minimă a statului în activitatea economică);

- existenţa cadrului instituţional pe piaţă (supremaţia legii şi protecţia dreptului de

proprietate).

World Economic Forum [52, p.13] în „Global Competitiveness Report 2006-2007”

defineşte competitivitatea naţională drept un set de factori, politici şi instituţii care determină

productivitatea unei ţări.

Din 2001, metodologia de evaluare a competitivităţii economice s-a bazat pe cea

elaborată de Jeffrey Sachs şi John McArthur prin intermediul indexului global al competitivităţii

(IGC). Acest index se bazează pe trei piloni: calitatea mediului macroeconomic, starea

instituţiilor publice şi importanţa tehnologiei şi inovaţiilor. IGC foloseşte o combinaţie de

diferite date primare ca rata de înrolare în universităţi, inflaţia, situaţia finanţelor publice, nivelul

de penetrare a noilor tehnologii (Internetul şi telefonia mobilă), precum şi sondajul efectuat între

participanţii la Forumul Economic Mondial. În ultimul caz se iau în consideraţie unele concepte

care nu sunt valabile în aceeaşi formă ca primii subindicatori, însă permit o înţelegere profundă a

factorilor ce conduc o economie. De exemplu, se iau în calcul aşa concepte ca independenţa

judiciară (opinia personală), prevalarea corupţiei instituţionalizate sau limitele implicării

ineficiente a statului în economie. Toţi aceşti factori se cumulează prin intermediul unor

subindecsi, care mai apoi formează scorul total.

Republica Moldova la capitolul competitivitate naţională este plasată pe locul 86 din 117

ţări apreciate. [52, p.17] WEF estimează nivelul de competitivitate naţională prin intermediul

indicelui global de competitivitate (IGC), care este calculat în baza analizei a 9 grupe de

determinanţi ce caracterizează nivelul competitiv al unei naţiuni, şi anume:

– Instituţii publice şi private (15 indicatori);

– Infrastructură (6 indicatori);

– Macroeconomie (6 indicatori);

– Sănătate şi educaţie primară (9 indicatori);

– Educaţie superioară şi training (7 indicatori);

– Eficienţa pieţei (23 indicatori);

– Pregătire tehnologică (7 indicatori);

– Complexitatea businessului (8 indicatori);

– Inovaţie (8 indicatori).

Putem spune ca competitivitatea ţării este determinată de gradul de atingere a opţiunii

22

economice proprii în vederea asigurării cetăţenilor cu un nivel de viaţă destul de înalt şi mereu

crescând, iar capacitatea ţării de a face acest lucru depinde, după cum menţionează Michael

Porter, de faptul „cât de productiv sunt folosite resursele naţionale – munca şi capitalul”.

Anume productivitatea şi este determinantul principal al nivelului de viaţă în ţară, deoarece

identifica prin sine sursa de bază a nivelului de venit pe cap de locuitor.

Procesul de creare şi dezvoltare a avantajelor concurenţiale este un proces îndelungat.

Astfel, Michael Porter, în lucrarea „Avantajul Concurenţial al Naţiunilor”, identifică factorii

determinanţi ai avantajului competitiv naţional într-o anumită activitate economică, care

valorifică cel mai bine sistemul determinanţilor sociali ai competitivităţii.

M. Porter menţionează că într-o lume în care creşte competiţia globală, naţiunile au

devenit mai importante. În lucrările sale se afirmă că o ţară deţine un avantaj competitiv atunci

când în aceasta există numeroase companii ce deţin acelaşi avantaj.[96, p.40]

Jeffrey Sachs, Clifford Zinnes, Yair Eilat în ,,Benchmarking competitiveness in

transition economies” menţionează că literatura de business a analizat competitivitatea

naţională prin studiile unor aşa autori ca Michael Porter şi Paul Krugman. Ceea ce ei rezumă este

că competitivitatea este mai mult decât costuri mici şi firme eficiente. Ei atrag atenţia asupra

potenţialelor externalităţi dintre firme şi efectele reţelelor care pot ridica competitivitatea. Mai

departe atenţionează atât asupra calităţii guvernelor (instituţii, legi, politici), cât şi a factorilor

geografici şi culturali. Teoria avantajului comparativ menţionează că dacă două ţări se

specializează în producerea acelor bunuri în care au eficienţă relativă mai mare, atunci comerţul

dintre aceste ţări va fi reciproc avantajos, iar veniturile reale ale factorilor de producţie din

ambele ţări vor creşte.[64, p.6]

În baza determinanţilor (menţionaţi mai sus), autorul M. Porter elaborează o succesiune a

stadiilor dezvoltării avantajelor concurenţiale naţionale care este, de fapt, o etapizare a procesului

dezvoltării economice prin prisma surselor caracteristice ale avantajului competitiv.

Deci, cele patru etape ale dezvoltării economice sunt următoarele:

1. Stadiul avantajului competitiv, determinat de dotarea cu factori de producţie – avantaj

care îşi are rădăcini în existenţa bogatelor zăcăminte de resurse naturale, condiţii climaterice

favorabile şi forţă de muncă ieftină. Pentru această etapă este caracteristic dezvoltarea sectorului

extractiv şi agricol, alte ramuri producătoare fiind la un nivel inferior celui al concurenţilor, fapt

ce condiţionează un înalt nivel de dependenţă străină, incertitudine şi risc;

2. Stadiul avantajului determinat de volumul şi calitatea investiţiilor se bazează pe

masive investiţii din străinătate în achiziţia şi implementarea tehnologiilor performante. Există

un nivel mai sporit de stabilitate, dar permite dezvoltarea doar a unor ramuri specifice;

3. Stadiul avantajului competitiv, decurgând din inovare, este mai degrabă o consecinţă

a insuficienţei de resurse care impune căutarea soluţiilor în interior prin perfecţionarea

23

tehnologică şi managerială. Se porneşte de la câteva ramuri, ca apoi să se lărgească aria de

cuprindere. Concurenţa internă forţează internaţionalizarea, apare exportul de tehnologii. Intervin

schimbări în structura exporturilor, astfel că serviciile încep să deţină o pondere semnificativă.

Economia devine stabilă şi rezistentă la şocurile externe;

4. Stadiul economiei la care forţa motrice este bunăstarea. Fiind axată pe prosperarea

societăţii, etapa dată, în viziunea autorului, diminuează interesul pentru investiţie, inovare şi

perfecţiune, ceea ce în final conduce spre un declin. Reducerea pericolului poate fi obţinută prin

realizarea unui echilibru între cerinţele procesului economic şi social atât la nivelul firmei, cât şi

la cel statal.

Kenneth Rogoff specifica: ,,Întrebaţi orice macroeconomist internaţional bun care sunt

variabilele de bază în aprecierea situaţiei dintr-o economie şi veţi vedea că rata de schimb valutar

va fi în topul listelor”. [182]

Michael Porter spunea: „Cea mai intuitivă definiţie a competitivităţii este că aceasta

reprezintă cota unei economii naţionale pe piaţa internaţională. Aceasta face competitivitatea un

joc cu suma zero, deoarece câştigul unei ţări vine drept un cost pentru o altă ţară. Economia

mondială nu este un joc cu suma zero. Multe ţări ar putea să-şi dezvolte economia, dacă ar putea

să-şi ridice productivitatea. Aproape toţi factorii contează pentru competitivitatea naţională.

Şcolile contează, drumurile contează, piaţa financiară contează, sofisticarea consumatorului

contează, toate acestea fiind în detrimentul multor alte circumstanţe înrădăcinate în norme,

oameni şi cultura naţională. Aceasta face dezvoltarea competitivităţii o problemă aparte,

deoarece astfel nu există o politică unică sau pas care ar crea competitivitate. Factorii luaţi la

calculul IGC: factorii de bază (instituţiile, infrastructura, stabilitatea macroeconomică, sănătatea

şi educaţia primară), factorii de stimulare a eficienţei (studiile superioare şi trainingurile,

eficienţa pieţei bunurilor, a pieţei muncii, sofisticarea pieţei financiare, pregătirea tehnologică,

mărimea pieţei), factorii de inovaţie şi sofisticare (sofisticarea businessului, inovaţiile). [182]

Martine Durand, Jaques Simon, Colin Webb în ,,OECD’s indicators of international

trade and competitiveness” studiază competitivitatea prin stabilirea unor indicatori de

performanţă. În constituirea acestora este important de a lua în consideraţie că ei pot fi relevanţi

doar pentru anumite aspecte ale performanţei comerciale. Astfel, indicatorii competitivităţii prin

preţ trebuie să fie ca reper pentru competitorii situaţi în ţări diferite. Pentru formularea acestor

indicatori trebuie precizate condiţiile în care are loc această competiţie, pieţele şi produsele

respective. Prin urmare, măsurarea competitivităţii unei ţări va fi determinată de localizarea

acesteia şi structura pieţelor pentru care are loc această măsurare.[73] Astfel putem menţiona că

competitivitatea importului poate fi măsurată ca diferenţa dintre preţul de piaţă al

producătorilor şi cel al concurenţilor, iar competitivitatea exportului constituie diferenţa dintre

preţul bunurilor ţării exportatoare şi cel al competitorilor de pe aceeaşi piaţă. Totodată,

24

competitivitatea totală măsoară competitivitatea pe piaţa locală, precum şi pe cea străină.

Aceasta oferă o măsurare a competitivităţii totale, bazate pe conceptul cererii şi ofertei totale. În

mod particular, competitivitatea unei ţări ia în consideraţie cererea pe propria piaţă. Mai mult ca

atât, pe toate pieţele străine unde această ţară este prezentă se ţine cont şi de influenţa

producătorilor autohtoni din această ţară. Acest calcul necesită nişte specificaţii pentru a vedea în

ce proporţie bunurile autohtone concurează cu cele importate. Ideea este că nu-i raţional a

considera că toate bunurile autohtone concurează cu cele importate. Indicatorul competitivităţii

totale nu ia în calcul acest factor, luând ca premisă faptul că toate bunurile importate concurează

cu cele locale.

Ian Marsh, Stephen P. Tokarick în ,,Competitiveness Indicators: A Theoretical and

Empirical Assessment” analizează cinci indicatori de bază: rata de schimb valutar reală, bazată

pe indicele preţului de consum; valoarea unităţilor de export; preţul relativ al bunurilor

comercializate şi necomercializate; costurile unitare de muncă normalizate; rata costurilor unitare

de muncă, normalizate faţă de deflator.[57]

Este de dorit să existe nişte indicatori care să exprime gradul de competitivitate al unei

ţări faţă de alta. Un număr de autori ca Artus şi Knight (1984), Durand şi Giorno (1987), Lipshitz

şi McDonald (1991), Turner şi Van’ Dack (1993) şi Wickham (1993) au discutat semnificaţia

unor indicatori folosiţi pentru a estima competitivitatea, bazaţi pe indicele preţului de consum,

costurile unitare de muncă şi valoarea unităţilor de export.

Rata reală de schimb arată ce fel de schimbări sunt în balanţa comercială a unei ţări,

indicând că balanţa de plăţi este în funcţie de veniturile locale şi cele din străinătate.

În 1994, economistul american Paul Krugman a declarat că noţiunile „competitivitatea

economiei naţionale” şi „competitivitatea companiei” trebuie tratate diferit, deoarece concurenţa

ţărilor, în esenţă, nu poate fi egalată cu concurenţa dintre companii. Concurenţă internaţională nu

poate fi considerată un „joc”, unde câştigul unui agent economic echivalează cu pierderea altuia.

În concurenţa dintre două ţări ambele părţi au de câştigat. În general, P. Krugman a avut

dreptate: prosperitatea viitoare a unei ţări nu depinde de „pierderile” în lupta concurenţială, ci de

creşterea productivităţii ţării prin crearea condiţiilor interne corespunzătoare. Competiţia între

naţiuni generează doar politici noi de promovare a bunăstării lor.[83, p.7]

Costul unitar relativ al muncii este un nou indicator al competitivităţii, care arată

poziţia relativă a unei ţări faţă de partenerii săi. Acest indicator ia în consideraţie nu doar ratele

de schimb pe piaţă, dar şi variaţia preţurilor relative, bazate pe costurile unitare pentru muncă,

fiind astfel un indicator al competitivităţii. Modificările în indexul costurilor unitare de muncă

pentru doi ani este luat în comparaţie cu modificarea medie a aceluiaşi index pentru toate ţările

cu care aceasta concurează. O scădere a acestui index este văzută ca un avantaj competitiv în

raport cu partenerii comerciali.[143]

25

Analiza competitivităţii ţării derivă, în final, la analiza conceptului de competitivitate a

ramurilor care o formează, ale căror firme înregistrează succese pe piaţa internaţională.

În acest context, se pot evidenţia două niveluri de competitivitate ale unei ramuri:

1. Competitivitatea ramurii pe piaţa internă;

2. Competitivitatea ramurii pe piaţa externă.

Competitivitatea ramurii pe piaţa internă este determinată de obţinerea unor avantaje

concurenţiale şi performanţe tehnice şi politice (legislative) ale firmelor din aceasta ramură faţă

de firmele din celelalte ramuri ale economiei naţionale;

Competitivitatea ramurii pe piaţă externă, la rândul ei, poate fi apreciată prin:

1. Prezenţa unui export masiv şi permanent într-un şir considerabil de ţări;

2. Export considerabil de capital pe baza experienţei şi depunerilor în ţara de bază.

Din cele menţionate mai sus rezultă legătura de reciprocitate dintre competitivitatea

ramurii şi cea a ţării. Dar nucleul principal care le determină pe ambele este, totuşi, capacitatea

concurenţială a firmelor, întreprinderilor şi organizaţiilor ce formează ramura economică, iar în

final economia ţării.

Acest moment se explică prin faptul că, fie pe piaţa internă, fie pe piaţa externă de

desfacere sau achiziţionare, concurează nu ţările şi nu ramurile, ci unităţile economice. Deci,

competitivitatea unităţilor economice va determina climatul concurenţial şi forma luptei

concurenţiale în genere. Anume aceasta influenţează dezvoltarea relaţiilor de concurenţă şi duce

la apariţia unor aşa schimbări (în plan micro- şi macroeconomic) esenţiale ce ţin de:

1. Direcţiile de orientare a profitului;

2. Retehnologizare;

3. Modificare a comportamentului factorului uman;

4. Revoluţii manageriale.

La nivelul întreprinderii, dezvoltarea şi formularea strategiei concurenţiale, în viziunea

lui M. Porter, se realizează sub influenţa celor cinci forţe concurenţiale (figura 3):

Pentru a fi competitiv într-un mediu concurenţial dur, autorul recomandă apelarea la una

din strategiile de luptă concurenţială, care desemnează modul de atragere a consumatorului şi

de câştigare a pieţei:

1. Strategia de diferenţiere constă în încercarea firmei de a obţine din partea

consumatorilor a perceperii unicale a mărfurilor sau serviciilor prestate. În acest scop, firma

utilizează pe larg reclama, atribuind produselor sale caracteristici deosebite ce le deosebeşte de

cele oferite de concurenţi.

26

Figura 3. Cinci forţe concurenţiale după M.Porter Sursa: [95, p.34]

2. Strategia de lider prin costuri presupune că firma utilizează noi metode de creştere a

productivităţii, ceea ce contribuie la micşorarea masivă a costurilor de producţie. Costurile joase

permit realizarea bunurilor ce nu cedează după calitate concurenţilor la preţuri mai mici, astfel se

reuşeşte atragerea consumatorilor şi câştigarea noilor pieţe. Strategia prin costuri permite de a

înlătura acţiunea celor cinci forţe competitive, desemnate de Porter.

3. Strategia de focalizare presupune că firma îşi concentrează toată atenţia asupra unui

anumit segment al pieţei şi îl cucereşte fie prin strategia de diferenţiere, fie prin strategia de lider

prin costuri.

Matricea Arthur D. Little este un model de analiză concurenţială (tabelul 2), elaborat în

baza a doi parametri: faza ciclului de viaţă la care se află ramura şi poziţia concurenţială la care

se află firma în cadrul acestei ramuri. Pentru primul criteriu se iau în consideraţie aşa factori ca

rata de creştere, numărul concurenţilor, distribuţia cotelor de piaţă, stabilitatea clientelei,

tehnologia. Cel de-al doilea factor este apreciat prin elementele-cheie sub aspect financiar,

comercial, de producţie şi organizare. În ansamblu, aceştia sunt toţi indicatorii care

caracterizează puterea firmei sub aceste aspecte, printre care sunt capacitatea de producţie, cota

de piaţă, structura financiară, flexibilitatea organizaţională etc.

Intrări potenţiale

Furnizori

Concurenţii sectorului

Capacitatea firmei de a duce lupta concurenţială

Clienţi

Substituiri

Capacitatea clienţilor de a-şi apăra interesele

Pericolul noilor concurenţi

Capacitatea furnizorilor de a-şi

impune condiţiile sale

Pericolul produselor sau serviciilor substituibile

27

Tabelul 2 Ciclul de viaţă al industriei

Embrionică Creştere Maturitate Îmbătrânire(declin) Dominantă Tendinţa de

creştere. Menţinerea poziţiei.

Menţinerea poziţiei. Menţinerea cotei.

Menţinerea poziţiei. Creşterea odată cu dezvoltarea industriei.

Menţinerea poziţiei.

Puternică Încercarea de a valorifica poziţia. Tendinţa de creştere a cotei.

Încercarea de a valorifica poziţia. Creşterea cotei de piaţă.

Menţinerea poziţiei. Creşterea odată cu dezvoltarea industriei.

Menţinerea poziţiei sau obţinerea unor rezultate.

Favorabilă Încercările selective de creştere a cotei. Încercări selective de valorificare a poziţiei.

Încercarea de a valorifica poziţia. Încercările selective de creştere a cotei.

Menţinerea. Găsirea nişei şi protejarea acesteia.

Obţinerea unor rezultate sau renunţarea parţială.

Sigură Încercările selective pentru îmbunătăţirea poziţiei.

Găsirea nişei şi protejarea ei.

Găsirea nişei şi protejarea ei sau renunţarea parţială.

Renunţarea parţială sau abandonul.

Poziţia

com

petit

ivă

Slabă Intrarea sau ieşirea.

Schimbarea direcţiei sau abandonul.

Schimbarea direcţiei sau renunţarea parţială.

Abandonul

Sursa: [183] Harta grupurilor strategice reprezintă un grafic al poziţionării relative a firmelor concurente din

acelaşi domeniu. [162, p.51] Graficul este format în baza axelor abscisei şi ordonatei, pe care se

pun doi parametri între care nu există corelaţie, adică sunt absolut independenţi în

evoluţie.(figura 4) Aşa parametri pot fi, de exemplu, preţul şi numărul de produse dintr-o gamă

sortimentală, cota de piaţă şi preţul mediu al mărfurilor vândute, corelaţia preţ-calitate etc. Pentru

fiecare coordonată formată din oarecare două variabile se pune un punct pe grafic, care

reprezintă poziţia firmei pe această hartă. Scopul de bază este de a vedea între care firme există

cea mai strânsă concurenţă, adică a căror puncte pe grafic vor fi situate foarte aproape unul de

celălalt. Dacă aceşti parametri sunt aproximativ la acelaşi nivel, atunci între firmele date există o

competiţie foarte mare, adică ele vând bunuri sau prestează servicii aproape la aceleaşi

dimensiuni şi au o poziţie asemănătoare pe piaţă. Analiza dată aprofundează studiul mediului

concurenţial prin faptul că firmele, care în aparenţă concurează în acelaşi domeniu şi sunt rivale

una cu cealaltă, au de fapt o strategie diferită şi o atitudine distinctă de cele ale concurentului,

chiar dacă toate firmele produc acelaşi tip de marfă. În general se recomandă utilizarea unor

parametri după care firmele ar putea fi clar diferenţiate, iar acestea nu trebuie să fie calitative sau

discontinue. În plus, pot fi utilizaţi mai mulţi parametri, care ar permite formarea mai multor

hărţi strategice şi compararea mai profundă a concurenţilor din domeniu. Realizarea hărţii

trebuie finalizată cu luarea într-un cerc comun a acelor puncte care sunt cel mai mult apropiate

unul de celălalt, aceasta fiind şi grupa strategică din cadrul ramurii în care firmele concurează.

Cu cât mai multe grupe strategice sunt pe hartă, cu atât firmele sunt mai distincte în scopuri şi

28

viziuni strategice, concurând într-un mod indirect în cadrul pieţei. În mod invers, o concentrare

mai mare a firmelor în cadrul unui singur grup strategic arată un nivel al concurenţei mai acerb

între acestea. Acest instrument de analiză contribuie foarte mult la înţelegerea situaţiei

concurenţiale dintr-o ramură prin intermediul unei viziuni generale şi integratoare asupra

interacţiunii dintre firmele de pe piaţă. Dar definirea competitivităţii întreprinderii nu se reduce

numai la atât.

Figura 4. Harta grupurilor strategice Sursa: modificat după [162, p.51]

În literatura economică, competitivitatea unui agent economic este privită din mai multe

puncte de vedere, şi anume:

- al luptei concurenţiale şi obţinerea unor avantaje;

- al disponibilităţii resurselor şi productivităţii folosirii lor;

- al eficienţei întreprinderii şi supravieţuirii ei;

- al flexibilităţii.

Luând în consideraţie toate aceste momente, putem face o generalizare a capacităţii

concurenţiale, definind-o în modul următor: Competitivitatea întreprinderii este determinată de

capacitatea ei de a supravieţui în condiţii de concurenţă prin implicarea inovaţiei, activizând

flexibilitatea şi productivitatea folosirii resurselor disponibile.

Ştiind ca concentrarea eforturilor mai multor indivizi în vederea atingerii unor obiective

economice, politice şi sociale comune, a căror existenţă depinde de vânzarea produsului

activităţii sale, identifică în esenţă o întreprindere, putem spune ca subiectele care formează

competitivitatea unei unităţi economice sunt indivizii şi produsele.

În această ordine de idei, „competitivitatea unui produs (serviciu) este determinată ca

superioritatea lui în raport cu alt produs (analogic după destinaţie sau de substituţie) în

satisfacerea necesităţilor apărute ale cumpărătorilor potenţiali” [80, p.17]. Deci, nivelul

competitivităţii unui produs va fi mai mare pe măsura ce preţul lui minim de consum se va

menţine în decursul perioadei întregi de utilizare.

1 2

3

4

5

Asortimentul/Sistemul de distribuţie

Niv

elul

preţu

rilo

r/C

alita

tea

29

Metodele de evaluare a superiorităţii unei unităţi mărfare faţă de alta sunt diferite. Ele pot

fi efectuate atât pe baza contrapunerii indicatorilor calitativi, cât şi celor cantitativi. Şi ca urmare

pot oglindi toate componenţele ce formează un produs:

- Tehnice sau corporale (calitatea, aspectul, ambalajul, materia primă, culoarea etc.);

- Comerciale sau acorporale (marca, prestigiul, preţul, garanţia, serviciul suplimentar,

imaginea etc.).

Consolidarea poziţiei unui produs, marfă sau serviciu poate fi obţinută cu ajutorul unei

bune reacţii a întreprinderii (producătorilor, comercianţilor, prestatorilor de servicii) la

schimbarea sau modificarea cerinţelor consumatorilor sau intenţiilor concurenţilor principali. Dar

nu numai atât. Este bine de menţionat ca, în condiţiile actuale, modificările în tehnica şi

tehnologiile de producţie, perfecţionarea (îmbunătăţirea) produselor fabricate au loc nu sub

presiunea mediului exterior, ci continuu.

Competiţia între indivizi, în acest sens, apare ca rezultat al competiţiei lor la nivelul

performanţelor personale: vârstă, sex, studii, inteligenţă şi profesionism, capacităţi excepţionale

etc. Dar nu numai atât, deoarece, în diferite condiţii, indivizii îşi manifestă calităţile lor de

caracter, intelectuale şi fizice în mod diferit, anume corespunderea acestor manifestări actualului,

eficacitatea lor în rezolvarea anumitor probleme şi-i înaintează pe plan, pe poziţii competitive de

lideri şi conducători, numite succes.

După H. Makkey, există o formulă magică a succesului care, deşi este foarte simplă,

totuşi prezintă mari dificultăţi în aplicare. Ea a fost definită pe baza unor observaţii asupra

activităţii oamenilor de afaceri şi înglobează acele particularităţi individuale caracteristice

comune datorită cărora acestea au obţinut succes.

Această formulă este:

= + +

Figura 5. Formula succesului după H. Makkey Sursa:[80, p.25]

Deci, competitivitatea produselor formează nomenclatorul de mărfuri al unei întreprinderi

şi/sau competitivitatea personalului ei, respectiv, faţă de produsele şi/sau personalul altor

întreprinderi şi creează, în esenţă, superioritatea întreprinderii ce înglobează aceste

competitivităţi, faţă de celelalte întreprinderi ce produc produse similare sau chiar substituibile.

Atât competitivitatea firmei, cât şi competitivitatea în genere, la ce nivel n-ar fi ea vizată şi

analizată, se determină şi se află într-o dependenţă foarte mare, dacă nu şi deplină una faţă de

alta. În acest caz, diferă numai planul de referinţă şi gradul de dificultate în identificarea şi

aprecierea acesteia.

Pornind de la formularea precedentă, putem face concluzia că: competitivitatea

Perseverenţă Determinarea obiectivelor

Concentrarea eforturilor Succes

30

reprezintă excelenţa sau superioritatea unei întreprinderi faţă de celelalte concurente, într-o

direcţie sau alta, obţinută prin maximum depuneri de eforturi şi prin stabilizarea situaţiei şi

ameliorarea imaginii în faţa consumatorilor sau utilizatorilor săi.

Privită sub diferite aspecte de ordin intern, excelenţa unei entităţi economice poate fi

desemnată prin:

- excelenţa managerială;

- excelenţa organizaţională;

- excelenţa informaţională ;

- excelenţă decizională;

- excelenţa tehnologică;

- excelenţa factorului uman;

- excelenţa financiară etc.

În aşa mod, direcţiile de acţiune ale structurii economice în vederea obţinerii avantajelor

concurenţiale se vor referi, ca de obicei, la: îmbunătăţirea calităţii, elaborarea şi implementarea

produselor şi serviciilor noi, diminuarea costurilor, sporirea gamei sortimentale de bunuri şi

diversificarea serviciilor, prestarea serviciilor suplimentare pentru consumatori, inovarea globală

a firmelor, programele de dezvoltare şi ridicare a calificării cadrelor etc.

Astfel, activitatea totală a unei unităţi economice reprezintă, în esenţă, o curbă variabilă

în funcţie de cerinţele dinamice şi complexe ale pieţei, iar nivelul competitivităţii – de evoluţia

vieţii ei economice.

Finalizăm subcapitolul în cauză cu cele expuse de M.E. Porter în lucrarea sa „The Current

Competitiveness Index: Measuring the Microeconomic Foundations of Prosperity”, (Geneva: World

Economic Forum, 2000): „În ţările în care intensitatea competiţiei creşte se evidenţiază mărirea

indicatorului PIB per capita. Aici se găseşte o relaţie între eficienţa elaborării politicii antitrust şi

creşterea intensităţii competiţiei, care duce la mărirea PIB per capita”.

1.3. Activitatea inovaţională – factor de sporire a performanţelor

întreprinderii Inovaţia reprezintă ceva nou, care nu are precedent. Încă în primul deceniu a secolului

trecut Shumpeter defineşte şi considerată inovaţia imperativul pentru competitivitate şi creşterea

economică.

Definiţia cea mai răspândită pentru inovare ţine de dezvoltarea şi rafinarea succesivă a

unei schimbări pentru a obţine produse, servicii, tehnologii ce vor fi introduse pe piaţă sau

utilizate în cadrul întreprinderii. Conceptul de inovaţie este privit sub două aspecte majore:

procesul care are drept finalitate practică aplicarea ideilor noi, şi rezultatului efectiv al acestui

proces materializat în diverse noi produse, procese, sisteme şi modele.

Conceptul de inovare cunoaşte diverse definiţi, astfel, în sens larg, acesta se poate referi

la un nou produs sau procedeu tehnologic, la introducerea unui nou sistem de organizare şi

conducere a producţiei şi muncii, a unui tip nou de serviciu. La fel inovare este utilizat adesea

31

pentru a desemna un proces complex care are ca finalitate aplicarea în practică a noilor idei după

un anumit algoritm. [75, p.242]:

Inovare = generarea ideii + dezvoltarea conceptului + implementare + exploatare

„The Economic and Social Research Council” defineşte inovarea în felul următor: „Creaţia

de succes, dezvoltarea şi aplicarea de noi tehnici sau modalităţi de muncă care îmbunătăţesc eficienţa

şi eficacitatea indivizilor sau organizaţiilor”. [18, p.2]

În Republica Moldova, [2] conform Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, inovaţia este

definită ca aplicarea rezultatului final, nou sau perfecţionat, al activităţii în domeniul cercetării

ştiinţifice şi transferului tehnologic, realizat în formă de cunoaştere, produs, serviciu, procese

competitive, noi sau perfecţionate, utilizate în activitatea practică şi/sau comercializate pe piaţă.

Eugeniu Hrişcev defineşte inovaţiile drept modificări apărute în procesul producţiei de

mărfuri şi servicii, în relaţiile social-economice, în ştiinţă, cultură, educaţie şi alte sfere ale

activităţii umane, condiţionate de utilizarea resurselor intelectuale şi orientate spre modernizarea

procesului de producţie, îmbunătăţirea rezultatelor lui şi/sau reducerea costurilor. [56, p.21]

Peter Drucker vede inovaţia în calitate de instrument specific al unui întreprinzător,

mijloc prin care el utilizează schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau servicii.[43, p.57]

Activităţile de inovare a unei întreprinderi au un impact deosebit asupra competitivităţii

întreprinderii. Această activitate asigură întreprinderii un nivel sporit de competitivitate. Pentru a

asigura activitatea de inovare, întreprinderea trebuie să efectueze anumite investiţii, care vor fi

asigurate din contul sporirii volumului de vânzare sau din contul reducerii costurilor de

producţie, determinate de majorarea competitivităţii bazate pe inovare.

Astfel, putem evidenţia că nivelul de interdependenţă dintre investiţii-inovare-competitivitate

este deosebit de înalt. Această corelare are un caracter ciclic, prezentat în figura 6.

Figura 6. Interdependenţa dintre investiţii-inovare-competitivitate Sursa: elaborată de autor

Competitivitatea întreprinderii este determinată de activităţile de inovare, desfăşurate de

INVESTIŢII MAJORATE

INOVĂRI NOI

COMPETITIVITATEA SPORITĂ

32

întreprindere, inovarea este cauzată de investiţiile efectuate, iar investiţiile sunt condiţionate de

rezultatele financiare obţinute de întreprindere în urma competitivităţii realizate de aceasta.

Inovaţia este forţa conducătoare a creaţiei sănătoase într-o economie de piaţă competitivă

şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Esenţa inovării o reprezintă ideile noi, fie că sunt

noutăţi absolute, fie că sunt idei vechi exploatate într-un context nou. O aplicaţie nouă a unei idei

vechi poate avea succes comercial, fiind importantă şi generând numeroase probleme similare

exploatării unei idei cu totul noi.

Evaluarea nivelului de importanţă al inovării trebuie să ia în considerare atât elementele

cantitative, cât şi cele calitative, care se referă la gradul de noutate a ideii, importanţa şi

eficacitatea ei. Definirea inovării trebuie abordată la diferite nivele şi sub diferite aspecte, încât

să conţină atât aspectele economice, cât şi cele sociale, astfel alături de elementele ce vizează

competitivitatea economică se va include şi eficienţa politicilor publice.

Inovaţia trebuie concepută ca proces continuu prin care se propun şi se realizează

multiple schimbări în diverse dimensiuni ale activităţii antreprenoriale, astfel Schumpeter pune

în evidenţă câteva direcţii de introducere a noutăţii: [113, p.26]

• Implementarea unui nou produs sau a unei noi calităţi;

• Introducerea unei noi metode de producţie;

• Acceptarea unei noi forme organizaţionale a activităţii manageriale;

• Deschiderea unei noi pieţe;

• Cucerirea unei noi surse de aprovizionare.

În acelaşi context sînt abordate schimbările de către Damanpour. Implementând noutatea

în cadrul diferitor subsisteme ale întreprinderii, el identifică: inovaţii administrative, care

introduc schimbări în structura organizaţiei; inovaţii tehnice, care introduc schimbări în

tehnologii şi inovaţii auxiliare, care implică inovarea în alte activităţi şi servicii ce depăşesc sfera

celor funcţionale, de bază şi auxiliare ale organizaţiei. [40, p.680]

Francis înaintează conceptul „Patru laturi” ale inovării şi delimitează: [48, p.175]

• inovarea de produs;

• inovarea de proces;

• inovarea de poziţie, adică modificarea contextului în care este utilizat produsul;

• inovarea paradigmelor - schimbarea modelelor de acţiune ce definesc organizaţia.

Făcând o sinteză a tuturor schimbărilor spre noutate, realizate în cadrul întreprinderii,

practica managerială recunoaşte, în fond, două forme de bază ale inovării care înglobează un set

vast de laturi şi aspecte axate pe activitate şi rezultat: [75, p.245]

A. Inovarea de produs este cea mai frecventă formă şi răspunde necesităţii de a veni în

întâmpinarea nevoilor şi dorinţelor clienţilor şi presupune utilizarea în mod creativ a celor mai

noi şi valoroase cunoştinţe din domeniu respectiv, dar şi din alte domenii. Acest tip de inovare

33

are loc printr-o varietate de modalităţi ce pot viza: schimbarea concepţiei funcţionale sau

tehnologice ca urmare a unor idei noi, găsirea de noi utilizări produsului ca atare sau prin

aducerea de mici modificări, îmbunătăţirea caracteristicilor sau adăugarea de servicii

suplimentare care să însoţească produsul vechi, un nou design care poate implica şi aspecte

funcţionale sau ergonomice etc.

Inovările de produse noi se realizează pentru înnoirea gamei de produse, aflate pe piaţă,

sub presiunea scăderii cererii şi a reducerii preţurilor de vânzare. Înnoirea produselor, în sensul

îmbunătăţirii nivelului tehnic şi calitativ al acestora, extinderii funcţionalităţii lor, reducerii

consumurilor de materii prime şi energie se face corelat cu îmbunătăţirea tehnologiilor de

fabricaţie. Realizarea produsului, utilizând alte materiale sau componente, vizează fie creşterea

calitativă, fie reducerea costurilor sau diversificarea sortimentală. Produsele noi – inovaţiile

majore – implică, de cele mai multe ori, tehnologii noi sau îmbunătăţite, noi utilizări ale unor

tehnologii din alte domenii, având potenţialul de a crea noi pieţe, chiar noi domenii, însă

numărul acestora este relativ mic, implicând riscuri majore de dezvoltare şi comercializare.

Lansarea cu succes pe piaţă a unui produs cu totul nou asigură întreprinderii, pentru o

perioadă de timp limitată, avantaje competitive deosebite, venituri ridicate, un profit înalt şi

cucerirea unei pieţe considerabile.

B. Inovarea de proces vizează îmbunătăţirea performanţelor interne ale întreprinderii

prin modificarea proceselor de fabricare ca urmare a unor noi investiţii, perfecţionării metodelor

existente sau ca efect al experienţei dobândite, ceea ce poate conduce la produse mai bune sau

mai ieftine sau chiar poate permite dezvoltarea de noi linii de produse. Inovarea de proces poate

lua forma de inovare de flux tehnologic, care priveşte modernizarea, perfecţionarea operaţiunilor

acestuia sau a modului lor de înlănţuire, introducerea utilajelor de comandă-program, a celulelor

şi liniilor flexibile de fabricare sau inovare de procedeu de producere care schimbă total modul

de realizare a produsului. În cadrul inovărilor de proces putem include şi inovările care vizează

procesele de aprovizionare, service, gestiune şi control al stocurilor, informaţionale, de

proiectare, reorganizarea întreprinderii, introducerea de sisteme, metode noi de management etc.

Tehnologiile noi de producţie au drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii produselor

fabricate, diminuarea ciclului de fabricare, creşterea productivităţii muncii, reducerea

consumurilor, sporirea eficienţei fondurilor fixe şi valorificarea de noi oportunităţi pentru

realizarea produselor care înainte nu erau argumentate economic. [75, p.246]

Inovarea pe proces trebuie privită mult mai larg decât strict proces tehnologic de fabricare

(prestare), acesta implicând un set de tehnologii auxiliare. Tehnologiile din cadrul procesului

de fabricare se interferează cu o serie de alte tehnologii din cadrul întreprinderii ce vizează

desfăşurarea altor activităţi decât cele direct productive (proiectare, financiar-contabile,

aprovizionare, circulaţia informaţiei etc.). Toate aceste tehnologii trebuie, la rândul lor, să

34

constituie obiectul perfecţionării, modernizării şi înnoirii permanente pentru a putea asigura

competitivitatea întreprinderii. De multe ori anume aceste tehnologii dintr-un flux auxiliar sau de

logistică se pot dovedi decisive în dobândirea unor competenţe sporite pentru asigurarea

avansului necesar pe piaţă.

Dezvoltarea întreprinderilor este marcată de schimbări profunde de ordin strategic şi

organizaţional, care sunt dificile a fi separate de activitatea inovativă, acestea fiind tot mai des

asociate cu „inovarea organizaţională” (care reflectă noi modalităţi de organizare a muncii) şi

„inovarea de imagine” (în domeniul marketingului şi designului).

Schimbările datorate inovaţiilor sunt diferite, începând cu simple ameliorări de produse

sau procese, care apar în mod continuu, urmate de adaptări care asigură un salt calitativ

important, până la inovaţiile de ruptură, care pornesc de la principii noi şi permit obţinerea de

performanţe net superioare. Intensitatea inovării este corelată cu etapele ciclului de viaţă al

produselor şi tehnologiilor. Pornind de la gradul de intensitate a schimbării, deosebim inovaţia

incrementală şi revoluţionară:

Inovarea incrementală reprezintă cea mai mare parte a activităţii inovative la nivelul

întreprinderilor, axându-se preponderent pe produse şi mai puţin pe procese. Această inovare

aduce schimbări minore de fiecare dată şi prin acumularea în timp poate conduce la schimbări

majore. Inovarea incrementală este acceptată de producătorii cu vechime pe piaţă, datorită

faptului că implică investiţii şi riscuri mai mici.

Inovarea în întreprinderi este cel mai adesea anume incrementală şi nu sub forma unor

avansuri tehnologice majore. Ca urmare, inovaţiile de succes se bazează mai curând pe

tehnologiile deja testate, pe focalizarea asupra nevoilor clienţilor sau reducerea costurilor

proceselor de producţie, distribuţie, promovare şi comercializare, iar eşecurile sunt cel mai

frecvent datorate unor tehnologii noi, netestate, care nu au o utilizare clar definită, sau

neidentificării cu precizie a pieţei căreia se adresează.

Inovarea revoluţionară generează schimbări radicale şi presupune un nivel mai sporit de

investiţii şi risc şi oferă şansa de intrare pe piaţă a unor noi actori. Realizată practic pe piaţă, o

inovaţie revoluţionară este urmată de numeroase şi variate inovaţii incrementale, de reproiectări

minore sau majore, dezvoltate din aceasta.

O modalitate de inovare este modernizarea sau reproiectarea care, utilizând tehnologiile

deja existente, deschide noi căi de folosire a produselor şi, alături de inovarea incrementală, este

de cele mai multe ori mai avantajoasă economic şi comercial decât producţia invenţiei originale

sau inovarea de produs deoarece necesită eforturi financiare reduse şi este supusă unui risc

moderat.

Asigurarea supravieţuirii pe termen lung necesită acceptarea de către întreprindere a

proceselor revoluţionare sau disruptive de inovare. Însă inovarea dată este deosebit de dificil a fi

35

realizată, atât pe plan intern, unde ideea poate să nu găsească susţinere, fiind considerată prea

radicală, cât şi pe plan extern, în privinţa acceptării de către piaţă, respectiv adoptarea de

consumatori şi conştientizarea beneficiilor adiacente noului.

În cazul inovării revoluţionară foarte este potrivit de a utiliza termenul propus de înaltă

Christensen - inovare disruptivă. Aceasta este o formă de inovare în care consumatorii adoptă noi

paradigme în locul celor anterioare. Paradigmele noi reprezintă discontinuităţi în traiectoriile de

dezvoltare, trasate de vechile modele, acestea redefinind direcţiile viitoare de progres, astfel că

un nou set de probleme devine obiectul inovării incrementale.

Discrepanţa, cauzată de o inovare majoră, poate fi evidenţiată atât la nivel de produs, cât

şi de proces, în plus, aceasta poate să conducă fie la distrugerea de competenţe, fie la sporirea lor

substanţială.

Inovarea revoluţionară este privită ca o variaţie continuă a inovării incrementale, care

oferă schimbări importante pentru majoritatea clienţilor şi asigură sporirea competenţelor în

condiţiile unui mediu puţin turbulent şi a unei incertitudini scăzute pe piaţă; a inovaţiilor de

ruptură, care oferă schimbări majore clienţilor, distruge competenţe în condiţiile unui mediu

turbulent şi incertitudinii avansate pe piaţă.

La nivelul firmei, inovarea are diverse dimensiuni, referindu-se fie la nivelul întregului

sistem, fie la nivelul părţilor componente (figura 7 ).

Figura 7. Dimensiunile inovării Sursa: [75,p. 234]

La modul practic tentativa de a face deosebire dintre activităţile de îmbunătăţire a

produselor şi inovarea incrementală este greu realizabilă. Procesul de inovare are un caracter

continuu, care în majoritatea cazurilor, are la limita inferioară procesele de simplă perfecţionare

sau modernizare, orientate să ofere beneficii clienţilor şi profit firmei prin reducerea costurilor,

eficientizarea proceselor de producţie, inclusiv prin realizarea inovaţiilor tehnologice.

Inovaţia este indispensabilă de risc, aceasta diferind substanţial în ceea ce priveşte

Noi versiuni ale produselor

Noi generaţii de produse

Tehnologii noi revoluţionare

Îmbunătăţirea componentelor

Noi componente pentru sistemele

existente

Materiale avansate care îmbunătăţesc

performanţele componentelor

Sistem

Componente

Incrementală Nou pentru organizaţia noastră

Radicală

36

mărimea schimbărilor pe care le aduce, a eforturilor financiare şi riscurilor implicate. Prezentarea

grafică a diferitelor forme de inovare, corespunzător nivelurilor de inovare şi gradelor variate de

risc implicat, este prezentată în figura 8.

Urcând pe panta inovării, urmează activităţi inovative din ce în ce mai ample care

implică, la rândul lor, riscuri mai mari, dar şi un grad sporit de creativitate ce se materializează în

noi utilizări pentru produsele deja existente pe piaţă, extensii ale liniilor de produse aflate în

fabricaţie, crearea de noi linii, până la conceperea şi realizarea de produse absolut noi pe piaţa

respectivă, menite să satisfacă în mod superior cerinţele clienţilor, nevoile nesatisfăcute anterior

şi chiar pe cele nemanifestate sau neconştientizate încă de către aceştia.

Figura 8. Nivelurile de inovare şi gradele de risc implicate Sursa: [75, p.234]

Paralel cu activitatea inovativă propriu-zisă, în întreprinderi are loc o serie de alte

activităţi menite să genereze şi sub o altă formă un flux de idei noi, astfel se pot achiziţiona

rezultatele cercetării desfăşurate în alte unităţi, diverse licenţe, patente sau copyright-uri,

asigurându-se pregătirea şi perfecţionarea angajaţilor în vederea dobândirii abilităţilor necesare

dezvoltării şi implementării inovaţiilor, realizându-se studii de piaţă, promovarea şi testarea de

noi produse.

Analizând dezvoltarea majorităţii ramurilor economiei SUA în perioada anilor 1974-1976

Sote L.,indică o corelaţie pozitivă dintre mărimea întreprinderii şi nivelul activităţii inovaţionale,

idee pe care era predispus să o accepte şi Schumpeter. Astfel acţiunile inovative pot fi privite

drept un proces antreprenorial, în care intensitatea schimbărilor depinde de mărimea

întreprinderii. [119, p319-340]

Corelaţia dintre mărimea firmei şi activitatea inovaţională desfăşurată de aceasta este

obiectul unor studii care încearcă să combată ipoteza lui Schumpeter cu privire la creşterea

Inovare

RiscScăzut Ridicat

Scăzută

Ridicată

Îmbunătăţiri de proces

Repoziţionarea produselorÎmbunătăţiri ale produselor

Extensia liniei de produse

Noi linii de produse

Produse noutăţi absolute

Inovare

RiscScăzut Ridicat

Scăzută

Ridicată

Îmbunătăţiri de proces

Repoziţionarea produselorÎmbunătăţiri ale produselor

Extensia liniei de produse

Noi linii de produse

Produse noutăţi absolute

37

economică, care se realizează prin procese de distrugere creativă, în care vechea structură de

producţie, produsele, procesele sau formele ei organizaţionale sunt schimbate în mod continuu

prin noua activitate inovativă.

În viziunea lui Schumpeter creşterea întreprinderii şi activitatea inovaţională sunt

indispensabile. Majoritatea managerilor văd în procesul de schimbări realizat prin inovare

posibilitatea obţinerii avantajului competitiv la nivelul întreprinderii. Implementarea inovaţiilor

creează o cerere calitativ nouă, sporeşte nivelul activităţii economice şi conduce spre majorarea

veniturilor.

Dar în condiţiile de complexitate a pieţelor, lucrurile nu stau întotdeauna tocmai astfel. În

această ordine de idei Kirchhhoff B.A delimitează patru tipuri de întreprinderi: [66, p.89]

1. Firme nucleu (Core) - întreprinderi cu activităţi inovaţionale joase şi ritmuri de

creştere scăzute care de regulă încep dezvoltarea prin implementarea unei sau doua inovaţii.

După o dezvoltare nesemnificativă de scurtă durată, creşterea se stabilizează. La categoria data

sunt atribuite majoritatea companiilor mici.

2. Firme ambiţioase (Ambitious) – întreprinderi caracterizate prin activităţi inovative

modeste dar cu ritmuri înalte de dezvoltare. Acestea încep la fel ca cele de „nucleu” dar

managementul lor valorifică mai abil oportunităţile de lărgire a pieţelor de desfacere.

3. Firme fermecătoare (Glamorous)- întreprinderi cărora le sunt caracteristic ample

activităţi inovaţionale şi ritm de dezvoltare sporit. Creşterea acestor întreprinderi este datorată în

temei implementării în continuu a inovaţiilor. Sunt folosite în calitate de etalon pentru a

demonstra eficacitatea activităţii inovaţionale.

4. Firme forţate (Constrained)– întreprinderi caracterizate prin activităţi inovaţionale

sporite, dar care nu sunt capabile de a realiza creşteri rapide din cauza insuficienţei de capital şi

resurse umane. Dacă o astfel de întreprindere nu va putea depăşi constrângerile, există pericolul

prăbuşirii, întrucât activitatea inovaţională costisitoare poate eroda rapid resursele limitate.

Investigaţiile lui Kirchhhoff au arătat că 17 % din întreprinderile înalt inovative şi 9% din

cele puţin inovative dobândesc respectiv statutul „fermecătoare” şi „ambiţioase”.

Este însă necesar de remarcat că întreprinderile „ambiţioase” sunt mult mai efective şi

productive în plan social deoarece creează de patru ori mai multe locuri de muncă decât

întreprinderile „fermecătoare” şi sunt de 5 ori mai multe la număr ca cele din urmă.

Procesul de inovare cunoaşte în evoluţia câteva modele distincte, astfel Rothwell

identifică cinci generaţii de complexe comportamentale: [108, p.26]

1. Primul model de inovare a fost cel ghidat de tehnologie. Anume el a stat la baza

revoluţiei industriale. Punctul de plecare al activităţii inovative a fost activitatea de cercetare şi

dezvoltare, cunoştinţele şi descoperirile tehnice apoi fiind realizate în practică. Inovarea

conducea la apariţia de mijloace de producţie şi produse noi, avansate tehnologic, care erau

38

ulterior lansate şi promovate pe piaţă.

2. Modelul al doilea de inovare a fost ghidat de nevoile pieţei, orientarea întregului

proces făcându-se spre satisfacerea consumatorilor. Astfel, activitatea de marketing, prin care se

identifică exigenţile potenţialilor solicitanţi, servesc în calitate de imbold în orientarea

activităţilor de elaborare a ideilor noi care stau la baza noilor produse, servicii, tehnologii.

3. Al treilea model presupune combinarea celor două modele precedente, care au condus

la o nouă abordare a inovării, în care cercetarea-dezvoltarea şi marketingul sunt activităţi

complimentare, astfel piaţa oferă sursa de generare a noilor idei, iar tehnologiile de producţie

sunt cele care le adaptează sau invers, cercetarea-dezvoltarea naşte idei noi, care sunt adaptate

ulterior la exigenţile peţii (anexa 1).

4. Modelul integrat al inovării presupune un tandem între activităţile de cercetare-

dezvoltare şi cele de marketing, în condiţiile stabilirii unor legături puternice şi constante cu

clienţi de bază ai întreprinderii şi furnizorii de resurse.

5. Modelul de reţea şi sisteme integrate reiese din cel precedent şi se racordează la cele

mai noi abordări a inovării. Model presupune încheierea de parteneriate strategice cu furnizorii şi

clienţii, utilizarea sistemelor-expert, colaborări în domeniul marketingului şi cercetării. Succesul

este realizat graţie vitezei şi flexibilităţii dezvoltării.

Studiile denotă faptul, că majoritatea firmelor din economiile dezvoltate desfăşoară

activităţi de inovare, care pot fi incluse în modelele trei şi patru. În acest mod, procesul de

inovare este abordat drept un ansamblu de etape ce se intercondiţionează şi în care au loc

reiterări multiple, în funcţie de necesităţile concrete, la acesta participând echipe complexe,

special constituite, alături de compartimente de cercetare-dezvoltare, proiectare, producţie,

marketing ale organizaţiei, uneori fiind implicaţi şi colaboratori externi care aduc un plus de

cunoaştere şi expertiză (anexa 1).

În mod empiric s-a demonstrat că cercetarea-dezvoltarea nu este o condiţie nici necesară,

dar nici suficientă pentru inovare, dar ea constituie o resursă importantă pentru acest proces, în

special pentru inovarea radicală. Întreprinderile cu activităţi de cercetare-dezvoltare nu sunt mai

înclinate să creeze noi produse sau procese, dar sunt mai receptive la avansul tehnologic al altora

şi au o capacitate de absorbţie ridicată.

Rezultatele economice majore nu întotdeauna sunt realizate de către cei care adoptă

primii inovaţiile şi se află în vârful dezvoltării tehnologice, dar mai degrabă de cei care-i

urmează rapid şi au abilitatea de a prelua inovaţiile şi să le cizeleze astfel, încât să le permită

atragerea consumatorilor.

Firmele mari şi mijlocii acceptă cu rezerve riscurile majore impuse de inovaţiile radicale.

Cel mai des întreprinzătorii cu idei noi şi ambiţioase sunt cei care realizează inovările de ruptură

în cadrul unor firme mici. Dorinţa acestora de a realiza în practică ideile proprii este mult mai

39

puternică decât riscurile asumate, profitul sau succesul economic fiind devansate de nevoia

atingerii aspiraţiilor.

Atât mediul intern, cât şi din cel extern al organizaţiei oferă surse de inovare.

Sursele interne generează 34% din inovaţii. Sursele externe care includ piaţă cu furnizorii

de echipamente, materiale, componente etc. contribuie cu 20%; clienţii -28%-; restul inovaţiilor

fiind provocate şi motivate de concurenţa şi surse instituţionale cum ar fi conferinţele

profesionale, întâlnirile, expoziţiile şi târgurile, jurnalele de specialitate. [61, p.23]

Dat fiind ponderea considerabilă a surselor externe prin care are loc generarea inovaţiilor,

în mod obligatoriu se impune accesul rapid la informaţia dată. În acest mod, relaţiile de

colaborare cu organizaţiile similare, parteneriatele şi conlucrările în vederea obţinerii experienţei

şi abilităţilor sunt instrumente care garantează succesul. Astfel, aproape un sfert din

întreprinderile care înregistrează inovaţii de proces şi 20 la sută în cazul inovării de produs

realizează acest lucru prin colaborare cu alte întreprinderi sau instituţii.

Strategia de inovare la nivelul unei întreprinderi nu presupune o simplă copiere a liderului

de piaţă, ci conceperea şi implementarea unui proces sistematic de inovare, care să asigure

corelarea nevoilor clienţilor cu oportunităţile tehnologice şi capabilităţile disponibile la nivelul

întreprinderii.

Efectuarea schimbărilor este imperioasă pentru a fi mereu în pas cu modificările din

mediu apărute şi cu concurenţa, pentru a revizui modul în care sunt realizate afacerile, respectiv

conceperea şi introducerea noilor structuri de producţie, noilor reţele de aprovizionare,

tehnologiilor avansate şi metodelor de producţie noi. Periodic se cere reformularea strategiilor şi

tacticilor manageriale care să asigure corelarea acestora cu scopurile organizaţionale şi o

flexibilitate sporită prin intermediul perfecţionării factorului uman capabil să aducă un plus de

cunoaştere şi competenţe.

Corelaţia pozitivă dintre mărimea firmei şi intensitatea activităţii inovaţionale este pusă la

îndoială. Schumpeter este adept al ipotezei potrivit căreia firmele mari sunt mai inovative,

susţinând că succesul acestora în acest domeniu se datorează accesului mai larg la finanţare,

capacităţii sporite de cercetare-dezvoltare, producţiei şi comercializării la scara largă. Sunt opinii

care invocă argumentul cu privire la veridicitatea informaţiilor în baza cărora se apreciază relaţia

de dependenţă. Astfel se contestă modalitatea de determinare a intrărilor (sub forma cheltuielilor

şi a numărului de cercetători) şi ieşirilor (sub forma patentelor) din activitatea de cercetare-

dezvoltare; aceste evaluări şi raportări primite din partea firmelor sunt considerate irelevante şi

pot să conducă la concluzii eronate. De cele mai multe ori, firmele mici îşi desfăşoară activitatea

de cercetare-dezvoltare în mod informal (fără departamente şi personal specializat), fapt de

natură să subestimeze eforturile antrenate în această activitate şi să conducă la un aparent

dezavantaj.. Ipotezele lui Schumpeter se încearcă a fi combătute şi prin demonstraţiile, precum

40

că patentele obţinute din activitatea de cercetare-dezvoltare scad odată cu creşterea mărimii

firmei .

Kaplinsky [65, p.40] a identificat că corelaţia dintre mărimea întreprinderii şi intensitatea

activităţii inovative este de natură dinamică şi depinde de faza concretă a ciclului activităţii

economice. Astfel, în baza dezvoltării organizaţiilor din domeniul sistemelor automatizate de

proiectare, el a demonstrat că în anii 50 relativ mai inovative au fost întreprinderile mari. La

sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 80 mai inovative s-au dovedit a fi întreprinderile mici, iar la

mijlocul anilor 70 întâietatea la acest capitol a fost deţinută de întreprinderile mijlocii

Există opinia [75, p.26]precum dezvoltarea capacităţii inovative în cadrul întreprinderii

presupune două tipuri distincte de competenţe: unele „hard”, care presupun implementarea la

nivelul întreprinderii a structurilor necesare inovării, metodologiilor, sistemului de recompense,

sistemului organizaţional şi procedurilor specifice; şi unele “soft”, care implică un management

adecvat al aspectelor hard, respectiv managementul culturii şi climatului organizaţional în

vederea creierii orientării inovaţionale şi comportamentului adecvat.

Activităţile inovaţionale ale întreprinderilor trebuie susţinute şi impulsionate şi prin eforturile

organelor statale. Principalele funcţii ale acestora privind reglementarea şi stimularea inovaţiilor

ar consta în:

1. Acumularea resurselor necesare pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice şi

implementarea inovaţiilor. Concentrarea resurselor poate fi realizată atât prin activarea

mecanismelor generale de redistribuire a mijloacelor bugetare cât şi prin formarea unor fonduri

cu destinaţie specială. Statul poate acumula resurse financiare şi tehnico-materiale.

2. Coordonarea activităţilor inovaţionale. În faţa statului este stabilită sarcina de

determinare a obiectivelor strategice, iar instituţiile statale sunt chemate să contribuie prin

activităţile sale la formarea unui mediu tehnologic comun, fapt ce ar asigura compatibilitatea

tuturor inovaţiilor.

3. Stimularea inovaţiilor. Modalităţile de bază sunt încurajarea concurenţei inovaţionale

prin acordarea de subvenţii şi diverselor facilităţi subiecţilor care implementează inovaţii. Alte

instrumente stimulative ar fi asigurarea riscurilor inovaţionale şi „presiunea inovaţională” prin

sancţionarea fabricării produselor şi prestarea serviciilor uzate moral sau realizate cu ajutorul

tehnologiilor depăşite.

4. Crearea bazei legislative necesare proceselor inovaţionale şi activarea mecanismelor

care ar asigura drepturile creatorilor de produse tehnico-ştiinţifice şi ar proteja proprietatea

intelectuală.

5. Asigurarea inovaţiilor cu resursă umană prin dezvoltarea potenţialului creativ

generator de inovaţii în cadrul instituţiilor de învăţământ. Aceasta poate fi realizat prin

perfecţionarea programelor de studii în cadrul instituţiilor de învăţământ.

41

6. Crearea infrastructurii inovaţional - ştiinţifice prin acordarea serviciilor juridice, de

consultanţă, managerială etc. solicitanţilor, în scopul facilitării procesului de elaborare şi

implementare a inovaţiilor.

7. Asigurarea instituţională a inovaţiilor prin crearea organizaţiilor în cadrul cărora se

realizează activităţi de cercetare-dezvoltare şi contribuie la implementarea inovaţiilor.

8. Ridicarea statutului social al inovaţiilor prin propagarea realizărilor tehnico-

ştiinţifice, motivarea morală a inovatorilor şi asigurarea lor socială.

Investiţiile şi inovaţiile au drept obiectiv sporirea performanţelor întreprinderii.

Conceptul actual de performanţă a întreprinderii cunoaşte multiple interpretări, fiind definit

drept aptitudinea de a-şi atinge obiectivele, capacitatea de a crea valoare pentru clienţi şi

societate sau drept aptitudinea de a-şi prelungi existenta pe termen mediu şi lung.

42

Capitolul II. Studiul comparativ şi impactul investiţiilor asupra ramurii de telecomunicaţii la nivel mondial şi naţional

2.1. Esenţa, rolul şi dezvoltarea telecomunicaţiilor la nivel mondial

În condiţiile economice actuale, telecomunicaţiile au devenit un factor competitiv pentru

agenţii economici, pentru dezvoltarea integră a societăţii, creşterea economică la nivel micro-

economic, cât şi macroeconomic. Utilizarea Internet-ului, a tehnologiei informatice şi a unor

sisteme moderne de telecomunicaţii permit economiilor naţionale să fie la curent cu inovaţiile şi

să se dezvolte în strânsă legătură cu cele mai puternice companii şi state. Informaţia, noutăţile,

cercetările în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor sunt transmise rapid, condiţionând dezvoltarea

socio-economică a ţărilor. Progresul tehnologic face societatea mai transparentă, aduce cetăţenii

mai aproape de serviciile publice şi de aleşii lor, pune la dispoziţia profesorilor instrumente noi

de lucru, facilitează căutarea unui loc de muncă şi permite utilizarea în mod eficient a

informaţiei.

Toate acestea sunt posibile prin dezvoltarea unui sistem modern de telecomunicaţii. Pe

plan mondial se conturează tot mai clar ideea că telecomunicaţiile reprezintă un instrument în

slujba democraţiei, a modernizării serviciilor publice şi a sistemului educaţional. De aceea, statul

trebuie să asigure accesul tuturor cetăţenilor săi la telecomunicaţii şi să furnizeze un cadru legal

adecvat şi sigur care să permită stimularea investiţiilor în acest domeniu şi dezvoltarea

competiţiei.

Renaşterea valorii afacerilor din telecomunicaţii în ultimii ani a fost caracterizată de trei

factori: convergenţa telefoniei mobile, consolidarea şi expansiunea internaţională. Odată ce

companiile şi-au restabilit balanţa prin creşterea profitabilităţii, acestea au fost apte să

implementeze strategii de convergenţă, oferind utilizatorilor nu doar telefonie mobilă şi fixă, dar

şi acces la un spectru larg de transmisiuni de date şi conţinut rapide. [33, p.14]

Noile dezvoltări tehnologice au continuat să creeze oportunităţi pentru ramura de

telecomunicaţii. Însă aceste dezvoltări, prin formarea de noi pieţe şi servicii, creează şi noi

dificultăţi pentru politică şi reglementare. Noile tehnologii reduc fluxurile de venituri în ramurile

tradiţionale ale telecomunicaţiilor, aceasta având impact în special asupra sferelor monopolizate

ale telefoniei fixe. Telefonia prin voce, care constituie venitul de bază al acestor companii, se

schimbă destul de rapid, iar veniturile erodează ca rezultat al implementării VoIP, ce permite

comunicarea la tarife reduse. Piaţa comunicaţiilor mobile, la fel, suferă o încetinire după mulţi

ani de creştere rapidă datorită saturării pieţei cu oferte de generaţia a doua. Dezvoltarea în acest

domeniu va depinde de faptul dacă operatorii vor reuşi să convingă consumatorii să treacă la

ofertele de generaţia a treia, utilizând servicii de acces al datelor sau televiziune mobilă.[87,p.26]

43

Tendinţele recente în competiţia pe piaţă se aşteaptă să fie consolidate, iar noi arii ale

concurenţei să se dezvolte. Un domeniu care se aşteaptă să se dezvolte rapid este convergenţa pe

piaţa telefoniei fixe, prin care operatorii de telefonie fixă vor concura cu cei mobili prin prestarea

serviciilor integrate, utilizând un singur terminal telefonic sau chiar un singur număr telefonic.

Acest lucru a fost facilitat de dezvoltarea operatorilor reţelelor mobile virtuale (MVNOs) în

unele ţări unde operatorilor de telefonie fixă, care nu aveau acces la spectru, li s-a permis

integrarea serviciilor mobile în cadrul ofertelor fixe. În fazele începătoare ale liberalizării pieţei

telecomunicaţiilor, numărul operatorilor de telefonie fixă era un indicator important al

competiţiei. Astăzi, multe ţări din OECD au trecut de la licenţiere la procedura mai simplă de

acordare a autorizaţiilor. În multe cazuri, regulatorii nu mai urmăresc numărul de operatori, dar

datele totuşi arată că numărul operatorilor de telefonie fixă este destul de mare. În acelaşi timp,

un număr mare de operatori Internet fac concurenţă acestora prin VoIP, dar aceştia nu sunt

consideraţi drept operatori. În sfera telefoniei mobile este mai uşor a urmări numărul

operatorilor, deoarece accesul la spectrul ce necesită licenţă. Însă dezvoltarea MVNOs duce la

creşterea operatorilor ce prestează servicii de telefonie mobilă. Odată cu progresul convergenţei,

va fi tot mai greu a diferenţia operatorii după tipul de reţea şi va fi mai puţin util, în special,

datorită faptului că operatorii de telefonie fixă şi mobilă se aşteaptă să „migreze” către

tehnologiile IP, bazate pe subsisteme digitale. [87, p.27]

Examinate la nivel mondial, telecomunicaţiile reprezintă unul dintre cele mai dinamice

domenii de activitate. Ritmul dezvoltării acestora este foarte mare, fiind stimulat de investiţiile

importante dar şi de ritmul ridicat de apariţie şi dezvoltare a unor tehnologii noi, cu performanţe

avansate. Mulţi specialişti consideră că apariţia noilor tehnologii este prea rapidă şi provoacă

perturbaţii serioase pe piaţă, deoarece operatorii nu apucă să implementeze bine o tehnologie şi

sunt nevoiţi să renunţe la aceasta în favoarea altora mai performante. Toate aceste schimbări

necesită investiţii importante, care de multe ori sunt greu a fi suportate de firmele implicate.

Termenul de telecomunicaţii înseamnă comunicaţiile efectuate la distanţă. Astfel, radioul,

telegrafia, telefonia (fixă sau mobilă), televiziunea, comunicaţiile digitale sau reţelele de

calculatoare se pot subscrie acestui domeniu, de altfel foarte vast. Elementele componente ale

unui sistem de telecomunicaţii sunt: emiţătorul, canalul de comunicaţie şi receptorul. Este

important a percepe că acest termen se utilizează în diferite sisteme, având structură diferită.

Ramura de telecomunicaţii o definim ca totalitatea factorilor de producere (utilaje,

echipamente, resurse materiale şi nemateriale, personal), a cunoştinţelor şi informaţiilor,

regulilor şi procedurilor (inclusiv legislative), a agenţilor economici (persoane fizice şi juridice)

ce acordă servicii pentru transmiterea şi primirea informaţiei în format electronic. Această

definire ne permite să efectuăm o analiză şi delimitare între ramura telecomunicaţii şi transport,

care are în calitate de funcţii de bază deplasarea fizică a obiectelor materiale, inclusiv a energiei

44

electrice, comunicaţiilor poştale, care sunt deplasate pe suporturi materiale.

Unii autori, pentru a analiza şi evidenţia tendinţele de dezvoltare a telecomunicaţiilor,

consideră important a stabili sfera de cuprindere a acestora, menţionând două abordări majore

cu privire la definirea şi sfera telecomunicaţiilor:

– viziunea americană, potrivit căreia „telecomunicaţiile reprezintă comunicarea

interactivă şi alte forme de transmitere la distanţă a informaţiilor, utilizând mijloace electro-

optice. Sistemul de telecomunicaţii este o reţea a reţelelor care include telefonia fixă şi mobilă,

antenele de satelit, cablurile TV, serviciile în bandă lată, reţelele de calculatoare şi alte sisteme”;

– viziunea europeană, potrivit căreia telecomunicaţiile reprezintă doar o parte a

comunicaţiilor electronice şi cuprinde reţelele de telefonie fixă şi mobilă.

În Republica Moldova legea [1]defineşte telecomunicaţiile orice transmisiune, emisie

sau recepţie de semne, semnale, înscrieri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir,

radio, prin sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice. În aşa mod deducem că pentru ţara

noastră este valabilă viziunea americană.

În 2006, piaţa americană de telecomunicaţii a crescut cu rata cea mai mare în 2000,

arătând că tendinţa spre convergenţă continuă să stimuleze industria telecomunicaţiilor.

Telecommunication Industry Association (TIA) declară că piaţa americană a crescut cu 9,3% în

2006 şi cu un total al veniturilor de 923 mlrd. de dolari, iar piaţa mondială de telecomunicaţii s-a

majorat cu 11,2% şi cu un total de 3 trilioane de dolari. Cererea pentru servicii broadband

(Internet în bandă largă) şi viteză înaltă alimentează această creştere, odată ce companiile

investesc în fibre noi, noi tehnologii IP şi noi infrastructuri wireless (fără fir), pentru a presta

servicii performante de voce, video şi date. Publicaţia raportează că piaţa americană continuă

tranziţia, odată ce atât providerii wireless şi cei prin fir continuă să-şi dezvolte reţelele prin a

oferi servicii de pachet şi cele de viteză înaltă. Răspândirea fibrelor este principalul catalizator al

creşterii pieţei. Raportul prognozează o majorare pentru noile tehnologii broadband, aşa ca fibre,

satelit, wireless şi broadband prin liniile de electricitate care, fiind combinate, vor număra 11%

din abonaţi spre 2010. Către 2010, 87% din conexiunile Internet vor fi prin tehnologiile

broadband. Video broadband-ul este una din forţele ce stau în spatele expansiunii noilor tipuri de

fibre necesare pentru a menţine semnale de capacitate înaltă, care oferă providerilor a presta

servicii TV comparabile cu televiziunea prin cablu. Mai mult de 12 milioane mile de fibre au fost

desfăşurate în 2006, cu 9,1% mai mult decât în 2005, dintre care 10 milioane de mile au fost

desfăşurate de către companiile telefonice. Creşterea este aşteptată în VoIP, odată ce tehnologia

telefonică prin broadband este aşteptată să constituie 34% din liniile rezidenţiale americane până

în 2010 sau 25,5 milioane de abonaţi în comparaţie cu cei 9,5 milioane (10%) în 2006.

Majoritatea providerilor de telefonie prin cablu folosesc VoIP. La nivel global, Europa are cea

mare piaţă de telecomunicaţii, măsurând 1 trilion de dolari, iar piaţa americană este a doua cu

45

923 miliarde şi Asia/Pacific cu 715 miliarde. În total piaţa mondială a crescut cu 12,1% în 2006.

Orientul Mijlociu şi Africa sunt cu cea mai rapidă creştere, aceasta fiind extinsă cu 21,6%.

Către 2010, piaţa globală este aşteptată să atingă 4,3 trilioane de dolari în venituri. [129]

În ultima perioadă am asistat la o criză profundă a telecomunicaţiilor pe plan mondial.

Cauza principală a acesteia a reprezentat-o supraevaluarea potenţialului pieţei şi a ritmurilor de

implementare şi dezvoltare a noilor tehnologii. Datorită „valului de optimism” exagerat de la

sfârşitul anilor `90, operatorii de telecomunicaţii au demarat investiţii masive de dezvoltare a

reţelelor şi de înlocuire a tehnologiilor. Pentru realizarea acestora au apelat la credite sau la

împrumuturi pe piaţa de capital. La început, costul acestor împrumuturi era redus, deoarece

companiile de telecomunicaţii aveau un rating crescut. Cu timpul, datorită faptului că rezultatele

investiţiilor s-au lăsat aşteptate, costul împrumuturilor a devenit din ce în ce mai mare. În

următorii cinci ani companiile din Europa de Est ar putea să piardă până la 40% din venituri

odată ce consumatorii vor tinde să se schimbe la telefonia mobilă. (În Hong Kong acest lucru

deja s-a întâmplat în proporţii foarte mari). În Marea Britanie, majorarea rapidă a numărului de

reţele corporative cu baza IP şi creşterea transmisiei de date (broadband) înseamnă că VoIP ar

putea reprezenta până la 8% din volumul total de venituri ale pieţei pentru aceiaşi cinci ani.[114]

Problemele potenţiale sunt mai acute în ţările în curs de dezvoltare, unde infrastructura

telefoniei fixe ar putea să nu fie dezvoltată completamente, fiind lăsate să-şi dezvolte singure

serviciile de transmitere rapidă a datelor. Cu toate că infrastructura telefoniei mobile, evoluând, a

adus acestor ţări un acces mai mare la serviciile de telecomunicaţii, acestea nu sunt încă în stare

să susţină în mod eficient aşa aplicaţii ca accesul la Internet. Ţările dezvoltate, de asemenea, ar

putea întâmpina nişte greutăţi. Companiile acestea într-un fel au obligaţia serviciului universal

(USO): datoria de a oferi un serviciu accesibil pentru fiecare. Dacă operatorii pierd porţiuni mari

din traficul lor şi unii din cei mai profitabili consumatori, aceste obligaţii vor fi mai greu de

finanţat. Odată ce veniturile cad sub presiune, recuperabilitatea reţelelor fixe va scădea şi prin

urmare, şi investiţiile. Oamenii sunt tot mai mult înclinaţi să folosească telefonia mobilă în

schimbul celei fixe, în aşa măsură încât unii utilizatori îşi anulează definitiv serviciile telefoniei

fixe. În Europa, volumul traficului rezidenţial care s-a mutat de la liniile fixe către cele mobile

variază de la 6 la 50%. (vezi anexele 2, 3, 4, 5) Telefonia mobilă predomină în unele ţări

dezvoltate, deoarece nu este alternativă pentru acestea, telefonia respectivă având accesibilitate

modestă. Ca urmare, penetrarea telefoniei fixe s-a stopat: aceasta balansează sub 20% în

Malaysia, unde penetrarea telefoniei mobile a ajuns la 40% şi încă este în creştere. În multe ţări

din Africa, Asia, Europa Centrală şi de Est şi America Latină, numărul liniilor de telefonie fixă

este cu mult mai scăzut decât în Europa de Vest şi SUA.

Una din cele mai dezvoltate pieţe din lume este cea din ASIA, astfel cele mai

semnificative tendinţe sunt:

46

• Cheltuielile IT din Asia Pacific vor continua să crească, deşi vor avea loc schimbări

de la vânzarea softurilor şi hardware până la prestarea serviciilor şi soluţiilor. Aceasta va fi cea

mai dificilă vânzare din regiune, unde companiile mai mult plătesc pentru produs decât pentru

servicii, dar aceasta va fi facilitată de faptul că Asia a fost prinsă de un val puternic de

outsourcing în domeniul dat.

• Odată ce outsourcingul este în creştere, în special în India şi Filipine, se aşteaptă

concurenţa să ducă la scăderea preţurilor.

• Faptul că abonaţii telefoniei mobile şi ai altor servicii doresc tot mai multe jocuri şi

mesagerii, s-ar putea crea mari afaceri în acest domeniu.

• Comerţul mobil, precum şi tranzacţiile în Internet vor fi conduse la nivel global de

Asia, nu doar de către pieţe avansate ca Koreea, dar şi de cele inovaţionale din Filipine.

• Serviciile de date în telefonia mobilă se va dezvolta în paralel cu tehnologia 3G din

regiune, dar în mod ironic 3G nu este un catalizator direct, deoarece în multe pieţe din Asia este

folosită tehnologia existentă 2G şi 2.5G mai degrabă în baza preţului şi valorii, decât a unor

trăsături suplimentare.

• Spre deosebire de SUA, mediul reglementator va preveni operatorii de servicii VoIP

de a realiza un impact serios asupra pieţei consumatorilor pe termen scurt. În ce priveşte piaţa

întreprinderilor situaţia va fi alta, deoarece CTN vor investi în tehnologii care le permit utilizarea

VoIP pentru gestionarea costurilor de reţea.

• În Asia, serviciile de transmisiune a datelor (broadband) nu vor mai fi definite de

tehnologii de acces, tehnologiile cu fir şi fără fir fiind utilizate în mod simultan. [35, p.3]

Pieţele ICT din Asia Pacific se extind în proporţii mari. Conform Alianţei Mondiale a

Serviciilor Informatice şi Tehnologice, regiunea a cheltuit 650 mlrd. de dolari în 2004 pe

software, hardware, IT soluţii şi servicii comunicaţionale; astfel proiectându-se această cifră de

800 mlrd de dolari în 2007. Cheltuielile capitale pentru infrastructură vor fi restrânse pe termen scurt

sub presiunea acţionarilor. Aceste cheltuieli ar trebui măsurate pe termen lung prin investirea în

echipamentul de nouă generaţie. Vânzările de semiconductoare, după o creştere solidă în ultimii doi

ani, se vor stabiliza, odată ce cheltuielile globale pentru electronica destinată consumatorilor sunt

moderate, în particular în SUA. După o majorare de 38% în 2004, Asociaţia Industriei de

Semiconductoare prognozează o creştere a vânzărilor de chip-uri în Asia circa cu 2%. [35, p.8]

Astfel, compania americană IDC proiectează ca piaţa jocurilor electronice din Asia (cu

excepţia Japoniei) să crească de la 237 mil. de dolari în 2003 la 1,3 mlrd în 2008, ceea ce

reprezintă peste 40% din creşterea anuală. Koreea este, la moment, cea mai mare piaţă pentru

aceste servicii, generând 73% din venitul regional în ultimii ani. Însă China este în creştere şi în

2008 aceasta a deţinut 42% din cota regională. La fel ca în sfera broadband-ului, industria

jocurilor preferă multi-player, competiţii interactive (în comparaţie cu SUA, unde jocurile sunt

47

separate de alte servicii). Aceasta este un factor pozitiv, deoarece necesită o reţea mobilă, dar va

sugera încă soluţii de masă pentru piaţă, pentru a maximiza valoarea oferită consumatorilor.

Aceasta ar însemna că serviciile ar trebui să fie accesibilă abonaţilor tineri, ceea ce are

interferenţă cu planurile de preţ ale operatorilor mobili. În timp ce serviciile avansate

diminuează, seturile 3G sunt nişte produse „fierbinţi” pentru Asia, împreună cu smartphone-urile

şi alte utilităţi sofisticate. În lume, mai mult de un telefon din 3 este vândut în Asia. O mare parte

a acestora sunt vândute în pieţele cu venituri mici, dar aceasta nu este întotdeauna un indicator al

valorii scăzute a telefoanelor. Vânzările de telefoane în China se apropie de 100 mil. de dolari

anual; în mare parte 2/3 din acestea sunt compatibile pentru GPRS sau CDMA1x şi aproximativ

o treime au cameră instalată. Producătorii japonezi şi coreeni îşi plasează diviziuni de cercetare

şi dezvoltare în China nu doar pentru a susţine dezvoltarea lor globală, dar şi pentru a crea

modele pentru piaţa chineză care se maturizează rapid. Cel puţin, două firme japoneze – NTT

DoCoMo şi Matsushita – au stabilit laboratoare de dezvoltare 4G în Beijing, fiind printre mai

mulţii jucători care încearcă să definească specificaţiile telefoanelor pentru cerinţele firmelor

„China Unicom” şi „China Mobile”. În timp ce noua generaţie de telefonie mobilă îşi are

începutul în pieţele mature ale Asiei, ţările în curs de dezvoltare vor fi acelea care vor realiza

potenţialul din plin. Creşterea numărului de abonaţi ai telefoniei mobile în China este 5 milioane

lunar, iar în India – de un milion lunar. Chiar şi Indonesia cu Thailandul îşi cresc baza prin

aproximativ 250 mii de abonaţi lunar. [35, p.15]

Considerăm oportun efectuarea unei paralele între cele expuse mai sus şi afirmaţia

savanţilor M. Sakakibara & M.E. Porter în “Competing at Home to Win Abroad: Evidence

from Japanese Industry”, Review of Economics and Statistics 310, 318, 319 (May 2001): “Există

o legătură destul de puternică dintre fluctuaţia cotei de piaţă (o măsurare a gradului de rivalitate

internă) şi performanţa în comerţul exterior. Contrar unor viziuni populare, rezultatele studiilor

sugerează că competitivitatea japoneză se datorează competiţiei înalte pe piaţa internă, şi nu unor

înţelegeri de cartel sau intervenţiilor guvernului”.

Totodată, în unele ţări, utilizarea tehnologiilor moderne de telecomunicaţii, comparativ cu

ţările economic dezvoltate, ne prezintă decalaje enorme.

Astfel, în 2006 mai puţin de 5 din 100 africani a utilizat Internetul, comparativ cu o

medie de 1 din 2 în ţările G8. În ţările G8 sunt 474 milioane de utilizatori Internet, iar în ţările

non-G8 – 657 milioane. Ţările G8, cu o populaţie ce constituie 13% din totalul pe glob, au mai

mult de 40% din utilizatori Internet. Există foarte mari decalaje între lărgimea de bandă la nivel

internaţional. Danemarca este o ţară care are o lărgime de bandă de două ori mai mare decât toată

America Latină şi zona Caraibelor luate la un loc. Costul înalt pentru lărgimea de bandă este

deseori o constrângere majoră, pentru care ţările în curs de dezvoltare sunt nevoite să plătească

preţul întreg pentru a crea un link în ţările dezvoltate. Multe ţări au astăzi mai puţin de 10Mbps

48

din lărgimea de bandă internaţională, în timp ce în Belgia Internetul, la viteza de 9Mbps ADSL,

costă 60 euro pe lună. Astăzi sunt încă vreo 30 de ţări cu o penetrare a Internetului de mai puţin

de 1%. În ceea ce priveşte telefonia mobilă, 13% din populaţia lumii, care se află în ţările G8,

numără 28% din abonaţii globali de telefonie mobilă. În Africa sunt 26 milioane de linii fixe,

75% din care se găsesc în 6 din cele 55 de naţiuni africane. Africa are o medie de 3 linii per 100

oameni. [63]

Totodată, statistica internaţională demonstrează că din ce în ce mai multe persoane

utilizează tehnologiile moderne puse la dispoziţie de companiile din sectorul dat. Astfel,

serviciile de telefonie fixă sunt cifrate la 1270 milioane, abonaţi ai telefoniei mobile sunt 2685

milioane, utilizatori Internet – 1131 milioane.

În China, au fost supuşi sondajului peste 600 de muncitori care călătoresc în timpul

lucrului: taximetrişti, instalatori, agenţi de vânzare. S-a constatat că telefoanele mobile le oferă

acestor persoane economie de timp de vreo 6% şi un câştig de productivitate în valoare de 33

miliarde de dolari în 2005. O parte din acest câştig îi revine operatorului sub formă de taxe, iar

lucrătorul păstrează restul ca parte a surplusului obţinut în calitate de utilizator final. Promovând

utilizarea telefoniei mobile, regulatorii şi companiile pot amplifica atât asemenea câştiguri, cât şi

contribuţia care o are industria wireless pentru PIB. Cu toate că impactul wireless pentru PIB în

fiecare ţară (China, Filipine, India) a fost considerabil, diferenţele între acestea sunt corelate de

măsura penetrării: 2% din PIB în India, unde penetrarea este mai joasă; 5% – în China şi 7,5% –

în Filipine, unde este cea mai înaltă. Pentru India se prognozează că o creştere de 10% în

penetrare ar duce la un surplus de 2,3 mlrd. de dolari utilizatorului final şi 6,2 mlrd. de dolari

operatorului. [70]

Reţelele mobile şi cele wireless tind să întâmpine tot mai puţină reglementare statală

decât cele din telefonia fixă. Asimetria se datorează faptului că reţinerea puterii reţelelor fixe au

permis companiilor de telefonie mobilă să se dezvolte în fazele primare ale apariţiei acestora.

Însă astăzi mulţi operatori de telefonie mobilă îi depăşesc pe cei din telefonia fixă prin numărul

de abonaţi şi venituri, iar regulatorii ar trebui să-şi revizuiască atitudinea faţă de telefonia fixă. În

linii generale, aceştia au trei opţiuni:

1. De a susţine reţelele fixe. Regulatorii ar putea trata liniile fixe ca un bun public,

similar cu drumurile sau căile ferate şi să subvenţioneze accesul la reţea. Ei ar mai putea să

separe distribuţia şi unele părţi ale infrastructurii, dar menţinând un oarecare nivel de competiţie

între operatorii de telefonie fixă şi mobilă.

2. De a fi în întregime wireless (conexiune fără fir). Regulatorii ar putea abandona

reţeaua fixă şi să se bazeze doar pe tehnologiile mobile, pentru a asigura un acces larg de voce şi

date. Această abordare ar putea fi de bază în multe ţări în curs de dezvoltare. Aceasta ar însemna

că operatorii mobili să fie reglementaţi în aceeaşi măsură ca şi cei de telefonie fixă, pentru a

49

asigura răspândirea telefoniei mobile la preţuri accesibile. Însă această abordare nu ar rezolva

problema livrării telecomunicaţiilor de viteză înaltă, care sunt mai uşor realizabile prin reţeaua

fixă.

3. De a lăsa piaţa să decidă. În final, regulatorii ar putea nivela terenul „de joacă” pentru

operatorii de telefonie fixă şi mobilă. În multe ţări, liniile fixe au o flexibilitate redusă a preţului

şi operatorii mobili le plătesc acestora sume mici pentru a utiliza reţeaua respectivă. Regulatorii

ar putea chiar obliga companiile de telefonie mobilă să permită altora utilizarea reţelei lor. [114]

Peisajul din industria telecomunicaţiilor pentru operatorii din domeniu s-a schimbat

foarte mult. Întâmpinând colapsul veniturilor în telefonia fixă, scăderea creşterii în telefonia

mobilă, competiţia înaltă şi necesitatea de noi consumatori, companiile au ajuns să caute noi

surse de dezvoltare. Ele caută aceste surse în multi-play sau convergenţa serviciilor care, în

opinia lor, le va păstra competitivitatea şi baza de consumatori, investind în tehnologii şi

converegenţe de servicii. [36, p.1] Categorii de KPI (key performance indicators) le constituie:

1. Măsurile venitului: venit mediu per abonat, venituri din voce (voice revenues),

venituri din Internet, venitul mediu pe minut, venitul mediu per linie, venituri din servicii, date

de ARPU.

2. Măsurile operaţionale: cota de piaţă, mixul de consumatori, penetrarea emisiei de

date, rata agitaţiei (churn rate), rata conexiunii (bundle rate), abonaţii IPTV, penetrarea VoIP,

elasticitatea preţului, SAC, penetrarea telefoniei mobile, mixul produselor, volumele traficului de

voce, retenţia consumatorilor.

3. Alte măsuri: costul controlului, reglementarea, dividendele, denumirea brand-ului,

acţiunile corporative(M&A, investiţii), convergenţa strategiei. [36, p.1]

Marc Chaya, lider al Global Telecom Market: ,,Tehnologia, concurenţa şi reglementarea

duc la apariţia unui nou model de business, unde vocea, conţinutul, aplicaţiile şi datele vor fi

părţi ale unei singure oferte. Indicatorii de performanţă vor trebui să reflecte acest lucru în primul

rând”. [36, p.3] Richard Adison, vicepreşedinte Global Telecom Sector: ,,Creşterea ofertelor

multi-play vor face unele elemente ale KPI mai puţin relevante şi în unele cazuri, imposibil de

extras”. [36, p.2] (tabelul 3).

Astfel, în continuare prezentăm unele viziuni ale experţilor în domeniul

telecomunicaţiilor, ce ţin de problematica şi rolul ramurii de telecomunicaţii pe plan mondial.

William Archer, preşedintele AT&T regional, a evidenţiat priorităţile marilor

întreprinderi: atingerea costului total al proprietăţii mai scăzut, productivitatea mai mare, mai

mare percepţie faţă de consumatori, un management al aprovizionării mai bun, previziunea

performanţei aplicaţiilor şi securitatea operaţională. [4, p.13] Din punctul de vedere al AT&T,

corporaţiile multinaţionale vor avea nevoie de un mai mare outsourcing al gestiunii reţelelor şi

aplicaţiilor către alţi provideri globali, pentru a beneficia de economiile la scară ale acestora,

50

astfel ca să se poată obţine o recuperabilitate mai bună a investiţiilor tehnologice. Procesele de

business sunt strâns legate între ele în cadrul întreprinderii, în timp ce furnizorii şi consumatorii

tind spre aplicaţiile care, de regulă, sunt distribuite pe tot globul. Există un decalaj al abilităţilor

de management al reţelelor în cadrul pieţei CTN, pe care providerii globali îl pot suplini”.

Tabelul 3 KPI convergente

Noi tipuri de KPI Exemple de companii ce le utilizează Penetrarea VoIP KPN, France Telecom, Telcom Italia Mobile

(TIM), Sprint-Nextel, KT Acoperirea ADSL KPN, France Telecom, TIM, Telkom S.A.,

Tiscali, Telefonica LLU(local loop unbandling) Carphone Warehouse, TIM, BT, KPN,

TeliaSonera, Telefonica Numărul consumatorilor de date China Mobile, Verizon, AT&T Numărul abonaţilor 3G Vodafone, SingTel, Telstra, Sprint-Nextel,

Softbank, Telefonica Venit mediu per abonat al serviciilor de date Verizon, AT&T, Sprint-Nextel, Telefonica,

Belgacom, Telstra, LG Telecom, KDDI Datele ca procentaj din venitul serviciilor Deutsche Telecom, Airtel, China Mobile,

SingTel, Verizon Sursa: [36, p.21]

Aducerea unor servicii inovative şi profitabile vor necesita gândire pe termen lung şi

investiţii mari. Din punctul de vedere al lui Claudio Carelli, ,,persoanele greşite” sunt

responsabile de luarea unei astfel de concepţie. Directorul Eurescom, ce organizează programe în

colaborare de cercetare-dezvoltare în telecomunicaţii, a spus: ,,Douăzeci de ani în urmă, inginerii

de telecomunicaţii erau responsabili, zece ani în urmă erau persoanele din marketing şi cinci ani

în urmă erau regulatorii. Astăzi? Sunt oamenii din finanţe”. [4, p.8]

Juan Carlos Alfonso (partener KPMG Spania) menţionează: ,,Profitabilitatea pe piaţa

telecomunicaţiilor şi IT este direct legată de oferirea unor noi soluţii care ar putea aduce un profit

sau avantaj competitiv consumatorilor. Companiile trebuie să conceapă outsourcing-ul serviciilor

IT la nivel global ca fiind o funcţie integrală în secolul XXI pentru domeniul telecomunicaţiilor.

Separarea dintre providerii de telefonie fixă şi mobilă nu trebuie să continue ca o scuză de a nu

presta servicii eficiente atât din perspectiva costului, cât şi a tehnologiei”.

Jeffrey A. Citron, director Vonage: [182] În timp de zece ani vasta majoritate a

consumatorilor vor utiliza unele forme ale VoIP (Voice-Over-Internet Protocol). Soarta

operatorilor de telefonie fixă este la discreţia lor. Unii vor naviga cu succes în acest domeniu

nou, iar alţii nu. Navigarea cu ,,succes” va include nu doar dezvoltarea unor servicii inovative de

transmisie a datelor (inclusiv de voce), dar şi un management cu costuri eficiente ale afacerilor în

domeniul PTSN (Public Telephone Switched Network), aflat în declin.

Compania Swisscom, sub presiunea unei concurenţe din partea operatorilor prin cablu,

consideră că un mod util de revigorare a afacerii sale este acceptarea ,,jocului

51

triplu”(video/multimedia, voce şi acces Internet la viteză înaltă). [179]

La nivel internaţional, companiile ce utilizează ICT (information and communication

technologies) cresc mai repede, investesc mai mult şi sunt mai productive şi mai profitabile decât

altele. (tabelul 4). De exemplu, creşterea vânzărilor este cu 3,4% mai mare şi valoarea adăugată

per angajat este cu 3400$ mai mult în firmele din ţările în curs de dezvoltare, care utilizează e-

mailul pentru a comunica cu furnizorii şi consumatorii.

Tabelul 4 Efectul utilizării ICT asupra performanţei întreprinderilor în ţările în curs de dezvoltare

Indicatorul Întreprinderile ce nu folosesc ICT

Întreprinderile ce folosesc ICT

Diferenţa

Creşterea vânzărilor (%)

0.4 3.8 3.4

Creşterea nivelului de angajare(%)

4.5 5.6 1.2

Profitabilitatea (%) 4.2 9.3 5.1 Rata de investire Nu-i valabil Nu-i valabil 2.5 Rata de reinvestire Nu-i valabil Nu-i valabil 6 Productivitatea muncii ($ per angajat)

5288 8712 3423

Productivitatea totală a factorilor (%)

78.2 79.2 1

Sursa: [145, p.5]

Profiturile sunt mai considerabile în firmele ce utilizează ICT. Internetul poate fi foarte

valoros pentru firmele din ţările în curs de dezvoltare, deoarece oferă oportunităţi de conectare la

pieţe şi de participare la comerţ, intern şi străin. Un sondaj recent, realizat în 56 ţări dezvoltate şi

în curs de dezvoltare, a găsit o relaţie semnificativă dintre accesul la Internet şi creşterea

comerţului - cu beneficii mai mari pentru ţările în curs de dezvoltare ce au legături comerciale

slabe. [59, p.4]

Tabelul 5 Populaţia, PIB şi accesul la telefonie şi Internet în ţările în curs de dezvoltare pentru

perioada 1980-2005

Indicator 1980 1990 2000 2005 (proiectat)

Populaţia (mlrd) 3.6 4.4 5.1 5.4 PIB (mlrd $) 3.1 4.2 5.9 7.5 Total telefoane (per 1000 oameni)

14 27 129 393

Telefoane fixe (per 1000 oameni)

14 27 83 135

Telefoane mobile (per 1000 oameni)

Nu-i valabil Nu-i valabil 46 258

Utilizatori Internet (per 1000 oameni)

Nu-i valabil Nu-i valabil 15 67

Sursa: [145, p.5]

52

Clarke şi Wallsten (2004), într-un studiu al 27 de ţări cu venituri mari şi 66 de ţări în curs

de dezvoltare, au descoperit că majorarea utilizatorilor numărului de Internet cu 1% duce la

creşterea exportului cu 4,3% şi a exporturilor din ţările în curs de dezvoltare faţă de cele

dezvoltate cu 3,8%. Freund şi Weinhold (2004), într-un studiu 56 de ţări dezvoltate şi în curs de

dezvoltare au găsit o legătură semnificativă dintre accesul la Internet şi dezvoltarea comerţului.

În mod specific ei au constatat că ţările în curs de dezvoltare, care au cele mai slabe relaţii

comerciale, beneficiază cel mai mult de pe urma utilizării Internetului. [59, p.57]

Utilizarea ICT este strâns corelată de nivelul veniturilor. Ţările cu un nivel înalt de

utilizare a ICT (unde 60-90% din firme folosesc e-mail sau web site) au un în medie un PIB per

capita de 12500 dolari. Primii 10 cei mai mari utilizatori de e-mail şi web site pentru

interacţiunea cu clienţii sunt ţările aflate în tranziţie din Europa Centrală şi de Est. [59, p.60]

În baza acordurilor internaţionale, inclusiv a celui din Declaraţia Mileniumului, au fost

propuse nişte scopuri indicative ce ar contribui la creşterea conectivităţii şi accesului la ICT, care

trebuie atinse până în 2015. Aceste obiective pot fi luate în consideraţie, la nivel naţional, în

funcţii de circumstanţele locale. Printre aceste obiective se numără:

• Conectarea satelor la ICT.

• Conectarea universităţilor, colegiilor, şcolilor la ICT.

• Conectarea centrelor ştiinţifice de cercetare la ICT.

• Conectarea bibliotecilor, centrelor culturale, muzeelor, oficiilor poştale şi arhivelor la

ICT.

• Conectarea spitalelor şi centrelor de sănătate.

• Conectarea departamentelor guvernamentale centrale şi locale, precum şi stabilirea

web site-urilor pentru acestea.

• Adaptarea programelor de studii din şcoli la noile cerinţe ale Societăţii Informaţionale.

• Asigurarea accesului populaţiei la servicii de televiziune şi radio.

• Încurajarea utilizării tuturor limbilor în Internet.

• Asigurarea că mai mult de jumătate din populaţia lumii are acces la ICT.

Spre exemplu, „World Summit on the Information Society” menţionează că la momentul

actual radio-emisia terestră acoperă 95% din populaţia lumii, iar emisia televizată – 85%. [146]

Menţionând trendurile pozitive, este necesar a analiza şi unele crize ce au avut loc în

domeniul telecomunicaţiilor.

Astfel, operatorii din domeniul telefoniei fixe nu au fost ocoliţi de criza financiară. De

exemplu, companii puternice precum „Deutsche Telekom” şi „France Telecom” au acumulat

datorii imense de aproximativ 60 miliarde USD fiecare. De asemenea, multe alte companii au

fost nevoite să-şi reducă investiţiile, să facă concedieri masive sau au dat faliment. În plus, se

pare că telefonia fixă a intrat în faza de declin a ciclului de viaţă. Atât în Europa, cât şi în SUA

53

numărul utilizatorilor acestor servicii şi veniturile operatorilor de telefonie fixă au rămas

constante sau sunt în declin. Criza mondială a telecomunicaţiilor a avut implicaţii majore asupra

pieţelor din Europa Centrală şi de Est. Sunt afectaţi cu precădere operatorii de telefonie fixă,

bazaţi pe tehnologia clasică. Aceştia trebuie să facă faţă concurenţei tot mai acerbe din partea

operatorilor de telefonie mobilă. În competiţia respectivă, telefonia fixă este defavorizată datorită

faptului că are o piaţă potenţială mai redusă şi necesită investiţii mai mari per utilizator. În plus,

mulţi dintre operatorii de telefonie fixă au tehnologie uzată, care conduce la costuri de operare

majorate.

Mai mult, în cazul operatorilor naţionali de telefonie fixă apare o serie de restricţii din

partea autorităţilor naţionale de reglementare în sensul menţinerii la un nivel scăzut al tarifelor.

Toate acestea, suprapuse peste criza generalizată din domeniu, au condus la reducerea interesului

marilor operatori de telecomunicaţii pentru participarea la privatizarea companiilor de stat de

telefonie fixă din Europa Centrală şi de Est. Astfel, guvernele din unele ţări precum Bulgaria,

Grecia, Turcia, Cehia şi Moldova au eşuat în încercarea de a găsi un investitor strategic pentru

operatorii naţionali de telefonie fixă. În ţări precum Ungaria şi Cehia, penetrarea telefoniei fixe la

nivelul populaţiei a rămas sub 40%, deşi s-au alocat sume importante pentru modernizarea şi

extinderea reţelelor. În Polonia, societatea „Eletrim” a intrat în incapacitate de plăţi, fiind primul

faliment al unui operator de telefonie fixă din Europa Centrală şi de Est. De altfel, conform

previziunilor specialiştilor, se consideră că operatorii de telefonie fixă clasică sunt sortiţi

falimentului, dacă nu realizează schimbări tehnologice majore care să eficientizeze activitatea şi

nu diversifică serviciile în sensul dezvoltării transmisiilor de date şi imagini de mare viteză,

astfel încât să aducă un aport important la dezvoltarea societăţii informaţionale.

În ţările cu pieţe dezvoltate din Europa de Vest şi Statele Unite, operatorii au fost loviţi

de o serie de factori ce intensifică concurenţa. Nivelul înalt de penetrare a telefoniei mobile a

redus scopul de a obţine avantaj din servicii tradiţionale de voce, iar serviciile de date au un

impact mai însemnat. În acelaşi timp, substituţia telefoniei fixe de către cea mobilă a început să

cauzeze declin în venituri pentru aceştia, iar creşterea transmisiei de date, încurajată de LLU, a

deschis noi pericole pentru VoIP. La baza multor afaceri din ultimii ani a stat consolidarea

poziţiilor pe piaţa internă. Astfel, în 2005, 23% din afacerile din Europa erau clasate drept

consolidare, deşi acest procent a scăzut în 2006 cu 13%. [33, p.14] În acest context, Marcel

Smits, director financiar al KPN a relatat: ,,Două lucruri fundamentale se întâmplă acum în

industrie. Primul, costul lărgimii de bandă este în scădere. De exemplu, cumpărăm echipament

HSDPA la un preţ de patru ori mai mic decât cu doi ani în urmă, iar echipamentul oferă de patru

ori mai mult lărgime de undă. Astfel, în doi ani preţul lărgimii de undă a scăzut convenţional de

16 ori. În trecut bariera consta în faptul că pentru a construi o reţea era nevoie de investiţii foarte

mari. Industria noastră devine mai ieftină din punctul de vedere al capitalului investit şi astfel

54

creşte accesul pentru noi participanţi”. [33, p.39]

America Latină se diferenţiază, faţă de celelalte regiuni, prin faptul că tehnologiile bazate

pe undele radio în bandă îngustă au o dezvoltare rapidă. De asemenea, sunt menţionate şi

tehnologiile de telecomunicaţii bazate pe cablu TV. Acestea, însă, au un grad de penetrare redus.

În prezent, se pare că asistăm la intrarea intr-o nouă fază de dezvoltare a

telecomunicaţiilor. Cererea pentru serviciile de telecomunicaţii în bandă largă a cunoscut o

dezvoltare din ce în ce mai mare, obligând operatorii să se orienteze spre tehnologiile care oferă

viteze de transfer a informaţiilor tot mai mari. De asemenea, guvernele multor state au început să

conştientizeze necesitatea şi importanţa dezvoltării unei ramuri de telecomunicaţii moderne, care

să permită transferul rapid al informaţiilor sub diferite forme (date, imagini, sunet). Toate acestea

permit operatorilor să se capitalizeze şi să obţină o valoare adăugată sporită ca urmare a

introducerii unor aplicaţii noi.

Europa Centrală şi de Est înregistrează un decalaj important faţă de America de Nord,

Europa de Vest şi Asia de SE în ceea ce priveşte penetrarea tehnologiilor de telecomunicaţii fixe

în bandă largă la nivelul utilizatorilor. Considerăm că principala cauză care a dus la această

situaţie este liberalizarea târzie a pieţei de telecomunicaţii din aceste ţări. La aceasta se mai

adaugă nivelul redus de trai al populaţiei şi lipsa unor strategii guvernamentale coerente, care să

impulsioneze dezvoltarea telecomunicaţiilor.

Cea mai bună situaţie din punctul de vedere al gradului de penetrare a tehnologiilor atât

în bandă îngustă, cât şi în bandă largă o are SUA. Deşi în anii 1998-1999 Europa de Vest stătea

mai bine decât SUA în ceea ce priveşte penetrarea tehnologiilor în bandă largă, începând cu anul

2000 situaţia s-a inversat. De altfel, Consiliul Europei a recunoscut faptul că SUA a luat un uşor

avans în ceea ce priveşte dezvoltarea telecomunicaţiilor şi a societăţii informaţionale în general.

Acest lucru se reflectă şi asupra nivelului productivităţii din cele două regiuni. Pentru

reducerea acestui decalaj au fost adoptate planurile de acţiune „eEurope” şi „eEurope 2005”. Cu

toate acestea, la nivelul anului 2004, dezvoltarea tehnologiilor în bandă largă la nivelul Uniunii

Europene dinaintea ultimului val de aderare, se afla sub nivelul prognozat în studiul realizat de

Pyramid Research. Se prognozase un grad de penetrare de 8,72 şi s-a înregistrat 7,61 la data de 1

iulie 2004. La nivelul Uniunii Europene vor mai exista întârzieri în ceea ce priveşte alinierea la

noile tendinţe datorită faptului că ţările care au aderat şi vor adera pe parcursul acestei perioade,

sunt rămase mult în urmă în comparaţie cu ţările din Europa de Vest. De altfel, Europa Centrală

şi de Est înregistrează cel mai scăzut nivel de penetrare a tehnologiilor în bandă largă. În studiul

respectiv se preconizase că la nivelul anului 2007 Europa Centrală şi de Est va depăşi America

Latină în ceea ce priveşte gradul de penetrare a tehnologiilor în bandă largă la nivelul populaţiei.

Un ritm rapid de dezvoltare a telecomunicaţiilor fixe atât în bandă îngustă, cât şi în bandă

largă se poate observa în Asia. Pentru această analiză au fost luate în calcul următoarele ţări:

55

China, Hongkong, India, Indonezia, Japonia, Koreea de Sud, Malaysia, Filipine, Singapore,

Taiwan, Thailanda şi Vietnam. La nivelul anului 2001, regiunea respectivă avea cel mai scăzut

grad de penetrare a tehnologiilor în bandă îngustă. Dar în 2007 s-a estimat, însă, că s-a depăşit

America Latină din acest punct de vedere. Deşi este zona care concentrează peste jumătate din

populaţia globului, gradul de penetrare a tehnologiilor în bandă largă este relativ ridicat,

plasându-se după SUA şi Europa de Vest.

Din analizele prezentate pe parcursul acestei lucrări se poate concluziona că există

diferenţe importante în ceea ce priveşte tehnologiile în bandă îngustă şi în bandă largă, utilizate

în diferitele regiuni geografice ale lumii. Privind telecomunicaţiile mobile, ritmul de creştere a

tehnologiilor de generaţia a treia este foarte mare, ceea ce semnifică orientarea preferinţelor

clienţilor către lărgimi de bandă sporite, care oferă posibilitatea apariţiei şi dezvoltării unor

aplicaţii noi cu beneficii substanţiale pentru utilizatori. Cu toate acestea, principalul beneficiar al

creşterii pieţei telecomunicaţiilor mobile rămâne tehnologia GSM. Se poate, totuşi, concluziona

că tendinţa în ce priveşte dezvoltarea telecomunicaţiilor mobile este de trecere la tehnologia din

generaţia a treia (3G). Într-o serie de ţări din Asia de Sud-Est se vorbeşte tot mai mult de

implementarea tehnologiei 4G. Această tehnologie va permite atingerea unor viteze de

descărcare a datelor de până la 100 Mb/s şi de trimitere de până la 20 Mb/s.

2.2. Piaţa telecomunicaţiilor din Republica Moldova În ultimul deceniu, în R. Moldova, ramura de telecomunicaţii a înregistrat, la fel ca şi pe plan

mondial, o creştere ascendentă. Telecomunicaţiile au reprezentat unul dintre cele mai dinamice

sectoare ale economiei naţionale. Prin activitatea lor, telecomunicaţiile contribuie, în mare măsură, la

extinderea şi consolidarea legaturilor economice şi sociale dintre regiunile ţării, precum şi la

dezvoltarea relaţiilor cu alte ţări care, în final, contribuie direct şi indirect la creşterea economică.

Liberalizarea din ultimii ani a pieţei serviciilor de telecomunicaţii şi informatică s-a

soldat cu efecte benefice, astfel şi în 2007 această ramură a fost una dintre cele mai dinamice din

economia naţională. În această perioadă, pe toate segmentele pieţei respective s-au stabilit

tendinţe stabile de creştere. Conform datelor prezentate la Agenţia Naţională pentru

Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei [99] de către furnizorii de

servicii, în 2007, cifra de afaceri consolidată pe această piaţă a atins nivelul de 5,4 mlrd. lei, în

creştere cu 20,2% faţă de 2006. (figura 9)

Ponderea sectorului de tehnologii informaţionale şi comunicaţii (TIC) în produsul intern

brut (PIB), a sporit faţă de anul 2005 cu 0,4 puncte procentuale şi, conform calculelor, a

constituit circa 10,12%. Ponderea foarte mare a ramurii ne vorbeşte, în primul rând, despre

succesele relative ale sectorului dar şi ne transmite mesaje alarmante despre economia naţională

în ansamblu. Spre exemplu, în SUA, nivelul de dezvoltare a sectorului TIC la toate

56

compartimentele este net superior celui moldovenesc, dar deţine doar 3% din PIB, iar în Uniunea

Europeana se ridică la 5,3%. Putem dar trage concluzia despre nivelul general de dezvoltare a

economiei ţării.

Figura 9. Dinamica pieţei serviciilor de telecomunicaţii şi informatică, mil. lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Comparând dinamica PIB-ului, agriculturii, industriei şi sectorului TIC în ultima perioadă

de timp, atestăm o stabilă depăşire a ritmului de creştere a rezultatelor din sectorul cercetat faţă

de creşterea totală a activităţii economice. Drept consecinţă, numai în decurs de cinci ani s-a

dublat ponderea sectorului TIC în PIB. (tabelul 6) Asemenea schimbări radicale nu sunt

caracteristice nici pentru unul din celelalte sectoare ale economiei.

Tabelul 6 Dinamica PIB, TIC , agricultură şi industrie (în preţuri curente)

Indicatori 2002 2003 2004 2005 2006 2007 PIB, mil. lei 22556 27619 32032 37652 44069 53354 Creşterea reală a PIB,% 107,8 106,6 107,4 107,5 104,0 103.0 TIC, mil. lei 1391 1840 2659 3639 4495 5401 Creşterea TIC, % 129 132,2 144,5 136,9 123,5 120,2 Ponderea TIC în PIB,% 6,2 6,7 8,3 9,7 10.2 10.12 Agricultura 9474 10354 11819 12688 13734 12550 Creşterea agriculturii,% 109,6 109,3 114,2 107,5 108,2 91,4 Industrie 12641,1 15963,1 17591,1 20770,2 22370,7 26186,8 Creşterea industriei,% 121,1 126,5 110,2 118,1 107,7 117,1

Sursa: elaborat de autor Vom remarca că real (cantitativ) volumul serviciilor prestate de către sectorul dat este

mai mare decât cel reflectat de dinamica cifrei de afaceri. Aceasta se întâmplă datorită faptului că

preţurile pentru o bună parte din gama serviciilor acordate s-au modificat în direcţia de

diminuare (tel. mobilă). Creşterea reală (preţuri comparabile) pentru agricultură şi industrie în

această perioadă este net inferioară, pentru unii ani fiind chiar negativă. (figura 10)

Creşterea ramurii de telecomunicaţii se datorează atât factorilor de natură cantitativă, cât

şi de natură calitativă, cum ar fi sporirea numărului furnizorilor şi utilizatorilor de servicii,

1 391

1 840

2 659

3 639

4 495

5401

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Dinamica pieţii serviciilor de telecomunicaţii şi informatică

57

diversificarea ofertelor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, implementarea noilor tehnologii de

furnizare a acestora, în special a celor de telefonie mobilă de acces la Internet în bandă largă.

90

95

100

105

110

115

120

125

130

135

140

145

2002 2003 2004 2005 2006 2007

%

pibtelecomunicaţiiagriculturaindustia

1391

6,20%

22556

1840

6,70%

27619

2659

8,30%

32032

3639

9,70%

37652

4495

10,20%

44069

5401

10,10%

53354

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

2002 2003 2004 2005 2006 2007

pibtic

Figura 10. Dinamica principalelor ramuri ale economiei. Ponderea valorii adăugate

brute a sectorului TIC în volumul PIB, %/mil. lei Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelului 6 Astfel, la începutul anului 2008, numărul companiilor ce funcţionau în industria

tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor s-a ridicat la aproximativ 1200, ceea ce constituie

0,8% din numărul total al agenţilor economici din ţară. Majoritatea companiilor activează în

sectorul servicii IT şi audiovizual, întrucât accesul în acest domeniu este mai lejer din punct de

vedere financiar şi organizaţional. [99]

Trebuie de menţionat nivelul înalt de concentrare a activităţii din ramura de

telecomunicaţii. Astfel, circa 90 la sută din activitatea ramurii este realizată în cadrul a trei agenţi

economici, ceea ce ne permite să vorbim despre existenţa companiilor cu situaţie dominantă pe

piaţă.

Potenţialul enorm de care dispune această ramură este atractiv pentru investitorii străini.

În aşa mod, telefonia mobilă rămâne şi în 2007 monopol al investitorilor străini, iar în domeniul

IT circa 70 de agenţi, adică majoritatea constituie întreprinderi mixte şi cu capital străin. Prezenţa

masivă a capitalul străin este atestată şi în segmentul televiziunii prin cablu.

Analizând dinamica structurii cifrei de afaceri a ramurii, observăm fenomenul în care

telefonia fixă cedează în mod stabil în favoarea telefoniei mobile şi celorlalte sectoare ale

ramurii. Graţie ritmului înalt de creştere a telefoniei mobile, structura ramurii de telecomunicaţii s-a

modificat în aşa fel, încât pentru prima dată se atestă întâietatea sectorului de telefonie mobilă în

cadrul ramurii.

Ca urmare a acestei evoluţii, structura ramurii, în 2007, faţă de 2005, s-a modificat după

cum urmează:

• telefonia mobilă + 8,13p.p

• telefonia fixă - 6,57p.p

• transportul dat +0,6p.p.

• serviciile audiovizuale +0,34p.p

• alte servicii +0,62p.p

58

În opinia experţilor, cedarea poziţiilor de piaţă, deţinute anterior de sectorul telefonie

fixă, constituie un fenomen firesc, întrucât această piaţă este una matură şi s-a apropiat de etapa

de saturaţie. În schimb, celelalte pieţe, în special cea a serviciilor de telefonie mobilă, se află la o

etapă de creştere rapidă.

Figura 11. Dinamica structurii pieţei de telecomunicaţii, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Schimbările modeste ale poziţiilor altor sectoare în structura pieţei de telecomunicaţii se

explica prin pondera lor mică, deşi ritmurile de creştere sunt înalte, iar valoarea absolută a

majorării este semnificativă.

În anul 2007, pe piaţa sectorului de telefonie fixă, datorită schimbării principiilor de

evidenţă, au mai apărut o serie de operatori, astfel că numărul lor total se ridică la 14 faţă 9

titulari de licenţă, autorizaţi să presteze asemenea servicii în 2006. Principalul actor pe această

piaţă a continuat să fie operatorul istoric SA „Moldtelecom”, care este deţinător şi al unei licenţe

individuale pentru prestarea serviciilor de telefonie fixă interurbană şi internaţională. Astfel,

acesta deţine întâietatea după ambii indicatori: cifra de afaceri şi numărul de utilizatori.

Tabelul 7 Structura parţială a pieţei serviciilor de telefonie fixă în funcţie de cifra de afaceri şi

numărul de utilizatori, %

Sursa: sistematizat de autor conform datelor [99, 100] Valoarea cifrei de afaceri a operatorilor din sectorul telefonie fixă a sporit în 2007 faţă de

cea înregistrată în 2005 – 25,65%. De menţionat că sporul din 2007 este inferior atât după

valoarea absolută, cât şi relativă celui înregistrat în 2006. Astfel, pentru ultimul an, indicele de

Cifră de afaceri Număr de utilizatori Operatori telefonie fixă 2005 2006 2007 2005 2006 2007

SA „Moldtelecom” 99,582 % 97,449 % 96,974% 99,414 % 98,636% 97,89% ÎS „Calea Ferată din Moldova”

0,051 % 0,022 % 0,020% 0,570 % 0,434 % 0,32%

SRL „Arax-Impex” 0,345 % 0,721 % 1,303% 0,005 % 0,277 % 0,62% SRL „Sicres” 0,004 % 0,074 % 0,972% 0,002 % 0,301 % 0,58% SA „Riscom” 0,018 % 0,044 % 0,038% 0,009 % 0,241 % 0,19%

51,56%

37,44%

3,59%2,50%

4,91%

47,43%

41,95%

4,36%1,97%4,29%

43,43%

44,01%

4,19%2,84%

5,53%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2005 2006 2007

Alte serviciiServicii TV prin cabluServicii de acces la internetServicii de telefonie mobilaServicii de telefonie fixa

59

creştere a scăzut până la 10,03 % faţă de 13,65 la sută în 2006.

Cifra de afaceri a operatorilor alternativi de telefonie fixă a crescut în decurs de 2 ani de

peste 9 ori şi a atins în 2007 valoarea de 70,76 mil. lei, ceea ce constituie circa 3% din cifra

consolidată a sectorului. Majorarea activităţii operatorilor alternativi în ultimul an cu 30%, de

asemenea, este inferioară celei din perioada precedentă care a fost la nivelul de 69%.

Comparând ritmurile de dezvoltare ale operatorilor alternativi cu ale „Moldtelecom”-ului

observăm ca acestea sunt superioare. Considerăm că indicatorii înregistraţi de operatorii

alternativi de telefonie fixă locală sunt un rezultat firesc al politicilor flexibile promovate de ei la

capitolul aplicarea tehnologiilor moderne şi diversificarea serviciilor furnizate abonaţilor săi.

Întrucât ponderea operatorilor alternativi continuă a fi foarte mică, trendul operatorului

istoric repetă, practic, trendul întregului sector al telefoniei fixe. Astfel, în ultimii doi ani

creşterea totală a vânzărilor operatorului de bază a fost de 25,04%, în 2007, ritmul de creştere

având un nivel scăzut celui precedent: 9,5% faţă de 11,2% în 2006.

1188

480

1474

761

7,8

0,42%

1876

077

54,4

2,55%

2132

280

70,76

3,02%

2346

000

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

2003 2004 2005 2006 2007

total

operatori alternativi

Figura 12. Dinamica pieţei de telefonie fixă după cifra de afaceri, mii lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Analizând structura cifrei de afaceri în dinamică, se observă şi o careva modificare a

acesteia. În 2007 a avut loc un fenomen neaşteptat – contrar tendinţei de diminuare stabilite în

ultimii trei ani, s-a înregistrat o majorare cu aproape 5p.p. a veniturilor obţinute din convorbirile

internaţionale, care în total au constituit practic 50 la sută din totalul cifrei de afaceri. Pe locul

doi, cu 17,3%, rămân în continuare veniturile provenite din convorbirile cu reţelele GSM, iar pe

locul trei, cu 7,5% – veniturile obţinute din serviciile de apeluri interurbane.

Pentru perioada precedentă, modificarea structurii cifrei de afaceri era condiţionată de

dezvoltarea mai rapidă a telefoniei internaţionale prin protocolul IT, serviciu la care preţurile

sunt mai mici decât la telefonia tradiţională. (vezi şi anexa 6) Schimbarea recenta a vectorului

60

poate fi explicata prin numărul mare de cetăţeni plecaţi peste hotare de provenienţă rurală, care

preferă telefonia tradiţională, deoarece răspândirea Internet-ului în mediul rural este redusă şi

calitatea serviciului prin protocol IP este sub nivelul acceptabil de calitate. De asemenea,

modificarea structurii veniturilor este condiţionată de extinderea sectorului telefoniei mobile,

care implică într-o anumită măsură şi sporirea apelurilor spre această reţea din partea telefoniei

fixe.

Apreciind indicatorii de eficienţă a activităţii, atestăm o majorarea a indicatorului venitul

mediu lunar per abonat (ARPU). Comparativ cu perioada precedentă valoarea şi ritmul de

creştere a înregistrat parametri mai inferiori. Astfel, pentru 2007, ARPU în medie a constituit

186,4 lei, adică cu 2,14 % mai mult decât în 2006. Această majorare se datorează, în fond,

creşterii numărului de utilizatori finali la operatorii alternativi, la care acest indicator este de

circa 2,5 ori mai mare decât la operatorul istoric şi sporirea traficului de comunicaţii

internaţionale ce generează venituri sporite.

131,1

149,3

175240,2

175,2

179,6468,8

182,5

180,5471,2

186,4

0 100 200 300 400 500

2003

2004

2005

2006

2007

ARPU mediuARPU operatori alternativiARPU S.A "Moldtelecom"

Figura 13. Dinamica venitului mediu lunar per abonament (ARPU), lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

În decursul ultimilor ani numărul utilizatorilor serviciilor de telefonie fixă a fost în

ascensiune, depăşind cifra de 1 mil. 79 mii la finele lui 2007, sau cu 150,47 mii, sau cu 16,2%

mai mult ca acum doi ani în urmă. Odată cu apropierea de nivelul de saturaţie a pieţei, numărul şi

ritmul de creştere a noilor clienţi se diminuează, astfel că în ultimul an acest indicator este

inferior perioadelor precedente.

Majoritatea absolută a noilor beneficiari de servicii – 133,2 mii sau 88,5 % – au fost

contractaţi de către SA „Moldtelecom”, iar operatorii alternativi au reuşit să atragă doar 17,27

mii de clienţi. Această majorare s-a datorat, în cea mai mare parte, creşterii substanţiale a

numărului de abonaţi conectaţi la reţeaua de telefonie fixă prin acces radio la bucla locală (WLL)

în baza tehnologiei CDMA 2000 (450 MHz) de către SA „Moldtelecom”. Astfel, în aceşti doi

ani, 92 la sută din total sau 122,44 mii de noi clienţi ai acestui operator sunt beneficiari ai

tehnologiei CDMA 200.

61

SA „Moldtelecom” continuă să deţină poziţia de lider pe acest segment de piaţă, cu

97,89% din totalul numărului de abonaţi. Restul pieţei de 2,11% au împărţit-o între ei operatorii

alternativi de telefonie fixă locală (tabelul 7 ).

Graţie creşterii numărului de abonaţi s-a reuşit ridicarea nivelului indicatorului calitativ

ce caracterizează gradul de dezvoltare a sectorului de telefonie fixă, cum este nivelul de

penetrare. În 2007, acest indicator s-a ridicat la nivelul de 31,53 %. (vezi şi anexa 5)

Deşi nivelul acestui indicator este superior programelor guvernamentale[98], considerăm

că există încă rezerve nevalorificate, dacă facem o comparaţie cu alte ţări.(tabelul 8)

Figura 14. Dinamica numărului de abonaţi şi a ratei de penetrare a telefoniei fixe, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Pentru viitor, credem că există un risc major de diminuare substanţială a ritmului de

creştere a numărului de noi abonaţi la telefonia fixă, în special în mediul urban. Riscul este

generat de piaţa locală a telefoniei mobile, care se află într-o etapă de dezvoltare rapidă, susţinută

de diminuarea substanţială a costurilor de acces. În plus, telefonia fixă este la etapa de maturitate

şi se apropie de nivelul de saturaţie, care va fi atins deja în următorii 2-3 ani. Un alt risc, generat

de telefonia mobilă, este cel de scădere a traficului total în reţeaua fixă din cauza diminuării

numărului de apeluri în care va fi implicată aceasta.

În Republica Moldova, în sectorul telefonie mobilă, către finele anului 2007 erau

autorizaţi să presteze servicii de telefonie mobilă patru operatori: SA „Orange Moldova ”, SA

„Moldcell” şi SRL „Eventis Mobile”, posesori ai licenţei de telefonie mobilă celulară GSM,

precum şi SA „Moldtelecom” (Unite), standard CDMA 2000, în banda de frecvenţe 450 MHz.

În 2007, cifra de afaceri a operatorilor de telefonie mobilă şi-a continuat trendul de

creştere a anilor precedenţi deşi nu în aceleiaşi ritmuri. Astfel, la finele anului, cifra de afaceri a

atins nivelul de 2 mlrd. 377,2 mil. lei, ceea ce este cu 491,5 mil. lei sau 26% mai mult decât în

2006.(figura 15). Majorarea venitului consolidat, obţinut din serviciile de telefonie mobilă, a fost

determinat preponderent de 72,63% din sporul total, de creşterea cifrei de afaceri a primului

Dinamica numărului de abonaţi şi a ratei de penetrare a telefoniei fixe

1.079.8741.018.072929.399

719.300

854.886

31,53%29,70%

21,90%

25,30%27,40%

0

200.000

400.000

600.000

800.000

1.000.000

1.200.000

2003 2004 2005 2006 20070,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

30,00%

35,00%

numarul de linii rata de penetrare

62

operator apărut pe piaţa autohtonă – SA „Orange Moldova” (fost „Voxtel”) (357,02 mil. lei), a

SA „Moldcell”, ce are un aport în proporţie de 19,37% din sporul total (95,2 mil. lei),

„Moldtelecom” – 7,98 % sau 39,2 mil. lei. Aportul celui de al patrulea operator este, practic, nul

din cauza timpului extrem de mic de funcţionare – 10 zile.

Figura 15. Dinamica pieţei de telefonie mobilă în funcţie de cifra de afaceri, mil. lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Dacă excludem ultimul an, apoi dinamica cifrei de afaceri a sectorului de telefonie

mobilă denotă că operatorii, în linii generale, se dezvoltă cu aceleaşi ritmuri, astfel ponderea lor

în cifra de afaceri rămâne relativ constantă. (figura 16)

69,3

0%30

,70%

68,2

0%31

,80%

70,0

0%30

,00%

69,7

5%30

,25%

70,3

5%28

,00%

1,65%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

90,00%

100,00%

2003 2004 2005 2006 2007

Unite MoldcellOrange Moldova

Figura 16. Dinamica structurii pieţei de telefonie mobilă în funcţie de cifra

de afaceri, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Analiza încasărilor arată că peste 60 la sută din cifra de afaceri a operatorilor o constituie

serviciile de interconectare vocale, urmate de serviciile de interconectare – cu un aport de 30 la

sută, serviciile SMS – circa 6,8%. Ponderea mică a serviciilor transport de date, sub 2%, poate fi

explicată prin popularitatea mică a acestora, viteza redusă de acces, preţul înalt.

Majorarea cifrei de afaceri a fost posibilă graţie sporului record al bazei de clienţi din

377.

279

166.

753

609.

337

284.

661

953.

746

408.

450

1.31

5.35

057

0.33

0

1.67

2.37

166

5.51

1

39241

0

500.000

1.000.000

1.500.000

2.000.000

2.500.000

2003 2004 2005 2006 2007

Unite MoldcellOrange Moldova

63

ultimul an: circa 525 mii sau 38,6%.

Din acest spor total cea mai mare parte – 75,5% se datorează contribuţiei companiei

„Orange Moldova”, „Moldcell” conectând 13,8 % din noii clienţi, iar „Unite” contribuind cu

10,7 % la sporul total. (figura 17)

338.295

475.94240,60%

786.94371,80%

1.089.767

38,40%

1.358.152

24,60%

1.882.83038,60%

0 500.000 1.000.000 1.500.000 2.000.000

2002

2003

2004

2005

2006

2007

numărul de utilizatorisporul

Figura 17. Dinamica numărului de utilizatori ai telefoniei mobile, %

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Dinamica structurii pieţei în funcţie de numărul de utilizatori indică trendul stabil de

fortificare a poziţiei de lider pentru compania „Orange Moldova”, care a ajuns să deţină 67,5 la

sută din piaţa telefoniei mobile. (figura 18)

62,1

0%37

,90%

58,3

0%41

,70%

60,5

0%39

,50%

64,3

8%35

,62%

67,5

0%29

,54%

2,85%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

90,00%

100,00%

2003 2004 2005 2006 2007

Unite MoldcellVoxtel

Figura 18. Dinamica structurii pieţei în funcţie de număr utilizatori, %

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Sporul masiv al beneficiarilor a permis majorarea substanţială a ratei de penetrare a

serviciilor de telefonie mobilă. Astfel, la finele anului 2007, nivelul atins este 55 de beneficiari la

100 de locuitori. Deşi această creştere este apreciabilă, nivelul atins este unul relativ modest,

dacă îl comparăm cu respectivul indicator din ţările europene. (tabelul 8), (figura 19)

Pornind de la faptul că nivelul de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă este mic,

putem prognoza că, în următoarea perioadă de timp, vectorul numărului de beneficiari îşi va

64

păstra direcţia cu o careva micşorare a ritmului.(vezi şi anexa 7)

Dinamica numărului de utilizatori şi a ratei de penetrare la telefonia mobilă

1.358.152

1.089.767

786.943

469.407

1.882.83039,60%

32,20%

23,20%

13,00%

55,00%

0

200.000

400.000

600.000

800.000

1.000.000

1.200.000

1.400.000

1.600.000

1.800.000

2.000.000

2003 2004 2005 2006 20070,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

Utilizatori servicii mobile Penetrarea Figura 19. Dinamica numărului şi gradului de penetrare la telefonia mobilă, %

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Venitul mediu lunar per utilizator (ARPU) al operatorilor de telefonie mobilă a constituit

în 2007 suma de 122,2 lei. Această valoare este inferioară celei anterioare cu 6,14 lei din cauza

diminuării respectivului indicator la compania „Orange Moldova” cu peste 9%. Această

diminuare este rezultatul politicii de marketing, care are drept obiectiv atragerea unui număr cât

mai mare de clienţi. Noii clienţii, fiind din rândul celor cu venituri moderate, nu sunt disponibili

a cheltui mult. (figura 20)

128

135,4

142,2 143

129,9

112,3

118,6121

128,4

122,2

87,8

93,789,7

104106,6

146

80

90

100

110

120

130

140

150

2003 2004 2005 2006 2007

ARPU Orange Mldova ARPU Moldcell ARPU Mediu ARPU Unite

Figura 20. Dinamica venitului mediu lunar per utilizator (ARPU) la telefonia mobilă, lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Pentru perioada următoare este prognozată o oscilaţie minoră a acestui indicator, care

poate avea un vector contradictoriu din cauza continuării sporului de noi clienţi, fapt care poate fi

compensat prin extinderea spectrului de servicii prestate.

Comparativ cu alte state nivelul ARPU, de circa 10$ la moment, este unul satisfăcător

pentru operatori, dacă ţinem cont de nivelul veniturilor populaţiei.

Cât priveşte viitorul, media acestui indicator în Uniunea Europeană arată că Republica

Moldova dispune de un potenţial semnificativ de creştere care, deocamdată, nu este pe deplin

65

valorificat. Spre exemplu, valoarea maximă a ARPU –71 $ este înregistrată de către operatorul

Zain din Kuwait. Media europeană, prezentată de Informa Telecoms & Media, pentru 2007 este

de $16-16,5. [172]

Sectorul transport date şi acces la Internet este unul accesibil pentru activitatea de

antreprenoriat, dacă ţinem cont de necesarul de resurse financiare şi potenţialul organizatoric.

Acest fenomen se confirmă prin numărul mare de agenţi economici deja implicaţi în această

activitate. Numai în decurs de un an au apărut peste 150 de noi companii, astfel că numărul lor

total se ridică la 915 de unităţi. Majoritatea agenţilor sunt implicaţi în prestarea serviciilor de

Internet.

Majorarea numărului de actori din sector nu a condus la mărirea esenţială a cifrei de

afaceri a sectorului în 2007. Astfel, comparativ cu anul precedent, creşterea a fost de numai 15,3

% şi a atins nivelul de 226,3 mil. lei.

Ca rezultat, ponderea sectorului dat în totalul ramurii de telecomunicaţii s-a diminuat cu

0,17 p.p. în raport cu anul precedent (vezi figura ). Micşorarea are loc din cauza creşterii mai

rapide a celorlalte sectoare ale telecomunicaţiilor, cum ar fi telefonia mobilă şi serviciile

audiovizuale.

Deşi există un număr semnificativ de operatori antrenaţi în serviciile de transport de date

şi acces la Internet, analiza cifrei de afaceri indică supremaţia absolută a patru companii care

împreună împart aproape 70% din totalul pieţei respective. Lider incontestabil rămâne a fi SA

„Moldtelecom”, cu o cotă de 49 la sută, poziţiile următoare fiind păstrate la fel ca în anii

precedenţi de SA „Telemedia Group” şi „Starnet”, care au respectiv 10,7% şi 9,6% din cifra

totală. (figura 21) Comparativ cu perioada precedentă, liderul pieţei chiar şi-a majorat prezenţa

cu 5 p.p. Aspectul negativ al supremaţiei „Moldtelecom”-ului este legat de abuzul cauzat de

poziţia de monopolist şi stăpân unic al reţelelor magistrale optice, care în final conduc spre o

concurenţă neloială şi un abuz în politica de preţuri.

49,00%

10,70%22,00%

9,60%

4,90%3,90%

Moldtelecom Telemedia Group Alte Companii Starnet Arax Impex Sun Communications

Figura 21. Structura sectorului transport de date şi acces la Internet anul 2007, %

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

66

În 2007, numărul abonaţilor serviciilor de acces la Internet la puncte fixe a crescut, faţă

de 2006, cu 33,2% şi a atins cifra de 110,2 mii.

De menţionat că, în ultima perioadă, se majorează atât numărul conexiunilor de acces la

Internetul în bandă îngustă (dial-up), cât şi cel al conexiunilor în bandă largă (cu o viteză mai

mare sau egală cu 128 Kbps). Conexiunile noi dial-up prevalează în mediul rural, pe când în

Chişinău acestea sunt în descreştere. În municipiu, graţie ofertelor avantajoase, majoritatea

absolută a noilor clienţi preferă conexiunea în bandă largă.

Astfel, la finele anului 2007, raportul dintre numărul de abonaţi cu conexiunea dial-up şi

în bandă largă se îmbunătăţeşte, ajungând la nivelul de 57% versus 43%. (figura 22)

84,50%

14,50%

73,70%

26,30%

57,30%

42,70%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

80,00%

90,00%

100,00%

2005 2006 2007 Cota abonaţi bandă largăcota abonaţi Dial-up

Figura 22. Dinamica structurii conexiunilor la Internet din punctele fixe, % Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Ultimii doi ani sunt marcaţi prin faptul că sporeşte în ritmuri foarte mari numărul de

conexiuni la Internet din punctele mobile. Acest eveniment se datorează promovării active de

către companiile de telefonie mobilă a noilor tehnologii, care permit accesarea Internetului de la

telefonul mobil sau laptop-uri. Deja în 2007, acest tip de conexiuni mobile l-a depăşit pe cel din

punctele fixe de peste 6 ori. Aceasta a permis a spori într-o oarecare măsură rata de penetrare a

serviciilor de acces la Internet. Dar, precum arată datele statistice, cea mai mare rată de penetrare

îi revine, ca şi în anii precedenţi, conexiunilor de acces la Internet în bandă îngustă (figura 23).

Considerăm că situaţia în privinţa răspândirii serviciilor de Internet şi transport de

date rămâne îngrijorătoare, pentru că accesul prin dial-up este deja ziua de ieri a

comunicaţiilor electronice şi nu satisface exigenţele utilizatorilor. Ţările europene au depăşit

această etapă, Internetul la ei este deja un serviciu firesc, accentul se pune exclusiv acum pe

dezvoltarea tehnologiilor de acces în bandă largă. În ţara noastră, numărul abonaţilor la serviciile

Internet şi în particular a celor în bandă largă, deşi pare a creşte dinamic, este doar la o etapă

incipientă, dacă ţinem cont de „handicapul” avut în comparaţie cu pieţele vecine şi cele din UE .

Analizând locurile de acces la Internet, vedem că întâietatea o deţin în continuare

67

posibilităţile oferite de locul de muncă, astfel practic jumătate din utilizatori beneficiază de acest

serviciu graţie patronilor. Doar o treime din utilizatori accesează Internetul de la domiciliu.

2,44%3,22%

0,68%

4,97%

19,50%

1,98%1,34%

10,79%

6,29%

12,90%

1,94%

14,30%

0,31% 0,64%1,38%

0,08%0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

2004 2005 2006 2007

Rata de penetrare a conexiunilor din puncte fixe de acesrata de accesare a serviciilor din internet de la puncte mobileRta de penetrare a conexiunilor în bandă îngustăRata de penetrare a conexiunilor în bandă largă

Figura 23. Dinamica ratelor de penetrare a conexiunilor la Internet, %

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] În Uniunea Europeană, deja este examinată iniţiativă privind declararea serviciului de

acces la Internet în bandă largă în calitate de serviciu obligatoriu pentru locuinţele noi date în

exploatare. În aşa mod, de rând cu electricitatea, telefonul şi celelalte comodităţi, Internetul în

bandă largă va deveni pentru populaţie un serviciu garantat de către autorităţi.

Considerăm ca această prevedere este una bună de urmat şi pentru autorităţile naţionale,

întrucât lucrările de instalare a liniilor de acces la Internet, în etapa de construcţie a locuinţelor şi

edificiilor poate accelera răspândirea tehnologiilor avansate şi contribui la sporirea fiabilităţii şi

diminuarea cheltuielilor în cazul în care se recurge la instalarea ulterioară a liniilor de acces.

Apreciind rolul social şi economic al societăţii bazate pe cunoaştere, autorităţile

impulsionează şi susţin măsurile şi iniţiativele sectorului public şi privat, care ar putea contribui

la edificarea acesteia. Astfel, Comisia Federală pentru comunicaţiile SUA a acordat companiei

M2Z Networks drepturi care ar permite acesteia lansarea reţelei naţionale fără fir pentru acces

gratis la Internet în banda largă. Compania îşi asumă responsabilitatea de a asigura accesul gratis

la Internet în bandă largă pentru 95% din populaţia tarii în următorii 10 ani. [177]

Pornind de la faptul că, începând cu anul 2015, Moldova intenţionează să treacă definitiv

la televiziunea digitală, frecvenţele de unde utilizate de televiziunea tradiţională rămânând

disponibile, ar fi necesară examinarea posibilităţii de promovare intensivă a Internetului fără fir

prin acordarea facilităţilor şi susţinerii eventualelor doritori de prestare a acestor servicii.

Apreciind integral, comparativ cu majoritatea ţărilor europene, sectorul transport date

este subdezvoltat. Dezvoltarea lentă a acestui sector şi accesul la Internet se explică prin:

68

• lipsa competiţiei efective pe acest segment de piaţă,

• tarifele mari la serviciile de acces la Internet în bandă largă,

• contextul naţional slab dezvoltat,

• gradul redus de dotare cu echipament ca urmare a nivelului înalt al sărăciei.

Pornind de la cele expuse, experţii în domeniu consideră că, în anii ce urmează, piaţa

serviciilor de acces la Internet va fi marcată de o competiţie strânsă şi va înregistra o creştere mai

mare decât celelalte sectoare de comunicaţii, iar Internetul de mare viteză se va clasa pe primul

loc în topul preferinţelor utilizatorilor de asemenea servicii.

Specialiştii argumentează pronosticul prin faptul că piaţa serviciilor de acces la Internet a

avut în ultimii ani cele mai dinamice evoluţii, iar cererea pentru aceste servicii continuă să

crească.

Pentru efectuarea comparării cu ţările din regiune şi Europa, aducem datele agregate

pentru trei sectoare majore din telecomunicaţii.

Tabelul 8 Ratele de penetrare pentru telefonie şi acces la Internet în anul 2007

Rata de penetrare a serviciilor de telefonie %

Rata de penetrare cu servicii Internet

Fixa Mobilă Total Abonaţi la 100 locuitori

Utilizatori la 100 locuitori

Abonaţi în bandă largă

Albania 9,0 72,1 81,1 0,65 14,98 0,31 Belorusia 37,9 71,8 109,7 4,2 29,0 0,12 Bosnia 27,5 62,3 99,8 6,96 26,81 2,15 Bulgaria 30,1 129,0 159,1 8,48 31,0 8,24 Estonia 37,1 148,0 185,1 21,28 64,00 20,8 Germania 65,1 117,6 182,7 24,19 72,0 23,73 Moldova 28,5 49,6 78,1 2,9 18,45 1,24 România 19.9 106.7 126,6 10,05 24,0 9,09 Rusia 31,0 114,6 144,6 21,4 21,05 2,81 Turcia 24,3 82,8 107,1 6,26 16,2 6,08 Ucraina 27.8 119,6 147,4 13,85 21,64 1,73 Europa 40,8 111,3 152,1 20,6 44,29 14,24 Sursa: sistematizată după [176]

Este evident că Republica Moldova are lacune enorme în privinţa nivelului de dezvoltare

a serviciilor din telecomunicaţii. Doar la sectorul telefonie fixă nu suntem pe poziţia cea mai

dezavantajoasă. Cauza principala a nivelului redus de răspândire a serviciilor TIC, considerăm că

este nivelul scăzut de bunăstare a populaţiei şi preţul comparativ înalt în raport cu veniturile,

astfel că aceste servicii sunt inaccesibile pentru un număr foarte mare de cetăţeni. Cu certitudine,

odată cu sporirea veniturilor disponibile ale populaţiei, indicatorii de performanţă a ramurii date

vor înregistra un trend ascendent.

Sectorul servicii audiovizale a înregistrat în ultima perioadă schimbări de ordin

cantitativ şi calitativ: a crescut numărul de agenţi economici antrenaţi în prestarea acestor

servicii, s-a majorat substanţial cifra de afaceri. Audiovizualul, în 2007, a fost cel mai dinamic

sector al ramurii de telecomunicaţii, înregistrând vânzări în sumă de 153,24 mil. lei. Creşterea

69

faţă de perioada precedentă a fost de 73%, ceea ce este de aproape trei ori mai mult decât ritmul

de dezvoltare a sectoarelor telefonie fixă şi mobilă şi aproape 5 ori faţă de sectorul transport de

date.

62,4

26,6 24

11,8

88,7

32,838,1

17,8

153,2

54,2

73,7

25,3

0

20

40

60

80

100

120

140

160

2005 2006 2007

Total TV EterTV CabluRD Eter

Figura 24. Evoluţia sectorului audiovizual după cifra de afaceri, mil. lei

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Evoluţia sectorului atestă că toate componentele au o dinamica activ pozitivă. Cea mai

mare creştere este, totuşi, înregistrată la TV prin cablu. Este un fenomen explicabil prin câţiva

factori: majorarea bazei de utilizatori ca urmare a apariţiei de noi operatori şi extinderea ariilor

de activitate, sporirea veniturilor populaţiei şi dorinţa diversificării activităţilor de recreaţie.

În decurs de doi ani, numărul abonaţilor la servicii TV a sporit cu peste 60 la sută,

ajungând la circa 175 mii. Lider incontestabil al sectorului este compania cu capital străin „Sun

Communications”, cu aproape jumătate din rezultatele consolidate.

Tabelul 9 Liderii pieţei retransmiteri TV

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Sporirea numărului de utilizatori a condus la ridicarea gradului de penetrare cu servicii

TV până la nivelul de 5,12%. Dar acest nivel este unul extrem de redus, dacă facem o comparaţie

cu ţările europene. Majoritatea absolută a prestatorilor de servicii TV activează în mediul urban.

Potrivit unor estimări, oferta actuală acoperă în jur de 70 la sută din cererea totală, care se

ridică la 300 mii de potenţiali utilizatori.

Rezerve substanţiale nevalorificate privind extinderea clientelei rămân a fi în zona rurală.

Doar o pătrime din totalul utilizatorilor sunt amplasaţi la sate. Drept explicaţie serveşte puterea

redusă de cumpărare a rezidenţilor acestui mediu, costurile ridicate pentru operatori la edificarea

infrastructurii necesare emiterii, dispersarea teritorială mare a cererii solvabile.

Pronosticurile pentru viitor sunt favorabile, sectorul urmează să înregistreze creşteri de

Ponderea în cifra de afaceri Ponderea în număr utilizatori Operator TV 2006 2007 2006 2007

Sun Communications 44% 49,56% 50% 45% A.T.M 5% 12,66% 9% 10,2%

70

ordin cantitativ şi calitativ. Acestea sunt bazate pe trecerea la reţelele digitale, majorarea

nivelului de prosperitate a populaţiei, consolidarea potenţialului economic al prestatorilor care

vor spori volumul investiţiilor în vederea extinderii arealului de activitate.

2.3. Investiţiile în economia Republicii Moldova: competitivitatea ramurii de telecomunicaţii

Investiţiile au o importanţă majoră pentru toate ţările lumii, chiar şi pentru cele

dezvoltate. Fără ele este imposibilă înnoirea procesul de producţie şi dezvoltarea tuturor

ramurilor economiei naţionale. Cert este faptul că capitalul investiţional, ca orice factor de

producere, este limitat. De aceea, economiile naţionale duc o luptă concurenţială dură pentru a-l

obţine. La moment, Republica Moldova cedează cu mult în această luptă atât ţărilor est-

europene, cât şi cele din cadrul CSI. Motivaţiile investitorului pentru plasarea capitalului său în

economia unei ţări sau companii sunt, în primul rând, de natură economică şi apoi socială.

Avantajele economice pentru Republica Moldova ar fi:

1. Introducerea unor noi tehnologii, utilaje, soluţii organizatorice care ar influenţa la

rândul lor, întregul sistem de gestiune (companie, ramură, ţară);

2. Creşterea capacităţii de producţie prin extinderea pieţei, produsele noi putând fi

exportate sub o nouă marcă;

3. Valorificarea resurselor locale (forţă de muncă, materiale, construcţii în domeniul

transportului, telecomunicaţiilor, culturii etc.);

4. Sporirea profitului la subiectul „primitor” de investiţii;

5. Obţinerea unor facilităţi de natură fiscală;

6. Mărirea numărului locurilor de muncă şi alte efecte socio-economice.

Dacă statul promovează atragerea investiţiilor, trebuie să creeze condiţiile necesare şi

anumite strategii de reducere şi eliminare a riscurilor. Gama riscurilor ce ameninţă o investiţie

este foarte largă. Problema riscului şi incertitudinii a devenit una dintre cele mai actuale. Este

bine cunoscut faptul că cele mai mari riscuri în activitatea economică le suportă investiţiile şi,

îndeosebi, cele din sfera producţiei.

Trei factori determină acest lucru:

1. Perioada lungă în care se obţin efectele investiţionale şi de aici rezultă dificultatea

previziunilor ce trebuie prognozate în vederea determinării exacte a mărimii acestor efecte;

2. Caracterul ireversibil al investiţiilor alocate în activităţi de producţie, odată ce

realizarea unor astfel de investiţii este începută, procesul nu poate fi oprit fără a suporta pierderi;

3. Mărimea considerabilă a eforturilor investiţionale care, în caz de eşec, se transformă

în pierderi mari.

Pentru fiecare categorie de risc, investitorul solicită garanţii din partea partenerului şi a

ţării-gazdă. Aceste garanţii, de obicei, vizează:

71

asigurarea că obiectivele constituite nu vor fi naţionalizate, expropriate sau

rechiziţionate;

asigurarea unor despăgubiri reale în cazurile în care, din motive excepţionale, se face

un transfer de proprietate;

asigurarea posibilităţii de transfer în străinătate a dividendelor, a sumelor rezultate din

vânzarea de acţiuni şi din lichidarea investiţiei;

asigurarea unui regim fiscal care să prevadă facilităţi în primii ani şi pe parcurs;

existenţa unui regim juridic clar şi ferm, cu prevederi care sunt în concordanţă cu

dreptul internaţional etc.

Ridicarea nivelului vieţii în Republica Moldova, a menţionat Pamela Hyde Smith, este în

strânsă legătură cu formarea unui climat investiţional favorabil: „Exista câteva companii

americane care fac afaceri în Moldova, deşi ne-ar plăcea să vedem un număr mult mai mare de

companii şi investiţii americane aici. Este adevărat că, deocamdată, nici o companie americană

nu a participat la procesul de privatizare de aici. Deciziile companiilor americane legate de

investiţii şi afaceri sunt dictate doar de condiţiile pieţei. Guvernul SUA nu poate forţa

investitorii să vină în R. Moldova; agenţii economici vor veni dacă vor exista posibilităţi

comerciale reale şi un angajament ferm de respectare a supremaţiei legii. Din păcate, climatul

investiţional în Moldova nu este optimal. Cu toate că ţara prezintă câteva avantaje importante –

o forţă de muncă bine instruită şi multilingvă, o structură salarială competitivă şi abilitatea

oamenilor de a interacţiona din punct de vedere cultural atât cu Estul, cât şi cu Vestul – pentru a

atrage mai multe investiţii străine directe şi, implicit, companii americane, Moldova trebuie să-şi

consolideze supremaţia legii, să reducă nivelul de corupţie şi să asigure organizarea unor tendere

transparente şi echitabile”. [180]

Investitorii străini preferă să investească în R. Moldova în comerţ, industria de prelucrare

şi sectorul financiar, relevă datele Raportului Global Investiţional 2007, elaborat de Conferinţa

Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) şi lansat la Chişinău. Investiţiile

străine se repartizează astfel:

1) comerţul – o cotă de 25%;

2) industria prelucrătoare – 22%;

3) sectorul financiar – 13%;

4) sistemul energetic şi de alimentare cu apă – 15%;

5) transporturile şi telecomunicaţiile – 11%;

6) tranzacţiile imobiliare – 10%.

Cele mai mici investiţii au fost efectuate în agricultură şi construcţii, cota acestora fiind

de 1%. Investiţiile străine în R. Moldova s-au majorat de 2,6 ori în şapte luni ale anului 2007 faţă

de aceeaşi perioadă a anului precedent şi au însumat 170 mil. USD. [170]

72

Activitatea investiţională privită în ansamblu are ca scop sporirea competitivităţii

producţiei, determinată de utilizarea inovaţiilor. Direcţiile activităţilor de inovare pentru diferite

ramuri sunt variate. Activităţile de inovare pentru Republica Moldova au un caracter specific.

Astfel, putem să divizăm inovaţiile în două grupe mari:

• determinate de modernizarea procesului de producţie existent. Aceste inovaţii sunt

caracteristice prin faptul că tehnologiile utilizate în economia naţională sunt

perfecţionate, ca rezultat sunt elaborate şi fabricate produse cu parametri sporiţi;

• bazate pe investiţii în procurarea tehnologiilor deja existente în exteriorul ţării, dar care

nu au fost utilizate în Moldova şi permit fabricarea, produselor absolut noi.

În etapa actuală, pentru agenţii economici din Republica Moldova activitatea de inovare va

fi orientată preponderent în direcţia de modernizare a producţiei şi importului de tehnologii noi.

În ceea ce priveşte crearea inovaţiilor absolut noi, economia naţională a R. Moldova are un

potenţial redus, determinat de un şir întreg de factori: nivelul scăzut de dotare tehnică şi

profesională a instituţiilor de cercetare ştiinţifică, lipsa unui sistem eficient de finanţare a

acestora, insuficienţa în domeniul protecţiei drepturilor de autor, lipsa unui mecanism de atragere

şi stimulare a investiţiilor în domeniu etc.

Pentru a face o analiză comparativă a ramurilor economiei naţionale, am selectat un set de

indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economiei naţionale. Aceasta ne permite a

compara unele ramuri conform diferitelor criterii în scopul identificării celei mai performante şi

atractive din punctul de vedere al investiţiilor şi nivelului de dezvoltare. Menţionăm că unele date

pentru anumite ramuri nu sunt disponibile, însă vom încerca să le substituim cu date ce au un

conţinut similar.

Tabelul 10 Indicatori de măsurare a performanţelor ramurilor economie naţionale

Nr Indicator Argument Telecomunicaţii

Agricultură Industrie

1. Cota în PIB(2007)

Importanţa ramurii în cadrul economiei naţionale 10,1% 9,9% 14,8%

2. Dinamica dezvoltării

Descrie vectorul mişcării şi amploarea schimbărilor

Unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei

Creşterea lentă a venitului global în ultimii ani preponderent pe calea extensivă

În anii 2006 – 2007 volumul producţiei industriale a scăzut anual cu 4,8% şi 2,7%

3. Nr. angajaţilor antrenaţi în sector

Indică numărul populaţiei care se întreţine din activitatea ramurii

Nr. populaţiei ocupare relativ constant * cu sporuri minore

Scăderea ponderii populaţiei ocupate în sector în totalul forţei de muncă

Actualmente activează 12,8% din numărul populaţiei ocupate

4. Nivelul de dezvoltare

Devierea de la un standard deja realizat sau un nivel optim acceptat

Doar sectorul transport date este subdezvoltat (comparativ cu ţările UE)

Existenţa multiplelor probleme

Număr mic de genuri de activitate, geografic polarizat şi dominat de industria alimentară

5. Tendinţele în costuri / preţuri

Caracterizează direct şi indirect eficienţa proceselor interne şi perspectivele client

Diminuare / diminuare

Majorare /majorare Majorare /majorare

73

Continuare tabelul 10 Nr Indicator Argument Telecomunica

ţii Agricultură Industrie

6. Ritmul de creştere a investiţiilor

Indică perspectivele viitoare şi atractivitatea ramurii

Volumul mediu de investiţii în ultimii ani peste – 20%

Spor anual până la 10% preponderent cu scop de stopare a degradării şi de menţinere a nivelului actual

În medie sub 10% la sută, diferenţiind de la o ramură la alta

7. Nivelul de rezistenţă.

Arată capacitatea de concură cu producătorii /prestatorii străini

În funcţie de sector – de la nivel mediu la foarte înalt

În funcţie de produs – de la foarte redus la mediu

În funcţie de produs – de la foarte redus la mediu

8. Dependenţa de condiţii climaterice

Indică nivelul riscului ce nu poate fi gestionat şi controlat

Foarte redusă Foarte înaltă Relativ înaltă

9. Productivitatea muncii (valoarea adăugată la un angajat)

Eficienţa globală a proceselor interne, perspectiva financiară, procesele interne

Foarte înaltă, în creştere

Scăzută De la redusă la medie

10. Dotarea cu fonduri

Existenţa suportului material al dezvoltării, mecanizării şi automatizării proceselor interne

Înaltă Foarte redusă De la redusă la medie

11. Gradul de automatizare / computerizare

Perspectiva proceselor interne.

Înalt Foarte redus De la foarte redus la mediu

12. Profitabilitatea

Perspectiva financiară. Sursa de investiţii

Înaltă Negativă sau redusă De la redusă la medie

13. Nivelul de instruire a personalului

Caracterizează perspectiva personală, posibilităţile de aplicare a inovaţiilor

Înalt, în creştere

De la foarte redus la mediu

Mediu în descreştere

14. Nivelul salarizării şi condiţiile de muncă

Indică atractivitatea pentru salariaţi. Perspectiva personală

Înalt / preponderent confortabil

Sub nivel de existenţă / preponderent agresiv

De la mediu la înalt / de la disconfort la acceptabil

15. Numărul inovaţiilor de produs, tehnice şi tehnologice realizate

Gradul de aplicare a realizărilor tehnico- ştiinţifice. Perspectiva: produs, procese

Relativ înalt Foarte redus, practic lipseşte

Foarte redus, doar în unele ramuri prezenţă medie

Sursa: elaborat de autor Remarcă: majorarea veniturilor în ramura de telecomunicaţii nu conduce şi la majorarea esenţială a numărului de personal antrenat.

Totodată, ramura de telecomunicaţii, care este obiectul de studiu în lucrarea de faţă, ne

demonstrează că investitorii consideră atractiv mediul investiţional autohton. Investiţiile în

ramura de telecomunicaţii sunt plasamente în domeniul telefoniei fixe, mobile, telefoniei prin

IP, Internet (transport de date) şi televiziune în scopul de a obţine venit din această activitate şi

care în consecinţă duc la creşterea performanţei şi competitivităţii sectorului. Astfel, telefonia

mobilă, până la mijlocul anului 2007, a fost preponderent prezentată de investitorii străini, cote

minore fiind deţinute de companiile din R. Moldova. Spre exemplu compania franceză „France

Telecom” deţine peste 90 la sută din numărul total de acţiuni ale SA „Orange Moldova”.

În 2007, majorarea cifrei de afaceri în ramura de telecomunicaţii a fost susţinută şi de

creşterea volumului de investiţii în toate sectoarele pieţei respective, care s-a ridicat la 1mlrd.

74

926,5 mil. lei. Această valoare a investiţiilor a depăşit-o pe cea din 2006 cu 420,9 mil. lei sau cu

27,9% . Majorare dată este mai superioară decât cea din perioada precedentă. Credem că

dezvoltarea sectorului TIC se datorează, în cea mai mare măsură, anume investiţiilor masive.

Tabelul 11

Investiţii în telecomunicaţiile din Republica Moldova 2002 2003 2004 2005 2006 2007 PIB, mil. lei 22556 27619 32032 37652 44069 53354 TIC, mil. lei 1391 1840 2659 3639 4495 5401 Creşterea TIC. % 129 132,2 144,5 136,9 123,5 120,16 Investiţii în TIC, mil. lei 572 655 864 1211 1505,6 1926,50 Creşterea inv. în TIC, % 114,5 131,9 140,2 124,3 127,9 Pondere inv. în TIC în cifra de afaceri, %

41,1 46,9 32,5 33,3 33,5 35,7

Ponderea inv. în TIC în PIB %

2,5 3,1 2,7 3,2 3,4 3,6

Sursa: elaborat de autor

Este necesar să remarcăm orientarea mare spre investiţii, caracteristică pentru ramura

dată (ponderea investiţiilor în cifra de afaceri). Astfel, pentru ultimii 5 ani, în mod constant

raportul dintre valoarea investiţiilor şi cifra de afaceri este de peste 30 la sută. Acest raport a

atins maximul în anul 2003, când 46,9% din totalul încasărilor au fost îndreptate spre investiţii,

pentru anii următori atestându-se o oarecare stabilizare. (Tabelul 11)

O dinamică pozitivă este înregistrată şi la parametrul ponderea investiţiilor efectuate de

sectorul TIC în valoarea PIB-ului. Nivelul de 3,6 % este unul foarte înalt, Moldova la acest

capitol depăşind substanţial practic, toate ţările, parametru cât de cât comparabil fiind atestat

doar pentru Bulgaria (anexa 8). Acest fenomen poate fi interpretat dublu, remarcând atât nivelul

scăzut al PIB- ului, cât şi valoarea mare a investiţiilor.

Ţinând cont de planurile guvernamentale privind majorarea până în anul 2015 a cotei

sectorului tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în PIB până la 20%, ne vom axa pe

valoarea mare a investiţiilor. Estimările preventive atestă, că, dacă va continua trendul actual al

ritmurilor de investiţii, este posibil a atinge acest nivel deja către anul 2013.

Analizând subiecţii care investesc observăm că peste 65 % din totalul de investiţii şi,

respectiv, cel mai mare volum – 983,3 mil. lei – a fost efectuat de SA „Moldtelecom”, acestea

fiind orientate spre telefonia fixă, mobilă şi serviciile transport date.

Cele mai importante investiţii au fost efectuate în sectorul telefoniei mobile – 1 mlrd.

158,6 mil. lei sau 60,1% din totalul investiţiilor; în telefonia fixă – 615,7 mil. lei sau 31,9% , în

sectorul servicii de acces la Internet şi transport date – 109 mil. lei sau 5,65%, iar pe segmentul

servicii TV şi radio prin cablu/eter – 44,7 mil. lei sau 2,32% din totalul investiţiilor. (figura 25)

Cea mai mare rată de creştere a investiţiilor s-a înregistrat în sectorul TV şi radio prin

cablu/eter. Volumul acestora a crescut în 2007, faţă de 2006, cu 117,3%. În sectorul serviciilor

de telefonie mobilă investiţiile s-au majorat cu 70,7%, în sectorul serviciilor de transport date şi

acces la Internet – cu 36,2%, iar în sectorul serviciilor de telefonie fixă s-au micşorat cu 15%,

75

reducerea fiind explicată de saturaţia pieţei respective.

servicii de telefonie mobilă

60%

servicii TV  prin cablu 2%

servicii de acces  la  internet

6%

servicii de telefonie fixă

32%

Figura 25. Structura investiţiilor în sectoarele pieţei telecomunicaţii în 2007,%

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Majorarea imensă a investiţiilor în telefonia mobilă se explică prin apariţia pe piaţă a doi

operatori noi: SA „Moldtelecom” (marca comercială UNITE) şi „Eventis Mobile”, precum şi a

rebranding-ului „Voxtel” / „Orange Moldova”, precum şi extinderea capacităţilor ale „Orange

Moldova” şi „Moldcell”. Dublarea investiţiilor în sectorul audiovizualului se datorează, în mare

măsură, companiei „Sun Communications”, investind 47,0% din totalul investiţiilor în sectorul

dat. (figura 26)

Figura 26. Dinamica şi structura investiţiilor în perioada 2004-2007, mil. lei

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Telefonia fixă. Este dificil a consemna cifra exactă a investiţiilor făcute în serviciile de

telefonie fixă pe motiv că aceleaşi echipamente sunt utilizate concomitent şi pentru furnizarea

altor servicii, precum sunt serviciile de acces la Internet, de linii închiriate etc.

În anul 2007, pentru prima dată atestăm fenomenul de reducere a volumului de investiţii

76

în telefonia fixă, astfel faţă de perioada precedentă acestea au scăzut cu aproximativ 15 la sută.

Analiza sectorul telefoniei fixe arată că valoarea medie a investiţiilor, în raport cu

numărul de abonaţi, a constituit, în anul 2007, cifra de 570,4 lei faţă de 717 lei în anul precedent.

Raportate la încasări, investiţiile, de asemenea, au scăzut simţitor, astfel în 2007 numai circa

26% din încasări au fost direcţionate spre investiţii faţă de cele 34 % în anul 2006. Aceste

fenomene sunt fireşti în situaţia în care piaţa ajunge la nivelul de saturaţie. (figura 27)

451442

510300

677700

706203

607500

2951

17957,5

8100

0 100000 200000 300000 400000 500000 600000 700000 800000

2003

2004

2005

2006

2007

investitii S.A. "Moldtelecom" investitii operatori alternativi

Figura 27. Dinamica investiţiilor în telefonia fixă, lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Tendinţele dezvoltării sectorului telefonie fixă arată că, SA „Moldtelecom” a fost şi

rămâne cel mai mare subiect pe această piaţă. În 2007, operatorii alternativi şi-au redus

eforturile în lupta concurenţială astfel investiţiile lor s-au diminuat semnificativ – de peste 2 ori

faţă de 2006, însumând doar 8,1mil lei, ceea ce constituie doar 1,31 la sută din totalul de

investiţii ale sectorului. Dacă în 2006, SA „Moldtelecom” a deţinut o cotă de 97,5%, iar

operatorii alternativi – de 2,5%, pentru 2007 raportul a fost de 98,7 % la 1,3%.

Întrucât piaţa telefoniei fixe se apropie de nivelul de saturaţie care, conform estimărilor,

ar fi în jur de 1,3 mil. abonaţi, convergenţa spre telefonia mobilă ne determină să prognozăm că

în viitor volumul investiţiilor în acest sector nu va creşte, dar se va menţine la nivelul mediu în

ultimii ani. Investiţiile vor avea drept scop nu atât dezvoltarea sectorului, cât menţinerea lui în

stare funcţională.

Pentru anul 2007, volumul investiţiilor în sectorul telefoniei mobile a ajuns la cifra de 1

mlrd. 158 mil. lei, fiind în creştere semnificativă – 170,7% faţă de anul 2006. Analiza subiecţilor

(figura 28, 29) investiţionali relevă faptul că contribuţia majoră la această creştere se datorează

companiei „Orange Moldova”, ale cărei investiţii au crescut până la 657,3 mil.lei sau 56,7% din

toate investiţiile. Apariţia noului operator „Eventes Mobile” a fost susţinută prin investiţii de

266 mil.lei, ceea ce constituie 23% din totalul de investiţii. În comparaţie cu a. 2006, când SA

„Moldtelecom” şi-a lansat telefonia mobilă şi a efectuat investiţii masive, în a. 2007 acestea au

diminuat esenţial, însumând doar 80,7 mil. lei sau numai 7,0% din totalul sectorului. De

77

asemenea, în ultimul an au diminuat, dar nu atât de semnificativ, şi investiţiile suportate de către

„Moldcell”, acestea ajungând la nivelul de 13,3% din totalul de investiţii sau 154,6 mil. lei.

0

500 000

1 000 000

Moldcell 75 513 156 522 175 091 172 814 54 589

Orange 91 311 171 566 274 183 266 557 657 286

Unite 80 653

E ventis 266 087

2003 2004 2005 2006 2007

Figura 28. Evoluţia investiţiilor în sectorul telefoniei mobile, mii lei

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Analiza direcţiilor de alocare a investiţiilor arată că acestea se deosebesc în diferiţi ani.

Astfel, în 2006 circa 60 la sută din totalul de investiţii „Orange Moldova” le-a utilizat pentru

echipament de reţea, în 2007 în această direcţie fiind utilizate sub 30 la sută. Diminuarea acestor

cheltuieli este un fenomen firesc, întrucât în anul 2007 s-au efectuat costisitoare masuri de

rebranding.

Figura 29. Structura pieţei după volumul investiţiilor efectuate de operatorii GSM Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Pentru ultimii doi ani, „Orange Moldova” a cheltuit pentru echipamentele de reţea în jur

de 50 la sută din totalul de investiţii. Pentru companiile „Moldtelecom” şi „Eventis Mobile”

investiţiile în echipament au constituit până la 80 la sută din totalul de investiţii în primul an de

activitate, cu reducerea lor pentru anul următor.

Potrivit prognozelor, în 2008, investiţiile în dezvoltarea reţelelor de telefonie mobilă

puteau să rămână la nivelul anului 2007. Nu erau aşteptaţi noi operatori, dar era posibilă lansarea

serviciilor de generaţia G 3. Astfel, numai costul pentru obţinerea licenţei în prestarea serviciului

54,73%

45,27%

51,96%

48,02%

61,03%

38,97%

39,30%

25,40%

35,30%

56,70%

13,30%

7%

23%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

2003 2004 2005 2006 2007

Evenis MobileMoldtelecomMoldcellOrangeMoldova

78

dat putea însuma cifre de ordinul sutelor de milioane, ulterior urmând masive investiţii în

echipament .

În cursul anului 2007, investiţiile în sectorul internet şi transport de date şi-au continuat

trendul anilor precedenţi înregistrând creşteri.(figura 30) Valoarea totală a investiţiilor s-a ridicat

la nivelul de 107,6 mil. lei sau cu peste 30 la sută mai mult decât în 2006. Trebuie de menţionat

că cifrele date sunt orientative şi convenţionale, deoarece ele nu reflectă adevăratul efort

investiţional pentru extinderea şi devotarea sectorului. O bună parte din investiţii plasate în

ramura telecomunicaţiilor formal, sunt atribuite altui sector, spre exemplu, telefonie fixă, cum ar

fi cazul „Moldtelecom”-ului sau serviciilor TV, prestate de cel mai mare operator al sectorului –

„Sun Comunicaţion”. În continuare, subiectul principal pe piaţa serviciilor de acces la Internet şi

transport de date rămâne a fi „Moldtelecom”-ul căruia îi revin peste 54% din totalul de investiţii,

acestea fiind în fond direcţionate spre lărgirea reţelelor magistrale. Un aport semnificativ la

dezvoltarea sectorului dat îi revine statului care prin intermediul Centrului de telecomunicaţii

speciale a investit aproape 22 mil. lei, ceea ce constituie 20,4 % din totalul de investiţii. Al

treilea important operator al pieţei este „Starnetul”, cu o contribuţie de circa 14 % din investiţii.

Vom remarca că majoritatea absolută a investiţiilor sunt destinate echipamentelor de

reţea, fapt ce demonstrează că furnizorii alternativi ai serviciilor de acces la Internet pun

accentul pe extinderea propriilor reţele, pentru a reduce dependenţa lor faţă de infrastructura de

acces şi transport a operatorului istoric.

24,1

68,982,2

107,6

020406080

100120

2004 2005 2006 2007

Figura 30. Investiţiile în sectorul servicii transport date şi acces la Internet, mil. lei Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100]

Pentru anul 2008 s-a prognozat că volumul investiţiilor să fie unul net superior anilor

precedenţi datorită sporirii cererii pentru acest tip de servicii. La fel ca în perioadele precedente,

majoritatea investiţiilor au fost efectuate în mediul urban, întrucât anume aici este localizată

cererea potenţială.

Ţinând cont de intenţiile statului de a edifica o economie bazată pe cunoaştere şi pornind

de la faptul că infrastructura informaţională din mediul rural a rămas în urmă de cea a mediului

urban, considerăm că instituţiile statului ar trebui să se implice prin pârghii economice în vederea

stimulării investiţiilor pentru crearea accesului la Internet anume în mediul rural.

Pentru sectorul audiovizual, anul 2007 este marcat prin dublarea volumului de investiţii

79

efectuate, astfel acestea au sporit de la 20,6 mil. lei în 2006 până la 44,7 mil. lei în 2007. Analiza

structurii investiţiilor indică că ponderea decisivă, circa 83 %, este destinată investiţiilor de

echipament şi reţea, ceea ce constituie un nivel record în comparaţie cu ultimii ani (anterior

nivelul maxim de 70% a fost atins în 2003). (figura 31)

Drept explicaţie a acestui boom investiţional este necesitatea de a trece la prestarea

serviciilor la un nivel calitativ nou prin intermediul unor tehnologii performante, cum ar fi cea de

televiziune digitală sau satelit şi dorinţa operatorilor de a diversifica gama serviciilor.

6,7 6,8 811,5 9,4

20,6

37,1

44,7

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2004 2005 2006 2007

Investitii in echipamente Investitii capitale totale

Figura 31. Investiţiile în sectorul serviciilor TV şi radio prin cablu/eter, mil. lei

Sursa: sistematizată de autor conform datelor [99, 100] Forţa motrice a sectorului rămâne a fi segmentul de servicii TV, astfel că, în funcţie de

destinaţie, cel mai mare volum de investiţii, circa 79%, au fost efectuate anume aici. Pentru

dezvoltarea serviciilor Radio şi TV prin eter au fost alocate doar respectiv 13,5% şi 14,5 % din

totalul de investiţii.

Dacă pornim de la faptul că, comparativ cu alte ţări şi sectoare ale ramurii, sectorul

audiovizualului se află la un nivel relativ scăzut, apoi pentru anii viitori putem prognoza cu

certitudine o creştere înaltă. Angajamentele şi intenţiile de a trece de la televiziunea analogică la

televiziunea digitală către anul 2013 sigur că este un suport în această prognoză.

Este de aşteptat, de asemenea, şi dezvoltarea vertiginoasă a serviciilor TV prin cablu, care

poate aduce pentru consumatori servicii de telecomunicaţii noi de genul multiple-play (servicii

audio, video şi Internet într-un singur pachet).

Concentrarea cererii solvabile şi nivelul de dezvoltare a infrastructurii necesare ne

permite sa afirmăm că, în continuare, majoritatea absolută a investiţiilor vor avea drept teren de

plasament mediul urban. Aceasta va duce ulterior la creşterea decalajului dintre mediul rural şi

cel urban privind nivelul de acces la servicii calitative. Considerăm că pentru a preveni acest

fenomen, este necesară intervenţia statului pentru a face atractive investiţiile şi în cadrul

dezvoltării infrastructurii audiovizualului în mediul rural.

80

Capitolul III. Inovaţia şi competitivitatea prin prisma procesului investiţional

3.1. Elaborarea modelului complex de estimare a performanţelor investiţionale

Scopul final al procesului investiţional implicit al inovaţiilor este sporirea valorii unei

întreprinderi. În mod tradiţional, performanţa întreprinderii este evaluată prin aprecierea

financiară a activităţii. Încă de la mijlocul secolului trecut s-a înregistrat o nouă abordare a

evaluării performanţelor întreprinderii, considerându-se că indicatorii financiari ai activităţii

trecute sunt insuficienţi. Apare necesitatea introducerii unor indicatori determinanţi ai

performanţei viitoare, indicatori nonfinanciari, cum sunt cei referitori la calitate, satisfacţia

clienţilor, cota de piaţă deţinută, responsabilitatea socială, inovare etc. Concepţia nouă porneşte

de la ipoteza că focalizarea pe obţinerea unor rezultate financiare bune pe termen scurt are drept

consecinţe nefaste reducerea bugetelor alocate investiţiilor, elaborării de noi produse şi

tehnologii, aplicării de noi metode de organizare, perfecţionării personalului, dezvoltării

sistemelor informatice, fapt care conduce în ultimă instanţă la reducerea capacităţii întreprinderii

de a crea valoare economică în viitor.

Inovaţia realizată prin suportul investiţiilor îşi regăseşte finalitatea în sporirea

excelenţelor în diverse aspecte ale activităţii subiectului investitor (figura 32).

Figura 32. Rolul investiţiilor şi inovaţiilor prin optica perspectivelor

de creare a valorii Sursa: adaptat de autor după (Kaplan, R.S., Norton, D.P)

Finanţe

Activităţi realizate pentru a obţine rezultatele

financiare

Clienţi

Activităţile orientate către client pentru realizarea

obiectivelor

Învăţare

Acţiuni de sporire a potenţialului şi efectuare a schimbărilor în scopul

realizării obiectivelor

Inovaţia

Investiţia Procese interne

Procesele care asigură satisfacerea beneficiarilor

interni şi externi

81

Abordarea strategică a viitorului, noile realităţi concurenţiale impun necesitatea unor

sisteme de măsurare netradiţionale ale performanţelor, care să înglobeze tot spectrul de aspecte şi

factori implicaţi în reflectarea performanţelor şi excelenţelor unei întreprinderi.

În această ordine de idei, credem util, şi propunem spre aplicare în procesul de estimare a

efectelor investiţionale „Tabloul de bord prospectiv” conceput de R.S. Kaplan şi David P.

Norton. Acesta lărgeşte aria de cuprindere a indicatorilor tradiţionali (financiari) ce reflectă

efectele investiţionale. Aplicarea practica a tabloului va permite prezentarea complexă a

performanţelor întreprinderii, axate pe câteva direcţii majore: indicatorii financiari ai

performanţelor precedente, parametrii bazei clientele, parametrii proceselor interne şi învăţării

organizaţionale, care condiţionează performanţele viitoare ale întreprinderii. Aceste patru

dimensiuni distincte de evaluare ale rezultatelor ne oferă o viziune mai amplă atât asupra

performanţelor actuale, cât şi a celor viitoare.

1. Dimensiunea financiară are drept obiectiv măsurarea rezultatelor activităţii în maniera

clasică a indicatorilor generatori de valoare pentru proprietari şi management.

2. Dimensiunea clienţi permite orientarea organizaţiei către nevoile şi satisfacţia

clienţilor. Dimensiunea oferă o viziune din exterior şi se referă la modul în care organizaţia

răspunde nevoilor clienţilor prin intermediul produselor şi serviciilor noi. Performanţele modeste

din această perspectivă sunt un indicator cert al declinului în viitor, chiar dacă situaţia financiară

actuală este una bună.

3. Dimensiunea internă se referă la performanţele proceselor interne actuale de realizare a

serviciilor cerute de clienţi, măsura în care acestea sunt eficiente şi se desfăşoară corespunzător

planurilor. Ameliorarea proceselor este un indiciu al reuşitei financiare pe termen lung.

4. Dimensiunea educaţie şi creştere se axează pe resursa de bază a oricărei întreprinderi –

factorul uman, infrastructura şi elementele de climat organizaţional, care sunt decisive pentru

succesul organizaţiei. Se consideră important dacă lucrătorii sunt mulţumiţi de munca lor, pentru

că doar salariaţii satisfăcuţi asigură clienţi satisfăcuţi, deci îmbunătăţesc vânzările firmei.

Componenta umană nu trebuie privită ca un element de sine stătător al capitalului imaterial, ci

analizată în cadrul dimensiunii instruire şi dezvoltare, la acelaşi nivel cu sistemele de informare.

Asigurând un set echilibrat de indicatori interni şi externi, obiectivi şi subiectivi, cu

privire la procese, inovare, educaţie şi creştere, tabloul de bord prospectiv poate prezenta

concomitent şi indicatori de rezultate, ca efect al unor eforturi anterioare, dar şi indicatori care

anticipează performanţa viitoare.

Utilizarea acestui tablou pentru aprecierea competitivităţii întreprinderii va permite

reflectarea modului de creare a valorii în interiorul unei organizaţii, prin antrenarea obiectivelor

strategice în relaţii de tip cauză – efect cu fiecare din cele 4 obiective: financiare, clienţi, procese,

inovare şi creştere.

82

A. Dimensiunea financiară se referă la trei aspecte de bază: creşterea venitului,

managementul costului şi utilizarea activelor.

1. Majorarea veniturilor se poate măsura prin sporul cifrei de afaceri. Pentru o reflectare

mai corectă, veniturile întreprinderii trebuie analizate luând în calcul volumul de servicii

prestate, dar şi preţurile practicate, astfel identificăm exact contribuţia factorului calitativ şi

cantitativ.

Analiza cifrei de afaceri pe categorii de servicii este utilă pentru determinarea efectelor

investiţionale, materializate în servicii noi, lansate pe piaţă într-o anumită perioadă. Efectuată la

nivel micro sau macro, aceasta analiza permite identificarea contribuţiei serviciilor noi pentru

bunăstarea întreprinderii şi a celor noutăţi absolute la nivelul ramurii sau pieţei.

Cota de piaţă, deţinută pe fiecare serviciu sau categorie de serviciu, ne oferă informaţii

referitoare la evoluţia înregistrată pe piaţă, succesul lansării pe pieţe noi cu servicii aflate deja în

prestare, precum şi măsura în care serviciile noi au fost capabile a se impune pe piaţă şi au avut

priză la consumator.

Efectele investiţionale şi inovatorii, înregistrate la nivelul întreprinderii, se pot evidenţia

prin analiza numărului de clienţi noi, pieţe noi sau strategii nou-aplicate.

Contribuţia serviciilor noi la performanţele totale ale întreprinderii pot fi măsurate prin

calcularea unor aşa indicatori ca:

– valoarea adăugată, obţinută graţie serviciilor noi(indicatorul absolut şi relativ);

– valoarea adăugată, realizată prin tehnologii noi(indicatorul absolut şi relativ);

– rata modificării portofoliului de servicii. Indicatorul dat reflectă capacitatea firmei de a

crea noi servicii care să fie acceptate de piaţă ( se calculă ca raportul procentual dintre cifra de

afaceri aferentă noilor servicii şi totalul cifrei de afaceri);

– durata ciclului de dezvoltare a serviciului nou sau generaţiei următoare de servicii. Prin

acest indicator reflectăm operativitatea întreprinderii în materializarea ideii în serviciu ;

– ponderea numărului de servicii noi în total servicii prestate în perioada analizată.

Aici se pot adăuga şi alţi indicatori financiari de rezultate, care să ofere o imagine mai

completă a valorii adăugate şi efectelor investiţionale asupra valorii întreprinderii.

2. Managementul costurilor presupune analiza evoluţiei veniturilor per angajat, cu luarea

în considerare a efectelor investiţionale, materializate în inovări de proces tehnologic (care

determină sporuri de productivitate a muncii), precum şi reducerea costului unitar ca urmare a

introducerii noilor metode de organizare a producţiei şi a muncii (care au ca efect reducerea

cheltuielilor indirecte).

3. Utilizarea activelor se poate analiza luând în considerare efectul inovărilor asupra

reducerii stocurilor, sporul de venit care revine activelor de exploatare şi eficienţa activelor

întreprinderii.

83

B. Dimensiunea client presupune analiza pieţei la general şi pe fiecare segment al ei în

parte. Ţinând cont de particularităţile şi obiectivele urmărite prin politicile de marketing, aici

vom examina aşa indicatori, cum ar fi:

1. Cota de piaţă, deţinută de întreprindere este unul dintre cei mai importanţi indicatori,

analiza căruia ne permite să tragem o serie de concluzii preţioase cu privire la competitivitatea

agentului economic.

Dezvoltarea întreprinderii presupune, în primul rând, o mărire a cotei de piaţă deţinute

sau intrarea pe noi pieţe. Dacă avem multiple servicii şi, implicit, multe pieţe, apoi creşterile mici

ale cotei de piaţă vor determina, în final, creşterile mari ale vânzărilor. În linii generale, se

constată că productivitatea creşte odată cu sporirea cotei de piaţă. De regulă, întreprinderile mari

tind să se adreseze întregii pieţe, obţinând avantaje de cost şi cote de piaţă superioare pe baza

economiilor de scară care se obţin. Concurenţii mici obţin profituri mari utilizând strategia de

focalizare, punând accentul pe nişe de piaţă, cu nevoi specifice şi care nu sunt atractive firmelor

mari, iar firmele de mărime medie înregistrează, de obicei, profiturile cele mai slabe. Aici am

putea aminti de indicatorul financiar ARPU al operatorilor de telefonie fixă. Astfel, operatorii

alternativi au înregistrate valori superioare ale acestui indicator comparativ cu operatorul istoric

SA „Moldtelecom”.

Se va tine cont şi de faptul că, în unele cazuri, costul achitat pentru câştigarea unor

procente suplimentare din piaţă poate să depăşească cu mult profiturile care se obţin ca urmare a

acestei creşteri. Astfel, expansiunea firmei poate să nu fie profitabilă sau de lungă durată, dacă

nu reuşeşte să-şi reducă costurile şi să devină competitivă. Atunci devine clar de ce operatorii din

telecomunicaţii nu sunt tentaţi întotdeauna să-şi lărgească prezenţa pe piaţă chiar dacă există

oportunităţi în acest sens. În Moldova cele mai semnificative rezerve de sporire a cotelor de piaţă

pentru operatorii din telecomunicaţii sunt prezentate de mediul rural. Dar nivelul căzut al

capacităţii de plată a acestor consumatori face puţin atractiv acest areal încă puţin valorificat.

Cotele superioare de piaţă aduc profituri mai mari numai când costurile se reduc sau

preţurile practicate de firmă acoperă costurile impuse de oferirea unor mărfuri de calitate

superioară. Astfel, operatorii alternativi de telefonie fixă, practic, nu fac tentative de majorare a

cotelor de piaţă din contul acestor potenţiali consumatori rurali, întrucât costurile nu pot fi

justificate prin încasări. Cota de piaţă, deţinută de firmă, se poate calcula ca raport între cifra de

afaceri a firmei pe segmentul de piaţă respectiv şi vânzările totale, realizate în acest sens.

2. Cota relativă de piaţă, pe care o deţine un serviciu sau o grupă de servicii pe piaţă.

Acest indicator este unul mai adecvat în aprecierea competitivităţii, fiindcă identifică poziţia

întreprinderii nu în raport cu piaţa, dar în comparaţie cu subiecţii competiţionali. Cota relativă de

piaţă se va calcula ca raport între vânzările firmei pe o anumită piaţă şi vânzările firmei care

vinde cel mai mult pe piaţa respectivă. Creşterea indicatorului cotei de piaţă iniţial poate crea

84

impresia unei situaţii favorabile chiar şi în situaţia în care cedăm în lupta concurenţială. Anume

calcularea cotei relative de piaţă permite identificarea rezultatelor eforturile noastre prin

contrapunerea cu rezultatele înregistrate de concurenţi.

3. Gradul de satisfacţie a clienţilor se calculează prin tehnica grilelor de evaluare, pe

baza datelor furnizate de anchete asupra unor factori, precum: seriozitatea, receptivitatea,

siguranţa, empatia, tangibilitatea, fiabilitatea şi mentenanţa serviciului, respectarea parametrilor

şi termenelor de livrare, calitatea serviciilor post vânzare prestate, imaginea de marcă etc.

În acest sens, foarte utilă poate fi tehnica SERVQUAL, care este menită să determine un

index de satisfacţie al clienţilor prin aprecierea aşteptărilor şi percepţiilor. Calculat la intervale

regulate de timp, în acelaşi mod, putem determina şi analiza trendul înregistrat. Această percepţie

a clienţilor fată de calitatea produselor şi serviciilor firmei, dar şi faţă de alte aspecte legate de

imaginea acesteia este considerată drept unul dintre cele mai bune indicii decât celelalte rezultate

se vor îmbunătăţi sau deteriora în viitor.

Numărul de clienţi care îşi exprimă satisfacţia, informaţiile şi opiniile comunicate de

aceştia, ca şi numărul de reclamaţii, natura şi conţinutul acestora sunt surse foarte valoroase de

informaţii pentru întreprindere, ele stând la baza numeroaselor idei de îmbunătăţire a produselor

şi serviciilor oferite sau chiar la crearea unora noi, permiţând să se tragă o serie de concluzii

importante cu privire la competitivitatea acesteia.

4. Vânzările medii la un client, calculate prin împărţirea vânzărilor totale la numărul total

de clienţi, oferă indicii despre modalitatea de extindere şi eficienţa reţelei de clienţi a

întreprinderii. Pentru telecomunicaţii acest indicator este venitul mediu lunar per abonat

(ARPU). Astfel, vânzările sporite la clienţii vechi sunt, de obicei, mai uşor de realizat şi mai

puţin costisitoare, de multe ori firmele orientându-se către această cale de dezvoltare. În cazul

unei pieţe în ascensiune, creşterile extensive, prin atragerea de noi clienţi sau penetrarea pe noi

pieţe, sunt mai costisitoare şi mai dificil de realizat, impunând totodată cheltuieli suplimentare de

promovare a serviciilor, publicitate şi distribuţie.

5. Profitabilitatea clienţilor sau pachetelor de servici, exprimat prin profitul total pe

client sau pachet de servicii, este un indicator relativ complicat în calcul şi destul de rar aplicat,

dar oferă informaţii valoroase despre costul şi profitul real al fiecărei tranzacţii sau tip de

tranzacţii. În acest mod putem depista clienţii sau serviciile care nu sunt profitabili şi orienta

eforturile către reducerea costurilor aferente acestora. Analiza trebuie completată şi cu numărul

de contracte încheiate cu clienţii, mărimea medie a unei comenzi, frecvenţa comenzilor, dar şi cu

numărul vizitelor sau contactelor cu clienţii, toate acestea având menirea să creeze o imagine mai

exactă asupra profitabilităţii faţă de fiecare client în parte. Frecvenţa de repetare a comenzilor

este un semn de satisfacţie al clienţilor şi denotă un potenţial de profitabilitate pe termen lung în

măsura în care se menţine sau sporeşte această frecvenţă.

85

6. Rentabilitatea pe segmente de piaţă reflectă eficienţa eforturilor inovativ-

investiţionale pentru anumite categorii de consumatori şi oferă, informaţiile necesare în procesul

de stabilire a strategiilor de piaţă, în definirea şi delimitarea corectă a pieţei-ţintă.

7. Proporţia clienţilor mari sau corporativi arată nivelul de dependenţă al întreprinderii

faţă de câţiva clienţi sau grupe de clienţi majori. Poate fi calculată ca procent al celor mai mari o

sută /mie (în funcţie de întreprindere) clienţi în total cifra de afaceri sau ca număr de clienţi care

realizează 10/25/50% din vânzări.

8. Numărul de clienţi noi, atraşi în ultimul an, şi proporţia vânzărilor către aceştia sunt

parametri valoroşi pentru estimarea perspectivelor de durată medie şi lungă întrucât aceştia pot

determina profitabilităţile viitoare ale firmei, demonstrând puterea de penetrare pe noi segmente

de clienţi sau pe noi pieţe. Creşterea numărului de clienţi noi demonstrează succesul strategiei de

atragere a acestora graţie unor campanii promoţionale efective sau reuşita politicii inovative de

produs.

9. Fidelitatea clienţilor este un obiectiv urmărit şi dorit de către orice firmă. Analiza

clienţilor în funcţie de vechimea lor este o modalitate de determinare a fidelităţii; procentul

vânzărilor realizate către clienţii mai vechi de un anumit număr de ani fiind un semn de

stabilitate care trebuie analizat. Satisfacerea clienţilor este determinantă pentru păstrarea

fidelităţii acestora, implicit pentru performanţele financiare viitoare ale întreprinderii.

În vederea satisfacerii, în măsură cât mai mare, a dorinţelor clienţilor prestatorii caută

soluţii cât mai originale, inovaţia putând să se manifeste în cele mai variate moduri, începând cu

procesul de proiectare de noi servicii şi îmbunătăţire a celor existente şi terminând cu adăugarea

de noi servicii suplimentare care ar spori valoarea serviciilor de bază.

10.Investiţiile necesare pentru atragerea unui nou client sau valoarea investiţiilor

antrenate în majorarea bazei client cu 1%. Acest indicator caracterizează eficienţa eforturilor

investiţionale şi indirect estimează reuşita proceselor interne de marketing, publicitate şi

promovare a produselor. Se va recurge la analiza în dinamică a acestui indicator, însă pentru a

face concluzii relevante parametrul dat necesită a fi comparat cu cel realizat în cadrul

întreprinderilor concurente

C. Dimensiunea procese

1. Procesele de prestaţie sunt analizate prin prisma îmbunătăţirii lor continue, a

perfecţionării tehnologiilor menite să asigure continuitatea şi fiabilitatea serviciului, reducerea

duratei de aşteptare /prestare, ridicarea gradului de siguranţă în prestare, îmbunătăţirea calităţii

serviciilor, micşorarea neconformităţilor raportate la numărul total de servicii (fapt de natură să

reducă şi refuzurile pentru defectele de calitate), creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de

servire /prestare şi a eficienţei utilizării activelor.

2. Procesele suport de acordare a serviciilor interne. Eficienţa serviciilor externe,

86

contractate de beneficiar, este în funcţie de productivitatea activităţilor interne necesare pentru a

face posibilă satisfacerea clientului.

Diminuarea cheltuielilor antrenate de serviciile suport şi raţionalizarea acestora

facilitează obţinerea unor efecte sporite de la prestarea serviciilor către client.

3. Procesele de marketing sunt vitale pentru reuşita pe piaţă a produselor noi, pentru ca

acestea să fie concepute şi dezvoltate conform cerinţelor clienţilor, să fie testate în vederea

diminuării riscurilor, dar şi să fie promovate în mod corespunzător pe toată durata lor de viaţă.

Punerea la dispoziţia clienţilor, în cel mai scurt timp, în locuri cât mai accesibile şi la preţuri cât

mai competitive, a produselor presupune eforturi sporite de distribuţie şi reducere a costurilor

aferente acestora prin găsirea celor mai scurte canale de distribuţie, noilor modalităţi de

comercializare eficientă şi rapidă.

Publicitatea şi promovarea produselor sunt domenii în care inovarea este un atribut

esenţial. Efectele unei campanii promoţionale bine gândite, cu idei noi şi originale, se fac simţite,

de obicei, după o anumită perioadă de timp de la lansare şi durează şi după încheierea ei. Aceste

efecte pot fi vizibile imediat prin creşterea vânzărilor sau aceasta are loc pe termen mai lung,

fiind necesar un proces de creare şi consolidare a unei imagini de produs sau de marcă.

4. Procesul de dezvoltare a produselor noi – reducerea duratei procesului de dezvoltare a

serviciilor noi, respectiv a timpului expirat între apariţia ideii noi şi lansarea pe piaţă a serviciului

nou sau îmbunătăţit constituie un indicator important al competitivităţii întreprinderii.

5. Procesul de cercetare-dezvoltare, desfăşurat în cadrul întreprinderii, poate fi evaluat

prin determinarea şi analiza unei serii de indicatori, cum ar fi:

– Numărul de brevete, inovaţii, raţionalizări, etc. elaborate, înregistrate şi implementate.

– Numărul de servicii noi/perfecţionate în urma activităţii proprii de cercetare-dezvoltare.

– Veniturile / profiturile estimate din aplicarea în practica a invenţiilor şi inovaţiilor.

– Valoarea economiile realizate în urma raţionalizărilor implementate.

– Numărul temelor de cercetare, elaborate în decursul unei perioade.

– Numărul conferinţelor ştiinţifice desfăşurate.

– Numărul personalului inclus în activitatea de cercetare-dezvoltare şi raţionalizare.

6. Procesele de management sunt deosebit de importante în sporirea competitivităţii la

nivelul întregului personal, dar şi la aplicarea practică a ideilor şi soluţiilor noi în vederea

creşterii eficienţei întregii activităţi. Pentru evidenţierea competitivităţii managementului se pot

determina o serie de indicatori care vizează:

– Numărul de metode şi tehnici de management evoluate, care au fost operaţionalizate;

– Numărul şi calitatea aplicaţiilor noi informatice implementate;

– Existenţa şi calitatea strategiilor firmei, a politicii globale privind principalele domenii

de activitate;

87

– Flexibilitatea organizatorică a întreprinderii.

7. Procesele decizionale sunt o sinteză a eficienţei realizării proceselor anterioare şi pot fi

estimate prin indicatorii care reflectă calitatea acestora, cum ar reducerea duratei procesului

decizional, gradul de realizare a deciziilor, numărul deciziilor care ulterior au fost revizuite sau

anulate.

D. Dimensiunea de învăţare şi creştere

Personalul reprezintă resursa cea mai importantă a unei întreprinderi care potenţează

celelalte resurse disponibile, este factorul creativ capabil să realizeze inovările proceselor şi

activităţilor interne, să genereze performanţe viitoare pe termen lung.

Analiza din această perspectivă vizează perfecţionarea personalului şi sporirea abilităţilor

acestuia, precum şi motivarea sa corespunzătoare obiectivelor prestabilite.

Concomitent cu indicatorii clasici care se referă la productivitatea muncii ( modificările

la nivelul acestui indicator se analizează luându-se în considerare şi cauzele care privesc o mai

bună organizare a producţiei şi a muncii, procesul de învăţare şi perfecţionare, dobândirea de noi

abilităţi), coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil, numărul de specialişti şi

stabilitatea acestora. Se vor analiza indicatorii:

– numărul angajaţilor antrenaţi în procese de instruire şi dezvoltare

– sporirea nivelului mediu de calificare al angajaţilor;

– creşterea stocului de cunoştinţe şi rata de acoperire cu informaţii;

– motivarea personalului şi numărul de sugestii primite din partea lor şi aplicate;

– numărul de raţionalizări şi patente propuse sau obţinute;

– ponderea timpului pentru formare continuă în timpul total de muncă;

– gradul de conflictualitate între salariaţi şi administraţie;

– mediul organizaţional şi cultura întreprinderii;

– gradul de satisfacţie în muncă;

– fluctuaţia cadrelor.

Utilizarea practică a modelului în cauză presupune existenţa unei baze informaţionale

largi, care cuprinde aspecte de ordin general, la care au acces liber toţi solicitanţii, dar şi la

informaţii strict confidenţiale cu acces limitat.

Bazându-ne acestea, în cadrul respectivei teze este reflectată doar o parte din întreaga

serie de indicatori, atunci când este analizată piaţa telecomunicaţiilor din R. Moldova, precum şi

în procesul de cercetare a activităţii „Moldtelecom”-ului.

88

3.2. Viziunea strategică de dezvoltare a tehnologiilor informaţional comunicative

Ramura de telecomunicaţii reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate

din economia mondială. O societate modernă, bazată pe schimbul rapid şi transparent al

informaţiilor, nu poate fi concepută astăzi fără un sistem de telecomunicaţii eficient, dezvoltat

uniform la nivelul întregii ţări şi interconectat cu sistemul mondial de telecomunicaţii.

În prezent, datorită turbulenţei mediului ambiant, competitivitatea, privită atât la nivel

microeconomic, cât şi macroeconomic, depinde în mod decisiv de capacitatea managerilor de a

fundamenta, elabora şi aplica o serie de strategii coerente, care să permită obţinerea unor

avantaje competitive, prin care organizaţia respectivă să se poată impune în faţa concurenţei şi să

realizeze o eficienţă sporită. Cel mai frecvent regăsim strategia la nivelul firmei, componenta

economică de bază a economiei. Asta nu înseamnă că aceasta este mai puţin importantă la

nivelul economiei naţionale. O activitate economică performantă, într-un anumit spaţiu naţional,

nu poate fi realizată, dacă nu se dispune de o strategie naţională coerentă, focalizată pe obiective

competitive, riguros definite şi fundamentate sub aspectul vectorilor de creştere economică, al

resurselor şi al sincronizărilor temporale, care să asigure un context naţional, favorizant

elaborării şi implementării de strategii competitive de către cea mai mare parte a firmelor.

Tehnologiile informaţionale si de comunicare reprezintă un catalizator major al

progresului spre o nouă economie, bazată pe cunoaştere, în condiţiile în care determinanţii

acesteia sunt inovaţia, interconectarea şi competitivitatea, iar rolul comunicaţiilor respective

poate fi comparat cu cel al magistralelor de transport în economia tradiţională, contribuind la

dezvoltarea economică, crearea noilor locuri de muncă şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Valorificarea oportunităţilor apărute în urma răspândirii tehnologilor informaţional-

comunicative pot contribui la creşterea economica, crearea noilor locuri de muncă, obţinerea

veniturilor suplimentare pentru populaţie, accelerarea dezvoltării sociale a comunităţilor,

dezvoltarea entităţii culturale. În actualul context, accesul la tehnologiile informaţional-

comunicative reprezintă un mijloc de asigurare a accesului la cunoştinţe, care la rândul său

determină reuşita economică a beneficiarilor. Abilitatea de utilizare a acestor tehnologii este una

cheie, care la moment determină posibilităţile de angajare în câmpul muncii si standardele de

viaţă a unui număr crescând de oameni

Dezvoltarea comunicaţiilor electronice deschide un şir de oportunităţi pentru întreaga

societate. Una dintre acestea se referă la transformarea radicală a funcţiei de administrare a

statului prin apariţia „guvernării electronice”.

Guvernarea electronică constă în interacţiunea principalelor instituţii ale statului, cum

ar Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia şi ale instituţii publice, cu populaţia şi agenţii economici

prin intermediul mijloacelor electronice. Guvernarea electronică are drept scopuri: ameliorarea

89

accesului la informaţiile şi serviciile publice ale autorităţilor administraţiei publice centrale;

eliminarea procedurilor birocratice şi simplificarea metodologiilor de lucru; perfecţionarea

schimbului de informaţii şi servicii între autorităţile publice centrale; îmbunătăţirea calităţii

serviciilor publice la nivelul administraţiei publice centrale.

Guvernarea electronică are deci următoarele trăsături distincte: folosirea aplicaţiilor

bazate pe noile tehnologiile informaţionale şi de comunicare, utilizarea noilor proceduri şi

metode de management informaţional, sporirea gradului de implicare a cetăţenilor în procesul

politic şi a eficienţei structurilor administrative.

Guvernarea electronică implică câteva componente: [39]

A. G2G (Government to Government) sau Guvern – Guvern, inclusiv subcategoria

G2E – Guvern-Angajaţi guvernamentali.

G2G Guvern-Guvern înseamnă comunicarea dintre mai multe instituţii publice diferite

pentru rezolvarea unei probleme unice a cetăţeanului. Această comunicare este, de cele mai

multe ori, nedetectabilă de către cetăţean şi presupune schimbul de date la diferite nivele de

securitate între sistemele informatice ale celor două instituţii. Datorită acestei comunicări între

instituţii, beneficiarul serviciului public este scutit de o serie de alte servicii care devin inutile.

G2E (Guvern-Angajaţi guvernamentali). Această subcategorie a relaţiilor din sfera

publică presupune managementul on-line al relaţiilor dintre guvern şi angajaţi prin intermediul

noilor tehnologii electronice şi a Internetului.

B. G2C (Government to Citizens) – Guvern-Cetăţeni

Serviciile din această categorie reprezintă aducerea Guvernului mai aproape de cetăţeni

on-line. În primul rând, se urmăreşte aducerea on-line a unor informaţii simple, apoi relaţia

cetăţean-guvern devine interactivă, existând comunicare şi schimburi de date în ambele direcţii

şi, în final, relaţiile devin tranzacţionale, aceasta însemnând că unele servicii furnizate de guvern

cetăţenilor pot fi prestate şi on-line – pe site-urile de Internet ale instituţiilor publice respective

sau pe portalurile guvernamentale globale.

Directivele de edificare a societăţii informaţionale în cadrul Uniunii Europene determină

o serie de servicii statale prioritare. În ţara noastră, realizarea strategiei Naţionale „Moldova

Electronică” prevede acordarea a 12 tipuri de servicii din această categorie, recomandate de

programul e-Europa. Acestea sunt: impozite pe venit, căutarea unui loc de muncă, primirea

asistenţei sociale, perfectarea actelor de identitate personală, înregistrarea automobilelor,

înaintarea cererii pentru construcţii, cererea la organele de poliţie, bibliotecile publice,

certificatele de naştere şi înregistrare a familiei, admiterea la instituţiile de învăţământ, cererea de

schimbare a locului de domiciliu, serviciile medicale.

C. G2B (Government to Business) – Guvern-Companii. Relaţiile dintre guvern şi

business au efect major asupra dezvoltării, întrucât companiile sunt motorul creşterii economice.

90

Astfel, comunicarea rapidă şi efectivă dintre aceşti subiecţi ai vieţii economice implică

transparenţă şi costuri scăzute şi este una din cheile succesului şi progresului. În R. Moldova,

categoria dată include următoarele 8 servicii: efectuarea defalcărilor sociale, plata impozitelor

corporative şi TVA, înregistrarea companiei, prezentarea rapoartelor statistice, depunerea

declaraţiilor vamale, primirea avizurilor legate de protecţia mediului, achiziţiile publice.

Aplicaţiile specifice eGuvernment, prin accesul electronic pe serviciile publice, permit

realizarea unei serii de oportunităţi.[141]

• Accesul on-line la baza de date legislativ–normativă a administraţiilor publice

centrale şi locale, fapt ce ar permite o informare mai amplă şi rapidă a cetăţenilor şi agenţilor

economici. Efectele benefice ar consta în :

1. Diminuarea infracţionalităţii ca urmare a cunoaşterii legilor;

2. Eliminarea unor cheltuieli realizate de beneficiari pentru informare (cu

achiziţionarea publicaţiilor legislative);

3. Accesul non-stop şi viteza sporită de informare.

• Consultarea populaţiei cu privire la conţinutul actelor normative şi deciziilor

majore. Astfel obţinem o apropiere a administraţiei de cetăţeni şi are loc implicarea acestora în

procesul de gestionare. Efectul benefic rezidă în dezvoltarea spiritului civic, îmbunătăţirea

legilor şi hotărârilor, aplicarea mai rapidă a proiectelor importante, având susţinerea populaţiei

etc.;

• Plata electronică a taxelor şi impozitelor, realizarea declaraţiilor şi notificărilor

electronice. Implementarea acestora poate solda cu realizări de economii importante atât la

nivelul bugetelor administraţiilor publice, cât şi la cel al bugetelor agenţilor economici.

Rezultatele benefice ale administraţiilor publice centrale şi locale, în acest caz, presupun:

1) diminuarea numărului de angajaţi ca în final să economiseşti la fondul de salarii;

2) reducerea numărului de birouri şi spaţii necesare pentru lucrul cu publicul şi

diminuarea cheltuielilor cu chiriile, administrare, energie termică şi electrică, mobilier etc.;

3) sporirea nivelului de accesibilitate a serviciului, acesta fiind disponibil non-stop;

4) excluderea unei surse de corupţie şi trafic de influenţă, prin eliminarea intervenţiei

factorului uman;

5) obţinerea economiei de hârtie, timp şi bani pentru perfectarea şi prelucrarea

documentelor informaţionale care trec de la suportul pe purtători de hârtie la cel

Efectele benefice ale acestor aplicaţii pentru beneficiari ar consta în:

a) economii majore de timp, care pot fi utilizat în scopuri productive;

b) reducerea deplasărilor în spaţiu ale persoanelor şi a cheltuielilor cu transportul;

c) dispariţia necesităţii depunerii aceloraşi informaţii la diferite birouri din cadrul unei

instituţii sau instituţii diferite prin utilizarea bazelor de date interconectate astfel, încât

91

informaţia să devină accesibilă pentru toţi solicitanţii.

• Căutarea locului de muncă prin utilizarea bazei de date oferite de instituţiile

abilitate şi agenţii economici. Aplicaţia dată contribuie la sporirea gradului de informare a

persoanelor fără ocupaţie cu privire la locurile de muncă disponibile la un moment dat şi

cerinţele specifice acestora. Informarea pe cale electronică, prin intermediul site-urilor oficiilor

forţelor de muncă, duce la evitarea aglomeraţiei de la ghişee şi reduce deplasarea în spaţiu a

persoanelor, cu beneficiile respective. La nivelul angajatorilor, se reduc cheltuielile şi consumul

de timp specific procesului de recrutare şi selecţie a personalului. Aplicaţia dată poate fi extinsă

astfel, încât să devină utilă nu doar persoanelor fără ocupaţie, dar şi angajaţilor care vor să-şi

schimbe locul de muncă. În aşa mod, obţinem o piaţă transparentă a forţei de muncă, unde are

loc o confruntare liberă a cererii cu oferta. Agenţii economici vor înregistra, de asemenea,

importante dividende prin reducerea cheltuielilor cu recrutarea şi selectarea forţei de muncă.

• Votarea on-line şi efectuarea de sondaje. Efectele pozitive ar consta în:

1. Votarea din orice zonă geografică conferind astfel procesului electoral o

reprezentativitate ridicată;

2. Diminuarea fraudelor electorale prin eliminarea votării multiple;

3. Eliminarea sau diminuarea deplasării în spaţiu a electoratului;

4. Reducerea substanţială sau eliminarea cheltuielilor cu tipărirea buletinelor de vot sau

a chestionarelor;

5. Diminuarea numărului personalului implicat în acţiunile de supraveghere;

6. Reducerea cheltuielilor cu amenajarea secţiilor de votare;

7. Operativitatea privind cunoaşterea rezultatelor exacte imediat după finalizarea

procesului de votare;

8. Realizarea rapidă a unor analize statistice cu privire la opţiunile electoratului.

Dezvoltarea durabilă a economiei şi a societăţii în ansamblul ei, prin sporirea nivelului de

cultură şi civilizaţie, este de neconceput fără un sistem de învăţământ performant. De aceea,

dezvoltarea şi modernizarea învăţământului trebuie să reprezinte o prioritate naţională, pentru

asigurarea accesului universal la cunoştinţe, sporirea nivelului de informare şi îmbunătăţirea

calităţii acestea. Dezvoltarea şi răspîndirea tehnologiilor informaţional comunicative pot

contribui direct la stabilirea economiei bazate pe cunoaştere prin implementarea învăţământului

la distanţă prin utilizarea Internetului, serviciului de videoconferinţe, transmiterea cursurilor

prin intermediul televiziunii etc.

Efectele benefice ale acestui tip de învăţământ sunt de natură economică şi socială:

1) reducerea sau eliminarea deplasării la instituţiile de învăţământ, implicit reducerea

cheltuielilor realizate cu cazarea şi transportul;

2) scăderea cheltuielilor instituţiilor de învăţământ cu achiziţia/chiria şi întreţinerea

92

spaţiilor de învăţământ şi de cazare a studenţilor;

3) audierea cursurilor, studierea în bibliotecile virtuale de acasă sau din telecentre

special amenajate;

4) gestionarea mai efectivă a timpului de către beneficiari, întrucât dispare

simultaneitatea petrecerii prelegerilor cu audierea lor şi dispar restricţiile de program pentru

consultarea bibliotecilor electronice;

5) reducerea cheltuielilor salariale aferente personalului administrativ din cămine şi

instituţii de învăţământ;

6) sporirea nivelului de pregătire profesională a angajaţilor prin frecventarea unor

cursuri la distanţă de învăţământ preuniversitar, universitar, postuniversitar sau a unor cursuri

de specializare fără a-şi întrerupe munca;

7) accesul la învăţământ pentru persoanele cu handicap şi aflate în locuri de detenţie;

8) ridicarea nivelului de contact cu cadrele didactice prin creşterea numărului de

apeluri pentru ajutor din partea profesorilor.

Valoroase oportunităţi economice şi sociale ale dezvoltării telecomunicaţiilor pot apărea

prin răspândirea teleworking-ului care presupune realizarea atribuţiilor de serviciu din alte

locaţii decât cele tradiţionale. Unii analişti [174]presupun că deja din 2009 va fi posibilă trecerea

unor categorii de funcţionari de stat la serviciul de la distanţă. Aceste aplicaţii pot genera

numeroase beneficii, cum ar fi:

• Reducerea semnificativă a deplasării persoanelor în spaţiu;

• Flexibilitatea programului de lucru pentru angajaţi, sporirea nivelului de comoditate

prin realizarea atribuţiilor de serviciu din propria locuinţă;

• Obţinerea economiilor prin diminuarea cheltuielilor cu chiriile sau reducerea

investiţiilor pentru construirea de imobile, reducerea cheltuielilor necesare pentru

infrastructură şi utilităţi;

• Înregistrarea unei mobilităţi crescute a activităţilor economice desfăşurate de

organizaţii;

• Realizarea unor economii cu salariile prin angajarea unor specialişti din ţări cu un

nivel de salarizare mai redus;

• antrenarea celor mai buni specialişti ca urmare a eliminării barierei geografice;

• Creşterea gradului de motivare a personalului şi sporirea nivelului de productivitate;

• Valorificarea forţei de muncă cu handicap locomotor;

• Asigurarea unei dezvoltări mai echilibrate a economiei din punct de vedere teritorial,

evitându-se apariţia unor zone puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi a unor zone

subdezvoltate;

• Evitarea supraaglomerării datorită efectului de polarizare.

93

În ţările dezvoltate, care dispun de vaste reţele de comunicaţii, o răspândire tot mai

pronunţată în ultima perioadă capătă aplicaţiile de supraveghere şi control al traficului aerian,

feroviar, rutier şi naval cu ajutorul tehnologiei de localizare şi transmitere rapidă a

informaţiilor.. Cele mai valoroase beneficii generate de acestea ar fi:

a) gestiunea eficientă a traficului prin utilizarea unor programe de semnalizare

automată;

b) sporirea siguranţei şi reducerea numărului de accidente;

c) fluidizarea traficului prin evitarea zonelor aglomerate;

d) realizarea unor economii de timp şi, implicit, de combustibil prin indicarea traseului

optim.

e) diminuarea infracţiunilor legate de furtul mijloacelor de transport prin localizarea şi

identificarea rapidă a acestora

Vaste oportunităţi pot apărea prin utilizarea teledetecţiei care presupune localizarea de la

distanţă a obiectelor şi efectuarea de măsurători. Aplicaţia permite dezvoltarea unei game largi

de servicii, printre care: localizarea cu ajutorul calculatorului de bord sau telefonului mobil a

celor mai apropiate staţii de combustibil, restaurante, spitale etc.; localizarea de la distanţă a

maşinilor, a persoanelor prin intermediul telefonului mobil; efectuarea de măsurători ale

reliefului prin intermediul sateliţilor; întocmirea hărţilor fizice şi geologice de mare precizie etc.

Cele mai importante beneficii presupun: economia de timp, creşterea preciziei măsurătorilor,

reducerea cheltuielilor de măsurare, a cheltuielilor cu combustibilul prin localizarea diferitelor

puncte de interes şi stabilirea celui mai scurt traseu de acces etc.

Comerţul electronic constituie procesul de cumpărare, vânzare sau schimb de produse,

servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare, ce a cunoscut şi cunoaşte o

dezvoltare fără precedent şi, totodată, continuă. Putem identifica câteva tipuri de comerţ

electronic:

• Business-to-business (B2B) – model de comerţ electronic în care toţi participanţii

sunt companii sau alte organizaţii;

• Business-to-consumer (B2C) – model de comerţ electronic în care companiile vând

cumpărătorilor individuali – persoane fizice;

• Consumer-to-business(C2B) – persoane fizice (consumatori) care utilizează

Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau caută vânzători să

liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;

• Consumer-to-consumer (C2C) – consumatori care vând direct altor consumatori;

• Comerţ mobil (m-commerce) – tranzacţii şi activităţi de comerţ electronic, conduse

prin mediul electromagnetic;

94

• E-government: Government-to-business (G2B) – model de comerţ electronic în

care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de

la persoanele juridice;

• Government-to-consumer (G2C) – acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare de servicii publice ( ex. plătirea taxelor on-line).

Potrivit rapoartelor „Forrester Research şi WentWorth Inc.”, actualmente, comerţul

mondial prin Internet atinge cota de 2,2% din comerţul total şi către anul 2010 va depăşi 10

trilioane de dolari. Pe plan teritorial, ponderea comerţului electronic diferă semnificativ, atingând

după diferite estimări cote maxime în SUA între 20-30 şi 10-15 la sută din toate vânzările în

Europa. În R. Moldova, comerţul electronic este la etapa incepientă, fiind atestate practic numai

vânzări de echipament electronic pe segmentele (B2C) şi (C2C).

Dezvoltarea comerţului electronic va antrena beneficii economice şi sociale substanţiale,

cum ar fi:

1) economia de timp prin identificarea rapidă a magazinelor virtuale, care oferă

produsul dorit la cel mai bun preţ;

2) libertatea de a alege datorită numărului mare de magazine pe care consumatorul le

poate vizita;

3) reducerea deplasării în spaţiu a persoanelor cu efectele respective;

4) micşorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea sau închirierea spaţiilor comerciale;

5) scăderea preţului la produsele şi servicii datorită economiilor realizate de

comercianţi;

6) posibilitatea realizării licitaţiilor electronice, cu un grad ridicat de transparenţă,

factor ce diminuează şi elimină corupţia şi traficul de influenţă;

7) îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu handicap prin comandarea produselor şi

serviciilor prin Internet şi livrarea acestora la domiciliu;

8) creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, ce permite realizarea unei cercetări

de piaţă rapide şi la costuri reduse;

9) stimularea consumului, majorarea pieţei potenţiale a comerciantului.

Dezvoltarea telecomunicaţiilor generează apariţia şi utilizarea masivă a serviciilor

electronice, care au drept suport aplicaţiile în domeniul financiar-bancar. Astăzi au devenit

operaţionale o gamă largă de servicii, care presupun plăţi electronice, extrageri de numerar şi

achitarea facturilor prin intermediul bancomatelor, identificarea soldurilor şi a mişcărilor de

fonduri din conturile bancare prin utilizarea calculatoarelor sau a telefoanelor mobile,

contractarea on-line a împrumuturilor etc. Beneficiile aferente acestor aplicaţii presupun:

• economii majore de timp;

• reducerea deplasărilor în spaţiu a persoanelor;

• creşterea numărului de clienţi potenţiali prin dispariţia barierelor legate de distanţă;

95

• micşorarea cheltuielilor instituţiilor bancare legate de asigurarea cu personal şi

infrastructura necesară;

• ridicarea operativităţii şi eficienţei operaţiunilor financiar-bancaree;

• Creşterea producţivităţii muncii în intituţiile bancare;

• sporirea nivelului de transparenţă a operaţiunilor şi serviciilor bancare;

• diminuarea sectorului tenebru al economiei prin eliminarea operaţiunilor cu

numerar.

Sporirea calităţii vieţii presupune utilizarea raţională şi judicioasă a timpului liber.

Aplicaţiile în domeniul recreării şi petrecerii timpului liber implică jocurile electronice la

distanţă prin intermediul calculatoarelor sau telefoanelor mobile, ascultarea de muzică, ştiri,

vizionarea filmelor sau a unor emisiuni TV prin intermediul calculatoarelor sau telefoanelor

mobile, sau a videotelefoanelor fixe, dezvoltarea televiziunilor interactive etc. Beneficiile

generate de aceste aplicaţii sunt:

• diversificarea surselor de informare;

• sursele multiple de relaxare şi odihnă;

• reducerea sau eliminarea deplasărilor în spaţiu ale persoanelor;

• dezvoltarea capacităţii intelectuale şi sporirea abilităţilor cognitive la copii şi tineri;

• prosperarea economică prin sporirea valorii adăugate a serviciilor etc.

O variantă a aplicaţiilor anterioare dar sub aspect educativ sunt cele din domeniul

cultural. Ele presupun crearea bibliotecilor electronice, dezvoltarea site-urilor interactive, care

permit vizitarea virtuală a unor muzee, expoziţii de artă etc. Efectele benefice ale acestora rezidă

în:

• difuzarea rapidă a informaţiilor culturale şi creşterea nivelul de informare şi

dezvoltare;

• lărgirea numărului de potenţiali client prin reducerea deplasării în spaţiu a

persoanelor;

• diminuarea cheltuielilor de acces la informaţii;

• scăderea cheltuielilor cu realizarea şi întreţinerea infrastructurii necesare.

În ultima perioadă, medicina înregistrează o dezvoltare foarte rapidă. Pentru a se realiza

progrese şi a putea beneficia de ele cât mai multe persoane, este nevoie de un schimb rapid de

informaţii. Acest lucru se realizează prin intermediul telecomunicaţiilor. Pe lângă accesul rapid şi

sigur al medicilor la informaţii, dezvoltarea aplicaţiilor de telecomunicaţii în domeniul

medicinii pot fi asigura asemenea beneficii:

• efectuarea consultaţiilor la distanţă prin intermediul videoconferinţei, eliminându-se

deplasările în spaţiu ale pacienţilor şi medicilor;

• asigurarea unor schimburi de informaţii rapide şi eficiente între specialiştii aflaţi la

96

distanţă;

• asistarea şi coordonarea de la distanţă a unor intervenţii dificile de către specialişti

calificaţi. Se realizează, astfel, schimbul rapid de know-how şi formarea unor

specialişti pe plan local;

• monitorizarea permanentă a pacienţilor cu boli cronice;

• sporirea eficacităţii activităţilor organizatorico-administrative în instituţiile

medicale;

• reducerea timpului şi cheltuielilor pentru preluarea şi prelucrarea raportărilor şi

obţinerea de situaţii statistice rapide la nivel naţional;

• introducerii paşaportului electronic medical, condiţie necesară pentru eliminarea sau

eficientizarea unor proceduri birocratice;

• sporirea eficienţei activităţilor birotice ale instituţiei.

În funcţie de posibilităţile acordate beneficiarilor şi complexitatea prestaţiilor,

dezvoltarea serviciilor informaţional comunicative presupune parcurgerea unui traseu din cinci

nivele:

Nivelul 1 –se limitează la prezentarea informaţiei pe situl instituţiei;

Nivelul 2 – interacţiunea unilaterală, ceea ce presupune, de fapt, posibilitatea de a solicita

de la instituţia statului şi a primi de la ea careva informaţii în format electronic, descărcarea

diferitelor formulare fără a fi posibilă expedierea completată a acestora;

Nivelul 3 – interacţiunea bilaterală. Există posibilitatea de a descărca formulare cu o

ulterioară completare şi expediere spre instituţia solicitată;

Nivelul 4 –posibilitatea de efectuare a tranzacţiilor, efectuarea plăţilor prin Internet.

Nivelul 5 – personalizarea şi automatizarea completă a serviciilor.

În prezent, Republica Moldova se apropie de nivelul 2 de dezvoltare a tehnologiilor

informaţionale.

Investigaţiile arată că, la moment, populaţia solicită cel mai mult serviciile legate de sfera

medicală, datele personale, căutarea locului de muncă, admiterea în instituţiile de învăţământ.

La moment au fost create resursele informaţionale statale, cum ar fi: registrul populaţiei,

al unităţilor de drept, registrul unităţilor de transport. În baza acestora, spre exemplu este posibil

de a verifica autenticitatea actelor, numerelor de înmatriculare etc. De asemenea, este posibilă

comandarea perfectării unor acte, dar încă este necesară prezenţa personală pentru ridicarea

acestora. Cauza rezidă în imperfecţiunea sistemului electronic de efectuare a plăţii şi cea de

utilizare a semnăturii electronice. Până acum nu este reglat definitiv mecanismul, respectiv şi un

număr redus de cetăţeni deţin semnătură electronică.

La un nivel mai avansat este sistemul de căutare a locului de muncă, astfel multe

companii folosesc drept canal de recrutare anume sistemele informatice. Instituţiile de

97

învăţământ deja au început utilizarea serviciilor electronice în procesul de admitere la studii.

Practic, în regim on-line este posibil a urmări procesul de înaintare a cererilor şi rezultatele

admiterii. Apar unele elemente caracteristice învăţământului la distanţă.

O pregătire relativ bună se atestă pe segmentul aplicaţiilor în domeniul financiar-bancar,

dar răspândirea masivă a acestor servicii este limitată de nivelul scăzut de instruire a populaţie.

Altă barieră este legată de suspiciunile potenţialilor clienţi privind securitatea acestor servicii.

Pentru agenţii economici, serviciile din categoria „Guvern-Companii” rămân a fi încă o

oportunitate, practic teoretică. Din cele 8 servicii ale categoriei date, este funcţional doar

serviciul e-declaraţie. Începând cu vara 2008, poate fi utilizat serviciul de efectuare în regim

electronic a declaraţilor la Inspectoratul fiscal. Pentru a putea beneficia de acest serviciu, este

necesară obţinerea semnăturii electronice. Aceasta presupune parcurgerea unor formalităţi şi

achitarea unui preţ de 100$, o sumă destul de mare pentru majoritatea agenţilor economici, fapt

ce limitează răspândirea în masă a acestui tip de serviciu.

Implementarea programului „Moldova electronică” se confruntă cu o serie de probleme

de natură obiectivă, dar cele mai multe poartă un caracter subiectiv.

Doar în 15 organe ale administraţiei locale există pagini electronice active. Multe unităţi

administrative nu au deloc pagini-veb, iar acolo unde ele există, acestea conţin un volum mic de

informaţii utile si abundă în greşeli şi inexactităţi.

După nivelul de dezvoltare a tehnologiilor informaţional-comunicative, R. Moldova se

plasează pe locul 96 din 127 de ţări, iar după gradul de implementare a guvernării electronice

suntem ceva mai avansaţi – locul 93 din 192 de ţări.

Cauzele acestor poziţii joase sunt, în primul rând, indicatorii modeşti, în raport cu alte

ţări, atestaţi la capitolul telecomunicaţii (Tabelul 8) şi nivelul de dotare cu calculatoare şi acces la

Internet. (tabelul 12)

Tabelul 12 Ponderea gospodăriilor casnice posesoare de calculator şi cu acces la Internet

Ponderea gospodăriilor care posedă calculator, %

Ponderea gospodăriilor care au acces la Internet, %

Albania 9,5 7,8 Belorusia 24,9 12,1 Bosnia 35,6 25,8 Bulgaria 23,3 19 Estonia 57 53 Germania 79 71 Moldova 23 16 România 34 22 Rusia 16,2 9,5 Turcia 28,5 18,9 Ucraina 16,2 6,9

Sursa: sistematizat de autor în baza datelor [176]

În mediul de afaceri, la acest capitol sunt schimbări semnificative. Peste 71% din totalul

de întreprinderi autohtone sunt dotate cu calculatoare, iar cei care folosesc reţeaua Internet se

98

ridică la 55%, dar în plan european acest nivel este mai scăzut. Astfel, pentru ţările Uniunii

Europene indicatorul dat este practic de 100 %.

Cu regret, Moldova se mişcă lent în procesul de lichidare a decalajul dintre nivelul de

dezvoltare a tehnologiilor informaţional-comunicative. Este necesar un complex întreg de

condiţii de natură financiară, organizaţională, cadre profesionale, timp, stare economică bună a

societăţii şi o voinţă politică consecventă. Se impune accelerarea eforturilor în edificarea

societăţii informaţionale, pentru a diminua riscul irecuperabil de rămânere în urmă.

3.3. Perfecţionarea activităţii investiţionale în SA „Moldtelecom” SA „Moldtelecom” este Operatorul Naţional de Telecomunicaţii din Republica Moldova.

Întreprinderea de Stat „Moldtelecom” a fost înfiinţată în 1993 ca urmare a restructurării ramurii

de telecomunicaţii din R. Moldova. Politica şi activitatea SA „Moldtelecom” este axată pe

principiul satisfacerii solicitărilor clienţilor, intenţia sa este de a contribui la dezvoltarea

telecomunicaţiilor naţionale prin aplicarea tehnologiilor performante şi extinderea

Nomenclatorului de servicii pentru populaţie. Racordarea sistemului de calitate la standardele

europene implică realizarea următoarelor obiective:

diversificarea serviciilor prestate;

asigurarea competitivităţii preţurilor;

atingerea raportului optimal preţ/calitate la serviciile prestate;

implementarea şi întreţinerea sistemului de Management al Calităţii conform

cerinţelor ISO 9001-2002.

Activităţile investiţionale desfăşurate de către SA „Moldtelecom”

La 01.01.2007 SA „Moldtelecom” a înregistrat 1 004 182 de abonaţi dintre care 56 120

abonaţi amplus. Numărul abonaţilor companiei este în creştere, formând o densitate telefonică la

100 de locuitori de 29,6%. Combinaţia eficientă a tehnologiilor moderne şi a managementului

flexibil contribuie la asigurarea clienţilor cu servicii de cel mai înalt nivel tehnic. Implementarea

serviciilor Internet şi de transport date, telefonie mobilă, IP telefonie, videotelefonie, videoconferinţă,

cartele preplătite tete@tete, serviciul Numărul Verde, serviciul Allodin este o dovada în plus a

intenţiilor SA „Moldtelecom” de a promova tot ce este actual şi de mare utilitate ca răspuns la

cerinţele pieţei.

Odată cu creşterea economică a ţării, s-a majorat cererea pentru reţelele arendate şi

serviciile Internet de calitate. Cu toate că „Moldtelecom” a avut o reţea completă de PSTN,

operaţiunile de tip broadband erau în scădere, iar tarifele pentru acestea deveneau tot mai mari.

Astfel, un număr destul de mare a providerilor de Internet au ieşit pe piaţă, încercând suplinirea

acestor goluri, ceea ce treptat a dus la reducerea cotei de piaţă a „Moldtelecom”-ului.

Întâmpinând această presiune, întreprinderea a avut nevoie să-şi formeze o reţea IP mult mai

99

competitivă. În plus, odată cu emergenţa noilor servicii de voce ca VoIP şi 3G, reţeaua

tradiţională de telefonie fixă începuse să prezinte un anumit declin în dezvoltare. Pentru

„Moldtelecom”, transferul de la softurile PSTN la cele NGN a devenit un lucru inevitabil, ceea

ce a impus luarea unor noi măsuri pentru dezvoltarea tehnologică a firmei. Începând cu anul

2005, întreprinderea a început pregătirile pentru realizarea noilor construcţii a reţelelor IP/MPLS

prin inspectarea pieţei de furnizori ai echipamentelor respective. La selectarea acestora s-a luat în

consideraţie potenţialul în domeniul cercetărilor şi dezvoltării, maturitatea produsului şi

avantajele tehnice respective.

În continuare vom efectua o analiză a investiţiilor companiei analizate în diverse produse-

servicii noi, în dinamică pe ultimii 5 ani.

Astfel, în 2001, investiţii au fost efectuate în următoarele domenii:

1. Internet: a fost lansat serviciul Internet Total. Acest serviciu, accesibil pe întreg

teritoriul Republicii Moldova, oferă acces la Internet prin reţeaua telefonică comutată fără

contract şi fără abonament lunar, utilizatorul achitând „Moldtelecom”-ului doar tariful echivalent

unei convorbiri telefonice interurbane timp de zi. Plata este inclusă în factura telefonică

obişnuită. Este suficient să fie format numele utilizatorului şi parola unică de acces.

În noiembrie 2001, s-au finalizat lucrările de reconectare a punctelor de prezenţă Internet

din cele 36 de centre administrative la reţeaua globală Internet prin circuite digitale de 128-512

kbps, utilizând reţeaua suprapusă.

Datorită calităţii net superioare, precum şi ariei extinse de prestare, compania a cucerit un

segment important al pieţei Internet, plasându-se în topul companiilor prestatoare de servicii

Internet. Statisticile ne demonstrează că acest serviciu s-a bucurat de popularitate, date fiind cele

peste 100 de mii de conexiuni în primele 9 luni ale existenţei sale.

Un capitol aparte, în contextul serviciilor Internet prestate de către SA „Moldtelecom”, l-a

constituit crearea pe tot teritoriul ţării a centrelor de Internet Public. Cel mai mare centru

Internet Public, în care s-au oferit servicii de cea mai înaltă calitate şi care a lucrat 24 de ore din

24, a fost inaugurat la 16 octombrie 2001, odată cu deschiderea oficială a Centrului Comercial

S.A. „Moldtelecom” din or. Chişinău.

2. vIP-call: lansarea serviciului „vIPcall”, serviciului de IP- telefonie, ce permite

clienţilor efectuarea convorbirilor telefonice internaţionale prin Internet, utilizând codul de acces

0 1600 la tarife mai mici decât cele pentru convorbirile telefonice prin reţeaua obişnuită.

3. CrossNet: prima extindere a reţelei suprapuse de circuite digitale dedicate, sub

denumirea de „CrossNet”, pe bază de echipament UMUX, produs de Ascom-Transmision, ce a

făcut posibilă darea în chirie clienţilor a circuitelor digitale cu viteze de la 64 kbps până la 2048

kbps în toate centrele administrative ale RM. Printre cei mai mari beneficiari ai acestui serviciu

se numără instituţiile de stat, băncile şi operatorii de telecomunicaţii şi reţelele electrice.

100

A doua extindere a capacităţii şi zonei de acoperire a reţelei suprapuse de circuite digitale

dedicate „CrossNet”, pe bază de echipament UMUX, a permis practic acoperirea întregului

teritoriu al Republicii Moldova cu linii dedicate de o calitate înaltă.

4. Videotelefonie şi videoconferinţă. Acest serviciu funcţionează în baza protocolului IP

si tehnologiilor ISDN şi poate asigura comunicarea simultană între 2 şi mai mulţi participanţi. În

cadrul acestui serviciu sunt posibile convorbiri interurbane şi internaţionale. Serviciul este

funcţional în toate oficiile publice ale SA „Moldtelecom” din Chişinău şi din centrele raţionale.

Acest serviciu este funcţional atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Serviciile de

videotelefonie şi videoconferinţă sunt accesibile la Oficiul Public Central din Chişinău şi in toate

oficiile S.A. „Moldtelecom”-ului din centrele raionale.

5. Darea în exploatare a reţelei naţionale de transmisiuni digitale pe suport de fibră

optică şi a echipamentului de multiplexare SDH în baza contractului cu compania greacă

„Intracom”. Aceasta permite majorarea substanţială a traficului informaţional ce deschide

posibilităţi pentru extinderea sectorului.

6. Extinderea capacităţii centralei digitale EWSD. Lărgirea capacităţii centralei digitale

EWSD în or. Chişinău, or. Hânceşti şi Bălţi a permis majorarea numărului utilizatorilor

serviciului de telefonie interurbană şi internaţională.

7. ISDN. Lansat in 1999, serviciul ISDN s-a dezvoltat cu paşi rapizi, numărul abonaţilor

fiind în continuă creştere. Toate caracteristicile şi avantajele aferente acestei tehnologii au făcut

ca veniturile provenite din utilizarea ISDN să se majoreze de 3 ori faţă de perioadele similare ale

anului precedent. Mai mult ca atât, în vederea susţinerii acestui ritm pentru anul 2002, a fost

prevăzută o puternică campanie de comunicare şi informare a publicului larg privind

oportunităţile şi avantajele acestei tehnologii.

Serviciul ISDN este utilizat de către clienţii corporativi pentru conectarea mini-

centralelor telefonice de oficiu şi, în special, de Prestatorii Serviciilor Internet (ISP), pentru

accesarea de către utilizatorii finali.

8. Crearea oficiilor de prestări servicii publice şi deservire a clientelei în toate filialele

SA „Moldtelecom”-ului. Astfel, serviciile prestate de SA „Moldtelecom” au devenit mai

accesibile abonaţilor săi. Oficiile de telecomunicaţii prestează o gamă largă de servicii: instalări,

SNR, achitarea serviciilor de telecomunicaţii, servicii suplimentare (parolă, clip, conferinţă în

trei etc.).

9. Crearea serviciului de Suport-clientelă, care funcţionează în regim „non-stop”.

Apelând la numărul de telefon 117, abonatul poate obţine informaţii referitor la starea contului,

serviciile oferite de SA „Moldtelecom” etc.

10. Implementarea Sistemului Complex de Management şi Calitate al reţelei. Aceasta

a permis automatizarea proceselor de deservire tehnică a reţelei de telecomunicaţii,

101

monitorizarea centralizată a funcţionării atât a reţelei de telecomunicaţii în ansamblu, cât şi a

părţilor componente: reţeaua de transmisiuni şi centralele telefonice urbane şi rurale.

Menţionăm că veniturile de la serviciile „Cross Net” şi „Linii închiriate” în 2006 au

fost de 16,5 mil. lei şi, respectiv, de 10,8 mil. lei. Subliniem faptul că SA „Moldtelecom” este

unicul prestator al acestor servicii pe piaţa telecomunicaţiilor din Republica Moldova.

În anul 2002, managementul companiei SA „Moldtelecom” a înregistrat modificări inovative în următoarele domenii:

1. SA „Moldtelecom” este acceptată ca membru al sectorului de dezvoltare a

telecomunicaţiilor in cadrul Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor.

2. Montarea, configurarea echipamentelor (router Cisco 3640, server Dell, modeme, etc.) în

15 centre de telecomunicaţii din ţară, fapt care a permis accesul clienţilor la un spectru mai larg de

servicii Internet şi majorarea numărului liniilor de acces la aceste servicii de la 8 până la 32.

3. Extinderea Reţelei Suprapuse Digitale (Cross-Net) a permis majorarea posibilităţii de

transport de date cu 1850 canale echivalente de 64 Kb/s.

4. Lansarea noului site corporativ www.moldtelecom.md - sporirea accesibilităţii spre

serviciilor oferite de SA „Moldtelecom”.

5. Extinderea circuitului internaţional de acces Internet de la 12Mbps la 34Mbps. – A

asigurat creşterea volumului de transmisiuni de date şi reducerea costului unui Mbps de acces.

6. Schimbarea centralelor de bază analogice pe centrale digitale:

– în baza tehnologiilor AXE-10 în Comrat şi Edineţ;

– în baza tehnologiilor SI-2000 în Cimişlia, Căuşeni, Nisporeni şi Briceni.

Centralele digitale oferă abonaţilor un şir de avantaje:

– posibilitatea de a beneficia de servicii suplimentare (Clip, Clir, conferinţă etc.);

– calitatea înaltă a vocii;

– culegerea rapidă a numărului de telefon.

7. Îndeplinirea programului de schimbare a prefixelor naţionale de la “8” la “0” şi

internaţionale de la „10” la „0” în conformitate cu standardele internaţionale.

Pentru anii 2003-2004 prezentăm domeniile de dezvoltare şi avantajele în tabelul 13.

Pe parcursul anului SA „Moldtelecom” a depus eforturi în vederea sporirii nivelului de

digitalizare, în 2003 atingând cifra de 52,4%.

Anul 2005 se evidenţiază printr-o diversificare a domeniilor de dezvoltare şi anume:

1. Dezvoltarea programului SALT, care prevede conectarea tuturor instituţiilor

preuniversitare din Republica Moldova la reţeaua globală INTERNET.

Astfel, în 2005, „Moldtelecom” a asigurat peste 1700 instituţii de învăţământ

preuniversitar cu linii şi numere de telefon, destinate conectării la Internet. Cheltuielile de

instalare au fost integral suportate de întreprindere. Totodată, pentru asigurarea şcolilor cu

servicii de calitate, s-a iniţiat si realizarea unui program de modernizare a nodurilor Internet pe

102

întreg teritoriul ţării. Cooperarea cu furnizorii echipamentelor de telecomunicaţii a făcut posibilă

dotarea cu clase de calculatoare a 28 de şcoli, pentru care au fost donate 142 de computere. Suma

totală a investiţiilor în cadrul Programului „SALT” constituie aproximativ 10 milioane de lei.

Tabelul 13

Domeniile de dezvoltare şi avantajele, 2003 Domeniile de investiţii Avantajele oferite

2003 Lansarea serviciului „Free phone” şi a cartelei pentru acces INTERNET „Navicard”

Serviciul „Free phone” permite efectuarea apelurilor din contul solicitantului serviciului, pentru abonaţi apelurile fiind gratuite

Implementarea sistemului de videoconferinţă în toate raioanele Republicii Moldova

Sporirea posibilităţilor abonaţilor din sectorul rural

2004 Lansarea în filiala S.A. „Moldtelecom” Nisporeni a proiectului-pilot de implementare a „Serviciului universal”

„Serviciul universal” presupune că orice cetăţean din orice localitate va avea acces la mijloace de comunicaţii

Demararea programului SALT, care prevede conectarea tuturor instituţiilor preuniversitare din Republica Moldova la reţeaua globală INTERNET

Spre finele anului 2004, 1052 de instituţii preuniversitare din totalul de 1615 au fost conectate la reţeaua INTERNET

Lansarea serviciului „Cartelă preplătită Tete @ Tete”

Cartelă preplătită „Tete @ Tete” permite efectuarea apelurilor chiar dacă linia telefonică are închisă direcţia “0”

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

2. Demararea Programului de telefonizare a ţării pentru anii 2005-2010, care prevede

atingerea, la finele anului 2010, a penetrării telefonice de 35%.

Compania dată şi-a axat activitatea pe dezvoltarea continuă a infrastructurii, lărgirea

gamei de servicii prestate şi îmbunătăţirea continuă a calităţii acestora din urmă. În acest scop a

demarat construcţia reţelei de telefonie fixă fără fir, bazată pe tehnologia CDMA 2000 1X şi la

finele anului 2005 a fost finalizată prima etapă de construcţie a acestei reţele. Actualmente sunt

utilizate atât tehnologiile tradiţionale, cât şi tehnologia CDMA. Implementarea acesteia din urmă

are drept scop asigurarea, în egală măsură, a accesului la serviciile de telecomunicaţii tuturor

cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de localitate.

Investiţiile capitale valorificate în 2005 au constituit 713,8 mil.lei.

3. Substituirea centralei de tip „Pas cu pas“ din mun. Bălţi, cu capacitatea de 6000

numere, cu centrala digitală de tip „Alcatel“, cu capacitatea de 8000 numere.

Centralele digitale oferă abonaţilor un şir de avantaje:

– Posibilitatea de a beneficia de servicii suplimentare (Clip, Clir, conferinţă etc.).

– Calitatea înaltă a vocii.

– Culegerea rapidă a numărului de telefon.

3. Finalizarea proiectului de modernizare a 36 de noduri Internet pe întreg teritoriul R.

Moldova. Îmbunătăţirea calităţii serviciului de acces INTERNET.

4. Inaugurarea Centrului de prelucrare a apelurilor (Call Center), lansarea serviciului

103

„Allodin“. Call Center a permis diversificarea serviciilor informaţionale.

5. Inaugurarea reţelei CDMA 2000 1X, lansarea serviciului „Amplus“. Implementarea

acestei tehnologii este în conformitate cu Programul Guvernamental „Satul Moldovenesc“ şi are

drept scop asigurarea, în egală măsură, a accesului la serviciile de telecomunicaţii tuturor

cetăţenilor ţării noastre, indiferent de localitate.

6. Lansarea serviciului de bandă largă „MaxDSL”, ce oferă posibilitatea conexiunii la

reţeaua INTERNET la viteze sporite.

7. Lansarea VPN. Serviciu bazat pe tehnologia ADSL. Permite schimbul de date între

nodurile unei reţele corporative la viteze înalte.

Investiţiile în reţeaua CDMA

Standardul CDMA se utilizează în toate ţările dezvoltate şi în majoritatea statelor-

membre CSI. Până la sfârşitul anului 2005 a fost construită o reţea de telefonie fixă în standardul

CDMA 2000, ce a acoperit 70% din teritoriul Republicii Moldova. Iar în 2006 aria de acoperire a

acestui serviciu a fost de 90%. Punerea în regim comercial a primelor staţii de bază a avut loc în

prima decadă a lunii noiembrie. Programul de dezvoltare pentru 2005 a prevăzut modernizarea,

extinderea şi dezvoltarea reţelelor în 300 de localităţi, dintre care în 170 reţelele au fost

construite în baza tehnologiei CDMA.

Avantajele tehnologiei CDMA:

1) putere de emisie redusă;

2) calitate performantă a vocii;

3) transport de date cu viteza de până la 2,4 Mbps;

4) grad înalt de securitate a comunicaţiilor.

Costul unei astfel de linii se estimează în medie la 350-380 USD. Acestea vor fi

construite preponderent în localităţile în care costul unei linii telefonice tradiţionale este egală

sau mai mare decât această sumă (există localităţi în care costul unei linii telefonice tradiţionale,

din cauza reliefului şi a distanţei mari dintre case, ajunge până la 7-8 mii lei (550-640USD).

Pentru dezvoltare, în 2005, societatea „Moldtelecom” a alocat 720 mil. lei. Din această

sumă, pentru implementarea serviciului de telefonie fixă în baza tehnologiei CDMA au fost

utilizate 437mil.lei.

În anul 2005, numărul abonaţilor „Moldtelecom” s-a majorat cu 70 mii. Din totalul de 70

mii, 40 mii au fost abonaţi ai reţelei CDMA (30 mii - abonaţi ai telefoniei fixe tradiţionale). La 1

ianuarie 2005 numărul total al abonaţilor SA „Moldtelecom” era de 850 mii.

Implementarea acestei tehnologii este în conformitate cu Programul Guvernamental

„Satul Moldovenesc” şi are drept scop asigurarea, în mare măsură, a accesului la servile de

telecomunicaţii tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, indiferent de localitate.

Astfel, investiţiile în tehnologia CDMA în 2005 au constituit 286 mil. lei, iar cei

104

conectaţi la telefonia fixă prin CDMA în 2005 – 40000 abonaţi. Pornind de la faptul că costul

unei instalări constituie 1800 lei (inclusiv TVA), atunci numai de la instalare SA „Moldtelecom”

a încasat 72 mil. lei. În plus de la fiecare post telefonic se încasează plata de abonament şi plata

pentru convorbirile locale, interurbane şi internaţionale (GSM).

Formatul CDMA poate fi folosit şi pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă. Şi

standardul dat are un şir de avantaje faţă de GSM. Plus la toate, telefoanele fixe în standardul

CDMA oferă posibilitatea expedierii mesajelor SMS la alt telefon. Astfel, pot fi create reţele

corporative .

La 1 martie 2007, operatorul naţional de telefonie fixă, „Moldtelecom”, a lansat reţeaua

de telefonie mobilă în standardul CDMA 2000 în bandă de frecvenţe de 450 MHz. Serviciul este

prestat de noul operator de comunicaţii mobile, care face parte din componenţa „Moldtelecom”-

„UNITÉ”( „Unite” provine de la cuvântul unire).

Politica tarifară a noului operator este accesibilă pentru majoritatea potenţialilor sau

existenţilor clienţi ai telefoniei mobile. La ora actuală, „Unite” este cea mai convenabilă ofertă

existentă pe piaţa comunicaţiilor mobile.

Până la finele anului 2007, compania a planificat să atingă un număr de abonaţi de

ordinul zecilor de mii.

„Unite” are, în prezent (octombrie 2007), circa 33 mii de abonaţi, care generează un venit

mediu lunar per abonat de 265 lei ($23). Serviciul roaming în standardul CDMA a fost lansat cu

trei operatori mobili din Moscova, Sankt-Petersburg şi Krasnodar (Federaţia Rusă). Până la

finele anului 2007, SA „Moldtelecom” intenţionează să le propună clienţilor servicii roaming cu

România şi Belarus, iar în viitorul apropiat – şi cu alţi operatorii din Europa, care utilizează

standardul CDMA atât pentru apelurile de voce, cât şi pentru transportul de date. Avantajele

serviciului roaming, oferit de „Unite”, reprezintă tarifele foarte mici. Pe lângă aceasta, SA

„Moldtelecom” intenţionează să profite pe deplin de avantajele pe care le oferă tehnologia CDMA

privind transportul de date, pentru a oferi clienţilor cele mai atractive preţuri pentru Internet mobil cu

viteze sporite. În 2008 s-a planificat lansarea unei game largi de servicii adiţionale celor de telefonie

mobilă. De asemenea, SA „Moldtelecom” a propus clienţilor o gamă largă de telefoane, accentul

fiind pus pe telefoanele cu posibilităţi de navigare pe Internet la viteze înalte.

Volumul investiţiilor efectuate pentru lansarea noii reţele sunt estimate la peste 400 mil.

de lei, mijloace care au fost utilizate pentru procurarea echipamentelor şi dezvoltarea

infrastructurii. În special, noul operator este dotat cu utilaje produse de către companiile Huawei

Tecnologies Co LTD din China, Iskratel din Slovenia şi Intracom din Grecia.

Investiţii în ADSL.Tot în anul 2005 a fost lansat serviciul de bandă largă prin tehnologia

ADSL (serviciul MaxDSL). Viteza mare de acces la Internet prin intermediul tehnologiei ADSL

face ca navigarea pe Net sa devină o plăcere. (tabelul 14)

105

Tabelul 14 Caracteristica avantajelor investiţiilor în ADSL

Avantaje Caracteristici Linia telefonică liberă

Acum abonatul poate concomitent naviga pe net şi vorbi la telefon, fiind sigur că calitatea legăturii telefonice nu va suferi.

Accesul nelimitat Nu este nevoie de a se conecta de fiecare dată la modemul providerului. Clientul este conectat la Internet 24 din 24 ore. MaxDSL este canalul dedicat, cu viteza de până la 1024 Kbps.

Serviciile adiţionale Clienţii MaxDSL beneficiază adăugător de căsuţă poştală, precum şi de acces la alte servicii Internet.

Calitatea conexiunii Calitatea conexiunii canalului Internet MaxDSL este asigurată de noua tehnologie de acces Internet ADSL.

Modalitatea comodă de achitare a serviciilor

Achitarea serviciilor se efectuează în orice centru comercial „Moldtelecom”.

Garanţii „Moldtelecom” - lider pe piaţa din Moldova în domeniul telecomunicaţiilor – garantează calitatea înaltă şi preţuri accesibile la serviciului MaxDSL.

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

MaxDSL permite transferuri foarte rapide de date, acces imediat al paginilor web,

precum şi ascultarea în timp real a radio-online sau vizionarea aplicaţiilor video pe Internet. De

asemenea, există posibilitatea de organizare a videoconferinţelor etc. Serviciul dat presupune

acces „Internet” la viteze mari prin linia telefonică obişnuită şi oferă clienţilor un şir de avantaje:

Comparaţiile dintre tehnologia ADSL şi alte posibilităţi de conectare la „Internet” sunt

prezentate în tabelul 15

Tabelul 15 Avantajele comparative MaxDSL / Dial-up

MaxDSL Dial-up Telefonul Permanent liber Ocupat în timpul conexiunii la

Internet Conexiunea la Internet Conexiune permanentă, nu este

nevoie de a telefona Necesitatea de a telefona

Calitate Deconectările nedorite sunt reduse la zero

Deconectări nedorite

Viteza de acces Până la 1024 kbps Până la 56 kbps Serviciile media, video, audio, jocuri

Sunt posibile Din cauza vitezei mici de acces, sunt limitate

Timpul de copiere – fotografie mare (1 Mb)*

8 sec 4 min

Timpul de copiere a unui fişier MP-3 (5 Mb)*

40 sec 20 min

Timpul de copiere a unui videoclip (30 Mb)*

4 min 2 ore

Timpul de copiere a unui film de lung metraj (800 Mb)*

107 min câteva zile

Timpul de copiere a documentelor mari (1,5 Mb)*

12 sec 6 min

* - cu viteza de acces de până la 1024 kbps. Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

Serviciile de acces la Internet în bandă largă reprezintă cel mai dinamic set de produse în

portofoliul SA „Moldtelecom”-ului. Majoritatea abonaţilor sunt conectaţi prin tehnologia ADSL

datorită avantajelor tehnice şi economice pe care le oferă aceasta. La mijlocul anului 2007,

numărul abonaţilor MaxDSL a depăşit cifra de 20 mii, iar creşterea a fost de aproape 4 ori mai

mare faţă de perioada similară a anului trecut. Estimăm ponderea pe piaţa broadband (bandă

106

largă) a produselor MaxDSL la peste 50% din piaţa serviciilor de acest gen din republică. Anul

2008 a fost primul an în care, probabil, numărul de conexiuni ADSL noi a depăşit numărul

conexiunilor noi la telefonia fixă. Compania se pregăteşte de această creştere, investind

suplimentar în extinderea capacităţilor tehnice ale acestui serviciu.

În anul 2006, „Moldtelecom” s-a orientat spre aşa domenii de investiţii precum:

1. Implementarea reţelei multifuncţionale IP MPLS;

2. Majorarea capacităţii canalului INTERNET extern cu încă un STM1 şi E3, ceea ce

va permite majorarea numărului de clienţi ai serviciilor de acces la INTERNET sau majorarea

vitezei de acces la cei existenţi;

3. Implementarea primei etape a sistemului billing. Sistemul billing este indispensabil

pentru lansarea serviciilor de telefonie mobilă;

4. Extinderea capacităţii reţelei de acces la bandă largă până la 26440 de porturi

montate şi majorarea numărului de abonaţi până la 9305. Oferirea potenţialelor clienţi a

posibilităţii de a se conecta la serviciul acces INTERNET prin tehnologia ADSL.

Compania „Intracom Telecom” a încheiat un contract în valoare de $4 mil. cu SA

„Moldtelecom” privind implementarea sistemului billing şi a sistemului informaţional, care cuprinde:

modulul acumulării şi al prelucrării preventive, al tarificării, prestării serviciilor, înaintării facturilor

spre achitare, managementul interacţiunii cu clientul (CRM), precum şi modulul de interacţiune.

Sistemul billing şi sistemul informaţional vor permite:

1) automatizarea proceselor de deservire a clienţilor,

2) automatizarea procedurii de prelucrare a comenzilor,

3) activarea şi oferirea serviciilor,

4) optimizarea resurselor reţelei,

5) asigurarea serviciilor performante de tarificare şi prezentare a facturilor abonaţilor,

6) facilitarea managementului serviciilor de telecomunicaţii.

Contractul presupune furnizarea echipamentului şi a SOFT-ului. Suplimentar „Intracom

Telecom” va oferi întreaga gamă de servicii profesionale: elaborarea sarcinii tehnice; analiza şi

proiectarea sistemului; implementarea, configurarea şi setarea; transferul datelor; testarea sistemului

billing; instruirea personalului; deservirea tehnică (în perioada de garanţie şi postgaranţie).

Compania „Intracom” este prezentă în Moldova începând cu anul 1994 şi colaborează

intens cu SA „Moldtelecom”. În ansamblu au fost încheiate contracte cu valoarea totală de $70

mil. pentru prestarea serviciilor şi a sistemelor moderne de telecomunicaţii, în plus şi pentru

prestarea serviciilor de implementare şi suport tehnic al reţelelor SA „Moldtelecom”.

Structura investiţiilor în 2006. În anul 2006 au fost date în exploatare active în valoare

de 1025,3 mil. lei; structura activelor de lungă durată, pusă în exploatare în 2006, este prezentată

în tabelul 16.

107

Tabelul 16 Structura activelor de lungă durată

2005 2006 Devieri Denumirea categoriilor de mijloace fixe

Suma Ponderea %

Suma Ponderea %

Suma Ponderea %

Clădiri 26,4 4 77,5 7,6 +51 3,6 Construcţii speciale

65,3 9,8 42,1 4,1 -23,2 -5,7

Maşini şi utilaj 380,7 57,1 586 57,2 +205,3 0,1 Instalaţii de transmisiuni

188,9 28,3 312,1 30,4 +123,2 2,1

Mijloace de transport

2,3 0,3 3,4 0,3 +1,1 0

Alte mijloace fixe

2,8 0,5 4,2 0,4 +1,4 -0,1

Total 666,4 100 1025,3 100 +358,9 Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

Din datele de mai sus rezultă că 87,6 % din valoarea activelor pe termen lung, care au

fost procurate în 2006, reprezintă partea activă: maşini, utilaj, instalaţii de transmisiuni.

Pornind de la faptul că în 2006 s-au dat în exploatare 993,8 mil. lei fonduri fixe, iar 31,5

mil. lei au fost primite cu titlu gratuit (în total fiind 1025,3 mil. lei), coeficientul de reînnoire a

activelor de lungă durată a devenit 19 la sută sau cu 4 % mai mult decât în 2005.

În 2006 au fost valorificate investiţii capitale în mărime de 983,3 mil. lei, este cu 269,5 mil.

lei (37,8%) mai mult decât în 2005. În 2006 au fost implementate un şir de proiecte noi, precum:

– implementarea tehnologiilor noi cu elemente de NGN,

– reţea nouă de transport (DWDM, IP-MPLS),

– implementarea sistemelor SFO pentru direcţiile rurale,

– implementarea serviciilor de transmisiuni date de bandă largă EV-DO şi pregătirea

către lansarea telefoniei mobile.

Tabelul 17 Direcţiile de investiţii

2005 2006 Suma,

mil. lei Ponderea % Suma,

mil. lei Ponderea %

Sectorul rural, inclusiv 249,2 34,9 388,2 39,5 - fibra optică 31,8 Sectorul urban 96,2 13,5 101,3 10,3 Tehnologiile informaţionale, inclusiv:

36,1 5,1 201,4 20,5

- reţea IP MPLS 108,1 - echipament NGN 54,5 Modernizarea reţelei existente 3,2 0,4 1,0 0,1 Reţea CDMA 286 40,1 158,0 16,1 Telefonie mobilă 29,2 3,0 Procurări de mijloace fixe 27,3 3,8 71,0 7,1 Obiecte civile 15,8 2,2 33,2 3,4 TOTAL 713,8 100 983,3 100

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” Bazându-ne pe datele tabelului 17 se observă că o pondere esenţială a investiţiilor a fost

108

îndreptată în zona rurală. Acest lucru are loc din motivul că densitatea telefonică în mediul urban

este cu mult mai mare decât în mediul rural. Structura investiţiilor este redată în figura 36:

Figura 33. Structura investiţiilor în cadrul SA „Moldtelecom” în 2006 Sursa: elaborată de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

Ponderea investiţiilor în domeniul tehnologiilor informaţionale în 2006 a sporit

considerabil faţă de 2005, ritmul de creştere constituind 558%.

Începând cu anul 2003, activitatea SA „Moldtelecom” se mobilizează pentru dezvoltarea

sectorului rural. În perioada 2003-2006 au fost efectuate lucrări de modernizare şi extindere a

reţelelor de telecomunicaţii în 1088 localităţi rurale. Din totalul de 2643,9 mil. lei investiţii

capitale, valorificate în această perioadă, sectorului rural îi revin peste 50%. Serviciile de

telefonie fixă în standardul CDMA2000 1X sunt prezente preponderent în sectorul rural.

Din totalul de 317,3 mil. lei, acordate „altor investiţii” în anul 2006, 201,4 mil. lei revin

tehnologiilor informaţionale, inclusiv creării infrastructurii reţelei multifuncţionale IP MPLS,

destinată prestării serviciilor NGN.

Tabelul 18 Evoluţia investiţiilor în sectoarele rural şi urban, mil. lei

Anii 2003 2004 2005 2006 Total 436.5 510.3 713.8 983.3 Sectorul urban 176.8 131.2 96.2 101.3 Sectorul rural 185.9 315.5 249.2 388.2 CDMA 73.8 63.6 286 158 Alte investiţii 0 0 82.4 335.5

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” Evoluţia capacităţii reţelei

Pentru SA „Moldtelecom” construcţia liniilor telefonice în mediul rural a devenit o

prioritate. Din totalul de 113,9 mii de linii construite în 2006, sectorului rural îi revine 89,4 mii.

Au fost modernizate, extinse şi dezvoltate reţelele din municipiile Chişinău şi Bălţi, 19 centre

raionale şi 344 localităţi rurale (din surse financiare proprii). În 2006 capacitatea totală a

centralelor telefonice a atins cifra de cca 1 mil. linii.

49.80%

18%

20.40%

11.80% Telefonie fixa traditionala

Telefonie CDM A

Tehnologii informationale

Alte investitii

109

0

5 0 0

1 0 0 0

1 5 0 0

T o ta l R e te a u rb a n aR e te a ru ra la

T o ta l 7 4 9 .3 8 3 0 .4 8 9 4 .7 9 4 1 .7 9 9 5 .1

R e te a u rb a n a 5 1 2 .6 5 4 8 .5 5 5 9 .9 5 7 2 .9 5 8 1 .8

R e te a ru ra la 2 3 6 .7 2 8 1 .9 3 3 4 .8 3 6 8 .8 4 1 3 .3

2 0 0 2 2 0 0 3 2 0 0 4 2 0 0 5 2 0 0 6

Figura 34. Evoluţia capacităţii reţelei (mii linii)

Sursa: elaborată de autor conform datelor SA „Moldtelecom” La baza modernizării reţelelor de telecomunicaţii stau tehnologiile de vârf. Modernizarea

centralelor telefonice în reţeaua urbană s-a efectuat în baza tehnologiilor digitale E10 (Alcatel),

AXE-10 (Ericsson), EWSD (Siemens), SI 2000 (Iskratel).

Centralele telefonice, bazate pe aceste tehnologii, asigură conexiunea cu centralele rurale

existente din toate filialele SA „Moldtelecom”-ului, indiferent de tipul acestora.

Avantajele oferite de centralele telefonice digitale:

– posibilitate de a beneficia de servicii suplimentare;

– formare rapidă a numărului;

– calitate impecabilă a vocii.

70.80%

9.30%

18.90%1%

Electronice

Cvasielectronice

Crossbar Pas cu pas

Figura 35. Structura capacităţilor centralelor telefonice (total pe ţară), %

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

Majorarea numărului de abonaţi s-a obţinut atât din contul noii capacităţi montate, cât şi

din contul capacităţilor libere existente la sfârşitul anului 2005. La finele anului 2006,

coeficientul de utilizare a capacităţilor constituia 96%. Astfel, din totalul cererilor de instalare,

72,6% au fost din partea sectorului rural, iar 27,4% – sectorului urban. La finele anului 2006

numărul abonaţilor a depăşit cifra de 1 mil.

110

0

500

1000

1500

Total

Retea urbana

Retea rurala

Total 704 776.4 849.5 923.9 1004.2

Retea urbana 480.4 507.2 527.8 545.1 566.2

Retea rurala 223.6 269.2 321.7 378.8 438

2002 2003 2004 2005 2006

Figura 36. Evoluţia nr. de abonaţi (mii)

Sursa: elaborată de autor conform datelor SA „Moldtelecom”

Evoluţia densităţii telefonice „Programul de telefonizare a ţării pentru anii 2005-2010” prevede atingerea, la finele

anului 2010, a densităţii medii pe ţară de 35%. Astfel, pentru atingerea acestui obiectiv numărului

abonaţilor trebuie să crească anual cu cca 72 mii. În 2006 creşterea numărului de abonaţi a fost de

80,3 mii.

În anul 2006 SA „Moldtelecom” a asigurat vânzarea serviciilor în sumă de 2191,7 mil. lei,

crescând în raport cu 2005 cu 229,2 mil. lei sau 11,7%. Sporirea venitului a fost condiţionată de:

1) majorarea nr. de abonaţi cu 80,3 mii;

2) sporirea traficului interurban(cu 14,2%) şi internaţional de plecare (22,6%);

3) sporirea traficului internaţional de sosire (11,3%);

4) creşterea traficului fix/mobil (20,4%);

5) majorarea nr. clienţilor solicitanţi ai serviciului acces INTERNET.

„Moldtelecom” este liderul pieţei telecomunicaţiilor, care se regăseşte în trei sectoare-

cheie a pieţei: telefonie fixă, transport de date, telefonie mobilă. (tabelul 19)

Tabelul 19 Volumul vânzărilor efectuate de către SA „Moldtelecom” şi ponderea în fiecare

sector al pieţei serviciilor de telecomunicaţii şi informatică Sector Sumă

(mil. lei) Pondere în sectorul pieţei

(%) Telefonie fixă 2078,14 97,45

Transport date 86,26 43,96

Cross Net 16,5 100

Linii închiriate 10,8 100

Sursa: elaborat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” O serie de inovaţii ale „Moldtelecom”-ului sunt legate de darea în exploatare a unui „Call

Center”. Acesta reprezintă o combinaţie de soluţii din domeniul telecomunicaţiilor şi

tehnologiilor informaţionale, care permite deservirea unui număr mare de apeluri telefonice

111

(anexa 9). În 2005 serviciul de informaţii (1188) al companiei a fost reorganizat în „Call Center”.

La baza implementării acestuia a stat echipamentul procurat de la compania slovenă ISKRATEL.

„Call Center” este organizat la baza centralei telefonice SI 2000 cu o capacitate de 1000 numere

telefonice. Investiţia totală s-a estimat la cca 10 mil. lei.

Până la implementarea „Call Center” serviciul de informaţii activa în baza unui

echipament ce dispunea de o scară de repartiţie cu 40 linii telefonice la intrare. Din cauză că în

acelaşi timp lucrau nu mai mult de 35 de operatori, doar 5 abonaţi mai puteau fi conectaţi la

serviciu, restul primind semnalul „ocupat”. Menţionăm faptul că fiecare raion al Moldovei

dispune de propriul serviciu de informaţii.

Implementarea „Call Center” a oferit un şir de posibilităţi, avantaje şi a permis

diversificarea serviciilor prestate:

1) „Call Center” permite de a transfera abonaţii în rândul de aşteptare.

Scopul fiecărui „Call Center” constă în deservirea unui număr cât mai mare de apeluri.

Este evident faptul că toţi abonaţii trebuie deserviţi din primul apel. În cazul în care toţi

operatorii sunt implicaţi în deservirea abonaţilor, restul care au apelat serviciul informaţii sunt

puşi în rândul de aşteptare. Toţi aceşti abonaţi, dacă fi fost deserviţi de echipamentul vechi, ar

primi semnalul „ocupat”. „Call Center” are în prezent 300 de linii telefonice la intrare, datorită

cărui fapt abonaţii primesc semnalul „ocupat” foarte rar.

2) Servicii prestate prin autoinformator

Au fost implementate un şir de servicii ce se prestează prin autoinformator. Astfel,

apelând la numărul de telefon 1500, orice abonat poate audia ora exactă, sincronizată cu satelitul.

În perioadele în care are loc mutarea acelor de ceasornic, traficul spre acest serviciu poate depăşi

10000 apeluri/zi. La nr. de telefon 1515 se oferă un şir de servicii informaţionale, care se

actualizează zilnic: prognoza meteo, noutăţile zilei, cursul valutar al BNM, informaţia privind

sistemele de transfer valutar, horoscop etc. În acelaşi timp, la serviciul de divertisment cu nr. de

acces 09002222 abonaţii pot audia poveşti în interpretarea actorilor profesionişti, bancuri, glume,

teste psihologice etc. Echipamentul disponibil permite actualizarea permanentă a informaţiei.

Mai mult ca atât, actualizarea fişierelor vocale poate fi automatizată, adică poate fi efectuată şi

fără implicarea personalului.

3) Implementarea operatorului „automat”

Calitatea serviciului de informaţii presupune, în primul rând, oferirea abonatului a

informaţiei într-un timp cât mai scurt şi fără ca el să aştepte mult conexiunea cu operatorul. În

acelaşi timp, menţionăm că sunt anumite ore pe parcursul zilei când timpul de aşteptare

depăşeşte timpul mediu, numite ore de maximă intensitate. În aceste ore, traficul este destul de

intens, iar atragerea suplimentară a operatorilor la lucru, chiar dacă şi se micşorează timpul de

aşteptare, conduce la cheltuieli considerabile. Pentru astfel de situaţi a şi fost implementat

112

operatorul „automat”. Astfel, orice abonat poate culege nr. de telefon 1180 şi poate audia la

autoinformator numerele de telefon ale serviciilor de urgenţă, dispeceratelor serviciilor

comunale, ale spitalelor şi policlinicilor, ministerelor şi preturilor etc. Avantajul acestui

„operator” constă în faptul că el activează 24 ore şi este foarte accesibil. Adică, formând 1180,

abonaţii nu vor primi semnalul „ocupat” şi nu vor fi nevoiţi să aştepte timp îndelungat

conexiunea cu operatorul serviciului 1188. Avantajele acestui serviciu se manifestă din plin în

cazul situaţiilor de avariere la „Union Fenosa”, „Apă Canal” sau alte întreprinderi care au un

număr mare de clienţi. În astfel de situaţii, timpul conexiunii operatorului cu abonatul se măreşte

considerabil. Unicul dezavantaj îl constituie faptul că de acest serviciu nu pot beneficia abonaţii

care au aparat telefonic în regim de impuls (cu disk).

4) Informarea abonaţilor privind serviciile prestate.

„Call Center” permite informarea abonaţilor în mai multe forme:

a) Pot fi organizate diferite servicii prin autoinformator. Astfel, formând numărul de

telefon 1180, orice abonat poate audia informaţia privind serviciile oferite de S.A.

„Moldtelecom”: servicii telefonie, servicii internet, free phone, videoconferinţă, servicii

suplimentare etc.;

b) Amplasarea mesajului informativ în timpul de aşteptare al abonatului. Acest mijloc

de informare este destul de eficient mai ales în orele de maximă intensitate, când timpul de

aşteptare este puţin mai mare şi abonaţii pot audia mesajul întreg;

c) Amplasarea mesajului de informare chiar în timpul salutării. În astfel de situaţii

abonaţii audiază mesajul până la conexiunea cu operatorul, indiferent de faptul dacă sunt sau nu

abonaţi în rând;

d) Informarea abonaţilor prin tehnologia „Apel programat”.

5) „Call Center „oferă un instrumente avansate de analiză statistică

„Soft-ul Call Center” permite cercetarea avansată a apelurilor deservite. Astfel, se poate

analiza numărul total al apelurilor deservite şi nedeservite, timpul de aşteptare, nr. abonaţilor

care au pus receptorul în timp de 15, 20 min. sau oricare alt interval de timp din momentul

culegerii numărului de telefon etc. Suplimentar se poate analiza productivitatea lucrătorilor

(numărul de informaţii oferite, timpul de deservire etc.) şi disciplina de muncă (momentul

conectării şi deconectării, timpul total al pauzelor etc.). Un avantaj considerabil îl constituie

faptul că datele pot fi obţinute operativ pentru orice moment (zi, săptămână etc.), lucrul manual

fiind practic inexistent.

6) Înregistrarea fişierelor vocale

Sistemele informaţionale care înregistrează convorbirile se utilizează şi în alte domenii în

Republica Moldova (serviciul pompieri, serviciul de urgenţă etc.). Înregistrarea convorbirilor

dintre operatori şi clienţii săi ajută la soluţionarea reclamaţiilor apărute. Deseori aceste

113

înregistrări reprezintă unicul mijloc de soluţionare a reclamaţiilor ce ţin nu numai de prestarea

serviciilor informaţionale. Plus la toate, înregistrările pot fi stocate un termen nedeterminat.

7) Organizarea serviciului „Starea contului”

În baza autoinformatorului pot fi create servicii care se bucură de popularitate, iar traficul

spre astfel de servicii poate constitui mii sau chiar zeci de mii pe parcursul unei zile. Evident că

orice abonat (fie al telefoniei fixe sau mobile) are nevoie de informaţii ce ţin de starea contului

său. Implementarea acestui serviciu prin operator, rezultând din traficul extrem de mare pentru

astfel de servicii, ar conduce la cheltuieli majore pentru companie. În acest caz, unica soluţie o

reprezintă „Call Center” (menţionăm că astfel de servicii abonaţilor săi le oferă toţi operatorii de

telefonie mobilă din Republica Moldova).

8) Utilizarea tehnologiei „Apel programat”

Tehnologia dată permite informarea clienţilor SA „Moldtelecom” privind termenele de

achitare a facturii pentru serviciile de telecomunicaţii, diverse servicii prestate etc. Evident că şi

în cazul dat echipamentul înlocuieşte cu succes „munca vie”. La general, „Call Center” permite

automatizarea multor business-procese care în trecut se efectua de către personal, iar în anumite

situaţii – de către un personal destul de numeros.

Implementarea „Call Center”-ului conduce spre apariţia unor economii substanţiale

datorită automatizării unor servicii care anterior se prestau în mod manual. O statistică separată a

economiilor nu se efectuează din cauza dificultăţii şi deficienţelor de natură metodologică,

organizatorică şi financiară. Însă numai automatizarea serviciului suplimentar de informare cu

privire la necesitatea de achitare a facturii pentru clienţii din municipiul Chişinău arată că

economia constă în reducerea numărului de operatori cu 5 persoane.

Venitul şi investiţiile pentru primele 9 luni ale 2007 şi perspectivele

Bilanţul primelor nouă luni de activitate demonstrează că obiectivele propuse pentru anul

2007 s-au realizat cu succes. În ianuarie-septembrie 2007, s-au construit 42,8 mii de linii

telefonice, iar numărul abonaţilor de telefonie fixă a sporit de la 26,4 mii până la 1,03 mil.

Majoritatea dintre noii abonaţi au fost conectaţi la reţeaua de telefonie fixă prin acces radio la

bucla locală (WLL) în baza tehnologiei CDMA, reţea ce aparţine SA „Moldtelecom”-ului.

Numărul abonaţilor la serviciile xDSL pe banda largă este de 21, 3 mii. În această perioadă,

venitul companiei a constituit 1, 84 mlrd lei ($161,9 mil), iar defalcările către bugetul de stat au

fost de 375, 4 mil. lei ($33 mil). În ce priveşte structura cifrei de afaceri, înregistrată de furnizorii

serviciilor de telefonie fixă situaţia este următoarea:

1. 49, 7% – vânzările serviciilor de apeluri internaţionale,

2. 17, 5% – apelurile spre reţelele de telefonie mobilă,

3. 7, 4% – apelurile locale.

114

Aceleaşi rapoarte statistice arată că, în nouă luni ale anului, pe acest segment de piaţă au

fost investite circa 472,4 mil. lei, ceea ce reprezintă 137,6 lei per locuitor. În acest răstimp, SA

„Moldtelecom” a investit circa 466 mil. lei, iar operatorii alternativi – 6,4 mil. lei. Venitul mediu

lunar per abonat (ARPU) s-a majorat cu 3,8% şi a constituit 184,6 lei. SA „Moldtelecom” a

obţinut un ARPU în valoare de 183,6 lei, iar operatorii alternativi – de 235,4 lei. În conformitate

cu Hotărârea Guvernului RM din 2004 „Cu privire la aprobarea Programului de telefonizare a ţării

pentru anii 2005-2010”, SA „Moldtelecom” a fost desemnat drept executor de bază al acestui

program. Potrivit programului, densitatea telefonică sau numărul de telefoane la 100 de locuitori a

urmat să atingă cifra de 29,1% la finele anului 2007 şi 31,1% – la finele anului 2008. În prezent,

densitatea telefonică este deja de 30, 5%, iar până la finele anului vom realiza obiectivele prevăzute

de Programul de telefonizare a ţării pentru anul 2008.

Deşi serviciile ADSL cunosc o creştere impresionantă, SA „Moldtelecom” planifică

dezvoltarea unor noi forme de acces la bandă largă. În timpul apropiat, se va implementa o reţea

FTTB (fibra optică până la utilizatori) prin Chişinău şi Bălţi şi SA „Moldtelecom” va acorda

clienţilor viteze la Internet de până la 100 Mbps. SA „Moldtelecom” se direcţionează spre

transformarea companiei într-un operator quadruple-play (servicii Internet, telefonie fixă,

telefonie mobilă şi servicii video), ceea ce presupune o implicare mai largă în domeniul

telefoniei IP şi al serviciilor TV digitale.

Investiţiile în sectorul rural – relaţii cu alţi operatori de telefonie fixă

În prezent, „Moldtelecom” dispune de peste un milion de abonaţi la telefonia fixă şi

numărul lor este în continuă creştere. Această creştere, însă, este mai mică în raport cu anii

precedenţi, iar în unele localităţi, inclusiv Chişinău, s-a ajuns la un nivel de saturaţie. De mulţi

ani, „Moldtelecom” este singura companie care suportă toate sarcinile sociale de telefonizare a

mediului rural. Experienţa arată că investiţiile în reţelele fixe în sectorul rural sunt de o

rentabilitate redusă. De aceea, noi şi suntem, în opinia noastră, singurul operator care investeşte

în sectorul rural, cu toate că au fost acordate zeci de licenţe pentru prestarea serviciului de

telefonie fixă. Cadrul naţional de reglementare în domeniu obligă toţi operatorii de

telecomunicaţii să interconecteze reţelele şi serviciile sale. Astfel, pe lângă faptul că unii

operatorii sunt concurenţi cu alţi operatori de telefonie fixă, ei mai sunt şi parteneri de

interconectare. Pe parcursul anilor de activitate, volumul investiţiilor efectuate de S.A.

„Modtelecom” a crescut de circa 11 ori, de la 89,1 mil. lei în 1997 până la 983,3 mil. lei în anul

2006. Sporirea volumului de investiţii efectuate a condiţionat creşterea numărului de abonaţi de

circa 2 ori până la 1004,2 mii. Volumul vânzărilor a crescut de circa 10 ori şi în 2006 a constituit

2191,7 mil. lei, iar profitul a atins cifra de 640 miln. lei. Ca rezultat al creşterii volumului de

investiţii, S.A. „Moldtelecom” a venit pe piaţă cu servicii noi de o calitate mai înaltă, ceea ce a

condus la creşterea performanţelor şi competitivităţii întreprinderii. (tabelul 20)

115

Tabelul 20 Dinamica principalilor indicatori ai activităţii SA „Moldtelecom”

Indicii 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Nr. de abonaţi, mii

514,2 532,9 555,3 583,8 639,2 704 776,4 849,5 923,9 1004,2 1056,9

Nr. de telefoane la 100 de locuitori

14,1 14,6 15,3 16,0 17,5 19,6 21,4 25,0 27,3 29,6 30,8

Volumul vânzărilor, mil. lei

213,8 273,4 416,8 625,6 755,1 934,5 1187,8

1549,4

1962,5

2191,7 2460,5

Defalcări în buget, mil. lei

44,4 40,3 37,8 134,4 160,2 175,0 222,2 252,6 336,8 553,6 636.1

Investiţii capitale, mil. lei

89,1 112,3 124,7 424,7 220,0 490,0 436,5 510,3 713,8 983,3 688,1

Profit, mil. lei

- 12,3 46,9 88,9 109,0 229,9 302,4 344,4 569,8 640,0 571,8

Sursa: sistematizat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” Implementarea activităţilor de inovare în cadrul SA „Moldtelecom”

În perspectivă SA „Moldtelecom”, fiind un monopolist în domeniul telefoniei fixe şi a

telefoniei mobile în standard CDMA, are un potenţial deosebit privind desfăşurarea activităţilor

inovaţionale.

Propunem să fie concentrate direcţiile principale de dezvoltare a activităţilor inovaţionale

în următoarele:

• Crearea departamentului de competitivitate şi inovare.

• Intensificarea activităţii de publicitate.

• Implementarea televiziunii digitale.

Activităţile investiţionale desfăşurate în cadrul SA „Moldtelecom” sunt destul de

voluminoase, însă nu întotdeauna sunt în corespundere cu cerinţele competitive ale pieţei din R.

Moldova. Pentru a spori nivelul de competitivitate a investiţiilor, propunem ca în cadrul

companiei să fie creată o subdiviziune sau un departament responsabil de activităţile de inovare

şi competitivitate.

Departamentul de inovare şi competitivitate va avea drept scop elaborarea proiectelor de

inovare, selecţia acestora şi implementarea în practică a inovaţiilor elaborate. În cadrul

departamentului vor activa 17-22 de persoane, care vor fi structurate în 3 echipe (anexa 10):

1. Echipa de inovare (5-7 specialişti), care se va ocupa exclusiv de elaborarea

proiectelor de inovaţie, perfecţionarea produselor existente sau de modernizarea acestora.

2. Echipa analitică (2-4 analişti), care va selecta acele inovaţii care sunt cele mai

avantajoase pentru condiţiile concrete de exploatare. Selecţia inovaţiilor va avea loc după mai

multe criterii: cerinţe tehnice, aspectul exterior, condiţiile economice etc.

116

3. Echipa tehnico-economică (4-6 persoane), care se va ocupa de implementarea în

practică, promovarea şi controlul de comportare a produselor inovatoare pe piaţă. Totodată,

această echipă va efectua calculele privind performanţele competitive ale produselor în particular

şi a întreprinderii în general.

La momentul actual, în Republica Moldova nu este utilizată o potenţială reţea de

distribuţie a mesajelor de publicitate. Potenţialul canal de distribuţie a reclamei constituie reţelele

de telefonie fixă şi mobilă. Utilizarea acestor reţele în scopul promovării şi distribuirii

publicităţii posedă un potenţial enorm.

Organizarea activităţii de publicitate poate fi efectuată prin diferite modalităţi:

• Publicitate pe parcursul aşteptării contactului (melodii, anunţuri). Din momentul

culegerii numărului de către abonat până în momentul realizării contactului persoana ce sună

ascultă timp de 5-30 secunde diferite tonuri de apel. Acestea tonuri pot fi substituie de un efect

sporit cu diferite spoturi publicitare, anunţuri, melodii etc.

• Publicitate prin mesaje scurte (SMS, MMS).

Implementarea activităţii de publicitate ar asigura un şir de avantaje competitive SA

„Moldtelecom”-ului: asigurarea cu venituri suplimentare care ar condiţiona reducerea tarifelor,

creşterea numărului de abonaţi determinată de scăderea tarifelor şi sporirii percepţiei

consumatorilor, condiţionată de diversificarea timpului de aşteptare etc.

Pentru organizarea activităţii de publicitate sunt necesare investiţii suplimentare în volum

de 70,5 mii lei, care includ: procurarea serverului, conectarea acestuia la reţeaua întreprinderii şi

la cea de deservire a consumatorilor etc.(anexa 11).

De deservirea activităţilor de publicitate se va ocupa un operator, cheltuielile anuale

privind salarizarea şi întreţinerea utilajului vor constitui 69 mii lei. Acumularea comenzilor

privind emiterea mesajelor publicitare va fi efectuată de către persoanele angajate în

departamentele de vânzări, de deservire a clienţilor sau din cadrul departamentului de marketing.

Implementarea televiziunii digitale este deosebit de importantă pentru condiţiile

Republicii Moldova. Aceasta este condiţionată de diversificarea veniturilor populaţiei, apariţia

păturilor medii care ar dori recepţionarea televiziunii de calitate.

Televiziunea digitală poate fi organizată cu utilizarea diferitelor instrumente de

transmisiune:

1. Televiziune prin cablu. SA „Moldtelecom” are cea mai extinsă reţea de telefoane fixe

din R. Moldova. Prin această reţea de telefonie, un mare număr de abonaţi sunt conectaţi la

reţeaua Internet. Cu suportul Internetului poate fi implementată televiziunea digitală.

2. Televiziunea prin eter. La etapa actuală există diferite modalităţi de organizare a

televiziunii digitale prin eter: televiziunea clasică (cu utilizarea staţiilor de retransmisie, prin

telefonia mobilă, conexiunea directă la satelit).

117

Evaluarea interdependenţei dintre venitul şi investiţiile efectuate în cadrul

companiei SA „Moldtelecom”

Pentru stabilirea veniturilor obţinute de compania SA „Moldtelecom”, este necesar a

elabora ecuaţia de corelaţie dintre investiţiile efectuate şi veniturile obţinute de întreprindere în

urma realizării acestora.

Asupra competitivităţii influenţează o serie de factori, iar în urma analizei competitivităţii

telecomunicaţiilor au fost depistaţi un şir de factori de influenţă precum dinamica dezvoltării

ramurii, numărul populaţiei antrenate în sector, cota sectorului în PIB, tendinţele în preţuri,

ritmul de creştere a investiţiilor, nivelul de concurenţă, însă ar fi binevenită constatarea aceastei

influenţe din punct de vedere matematic.

Constatarea matematică se elaborează în baza metodelor matematice şi statistico-

ştiinţifice, care pot fi utilizate la depistarea şi stabilirea legăturilor atât dintre diferite fenomene,

cât şi pentru determinarea modificării indicatorilor în viitor.

Între diferite fenomene social-economice există legături complexe, care pot fi explicate

prin influenţa unui şir de factori asupra caracteristicii rezultative. Actualmente, în condiţiile de

incertitudine, este foarte important a determina, cerceta şi aprecia cum acţionează diferiţi factori

asupra indicatorilor rezultativi ai activităţii întreprinderii, ramurii etc.

Pentru o apreciere calitativă a elementelor interdependente, poate fi folosită metoda

corelaţiei sau analiza de corelaţie.

Teoria economică presupune existenţa unei legături puternice dintre venituri şi investiţii.

Mai mult ca atât, se constată efectul de întârziere a investiţiilor asupra venitului (efect LAG).

Pentru evaluarea ecuaţiilor de regresie vom folosi următoarele date statistice: (tabelul 21)

Tabelul 21 Dinamica veniturilor şi investiţiilor în cadrul companiei SA „Moldtelecom”

Anul Venituri(V), mil. lei Investiţii(I) ), mil. lei 1993 10,6 3,7 1994 89,7 25,7 1995 115,0 63,8 1996 174,8 73,8 1997 213,8 89,1 1998 273,4 112,3 1999 416,8 124,7 2000 625,6 424,7 2001 755,1 220,0 2002 934,5 490,0 2003 1187,8 436,5 2004 1549,4 510,3 2005 1962,5 713,8 2006 2191,7 983,3

Sursa: sistematizat de autor conform datelor SA „Moldtelecom” În plus, se afirmă şi efectul de întârziere a investiţiilor asupra venitului (efectul LAG).

Adică, investiţia în perioada (t-1) sau în general (t-n), unde n reprezintă numărul perioadelor,

118

influenţează venitul în perioada t. În baza datelor statistice ale SA „Moldtelecom”, vom încerca

să evaluăm interdependenţa investiţiilor din perioada t şi perioada t-1 şi a venitului în perioada t.

Evaluarea modelelor se va efectua în baza programului Eviews. Se vor evalua două ecuaţii de tip

liniar, iar parametrii vor fi estimaţi în baza metodei celor mai mici pătrate. Dinamica vânzărilor

şi a investiţiilor este redată în figura 37.

Din grafic se observă că pentru anumite porţiuni investiţiile cunosc descreşteri, cu

toate că în ansamblu atât veniturile, cât şi investiţiile cresc. Acest fapt din start ne demonstrează

că pentru anumite modele aceasta nu va fi o corelaţie extrem de puternică (R2 ≈ 1).

Figura 37. Dinamica vânzărilor şi a investiţiilor, mil. lei Sursa: elaborată de autor

Menţionăm că această concluzie este valabilă doar pentru SA „Moldtelecom”, pentru alte

întreprinderi situaţia fiind diferită. În continuare vom descrie câteva modele alternative care

descriu interdependenţa dintre venit şi investiţii.

1.Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t:

Vt = 33,49 + 2,34*It (79) (0,18)

R2 = 0,92

F-statistica – 154,14

Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada t cu 1 mil. lei va

conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 2,34 mil. lei. Unica „problemă” o reprezintă

termenul liber, coeficientul fiind de 33,49, iar eroarea-standard este de 79. În astfel de cazuri,

teoria econometrică recomandă excluderea termenului liber din model.

Chiar dacă am exclude termenul liber, modelul va deveni:

Vt = 2,40*It (0,12)

R2 = 0, 92

119

Se observă că coeficientul de regresie se majorează nesemnificativ: de la 2,34 la 2,4,

coeficientul de determinaţie fiind neschimbat.

Noi, însă, vom lăsa termenul liber în model, punând accent pe coeficientul de

determinaţie (R2) şi statistica Fisher, presupunând că se îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.

Pentru modelul dat R2 = 0,92, ce denotă faptul că 92 % din dispersia vânzărilor în perioada t este

explicată de varianţa investiţiilor în perioada t. Şi numai 8 % ale variaţiei vânzărilor este

explicată de influenţa unor factori aleatorii sau neidentificaţi. Cu alte cuvinte, ecuaţia dată

„lămureşte” 92% ale dispersiei vânzărilor. Menţionăm faptul că valoarea maximă a lui R2 este 1

şi cu cât R2 tinde spre 1, cu atât corelaţia este mai puternică.

Prezentăm grafic a modelului dat: (figura 38)

Sursa: elaborată de autor

Figura 38. Dependenţa dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t 2. Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada (t-1):

Vt = 69,67 + 2,91*I(t-1) (106,9) (0,31)

R2 = 0,88 F-statistica – 84,3

Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada (t-1) cu 1 mil. lei

va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 2,91 mil. lei.

Şi iarăşi problema este termenul liber, coeficientul fiind de 69,67, iar eroarea-standard –

de 106,9. Chiar dacă am exclude termenul liber, modelul va deveni:

Vt = 3,06*It (0, 2)

R2 = 0, 88 Şi în acest caz se observă că coeficientul de regresie se majorează nesemnificativ – de la

2,91 la 3,06, R2 fiind acelaşi.

120

Noi, totuşi, ne vom concentra asupra coeficientului de determinaţie (R2) şi statisticii

Fisher, presupunând că se îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.

Pentru modelul dat R2 = 0,88, ce denotă faptul că 88 % din dispersia vânzărilor în

perioada t este explicată de varianţa investiţiilor în perioada (t-1). 12% ale varianţei vânzărilor

sunt explicate de influenţa unor factori aleatorii sau neidentificaţi.

Prezentarea grafică a modelului dat a fi: (figura 39)

Figura 39. Dependenţa dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada (t-1),

mil. lei Sursa: elaborată de autor

3. Estimarea dependenţei dintre vânzările în perioada t şi investiţiile în perioada t şi

(t-1). Să presupunem, totuşi, că veniturile în perioada t depind atât de investiţiile din perioada t

cât şi din perioada t-1. Modelul (fără termenul liber) va fi următorul:

Vt = 1,42*It + 1,34*I(t-1) (0,27) (0,34)

R2 = 0, 96

Se observă că acest model este superior celor construite anterior. Coeficientul de

determinaţie este 0,96.

Interpretarea ecuaţiei de regresie: majorarea investiţiilor în perioada (t-1) cu 1 mil. lei

va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 1,34 mil. Lei, iar investiţiilor în perioada t cu

1 mil. lei va conduce la majorarea veniturilor în perioada t cu 1,42 mil. lei. Presupunem că se

îndeplinesc condiţiile lui Gauss-Markov.

Concluzii: în general se observă o corelaţie strânsă dintre vânzări şi investiţii.

Modelele sunt:

R2 = 0, 92 Vt = 33,49 + 2,34*It

R2 = 0, 88 Vt = 69,67 + 2,91*I(t-1)

R2 = 0, 96 Vt = 1,42*It + 1,34*I(t-1)

121

Totuşi, cea mai semnificativă corelaţie se observă în cazul 3 (dintre venitul în perioada t

şi investiţia în perioada t şi (t-1)), în care coeficientul de determinaţie este de 0,96.

Pornind de la cele expuse şi din specificul activităţii din domeniul telecomunicaţiilor,

considerăm că cel mai bine interdependenţa dintre venitul şi investiţiile SA „Moldtelecom” este

descrisă de a treia ecuaţie. Astfel, cunoscând valorile planificate ale investiţiilor pentru 2008-

2010, se poate calcula şi venitul scontat.

Menţionăm şi faptul că modelele nu au fost testate asupra heteroscedascidităţii şi

autocorelaţiei erorilor (din cauza numărului redus de observaţii). În plus, s-a presupus că forma

dependenţei este de natură liniară.

Estimarea veniturilor realizate, stabilite în urma activităţilor investiţionale, de SA

„Moldtelecom”

În activitatea investiţională, desfăşurată de SA „Moldtelecom”, este necesar a evidenţia

două direcţii esenţiale privind investiţiile efectuate: renovarea capitalului fix existent în cadrul

întreprinderii; desfăşurarea activităţilor de inovare.

În procesul determinării impactului procesului investiţional asupra veniturilor companiei

este necesar a lua în consideraţie procesul inflaţionist. Presupunem că inflaţia în perioadele

prognozate va constitui aproximativ 10 % anual.

Ţinând cont de structura investiţiilor efective, realizate în cadrul SA „Moldtelecom” în

anul 2007, cînd investiţiile au constituit 688,1 mil. lei, din care 540,1 mil. lei privind recuperarea

capitalului tehnic şi 148 mil. lei privind activităţile inovaţionale, putem face o prognoză pe viitor.

Volumul investiţiilor referitoare la recuperarea capitalului tehnic existent şi a investiţiilor

efectuate în activităţile de inovare efectuate vor spori de la 688,1 mil. lei, în anul 2007, la 2239

mil. lei, în anul 2020. Veniturile în această perioadă vor spori de circa 2,5 ori – de la 2460 mil.

lei, în 2007, la 6144 mil. lei, în 2020. (tabelul 22)

În etapa actuală, nivelul de penetrare cu servicii de telefonie fixă a ajuns la un grad

satisfăcător şi constituie 29 de numere la 100 de locuitori. Majorarea acestui indicator este

posibilă, dar într-o proporţie nesemnificativă, datorită faptului că pe piaţă sunt prezenţi operatorii

de telefonie mobilă. Volumul total al nivelului de penetrare (telefonia fixă şi cea mobilă)

constituie circa 77 numere la 100 de locuitori.

Piaţa, practic, este saturată, lupta de concurenţă în viitorul apropiat va lua aspecte noi şi se

va axa pe atragerea noilor clienţi de la alte companii de telefonie. În scopul menţinerii clientelei

existente şi atragerii celei potenţiale, este necesar a efectua investiţii suplimentare privind

îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate şi diversificării acestora.

122

Tabelul 22 Prognozarea veniturilor SA „Moldtelecom”, determinate de activitatea

investiţională Anul Investiţii privind

recuperarea capitalului fix,

mil. lei

Investiţii privind activitatea de

inovare, mil. lei

Investiţii (I) , mil. lei

Venituri (V), mil. lei

2006 983,3 2191,7 2007 540,10 148,00 688,10 2460,50 2008 594,11 148,00 742,11 1975,85 2009 653,52 162,80 816,32 2153,60 2010 718,87 179,08 897,95 2368,96 2011 790,76 196,99 987,75 2605,86 2012 869,84 216,69 1086,52 2866,45 2013 956,82 238,36 1195,18 3153,09 2014 1052,50 262,19 1314,69 3468,40 2015 1157,75 288,41 1446,16 3815,24 2016 1273,53 317,25 1590,78 4196,76 2017 1400,88 348,98 1749,86 4616,44 2018 1540,97 383,87 1924,84 5078,08 2019 1695,07 422,26 2117,33 5585,89 2020 1864,57 464,49 2329,06 6144,48

Sursa: elaborat de autor Investiţiile efectuate de SA „Moldtelecom” vor fi orientate în două direcţii: menţinerea şi

reînnoirea capitalului existent; efectuarea investiţiilor în activităţile de inovare.

Activităţile de investiţii privind inovarea vor fi orientate spre îmbunătăţirea calităţii

serviciilor prestate, extinderea sortimentului de servicii, perfecţionarea personalului angajat,

implementarea televiziunii digitale etc. Volumul anual de investiţii va constitui circa 148 mil. lei.

Pe parcursul anilor, investiţiile în acest domeniu vor creşte datorită unui număr

considerabil de factori: sporirea intensităţii luptei de concurenţă ce va necesita noi investiţii

suplimentare, nivelul de inflaţie ce va diminua valoarea banilor etc.

Investiţiile în renovarea capitalului existent presupun activităţi de reparaţii, modernizări şi

achiziţie de utilaje şi echipamente, ce sunt utilizate în cadrul companiei, care pe parcursul anilor

se uzează şi necesită o reînnoire.

În prezent, aceste investiţii constituie circa 540 mil. lei. Volumul lor pe parcurs va spori,

deoarece compania SA „Moldtelecom” este o companie dinamică, valoarea mijloacelor fixe este

în permanentă creştere în urma activităţilor investiţionale desfăşurate, inclusiv a celor

inovaţionale. Sursele principale de investiţii vor fi: profitul companiei, fondul de amortizare şi

alte mijloace financiare.

Scopul principal al investiţiilor efectuate constă în sporirea gradului de satisfacţie a

consumatorilor, mărirea volumului de servicii prestate, creşterea volumelor de vânzări şi,

respectiv, majorarea profitului.

123

Concluzii şi recomandări Efectuând un studiu teoretico-metodologic al principalelor abordări ce ţin de

managementul investiţional ca factor şi premisă ale dezvoltării inovaţiilor şi competitivităţii, în

general, la nivel micro, macro şi în domeniul telecomunicaţiilor, în particular, putem să efectuăm

următoarele concluzii:

1. Problematica investiţiilor, inovaţiilor şi competitivităţii este studiată de savanţi

reieşind din rolul enorm al acestora pentru dezvoltarea economică şi soluţionarea problemelor

sociale stringente. Investiţiile, inovaţiile şi competitivitatea duc la formarea noilor structuri ale

producerii, apariţia ramurilor şi produselor noi, care, la rândul lor determină noi structuri ale

cererii şi, mai departe noi structuri ale pieţei.

2. Managementul investiţional este un proces creativ de gestiune a resurselor, a

coordonării activităţilor şi proceselor organizaţionale pentru a controla şi orienta investiţiile în

scopul atingerii obiectivelor planificate. Subliniem faptul că scopul de bază a managementului

investiţional în cadrul agenţilor economici este sporirea performanţelor companiei, care se pot

reflecta într-o serie de indicatori de natură cantitativă şi calitativă. Din punctul nostru de vedere

managementul investiţional trebuie abordat drept proces ce implică următoarele componente de

bază: intrările, procesele operaţionale, limitele, barierele, puncte de control şi ieşirile.

3. Procesele inovaţionale reprezintă incorporarea noilor cunoştinţe ştiinţifice şi

tehnologice în noile produse şi tehnologii, modele organizaţionale, structuri organizatorice şi

reprezintă forţa motrice a dezvoltării economice. Procesele inovaţionale sunt foarte complexe şi

de acea apare necesitatea unor specialişti calificaţi pentru a urmări dezvoltarea şi desfăşurarea

acestora – managerii inovaţiilor.

4. Problema competitivităţii reflectă practic toate laturile vieţii economico-sociale, astfel

determinând eficienţa şi nivelul de dezvoltare a oricărei structuri. Anume ea include în sine

concentrarea potenţialului economic, tehnico-ştiinţific, de producţie, organizaţional-

administrativ, de marketing etc. nu numai a unei întreprinderi în parte, ci şi a economiei ţării.

Competitivitatea unor întreprinderi sau ramuri la nivel naţional nu este un factor suficient pentru

a spori competitivitatea naţională. Republica Moldova la capitolul competitivitate naţională este

plasată pe locul 86 din 117 ţări apreciate.

5. Privite la nivel mondial, telecomunicaţiile reprezintă unul dintre cele mai dinamice

domenii de activitate. Renaşterea valorii afacerilor din telecomunicaţii în ultimii ani a fost

caracterizată de trei factori: convergenţa telefoniei mobile, consolidarea şi expansiunea

internaţională. La nivel global, Europa are cea mare piaţă de telecomunicaţii, măsurând 1 trilion

dolari, iar piaţa americană este a doua cu 923 miliarde şi Asia/Pacific cu 715 miliarde. În total

piaţa mondială a crescut cu 12.1% în 2006. Către 2010, piaţa globală este aşteptată să atingă 4.3

124

trilioane dolari în venituri.

6. Utilizarea tehnologiilor moderne de telecomunicaţii în plan mondial comparativ cu

ţările economic dezvoltate ne prezintă decalaje enorme. Menţionând reţeaua internet, evidenţiem

că în ţările G8 sunt 474 milioane utilizatori Internet, iar în ţările non-G8 sunt 657 milioane.

Ţările G8 cu o populaţie ce constituie 13% din totalul pe glob, are mai mult de 40% din

utilizatori Internet. Există mari decalaje între lărgimea de bandă la nivel internaţional. Astăzi

sunt încă cca. 30 ţări cu o penetrare a Internetului de mai puţin de 1%.

7. Analiza comparativă a diferitor ramuri ale economiei naţionale indică un trend

ascendent dar cu ritmuri moderate. Ramura tradiţională a economiei autohtone-agricultura şi-a

stopat declinul dar nu înregistrează succese apreciabile. Schimbările poartă mai mult caracter

cosmetic de natură conjucturală în timp ce sunt necesare modificări calitative care ar impulsiona

creşterea intensiva. Acestea necesită masive investiţii şi acţiuni de ordin organizatoric. Ramurile

industriei au direcţii contradictorii de mişcare, dar vectorul general este cel pozitiv. Creşteri

substanţiale sunt atestate în ramurile legate de consum întrucât creşterea economică preponderent

este asigurată anume de sporirea consumului bazată pe cererea susţinută de remitenţe. Succesele

din telecomunicaţii sunt explicate de schimbările calitative datorate investiţiilor masive.

8. Ramura de telecomunicaţii a înregistrat în ultimul deceniu în R. Moldova la fel ca şi

la nivel mondial o creştere ascendentă. Astfel în 2007 acest sector a fost unul dintre cele mai

dinamice din economia naţională. În această perioadă, pe toate segmentele pieţei respective s-au

stabilit tendinţe stabile de creştere. În 2007, cifra de afaceri consolidată pe această piaţă a atins

nivelul de 5,4 mlrd. lei, în creştere cu 20,2% faţă de 2006. Ponderea sectorului tehnologii

informaţionale şi comunicaţii în produsul intern brut a constituit circa 10,12%. La începutul

anului 2008, numărul companiilor din industria tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor a

depăşit cifra de 1200, constituind 0,8% din numărul total al agenţilor economici din ţară.

9. La nivel naţional, telecomunicaţiile înregistrează tendinţe ca la nivel mondial, dar cu

întârziere de câţiva ani. Astfel telefonia fixa ajunge la nivelul de saturaţie şi cedează în favoarea

telefoniei mobile. Comparativ cu alte ţări cel mai slab sector al telecomunicaţiilor rămâne a fi cel

de internet şi transport de date. Handicapul fiind atât de natură cantitativă cât şi calitativă. Astfel

Internetul în bandă largă are o arie de răspândire extrem de redusă.

10. În plan naţional se înregistrează o neomogenitate privind nivelul de dezvoltare şi

răspândire a serviciilor de telecomunicaţii. Astfel indicatorii înregistraţi pentru mediul rural sunt

inferiori celui urban. O serie de servicii fiind chiar inaccesibile sau de o calitate inferioară.

11. Un impediment în lărgirea şi dezvoltarea sectoarelor de telecomunicaţii în baza celor

mai performante realizări tehnice şi tehnologice este nivelul scăzut al cererii solvabile, ca

consecinţă al nivelului redus al veniturilor populaţiei. Incapacitatea de răscumpărare rapidă a

investiţiilor masive limitează intenţiile investitorilor la nivelul unor valori care pot fi justificate

125

din punct de vedere al eficienţei economice.

12. Trebuie de menţionat nivelul înalt de concentrare a activităţii din ramura de

telecomunicaţii. Astfel circa 90 la sută din activitatea sectorului este realizată în cadrul a 3 agenţi

economici (SA „Moldtelecom, SA „Orange Moldova”, SA „Moldcell”), cea ce ne permite să

vorbim despre existenţa companiilor cu situaţie dominantă pe piaţă. Astfel, la nivel statului

recomandăm un control strict din partea organelor abilitate în vederea respectării prevederilor

legislaţiei în vigoare şi, în deosebi, al legislaţiei cu privire la activitatea de monopol şi protecţia

drepturilor consumatorilor.

13. Creşterea sectorului TIC se datorează în cea mai mare măsură investiţiilor masive,

aici se înregistrează cea mai mare valoare şi ritm de creştere a investiţiilor din R. Moldova. În

2007 investiţiile au însumat peste 1,9 miliarde lei, în creştere cu 27.9% faţă de anul precedent.

Este necesar de remarcat înclinaţia mare spre investiţii caracteristică pentru ramura dată. Astfel

pentru ultimii 5 ani în mod constant raportul dintre valoarea investiţiilor şi cifra de afaceri este de

peste 30 la sută. O dinamică pozitivă este înregistrată şi la parametrul ponderea investiţiilor

efectuate de sectorul TIC în valoarea PIB-ului. Nivelul de 3,4 % este unul înalt, Moldova la acest

capitol depăşind substanţial practic toate ţările. Acest fenomen poate fi interpretat dublu,

remarcând atât nivelul scăzut al PIB- ului, cât şi valoarea mare a investiţiilor.

14. Investigaţiile demonstrează existenţa unei legături dintre efortul investiţional şi

performanţa economico-financiară exprimată prin cifra de afaceri. În baza datelor statistice ale

SA ”Moldtelecom” autorii au evaluat interdependenţa investiţiilor şi veniturilor, utilizând

modelarea matematică, ceea ce le-a permis să demonstreze existenţa unei corelaţii exprimate prin

coeficient ce variază de la 0,88 la 0,96 în dependenţa de condiţiile de calcul.

Considerăm că managementul companiei trebuie să direcţioneze politica investiţională

spre consolidarea segmentului de telefonie mobilă, transport de date, cu accent pe arealul rural,

nevalorificat la momentul actual. Menţionând arealul urban, considerăm necesar de majorat nivel

calităţii serviciilor prestate, reieşind din faptul că în arealul urban sunt amplasaţi principalii

consumatori care pot migra spre concurenţi.

Sistematizând cele expuse mai sus, recomandăm:

1. Dezvoltarea şi progresul astăzi poate fi asigurat prin sporirea nivelului de instruire şi

interconectare sau economia bazată pe cunoaştere iar rolul hotărâtor în edificarea acestea este

atribuit comunicaţiilor în bandă largă. Astfel recomandăm, în special, stimularea investiţiilor în

dezvoltarea internetului pe bandă largă ce condiţionează apariţia şi fructificarea oportunităţilor

legate de: aplicaţiile specifice eGuvernment, învăţământ eficient la distanţă, teleworking-ul,

sisteme de monitorizarea şi control a traficului, teledetecţia, comerţ electronic, aplicaţii în

domeniul financiar-bancar, aplicaţii în domeniul cultural şi de recreare etc.

2. Pentru ramura de telecomunicaţii, în general, şi pentru televiziune în particular

126

menţionăm direcţia prioritară de dezvoltare şi direcţionare a investiţiilor în televiziunea digitală,

care dispune de un potenţial net superior televiziunii în format analog. Astăzi, când ciclul de

viaţă al produselor este din ce în ce mai scurt, capacitatea de a trece rapid la un produs nou -

determinată de progresul tehnico ştiinţific - este tot mai importantă. Recomandăm companiilor

naţionale sau internaţionale să intensifice investiţiile în acest domeniu, pentru a beneficia de

avantaje competitive comparativ cu companiile ce utilizează tehnologii tradiţionale. Televiziunea

digitală poate fi organizată cu utilizarea diferitor instrumente de transmisiune: televiziune prin

cablu; televiziunea prin eter.

3. Pentru a obţine şi amplifica efectul sinergetic, ţinând cont de schimbările care au loc

în sectorul telefoniei fixe şi imposibilitatea delimitării tehnice stricte a sectoarelor din

telecomunicaţii considerăm necesar de a menţine şi dezvolta în continuare „Moldtelecom”-ul

anume ca entitate economică complexă unitară care prestează un set larg de servicii de

telecomunicaţii ce înglobează telefonia fixă, mobilă şi transportul de date etc.

4. Pentru impulsionarea unor elaborări inovaţionale proprii propunem crearea în cadrul

operatorului naţional SA ”Moldtelecom” a unui departament de inovare şi competitivitate care va

avea ca scop elaborarea proiectelor de inovare, selecţia acestora şi implementarea în practică a

inovaţiilor elaborate.

5. Activităţile de inovare pentru SA ”Moldtelecom” trebuie să fie orientate în direcţia

implementării unor servicii suplimentare în vederea utilizării întregului potenţial tehnic de care

dispune întreprinderea la moment, intensificarea activităţii de publicitate în vedere informării şi

atragerii unui număr maxim de clienţi, implementarea unui serviciu de telecomunicaţii nou cum

ar fi cel de televiziune digitală

6. În prezent în Republica Moldova nu este utilizată o potenţială reţea de distribuţie a

mesajelor de publicitate. Potenţialul canal de distribuţie a reclamei constituie reţelele de telefonie

fixă şi mobilă. Utilizarea acestor reţele în scopul promovării şi distribuirii publicităţii posedă un

potenţial enorm. Organizarea activităţii de publicitate poate fi efectuată prin diferite modalităţi:

publicitate pe parcursul aşteptării contactului (melodii, anunţuri), publicitate prin mesaje scurte

(SMS, MMS).

7. În scopul edificării societăţii informaţionale statul trebuie să utilizeze întreg arsenal

de pârghii administrative şi economice prin care ar obliga şi încuraja instituţiile sale şi agenţii

privaţi să ofere şi să accepte prestarea serviciilor proprii în baza tehnologiilor informaţionale

moderne.

8. Pornind de la faptul că în unele sectoare ale telecomunicaţiilor există situaţii

dominante, în vederea apărării intereselor beneficiarilor de servicii respective considerăm

oportună monitorizarea strictă a procesului de prestare a serviciilor în vederea excluderii

discriminării şi încălcării drepturilor de consumator.

127

9. Adoptarea unei politici fiscale flexibile din partea statului pentru prestatorii de

servicii de telecomunicaţii care ar impulsiona şi direcţiona activitatea acestora în scopul

diminuării decalajului mare dintre mediul urban şi rural în privinţa accesului la serviciile de

telecomunicaţii.

10. Controlul şi diminuarea eventualelor cheltuieli ale statului legate de edificarea

societăţii informaţionale poate fi realizat prin utilizarea infrastructurii tehnice şi tehnologice

proprii, în acest sens considerăm inoportună privatizarea totală şi pierderea controlului direct

asupra SA „Moldtelecom”, care la moment posedă maxim (nivel naţional) arsenal de echipament

şi tehnologie necesară.

128

Bibliografie I. Acte legislativ – normative

1. Legea telecomunicaţiilor, Nr.520- XIII din 07.07.95, Monitorul Oficial al R.Moldova

nr.65- 66/713 din 24.11.1995.

2. Legea Republicii Moldova. Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii

Moldova Nr. 259-XV din 15.07.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova.-2004.- Nr.

125-129.

3. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, Nr.

81-XV din 18.03.2004 // Monitorul Oficial la Republicii Moldova Nr. 64-66 din 23 aprilie 2004.

II. Bibliografia în limba română, engleză, franceză

4. A Tough Road To Recovery: An Outlook For Europe’s Telecommunication Industry,

KPMG International 2005.

5. A Tough Road To Recovery: An Outlook For Europe’s Telecommunication Industry,

KPMG International 2006.

6. Aftalion F., Theorie financiere de l'entreprise, Paris, P.U.F., 1974.

7. Bari Ioan, ,,Globalizare şi probleme de globalizare”, Editura Economică, Bucureşti,

2001, 562 pagini.

8. Băncilă N. ,,Evaluarea financiară a întreprinderii”, Curs universitar pentru studenţii

facultăţilor de economie şi finanţe. / N. Băncilă /.– Chişinău: Editura A.S.E.M., 2005.– 218 p.

9. Bărbulescu C. Economia şi gestiunea întreprinderii. Editura economică. Bucureşti.

1995.

10. Belostecinic Gr. Concurenţă Marketing Competitivitate. – Chişinău, ASEM, 1999.

287p.

11. Belostecinic, Gr. Competitivitatea prin prisma integrării economice – Chişinău,

Moldova Suverană, 2002.

12. Belostecinic, Grigore. Competivitatea economică şi ponderea investiţiilor orientate

spre export– o provocare pentru economia Republicii Moldova, Revista „Intelectus”, Nr.3, 2006.

13. Belostecinic, Grigore. Investiţiile străine directe şi competitivitatea natională //

Economica.-2005.- №3, p. 6-22.

14. Berle A. Power Without Property, Ed. Harcourt, p. 69-76.

15. BIT, L’emploi dans le monde 1996/1997. Les politiques nationales а l’heure de la

mondialisation, Genиve,1996,p.1; Revue Internationale de Droit Economique – 2003.

16. Bradu Marcel, Analiza statistico-economică a procesului investiţional şi a riscului

investiţional în Republica Moldova. Teza de doctor, Chişinău, ASEM, 2006.

129

17. Braghiş Dumitru, Politica investiţională şi rolul ei în dezvoltarea economiei

Republicii Moldova. Chişinău, 2001.

18. Budworth, D., Finance and Innovation, International Thomson Business Press,

London, 1996.

19. Buhociu Florin; Negoescu, Gheorghe, Investiţiile în economia de tranziţie

Brăila, Évrika, 1998.

20. Burduş Eugen, Strategia întreprinderii, Tribuna economică, nr. 4-5, an. 95.

21. Burlacu N., Managementul Corporativ, Ed. „ASEM”, Chişinău 1996.

22. Burlacu, N. Managementul competitivităţii - problemele şi modalităţile de asigurare a

ei în activitatea de antreprenoriat în Republica Moldova – Chişinău, ASEM.

23. Cara E. – Climatul investiţional şi relansarea economică a Republicii Moldova,

Simpozion internaţional „Investiţiile şi relansarea economică”, Ediţia a V-a, 29-31 mai 2003,

Editura EfiCon Press, Bucureşti, 2003, – p. 178-183.

24. Caraganciu Anatol, Domenti Oxana, Ciobu Stela, Bazele activităţii investiţionale

Chişinău, Editura ASEM, 2004.

25. Chircă Sergiu I., Mecanismele sistemelor economice, Editura ASEM, Chişinău, 2004.

26. Ciornâi Nicolae, “Tranziţia la economia de piaţă şi investiţiile străine în Republica

Moldova“, 2002.

27. Cistelecan I, Lazăr M., Economia, eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Bucureşti,

Editura Economică, Bucureşti, 2002.

28. Cistelecan Lazar, Procesul investiţional, Bucureşti, 1983.

29. Cistelecan, Lazar: Management investitional . Pentru uzul studentilor, Târgu-Mures,

Universitatea "Petru Maior" Târgu- Mures, 2006, Departament I.F.R.

30. Cobzari L.Băncilă N., ,,Problemele investiţiilor în Republica Moldova”, Simpozion

internaţional “Investiţiile şi relansarea economică” Ediţia a II-a 23 şi 24, mai 1997, Editura

”Tribuna Economică”, Bucureşti, 1998.

31. Codreanu, R. Competitivitatea Republicii Moldova - prezentare Masa Rotundă

„Aspectele Competitivităţii Republicii Moldova”, 16 februarie 2007.

32. Coler Marc «Investing at a Discount» New York Institute of Finance, New York,

1990.

33. Communications Review: A journal for telecom, cable, satellite and Internet

executives, PriceWaterHouseCoopers, Volume 12, Nr.2, 2007.

34. Competition, Innovation, and Investment in Telecommunications. A Report of the

Annual Aspen Institute Conference on Telecommunications Policy (12th, August 10-14, 1997,

Aspen, Colorado.

130

35. Convergence Gathers Pace: Emerging Trends In Asia Pacific ICT Markets, KPMG

International, February 2005.

36. Convergence KPI’s: New challenges for performance reporting în

telecommunications, Ernst&Young May 2007.

37. Cotelnic A., Managementui unitatilor economice. - Chisinau, 1998.-310 p.

38. Cotelnic A., Strategiile de management adaptiv în activitatea firmelor la etapa actuală,

Chişinău: Economie şi finanţe, 2001.

39. Cristescu Alexandra, „Dimensiuni practice ale conceptului de e-guvernare în România

şi Japonia” www.admpubl.snspa.ro.

40. Damanpour, F., The adoption of technological, administrative and ancillary

innovations, Journal of Management, nr. 13, 1987.

41. David Ricardo, Opere alese, Vol. I., Chişinău, Universitas, 1993, 336 pagini.

42. Desai M.– Globalizaţion, Neither Ideology Nor Utopia, Centre for Study of Global

Governance, London School of Economics, 2002.

43. Drucker P., Inovaţia şi sistemul antreprenorial / P. Drucker. – Bucureşti : Ed.

Enciclopedică, 1993. – 187 p.

44. Drucker P., Inovarea şi spiritul antrepenorial, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.

45. Dunning John, Globalisation, Trade and Foreign Direct Investment, Elsevier,

Amsterdam, 1998.

46. Dunning John, Regions, globalization and the Knowledge-based economy, Oxford

University Press, 2002.

47. Fetiniuc Valentina, „Eficienţa capitalului acţionar în formarea investiţiilor

industriale”, tz. dr. hab. în şt. econ. Chişinău, 2004.

48. Francis, D., Bessant, J., Targeting innovation and implications for capability

development, Technovation, 25(3), 2005.

49. Găluşca, T., Hrişcev, E., Crearea avantajului competitiv prin aplicarea a

managementul cunoştinţelor // Economica - Chişinău, Nr. 3(47) 2004.

50. Global Competitiveness Report 1996, World Economic Forum.

51. Global Competitiveness Report 2005-2006, World Economic Forum.

52. Global Competitiveness Report 2006-2007, World Economic Forum.

53. Haas R., Industrial Marketing Management, PWS-Kent Publishing Company, Boston,

1986.

54. Halpern P., Finanţe manageriale: modelul canadian. –Bucureşti: Editura Economică,

1998.

55. Hriscev E. Managementui firmei. -Chisinau: ASEM, 1998. 402 p.

131

56. Hrişcev, E. Managementul inovaţional / E. Hrişcev. – Chişinău : Ed. A.S.E.M., 2001.

– 533 p.

57. Ian Marsh, Stephen P. Tokarick ,,Competitiveness Indicators: A Theoretical and

Empirical Assessment”, March 1994, www.imf.org.

58. Ignat I., Pralea S. – Economie mondială, Ed. Synposion, Iaşi, 1994.

59. Information And Communications For Development 2006: Global Trends And

Policies, The World Bank 2006.

60. Information And Communications For Development 2006: Global Trends And

Policies, The World Bank 2006.

61. Innovation in Europe, Results for EU, Iceland and Norway, European Commission,

1998-2001, Eurostat, Theme 9, Science and technology.

62. International Monetary Fund, World Economic Outlook.

63. International Telecommunication Union, Raport of statistics, 2005-2007.

64. Jeffrey Sachs, Clifford Zinnes, Yair Eilat ,,Benchmarking competitiveness in

transition economies”, Harvard Insitute for International Development, September 1999.

65. Kaplinsky R., Firm Size and Tehnical Cange in a Dinamic Context.- The Journal of

Industrial Economics, 1983,vol.32,Nr1.

66. Kirchhhoff B.A.,Entrepreneurship and Dinamic Capitalism. Wespont, Con.: Praeger,

1994.

67. Klugmann Jeni. Decentralisation: A Survey of the Literature from a Human

Development Perspective.- NewYork: HDRO, UNDP, 1994.- 96 p.

68. Korten David C., Corporaţiile conduc lumea, Editura Samirda, Bucureşti, 1998.

69. Kotler Ph. Managementul marketingului. Editura "Teora". Bucureşti. 1997.

70. Luis Enriquez, Stefan Schmitgen, and George Sun ,,The true value of mobile phones

to developing markets”, McKinsey&Co, February 2007.

71. Management & Excellence S.A., Annual Multi-Client Study “World’s Most

Sustainable and Ethical Oil Companies 2006”.

72. Marin Dinu, Competiţia pentru identitate. Modelele de integrare.

73. Martine Durand, Jaques Simon, Colin Webb ,,OECD’s indicators of international

trade and competitiveness”, www.oecd.org.

74. Mazilu Anda, Transnaţionalele şi competitivitatea, Ed. „Economică”, Bucureşti 1999

75. Mitran Daniela „Creativitatea factor dinamizator al performantei economico-

financiare a unei intreprinderi industriale.

76. Moen Espen R. Efficient ways to finance human capital investments.- Oslo,1996.-

19p.

77. Moldova / Human development under Transition: Europe and CIS.- 1997.- 160 p.

132

78. Moldova / Social Indicators of Development 1999.- USA, 1999..

79. Moldova: moving to a Market Economy.- Washington: The World Bank, 1994.- 104p.

80. Moldovan Viorelia, „Evaluarea mediului concurenţial şi al competitivităţii în viziunea

de marketing”, Teză de doctor în ştiinţe economice, Chişinău 1997.

81. Morita Akio, „Toward a New World Economic Order", Atlantic Monthly/iunie 1993, apud

Korten, 1997.

82. Munteanu C. «Investiţii internaţionale» Ed. Oscar – Print, Bucureşti, 1995.

83. Myant, M. Industrial Competitiveness in East-Central Europe.

84. Neil Hood, Multinational Corporate Evolution and Subsidiary Development, Palgrave

Macmillan, June 15, 1998, 416 pag.

85. Neil Hood, Stephen Young, The Globalization of Multinational Enterprise Activity

and Economic Development, Palgrave Macmillan (January 2, 2000), 436 pag.

86. Nicolescu O., Verboncu I. Management.- Bucuresti: Editura Economica, 1997.-602 p.

87. OECD Communications Outlook 2007, ISBN 978-92-64-00681-2.

88. OECD. 1990. Performance Indicators for Public Telecommunication Operators. Paris.

Policy-oriented uses of performance indicators.

89. Pârvu Dumitru, Eficienţa investiţiilor, Bucureşti, Lumina Lex, 2003.

90. Patriche Dumitru, Felea Mihai, ,,Comerţ şi globalizare”, ASE, Bucureşti 2003, 332 p.

91. Petit Pascal - Decoder la nouvelle economie, Revista "Problemes Economiques"

nr.2642, 1.decembrie 1999.

92. Popa A. „Investiţiile pe coordonatele economiei de piaţă” Craiova, 1997.

93. Popa Ana; Nicolae Anghel, Cristea Mirela, Eficienţa investiţiilor Craiova, Editura

Universitaria, 2000.

94. Popescu L. Managementul firmelor moderne: Principii, metode, strategii. - Bucureşti,

1996.- 281 p.

95. Porter Michael E., Avantajul concurential. Manual de supravietuire şi crestere a

firmelor în conditiile economiei de piata. Editura Teora. Bucureşti, 2001.

96. Porter, M. The Competitive Advantage of Nations. - London, The Mac Millan Press

Ud, 1982.

97. Principles of corporate governance, OECD 2004 – editia revizuita.

98. Programul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2005-2009 «Modernizarea ţării –

bunăstarea poporului» // Chişinău.- 2005.

99. Raport privind activitatea ANRCETI şi evoluţiile pieţei serviciilor de comunicaţii

electronice în anul 2007, http://www.anrti.md.

100. Raport privind activitatea ANRTI şi evoluţiile pieţei serviciilor de telecomunicaţii şi

informatică în anul 2006, http://www.anrti.md.

133

101. Reformele economice în Republica Moldova şi România. Realizări, tendinţe,

probleme. ASEM, Vol. I, II, 2000.

102. Relly F.K. „Investments” The Dryden Ress, 1992.

103. Risk Management in Telecommunications, http://global.marsh.

104. Românu I, Influenţa factorului timp asupra eficienţei investiţiilor, în ..Probleme

economice", nr. 10, 1972

105. Românu I., Vasilescu I „ Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix” Ed.

Economică, Bucureşti,1993.

106. Românu I., Vasilescu I. “Managementul investiţiilor”. Ed. Economică, Bucureşti

1997.

107. Romanu Ion, Econometrie cu aplicaţii la eficienţa investiţiilor, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.

108. Rothwell, R., “Towards Fifth-generation Process Innovation”, International

Marketing Review, nr.11,1994.

109. Rue Lesley W., Holland Phyllis G. Strategic management. 2 nd edn. New York:

McGraw Hill, 1999.

110. Samuelson P.A., „Economics”, Экономика, МГП «Алигон» ВНИИСИ, Москва 1992,

стр. 204.

111. Sălceanu Constantin, Managementul strategic al întreprinderii, Iaşi, 1994.

112. Schomberger R., Introduction to Management: A Contigency Approach, McGraw-

Hill book Company, New York, 1996.

113. Schumpeter, J.A., The Theory of Economic Developement, Cambridge, MA:

Harvard University Press,1931.

114. Scott Beardsley, Luis Enriquez, and Jon C. Garcia ,,A new route for telecom

deregulation”, McKinsey&Co 2004.

115. Sharpe William F, Alexander Gordon J, „Investments”. Fifth Edition, Rentice Hall

International, Inc; 1995.

116. Shleifer, A. and Vishny, R., A Survey of Corporate Governance, Journal of Finance

nr. 52, 1997.

117. Smith Adam, Avuţia Naţiunilor, Vol. I., Chişinău, Universitas, 1992.

118. Societăţi comerciale. Economia de piaţă, instituţii şi mecanisme Ed. Tribuna

economică, Bucureşti 1992, pag. 66.

119. Sote L., Firm Size and Innovative Activity: The Evidence Reconsidered.- European

Economic Reviw, 1979, vol. 12, p. 319- 340.

120. Staicu F. «Eficienţa economică a investiţiilor» Ed. Economică, Bucureşti, 1995.

134

121. Stefănescu Daniela, Efectele procesului de globalizare asupra competitivităţii

firmelor românesti, Revista Performanta - Numarul 4 - Septembrie 2001.

122. Steinhoff Dan, Burgess John F. Small business management fundamentals.- 6-th ed.-

Hightstown, 1993.-571 p.

123. Stiglitz J.E.,,Globalizarea” Ed. Economică, Bucureşti, 2005, 448 pag.

124. Stoian Marian, Gestiunea investiţiilor Bucureşti, Editura A.S.E.\\Bucureşti \, 2003.

125. Strategia investiţională a Republicii Moldova. www.viitorul.org.

126. Strategic Management: Methods and Studies. - Ed. by Burton V. Dean.- Amsterdam,

NewYork, Oxford, Horth-Holland, 1990.

127. Şendrea, M. Gestiunea eficientă a schimbărilor organizaţionale ca factor de asigurare

a competitivităţii firmei, Teza de doctor. Chişinău: Ed. ASEM. 2006. 145 p.;

128. Telecommunication indicators, http://www.itu.int.

129. Telecommunication Industry Association, TIA’s 2007 Telecommunications Market

Review and Forecast, www.tiaonline.org.

130. Telecommunications Service in Canada: An Industry Overview

http://innovation.gc.ca/gol/innovation/site.nsf/en/in02151.html.

131. The Economist"/27.03.1994, „A Survey of Multinaţional".

132. The Management of Telecommunication Services, Panel Discussion, ISCC2004

Alexandria, Egypt,1 July 2004.

133. The World Bank, “World Development. Report 1998/1999 Knowledge for

Development”.

134. Timus Angela, Cuantificarea evocărilor de climat investiţional. Relevarea calităţii

climatului investiţional prin riscul global, ASEM, 2003.

135. Tofler A. Corporaţia adaptabilă. - Bucureşti: Anten S.A.- 216 p.

136. UNCTAD „World Investment Report 2001. Promoting Linkages”. New York,

Geneva 2001.

137. UNCTAD, “Transnational Corporation and World Development”. Thomson

Business Press, New York, 2001.

138. Vasilescu I., Luban F. Investiţiile în sistemul afacerilor, Editura EfiCon Press,

Bucureşti 2003, –1018 p.

139. Vasilescu Ion; Cicea, Claudiu; Dobrea, Cătălin Eficienţa investiţiilor aplicată

Bucureşti, Lumina Lex, 2003.

140. Văduva Florin, teza de doctorat. Perfecţionarea strategiei de dezvoltare a

telecomunicatiilor in Romania.

141. Văduva, Florin - Beneficiile economice si sociale generate de dezvoltarea guvernarii

electronice în tara noastra, Analele Universitatii Titu Maiorescu, editia omagiala 15 ani, 2005.

135

142. Word Investment Report 2002 Promoting Linkages, United Nations New York 2002.

143. Working Group on Short-Term Economic Prospects, Introduction of New

Competitiveness Indicators, Paris 4 May 2007, www.oecd.org.

144. World Bank, Prospects for the economy, Global Development Finance 2006.

145. World Bank Investement Climate Survey 2000-2003.

146. World Development Report, Knowledge for Development. The World Banke, 2000.

III. Bibligrafia în limba rusă:

147. Ансофф Игорь, «Новая корпоративная стратегия». Изд. С.-Петербург, 1999.

148. Бовыкин В. Новый менеджмент. Управление предприятиям. Экономика,

Москва, 1997.

149. Боумен К., Основы стратегического менеджмента. ЮНИТИ. Москва. 1997.

150. Висема Х., Менеджмент в подразделениях фирмы. Инфра.М, Москва,1996.

151. Виханский О. С. Стратегическое управление. - М.: МГУ, 1995.

152. Гончаров В.В., Руководство для высшего управленческого персонала. Москва,

МНИИПУ, 1997, в двух томах.

153. Грейсон и Джексон. Американский менеджмент на пороге 21 века. Экономика

Москва. 1991.

154. Инвестиционная деятельность в государствах – участников СНГ:

аналитический доклад / Исполнительный комитет СНГ, Москва 2002.

155. Мазур И.И., Шапиро В.Д., и. др., Корпоративный Менеджмент, Изд. «Высшая

школа», Москва 2003.

156. Менеджмент организации. Учебное пособие, Инфра.М, Москва, 1996.

157. Мескон М. и др. «Основы Менеджмента», Москва, Дело,1996.

158. Милнер Б., Теория организации. Курс лекций, Инфра.М, Москва, 1998.

159. Морита Акио, "Сделано в Японии", Москва, 1990 г.

160. Оценка конкурентоспособности стран. // БИКИ, 1996, №82.

161. Полякова В.В., Щенина Р.К.,, Мировая экономика и международный бизнес”,

издательство ,,Кнорус” , Москва 2006, 650 стр.

162. Томпсон А.А., Стрикленд А. Дж. « Стратегический Менеджмент», Москва,

ЮНИТИ, 1998.

163. Уткин А.И. Глобализация: процесс и осмысление. - М.: Логос, 2001, 254 с.

164. Фатхудинов Р.А., Стратегический менеджмент. Учебное пособие Бизнес-

Школа "Интел-Синтез", Москва, 1997.

165. Хамер Майкл «Реинжениринг корпорации» Экономические стратегии, май –

июнь, 2000.

166. Шарп У. Инвестиции. Инфра.М. Москва. 1997.

136

167. Шумпетер, Й. История экономического анализа – Санкт Петербург,

Экономическая школа, 2004.

168. Экономическое обозрение. - 2002. - № 58.

IV. Surse Internet:

169. ro.wikipedia.org

170. www.allmoldova.com/index.php?action=articles_inv&id=1194437604&lng=rom

171. www.anrti.md

172. www.cnews.ru/reviews/free/telecom2006/articles/arpu.shtml

173. www.cnews.ru/reviews/free/telecom2007/articles/arpu.shtml

174. www.government-insights.com/GI/getdoc.jsp?containerId=prUS21032308

175. www.itu.int, World Summit on the Information Society

176. www.itu.int/ITU-D/ICTEYE/Indicators/Indicators.aspx#

177. www.lenta.ru/news/2008/10/14/wifi/

178. www.phoenix-center.org

179. www.swisscom-mobile.ch

180. www.usembassy.md/en-ambassador48_1.htm

181. www.vonage.com

182. www.weforum.org

183. www.valuebasedmanagement.net

137

Adnotare tezei pentru conferirea titlului de doctor în ştiinţe

economice cu tema: „Managementul investiţional

– proces de sporire a competitivităţii şi dezvoltării

inovaţiilor în telecomunicaţii”

Teza în cauză este dedicată cercetării rolului managementului investiţional la

impulsionarea şi implementarea inovaţiilor care în final ar conduce la spre sporirea gardului de

competitivitate la diferite nivele ale activităţii economice.

Reieşind din acest scop au fost concretizate esenţa şi etapele managementului

investiţional, a fost efectuată o sinteză a opiniilor privind competitivitatea economică, sunt

studiate procesul inovaţional şi indicatorii de performanţă. De asemenea este studiată

interdependenţa dintre aceste elemente.

În partea practică a lucrării este investigata una dintre cele mai dinamice ramuri ale

economiei cum este cea a telecomunicaţiilor. Aici sunt analizate principalele componente ale

ramurii, sunt redaţi indicatorii ce caracterizează performantele, sunt identificate tendinţele la

nivelul internaţional şi local. Se face un studiu comparativ al dezvoltării diferitor ramuri ale

economiei naţionale. Este estimat efortul investiţional pentru componentele sectoriale majore din

telecomunicaţii.

O atenţie deosebită este acordată procesului investiţional la nivel naţional şi ramural. În

lucrare este amplu investigată activitatea investiţională al unui operator lider de pe piaţa de

telecomunicaţii. În baza materialului empiric se demonstrează existenţa corelaţiei strânse dintre

investiţii şi performanţa financiară. Se face o prognoză privind evoluţia rezultatelor financiare,

sunt trasate direcţiile investiţionale şi estimate efectele acestora.

În baza dezvoltării sectorului transport de date se identifică eventuale direcţii de activitate

în vederea edificării societăţii bazate pe cunoaştere şi acces la informaţie.

Importanţa practică a tezei constă în aceea că managerii firmelor din R. Moldova pot

folosi teza şi direcţiile propuse de autor în calitate de suport teoretico-metodologic pentru

perfecţionarea cunoştinţelor profesionale şi îmbunătăţirea managementului investiţional.

138

Annotation

to the doctoral thesis “Investment management – the process

of increasing the competitiveness and the development of the

innovations in the telecommunication” presented for the

awarding of the scientific degree “Doctor of Economics”

The given thesis is dedicated to the research of the role of investment management in

triggering innovation and implementation, which ultimately leads to increased competitiveness

of the fence at different levels of economic activity.

Based on this goal the essence and investment management stages were materialized, the

summary of views on economic competitiveness were made, the innovational process and

performance indicators are being studied. The interdependence of these elements has also been

studied.

In the practical part of this work one of the most dynamic branches of the economy is

being investigated, which is telecommunications. Here are analyzed the main components of the

branch, the indicators that characterize play performance are described, trends in the

international and local are indentified. Here is also made a comparative study of development of

various branches of national economy. The effort of investment for the major components of the

telecommunications sector is estimated.

A particular attention is paid to the investment process at national and branch level. In the

work is extensively analyzed the investment activity of an operator leading telecommunications

market. On the base of an empirical material the existence of strong correlation between

investment and financial performance is proved. It makes a forecast on the evolution of financial

results, the lines and projected investment effects are drown.

In the transport sector a development data identifies possible directions of activity for

building knowledge-based society and access to information.

The practical importance of this thesis consists in that the managers of Moldova can use

this thesis and its proposed directions as a theoretical and methodological support for improving

the professional knowledge and improve investment management.

139

Аннотация диссертации на соискание ученой степени доктора

экономических наук на тему «Менеджмент инвестиций –

процесс роста конкурентоспособности и развитья

инноваций в телекоммуникаций »

Данная диссертация направлена на исследование роли менеджмента инвестиций к

стимулированию и внедрению инноваций, что в конечном итоге приведут к росту степени

конкурентоспособности на различных уровнях экономической деятельности.

Исходя из этого, в работе были рассмотрены сущность и этапы менеджмента

инвестиций, был произведён синтез взглядов конкурентоспособности, были исследованы

инновационный процесс и показатели эффективности.

В аналитическом разделе данной работы проанализирована одна из отраслей

национальной экономики, отрасль телекоммуникаций. Были исследованы основные

компоненты данной отрасли, представлены показатели, характеризующие её достижения,

раскрыты тенденции роста на международном и национальном уровнях. Произведем

сравнительный анализ развития различных отраслей национальной экономики.

Осуществлена оценка инвестиционных усилий для отдельных значимых секторов из

области телекоммуникаций.

Особое значение придаётся инвестиционному процессу на национальном и

отраслевом уровнях. В работе произведён детальный анализ инвестиционной

деятельности оператора-лидер на рынке телекоммуникаций. На основе эмпирического

материала отражается существование тесной взаимосвязи между инвестициями и

финансовыми результатами. Осуществляется прогноз эволюции финансовых результатов,

раскрыты инвестиционные направления и рассчитаны возможные эффекты.

На основе развития сетевого транспорта информаций выделяются очевидные

направления деятельности ввиду создания нового общества, базирующегося на знаниях и

полного доступа к информации.

Практическое значение данного исследования состоит в том, что менеджеры фирм

Республики Молдова смогут использовать предложенные мероприятия на улучшение

менеджмента инвестиций.

140

Cuvinte cheie

management investiţional, efecte ale activităţii investiţionale, inovaţie, inovaţie de

produs, inovaţie de proces, creştere economică, competitivitate, performanţe, IP telefonie,

telecomunicaţii, telefonie fixă, telefonie mobilă, reţele de comunicaţii, internet, internet în

bandă largă, ecuaţie de regresie, corelaţie.

KEY WORDS investment management, effects of business investment, innovation, innovation of

products, innovation of process, economic growth, competitiveness, performance, IP

telephony, telecommunications, fixed telephony, mobile communications networks,

Internet, broadband Internet, the regression equation, correlation.

КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА

инвестиционный менеджмент, результаты инвестиционной деятельности,

инновация, продуктовая инновация, процессная инновация, экономический рост,

конкурентоспособность, достижения, IP телефония, телекоммуникации,

фиксированная связь, мобильная связь, коммуникационные сети, интернет,

широкополосный интернет, регрессионное уравнение, корреляция.

141

Abreveaturi ADSL - Asymmetric Digital Subscriber Line

ARPU - Average revenue per user

CDMA - Code Division Multiple Access

CRM - Customer relationship management

CTN – corporaţii transnaţionale

DWDM - Dense Wavelength Division Multiplexing

EV-DO - Evolution-Data Optimized

EWSD - Elektronisches Wählsystem Digital

GPRS - General Packet Radio Service

GSM - Global System for Mobile communications

ICT - Information and communication technologies, (TIC) Tehnologii Informaţionale şi

Comunicare

IGC - Indexul global al competitivităţii, (GCI) Global Competitiveness Index

IP – Internet protocol

IPTV - Internet Protocol Television

ISDN - Integrated Services Digital Network

IT - Information technology

KPI - Key performance indicators

LLU - Local loop unbundling

MPLS - Multiprotocol Label Switching

MVNOs – Mobile Virtual Network Operators, operator reţele mobile virtuale

NGN - Next Generation Network

PI - Proiecte investiţionale

PIB – Produsul intern brut

PMI - Procesul de management investiţional

PTSN - Public Telephone Switched Network

SDH - Synchronous Digital Hierarchy

TIA - Telecommunication Industry Association

VoIP - Voice over Internet Protocol, Telefonie IP

VPN - Virtual Private Network

WEF – World Economic Forum, Forumul Economic Mondial

WLL - Wireless local loop

142

Anexe

Anexa 1

Modelul interactiv al inovării

143

Anexa 2 Indicatorii de bază pentru Europa

Populaţia PIB Totalul de abonaţi telefonici Total Densitatea Total per capita Total per 100 (M) (per km2) (miliarde US$) (US$) (000s) Locuitori 2006 2006 2005 2005 2006 2006

1. Albania 3.15 109 5.6 1'823 1'883.9 60.192. Andorra 0.07 144 ... ... 100.0 148.923. Austria 8.20 98 296.7 36'289 12'819.0 156.244. Belarus 9.70 47 30.2 3'097 9'328.0 96.175. Belgium 10.44 341 360.6 34'302 14'378.5 137.766. Bosnia and Herzegovina 3.91 77 9.4 2'400 2'876.8 73.537. Bulgaria 7.67 69 27.2 3'519 10'652.8 138.878. Croatia 4.56 81 38.9 8'542 6'301.9 138.329. Cyprus 0.84 91 16.9 20'291 1'185.8 140.4010Czech Republic 10.21 130 124.0 12'131 14'993.2 146.7011Denmark 5.45 126 259.2 47'733 8'939.3 164.1412Estonia 1.32 29 13.8 10'348 2'200.6 166.1013Faroe Islands 0.05 34 ... ... 73.0 ...14Finland 5.26 14 196.7 37'478 7'590.0 144.2515France 60.72 112 2'126.9 35'158 85'559.0 140.9016Germany 82.72 232 2'801.2 33'877 138'500.0 167.4417Greece 11.14 84 226.4 20'356 17'282.7 155.1418Greenland 0.06 - ... ... 45.3 79.8519Hungary 10.07 108 110.5 10'943 13'315.4 132.2120Iceland 0.30 3 16.2 55'167 522.3 175.7921Ireland 4.21 61 159.0 38'329 6'787.0 161.2222Italy 58.14 193 1'778.8 30'620 96'549.0 166.2023Latvia 2.30 36 16.0 6'950 2'841.1 123.7724Liechtenstein 0.03 218 ... ... 48.9 ...25Lithuania 3.42 52 25.7 7'493 5'510.6 161.2526Luxembourg 0.47 182 35.5 76'442 960.5 204.0127Malta 0.40 1'277 5.9 14'815 549.1 136.1228Moldova 4.20 124 2.9 694 2'376.2 56.6429Monaco 0.04 22'188 ... ... 51.2 145.1730Montenegro 10.50 41 ... ... 1'175.1 11.1931Netherlands 16.37 398 632.1 38'779 23'434.0 143.7832Norway 4.64 14 301.6 65'267 7'095.7 152.8433Poland 38.50 123 304.0 7'889 48'220.1 125.2534Portugal 10.54 115 186.2 17'740 16'457.2 156.0735Romania 21.63 91 86.7 4'012 21'604.0 99.8836Russia 142.54 8 346.5 2'384 160'100.0 111.5737San Marino 0.03 443 1.1 42'363 38.4 ...38Serbia 10.50 41 ... ... 9'363.1 89.1939Slovak Republic 5.40 110 47.4 8'781 6'060.6 112.2240Slovenia 1.97 97 34.4 17'465 2'657.0 135.1641Spain 43.38 86 1'131.8 26'511 64'536.7 148.7742Sweden 9.07 20 357.4 39'527 15'005.8 165.4543Switzerland 7.26 176 367.0 49'191 12'457.6 171.5044TFYR Macedonia 2.04 79 ... ... 1'907.9 93.6545Turkey 74.17 95 362.6 4'954 71'494.3 96.3946Ukraine 45.99 76 86.1 1'853 61'417.2 133.5647United Kingdom 59.85 245 2'226.8 37'319 103'259.1 172.5448Vatican ... ... ... ... ... ...

Europe 813.40 31 15'155.8 19'153 1'090'504.9 133Sursa: International Telecommunication Union, www.itu.int/ITU-D/ict/statistics

144

Anexa 3. Abonaţii telefoniei mobile în Europa

Abonaţii telefoniei mobile Ca procent din totalul de abonaţi

telefonici (000s) 2001 2006

CAGR (%)

2001 - 06

per 100 locuitori

2006

% Digital

2006

1. Albania 392.6 1'530.2 40.5 48.89 100.0 81.2 2. Andorra 29.4 64.6 21.7 96.14 100.0 64.6 3. Austria 6'541.0 9'255.0 7.2 112.80 100.0 72.2 4. Belarus 138.3 5'960.0 112.3 61.44 100.0 63.9 5. Belgium 7'697.0 9'659.8 4.6 92.55 97.9 67.2 6. Bosnia and

Herzegovina 444.7 1'887.8 33.5 48.25 84.5 65.6

7. Bulgaria 1'550.0 8'253.4 39.7 107.59 75.2 77.5 8. Croatia 1'755.0 4'469.7 20.6 98.11 100.0 70.9 9. Cyprus 314.4 777.5 19.9 92.06 100.0 65.6 10. Czech Republic 6'947.2 12'149.9 11.8 119.01 96.1 78.5 11. Denmark 3'960.2 5'840.9 8.1 107.25 100.0 65.3 12. Estonia 651.2 1'658.7 20.6 125.19 100.0 75.4 13. Faroe Islands 24.5 50.0 15.3 ... 83.1 68.4 14. Finland 4'175.6 5'670.0 6.3 107.76 100.0 74.7 15. France 36'997.4 51'662.0 6.9 85.08 93.1 60.4 16. Germany 56'126.0 84'300.0 8.5 101.92 94.0 60.9 17. Greece 7'963.7 11'097.5 6.9 99.62 100.0 64.2 18. Greenland 16.7 32.2 24.3 ... ... 44.0 19. Hungary 4'967.4 9'965.0 14.9 98.95 100.0 74.8 20. Iceland 248.1 328.5 5.8 110.58 86.6 62.9 21. Ireland 2'970.0 4'690.0 9.6 111.40 100.0 69.1 22. Italy 51'246.0 71'500.0 8.7 123.08 99.9 74.1 23. Latvia 656.8 2'183.7 27.2 95.13 100.0 76.9 24. Liechtenstein 11.0 28.8 21.2 ... 100.0 58.9 25. Lithuania 1'018.0 4'718.2 35.9 138.06 100.0 85.6 26. Luxembourg 409.1 713.8 11.8 151.61 100.9 74.3 27. Malta 239.4 346.8 7.7 85.96 100.0 63.2 28. Moldova 225.0 1'358.2 43.3 32.38 100.0 57.2 29. Monaco 14.3 17.2 4.7 48.76 100.0 33.6 30. Montenegro ... 821.8 ... 7.83 575.5 69.9 31. Netherlands 12'200.0 15'834.0 6.7 97.15 100.0 67.6 32. Norway 3'593.0 5'040.6 7.0 108.57 100.0 71.0 33. Poland 10'004.7 36'745.5 29.7 95.45 79.4 76.2 34. Portugal 7'977.5 12'226.4 8.9 115.95 100.0 74.3 35. Romania 3'845.1 17'400.0 35.2 80.45 100.0 80.5 36. Russia 7'750.5 120'000.0 98.4 83.62 99.2 75.0 37. San Marino 15.9 17.4 1.9 ... 100.0 45.3 38. Serbia ... 6'643.7 ... 63.29 100.0 71.0 39. Slovak Republic 2'147.3 4'893.2 17.9 90.60 92.8 80.7 40. Slovenia 1'470.1 1'819.6 4.4 92.56 54.2 68.5 41. Spain 29'655.7 46'152.0 9.2 106.39 47.6 71.5 42. Sweden 7'178.0 9'607.0 6.0 105.92 93.3 64.0 43. Switzerland 5'275.8 7'418.0 7.1 102.12 92.1 59.5 44. TFYR Macedonia 223.3 1'417.0 44.7 69.56 100.0 74.3 45. Turkey 19'572.9 52'662.7 21.9 71.00 82.8 73.7 46. Ukraine 2'224.6 49'076.2 85.7 106.72 ... 79.9 47. United Kingdom 46'283.0 69'656.6 8.5 116.39 100.0 67.5 48. Vatican ... ... ... ... ... ... Europe 357'147.5 767'601.2 16.5 94.29 86.8 70.4

Sursa: International Telecommunication Union, www.itu.int/ITU-D/ict/statistics

145

Anexa 4. Indicatorii Internetului pentru Europa

Internet Abonaţi Broadband Abonaţi

(000s) Abonaţia per 100 locuitori

Utilizatori

(000s)

Utilizatori per 100

locutori

Total (000s)

Per 100

locuitori

2006 2006 2006 2006 2006 2006 1. Albania 20.0 0.65 471.2 14.98 0.3 0.01 2. Andorra 17.0 25.38 23.2 ... 10.3 15.40 3. Austria 1'914.0 23.33 4'200.0 51.19 1'428.0 17.40 4. Belarus 407.4 4.20 5'477.5 56.47 11.4 0.12 5. Belgium 2'442.6 23.40 4'800.0 45.66 2'010.6 19.13 6. Bosnia and

Herzegovina 240.0 6.13 950.0 24.28 40.0 1.02

7. Bulgaria 448.0 5.84 1'870.0 24.38 384.3 5.01 8. Croatia 1'283.7 28.18 1'576.4 34.60 251.8 5.53 9. Cyprus 86.7 10.27 356.6 42.22 49.6 5.87 10. Czech Republic 2'352.4 23.02 3'541.3 34.69 1'086.6 10.64 11. Denmark 1'883.2 34.58 3'171.2 58.23 1'728.4 31.73 12. Estonia 240.5 18.15 760.0 57.36 228.1 17.22 13. Faroe Islands 13.1 ... 34.0 ... 10.1 ... 14. Finland 1'400.0 26.84 2'925.4 55.60 1'428.0 27.14 15. France 15'252.0 25.12 30'100.0 49.57 12'699.0 20.91 16. Germany 20'000.0 24.19 38'600.0 46.67 14'085.2 17.03 17. Greece 917.7 8.24 2'048.1 18.38 487.9 4.38 18. Greenland 9.1 16.01 38.0 ... - - 19. Hungary 1'292.1 12.83 3'500.0 34.75 976.7 9.70 20. Iceland 98.3 33.08 194.0 65.30 87.7 29.53 21. Ireland 1'035.8 24.60 1'437.0 34.13 517.3 12.29 22. Italy 17'700.0 30.47 28'855.4 49.63 8'638.9 14.86 23. Latvia 116.1 5.06 1'070.8 46.65 109.7 4.78 24. Liechtenstein 15.8 ... 22.0 ... 10.0 ... 25. Lithuania 417.5 12.22 1'083.0 31.69 368.7 10.79 26. Luxembourg 130.5 27.72 339.0 72.01 93.2 19.80 27. Malta 72.0 17.86 127.2 31.73 42.1 10.44 28. Moldova 93.7 2.23 727.7 17.35 21.8 0.52 29. Monaco 10.2 28.88 20.0 56.34 9.4 26.59 30. Montenegro 88.7 0.84 266.0 2.53 25.8 0.25 31. Netherlands 7'000.0 43.14 14'544.4 88.87 5'192.2 31.72 32. Norway 1'519.2 32.72 4'074.1 87.76 1'278.3 27.54 33. Poland 3'236.2 8.41 11'000.0 28.57 2'640.0 6.86 34. Portugal 1'616.7 15.33 3'213.0 30.47 1'460.3 13.85 35. Romania 3'294.3 15.23 7'000.0 32.36 1'769.3 8.18 36. Russia 1'890.5 1.30 25'688.6 18.02 2'900.0 2.03 37. San Marino 5.8 ... 15.4 ... 1.5 ... 38. Serbia 1'005.2 9.58 1'400.0 13.34 121.7 1.16 39. Slovak Republic 395.3 7.32 2'255.6 41.76 317.0 5.87 40. Slovenia 373.0 18.97 1'250.6 63.62 263.7 13.41 41. Spain 7'186.7 16.57 18'578.0 42.83 6'654.9 15.34 42. Sweden 3'471.0 38.27 6'981.2 76.97 2'346.3 25.87 43. Switzerland 2'890.0 39.79 4'360.0 60.02 2'140.3 29.46 44. TFYR Macedonia 130.1 6.39 268.0 13.15 36.5 1.79 45. Turkey 3'180.0 4.29 12'283.5 16.56 2'773.7 3.74 46. Ukraine 229.0 0.48 5'545.0 12.06 - - 47. United Kingdom 16'575.1 27.70 33'534.0 56.03 12'995.1 21.71 48. Vatican ... ... ... ... - ... Europe 123'996 15.16 290'576.

4 35.73 89'732

Sursa: International Telecommunication Union, www.itu.int/ITU-D/ict/statistics

146

Anexa 5. Indicatorii liniilor telefonice fixe pentru Europa

Linii telefonice fixe Linii telefonice per 100 locuitori (000s) CAGR

(%) CAGR

(%) 2001 2006 2001 - 06 2001 2006 2001 – 06

1. Albania 197.5 353.6 15.7 6.40 11.30 15.3 2. Andorra 34.5 35.4 0.7 52.18 52.78 0.3 3. Austria 3'997.0 3'564.0 -2.3 49.56 43.44 -2.6 4. Belarus 2'862.4 3'368.0 3.3 28.69 34.72 3.9 5. Belgium 5'131.7 4'718.7 -1.7 49.78 45.21 -1.9 6. Bosnia and

Herzegovina 847.0 989.0 3.1 22.30 25.28 2.5

7. Bulgaria 2'887.0 2'399.4 -3.6 36.59 31.28 -3.1 8. Croatia 1'781.0 1'832.2 0.6 40.72 40.22 -0.2 9. Cyprus 435.0 408.3 -1.3 63.08 48.34 -5.2 10. Czech Republic 3'860.8 3'217.3 -4.5 37.76 31.48 -4.4 11. Denmark 3'864.8 3'098.4 -4.3 72.17 56.89 -4.6 12. Estonia 506.3 541.9 1.4 35.41 40.90 2.9 13. Faroe Islands 23.2 23.0 -0.1 50.42 ... ... 14. Finland 2'806.2 1'920.0 -7.3 54.02 36.49 -7.5 15. France 34'083.9 33'897.0 -0.1 57.44 55.82 -0.6 16. Germany 52'330.0 54'200.0 0.7 63.48 65.53 0.6 17. Greece 5'607.8 6'185.2 2.0 52.92 55.52 1.0 18. Greenland 26.2 25.3 -3.4 46.74 44.69 -4.4 19. Hungary 3'742.2 3'350.4 -2.2 36.78 33.27 -2.0 20. Iceland 196.5 193.7 -0.3 68.48 65.21 -1.0 21. Ireland 1'860.0 2'097.0 2.4 48.45 49.81 0.6 22. Italy 27'353.0 25'049.0 -2.2 47.15 43.12 -2.2 23. Latvia 721.8 657.4 -1.9 30.70 28.64 -1.4 24. Liechtenstein 20.1 20.1 - 59.96 ... ... 25. Lithuania 1'151.7 792.4 -7.2 33.03 23.19 -6.8 26. Luxembourg 256.7 246.7 -0.8 58.39 52.40 -2.1 27. Malta 207.7 202.3 -0.5 53.00 50.16 -1.1 28. Moldova 639.2 1'018.1 9.8 15.00 24.27 10.1 29. Monaco 29.7 34.0 3.5 87.88 96.41 2.3 30. Montenegro ... 353.3 ... ... 3.37 ... 31. Netherlands 8'158.0 7'600.0 -1.8 50.65 46.63 -2.0 32. Norway 2'337.9 2'055.2 -2.5 51.68 44.27 -3.0 33. Poland 11'400.0 11'474.6 0.1 29.51 29.81 0.2 34. Portugal 4'385.5 4'230.7 -0.7 42.43 40.12 -1.1 35. Romania 4'116.0 4'204.0 0.4 18.38 19.44 1.1 36. Russia 33'278.2 40'100.0 4.8 22.80 27.94 5.2 37. San Marino 20.5 21.0 0.5 75.93 ... ... 38. Serbia ... 2'719.4 ... ... 25.91 ... 39. Slovak Republic 1'556.3 1'167.4 -5.6 28.93 21.62 -5.7 40. Slovenia 801.9 837.5 0.9 40.19 42.60 1.2 41. Spain 17'531.0 18'384.7 1.0 42.64 42.38 -0.1 42. Sweden 5'667.0 5'398.8 -1.0 63.60 59.52 -1.3 43. Switzerland 5'383.5 5'039.6 -1.3 74.31 69.38 -1.4 44. TFYR Macedonia 538.5 490.9 -1.8 26.71 24.10 -2.0 45. Turkey 18'904.5 18'831.6 -0.1 27.29 25.39 -1.4 46. Ukraine 10'669.6 12'341.0 3.0 21.97 26.84 4.1 47. United Kingdom 34'579.0 33'602.5 -0.6 57.56 56.15 -0.5 48. Vatican ... ... ... ... ... ...

Europe 316'788.0 323'290.0 0.4 40.16 39.71 GAGR - Compound Annual Growth Rate

Sursa: International Telecommunication Union, www.itu.int/ITU-D/ict/statistics

147

Anexa 6.

Tarife pentru apeluri

148

Anexa 7 Nivelul de penetrare a telefoniei mobile în comparaţie cu alte ţări anul 2005, %

149

Anexa 8.

Investiţiile în telecomunicaţii, ponderea din PIB % în anul 2005

Nr Ţara Ponderea %

150

Anexa 9

Call Center

Structura departamentului Call Center

151

Anexa 10

Structura departamentului de inovare şi competitivitate

152

Anexa 11

Calculul cheltuielilor privind organizarea activităţilor de publicitate.

Indicator Suma, lei Cheltuieli capitale

1. Procurare server 27.000 2. Elaborarea softului 25.500 3. Crearea reţelei de conexiune

interdepartamentală 11.000

4. Amenajarea centrului IT 7.000 5. Total cheltuieli capitale 70.500

Cheltuieli curente 6. Salariu specialist IT (3000 lei lunar) 36.000 7. Premii şi adaosuri salariale (15%) 5.400 8. Salariu de bază 41.500 9. Salariu suplimentar (10%) 3.600 10. Cheltuieli salariale 45.100 11. Contribuţii la fondul de asigurări

sociale şi medicale (27,5%) 12.403

12. Uzura utilajului (20%) 9.500 13. Consum energie 150Kw/lunar*12luni=1.800 14. Total cheltuieli curente 68.803 15. Total cheltuieli 139.303

Calculul efectului economic

Indicator Valoarea

1. Numărul abonaţilor, mii persoane 53,5

2. Volumul vânzărilor mil. lei 39,2

3. Numărul mesajelor expediate săptămânal către un abonat 1

4. Numărul mesajelor expediate săptămânal , mii mesaje 53,5

5. Numărul mesajelor expediate anual, mii mesaje 2835,5

6. Tariful expedierii a 10.000 de mesaje publicitare, lei 1500

7. Veniturile de la expedierea a mesajelor publicitare, mii lei 425,3

8. Cheltuieli privind elaborarea şi distribuţia mesajelor publicitare, mii lei

68,8

9. Profitul obţinut de la activităţile de publicitate, mii lei 356,5

10. Investiţiile capitale efectuate, mii lei 70,5

14. Termenul de recuperare a investiţiilor, ani 0,2