Legislatie Apr 2014

Libertatea de negociere a preturilor intre furnizor si comerciantde Mihaela Popescu (mihaela.popescu@cmgromania.ro)

Promotii comune retailer-furnizor, discounturi de pret, rabaturi - acestea sunt lucruri uzuale pentru orice manager de vanzari din piata bunurilor de larg consum. In spate sunt negocieri dure de multe ori, calcule si clauze contractuale care nu trebuie sa depaseasca linia fina de demarcatie dintre legal si nelegal in reglementarile de concurenta.

In prezentarea sa din cadrul editiei a 14-a a Conferintei Progresiv din Sinaia, Manuela Guia - Partener la D&B David si Baias (casa de avocatura corespondenta a PwC in Romania) - a atins mai multe aspecte sensibile legate de pretul de achizitie si pretul de revanzare, cu scopul de a sublinia limitele libertatii de negociere a preturilor intre furnizor si comerciant si riscurile unor practici des intalnite in sectorul bunurilor de larg consum. Prezentarea sustinuta a avut in vedere concluziile investigatiei de cunoastere a sectorului comertului alimentar finalizata de Consiliul Concurentei in 2009 si suspiciunile autoritatii de concurenta privind posibile intelegeri anticoncurentiale intre cinci retaileri si furnizorii lor de produse alimentare (fiind vorba de investigatii in curs, deschise ca urmare a informatiilor identificate in cursul anchetei de sector).

Vorbind despre pretul de achizitie, aceasta a mentionat faptul ca o practica uzuala in piata FMCG este diferentierea preturilor in functie de canalele de distributie, discount-urile fiind acordate, de cele mai multe ori, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi volumul de marfa achizitionat. ?Preturile de lista nupun in sine probleme de concurenta, cat timp prestatiile echivalente se trateaza in mod similar si nu se creeaza in mod artificial dezavantaje concurentiale?, a afirmat avocata de la D&B.

Practici care pot pune probleme de concurenta

Clauza clientului celui mai favorizat sau Most favoured nation clause (MFN) este in prezent interzisa in contractele de comercializare a produselor alimentare prin Legea 321/2009, ca urmare a analizei sectoriale a Consiliului Concurentei si, totodata, este unul din elementele ce face obiectul investigatiilor in curs ale autoritatii de concurenta. ?Clauza reprezinta o promisiune a furnizorului de a trata un cumparator/retailer la fel cum isi trateaza cel mai bun client. Daca furnizorul micsoreaza preturile catre un client, atunci preturile tuturor clientilor care beneficiaza de clauza vor fi micsorate la acelasi nivel? a explicat Manuela Guia. MFN a fost des regasita in jurisprudenta Comisiei Europene si inalte sectoare decat cel alimentar.

Doar in cazurile in care MFN a fost interpretata drept un instrument de manipulare a pietei, autoritatea de concurenta a impus eliminarea MFN (exemple in acest sens fiind cazurile e-books - UE, Amazon - Germania sau online hotel booking - Marea Britanie). Consiliul Concurentei din Romania are insa o

pozitie mai clara pe acest subiect: potrivit institutiei, aplicarea unei clauze de tip MFN, coroborata cu practicarea taxelor de raft, poate induce costuri suplimentare artificiale pentru comertul traditional, influentand negativ capacitatea acestuia de a concura.

Fixarea pretului de revanzare

?Impunerea pretului de revanzare de catre un furnizor retailerului partener este o abatere grava de la lege si se sanctioneaza indiferent daca a fost pus in practica sau nu?, a atras atentia Manuela Guia. Legea permite insa clauze care implementeaza ?pretul recomandat? sau ?pretul maximal? pentru produsele proprii si nu pentru cele ale concurentilor. Totodata, ?pretul recomandat? nu trebuie asociat cu sanctiuni in caz de nerespectare sau cu actiuni de monitorizare invazive. Revanzatorul trebuie, psihologic, sa constientizeze ca are libertatea de stabilire a pretului (Consiliul Concurenteianalizeaza dincolo de textul contractului si se uita la modul in care relatiile comerciale sunt puse in practica).

Clauzele / practicile de fixare a pretului de revanzare reprezinta una dintre practicile cele mai des si dur sanctionate in deciziile Consiliului Concurentei (exemple de cazuri de fixare a preturilor de revanzare pe relatia furnizor-revanzator in comertul cu amanuntul de fructe si legume - cazul Profi/Interfruct; in distributia de parfumuri - cazul distribuitorilor din Romania a marcii D&P parfum).

In reglementarile din comert exista si o interdictie a practicii de vanzare in pierdere, prevazuta de Ordonanta de Guvern 99/2000. Consiliul Concurentei a recomandat modificarea ordonantei mentionate mai sus, motivand ca interdictia de vanzare in pierdere este in detrimentul consumatorului. Pana in prezent, aceasta modificare nu a fost operata, dar ea nu poate fi exclusa pentru viitor, potrivit avocatei de la D&B.

Reguli aplicabile in contractele de franciza

Pentru ca un numar tot mai mare de lanturi de retail se dezvolta local prin franciza sau alte parteneriate similare francizei, speakerul de la D&B a punctat si cateva aspecte sensibile in acest domeniu. ?Desi unele clauze necesare protejarii francizorului si asigurarii unui caracter unitar al brandului sunt permise in contractele de franciza, totusi, restrictiile privind preturile de revanzare sau clauzele de ne-concurenta avand o durata nelimitata pot ridica probleme. In 2012, prin cazul Fornetti, Consiliul Concurentei a reiterat ca o clauza de fixare a pretului de revanzare impusa francizatilor incalca legea?. Un alt exemplu de fixare de preturi in cadrul unui sistem de franciza ce risca sanctiuni este urmatoarea formulare: ?X va transmite francizatului lista de preturi cu amanuntul la inceputul fiecarei luni. Nerespectarea acestora va fi sanctionata cu 100 de lei pe fiecare produs in parte?.

Ce se intampla cu comertul online?

O alta directie de dezvoltare a retailului in urmatorii ani este canalul online de vanzare. Asa cum era de asteptat, si in acest segment se aplica in integralitate regulile generale de concurenta. Iata cateva recomandari ale avocatei de la D&B pentru furnizorii magazinelor virtuale:

furnizorul poate solicita distribuitorului si vanzari prin canale de distributie traditionale;furnizorul poate solicita respectarea anumitor standarde de calitate;furnizorul poate decide tipul de distributie (exclusiva sau selectiva);furnizorul nu poate solicita preturi mai mari pentru produsele destinate vanzarilor online;furnizorul nu poate interzice si nici limita folosirea unui website pentru vanzari de catre

distribuitor.

?Iar practicile care ar putea ridica probleme de concurenta nu se opresc aici. Relatia furnizor - retailer nutrebuie considerata ca fiind obturata de regulile de concurenta, insa jucatorii de pe piata nu le pot

ignora in actiunile lor? a concluzionat Manuela Guia.