Libertarianismul
description
Transcript of Libertarianismul
Libertarianismul
Proprietatea privata si proprietatea asupra propriei persoane
Abstract: In aceasta lucrare va voi vorbi despre proprietatea private a indivizilor
in conceptia libertarienenilor cat si despre libertatea totala a acestora si va voi
prezenta punctele de vedere ale libertarienilor de dreapta si cei de stanga in
legatura cu proprietatea asupra propriei personae, dar si opiniile lor despre
proprietatea private si resursele naturale.
Cuvinte cheie: libertate totala, libertate pozitiva. proprietate asupra sinelui, piata
libera, libertarieni de dreapta si libertarieni de stanga.
Libertarianismul este o doctrina politica, care s-a format cu ajutorul
liberalismului clasic al secolul al XIX-lea, tezele libertariene fiind preluate de la
liberali si remontate in a doua jumatate a secolului XX de catre ganditori
americani. Termenul de libertarianism provine din frantuzescul “libertaire”, folosit
de Joseph Dejacques, care dorea sa isi delimiteze propriile idei fata de cele ale
ganditorilor care militau pentru libertate.
Libertarianismul propune cateva teze fundamentale si anume: conceptual de
piata libera, dreptul la proprietate si libertatea totala a individului. Plecand de la
ideea de libertate totala a idividului, implicit si a proprietatii asupra sinelui, acesta
“prezintă cu siguranță dificutăți, de exemplu, în măsura în care aceasta nu ne
spune prin ea însăşi cum să facem față conflictelor referitoare la proprietatea de
sine.”1 Cea mai importanta idee de libertarianism este construita in baza
1
? Barbara H. Fried, “Left-Libertarianism: A Review Essay”, Philosophy and Public Affairs vol.32, Princeton University Press , 2004, p.74
drepturilor naturale, iar Lock considera ca aceste drepturi naturale sunt viata,
liberarea, proprietatea si afirma ca “fiind toţi egali şi independenţi, nimeni nu
poate interveni coercitiv asupra vieţii, libertăţii sau proprietăţii altuia”2
Termenul de libertate a fost definit de Rothbard ca fiind o „condiţie în care
drepturile de proprietate asupra sinelui şi asupra proprietăţilor sale materiale
legitime nu sunt invadate sau agresate”3 Cand vorbim de proprietate a sinelui,
trebuie mentionat ca ne referim la un control total asupra folosirii propriei
personae si asupra lucrurilor pe care acea persoana le detine, deoarece, posesia
unor obiecte de catre o singura persoana duce la disparitia proprietatii publice
adica a proprietatii nimanui si potrivit libertarienilor, dreptul la proprietate este sau
ar trebui sa fie, singurul drept al oamenilor. A fi proprietarul a ceva inseamna ca
poti folosi respectiva proprietate cum doresti, insa fara a incalca drepturile
celorlalti si mai inseamna ca cel care poseda ceva, nu are nevoie de acorul altor
oammeni pentru as-si folosi posesiunea si nu in ultimul rand, nici un om nu poate
folosi o proprietate ce apartine altcuiva, fara acordul celui ce o detine.
“Libertatea pozitiva” sau „capacitatea individului de a fi propriul său
stăpân” 4este asadar un privilegiu ce trimite spre o libertate totala a persoanei,
libertate ce permite „puterea de a acţiona în anumite feluri în funcţie de voinţa
individuală”5, astfel incat un idivid sa isi poata satisface toate nevoile fara a
implica si alti indivizi in obtinerea acestora. Aici apare insa o problema si anume
proprietate asupra sinelui nu include si accesul liber la resurse, idividul fiind
nevoit sa munceasca pentru a obtine resursele necesare.
Unii libertarieni de dreapta, precum Hillel Steiner sustin ideea prin care
proprietatea asupra propriei personae poate duce la sclavie volntara a individului.
2John Locke, “Two Treatises of Government and a Letter Concerning Toleration”, Yale University Press, 2003, p.1023 Murray N. Rothbard, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, London: Macmillan, 2002, p.414 Isaiah Berlin, „Two Concepts of Liberty” in „Four Essays on Liberty”, Oxford University Press, 1969, p.2155 Adrian Miroiu, “Introducere în filosofia politică”, Polirom, 2009, p.132.
Aceasta scavie se refera la faptul ca individual isi poate vinde proprietatea aupra
sinelui pentru obtinerea bunurilor necesare, pe care nu le poseda in mod direct. A
fi sclav voluntar este normal, deoarece individual face acest lucru pentru
supravietuire.
Libertarienii de stanga, printe care se numara si Murray Rothbard, nu cred
ca este posibila realizarea tranferului de proprietate deoarece asupra corpului si a
mintii unui individ nu are acces nimeni altcineva si ” indivizii trebuie să îşi aleagă
propriile scopuri şi să-şi urmeze interesele pentru a supravieţui şi prospera, ceea ce
înseamnă că propria persoană le aparţine si le dă dreptul de a face toate aceste
activităţi fără a fi constransi”6. Acestia sustin ideea unui schimb voluntar de
proprietate de la un individ la altul.
Cei ce sustin forma clasica a libertarianismului considera ca un individ nu
are nevoie de acordul altor indivizi pentru a-si insusi o resursa ce nu apartinea
nimanui, aplicandu-se metoda primul venit, primul servit, sau resursele pot fi
vandute, iar in urma incheierii tranzactiei acestea devin proprietatea
cumparatorului. Acestia considera ca atata timp cat nu se incalca proprietatea altui
individ, nu este necesara indeplinirea nici unei conditii pentru insusirea bunuilui
rspectiv.
Nozick, considerat o figura emblematica a libertarianismului clasic, trece
dincolo de aceasta idee si nu accepta ca proprietatea unuia sa fie in dezavantajul
altora, considerand ca daca un individ gaseste apa in destert, acesta nu poate fi
proprietarul acelei ape de unu singur, pentru ca ar incalca dreptul la viata a altor
personae, deci la proprietatea lor asupra sinelui. Libertarienii nu mai pot cadea de
comun accord asupra dreptului de proprietate, deoarece se realizeaza greu o
intelegere perfecta a acestuia si din acest motiv se apeleaza la Locke, considerat
parintele fondator al libertarianismului. Acesta este de parere ca prin dreptul la
6 Murray N. Rothbard, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, London: Macmillan, 2002, p.28
proprietate se realizeaza libertatea individului, dar oamenii au obligatia morala sa
ii ajute pe ceilalti atunci cand acestia sunt pe punctual de as-si pierde viata.
Libertarienii de stanga, sunt de parere ca resursele nanturale trebuie sa fie
detinute aproximativ egal de catre membrii societatii care le poseda, sau ca o
persoana sa poata detine resursele ce fac parte din societatea respective, are nevoie
de acorul celorlalti. Chiar daca aceste bunuri ar fi distribute in mod egal, nu
inseamna ca si oportunitatile lor de a duce un trai imbelsugat trebuie sa fie impartit
in mod egal si aceste resurse naturale nu trebuie sa fie suficiente pentru
supravieturiea tuturor indivizilor din societate, ci numai punctual de la care se
pleaca pentru a obtine proprietatea private. Schimbul care se face dupa aceea intre
indivi pentru obtinerea produselor dorite, reprezinta forma de manifestare a
libertatii si dezvoltarea ei.
In concluzie, libertarienii sunt de parere ca drepturile inalienabile ale
individului sunt viata, libertatea si proprietatea si eu sunt deacord cu libertarienii in
legatura cu ideea ca individul este unicul proprietar al corpupului sau si poate
actiona actiona cum doreste atata timp cat nu incalca dreptul altor indivizi.
Bibliografie:
1. Adrian Miroiu, 2009, „Introducere în filosofia politică”, ed. Polirom, Iasi;
2. Andrei Taranu, 2003, „Doctrine politice contemporane”, curs;
3. Barbara H. Fried, 2004, “Left-Libertarianism: A Review Essay”, din „Philosophy and Public Affairs” vol.32, ed. Princeton University Press, New Jersey;
4. Isaiah Berlin, 1968, „Four Essays on Liberty”, ed. Oxford University Press, London;
5. John Locke, 2003 “Two Treatises of Government and a Letter Concerning Toleration”, ed. Yale University Press, London;
6. Rothbard Murray Newton, 2002, “For a New Liberty: The Libertarian Manifesto”, ed. Macmillan, London;
7. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/151/art13-dragusin.html accesat la data de 2.06.2012.