Liberalizarea Pietei Energiei in Germania

7/23/2019 Liberalizarea Pietei Energiei in Germania

http://slidepdf.com/reader/full/liberalizarea-pietei-energiei-in-germania 1/16



1. Evolutii generale ale pietei de energie electrica in Germania

Piata energiei electrice din Germania este cea mai mare din Europa si una din cele

mai mari din lume. Dupa cum se vede, trei dintre companiile germane de energie se afla

printre primele zece din Europa la care se adauga si compania suedeza Vatenfall prin

subsdiara Vattenfall Europe de pe piata germana.



Sursa : RWE, 2008



Sursa : RWE, 2008

O particularitate a pietei energiei electrice din Germania este reprezentata de

eforturile de a reduce capacitatea nucleara, respectiv de a diminua in timp ponderea energiei

nucleare pana la eliminarea acesteia din configuratia productiei de energie. Pana in martie

2011, Germania obtinea un sfert din electricitate din energia nucleara prin intermediul a 17

reactoare. O coalitie guvernamentala formata dupa alegerile federale din 1998 au inaintat

strategia de renuntarea treptata la productia de energie nucleara ca element cheie al politicii

lor. Cu noul guvern din 2009 aceasta strategie a fost anulata, apoi reintrodusa in 2011, cu 8

reactoare inchise imediat.

Cele 17 reactoare ce incorporau 15% din capacitatea instalata, furnizau aproximativ28% din energia electrica. Multe dintre unitati sunt de mari dimensiuni (totalizau 20 339

MWe) iar ultima a fost deschisa in 1989. Sase din ele functionau pe baza tehnologiei BWR

(“boiled water reactor”- apa fierbinte) si restul de 11 pe baza PWR („pressurised water

reactor” – apa presurizata), toate fiind construite de Siemens KWU.

Astfel, E.ON detine actiuni in urmatoarele centrale nucleare : Grafenrheinfeld 100%,

Isar 1 100%, Isar 2 75%, Unterweser 100%, Grohnde 83.3%, Brokdorf 80%, Kruemmel 50%,

Brunsbuettel 33.3%, Gundremmingen 25%, Emsland 12.5%. RWE este implicata in :

Gundremmingen 75%, Biblis 100%, Emsland 87.5%. Vattenfall detine capital la



Politica nucleara a fost reanalizata iar cancelarul Merkel a decretat inchiderea imediata a

reactoarelor ce functionau dinainte de 1980. La acestea s-a adaugat si inchiderea centralei

Krummel ce se afla intr-un proces de incheiere a activitatii pe termen lung, fiind functionala

din 1984. Aceasta decizie a dus la deconectarea a 8336 MWe reprezentand aproximativ 6,4 %

din capacitatea de productie.

2. Structura pietei inainte de liberalizare

In comparatie cu alte economii industriale, piata energiei electrice din Germania (de

Vest) nu a fost niciodata caracterizata de un monopol guvernamental ca in cazul Marii

Britanii (Central Electricity Generating Board) sau al Frantei (compania de stat Electricite de

France). Sectorul energetic din Germania s-a format prin coexistenta companiilor de stat,

private sau cu capital mixt ( Dieckhaus si Ditz, 2004). Companiile germane se impart in

companii energetice de retea, companii regionale si servicii municipale.

Dupa primul razboi mondial zonele de distributie au fost stabilite prin contracte intre

companiile energetice care delimitau clar ariile respective. Astfel, companiile nu aveau voie

sa-si desfasoare activitatea in afara zonelor ce le apartineau, acest sistem de monopoluri

teritoriale fiind intarit prin Actul National de Energie din 1935 ( EU Country Report on

“Privatisation of Public Services and the Impact on Quality,Employment and Productivity”,

2009). De-a lungul timpului s-au dezvoltat diferite conexiuni intre marile companii

producatoare si utilitatile orasenesti, in special prin intermediul investitiilor autoritatilor

municipale in compania furnizoare pentru zona respectiva, asigurand astfel existenta unei

piete sigure pentru firmele de energie electrica.

Tabel 1 : Structura pietei inainte si dupa liberalizare

Inainte de liberalizare Dupa liberalizare

1997 1999 2004

Productie -8 companii de retea cu o

pondere de 79% din productia totala de energie

RWE, VEW, EnBW,

BEWAG,HEW,

PreussenElektra AG,

BayerwerkAG, VEAG

-altele cu pondere de 21 %

-companiile regionale –

10%

-serviciile municipale –

11%

-6 companii de retea

cu o pondere de 73,8% :RWE: 28.4%;

E.ON: 24.7%

EnBW: 7.2%

VEAG: 8.9%

HEW: 2.6%

Bewag: 2.1 %

-altele : 26,2%

-serviciu municipal

-producatori regionali

-noi producatori locali

-4 companii de retea cu

o pondere de 95,6% :RWE: 38.7%

E.ON: 26.5%

EnBW: 13.8%

Vattenfall Europe:

16.2%

- altele : 4,4%

- serviciu municipal


-noi producatori locali

Transport -8 companii de retea cu o

pondere de 100% pe


pondere de 100%


pondere de 100%



teritoriile lor

Distributie -80 companii regionale

-900 servicii municipale

-companii regionale

-servicii municipale

-50 companii regionale


Vanzare -5 dintre companiile de

retea (RWE, VEW,

EnBW, BEWAG, HEW)sunt active si in vanzari cu

o cota de piata de 59% in

1995 (inclusiv prin actiuni

detinute la companiile

regionale)

-80 companii regionale



o cota de piata de

61,6% :RWE: 29.1%

E.ON: 18.5%

EnBW: 6.1%

VEAG: -

HEW: 4.8%

Bewag: 3.1%

-altele : 38,4%

-serviciul municipal



72,8%

RWE: 16.8%E.ON: 22.1%

EnBW: 19.5%

Vattenfall Europe:

14.4%

-altele : 28,2%



Sursa : Nagel (2006), Renz (2001)

Asadar, inainte de liberalizare, nivelul supraregional era reprezentat in 1997 de 8

companii energetice de retea care produceau 79% din electricitate. De asemenea, erau si de

fapt inca sunt active si pe sectorul transportului, insa functionau numai in cadrul monopolului

lor teritorial. Unele companii (RWE, VEW, EnBW, BEWAG si HEW) au fost si sunt

prezente pe toate segmentele de la productie pana la vanzarea catre consumatorul final. Altele

(PreussenElektra AG, BayerwerkAG, VEAG) activau numai pe sectorul de productie si pe cel

de transport. La nivel regional , aproximativ 80 de companii regionale cu o pondere in

productie de 10% preluau in intregime energia electrica de la marile companii de retea pe care

o furnizau direct consumatorilor finali sau o distribuiau mai departe serviciilor muncipale. Iar

la nivel local , in jur de 900 de regii municipale furnizau consumatorilor finali energia electrica

(alaturi de celelalte utilitati) in timp ce produceau 11% din energia electrica din Germania.

Toate aceste companii erau interconectate prin contracte pe termen lung (in general, de

20 de ani). Astfel, in urma investitiilor de capital, marile firme directionau activitatea

companiilor regionale (acestea functionand in calitate de subsidiare) in timp ce regiile

municipale au ramas autonome inainte de liberalizare. Asadar, in cadrul monopolurilor

teritoriale, productia, transportul si distributia erau in mainile marilor companii iar vanzarea

catre consumatorii finali era impartita intre acestea (prin companiile regionale de distributie)

si serviciile municipale in masuri aproximativ egale.



Piata productiei de energie electrica in Germania inainte de 1997

Sursa : Stroebele, „Energy Merger Policy in Europe”

3. Etapele procesului de liberalizare si efectele acestuia

Procesul de liberalizare a fost deschis de directiva UE 96/92/EC din 1996 care a impus

stabilirea unor reguli comune in statele membre pentru producerea, transportul si distributia

energiei electrice dar care prevedea si luarea unor masuri pentru deschiderea pietelor de

energie. Germania insa, a dus mai departe aceasta directiva si a adoptat Actul National de

Energie din 1998 ce introducea liberalizarea imediata si integrala a pietei de energie pentru

industrie si gospodarii ( Dickhaus si Dietz, 2004). Aflate deja intr-o faza initiala de

liberalizare, marile companii germane de retea au raspuns printr-un val de fuziuni. Acest

proces a debutat in 1997 cu fuziunea dintre „Badenwerk” si „Energieversorgung Schwaben

(EVS)” cu noua companie de retea „Energie Baden-Wurtemberg AG (EnBW)” si a continuat

atat la nivel national cat si la nivel european. Ansamblul de fuziuni a fost decisiv pentru

puterea de piata, profiturile companiilor si preturile electricitatii. In loc sa actioneze impotriva

acestor fuziuni si achizitii UE, dar si legislatia germana alaturi de dezbaterile publice s-au

concentrat pe procesul de descentralizare.

In prezent, se observa ca nivelul de concentrare al pietei de electricitate este mult mai

inalt decat cel dinainte de liberalizare. Astfel, in segmentul productiei, numarul companiilor

de retea s-a redus la 4 concomitent cu cresterea cotei de piata de la 79% la 95% (tabelul 1).

Primele 2 companii, RWE si E.on au format aproape un duopol cu o pondere de 65% din



Bundeskartellamt – (pentru cazul VEW/RWE) au aprobat in 2000 preluarea de catre firma

suedeza, Vattenfall, a companiilor regionale HEW, VEAG/LAUBAG si Benwag, creandu-se

astfel subsdiara Vattenfall Europe.

O alta fuziune ce ar trebui mentionata este cea dintre E.on si Ruhrgas. E.on activeaza

pe langa pe piata energiei electrice si in sectorul telecomunicatiilor, sectorul imobiliar si cel al

produselor chimice. E cea mai mare firma de electricitate si gaz de din Germania dar si din

Marea Britanie unde controleaza Powergen. Ruhrgas era cel mai mare operator de gaz din

Germania, dominand piata cu o cota de aproximativ 60% pe partea de productie. De

asemenea, detinea cea mai extinsa retea de conducte ce transporta gaze naturale in Germania

din tari precum Rusia sau Norvegia dar si o capacitate de stocare a gazelor mai mare decat a

oricarui alt jucator de pe piata germana. Achizitia Ruhrgas-ului de catre E.on a inceput in iulie

2001 cand a cumparat Gelsenberg care detinea 25% din Ruhrgas. In noimebrie, prin

cumpararea firmei Bergemann GmbH (ce detinea 25% din Ruhrgas) a obtinut o pozitie

dominanta in cadrul companiei de gaz. In ianuarie 2002 autoritatea germana antitrust

(Bundeskartelamt) s-a opus achizitionarii unei cote parte dominanta din Gelsenberg ce ar fi

impiedicat obtinerea celor 25 de procente din actiunile Ruhrgas. Insa guvernul german a fost

de alta parere si a contracarat aceasta decizie, permitand cumpararea companiei Ruhrgas de

catre E.on. Aceasta hotarare a fost insa insotita de anumite conditii ce trebuiau indeplinite de

E.on-Ruhrgas cum ar fi facilitarea accesului competitorilor la retele lor sau vanzarea unor

actiuni detinute in alte firme. Aceasta situatie a generat o serie de nemultumiri si critici in

cercurile academice, ducand la o revizuire a legislatiei si masurilor de control ale Comisiei

Europene in ceea ce priveste procesul de concentrare de pe piata energiei electrice si de pe cea

a gazelor naturale (Silva Leite et al., 2006).

Procesul de liberalizare a pietei energiei electrice presupune de fapt libertatea

consumatorilor de a-si alege furnizorul sau furnizorii. Incepand cu anul 1997 s-au observat

cateva schimbari in acest sens, mai ales la nivelul marilor industrii consumatoare de energie

care au o putere mai mare de influenta asupra comportamentului producatorilor de energie.

Asadar, in intervalul 1997-2007, aproximativ 52% dintre consumatorii industiali au apelat la

noi companii pentru furnizarea de energie electrica in timp ce restul si-au renegociat

contractele cu vechii furnizori.



Sursa : RWE, „Facts and Figures”, 2008

De asemenea, si o mare parte din firmele din comert (50%) si-au schimbat conditiile

contractelor, pastrand totusi aceeasi furnizori in timp ce o parte destul de mica (aprox. 7%) a

ales sa cumpere energia de la alt furnizor.

In ceea ce priveste comportamentul gospodariilor, acesta a suferit cele mai mici

modificari, majoritatea avand aceleasi intelegeri cu firmele de energie electrica (aprox. 53%)

si doar 10% si-au schimbat furnizorul, dintre care 3 % au actionat astfel datorita schimbarii

domiciuliului.

In ceea ce priveste evolutia preturilor de pe piata energiei electrice, aceasta nu a avut

tocmai traiectoria scontata. Unul din argumentele liberalizarii este cresterea concurentei,

implicit scaderea preturilor pentru consumatorii finali. Daca initial preturile au scazut, in mare

parte datorita pachetelor promotionale oferite de furnizori, din perioada imediat urmatoare si

pana in prezent Germania s-a confruntat cu o crestere continua a preturilor la energiaelectrica.



Evolutia preturilor la energie electrica pentru gospodarii 2007-2010

Sursa : Eurostat, 2011



Evolutia preturilor la energie electrica pentru industrie 2007-2010

Sursa : Eurostat,2011



Ponderea taxelor in pretul final pentru consumatorii casnici (al 2-lea sem.-2010)

- % -




Ponderea taxelor platite de consumatorii industriali – sem. 2 din 2010




Procesul de liberalizare a pietei energiei electrice din Germania a fost de fapt un proces

de privatizare care a permis cresterea puterii de piata a marilor jucatori nu numai la nivel

national cat si la nivel international intrucat aceste companii au achizitionat firme publice dar

si private de pe noile liberalizate piete de energie din intreaga Europa.

Liberalizarea Pietei Energiei in Germania

Documents

Transcript of Liberalizarea Pietei Energiei in Germania