Leonardo Da Vinci

6
LEONARDO da VINCI – a trait intre 1452-1519, este un reprezentant de seama al gandirii renascentiste, este un adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta problema a stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este adevarata care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale, valabile si astazi : sa procedeze in mod sistematic sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari. Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta, ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari multiple – pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el – Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire, Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare. Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc cu geniu mai multe domenii ale culturii. LEONARDO DA VINCI:Studiind istoria vietii lui artistului,avem impresia ca ne confruntam cu mai multe biografii deodata pentru ca Leonardo da Vinci a fost in acelasi timp pictor,arhitect stralucit,cunoscator desavarsit al anatomiei

description

Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφία > *phil- și sophia, etimologie: dragoste de înțelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoașterea formelor și proceselor gândirii.

Transcript of Leonardo Da Vinci

LEONARDO da VINCI a trait intre 1452-1519, este un reprezentant de seama al gandirii renascentiste, este un adevarat titan de care perioada a avut nevoie si pe care a creato. Leonardo da Vinci nu a elaborat un sistem filosofic propriu zis dar a fost un remarcabil ganditor ce a tras concluzia teoretica de pe urma a numeroase observatii si experimente. El este cel care face pasul hotarator in abandonarea principiului autoritatii in stiinta. El cere ca sa se studieze si interpreteaza natura prin propria intelepciune, el cere ca gandirea sa fie proprie, sa se treaca de la declaratia abstracta a cunostintelor privind demnitatea omului la afirmarea valorii. Evul mediu poate fi depasit prin afirmarea capacitatii creatoare a omului dand drept calauza puterile sale intelectuale. Refuza intelepciunea gata facuta si cere contactul direct cu natura care sa fie cercetata prin observatii si experienta, dar si ratiunea care este cristalizata in modelele matematicii. Leonardo considera ca cea mai importanta problema a stiintei este cea a naturii. In acest sens el aduce o contributie importanta la teoretizarea si aplicarea metodei in stiinta. La baza metodei stiintifice trebuie sa stea experienta pentru ca intelepciunea este fiica experientei. Critica pe filosofii speculativi care sunt reprezentantii unei false stiinte. Dupa el nu se poate spune ca o stiinta este adevarata care incepe si sfarseste in minte. Leonardo formuleaza doua rezultate ale metodei experimentale, valabile si astazi :

sa procedeze in mod sistematic

sa repeti de mai multe ori experienta inainte de a face generalizari.

Leonardo pune accentul pe observatii si experienta, nu a neglijat rolul intelectului in cunoastere. El nu este un empirist si are in vedere rolul ratiunii, gandirii prin descoperirea cauzelor, sa descopere legile ce guverneaza fenomenele. El clarifica problema dintre teorie si practica, considera ca practica este subordonata teoriei. El spune ca stiinta este capitanul si practica soldatii. Studiaza mai intai stiinta si apoi practica nascuta din aceasta stiinta, ironizeaza pe aceea care tin mortis la practica. Leonardo a dat o importanta deosebita matematicii spunand ca aceasta ne ofera adevaruri sigure si necesare. A avut preocupari multiple pictor, sculptor, arhitect, fizician, anatomist, muzician, botanist, scriitor. In toate astea a adus o contributie importanta. In domeniul artistic apare ca un adevarat inovator al artei din sec. XV. Tablourile pictate de el Monalisa, Cina cea de taina, Buna vestire, Madona si pruncul sunt adevarate opere nemuritoare.

Leonardo este un adevarat UOMO UNIVERSALE. Criticul Edgard Papu arata carei personalitati i se poate atribui acest apelativ de uomo universale (om universal). Se poate atribui apelativul de uomo universale acelei personalitati care stapanesc cu geniu mai multe domenii ale culturii.

LEONARDO DA VINCI:Studiind istoria vietii lui artistului,avem impresia ca ne confruntam cu mai multe biografii deodata pentru ca Leonardo da Vinci a fost in acelasi timp pictor,arhitect stralucit,cunoscator desavarsit al anatomiei umane,un suflet pasionat de muzica.S-a nascut la 15 aprilie 1452 nu departe de Florenta,intr-un mic sat toscan-Vinci.De educatia viitorului pictor s-a ocupat tatal sau,un barbat iubit de toata lumea si cu o educatie aleasa.Totul pare sa-l pasioneze pe baietel:maematica si chimia,dar si muzica si poezia.Tanarul Leonardo e in stare sa petreaca ore in sir desenand.Piero da Vinci ii observa de timpuriu abilitatile extraordinare si ii prezinta cateva dintre lucrarile fiului sau unui celebru sculptor si pictor florentin-Andrea Verocchio(1435-1488).In anul 1469,Leonardo isi incepe ucenicia in atelierul lui Verocchio.In 1480, este acceptat la vestita academie din piata San Marco din Florenta,fondata de Lorenzo de Medici.Nu are incredere in reflectiile prea mistice ale filosofilor epocii sale.Prefera sa-si petreaca timpul observand oamenii care trec pe strada si efectele naturale ale luminii.Despre acest lucru aflam mai pe larg din "Memoriile" artistului:"Sa studiezi pe strada pe inserat,cand e vreme urata,chipurile barbatilor si ale femeilor:cat farmec,cata blandete".Constient de faptul ca in Toscana nu va putea sa-si realizeze intentiile sale artistice,la varsta de 30 de ani paraseste Florenta si pleaca la Milano.Activitatea lui la Milano este foarte bogata si uimeste prin diversitatea ei.In anul 1487,participa la lucrarile de pregatire pentru construirii catedralei din Milano.Este numit inginerul-sef al lucrarilor legate de apeductele orasului.Incepe pictarea tabloului "Madona din pestera",iar in anul 1495, "Cina cea de taina".Uomo universale-asa se vorbea despre el pe atunci.Acest savant extraordinar,un personaj extrem de popular,in gratiile caruia incercau sa intre multi la curtea principelui Sforza.Stendhal spunea despre felul in care intelegea pictura:"le observa cu mare atentie miscariile,fizionomia,comportamentul,si,de fiecare data cand remarca o cat de mica trasatura care ar fi putut sa-i fie de folos la pictarea personajului,o schita in carnetelul sau".In anul 1499,regele Frantei,Ludovic al XII-lea,ocupa principatul Milano si inlatura familia Sforza de la putere.Leonardo paraseste orasul si se indreapta spre Mantua,unde picteaza minunatul "Portret al Issabellei d'Este".In anul 1503 incepe lucrul la "Gioconda",primeste comanda pentru "Batalia de al Anghiari "(pe care nu o va termina niciodata),destinata salii Marelui Consiliu din Palazzo Vecchio din Florenta si in tot acest timp munceste neobosit la proiectul de deviere a albiei raului Arno.Leonardo ramane in capitala Lombardiei pana in anul 1513,pe care o paraseste la un an de la revenirea familiei Sforza la putere.Datorita haosului si saraciei cu care se confrunta capitala,Leonardo se hotaraste sa plece la Roma.Dupa castigarea luptei de la Marignano(1515),regele Frantei Francois I intra in Lombardia,unde ii este prezentat Leonardo da Vinci.Regele ii propune pictorului sa se intoarca cu el in Franta in anul1516;artistul in varsta de 64 de ani paraseste Italia,unde nu se va mai intoarce niciodata.Devine pictorul curtii lui Francois I.Cea mai mare parte a timpului si-o petrece la castelul Cloux(astazi Le Clos-Luce),nu departe de Amboise.Acolo moare pe 2 mai 1519.La vestea mortii artistului,Francois I se comporta surprinzator pentru un rege:plange.

RENASTEREA IN ARTA

SCURT ISTORIC +2p

Renastere este denumirea folosita pentru a descrie perioada schimbarilor culturale ce au avut loc in secolele XV-lea si al XVI-lea in Italia si care au influentat, in final cea mai mare parte a Europei;s-a manifestat si in vestul,sud-estul si estul Europei. Renasterea a adus la o schimbare a valorilor umane - un avant de incredere si de energie in potentialul uman care a avut numeroase consecinte. printre cele mai spectaculoase consecinte se pot enumera inflorirea artelor si noua viziune asupra rolului artelor si a artistilor in viata societatii.

Renasterea a inceput in Italia.Cauzele care au adus la apritia acestui curent sunt multiple.Italia era,la acea data,cea mai bogata tara din Europa si era posesoarea unei indelungate traditii artistice. Avea multe orase independente, infloritoare economic, populate cu comercianti si bancheri nerabdatori sa-si vada numele imortalizat in diferite portrete comandate, in palate noi care se construiau sau in capelele somptuoase ale famililor. Toata aceasta bogatie materiala nu putea garanta aparitia artei de mare valoare dar a oferit artistilor suficiente oportunitati pentru a-si imbunatati stilul si pentu a-si etala talentele.

UN CENTRU CULTURAL:

Arta renascentista celebra umanismul si lumea inconjuratoare, abandonand vechiul stil, mai spiritual, caracteristic Evului Mediu. Inseamna, de fapt, "Renasterea Antichitatii"- redescoperirea civilizatiilor clasice, ale Greciei Antice si ale Romei, in toata splendoarea lor. Literatura, filosofia si arta antichitatiile-au pus la dispozitie italienilor noi standarde si noi modele. Anticii erau admirati pentru atitudinea lor generala asupra vietii dar nu trebuie sa uitam faptul ca la o mie de ani de la destramarea lumii antice multe din realizarile antichitatii nu fusesera egalate.Renasterea, pe langa tratare subiectelor clasice in arta, implica si descoperirea tehnicilor antice in arhitectura, constructii sau sculptura.Italia era o tara cu multe orase frumoase, fiecare dintre ele avand o anumita trditie artistica.Nu exista insa nici o indoiala ca Florenta a fost pe primul loc, in secolul al 15-lea, in care a aparut curentul artistic numit Renastere.Construirea catedralei orasului i-a oferit lui Lorenzo Ghiberti,primul mare sculptor renascentist , multe ocazii de a-si demonstra talentul. In anul 1402 s-a organizat un concurs, cu scopul de a desemna atelierul care avea sa proiecteze si chiar sa realizeze portile din bronz ale babtisterului catedralei.Ele trebuiau construite dintr-o serie de placi, formand un relief.Concursul a fost castigat de Ghiberti cu lucrarea ''Sacrificiul lui Isac''.Isac era reprezentat gol, avand un corp atletic,clasic.

CARACTERISTICI GENERALE

Termenul de renastere provine de la istoricul francez Julet Michelet;el voia sa sugereze reintoarcerea la spiritul antichitatii grecesti unde calitatile unde calitatile omului erau mai intens valorificate.

PREMISELE APARIRIEI RENASTERII:

Aparitn domeniului # politic,determinat de aparitia in Italia a unor orase-republici independente din punct de vedere politic fata de puterea feudala(Venetia,Florenta,Genova,Siena); # social,determinat de dezvoltarea unei mase formate din negustori,mestesugari,intelectuali,mult mai receptiva la nou si mai dispusa sa accepte costrangerile de ordin politic impuse de feudali;institutia care constrangea populatia era Biserica;# pe plan spiritual apar intelectuali care pun la indoiala veridicitatea Bibliei incercand sa verifice originile Sfintei Scripturi pentru a o elibera de adaugirile interioare;ei incearca sa sudieze textele vechi pentru a stabili forma originala a Bibliei;numerosi scriitori incep sa critice si sa ironizeze societatea medievala pe care o considerau anacronica;

Curentul care a stat la baza aparitiei renasterii a fost umanismul,aparut in Italia la inceputul secolului al XIV-lea.Umanismul reflecta o conceptie laica(care nu tine cont de preceptele Bisericii) ce pune in valoare virtutile omului,la nivel individual cat si la un nivel social;primii reprezentanti ai umanismului au aparut in Italia(Danta Aligheri cu"Divina comedie",Giovanni Boccaccio cu "Decameronul" si Francesco Petrarca).

S-a raspandit in secolele urmatoare si in alte tari vestc-europene:Franta(Francois Rabelais cu "Gargantua si Pantagruel"),Spania(Miguel de Cervantes),Anglia(William Shakespeare cu "Hamlet","Furtuna","Visul unei nopti de vara","Othello","Romeo si Julieta","McBeath","Imblanzirea scorpiei").

Extinderea umanismului a fost posibila pin intermediul mai multor cai:raspandirea tiparului(tipograful german a inventat in 1440 literele mobile din metal pe care le-a asezat in pagini;astfel,prin imprimarea cu litere mobile de metal,a avut loc difuzarea cartilor in toata Europa.De asemenea,un rol important in ideologia renasterii,l-a avut educatia:umanistii doreau sa metamorfozeze omul intr-un ideal cu o cultura generala dezoltata,care sa fie savant,artist ,cavaler ,diplomat,muzician.Francois Rabelais a criticat sistemul medieval ce sustinea exercitiile de memorie si tortura.Umanistii doreau o educatie bazata pe increderea in intelect si stimularea curiozitatii.

GIOTTO:

"Avem dreptul sa-l numim una dintre luminiile Florentei " Bocaccio.Credinta profunda a lui Giotto se regaseste nu in preocuparea de a picta personaje aproape fara corporalitate,ci dandu-le o expresivitate intensa care sa oglindeasca profunzimea vietii lor spirituale.

Isus Hristos si sfintii sunt investiti cu putere fizica,in acelasi timp ,Giotto reuseste sa dea o cura deosebita.

Universul aparitiilor,viziunilor,vedeniilor sta fata in fata cu realitatea terestra asemenea sferei ceresti cu sfera pamanteasca. Giotto exprima profunzimea tablourilor si realismul prin pictura in perspectiva a tronurilor.

"Acest om extroordinar (Giotto) emana din sine culorile si,datorita acestui fapt ,pictura sa reprezinta natura intr-un chip nou".Cenini

"Giotto a orientat pictura spre cea de azi si spre realitate".Hegel

"Cimabue a fost un Michelangelo al epocii sale,iar Giotto un Rafael". Della Valle.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea,la Tosca,Giotto introduce primel elemente ale perspectivei clasice.Cand foloseste un singur unghi de vedere in fresca "Izgonirea diavolilor din Arizzo" provoaca o adevarata schimbare in pictura.Giotto poate nici nu simte cat de mare influenta au lucrearile sale asupra pictorilor contemporani .Peste tot unde lucreaza,stilul sau inovator da tonul pentru atelierele de pictura.Intalnim stilul lui Giottola Rimini,la Padova,Milano,Roma la pictura Cavallini.

Giotto deschide un nou capitol in pictura,capitol care se implineste in opera celui mai marcant pictor italian al secolului al XV-lea .

GENII SUPREME

In perioada Renasterii tarzii,existau trei mari artisti,considerati a fi artisti de geniu.Contemporanilor,artisti ca Leonardo da Vinci Michelongelo sau Rafael,le pareau "superartisti".Tot in aceasta perioada a aparut si convingerea ca artistul este o persoana deosebita,mai degraba,decat un simplu meserias,care-si indeplineste un contract.