Tabacu Mihaela Tabacu Mihaela Nitu Nicoleta DanielaNitu Nicoleta Daniela

Popescu LeliaPopescu Lelia

Anul 3 – Seria 2Anul 3 – Seria 2

Secretele lui Leonardo Da Vinci Secretele lui Leonardo Da Vinci

Universitatea Bucuresti - Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

“Furtuna mării nu face atâta zgomot cu mugetul ei, cât face dorinţa nemasurata de a şti, a inimii umane.” (Leonardo da Vinci

Despre marele Leonardo Da Vinci – „omul Cinei”, s-au formulat diferite ipoteze şi teorii mai mult sau mai puţin adevărate, ceea ce a împins discuţiile contradictorii pe un alt făgaş decât cel al cercetării istorice propriu

-zise. Sfidând regulile elementare ale bunului simţ, teoriile au alunecat încet dar sigur către supoziţii total anticreştine, una dintre acestea fiind dezvoltată de Dan Brown în romanul său, Codul Da Vinci, al cărui subiect, foarte incitant, se cere a fi lămurit cititorilor, punând la îndoială “adevărurile” şi prezentând realităţile trecute într-o lumină nouă, pe baza veridicităţii faptelor istorice.

În „Codul lui Da Vinci”, Dan Brown a creat în esenţă un roman de conspiraţie. Într-o lume a intrigilor subversive, miza nu poate fi mai mare - ideea unei Biserici uneltitoare, care ascunde adevărata identitate a lui Iisus Cristos şi care induce în eroare milioane de credincioşi. Combinaţia genială de fapte şi ficţiune din cartea lui Brown oferă plauzibilitate, iar noi suntem capturaţi, constrânşi să urmărim indiciile oriunde ar duce acestea, indiferent de adevăr.Pentru că în Codul lui Da Vinci faptele istorice sunt împletite cu ficţiunea, realitatea alunecă în mod frecvent şi pe nesimţite înspre ficţiune. Datorită modului în care sunt prezentate conceptele, prin imagini care se succed foarte repede pe ecran, este greu să ştii dacă ceea ce a fost prezentat a provenit din istorie sau din imaginaţia regizorului.

LEONARDO DA VINCI SI CATEVA REPERE ALE VIETII LUI Nasterea

Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, in localitatea Anchiano, langa Vinci, între Florenta si Empoli, de unde si-a luat numele mai tarziu, caci exista in vechime obiceiul,ca oamenii provenind din familiile nobile sa-si ia ca nume la botez localitatea sau orasul natal.Leonardo a fost îngrijit se pare vreme de doi-trei ani de mama sa, mai apoi fiind îngrijit de familia bunicului paternal, deoarece starea sociala a parintilor nu le-a permis casatoria, fiind foarte diferta.

Copilaria

Fratele mai mic al lui, se pare că s-a ocupat de Leonardo, învățându-l agricultura. Acesta învățase acasă să citească și să scrie italiana și în oarecare măsură latina, avea cunoștințe de matematică și muzică (învâțase să cânte la liră), dar dat fiind faptul că era copil nelegitim, era împotriva legii să meargă la o universitate. Totusi, el reuseste sa se remarce, chiar si in astfel de conditii, nu tocmai propice pentru o educatie corecta.

Debutul

A debutat la 14 ani ca celebru pictor cand tatal i-a prezentat lucrarea fiului sau lui Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit,un artizan, pictor si sculptor, acesta dorind sa-l cunoasca imediat dupa ce a vazut lucrarea. Catre anul 1472 il gasim deja pe Leonardo lucrand sub indrumarea marelui Verrocchio. Va ajunge curand sa-si depaseasca maestrul Rădăcina tehnicilor lui rezidă în concepția artistului că "orice corp situat în aria luminoasă umple cu imaginile sale părțile infinite ale aerului din jurul său, căci niciun corp nu este terminat în sine".

S-a remarcat faptul ca el a fost inclinat mai mult spre stiintele matematice si cele naturale, insa se putea observa si o aversiune spre spiritualitate, motiv pentru care a intampinat dificulati in intelegere si acceptarea religiei, in felul acesta fiind determinat sa creeze propriile variante in ceea ce priveste religia si tainele acesteia.

Mona Lisa Cercetătorii francezi au studiat şapte picturi ale lui Leonardo da

Vinci, inclusiv "Mona Lisa", pentru a analiza utilizarea straturilor de vopsea şi smalţ - o tehnică ce a dat lucrărilor sale o calitate de vis.

Specialiştii de la Centrul de Cercetare şi Restaurare a Muzeelor din Franţa au constatat că da Vinci a aplicat chiar şi câte 30 straturi de vopsea pe lucrările sale. Cu toate acestea, straturile nu depăşesc mai mult de 40 de microni, sau aproximativ jumătate din grosimea unui fir de păr uman, a declarat cercetătorul Philippe Walter.

În 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Gioconda sau Mona Lisa.Trăsăturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere neîntreruptă a stărilor sufletești de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care oricând te aștepți să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să dispară. Se spune că Leonardo, pentru a întreține în timpul lucrului fugitivul zâmbet al modelului, punea să i se cânte o muzică de o deosebită suavitate.El s-a concentrat foarte mult pe aceasta pictura in ultimii ani de viata, purtand-o oriunde mergea. De asemenea,au existat numeroase surse ce sustin ca Leonardo era foarte ezoteric si folosea simboluri in munca sa,pentru a oferi mesaje. De aceea multi se concentrau asupra zambetului misterios, iar un alt mister descoperit de criticii de arta este reprezentat de ochii frumoasei femei in care s-ar afla ascunse mici numere si litere, plasate acolo de genialul da Vinci si dezvaluite ca urmare a tehnicilor moderne de marire.

Din investigatii s-a constatat ca simbolurile nu reprezinta o greseala, ci au fost puse acolo intentionat de catre autorul picturii, mai exact in ochiul drept apar literele L si V ce pot proveni de la initialele artistului, in cel stang pot reprezenta literele C si E, dar poate fi si litera B; in arca podului final se poate vedea numarul 72, sau ar putea fi litera L urmata de cifra 2. In “Codul lui da Vinci”, Dan Brown sustine ca pictura este de o mare importanta intrucat in interiorul picturii se afla un cod ce duce la harta drumului spre Sfantul Graal unde se gaseste sangele lui Iisus, acesta fiind rezultatul pt viata vesnica.

Pe cine reprezinta tabloul? S-au emis numeroase ipoteze si speculatii privind acest portret. Giorgio

Vasari nota in "Vietile artistilor": "Leonardo a pictat pentru un bogat negustor de matase din Florenta, Francesco del Giocondo, portretul sotiei lui, Mona Lisa". De aici provine si un al doilea nume al picturii "La Gioconda". Cu toate acestea, modelul nu a fost cu siguranta identificat cu Lisa Gherardini del Giocondo.

Nu se stie de ce Leonardo nu a predat portretul celui care il comandase, ci l-a luat cu sine in Franta. Istoria tabloului este plina de peripetii, fiind ascuns pe timpul razboiului franco-prusian, furat apoi de la Luvru, deteriorat de o solutie acida si lovit cu o piatra. Mai multe detalii despre aceste lucruri le gasiti aici.

Tehnica de pictura

Vivacitatea si ambiguitatea Giocondei se datoreaza procedeului de pictura sfumato. Sfumato este un termen folosit prima data de Leonardo, desemnand o tehnica in pictura care suprapune multiple straturi translucide de culoare ce sunt aplicate in tusa extrem de subtire, asemanatoare tusei de culoare folosita in acuarela, pentru a reda senzatia de forma, volum si adancime.

In italiana, sfumato inseamna amestecat, avand conotatii legate de adjectivul fumegos, corespunzator substantivului fum. Leonardo descia tehnica etichetata ca sfumato ca fiind "fara linii sau delimitari, in maniera fumului sau a unei imagini nefocalizate

Pictura reprezinta unul dintre primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristica interesanta este fundalul neuniform, partea stanga fiind la un nivel evident mai jos decat cea drepta, adaugata probabil mai tarziu decat restul compozitiei.

Desi a dus putine picturi la bun sfarsit, artistul a lasat o puternica amprenta asupra contemporanilor sai, care i-au copiat si adaptat lucrarile la nesfarsit. El nu a impresionat doar prin stilul sau, ci si prin mintea sa. Inainte de Leonardo, pictorii erau priviti doar ca niste mestesugari indemanatici. Leonardo a demonstrat insa rolul mintii creatorului in creatie. Lucrarile sale excelau prin tehnica, precum si prin compozitie si expresie, artistul punand accentul pe modalitatea de a reprezenta actiuni si emotii. El si-a rezumat punctul de vedere astfel: "Personajul care exprima cel mai bine framantarile sufletului prin expresiile sale este cel mai demn de admiratie."

CINA CEA DE TAINĂ – LEONARDO DA VINCI – ORIGINALITATE ŞI MISTERE

"Cina cea de Taină" este pictura de cele mai mari dimensiuni a lui Leonardo şi unica sa frescă care încă se mai păstrează. Ea acoperă şi în prezent peretele sălii de mese a bisericii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano. A fost realizată pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, pentru care pictorul lucrase timp de aproape 18 ani (1482-1499), şi este una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor.

A început să lucreze la ea în 1494 şi a terminat-o în 1497. Perioada destul de lungă s-a datorat obiceiului pictorului de a începe mai multe proiecte, din care prea puţine erau terminate. Forma definitivă a fost precedată de studii amănunţite, schiţele corespunzătoare s-au păstrat şi se găsesc în biblioteca "Albertina" din Viena, la "Accademia" din Veneţia şi în "Royal Library" din castelul Windsor.

Tehnica folosită Opera măsoară 460 x 880 cm şi a fost executată în tempera şi ulei,

aplicate pe un strat dublu de ipsos. Leonardo, mereu cu un pas înaintea celorlalţi inventatori, a încercat să folosească materiale noi pentru "Cina cea de Taină". În loc să utilizeze tempera cu ou pe tencuială udă (metoda preferată de pictura fresco, care se dovedise eficientă pentru câteva secole) Leonardo a ales tencuială uscată. Experimentul a dus la o paleta de culori mult mai variată, ceea ce era şi scopul lui Leonardo.

Ceea ce nu luase însă artistul în considerare era durabilitatea în timp, care era mult mai scăzută. Tencuiala a început să se umfle şi să se cojească de pe perete foarte repede, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresată cardinalului din Aragona. În decursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, întunecându-se suprafaţa pictată. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o uşă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Iisus. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbuşeşte dar pictura rămâne ca prin minune intactă, protejată doar de câţiva saci cu nisip.

Ultima restaurare, începută în 1980 şi terminată la 28 mai 1999, a reînoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind şi consolidând astfel ceea ce mai rămăsese din pictură şi readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate şi prospeţime neaşteptate. Restaurarea a redat măreţia compoziţiei, dezvăluind totodată că pictura mai păstrează foarte puţin din vopseaua originala.

PERSONALITATE CREATOARE Fiind la confluența atâtor curente care se înfruntau, era firesc ca

personalitatea lui Leonardo, chintesență a epocii sale, să conțină în ea contradicții, compromisuri uneori. S-a scris mult despre tendințele homoerotice și înclinațiile spre magie ale lui Leonardo da Vinci, spre exemplu "Codul lui da Vinci"de Dan Brown. Toate acestea,insa, nu pot arunca vreo umbră asupra figurii marelui florentin. În timp ce uitarea a acoperit patimile mărunte și faima lipsită de fundament a potentaților contemporani lui, a rămas neatinsă gloria creației lui Leonardo în slujba vieții si a concepțiilor de larg orizont ale acestuia, el fiind un pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian ceea ce il face o personalitate creatoare cu capacitati deosebite.

Om de spirit, universal, în același timp artist, om de știință și inventator, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renașterii și rămâne unul dintre oamenii cei mai importanți din acea epocă. Aportul său deschizător de drumuri în artele plastice și forța lui de anticipare, neegalată vreodată în întreaga desfășurare istorică a științei, sunt caracteristice uriașei sale personalități creatoare.

Codul lui Da Vinci „Adevărul a fost singura odraslă a

timpului.” – Leonardo Da Vinci Succesul fenomenal al romanului lui Dan

Brown, Codul lui Da Vinci de abia incepea sa invadeze constiinta publicului, cand producatorul John Calley a fost incurajat de Presedintele lui Sony, Howard Stringer, sa citeasca cartea.

Motivul principal pentru care Howard era dornic sa regizeze Codul lui Da Vinci avea de a face cu iubirea sa pentru acest gen de aventura, de thriller. „Aceasta poveste are toate elementele de suspans traditionale si stilul care face ca un film sa aiba o naratiune antrenanta”, spune Howard. „Il convinge pe spectator sa mearga intr-o anumita directie pentru ca dupa aceea sa-l ia prin surprindere in fel si chip . De aceea povestea pe care Dan Brown a creat-o a captivat atat de mult pe cititorii sai. Incepe cu o enigma ca apoi sa evolueze ca un thriller dar dupa aceea, extraordinar, apare aceasta turnura fascinanta a evenimentelor.”

Filmul aduce în atenţia oamenilor simbolurile ascunse de Leonardo da Vinci în lucrările sale. Semnificaţiile acestora duc la un adevăr ţinut secret de Biserica Catolică. Dacă acesta ar fi făcut public, credinţa a mai mult din jumătatea populaţiei planetei ar fi distrusă.

Filmul se deschide cu uciderea misterioasă a unui custode de la Luvru, chiar în interiorul muzeului. Jacques Saunieree fusese ultimul mare maestru al unei confrății secrete - Stareția Sionului - care păstrează un secret ce ar duce la distrugerea bisericii creștine. Crima îi aduce împreuna pe Robert Langdon, un profesor de simbolistică de la Harvard și nepoata victimei, criptografa Sophie Neveu. Ei dezleagă mesajele misterioase și codurile numerice lăsate de bunicul lui Sophie și intra în posesia unui criptex ce conține harta care ar duce la Sfântul Graal. Împreuna cu istoricul milionar Leigh Teabing, ei fug din Paris la Londra, fiind urmăriți de poliție și de un călugăr, reprezentantul organizației catolice Opus Dei. Acest călugăr, care nu se oprește de la nimic pentru a proteja secretul Sfantului Graal este de fapt ucigașul lui Jacques Sauniere.

Studiul simbolurilor este punctul maxim de atracţie al filmului. Chiar dacă este doar o ficţiune, este uimitor faptul că Dan Brown a reuşit să lege atât de bine între ele aceste simboluri pentru a ajunge la un astfel de rezultat. Cred că acesta este de fapt „geniul” romanului, nu dezvăluirile despre Biserică sau Iisus, ci „lanţul” format de indiciile ascunse cu ajutorul simbolurilor în cărţi, tablouri, studii anatomice.

Filmul este reprezentat de mari actori precum Tom Hanks, Audrei Tautou, Ian McKellen, Jean Reno, etc. Detaliile sunt bine conturate si amplificate in functie de artefactul studiat, reusind astfel sa se evidentieze modul in care functioneaza mecanismele si traind timp de 2 ore fascinatia pe care a trait-o, poate, Da Vinci.

Din pacate, in ciuda actorilor deosebit de talentati, filmul nu a fost realizat pe masura asteptarilor audietei, multi preferandu-l pe Stehen Spielbrg sau pe David Fincher, personalitati, care, ar fi ecranizat romanul mai aproape de portretul fantastic imaginat de catre cititori.

Primele 40 de minute ale filmului par grabite si nu ofera prea multe detalii asupra intelegerii actiunii si ale indiciilor care plaseaza personajele pe drumul dezvaluirilor. Sunt referinte ale cartii, insa nu sunt foarte bine explicate. Criticii sustinand ca un roman de o asemenea amploare putea fi ecranizat si pe o durata mai lunga de timp.

De asemenea, exista foarte multe nemultumiri in privinta limbajului „ca de lemn” folosit in cateva dintre scene intre Tom Hanks si Audrei Tautou.

Desi regizorul a lasat de dorit in privinta adaptarii corespunzatoare a romanului, este totusi un pic mai bun comparativ cu alte opere are genului sau. El este, totusi, apreciat pentru decorul deosebit de spectaculos. In esenta, actiunea poate fi descrisa drept o intelegere „logica”, „matematica” a artei.

Este posibil ca filmul sa fi fost foarte criticat si datorita actiunii extrem de controversate a romanului.

DAN BROWN Dan Brown (n. 22 iunie 1964 în Exeter, New

Hampshire) este un autor american de thrillere detective de senzație, după ce a avut diverse ocupații (compozitor de cântece și profesor de limbă engleză, sau mai precis de simbologie). Brown este interesat de criptografie, chei și coduri, care sunt o temă recurentă în poveștile sale. Până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi.

Dan Brown s-a născut și a fost crescut în Exeter, New Hampshire, S.U.A., cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Constance (Connie) și Richard G. Brown. Mama sa era o muziciană profesionistă, cântând la orga bisericii, iar tatăl său era un remarcabil profesor de matematică, care edita manuale și preda matematici liceale la Academia Phillips Exeter (din 1968 până la pensionarea din 1997).

Academia Phillips Exeter este un pension exclusivist, care avea nevoie de profesori noi care să trăiască în campus pentru mai mulți ani, așa că Dan împreună cu fratele și sora sa au fost crescuți în școală. Mediul social la Exeter era în mare parte episcopal. Brown cânta în corul bisericii, participa la Școala de Duminică (Sunday School) și își petrecea verile în tabăra bisericii. Chiar și școlarizarea sa a fost la școala publică din Exeter până în clasa a noua, când s-a înscris la Phillips Exeter (clasa din 1982), așa cum au făcut și frații săi mai mici Valerie (1985) și Gregory (1993).

Dupa cum putem observa, viata lui Dan Brown cupinde elementele-cheie din bestsellerul “Codul lui Da Vinci”. Fiind de profesie, profesor de simbologie, autorul a incercat sa imbine foarte mule elemente cercetate pe parcursul vietii.

Romanul este un thriller de actiune. Inca din primele randuri, cititorul este pus in mijlocul actiunii, care, de altfel, este foarte numeroasa. Opera este incarcata de verbe, ceea ce poate face, uneori, dificila urmarirea firului narativ. Descrierile sunt destul de putine si majoritatea fac referire la personajele pe care eroul cartii, Robert Langman, le intalneste pe parcursul drumului sau catre descifrarea secretelor istorice ascunse de Leonardo Da Vinci in picturile sale.

“CINA CEA DE TAINĂ” ŞI CODUL LUI DA VINCI

În romanul său din 2003, "Codul lui Da Vinci", transpus într-un lung metraj în 2006, cu Tom Hanks în rolul profesorului universitar american Robert Langdon, expert în simbolistică creştină, scriitorul Dan Brown sugera faptul că personajul "misterios" din dreapta lui Iisus, din pictura "Cina cea de Taină", nu era feciorelnicul Apostolul Ioan, ci Maria Magdalena, "prima dintre apostolii lui Iisus". El mai sugerează şi că aceasta ar fi fost însărcinată cu copilul lui Iisus şi că acel copil ar fi transmis mai departe genele lui Hristos.

Diferiţi specialişti afirmă că între ei, linia umerilor desenează un „M“, de la numele femeii. Tot între ei, ar fi un „V“, simbolul Sfântului Graal. Iar dacă imaginea femeii am muta-o la dreapta, Maria Magdalena ar sta cu capul pe Iisus, într-un gest tandru. Atât romanul, cât şi filmul au fost puternic criticate de Vatican, care a spus că sunt "lipsite de acurateţe" şi că reprezintă doar nişte "blasfemii".

În cartea "The Bible Fraud" a australianului Tony Bushby, se vorbeşte despre fratele geamăn al lui Iisus. Unii spun că în tablou n-ar fi Ioan, dar nici Maria Magdalena, ci fratele lui Iisus, asemănarea dintre ei fiind izbitoare. Că Iisus ar fi avut legături matrimoniale cu Maria Magdalena pare să susţină şi experimentul italianului Slavisa Pesci.

Informaticianul a obţinut întâi imaginea în oglindă a picturii. Apoi a suprapus-o peste original. Se pare că ceea ce a obţinut a dat naştere unor noi ciudăţenii şi scandaluri. Prin întrepătrunderea celor două imagini, se obţine silueta unei femei stând în picioare, cu un prunc în braţe. Mai apare şi un cavaler templier (Da Vinci făcea parte din Ordinul Opus Dei, conform unor dosare secrete din Arhivele Naţionale Franceze). Imaginea este neclară, de aici şi acuzaţia că marea descoperire ar fi pură speculaţie.

Suprapunând parţial cele două picturi, Pesci a descoperit la marginea mesei chipul lui Da Vinci însuşi.

Dan Brown poate fi considerat un autor foarte original si indraznet datorita subiectului foarte delicat pe care acesta l-a portretizat in romanul sau. Ipoteze lui cu privire la apartenenta lui Da Vinci intr-o organizatie secreta, numita Opus Dei, care avea ca scop protejarea adevaratului Graal, sangele lui Hristos, ii trezeste cititorului dorinta de cercetare a unor mistere si de cunoastere a adevarului suprem. Desi “povestea” este foarte incitanta si datorita declaratiilor facute de autor asupra veridicitatii surselor romanului sau, realitatea este departe de cea a lui Brown.Totusi, nu trebuie sa uitam ca romanul este un bestseller al timpului sau care, nu este exceptional ca tehnica, dar e o lectura foarte fascinanta si captivanta.

Genialitatea lui Da Vinci in privinta mesajului ascuns in spatele panzelor sale, ramane si astazi un mister, mai ales datorita tabloului sau, „Batalia de la Anghiari”ce cuprinde mesajul: „Cerca trova” (Cauta si vei gasi!”). Nu se stie daca aceasta imagine a fost sursa de inspiratie a lui Dan Brown, insa trebuie sa recunoastem ca rezultatul a fost spectaculos.

SIMBOLISTICA Sauniere decide în ultimele clipe din viaţa sa să trimită secretul mai departe nepoatei

sale, Sophie Neveau şi unui profesor de simbolistică, Robert Langdon. Aşa că îşi pictează pe trup o pentagramă. Acesta este primul simbol care apare în roman. Astăzi este cunoscut ca fiind un simbol păgân şi produce frică celor care îl întâlnesc, fiind asociat cu sataniştii. Pentagrama este, de fapt, un simbol al venerării naturii. Este partea feminină a tuturor lucrurilor. Iată prima za din lanţul la capătul căruia se află ideea ca Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena şi că există un cult care o venerează.

Al doilea simbol care apare în text este un desen al lui Leonardo Da Vinci: Omul Vitruvian. Acesta este considerat a fi omul perfect din punct de vedere al proporţionării anatomice. Distanţa dintre vertebrele coloanei vertebrale, spre exemplu, este de 1,618, phi, numărul proporţiei divine. Se pare că cercul din jurul Omului Vitruvian este simbolul protecţiei feminine, desenul în ansambul simbolizând armonia dintre masculin şi feminin (Brown, 2006, p 58-60).

Cea mai cunoscută operă a lui Leonardo Da Vinci este tabloul Mona Lisa. Se pare că autorul a lăsat câteva indicii în cadrul acestui tablou cum că personajul său este androgin. Linia orizonului din dreapta personajului diferă de linia orizontului din partea stângă. Fiecare dintre aceste părţi simbolizează masculinul şi femininul. Mai mult, numele operei, „Mona Lisa” este o anagramă între numele zeilor egipteni Amon, al fecundităţii masculine, şi Isis, a fertilităţii feminine, AMON L`ISA (Brown, 2006, p. 75-78).

Împăratul Constantin cel Mare, descris în carte ca fiind un păgân, a ales, din motive politice, trecerea la creştinism. În cadrul Sinodului de la Niceea din 325, Constantin cel Mare împreună cu alţi preoţi şi înalţi ai clerului au votat datele creştine, dar şi caracterul divin al lui Iisus. Până în acel moment, Iisus nu fusese considerat „Fiul lui Dumnezeu”. Toate evangheliile scrise arătau caracterul uman al lui Iisus. Dar multe dintre aceste documente au fost distruse sau ascunse, iar altele au fost modificate pentru augumentarea anumitor calităţi divine ale lui Iisus.

„Potirul” este sinonim cu „cupă”, dar este şi simbol al uterului feminin, adică al fertilităţii. Astfel, cupa care se crede că este Sfântul Graal nu este decât o alegorie- cupă potir fertilitate, feminin. Graalul este deci simbolul străvechi al feminităţii. Trecând la simbolistica Stăreţiei din Sion, adepţii acesteia considerau că Iisus a fost căsătorit sau cel puţin că a trăit alături de o femeie.

Acest lucru îl înfăţişează Leonardo Da Vinci în „Cina ce de taină”. În dreapta lui Iisus, pe locul de onoare se află un personaj cu părul lung, roşcat, cu mâinile împreunate într-un gest delicat şi avea conturaţi subtil sânii. Faptul că Iisus şi această femeie erau un cuplu este arătat de hainele pe care aceştia le poartă. El poartă o robă roşie şi o mantie albastră, iar ea o robă al o robă albastră şi o mantie roşie, imagini opuse care se completează, asemenea lui Yin şi Yang- masculin şi feminin.

Între cei doi se formează un spaţiu în formă de V sau de potir.

BIBLIOGRAFIE

http://www.interferente.ro/Cina-cea-de-taina-Leonardo-da-Vinci-originalitate-si-mistere.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Brown http://www.adevarul.ro/cultura/arta_in_lume/

Experii-secretul-picturilor-Leonardo-Vinci_0_299970006.html

http://www.revistamagazin.ro/content/view/7349/20/

http://www.scribd.com/doc/12759844/Adevar-Si-Fictiune-in-Codul-Lui-Da-Vinci