Leoaica tanara, iubirea

Nichita Stanescu a fost constiinta artistica care a incercat sa regandeasca intreaga poezie propunand o opera profun lirico-filozofica, un limbaj poetic inedit, prin care devine simbolul generatiei 60' si implicit si principalul reprezentant al neomodernismului.Opera sa poetica este un edificiu ordonat in trepte,in care se pot observa metamorfoze, reluari de teme care releva opera unitara in ansamblul ei.Poezia " Leoaica tanara, iubirea" apartine primei etape ale creatiei din cele 3 facand parte din volumul " O viziune a sentimentelor" din 1964 volum care are are in centrul sau iubirea.Titlul poeziei este constituit printr-o structura-nominala prin care este desemnata iubirea inteleasa intr-un mod agresiv asemenea unui animal de prada.Sub raport tematic, identificam ca tema principala iubirea redata din perspectiva consecintelor pe care le are asupra eului liric, oferind o dubla perspectiva asupra lumii interioare si asupra relatiei exterioare a eului liric.Poezia poate fi considerata o arta poetica erotica ce imbraca aspectul unei confesiuni lirice.Din punct de vedere expozitional, textul este ordonat in 3 secvente lirice cu versuri inegale, rima aleatorie si un ritm combinat.Acestor secvente le corsepund 2 planuri.Un plan care prezinta sentimentul iubirii, prin imaginea metaforica a leoaicei si un alt plan, in care eul liric isi comuniuca propria stare sub forma unor confesiuni la persoana I intr-un discurs sentimental, peste care se incearca o obiectivizare a sentimentelor in timp.Inceputul poeziei reia titlul, aducand in atentie metafora "Leoaica Tanara" pe care o dezvolta printr-o suplimentare opozitionala.in prima parte a poeziei se incearca oferirea unei defintii a iubirii.Sentimentul este realizat brusc, eul liric dand impresia ca a trait o vreme fara sa-l constientizeze: "Ma pandise-n incordare / Mai demult", imbracand o forma agresiva " mi-a sarit in fata" " iubirea are efecte devastatoare asupra identitatii sinelui infigandu-si simbolic"coltii in fata"Jocul deteminantilor " in fata/ de fata" reface firul nasterii eului liricIn a 2-a parte a poeziei este accentuat efectul psihologic al acestei neasteptate intalniri cu un sentiment necunoscut iubirea , ce degaja asupra eului liric o energie omnipotenta ce pare sa sa cuprinda intregul univers " Si deodata in jurul meu/ Se facu un cerc de-a dura / cand mai larg, cand mai aproape/ ca o strangere de apa . Cercul si curcubeul sunt metafore ce simbolizeaza perfectiunea.Iubirea are un caracter ludic de joc " cercul de ape" trimitandu-ne cu gandul la oglinda Barbian , iubirea incepand treptat sa se desprinda de lumea obisnuita si in noua sa ipostaza devine un curcubeu ce urca langa cantecul ciorcaliei ca o noua nastere.Privirea si auzul pot fi simboluri ale perspectivei sinelui sugerand ca aparitia iubirii este o manifestare superioara a fericirii, perceputa total la nivelul simturilor.In ultima parte, "trupul indragostit" ca si iubirea isi pierde materialitatea " Mi-am pus mana la spranceana/ la tampla si la barbie/ dar mana nu le mai stie.Eul liric isi descopera o alta identitate relatata prin metonimia "In desert de stralucire".Insasi iubirea capata o alta reprezentare, relatata prin epitetul cromatic "aramie" isi pastreaza miscarile viclene fara agresivitate insa , de la inceput metonimia are un sens metaforic de desertaciune, pentru ca iubirea nu poate fi gandita in termeni de durabilitateSub raport stilistic, textul este incarcat de expresivitate cu o sintaxa poeticarelativ complexa in care domina constructiile opozitionale si jocul determinantilor