http://psiholog-recrutare.ro/legile-copilului/

1. Nu ma rasfata. Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te incerc totusi!2. Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Eu prefer asa. Asta ma aseaza la locul meu.3. Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai puterea conteaza. Voi raspunde mult mai bine daca sunt condus.4. Nu fi inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit, indiferent ce fac. 5. Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma face sa-mi pierd increderea in tine.6. Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa capat si mai multe “victorii”.7. Nu te supara prea tare cand iti spun “te urasc”. Nu cred ce spun, dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru ceea ce mi-ai facut8. Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti demonstrez contrariul purtandu-ma ca o “persoana importanta”.9. Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea sa fac singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil si voi continua sa te folosesc in folosul meu.10. Nu-mi menaja relele obiceiuri, acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.11. Nu ma corecta in public. Voi fi mult mai sensibil daca-mi vei vorbi bland intre patru ochi.12. Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului. Din anumite motive auzul meu nu este foarte bun in acel moment, iar cooperarea mea e chiar si mai slaba. E mai bine sa actionezi asa cum este cazul, dar hai sa nu vorbim despre asta decat mai tarziu.13. Nu incerca sa-mi tii predici. Vei fi surprins sa constati cat de bine stiu ce e bine si ce e rau.14. Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate. Trebuie sa invat sa fac greseli fara a avea sentimentul ca nu sunt bun de nimic.15. Nu ma cicali. Daca o faci va trebui sa ma protejez prin a parea surd.16. Nu-mi cere explicatii pentru comportarile mele gresite. Cateodata nici nu stiu de ce am procedat asa.17. Nu ma pedepsi prea tare. Ma sperii usor si atunci spun minciuni.18. Nu uita ca-mi place sa experimentez. Invat din asta, deci te rog sa te obisnuiesti.19. Nu ma feri de consecinte. Trebuie sa invat din experiente.20. Nu baga prea mult in seama indispozitiile mele. S-ar putea sa profit de faptul ca imi acorzi mai multa atentie cand sunt bolnav.21. Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite. Daca o faci vei constata ca nu te mai intreb si imi caut informatiile din alta parte.22. Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens. Altfel, voi incerca mereu sa te agat de mine cu asemenea intrebari.23. Nu incerca niciodata sa arati ca esti perfect sau infailibil. Ma faci sa simt ca nu voi

putea sa te ajung niciodata.24. Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna. Ceea ce conteaza este cum il petrecem!25. Nu te teme daca eu sunt speriat. Voi deveni si mai speriat. Arata-te curajos!26. Nu uita ca eu nu pot creste fara o gramada de incurajari si intelegere, dar cateodata o apreciere, castigata cinstit, este uitata. Mustrarea batjocoritoare nu.27. Poarta-te cu mine cum te porti cu prietenii tai; atunci voi deveni si eu prietenul tau. Tine minte: invat mai mult de la un model decat de la un critic.

Si, in afara de asta, te iubesc mult…,te rog, iubeste-ma si tu in schimb!!!

 

silviu on 7 ianuarie 2015 Copilul trebuie sa stie ca parintele ii este parinte nu prieten.

Anonim on 16 ianuarie 2015 atunci asa te va si trata, cand va avea nevoie de sfaturi va merge la prietenu nu la tine

a on 20 ianuarie 2015

E ca si cum ai spune ca seful iti e sef nu prieten, sau sotia este doar sotie nu e si amanta in pat nu e si bucatareasa nu e si amma copilului.Intai de toate trebuie sa realizati ce inseamna sa ai un copil. Sa ai un copil inseamna sa sti sa te pui la mintea lui de oricate ori este nevoie nu sa il tratezi ca pe un obiect (aici te pun aici stai). Trebuie educat, sprijinit, iubit. Toate astea se fac prin atentita acordata lui si faptelor lui. Educatia inseamna si a sti sa ii fi parinte si in acelasi timp preieten, pentru ca inainte de toate suntem oameni si ca sa ii castigi increderea ca sa te poata asculta el trebuie sa primeasca atentia ta care implica tot – fie vorba de joaca, de atenite (nu este frumos sa faci x si y si ii dai motivele corespunzatoare de ce nu este bine).De cand am si eu copil am obeservat ca toate persoanele inclusiv alti parinti pun aceleasi intrebari – dar de ce face asa, dar ce are, dar ce zice, dar de ce nu vrea, dar de ce… – in momentul in care vad un copil ca plange, ca urla, ca e suparat, ca e bosumflat, ca raspunde mamei sau tatalui, dar nu se intreaba nici unul care ar putea fi motivele pentru care fac acest lucru niste suflete atat de mici, unii care nici nu vorbesc si e mai mare problema pentru ca nu isi pot exprima in cuvinte doleantele si pana mama sau tata isi dau seama de ce face asa el se supara si mai tare.Un alt lucru este faptul ca avem pretentia de la aceste suflete asa de mici ca sa inteleaga din prima tot ce le spui, insa nu au pretentia de la ei ca sa nu mai repete greseala pe care ei ca adulti o fac. Adica noi cei „mari-adulti, cum vreti sa va numiti” avem dreptul sa reptam greseli si sa nu intleegem din prima, insa ei nu. Ma intreboare, cum vine asta????????? Ce fel de oameni sau parinti mai suntem? avem pretentii de la ei dar de la noi oare nu trebuie? Ca sa nu mai vorbim de astfel de comportamente, eu sunt parintele tu copilul, de accord insa atunci cand trebuie , nu prosteste , ca copilul tau sa nu te cunoasca si la un moment dat sa te intrebi dra oare asta e copilul meu? Desigur ca nu sti atat timp cat nu ai fost langa el in toate etapele vietii si nici nu ai incercat sa inveti sa incepi sa fi langa el.

elena on 22 ianuarie 2015

Este foarte clar si bine spus.Asa ,vor invata parintii sa se comporte cu copiii lor.Deoarece parintii sunt parinti si prieteni pentru copii lor.Copiii au nevoie de multe explicatii,chiar daca ei gresesc cite odata si noi ne pierdem rabdarea de a le explica tot ceea ce ei vor sa stie.Nu trebuie sa ii certam,nu trebuie sa-i alungam din fata noastra,nu trebuie sa-i dispretuim chiar daca a facut o greseala.Cu multa blindete si multa calmitate sa incercam sa le vorbim.Trebuie sa fim foarte apropiati de ei( de fetite si chiar de baietei),asa vom avea copiii pe care ni i-am dorit,si i-am cerut de la Dumnezeu.