legi

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 105 din 13.03.2003

privind protecţia consumatorilor

Publicat : 27.06.2003 în Monitorul Oficial Nr. 126-131 art Nr : 507 Data intrarii in vigoare : 28.10.2003

MODIFICAT LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446 ; în vigoare 01.01.12 LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443 LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35 LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349

LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459 LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273 LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431 LP526 din 18.12.03, MO13-15/16.01.04 art.104; în vigoare 19.06.04

Prezenta lege stabileşte bazele juridice pentru protejarea de către stat a persoanelor în calitatea lor de consumatori şi transpune Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 149/22 din 11 iunie 2005. [Preambulul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.Capitolul IDISPOZIŢII GENERALEArticolul 1. Noţiuni utilizateÎn sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care

comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;

agent economic - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări);

producător:

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=901411BA:AB18601F

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=B524A421:30002986

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=DF062781:A6FBB8AB

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=0008A7CF:EDFFB76B

- agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau materie primă;

- agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt semn distinctiv;

- agent economic care recondiţionează produsul;- agent economic care modifică caracteristicile produsului;- reprezentant, înregistrat în Republica Moldova, al unui agent economic al cărui sediu se

află în afara Republicii Moldova;- agent economic care importă produse;- distribuitor sau vînzător al produsului importat în cazul în care importatorul nu este

cunoscut;- distribuitor sau vînzător al produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi

identificat, dacă acesta, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii, nu a informat persoana prejudiciată asupra identităţii importatorului;

vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii;

prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzător, care prestează servicii;

produs - bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele şi apa livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile aferente; [Art.1 noţiunea în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor;

lucrare - ansamblu de acţiuni prin care se obţine un produs sau se modifică caracteristicile acestuia;

produs, serviciu inofensiv (sigur) - produs, serviciu care nu prezintă risc pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi bunurile consumatorilor sau mediul înconjurător;

produs, serviciu periculos - produs, serviciu care nu poate fi definit ca inofensiv;produs de folosinţă îndelungată - produs tehnic complex, constituit din piese şi

subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durata de funcţionare şi asupra căruia se pot efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;

cerinţe prescrise - cerinţe stabilite în acte normative, inclusiv în documente normative de standardizare;

durată de funcţionare - perioadă de timp, stabilită de către producător (agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru produsele de folosinţă îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decît cele pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile specifice cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, exploatare şi consum;

termen de valabilitate - perioadă de timp, stabilită de către agentul economic care fabrică un produs perisabil sau un produs care, în scurt timp, poate deveni periculos pentru sănătatea consumatorilor, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Pentru produsele alimentare şi medicamente, termenul de valabilitate este data-limită de consum;

termen de garanţie - perioadă de timp, prescrisă sau declarată, care curge de la data achiziţionării produsului, serviciului şi în cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate, iar producătorul, vînzătorul, prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului

necorespunzător dacă deficienţele nu sînt imputabile consumatorului. Pentru producţia alcoolică, termen de garanţie constituie perioada de timp, stabilită de producător în documentele normative, care curge de la data îmbutelierii şi în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile prescrise sau declarate;

calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite;

declaraţie de conformitate - declaraţie scrisă, făcută de producător, prestator sau reprezentantul oficial al acestora, prin care aceştia declară, pe propria răspundere, că produsul, serviciul este conform condiţiilor prescrise;

clauză abuzivă - clauză contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor ce apar din contract; [Art.1 noţiunea în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] [Art.1 noţiunea modificată prin LP60 din 28.04.05, MO92/08.07.05 art.431]

plasare pe piaţă - acţiune de a face disponibile produsele pe piaţa Republicii Moldova, inclusiv păstrarea lor în scopul distribuirii, oferirii prin vînzare sau prin oricare altă formă de transmitere contra plată ori cu titlu gratuit; [Art.1 noţiunea"practici comerciale abuzive" exclusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

produs falsificat (contrafăcut) - produs, fabricat din alţi componenţi, în alte proporţii sau în alte condiţii decît cele stabilite în documentele normative, care este prezentat drept veritabil;

produs, serviciu necorespunzător (defectuos) - produs, serviciu care nu corespunde cerinţelor prescrise sau declarate;

viciu (deficienţă) - defect al unui produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate şi care se manifestă şi poate fi constatat numai în timpul utilizării şi/sau păstrării acelui produs, serviciu; [Art.1 noţiunea modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

viciu (deficienţă) ascuns - defect al calităţii unui produs, serviciu, care, existînd la momentul livrării produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către consumator şi nici nu a putut fi depistat prin mijloace obişnuite de control;

prejudiciu - daună materială şi/sau morală adusă consumatorului prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum şi daună cauzată vieţii, sănătăţii şi eredităţii lui în urma consumului şi/sau utilizării produselor, serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului;

interes economic - totalitatea cerinţelor înaintate de consumator faţă de vînzător, prestator privind remedierea sau înlocuirea gratuită ori obţinerea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător şi privind repararea prejudiciului cauzat, precum şi alte cerinţe ce ţin de interesul material al consumatorului. asociaţie obştească de consumatori – asociaţie obştească care are ca scop unic apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii săi; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] cod de conduită – acord sau totalitate de reguli, neimpuse prin legislaţie sau prin dispoziţii administrative, ce definesc comportamentul comercianţilor care se angajează să le respecte în legătură cu una sau mai multe practici comerciale ori în unul sau mai multe sectoare de activitate;

[Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] contract de adeziune – contract în care clauzele sînt formulate în prealabil de una dintre părţi, iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea contractului în condiţiile impuse sau să renunţe la încheierea contractului; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] decizie de tranzacţionare – orice decizie pe care o ia un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, privind modalitatea de plată (integrală sau parţială) pentru un produs, privind păstrarea ori renunţarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual în raport cu produsul, decizie ce poate conduce la acţiunea ori la inacţiunea consumatorului; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] denaturarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor – folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinîndu-i astfel să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] diligenţă profesională – nivel de competenţă specializată şi de considerare pe care comerciantul poate să îl exercite în mod rezonabil faţă de consumatori, în conformitate cu practica comercială corectă şi/sau cu principiul general al bunei-credinţe în domeniul de activitate al comerciantului; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] distribuitor – agent economic din lanţul de distribuţie, altul decît producătorul sau importatorul, care plasează produse pe piaţă şi asigură transferul titlului de proprietate asupra produsului de la producător la consumator; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] invitaţie de a cumpăra – comunicare comercială în care se menţionează caracteristicile şi preţul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor de comunicare comercială utilizate pentru aceasta şi care îl determină pe consumator să cumpere un produs; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] influenţă nejustificată – folosirea unei poziţii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge la forţa fizică sau fără a ameninţa cu aceasta, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] practici comerciale (practici ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii) – orice acţiune, omisiune, comportament, declaraţie sau comunicare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant în strînsă legătură cu promovarea, vînzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] responsabil de codul de conduită – orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianţi, responsabilă de întocmirea şi revizuirea unui cod de conduită şi/sau de supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte;

[Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] executant – orice persoană fizică sau juridică, autorizată pentru activitate de întreprinzător, care efectuează lucrări în relaţiile cu consumatorii; [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] comerciant – orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale, precum şi orice persoană care acţionează în scop comercial, în numele sau în beneficiul unui comerciant. [Art.1 noţiunea introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 11. Domeniul de aplicare (1) Prezenta lege stabileşte cerinţele generale de protecţie a consumatorilor, de asigurare a cadrului necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării complete asupra caracteristicilor esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor în cazul unor practici comerciale incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea de decizii ce îi interesează în calitate de consumatori. (2) Prezenta lege se aplică practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor faţă de consumatori, specificate la art. 101, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială în legătură cu un produs, cu un serviciu. (3) Prezenta lege nu aduce atingere: a) dispoziţiilor legale privind aspectele de sănătate a consumatorilor şi de siguranţă a produselor; b) dispoziţiilor legale ce stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti; c) dispoziţiilor legale ce reglementează probarea şi marcarea articolelor din metale preţioase; d) prevederilor specifice în anumite domenii privind practicile comerciale incorecte. În cazul în care astfel de prevederi există în legile speciale, acestea se aplică ca cerinţe suplimentare celor prevăzute de prezenta lege, iar în cazul în care legile speciale conţin cerinţe mai restrictive privind practicile comerciale incorecte, se aplică cerinţele legilor speciale. [Art.11 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] Articolul 2. Reglementarea juridică a raporturilor în domeniul protecţiei consumatorilor

Raporturile în domeniul protecţiei consumatorilor se reglementează prin prezenta lege, Codul civil, alte legi şi acte normative în domeniul respectiv.

Articolul 3. Acorduri internaţionaleDacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte prevăd alte norme

decît cele care se conţin în legislaţia naţională cu privire la protecţia consumatorilor, se aplică normele acordurilor internaţionale.

Articolul 4. Clauze abuzive (1) Se interzice agenţilor economici de a include clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. (2) Clauzele contractuale abuzive se consideră nule, cu excepţia celor negociate individual. (3) O clauză contractuală care nu a fost negociată individual cu consumatorul se consideră abuzivă dacă aceasta creează, contrar cerinţelor bunei-credinţe, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (4) O clauză contractuală se consideră că nu a fost negociată individual dacă a fost formulată în prealabil şi din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea să influenţeze

conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. (5) Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prevederilor prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia denotă că este un contract de adeziune. (6) Dacă un agent economic pretinde că o clauză formulată în prealabil a fost negociată individual cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (7) Orice contract încheiat între agentul economic şi consumator pentru vînzare de produse, prestare de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru a căror înţelegere nu sînt necesare cunoştinţe speciale. (8) În caz de dubii asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (9) Raporturile juridice generate de clauzele contractuale abuzive se reglementează de legislaţia în vigoare.

[Art.4 în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] [Art.4 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349] [Art.4 modificat prin LP60 din 28.04.05, MO92/08.07.05 art.431]

Articolul 5. Drepturile fundamentale ale consumatorilorOrice consumator are dreptul la:a) protecţia drepturilor sale de către stat;b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i

afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime;

c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;

d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile achiziţionate;e) instruire în domeniul drepturilor sale;f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor sale;h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor publice asupra

încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor.

Capitolul IIPROTECŢIA VIEŢII, SĂNĂTĂŢII, EREDITĂŢIIŞI SECURITĂŢII CONSUMATORULUIArticolul 6. Prevederi specifice privind protecţia vieţii,

sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorului(1) Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme şi

reglementări specifice pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii consumatorilor în următoarele cazuri:

a) producerea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;

b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.(2) Produsele plasate pe piaţă trebuie să fie însoţite de certificate de conformitate sau de

declaraţii de conformitate, de alte documente conform legii. [Art.6 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

(3) Se interzice producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor obligatorii stabilite în documentele normative sau care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor.

(4) Se interzice producerea, importul, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în

comercializare şi comercializarea produselor falsificate (contrafăcute).(5) Se interzice producerea, plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi

comercializarea produselor, prestarea serviciilor cu încălcarea cerinţelor de calitate stabilite de documentele normative. [Art.6 al.(5) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

(6) Se interzice plasarea pe piaţă, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate,precum şi în lipsa documentelor de provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate. [Art.6 al.(6) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(7) Se interzice importul, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor cu termenul de valabilitate expirat.

(8) Se interzice modificarea termenului de valabilitate indicat pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentaţia de însoţire.

(9) Producătorul este obligat să indice în documentaţia de însoţire a produsului, serviciului, pe etichetă, sau prin alte modalităţi, regulile de utilizare, depozitare şi transport în siguranţă a produsului, serviciului, iar vînzătorul, prestatorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului.

Articolul 7. Obligaţiile producătoruluiProducătorul este obligat:a) să plaseze pe piaţă numai produse inofensive care trebuie să fie însoţite de certificate de

conformitate, de alte documente, conform legislaţiei, şi produse care corespund cerinţelor prescrise sau declarate;

b) să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;

c) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;d) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător pe toată durata de

funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.

Articolul 8. Obligaţiile vînzătoruluiVînzătorul este obligat:a) să se asigure că produsele oferite spre comercializare sînt inofensive şi corespund

cerinţelor prescrise sau declarate;b) să nu comercializeze produse despre care deţine informaţii că sînt periculoase sau care

se consideră periculoase;c) să anunţe, imediat, autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre

existenţa pe piaţă a oricărui produs de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);

d) să retragă din comercializare produsele la care organele de control sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea cerinţelor prescrise sau declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care pot fi eliminate neconformităţile respective;

e) să asigure respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător pentru produs;f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării

produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern;g) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze reclamaţiile

consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern;

[Art.8 lit.(g) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

h) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;i) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de

funcţionare sau a termenului de valabilitate stabilite, cu condiţia respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare şi consum.

Articolul 9. Obligaţiile prestatoruluiPrestatorul este obligat:a) să folosească, la prestarea serviciilor, numai produse şi proceduri inofensive care, dacă

legislaţia prevede aceasta, trebuie să fie certificate;b) să anunţe imediat autorităţile competente, precum şi producătorul respectiv, despre

existenţa oricărui produs folosit la prestarea serviciului de care are cunoştinţă că este periculos şi/sau falsificat (contrafăcut);

c) să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

d) să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale;e) să asigure, la prestarea serviciilor, respectarea condiţiilor tehnice stabilite de producător

pentru produs;f) să înmîneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului,

conform unui regulament aprobat de Guvern;g) să asigure prestarea serviciului (în cazul în care serviciul conţine elemente vorbite sau

textuale scrise) în limba moldovenească conform unui regulament aprobat de Guvern;h) să deţină registrul de reclamaţii la un loc vizibil şi să înregistreze pretenţiile

consumatorilor conform unui regulament aprobat de Guvern; [Art.9 lit.(h) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

i) să asigure respectarea condiţiilor igienico-sanitare;j) să răspundă pentru prejudiciul cauzat de serviciul prestat necorespunzător.

Articolul 91. Obligaţiile agenţilor economici în cazul produselor de folosinţă îndelungată Agenţii economici care importă şi/sau comercializează produse de folosinţă îndelungată şi piese de schimb aferente sînt obligaţi să încheie cu întreprinderile specializate în deservirea tehnică şi reparaţia produselor respective contracte pentru deservirea tehnică a produselor comercializate pe teritoriul ţării în perioada de garanţie şi postgaranţie. Întreprinderile producătoare pot efectua de sine stătător reparaţia şi deservirea produselor de folosinţă îndelungată. [Art.91 introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Capitolul IIIPROTECŢIA INTERESELOR ECONOMICE ALE CONSUMATORILORArticolul 10. Prevederi specifice privind protecţia intereselor

economice ale consumatorilor(1) Guvernul aprobă reglementări în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce

dăunează intereselor economice ale consumatorilor.(2) Agentul economic este obligat să importe şi/sau să plaseze pe piaţă numai produse,

servicii care corespund cerinţelor prescrise sau declarate, să presteze servicii numai în bază de contract negociat individual cu consumatorii. [Art.10 al.(2) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(3) Vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să prezinte dovezi de efectuare a controlului calităţii produsului, serviciului, dacă acestea sînt prevăzute de actele normative.

(4) Consumatorul este în drept să pretindă vînzătorului, prestatorului remedierea sau

înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, cu condiţia respectării de către consumator a instrucţiunilor de instalare, utilizare şi a regulilor de păstrare, prevăzute în documentaţia de însoţire.

(5) Consumatorul, după expirarea termenului de garanţie, poate pretinde vînzătorului, prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost vîndute, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcţionare a acestora.

(6) Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise. [Art.10 al.(6) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(7) Vînzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie explicite şi la vederea consumatorului.

(8) Se interzice producerea sau vînzarea materialelor de referinţă şi producerea, repararea, vînzarea, închirierea mijloacelor de măsurare fără aviz legal de activitate metrologică. Articolul 101. Practici comerciale incorecte (1) Se interzic practicile comerciale incorecte. (2) O practică comercială este incorectă dacă: a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale; şi b) denaturează sau este susceptibilă să denatureze, în mod esenţial, comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, în cazul cînd o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori. (3) Practicile comerciale care pot denatura, în mod esenţial, comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă din motive de infirmitate mintală sau fizică, de vîrstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putînd fi, în mod rezonabil, prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sînt destinate a fi luate ca atare. (4) Practicile comerciale incorecte sînt, în special, cele: a) înşelătoare, în sensul prevederilor alin. (5)–(12); b) agresive, în sensul prevederilor alin. (13)–(15). (5) Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare. (6) O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare în cazul în care conţine informaţii false sau, în orice alt fel, inclusiv prin prezentarea generală, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu şi, în orice situaţie, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care nu ar fi luat-o în altă situaţie, chiar dacă informaţia este corectă de fapt cu privire la unul sau mai multe dintre următoarele elemente: a) existenţa sau natura produsului; b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, eventualele riscuri previzibile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vînzare şi soluţionarea reclamaţiilor, modul şi data fabricării sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, termenul de valabilitate, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizare, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;

c) amploarea implicării comerciantului, motivaţia practicii comerciale şi natura procesului de vînzare, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care sugerează sponsorizarea sau sprijinul direct ori indirect acordat comerciantului sau produsului; d) preţul sau modalitatea de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific în ceea ce priveşte preţul; e) necesitatea unui serviciu, a unei piese separate, a înlocuirii sau remedierii; f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate intelectuală sau comercială ori recompensele şi distincţiile primite; g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de remediere, de înlocuire sau de restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea preţului ca urmare a rezilierii contractului în condiţiile art. 13. (7) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o şi dacă această practică implică: a) orice activitate comercială privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creînd o confuzie cu un alt produs, cu o altă marcă, cu numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent; b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă: – angajamentul său nu este o aspiraţie, ci o obligaţie asumată în mod ferm şi care poate fi verificată; şi – în cadrul unei practici comerciale, el indică că s-a angajat să respecte codul respectiv. (8) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, precum şi de limitele de spaţiu şi de timp impuse mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei, această practică omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinînd cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. (9) O practică comercială este considerată, de asemenea, ca fiind omisiune înşelătoare în cazul cînd, ţinînd cont de aspectele prevăzute la alin. (8), un comerciant ascunde o informaţie esenţială sau o oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu sau în contratimp ori nu îşi declară intenţia comercială adevărată, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi cînd, în orice situaţie, consumatorul mediu este determinat sau poate fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. (10) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu ori în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nefiind omisiune înşelătoare se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace. (11) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, pentru determinarea practicilor comerciale incorecte, se consideră esenţiale următoarele informaţii, dacă acestea nu rezultă deja din context: a) caracteristicile principale ale produsului, ţinînd cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs; b) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care el acţionează în numele altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia; c) preţul cu toate taxele incluse sau modalitatea de calcul al acestuia – în cazul cînd preţul, în mod rezonabil, nu poate fi calculat în avans, ţinînd cont de natura produsului. De

asemenea, după caz, se consideră esenţiale toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste costuri, în mod rezonabil, nu pot fi calculate în avans – precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator; d) modalităţile de plată, de livrare, de executare şi de examinare a reclamaţiilor, în cazul în care acestea diferă de cerinţele diligenţei profesionale; e) menţionarea dreptului de renunţare sau de reziliere, în cazul produselor şi tranzacţiilor ce implică acest drept. (12) Sînt considerate ca fiind înşelătoare, în orice situaţie, următoarele practici comerciale: a) afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită în cazul în care nu este; b) afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obţinută autorizaţia necesară; c) afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unei entităţi publice sau a unei alte entităţi în cazul în care aprobarea nu a fost primită; d) afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau un produs al său a fost agreat, aprobat ori autorizat de o entitate publică sau privată fără un temei real sau fără a îndeplini condiţiile necesare pentru agrearea, aprobarea sau autorizarea obţinută; e) lansarea unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ în cazul în care comerciantul nu dezvăluie în invitaţie existenţa unor motive rezonabile în a căror bază ar aprecia că nu va putea să furnizeze, el însuşi sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la acelaşi preţ, pentru o perioadă şi într-o cantitate rezonabilă, avîndu-se în vedere produsul, amploarea publicităţii şi preţul oferit; f) lansarea de către comerciant a unei invitaţii de a cumpăra produse la un anumit preţ, în scopul promovării unui produs similar, pentru a recurge ulterior la una din următoarele acţiuni: să refuze prezentarea produsului ce a făcut obiectul publicităţii; să refuze preluarea comenzii privind respectivul produs sau livrarea lui într-un termen rezonabil; să prezinte un eşantion cu defecte; g) afirmarea falsă că un produs va fi disponibil doar pentru o perioadă foarte limitată de timp sau că va fi disponibil doar în anumite condiţii, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul obţinerii unei decizii imediate şi lipsirii consumatorilor de alte posibilităţi sau de un termen suficient pentru a putea face o alegere în cunoştinţă de cauză; h) angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvînzare către consumatori fără a-i informa în mod clar pe aceştia, înainte de angajarea lor în tranzacţie, referitor la limba în care furnizează serviciul în situaţia în care, înaintea încheierii tranzacţiei, comerciantul a comunicat cu consumatorul în altă limbă decît limba oficială a statului în care se prestează serviciul; i) afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi vîndut în mod legal în situaţia în care acest lucru nu este posibil; j) prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei comerciantului; k) utilizarea unui context editorial în mass-media în vederea promovării unui produs pentru a cărui publicitate comerciantul a plătit, fără însă ca publicitatea să fie precizată clar fie în cuprins, fie prin imagini ori sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată); l) lansarea de afirmaţii nefondate cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul; m) promovarea de către comerciant, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un produs similar fabricat de un producător anume, astfel încît consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător; n) crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoţional piramidal, pe care un

consumator îl ia în considerare datorită posibilităţii de a primi remuneraţia doar ca urmare a introducerii unui alt consumator în sistem şi nu ca urmare a vînzării sau a consumului produselor; o) afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau că se stabileşte în altă parte în cazul cînd acest lucru nu este adevărat; p) afirmarea că un produs poate spori şansele de cîştig la jocurile de noroc; q) afirmarea neîntemeiată că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii; r) transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau cu privire la posibilitatea achiziţionării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decît în condiţiile normale ale pieţei; s) afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu în scopuri promoţionale fără a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil; t) descrierea unui produs ca fiind “gratuit”, “fără costuri” sau în termeni similari în cazul în care consumatorul trebuie să suporte şi alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din practica comercială, inclusiv plata pentru livrarea sau ridicarea produsului; u) includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la plată, prin care consumatorului i se creează impresia că deja a comandat produsul promovat, cînd, de fapt, el nu l-a comandat; v) afirmarea falsă sau crearea impresiei false că acţiunile comerciantului nu sînt legate de activităţile sale comerciale, industriale, de producţie sau artizanale ori falsa prezentare a sa în calitate de consumator; w) crearea impresiei false că serviciul postvînzare cu privire la un produs este disponibil într-un stat, altul decît cel în care produsul este vîndut. (13) O practică comercială este considerată ca fiind agresivă dacă, în contextul situaţiei de fapt şi ţinînd cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, această practică limitează sau este susceptibilă să limiteze considerabil libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu în privinţa produsului prin hărţuire, constrîngere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţă nejustificată, şi, prin urmare, practica dată îl determină sau este susceptibilă să îl determine pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. (14) Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrîngere, inclusiv la forţă fizică sau la influenţă nejustificată, se ia în considerare: a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata practicii comerciale; b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv; c) exploatarea de către comerciant, în cunoştinţă de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situaţii deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorului mediu pentru a influenţa decizia consumatorului cu privire la produs; d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci cînd consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia contractul, de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant; e) orice ameninţare cu măsuri în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal. (15) Sînt considerate ca fiind agresive, în orice situaţie, următoarele practici comerciale: a) crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului pînă cînd nu se încheie un contract; b) efectuarea de vizite personale la domiciliul consumatorului, ignorînd solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu reveni, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite; c) solicitarea insistentă şi nedorită prin telefon, fax, email sau prin alt mijloc de comunicare la distanţă, cu excepţia cazului în care legea permite acest lucru în vederea îndeplinirii unei obligaţii contractuale şi în măsura în care o permite; d) solicitarea de la un consumator care doreşte să execute o poliţă de asigurare de a prezenta documente care, în mod rezonabil, nu pot fi considerate relevante pentru a stabili

dacă pretenţia este validă sau ignorarea sistematică a corespondenţei pertinente cu scopul de a-l determina pe consumator să renunţe la exercitarea drepturilor sale contractuale; e) includerea într-o publicitate a unui îndemn direct adresat minorilor de a cumpăra produsele promovate ori de a convinge părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate; f) solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiţii sigure a produsului care a fost furnizat de comerciant, dar pe care consumatorul nu l-a solicitat; g) informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul ori serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai; h) crearea falsei impresii consumatorului că a cîştigat sau va cîştiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent ori că va cîştiga dacă va întreprinde o anumită acţiune, cînd, în realitate, nu există nici un premiu sau un alt beneficiu echivalent, cînd intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator. [Art.101 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] Articolul 102. Competenţe şi drept de sesizare referitor la practicile comerciale incorecte (1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau autorităţile care, potrivit legii, au un interes legitim pot: a) să iniţieze o acţiune în instanţă; b) să sesizeze Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor pentru ca aceasta fie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte. (2) Comercianţii, în cazul în care nu sînt de acord cu sesizarea, trebuie să prezinte dovezi privind incorectitudinea afirmaţiilor expuse în sesizare în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sînt obligaţi, la solicitarea instanţelor judecătoreşti sau a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, să le pună acestora la dispoziţie documente probatoare. (3) În cazul în care documentele specificate la alin. (2) nu sînt prezentate într-un termen rezonabil, dar nu mai mare de 15 zile calendaristice, şi/sau dacă sînt recunoscute insuficiente, afirmaţiile expuse în sesizare se consideră fondate. (4) Comercianţii concurenţi pot informa Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei în legătură cu practicile comerciale incorecte sau pot iniţia acţiuni în instanţă împotriva comercianţilor care au săvîrşit ori sînt susceptibili să săvîrşească practici comerciale incorecte. [Art.102 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] Articolul 103. Răspunderi şi sancţiuni pentru utilizarea practicilor comerciale incorecte (1) Ţinînd cont de toate interesele implicate şi, în special, de interesul public, instanţele judecătoreşti competente sau Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor: a) dispun încetarea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional; b) dispun interzicerea sau iniţierea procedurilor legale corespunzătoare pentru interzicerea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă aplicate, dar acest lucru este iminent, conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional; c) solicită prezentarea de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi a unei copii a materialului publicitar difuzat. (2) În cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a

dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărîrea/decizia organului respectiv a rămas irevocabilă, instanţa care a emis hotărîrea judecătorească definitivă, respectiv Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, poate solicita comerciantului: a) publicarea hotărîrii/deciziei, integral sau parţial, în forma pe care o consideră adecvată; b) publicarea unui comunicat suplimentar privind măsurile de redresare. (3) Publicarea, în condiţiile alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului. (4) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii de codurile de conduită îl pot efectua conform prevederilor din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte. (5) Efectuarea controlului specificat la alin. (4) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor obşteşti de consumatori sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de codul de conduită şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente. [Art.103 introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 11. Încheierea contractelorConsumatorul, la încheierea contractelor, are următoarele drepturi:a) de a lua liber decizii la achiziţionarea produsului, serviciului, fără a i se impune în

contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte, de natură a influenţa opţiunea acestuia; [Art.11 lit.a) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobînzilor; b1) de a lua cunoştinţă, în prealabil, de textul contractului pe care intenţionează să îl încheie; [Art.11 lit.b1) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

c) de a fi exonerat de plata pentru produsele, serviciile care nu au fost solicitate;d) de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu corespund

cerinţelor prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale;e) de a i se asigura deservirea tehnică necesară şi piese de schimb pe toată durata de

funcţionare a produsului, stabilită în documentele normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;

f) de a plăti pentru produsele, serviciile de care beneficiază sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.

Articolul 12. Stabilirea duratei de funcţionare, termenului de valabilitate, termenului de garanţie

(1) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească o durată de funcţionare pentru produsele de folosinţă îndelungată, inclusiv pentru componentele şi accesoriile acestora care, după expirarea unei anumite perioade de timp, pot prezenta pericol pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea consumatorului sau pot provoca prejudicii bunurilor acestuia sau mediului înconjurător.

(2) Producătorul este obligat să stabilească în documentul normativ respectiv termenul de valabilitate pentru produsele alimentare, articolele de parfumerie, cosmetice, medicamente, articolele chimice de uz casnic şi alte produse perisabile.

(3) Producătorul, prestatorul sînt obligaţi să stabilească pentru produsul, serviciul oferit un termen de garanţie. Dacă termenul de garanţie este stabilit de producător, vînzătorul nu poate stabili un termen mai mic. Lista produselor, serviciilor pentru care este obligatorie stabilirea termenului de garanţie se aprobă de Guvern.

(4) În cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute la art. 13 alin.(1) dacă deficienţele produsului au apărut pe parcursul a 2 ani de la data procurării lui.

(5) Vînzătorul, producătorul sînt obligaţi să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare, stabilită în documentul normativ. În acest scop, ei au obligaţia să asigure reparaţia şi deservirea tehnică a lor, precum şi să asigure piese de schimb şi componente în volumul şi sortimentul necesar, pe toată durata de funcţionare, iar în cazul în care durata de funcţionare nu este prevăzută - în decurs de 10 ani de la data vînzării. Dacă data vînzării nu poate fi determinată, durata de funcţionare se calculează de la data fabricării. (6) Vînzătorul produselor de folosinţă îndelungată, în cazul încetării activităţii sale în domeniul respectiv, este obligat să transmită persoanei fizice sau juridice care devine succesor obligaţiile sale de asigurare a posibilităţii de utilizare a produselor de folosinţă îndelungată pe toată durata de funcţionare în perioada termenului de garanţie. [Art.12 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 13. Remedierea, înlocuirea, restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea preţului

(1) Remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.

(2) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor alin. (1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la alin.(1).

(3) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la alin.(1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia.

(4) În cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.

(5) Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă consumatorului şi dacă consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului.

(6) La restituirea contravalorii se va lua în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei - în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării - în cazul în care preţul lui s-a micşorat.

(7) Reducerea preţului la produsul, serviciul necorespunzător se face la înţelegerea părţilor.

(8) Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. El curge din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare.

(9) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate privind remedierea, să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de

transport.(10) Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi

pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.(11) Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare

repunerii în funcţiune, remedierii, înlocuirii sau restituirii contravalorii produselor, serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse - în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia sa cu vînzătorul, prestatorul. [Art.13 al.(11) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(12) În cazul serviciilor, prevederile stabilite la alin. (1) se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie.

(13) Consumatorul este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel. [Art.13 al.(14) abrogat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (15) În cazul refuzului de a satisface reclamaţia consumatorului prin remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii produsului, serviciului, vînzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în termenul stabilit de lege se consideră refuz tacit. [Art.13 al.(15) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(16) Regulile de înlocuire a produselor nealimentare, precum şi lista produselor care nu pot fi înlocuite, se aprobă de Guvern.

Articolul 14. Înlocuirea produsului de calitate corespunzătoare(1) Consumatorul este în drept să ceară vînzătorului, în termen de 14 zile, înlocuirea unui

produs nealimentar de calitate corespunzătoare cu un produs similar celui procurat dacă acest produs nu-i convine ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu-l poate utiliza conform destinaţiei din alte cauze.

(2) Dacă produsul necesar pentru înlocuire lipseşte, consumatorul are dreptul să rezilieze contractul, iar vînzătorul este obligat să-i restituie contravaloarea produsului.

(3) Cererea consumatorului de a i se înlocui produsul sau de a i se restitui contravaloarea lui urmează să fie executată dacă produsul nu este utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă există probe că a fost cumpărat de la vînzătorul respectiv.

Articolul 15. Repararea prejudiciului(1) Consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de

produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.

(2) Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă.

(3) Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul:

a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;b) duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate

sau duratei de funcţionare.

(4) Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.

(5) Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.

(6) Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

Capitolul IVPREVEDERI SPECIFICE PRIVIND PRESTAREA SERVICIILOR(EXECUTAREA LUCRĂRILOR)Articolul 16. Obligaţiile prestatorului (executantului) la prestarea serviciului (executarea lucrării)(1) Prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea

lucrării) în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

(2) Dacă prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea lucrării) sau dacă, în timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în termenul stabilit, sau dacă termenul de prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul este în drept, opţional:

a) să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia el trebuie să înceapă şi să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), şi să ceară reducerea preţului pentru serviciu (lucrare);

b) să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere şi/sau finalizare a prestării serviciului (executării lucrării).

(3) Termenele noi de prestare a serviciului (executare a lucrării) stabilite de consumator se stipulează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

(4) Reclamaţiile consumatorului privind nerespectarea termenelor de prestare a serviciului (executare a lucrării) nu vor fi satisfăcute dacă prestatorul (executantul) va face dovada că tergiversarea s-a produs din motive de forţă majoră. (5) În momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor, ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve. [Art.16 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (6) Prestarea serviciilor de întreţinere şi reparaţie a elementelor constructive ale blocurilor locative constituie obligaţia gestionarilor blocurilor respective şi se efectuează conform tarifelor stabilite în modul corespunzător. [Art.16 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 17. Prestarea serviciului (executarea lucrării) din materialul prestatorului (executantului)(1) Prestatorul (executantul) este obligat să presteze serviciul (să execute lucrarea),

conform contractului, din materialele şi cu mijloacele proprii dacă consumatorul nu cere prestarea (executarea) lui din materialul său.

(2) Prestatorul (executantul) răspunde pentru calitatea materialului său.(3) Materialul prestatorului (executantului), uneltele, mijloacele tehnice şi altele

asemenea, necesare pentru prestarea serviciului (executarea lucrării), sînt transportate la locul de prestare a serviciului (executare a lucrării) de către prestator (executant).

Articolul 18. Prestarea serviciului (executarea lucrării) din materialul (cu obiectul) consumatorului(1) Dacă serviciul se prestează (lucrarea se execută) integral sau parţial din materialul (cu

obiectul) consumatorului, prestatorul (executantul) răspunde pentru integritatea acestui material (obiect) şi pentru utilizarea lui corectă.

(2) Prestatorul (executantul) este obligat să prevină consumatorul că materialul (obiectul) transmis de acesta conţine defecte sau este necalitativ, fapt ce se consemnează în contract, precum şi să prezinte un raport asupra utilizării materialului (obiectului) şi să-i restituie partea rămasă.

(3) În cazul pierderii (deteriorării) totale sau parţiale a materialului (obiectului) preluat de la consumator, prestatorul (executantul) este obligat, cu acordul consumatorului, să-l înlocuiască, în termen de 10 zile, cu un material (obiect) similar de aceeaşi calitate, iar dacă acesta lipseşte - să restituie consumatorului costul dublu al materialului (obiectului), precum şi cheltuielile suportate.

(4) Necunoaşterea de către prestator (executant) a proprietăţilor specifice ale materialului (obiectului) nu îl exonerează de răspundere.

(5) Costul materialului (obiectului) predat prestatorului (executantului) se stabileşte de către consumator şi se consemnează în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau într-un alt document (chitanţă, comandă).

(6) Prestatorul (executantul) nu răspunde de pierderea (deteriorarea) totală sau parţială a materialului (obiectului) preluat de la consumator dacă acesta a fost prevenit în scris referitor la proprietăţile specifice ale materialului (obiectului), care pot determina pierderea (deteriorarea) lui totală sau parţială.

(7) Prestatorul (executantul) este obligat să informeze la timp consumatorul asupra circumstanţelor care pot influenţa calitatea serviciului prestat (lucrării executate).

(8) Prestatorul (executantul) este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) şi să ceară compensarea integrală a cheltuielilor suportate dacă consumatorul, deşi a fost informat la timp şi în modul corespunzător, nu va înlocui într-un termen rezonabil materialul cu defecte sau necalitativ, nu va modifica indicaţiile privind modul de prestare a serviciului (executare a lucrării) sau nu va înlătura alte circumstanţe care pot reduce calitatea serviciului prestat (lucrării executate).

Capitolul VINFORMAREA CONSUMATORILORArticolul 19. Dreptul consumatorilor la informareConsumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra

caracteristicilor produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.

Articolul 20. Obligaţiile agenţilor economici privind informarea consumatorilor (1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucţiunile de exploatare ori în altă documentaţie de însoţire a produsului, serviciului, după caz, în funcţie de destinaţia acestora. Textul informaţiei va fi lizibil, imprimat cu litere şi caractere distincte pentru consumator. [Art.20 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(2) Se interzice importul şi plasarea pe piaţă a produselor, prestarea serviciilor în lipsa informaţiei complete, veridice şi corecte în limba moldovenească sau în limbile moldovenească şi rusă. [Art.20 al.(2) în redacţia LP526 din 18.12.03, MO13-15/16.01.04 art.104; în vigoare 19.06.04]

(3) Producătorul (ambalatorul) trebuie să prezinte informaţii despre denumirea produsului, denumirea şi marca producătorului (sau denumirea importatorului), să indice adresa acestuia (numărul de telefon, după caz), masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, eventualele riscuri, modul de utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de păstrare, contraindicaţiile, precum şi valoarea energetică la produsele alimentare preambalate, ţara producătoare, termenul de garanţie, durata de funcţionare, termenul de valabilitate şi data fabricării, în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele naţionale în vigoare. [Art.20 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

(4) Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, elaborate de către producătorul nemijlocit. (5) Vînzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul de vînzare al produsului şi preţul pe unitatea de măsură a produsului (cînd este aplicabil) sau despre tariful serviciului prestat, să ofere toate informaţiile specificate la alin. (3), să ofere date despre evaluarea conformităţii şi, după caz, documentele tehnice care trebuie să însoţească produsul ori serviciul. [Art.20 al.(5) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(6) Toate informaţiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor, documentaţia de însoţire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească sau în limba moldovenească şi în una din limbile de circulaţie internaţională.

(7) Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare, categoria calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanţie, tarifele, eventualele riscuri şi declaraţia de conformitate sau certificatul de conformitate.

(8) Agenţii economici sînt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor de folosinţă îndelungată ce urmează a fi vîndute.

(9) Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a unor afirmaţii şi caracteristici care nu sînt conforme parametrilor reali ce caracterizează produsele, serviciile. (10) Preţurile şi tarifele trebuie indicate la vedere într-o formă clară şi explicită. Regulamentul privind modul de indicare a preţurilor oferite consumatorilor se aprobă de Guvern. [Art.20 al.(10) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(11) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să comercializeze produse şi să presteze servicii numai în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale. (12) Vînzătorul, prestatorul sînt obligaţi să afişeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorităţii abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, informaţia privind termenul de garanţie la produsele, serviciile oferite, precum şi informaţia despre obligativitatea prezenţei bonului de casă sau a unui alt document, care confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamaţiei. Formatul şi structura unificate ale panoului informativ al consumatorului se stabilesc de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi se plasează pe pagina web a acesteia. [Art.20 al.(12) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(13) Vînzătorul, prestatorul, inclusiv în cazul în care desfăşoară activitate comercială în afara localului autorizat, sînt obligaţi să afişeze la vedere denumirea lor, autorizaţia de funcţionare, licenţa dacă obligativitatea acesteia este prevăzută de legislaţie, precum şi să

afişeze programul de lucru şi să îl respecte.Articolul 21. Instruirea în domeniul protecţiei consumatorilor(1) Instruirea în domeniul protecţiei consumatorilor se asigură prin instituirea unor

sisteme de informare a consumatorilor privind drepturile lor, prin realizarea măsurilor necesare pentru protecţia acestor drepturi, prin organizarea de seminare, editarea de publicaţii cu tematică respectivă şi prin alte acţiuni întreprinse de organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor şi de structurile neguvernamentale, precum şi prin mass-media şi alte organe interesate. (2) Instruirea (educarea) consumatorilor face parte din programa de învăţămînt. [Art.21 al.(2) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446, alineatul unic devine al.(1); în vigoare 01.01.12]

Capitolul VIORGANELE ABILITATE CU FUNCŢII DE PROTECŢIEA CONSUMATORILOR Articolul 22. Autorităţile administraţiei publice

centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor [Art.22 titlul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(1) Protecţia drepturilor consumatorilor de către stat se realizează prin elaborarea şi promovarea la nivel de stat a politicii în domeniul protecţiei drepturilor consumatorilor, elaborarea şi aprobarea legilor şi altor acte normative în domeniu, prin organizarea şi exercitarea controlului şi supravegherii de stat asupra respectării legislaţiei în domeniu, precum şi a cerinţelor prescrise sau declarate referitoare la produse, servicii. (2) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul protecţiei consumatorilor este Ministerul Economiei, care are următoarele atribuţii principale în domeniul protecţiei consumatorilor: a) coordonează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei consumatorilor; b) asigură dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv prin transpunerea directivelor europene relevante în legislaţia naţională; c) coordonează activitatea organelor administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor specificate la art. 23; d) coordonează activităţile de informare şi de educare a cetăţenilor în ceea ce priveşte drepturile pe care le au în calitate de consumatori; e) organizează activitatea Consiliului Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, organ consultativ care întruneşte reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai asociaţiilor obşteşti de consumatori; f) reprezintă Republica Moldova în organismele internaţionale de protecţie a consumatorilor. [Art.22 al.(2) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] [Art.22 al.(2) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443] (3) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor are următoarele atribuţii principale: a) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor în comun cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori; b) examinează şi înaintează propuneri la proiecte de acte legislative sau de alte acte normative în domeniul protecţiei consumatorilor referitor la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, referitor la prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum şi

referitor la regulile de desfăşurare a activităţilor de comerţ; c) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor în limita competenţelor ce îi revin conform legii; d) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor legitime; e) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra drepturilor lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora; f) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte care le pot afecta interesele economice; g) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor, reglementărilor tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea produselor şi a serviciilor, controlul corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise şi/sau declarate, cu excepţia controalelor privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare; h) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator în laboratoare acreditate; i) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul metrologiei legale; j) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor administraţiei publice centrale interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele supravegherii pieţei; k) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile Codului contravenţional; l) emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform art. 13, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data recepţionării de către agentul economic; m) emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte; n) emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate, dar acest lucru este iminent; o) solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii neajunsurilor depistate; p) sesizează autoritatea de licenţiere şi/sau autorităţile administraţiei publice locale în cazul constatării cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în cazul altor încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei, autorizaţiei de amplasare şi funcţionare ori a certificatului de clasificare; q) sesizează organismele de evaluare a conformităţii, în baza constatărilor proprii, sesizărilor consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, însoţite de certificate de conformitate; r) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora; s) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de lege; t) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor; u) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege în domeniul său de activitate. [Art.22 al.(3) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare

01.01.12] (4) Regulamentul Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi Regulamentul privind modul de efectuare a activităţilor de supraveghere a pieţei se aprobă de Guvern. [Art.22 al.(4) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (5) Pentru coordonarea activităţii de protecţie a consumatorilor se creează, prin hotărîre de Guvern, Consiliul Coordonator în domeniul Protecţiei Consumatorilor, care: a) contribuie la promovarea politicii statului în domeniul protecţiei consumatorilor; b) participă la elaborarea programelor naţionale de protecţie a consumatorilor pe termen scurt şi pe termen lung; c) coordonează activităţile desfăşurate în domeniul protecţiei consumatorilor de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor; d) participă la procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; e) coordonează activitatea de implementare şi realizare a prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor; f) coordonează activităţile de examinare şi soluţionare a petiţiilor consumatorilor care depăşesc competenţa unui singur organ sau care abordează probleme cu caracter general, ce pot avea un impact negativ asupra societăţii, cu implicarea specialiştilor din diferite domenii. [Art.22 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 23. Alte organe ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilorOrgane ale administraţiei publice abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor, de

asemenea, sînt:a) în domeniul protecţiei vieţii şi sănătăţii consumatorilor - Ministerul Sănătăţii;b) în domeniul transportului interurban şi internaţional - organul de specialitate al

administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor; [Art.23 lit.b) modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]

c) în domeniul construcţiilor - organul administraţiei publice centrale specializat în domeniul construcţiilor;

d) în domeniul turismului - Agenţia Turismului; [Art.23 lit.d) modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]

e) în domeniul energeticii - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în energetică;

f) în domeniul telecomunicaţiilor - organul de stat abilitat cu funcţii de reglementări în telecomunicaţii;

g) în domeniul asigurărilor - organul de stat abilitat cu funcţii de supraveghere a asigurărilor;

h) în domeniul serviciilor bancare - Banca Naţională.Articolul 24. Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice

locale privind protecţia consumatorilorÎn scopul protecţiei consumatorilor, autorităţile administraţiei publice locale, în raza

unităţii teritorial-administrative respective, în conformitate cu legislaţia, au obligaţia:a) să informeze consumatorii şi să le acorde consultaţii, să examineze, în limita

competenţei lor, reclamaţiile acestora referitor la:- transportul local;- serviciile comunale;- activităţile pentru care, conform legislaţiei, ele acordă autorizaţii şi licenţe;b) să readreseze reclamaţiile către organul abilitat cu funcţii de protecţie a consumatorilor

în domeniul respectiv în cazul în care obiectul reclamaţiei depăşeşte limita competenţei lor;

c) să informeze neîntîrziat autorităţile competente despre cazurile de constatare a produselor, serviciilor falsificate (contrafăcute) sau periculoase, precum şi despre alte cazuri de necorespundere cerinţelor prescrise sau declarate;

d) să retragă, în mod obligatoriu, la sesizarea organelor indicate la art.22 şi 23, autorizaţia sau licenţa, eliberată de către autorităţile administraţiei publice locale agentului economic, în cazul depistării de produse, servicii falsificate (contrafăcute) sau periculoase;

e) să contribuie prin mijloace posibile la înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor obşteşti de consumatori. Articolul 25. Asociaţiile obşteşti de consumatori [Art.25 titlul modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(1) Cetăţenii sînt în drept de a se organiza benevol în asociaţii obşteşti de consumatori, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia.

(2) Asociaţiile obşteşti de consumatori au dreptul: a) să înainteze în instanţe judecătoreşti acţiuni pentru protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor, fără achitarea taxei de stat; [Art.25 al.(2), lit.a) în redacţia LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

b) să adreseze, atît organelor de control, cît şi organelor procuraturii, propuneri privind tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de producerea şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor prescrise sau declarate, precum şi de nerespectarea drepturilor consumatorilor, prevăzute de legislaţie;

c) să informeze, în baza reclamaţiilor primite de la consumatori, organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor despre produsele, serviciile necorespunzătoare;

d) să solicite instanţei de contencios administrativ competente anularea în tot sau în parte a actelor, emise de autorităţile publice, care lezează drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor şi care contravin legislaţiei; e) să organizeze, în modul stabilit de lege, efectuarea expertizei produselor, serviciilor în ceea ce priveşte conformitatea lor cerinţelor prescrise sau declarate; [Art.25 al.(2) lit.e) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

f) să înainteze agenţilor economici şi organelor abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor propuneri privind îmbunătăţirea calităţii produselor, serviciilor şi interzicerea comercializării produselor necorespunzătoare; g) să sesizeze organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor referitor la produsele, serviciile necorespunzătoare sau care pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, referitor la clauze abuzive în contracte şi practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii; [Art.25 al.(2) lit.e) modificată prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

h) să primească de la organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor informaţii şi răspunsuri referitor la propunerile şi sesizările înaintate;

i) să organizeze chestionarea consumatorilor în scopul elucidării opiniei publice despre calitatea produselor comercializate şi preţurile lor;

j) să informeze consumatorii, prin intermediul mass-media, despre calitatea produselor, serviciilor, încălcarea drepturilor şi intereselor lor legitime, despre rezultatele consultării opiniei publice;

k) să întreţină relaţii de colaborare internaţională în domeniul protecţiei consumatorilor;l) să înainteze autorităţilor administraţiei publice propuneri pentru modificarea legislaţiei

în vigoare în domeniul protecţiei consumatorilor. m) să efectueze activităţi de informare şi de consiliere în domeniul protecţiei

consumatorilor; [Art.25 al.(2), lit.m) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] n) să reprezinte interesele consumatorilor în procedura de mediere la soluţionarea litigiilor dintre consumator şi vînzător/prestator. [Art.25 al.(2), lit.n) introdusă prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (3) Programele, proiectele şi activităţile de informare a consumatorilor propuse de asociaţiile obşteşti de consumatori de utilitate publică pot fi finanţate de stat, conform legii, în cazul în care asociaţiile respective: a) acţionează exclusiv în numele şi în interesul consumatorilor; b) sînt economic independente de producători, importatori, distribuitori şi vînzători. [Art.25 al.(3) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (4) Procedura finanţării prevăzută la alin. (3) se stabileşte şi se aprobă de Ministerul Economiei, care monitorizează utilizarea mijloacelor financiare alocate pentru scopuri de informare a consumatorilor. Criteriile pentru determinarea volumului de finanţare sînt: a) volumul şi numărul de publicaţii diseminate în scopul protecţiei consumatorilor; b) periodicitatea campaniilor informaţionale desfăşurate pentru consumatori; c) numărul de acţiuni înaintate în instanţele judecătoreşti în scopul protecţiei consumatorilor; d) deţinerea unui birou de consultanţă sau a unei linii telefonice directe pentru consultarea consumatorilor din cel puţin o treime de unităţi administrative teritoriale. [Art.25 al.(4) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Capitolul VIIACŢIUNI PRIVIND PROTECŢIA DREPTURILOR

CONSUMATORILOR.[Titlul capitolului VII modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10

art.35]Articolul 26. Acţiuni privind protecţia drepturilor consumatorilor

(1) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor pot fi depuse la instanţa judecătorească de către consumatorii înşişi sau reprezentanţii acestora, de către autorităţile administraţiei publice abilitate sau de către asociaţiile obşteşti de consumatori. [Art.26 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12] (2) Acţiunile privind protecţia drepturilor consumatorilor se depun la instanţa judecătorească în conformitate cu termenele prevăzute de legislaţie. Consumatorii sînt scutiţi de taxa de stat în acţiunile privind protecţia drepturilor sale. [Art.26 al.(1) modificat prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(3) Organele abilitate cu funcţii de protecţie a consumatorilor pot reprezenta interesele consumatorilor în instanţa de judecată în scopul protecţiei drepturilor consumatorilor.

(4) Vînzătorul, prestatorul vor fi exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor lor sau pentru îndeplinirea lor neconformă, sau pentru cauzarea prejudiciului dacă vor face dovada că aceste fapte s-au produs din motive de forţă majoră. (5) Pentru soluţionarea litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, consumatorii şi agenţii economici pot iniţia benevol procedura de mediere ca o modalitate alternativă de soluţionare. [Art.26 al.(5) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

(6) procedura de mediere, în cazul soluţionării litigiilor ce ţin de protecţia drepturilor consumatorilor, este reglementată de lege. [Art.26 al.(6) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446; în vigoare 01.01.12]

Articolul 27. Responsabilitatea vînzătorului, prestatorului pentru încălcarea termenelor stabilite(1) Pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.13 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită

consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.

(2) În cazul încălcării termenelor stabilite, conform art. 16, de începere şi finalizare a prestării serviciului (executării lucrării) sau termenelor noi fixate de consumator, prestatorul (executantul) achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 10% din preţul serviciului (lucrării).

(3) Prin contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării) se poate stabili o penalitate mai mare.

(4) Plata penalităţilor şi repararea prejudiciului nu exonerează vînzătorul, prestatorul (executantul) de îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin faţă de consumator.

(5) Pretenţiile consumatorului privind repararea prejudiciului şi achitarea penalităţilor, prevăzute de prezenta lege sau de contract, se soluţionează de vînzător, prestator pe cale amiabilă sau pe cale judiciară, conform legislaţiei.

(6) La efectuarea controlului de către organul abilitat, în baza reclamaţiei consumatorului, vînzătorul, prestatorul suportă cheltuielile aferente, inclusiv pentru expertize şi încercări (testări), dacă acestea confirmă necorespunderea produsului, serviciului cerinţelor prescrise sau declarate. Articolul 28. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere conform legislaţiei în vigoare. [Art.28 în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35] [Art.28 modificat prin LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459; al.(3-(5) devin al.(4)-(6)] [Art.28 al.(5) modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273] (2) Examinarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea prezentei legi se efectuează conform procedurilor şi atribuţiilor stabilite de Codul contravenţional. [Art.28 al.(2) introdus prin LP140 din 28.07.11, MO146/28.08.11 art.446, iar alineatul unic devine al.(1); în vigoare 01.01.12]

Capitolul VIIIDISPOZIŢII FINALEArticolul 29(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 4 luni de la data publicării.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.1453-XII din 25 mai

1993 privind protecţia consumatorilor.Articolul 30Guvernul, în termen de 2 luni:a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în

conformitate cu prezenta lege;b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE

PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 13 martie 2003.Nr.105-XV.

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 1308 din 25.07.1997

privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului*

Publicat : 06.12.2001 în Monitorul Oficial Nr. 147-149 art Nr : 1161

MODIFICAT LP115 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.419 LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330 LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143 LP183 din 15.07.10, MO141-144/10.08.10 art.503 LP153 din 08.07.10, MO131-134/30.07.10 art.459 LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10 LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740 LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702 LP266-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.643 LP86-XVI din 20.04.06, MO75-78/19.05.06 art.318 LP356-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.97 LP354-XVI din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.85 LP81-XVI din 13.05.05, MO80-82/10.06.05 art.361 LP190-XV din 10.06.04, MO108-111/09.07.04 art.576 LP446-XV din13.11.03, MO6-12/01.01.04 art.40 LP240-XV din13.06.03, MO138/08.07.03 art.557 LP25-XV din13.02.03, MO27/28.02.03 art.106 LP1254-XV din19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121

NOTĂ:

În cuprinsul legii, textul "întreprindere privată" se substituie prin textul "obiectiv privat" prin LP1254-XV din19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121

*Republicată

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=734C8876:7E917F93

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=5DD27A2F:560420BF

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=D4C11242:A420A462

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=E31C3A4E:759EA07F

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=73A30F43:94E5BCA3

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=C42F2B85:0199C8ED

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=7942D74F:F2322D3B

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=31277B70:B7851F08

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=65B9E4E9:51549F4D

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=2FE0B4FA:32DC6DBC

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=8B03960D:2ABD952E

*Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1546-XIII din 25.02.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 26-27, art. 176. Modificată prin Legile Republicii Moldova nr. 1566-XIII din 26.02.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 44-46, art. 324; nr. 237-XIV din 23.12.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 39-41, art. 165; nr. 360-XIV din 16.04.99 - Monitorul Oficial, 1999, nr. 48-49, art. 219; nr. 509-XIV din 15.07.99 - Monitorul Oficial, 1999, nr. 90-92, art. 454; nr. 988-XIV din 18.05.00 - Monitorul Oficial, 2000, nr. 65-67, art. 468; nr. 1403-XIV din 17.12.00 - Monitorul Oficial, 2000, nr. 166-168, art. 1213.

Parlamentul adoptă prezenta lege.Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii Prezenta lege se aplică în cazurile: a) vînzării-cumpărării terenurilor, inclusiv a terenurilor aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, a terenurilor aferente întreprinderilor private, precum şi a terenurilor aferente construcţiilor nefinalizate; b) includerii valorii terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate la lit.a) în capitalul social al acestora, la decizia adunării generale a acţionarilor (fondatorilor) şi cu acordul proprietarului de teren, în calitate de cotă de participare a acestuia în patrimoniul obiectivului sau al construcţiei; [Art.1 lit.b) introdusă prin LP81- XVI din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361; lit.b)-d) devin c)-e)] c) excluderii terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirii lor la alte categorii de terenuri; d) înstrăinării forţate a terenurilor; e) relaţiilor de arendă. Articolul 2. Noţiunea de preţ normativ al pămîntului (1) Preţul normativ al pămîntului constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul natural şi economic al acestuia, exprimate în monedă naţională. El se determină de către prezenta lege şi se aplică în procesul realizării relaţiilor funciare, indiferent de tipul de proprietate asupra pămîntului. [Art.2 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330] (2) Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului se stabilesc pentru o unitate convenţională (grad-hectar), pe baza indicilor cadastrali (cantitativi şi calitativi), conform anexei parte integrantă a prezentei legi, şi se indexează , în funcţie de rata inflaţiei, de către Parlament, la propunerea Guvernului. [Art.2 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702] (3) La preţul normativ al terenurilor localităţilor (cu excepţia loturilor de pămînt de pe lîngă casă), al celor ocupate de obiective industriale, de transport, de alte obiective neagricole se adaugă şi cheltuielile de amenajare inginerească a teritoriului.Capitolul IIVÎNZAREA-CUMPĂRAREA TERENURILOR Articolul 3. Vînzarea terenurilor [Art.3 al.(1) exclus prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (2) Vînzarea-cumpărarea pămîntului se efectuează prin contractul de vînzare-cumpărare la preţ normativ, prin concurs sau la licitaţie. Pentru perfectarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare se prezintă documente în care sînt indicaţi parametrii cantitativi şi calitativi ai terenului, precum şi dreptul deţinătorului asupra terenului, eliberate, după caz: [Art.3 al.(2) modificat prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] a) de organul cadastral teritorial în a cărui rază este situat terenul - pentru vînzare-

cumpărare de terenuri proprietate privată; a1) de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru – pentru terenurile proprietate publică a statului; [Art.3 al.(2), lit.a1) introdusă prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] b) de primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) în al cărei teritoriu este situat terenul - pentru vînzare-cumpărare de terenuri proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale. [Art.3 al.(2), lit.b) modificată prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (3) Terenurile pe care sînt amplasate construcţii, instalaţii inginereşti, plantaţii multianuale şi alte bunuri imobiliare se vînd concomitent cu înstrăinarea bunurilor imobiliare. Preţul de vînzare a imobilului se constituie din preţul terenului plus preţul bunurilor imobiliare, amplasate pe acest teren. (4) În scopul impozitării funciare, noul deţinător al terenului şi autoritatea administraţiei publice locale informează neîntîrziat organul fiscal teritorial despre schimbarea deţinătorului de teren.

[Art.3 al.(5) exclus prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361; al.(6) devine (5)] (5) Autentificarea notarială a contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor este obligatorie, cu excepţia contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor agricole proprietate privată cu suprafaţa de pînă la 0,25 hectare, atribuite conform art. 12 din Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991, confirmate prin certificatul eliberat de primăria respectivă. [Art.3 al.(5) în redacţia LP115 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.419] Articolul 4. Vînzarea terenurilor proprietate publică (1) Terenurile proprietate publică se împart în terenuri proprietate de stat şi terenuri proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale, delimitarea cărora se stabileşte prin lege. (2) Vînzarea-cumpărarea terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale la decizia consiliului respectiv, iar a terenurilor din domeniul privat al statului – de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei. Vînzătorul soluţionează toate problemele referitoare la construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile multianuale şi la alte bunuri imobile amplasate pe aceste terenuri. [Art.4 al.(2) modificat prin LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] [Art.4 al.(2) în redacţia LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (3) Terenurile proprietate publică pot fi vîndute atît persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova, cît şi investitorilor străini, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic care se vînd numai persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova. (4) Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează cu achitarea preţului la o plată unică sau în rate. La încheierea contractului de vînzare-cumpărare în rate, se achită cel puţin 50% din preţul terenului. Restul plăţii pentru terenurile aferente utilizate în procesul tehnologic poate fi eşalonat pe o perioadă de pînă la 3 ani şi se va efectua trimestrial, în sume egale, cu indexarea lor în funcţie de nivelul inflaţiei calculat de la data încheierii contractului de vînzare-cumpărare pînă la data efectuării plăţii. În cazul neachitării plăţii în termenele stabilite în contract, cumpărătorul plăteşte pentru fiecare zi de întîrziere o penalitate de 0,1% din suma neachitată. Terenurile aferente proprietate publică neutilizate în procesul tehnologic se vînd la o plată unică. [Art.4 al.(4) în redacţia LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (5) Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează astfel: a) cumpărătorul (persoană fizică sau persoană juridică) depune la primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) sau, după caz, la organul împuternicit de Guvern o cerere de

cumpărare a terenului; b) primarul municipiului, oraşului, satului (comunei), în baza deciziei prevăzute la alin. (2), sau, după caz, organul împuternicit de Guvern examinează, în termen de o lună, cererea cumpărătorului, aprobă planul geometric al terenului, elaborat în modul stabilit de legislaţie, în baza schemei terenului, de către serviciul specializat al autorităţii administraţiei publice locale sau, după necesitate, de întreprinderea licenţiată în domeniul urbanismului, determină preţul terenului (sectorului de teren), încheie contractul de vînzare-cumpărare şi stabileşte termenul de achitare a plăţii; [Art.4 al.(5), lit.b) în redacţia LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] c) cumpărătorul achită, în termen de o lună, suma egală cu preţul normativ al pămîntului prevăzut pentru destinaţia respectivă. În cazul vînzării-cumpărării terenului prin concurs sau la licitaţie, preţul acestuia nu poate fi mai mic decît preţul normativ al pămîntului; [Art.4 al.(5), lit.c) modificată prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] d) contractul de vînzare-cumpărare se autentifică notarial; e) noul deţinător de teren prezintă contractul de vînzare-cumpărare şi planul geometric al terenului la oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate este situat terenul pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra lui. [Art.4 al.(5), lit.e) modificată prin LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] (6) Dreptul de proprietate asupra terenului se dobîndeşte în momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. (7) Autoritatea administraţiei publice locale trece, în termen de 10 zile, noul deţinător în registrul cadastral al deţinătorilor de teren şi informează despre aceasta organul fiscal teritorial. (8) La încheierea contractelor de vînzare-cumpărare a terenului, autoritatea administraţiei publice locale poate stabili unele restricţii (servituţi) pe care proprietarii vor fi obligaţi să le respecte. (9) Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu excepţiile prevăzute de lege. [Art.4 al.(9) în redacţia LP153 din 08.07.10, MO131-134/30.07.10 art.459] [Art.4 al.(9) în redacţia LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (91) Terenurile proprietate publică aferente construcţiilor din cadrul parcurilor industriale se vînd la preţul normativ al pămîntului stabilit la momentul dării acestora în folosinţă întreprinderii-administrator sau în arendă rezidenţilor parcului industrial, exclusiv după procurarea şi/sau darea în exploatare a construcţiilor cu destinaţie industrială şi conexe, cu condiţia de respectare a prevederilor Legii cu privire la parcurile industriale. [Art.4 al.(91) introdus prin LP183 din 15.07.10, MO141-144/10.08.10 art.503] (10) Terenul de pe lîngă casă atribuit în folosinţă temporară şi terenul cu care lotul de pămînt de pe lîngă casă depăşeşte norma prevăzută de legislaţie se vînd la preţul normativ conform tarifului indicat la poziţia I din anexa la lege sau se dau în arendă persoanelor în a căror folosinţă se află. În cazul în care, după parametri şi amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menţionate se transmit în proprietate persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislaţiei. [Art.4 al.(10) introdus prin LP81-XVI din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361]

(11) Mijloacele băneşti rezultate din vînzarea terenurilor proprietate publică a statului se varsă la bugetul de stat. [Art.4 al.(11) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] [Art.4 al.(11) introdus prin LP81-XVI din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] (12) Mijloacele băneşti rezultate din vînzarea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se varsă la bugetul municipiului, oraşului, satului (comunei). Mijloacele în cauză urmează să fie utilizate la cheltuieli capitale şi la realizarea măsurilor de valorificare a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solurilor. [Art.4 al.(12) în redacţia LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] [Art.4 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702] [Art.4 modificat prin LP354 -XVI din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.85] [Art.4 al.(4) modificat prin LP1254- XVdin 19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121] Articolul 5. Vînzarea terenurilor proprietate privată (1) În categoria terenurilor proprietate privată intră toate terenurile deţinătorilor, incluse în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri sau în registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate asupra acestora. (2) Proprietarii au dreptul de a vinde terenurile la preţ liber. (3) Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate privată prin înţelegere între vînzător şi cumpărător include următoarele acţiuni: a) vînzătorul perfectează documentele care îi confirmă dreptul de proprietate asupra pămîntului; b) vînzătorul şi cumpărătorul încheie contractul de vînzare-cumpărare; c) contractul de vînzare-cumpărare a pămîntului se autentifică notarial, cu excepţia contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor agricole proprietate privată cu suprafaţa de pînă la 0,25 hectare, atribuite conform art. 12 din Codul funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991. [Art.5 al.(3), lit.c) modificată prin LP115 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.419] d) noul deţinător de teren prezintă contractul de vînzare-cumpărare la oficiul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate este situat terenul pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra lui. [Art.5 al.(3) modificat prin LP354-XVI din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.85] (4) Dreptul de proprietate asupra terenului se dobîndeşte în momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. [Art.5 al.(4) modificat prin LP354-XVI din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.85] Articolul 6. Vînzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în proprietate privată (1) Se permite vînzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în proprietate privată. Destinaţia terenurilor se stabileşte pe baza informaţiei primăriei municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este situat terenul. (2) Dreptul de vînzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului, persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi persoanelor juridice al căror capital social nu conţine investiţii străine. (3) În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova. (4) De dreptul preferenţial la cumpărarea terenului (a unor sectoare din teren) proprietate comună beneficiază coproprietarii. [Art.6 modificat prin LP86 -XVI din 20.04.06, MO75-78/19.05.06 art.318] Articolul 7. Vînzarea-cumpărarea loturilor pomicole

(1) Membrii întovărăşirilor pomicole sînt deţinători de loturi pomicole, trecuţi în registrele cadastrale ale deţinătorilor de teren, cu responsabilitate personală faţă de legislaţia funciară. (2) Loturile pomicole neprivatizate sînt atribuite în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole păstrîndu-se proprietatea publică asupra lor. (3) Terenurile întovărăşirilor pomicole ocupate de drumuri, clădiri şi obiective de deservire a membrilor întovărăşirilor pomicole sînt trecute la categoria terenurilor de uz public. (4) Membrii întovărăşirilor pomicole care doresc să cumpere lotul, aflat în folosinţa lor, depun la autoritatea administraţiei publice locale o cerere de cumpărare, la care anexează documentele ce confirmă calitatea de membru al întovărăşirii respective. (5) Primarul municipiului, oraşului sau satului (comunei) pe al cărui teritoriu se află întovărăşirea pomicolă examinează cererile de cumpărare ale membrilor întovărăşirii pomicole, cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi avizul conducerii întovărăşirii pomicole în cauză, iar consiliul local respectiv adoptă o decizie privind vînzarea lotului pomicol. În cazul în care cererea de cumpărare este respinsă, decizia consiliului local poate fi atacată în instanţa de contencios administrativ competentă în condiţiile legii. [Art.7 al.(5) în redacţia LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] [Art.7 al.(5) modificat prin LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557] (6) Borderoul de calcul pentru determinarea preţului de vînzare a lotului pomicol, examinat şi aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, serveşte drept bază pentru perfectarea contractului de vînzare-cumpărare. (7) Contractul de vînzare-cumpărare a lotului pomicol este perfectat în triplu exemplar de reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale şi este remis cumpărătorului, vînzătorului şi notarului. (8) Contractul de vînzare-cumpărare poate prevedea eşalonarea plăţii conform art.4. (9) În cazul cînd după perfectarea contractului de vînzare- cumpărare se constată că suprafaţa lotului pomicol este mai mare decît cea indicată de conducerea întovărăşirii pomicole, cumpărătorul va achita o plată suplimentară corespunzătoare, iar dacă se constată că suprafaţa este mai mică, primăria îi restituie acestuia banii plătiţi în plus. Diferenţa de preţ este achitată de ambele părţi în termen de o lună. (10) Proprietarul are dreptul de a vinde lotul său pomicol la preţ liber, inclusiv la licitaţie, unui alt cetăţean al Republicii Moldova sau statului. Articolul 8. Vînzarea-cumpărarea loturilor de pămînt de pe lîngă casă (1) Loturile de pămînt de pe lîngă casă includ terenurile ocupate de casă, de anexele gospodăreşti şi de grădini, atribuite conform legislaţiei, inclusiv conform art.82 din Codul funciar al R.S.S. Moldova cu toate modificările şi completările ulterioare. (2) Proprietar al lotului de pămînt de pe lîngă casă este persoana fizică care l-a primit conform legislaţiei şi l-a legalizat prin titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. (3) Proprietarul lotului de pămînt de pe lîngă casă are dreptul de a-l vinde integral sau parţial, la preţ liber, inclusiv la licitaţie, atît persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cît şi statului. (4) Nu sînt supuse vînzării-cumpărării loturile de pămînt de pe lîngă casă aflate în folosinţa temporară a cetăţenilor, precum şi terenurile a căror suprafaţă depăşeşte norma prevăzută de legislaţie. Terenurile menţionate se vînd conform art.4. (5) Preţul normativ al lotului de pămînt de pe lîngă casă se calculează pornind de la suprafaţa lui, de la fertilitatea solului exprimată în grade şi tarifele pentru determinarea preţului normativ al pămîntului. În lipsa informaţiei despre gradul de fertilitate a lotului supus vînzării-cumpărării, preţul se calculează pornind de la gradul de fertilitate a solului în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Articolul 9. Vînzarea-cumpărarea terenurilor destinate construcţiilor în municipii, oraşe şi sate

(comune) (1) În municipii, oraşe şi sate (comune), terenuri destinate construcţiilor se consideră terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi amenajări, prevăzute de planul general de dezvoltare a localităţii şi terenurile care urmează a fi folosite în aceste scopuri, inclusiv terenurile aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, terenurile aferente întreprinderilor private, precum şi terenurile aferente construcţiilor nefinalizate. (2) Dreptul de a cumpăra de la stat şi de a vinde terenuri destinate construcţiilor în municipii, oraşe şi sate (comune) îl au persoanele fizice şi persoanele juridice din Republica Moldova şi investitorii străini. (3) Terenurile proprietate publică pe care sînt amplasate obiective proprietate de stat se vînd, după privatizarea obiectivelor menţionate, persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au obţinut dreptul de proprietate asupra obiectivelor amplasate pe aceste terenuri. (4) Preţul terenurilor din intravilanul localităţilor, destinate construcţiilor, se calculează pornind de la indicii cadastrali medii, locul amplasării terenurilor, suprafaţa lor, accesul la căile de comunicaţii, amenajarea terenurilor. (5) Terenurile din zonele de protecţie şi zonele sanitare ale întreprinderilor pot fi vîndute numai întreprinderilor în cauză, fără dreptul de a amplasa pe ele obiective care pot schimba indicii acestor zone. (6) Nu sînt supuse vînzării-cumpărării terenurile fondului apelor, cele destinate reţelelor inginereşti, precum şi terenurile de uz public. [Art.9 al.(6) modificat prin LP446 din 13.11.03, MO6-12/01.01.04 art.40] (7) Persoanele fizice sau persoanele juridice cărora li s-au atribuit terenuri din fondul de rezervă, după compensarea pierderilor cauzate de excluderea acestora din circuitul agricol, conform legislaţiei, sînt legalizate ca proprietari asupra pămîntului. În cazul atribuirii terenurilor deteriorate natural, pierderile generate de excluderea acestora din circuitul agricol nu se compensează. (8) Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică destinate construcţiilor se efectuează în conformitate cu articolul 4. (9) Terenurile proprietate privată pe care sînt amplasate construcţii din intravilanul localităţilor pot fi supuse vînzării-cumpărării la preţ liber, inclusiv la licitaţie.Capitolul IIIPREŢUL NORMATIV AL PĂMÎNTULUI Articolul 10. Preţul normativ al pămîntului la vînzarea - cumpărarea şi arendarea terenurilor (1) Preţul normativ al pămîntului se stabileşte la vînzarea- cumpărarea terenurilor, la arendarea lor, precum şi în alte cazuri ce ţin de activitatea economică. (2) În cazul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor aferente necesare pentru activitatea obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate la alin.(1) lit.a), contractul de arendă a terenurilor respective, încheiat anterior cu autoritatea administraţiei publice locale, devine nul din momentul intrării în vigoare a contractului de vînzare-cumpărare. [Art.10 al.(2) introdus prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361; al.(2)-(10) devin (3)-(11)] (3) Pentru calcularea preţului normativ al pămîntului este necesar de a primi caracteristica lui cadastrală, după caz: a) de la organul cadastral teritorial în a cărui rază de acţiune este situat terenul - pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate privată; a1) de la Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru – pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică a statului; [Art.10 al.(2), lit.a1) introdusă prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740]

b) de la primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este situat terenul - pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale. [Art.10 al.(2), lit.b) modificată prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] (4) Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului sînt indicate în anexă. (5) Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă, al loturilor de pămînt de pe lîngă casă şi al loturilor pomicole se calculează pornind de la tarifele specificate la poziţia I din anexă. (6) În cazul cînd nu au fost efectuate cercetări pedologice suplimentare, drept grad de fertilitate a lotului de pămînt de pe lîngă casă (lotului pomicol) propus spre vînzare-cumpărare se consideră gradul mediu de fertilitate din unitatea administrativ-teritorială (întovărăşirea pomicolă). (7) Preţul normativ la vînzarea-cumpărarea terenurilor destinate construcţiilor, inclusiv a terenurilor aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, a terenurilor aferente întreprinderilor private, precum şi a terenurilor aferente construcţiilor nefinalizate, se calculează pornind de la tarifele specificate la poziţia a IV-a din anexă. (8) Plata anuală de arendă a terenurilor proprietate publică se stabileşte în funcţie de destinaţia terenurilor arendate. Ea constituie nu mai puţin de 2% şi nu mai mult de 10% din preţul normativ al pămîntului calculat pentru destinaţia respectivă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(9), (10) şi (11). [Art.10 al.(8) modificat prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] (9) Terenurile din fondul de rezervă folosite în scopuri agricole pînă la utilizarea lor conform destinaţiei se dau în arendă în mod prioritar lucrătorilor şi pensionarilor din sfera socială, precum şi familiilor social defavorizate. Pentru aceste categorii de persoane, plata de arendă a terenurilor menţionate echivalează cu impozitul funciar pentru loturile de pămînt de pe lîngă casă stabilit pentru anul respectiv. (10) În cazul arendării terenurilor prin licitaţie sau prin concurs, plata anuală de arendă se stabileşte la licitaţie (concurs), şi constituie nu mai puţin de 2% din preţul normativ al terenului arendat. (11) Pentru terenurile proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, întreprinderilor private, precum şi construcţiilor nefinalizate, plata anuală de arendă se stabileşte, în procente, din preţul normativ calculat pentru terenurile aferente cu destinaţie respectivă, după cum urmează: 2% - pentru municipiul Chişinău, inclusiv localităţile care intră în componenţa acestuia; 1,5% - pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol; 1% - pentru celelalte municipii şi oraşele Anenii Noi, Criuleni, Ialoveni, Străşeni; 0,5% - pentru celelalte oraşe; 0,2% - pentru sate (comune). [Art.10 al.(10) modificat prin LP25 din 13.02.03, MO27/28.02.03 art.106] (12) La calcularea plăţii anuale de arendă pentru terenurile proprietate publică din cadrul parcurilor industriale create în corespundere cu Legea cu privire la parcurile industriale, întreprinderea-administrator va aplica coeficientul de micşorare pînă la 0,3 din plata stabilită la alin. (11). [Art.10 al.(12) introdus prin LP183 din 15.07.10, MO141-144/10.08.10 art.503] Articolul 101. Plata pentru folosirea terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau întreprinderilor

şi obiectivelor private

(1) În cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente

obiectivelor şi întreprinderilor menţionate, de la aceştia, în modul şi termenele fixate în conformitate cu legislaţia, se va încasa anual plata pentru folosirea

terenului, stabilită în mod unilateral de consiliile locale, nu mai mică decît plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(10), şi nu mai mare de 10% din

preţul normativ al pămîntului, calculat pentru destinaţia respectivă. Plata specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care

urmează momentului adoptării de către consiliul local a deciziei corespunzătoare pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare sau de arendă.

(2) În cazul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a terenurilor aferente necesare pentru activitatea obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate la

alin.(1) lit.a), contractul de arendă a terenurilor respective, încheiat anterior cu autoritatea administraţiei publice locale, devine nul din momentul intrării în

vigoare a contractului de vînzare-cumpărare.

[Art.101 modificat prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361]

[Art.101 modificat prin LP25 din 13.02.03, MO27/28.02.03 art.106]

Capitolul IVPREŢUL NORMATIV AL PĂMÎNTULUI PENTRU EXCLUDEREATERENURILOR DIN CATEGORIILE DE TERENURI CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ ŞI ALE FONDULUI SILVIC, PRECUM ŞI DIN CIRCUITUL AGRICOL, ŞI ATRIBUIREA LOR LA ALTE CATEGORII DETERENURI Articolul 11. Excluderea terenurilor Excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi atribuirea lor la alte categorii de terenuri se face atît în interesele publice, cît şi în interesele deţinătorilor de terenuri. Articolul 12. Compensarea pierderilor [Art.12 al.(1)-(2) excluse prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] (3) Compensarea pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic se efectuează în toate cazurile de către persoanele fizice şi persoanele juridice interesate, indiferent de scopul excluderii terenurilor şi tipul de proprietate asupra lor. (4) Sînt compensate de asemenea pierderile cauzate de excluderea din circuitul agricol a terenurilor fondului de rezervă şi a altor categorii de terenuri, cu excepţia celor de uz public, celor destinate creării parcurilor industriale conform Legii cu privire la parcurile industriale sau celor ce urmează a fi atribuite la categoriile fondului silvic. [Art.12 al.(4) modificat prin LP183 din 15.07.10, MO141-144/10.08.10 art.503] Articolul 13. Tarifele aplicate la compensarea pierderilor Pierderile cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, se compensează pornind de la tarifele specificate la poziţia a III-a din anexă. Articolul 14. Acumularea mijloacelor băneşti rezultate din compensarea pierderilor [Art.14 titlul modificat prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] (1) Mijloacele băneşti destinate compensării pierderilor cauzate de excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, şi de atribuirea lor la alte categorii de terenuri se încasează la bugetul de stat. [Art.14 al.(1) modificat prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] (2) Guvernul adoptă hotărîrea de atribuire a terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din alte categorii de terenuri, incluse în circuitul agricol pentru a fi folosite în alt scop decît cel agricol, în termen de o lună după transferarea de către persoanele fizice sau persoanele juridice a mijloacelor băneşti echivalente cu pierderile cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol. (3) Modificarea destinaţiei terenurilor şi legalizarea drepturilor deţinătorilor de terenuri se efectuează numai după compensarea pierderilor. [Art.14 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702] [Art.14 modificat prin LP356-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.97]Capitolul VPREŢUL NORMATIV AL PĂMÎNTULUI ÎN PROCESUL

ÎNSTRĂINĂRII FORŢATE A TERENURILOR Articolul 15. Scopul şi cazurile de înstrăinare forţată a terenurilor (1) Înstrăinarea forţată a terenurilor se efectuează de către Guvern de comun acord cu autorităţile respective ale administraţiei publice locale în scopul satisfacerii necesităţilor funciare ale statului. (2) Înstrăinarea forţată a terenurilor în scopuri agricole este determinată de necesitatea creării unor unităţi agricole de stat (ştiinţifice sau experimentale). (3) Înstrăinarea forţată a terenurilor în alte scopuri decît cele agricole este admisă numai în cazurile utilităţii publice: construcţia întreprinderilor industriale, drumurilor, trasarea telecomunicaţiilor, construcţia unor obiective cu destinaţie specială, instalaţiilor hidrotehnice şi altor amenajări ale serviciului apelor, extragerea zăcămintelor subterane, dezvoltarea localităţilor, construcţia instituţiilor de cultură, de învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii, complexelor sportive şi de agrement, crearea monumentelor naturii şi istoriei. (4) Modul de înstrăinare forţată a terenurilor se stabileşte conform legislaţiei. Articolul 16. Drepturile persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale căror terenuri au fost înstrăinate forţat în scopul satisfacerii necesităţilor funciare ale statului (1) Statul propune proprietarului terenului un alt teren în schimbul celui înstrăinat forţat. (2) În cazul cînd calitatea terenului propus în schimb este în defavoarea proprietarului de terenuri, acestuia i se compensează pierderile cauzate de schimb. (3) Dacă proprietarul terenului refuză să ia teren în schimb ori statul nu dispune de teren pentru schimb, pierderile i se compensează în bani. (4) Litigiile funciare, apărute în procesul înstrăinării forţate a terenurilor, se soluţionează conform legislaţiei. Articolul 17. Compensarea pierderilor cauzate de înstrăinarea forţată a terenurilor (1) Compensarea pierderilor cauzate de înstrăinarea forţată a terenurilor are loc conform preţului de piaţă al acestora, dar nu mai puţin decît preţul normativ calculat conform tarifelor prevăzute la poziţia a II-a din anexă. (2) În cazul în care autoritatea administraţiei publice şi proprietarul terenului nu ajung la o înţelegere în privinţa preţului de piaţă al terenului supus înstrăinării forţate, preţul va fi stabilit de instanţa judecătorească în baza raportului de expertiză prezentat de experţii independenţi. [Capitolul VI exclus prin LP237-XIV din 23.12.98]Capitolul VIIDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 23 (1) Prezenta lege intră în vigoare după o lună de la data publicării. (2) Pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale unde nu funcţionează organul cadastral teritorial, contractul de vînzare-cumpărare va fi prezentat, în termen de 3 luni de la data autentificării notarialesau de la data încheierii contractului de vînzare-cumpărare în cazul în care autentificarea notarială nu este obligatorie la primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este situat terenul, pentru operarea modificărilor în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri. [Art.23 al.(2) modificat prin LP115 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.419] (3) Informaţia cadastrală necesară pentru încheierea contractului de vînzare-cumpărare, calcularea preţului normativ al pămîntului pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale unde nu funcţionează organul cadastral teritorial este prezentată de primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este situat terenul. (4) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei legi.

Articolul 24 Guvernul, în termen de 3 luni: va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege; va asigura revizuirea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor normative care contravin prezentei legi; va asigura elaborarea actelor normative care ar reglementa aplicarea prezentei legi. Articolul 25 Legea nr.302-XIII din 2 decembrie 1994 privind preţul normativ al pămîntului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.6, art.57) se abrogă.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN

Chişinău, 25 iulie 1997. Nr. 1308-XIII.

Anexăla Legea privind preţul normativ şi modulde vînzare-cumpărare a pămîntuluiT A R I F Epentru calcularea preţului normativ al pămîntului(pentru o unitate grad-hectar) în lei I. Vînzarea-cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă, loturilor de pămînt de pe lîngă casă şi loturilor pomicole 621,05 II. Înstrăinarea forţată a terenurilor agricole, loturilor de pămînt de pe lîngă casă şi loturilor pomicole 1242,08 III. Excluderea terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol 19873,34 IV. Vînzarea-cumpărarea terenurilor din intravilanul localităţilor (cu excepţia loturilor de pămînt de pe lîngă casă) 19873,34 [Anexa modificată prin LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10] [Anexa modificată prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]

Notă: 1. Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă se va calcula în funcţie de fertilitatea medie a solului stabilită pentru oraşul, satul (comuna) respectiv(ă) sau, la cererea proprietarului, în funcţie de fertilitatea solului stabilită pentru terenul respectiv. 2. Preţul normativ al pămîntului pentru terenurile ocupate de obiective industriale, de transport, de alte construcţii, precum şi pentru terenurile cu altă destinaţie decît cea agricolă, se calculează în funcţie de fertilitatea medie a solului stabilită pentru republică. 3. În cazul vînzării terenurilor utilizate în procesul tehnologic aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, aferente obiectivelor private, precum şi a terenurilor utilizate în procesul tehnologic aferente construcţiilor nefinalizate, la preţul normativ calculat conform tarifelor specificate la poziţia a IV-a din anexă, se aplică următorii coeficienţi: 0,9 – pentru municipiul Chişinău; 0,7 – pentru oraşele care intră în componenţa municipiului Chişinău; 0,5 – pentru satele (comunele) care intră în componenţa municipiului Chişinău; 0,5 – pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol şi 0,4 – pentru localităţile care intră în componenţa acestora; 0,2 – pentru oraşele Cahul, Căuşeni, Comrat, Edineţ, Hînceşti, Orhei, Rîbniţa, Soroca,

Ungheni, Anenii Noi, Criuleni, Ialoveni, Străşeni; 0,1 – pentru celelalte oraşe; 0,02 – pentru sate (comune). [Pct.3 în redacţia LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.3 modificat prin LP81-XVI din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] 4. Preţul normativ al terenurilor cu destinaţie agricolă, loturilor de pămînt de pe lîngă casă şi al terenurilor întovărăşirilor pomicole se calculează prin aplicarea coeficientului 0,3 la tarifele specificate la poziţia I din anexă. Prezenta normă nu se aplică la calcularea cuantumului plăţii de arendă a terenurilor agricole. [Pct.4 modificat prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.4 modificat prin LP190-XV din 10.06.04, MO108-111/09.07.04 art.576] [Pct.5 exclus prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.5 modificat prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] [Pct.5 modificat prin LP1254 din 19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121] [Pct.6 exclus prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.6 modificat prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] [Pct.6 modificat prin LP1254 din 19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121] 7. Suprafaţa terenurilor utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, obiectivelor private, precum şi a terenurilor utilizate în procesul tehnologic, aferente construcţiilor nefinalizate, se aprobă pentru terenurile proprietate publică a statului – de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, iar pentru terenurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale – de consiliile locale conform unui regulament aprobat de Guvern. [Pct.7 modificat prin LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] [Pct.7 modificat prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.7 introdus prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361, pct.7-9 devin 8-10] 8. În cazul cînd unele terenuri din categoria terenurilor cu altă destinaţie decît cea agricolă sînt trecute în categoria terenurilor cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic, preţul normativ al pămîntului se calculează pornind de la tarifele specificate la poziţia I din anexă. [Pct.8 modificat prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.9 exclus prin LP39 din 10.03.11, MO58/12.04.11 art.143] [Pct.9 în redacţia LP1254 din 19.07.02, MO146/31.10.02 art.1121] [Pct.10 exclus prin LP210-XVI din 17.10.08, MO204-205/14.11.08 art.740] [Pct.10 modificat prin LP81 din 13.05.05, MO80/10.06.05 art.361] 11) În cazul excluderii terenurilor din categoria de terenuri cu destinaţie agricolă şi din categoria de terenuri ale fondului silvic, precum şi din circuitul agricol, pentru extragerea zăcămintelor de substanţe minerale utile, la preţul normativ calculat conform tarifelor specificate la poziţia a III-a din anexă, se aplică coeficientul 0,2 cu condiţia recultivării şi returnării terenurilor menţionate în circuitul agricol sau în fondul silvic după extragerea zăcămintelor, în conformitate cu proiectul de recultivare. În cazul în care recultivarea nu asigură returnarea terenurilor în circuitul agricol sau în fondul silvic la nivelul calităţii solului prevăzut în proiectul de recultivare, pierderile cauzate de scăderea calităţii solului urmează a fi recuperate în funcţie de tarifele stabilite pentru fiecare unitate grad/hectar la poziţia menţionată. [Pct.11 introdus prin LP266-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.643]

LPM1543/1998ID intern unic: 311616 Версия на русском

Fişa actului juridic

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 1543 din 25.02.1998

cadastrului bunurilor imobile

Publicat : 21.05.1998 în Monitorul Oficial Nr. 44-46 art Nr : 318 Data intrarii in vigoare : 21.05.1998

MODIFICAT LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365 LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13 LP279 din 07.12.12, MO1-5/04.01.13 art.12 LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195 LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498 LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73 LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574 LP164-XVI din 09.07.08, MO138-139/29.07.08 art.561 LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349 LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273 LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242 LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87 LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694 LP333-XV din 24.07.03, MO200/19.09.03 art.773 LP910-XV din 14.03.02, MO56/24.04.02 art395 LP757-XV din 27.12.01, MO17/31.01.02 art. 58 LP543-XV din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095 LP1037-XIV din 09.06.00, MO94/03.08.00

NOTĂ:

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=B524A421:30002986

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=7AA34BC9:5DB0790A

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=77187011:EE1C9B29

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=EA4371FA:DE45D94C

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=0B9E8C50:F50FCD80

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=C1A5D29E:ECD7934B

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=62701DC9:4FFF929A

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=5004B008:CF3E364D

http://lex.justice.md/md/311616/document_rom.php?id=C01646FA:1B6FA999

Noţiunea "înscris" din cuprinsul legii se înlocuieşte, după caz, cu noţiunea " înscriere" prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242 În cuprinsul legii, sintagma "Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru" se substituie prin sintagma "Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru" prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87 În cuprinsul legii, sintagma "Agenţia Naţională Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie" se substituie prin sintagma "Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru", prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694 Pe tot cuprinsul legii, sintagma "organ cadastral teritorial" se înlocuieşte cu sintagma "oficiu cadastral teritorial" prin LP1037-XIV din 09.06.00, MO94/03.08.00

Parlamentul adoptă prezenta lege.Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii (1) Prezenta lege stabileşte modul de creare şi de ţinere a cadastrului bunurilor imobile, prin care se asigură recunoaşterea publică a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea de către stat a acestor drepturi, susţinerea sistemului de impozitare şi a pieţei imobiliare. (2) Prezenta lege reglementează raporturile juridice privind bunurile imobile situate în limitele ţării, indiferent de tipul de proprietate şi de destinaţia lor, definite de legislaţie ca susceptibile a face obiectul înregistrării. Articolul 2. Noţiuni principale În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale: cadastru - sistem informaţional de stat ce conţine înscrieri despre terenuri, despre obiectele aferente lor şi despre drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile şi cadastre specializate; cadastru al bunurilor imobile - cadastru general, care reprezintă un sistem unic multifuncţional de înregistrare de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora; cadastru specializat - cadastru care include date sistematizate despre bunurile imobile în funcţie de particularităţile lor naturale şi de alte caracteristici stabilite de legislaţie. Cadastre specializate sînt: cadastrul apelor, cadastrul silvic, cadastrul urbanistic etc.; [Art.2 noţiunea "bun imobil" exclusă prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] teren - parte din teritoriu avînd hotare închise a cărei suprafaţă, al cărei amplasament şi ale cărei caracteristici sînt reflectate în cadastrul bunurilor imobile; construcţie - clădire sau construcţie legată solid de pămînt a cărei strămutare este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei ei. Poate fi obiect independent al înregistrării de stat; [Art.2 noţiunea modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] încăpere izolată - partea interioară a unei construcţii, separată de alte părţi adiacente ale acestei construcţii prin pereţi sau prin despărţituri fără goluri pentru uşi, avînd ieşire separată pe palierul scării, în coridor comun, în curte sau în stradă; [Art.2 noţiunea modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] hotar - linie imaginară sau fizică ce indică punctele extreme ale terenului, delimitîndu-l de alte terenuri. Poate fi marcat în natură cu obiecte materiale; plan cadastral - reprezentare grafică a teritoriului, conţinînd date despre amplasamentul, hotarele şi numerele cadastrale ale terenurilor, precum şi alte date;

plan geometric - document tehnic, întocmit în urma măsurărilor la faţa locului, în care se indică hotarele terenului şi construcţiile capitale amplasate pe acesta; [Art.2 noţiunea modificată prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] număr cadastral - număr individual, irepetabil pe teritoriul ţării, al bunului imobil. Se atribuie conform procedurii stabilite de legislaţie şi se păstrează pe toată perioada de existenţă a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic; număr cadastral convenţional - număr cadastral provizoriu, care este atribuit bunului imobi cînd atribuirea numărului cadastral este imposibilă şi care urmează să fie substituit printr-un număr cadastral; dosar cadastral - colecţie sistematizată de documente ce confirmă drepturile, de scheme, planuri, schiţe şi de alte documente referitoare la fiecare bun imobil; monitoring al bunului imobil - sistem de supraveghere asupra modificărilor ce se produc în componenţa bunului imobil, asupra transmiterii sau grevării drepturilor asupra lui; înregistrare de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunului imobil, denumită în continuare înregistrare a drepturilor - înscrierea în registrul bunurilor imobile a bunului imobil, a dreptului de proprietate şi a altor drepturi patrimoniale asupra acestuia, precum şi a titularului de drepturi; registru al bunurilor imobile - sistem de înscrieri, efectuate conform prezentei legi, privitoare la bunurile imobile şi la drepturile patrimoniale asupra lor; înregistrare de stat primară - efectuarea primei înscrieri în registrul bunurilor imobile privitor la bunul imobil, la drepturile patrimoniale asupra lui şi la titularul de drepturi; înregistrare de stat curentă - efectuarea de modificări în registrul bunurilor imobile; document ce confirmă drepturile - contract, act administrativ sau un alt document legal care constituie temeiul naşterii, modificării sau stingerii drepturilor patrimoniale; grevare - drepturile patrimoniale asupra unui bun imobil ale unor persoane care nu sînt proprietarii lui (ipotecă, arendare, servitute şi altele); [Art.2 noţiunea"servitute" exclusă prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] registrator - persoană cu funcţii de răspundere, care este în drept să examineze documentele ce confirmă drepturile şi să decidă asupra înregistrării bunului imobil şi a drepturilor asupra lui, să efectueze şi să rectifice înscrieri în registrul bunurilor imobile în modul stabilit. [Art.1 noţiunea modificată prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] registrator stagiar – persoană care efectuează stagiul în cadrul oficiului cadastral teritorial în baza unui contract individual de muncă, încheiat în conformitate cu legislaţia muncii. [Art.1 noţiunea introdusă prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 3. Cadastrul bunurilor imobile. Scopul şi structura lui (1) Cadastrul bunurilor imobile, denumit în continuare cadastru, este: a) cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe planuri cadastrale toate bunurile imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra lor; b) instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile; c) un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile; d) un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv a organelor fiscale. (2) Organul cadastral teritorial creează şi ţine cadastrul în raza sa de acţiune stabilită de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru. (3) Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului şi din dosarele cadastrale

pentru fiecare bun imobil. [Art.3 al.(3) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 4. Subiecţii şi obiectele înregistrării (1) Subiecţi ai înregistrării sînt proprietarii de bunuri imobile şi alţi titulari de drepturi patrimoniale: cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi, persoane juridice din ţară şi din străinătate, organizaţii internaţionale, Republica Moldova, unităţile ei administrativ-teritoriale, state străine. (2) Obiecte ale înregistrării sînt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor. [Art.4 al.(2) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) La bunurile imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă: [Art.4 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] a) terenurile; b) clădirile şi construcţiile legate solid de pămînt; [Art.4 al.(3), lit.b) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] c) apartamentele şi alte încăperi izolate. (4) În registrul bunurilor imobile pot fi înregistrate porţiunile de subsol, obiectivele acvatice separate, precum şi plantaţiile prinse de rădăcini (plantaţiile perene) înfiinţate în conformitate cu normele stabilite de legislaţie. [Art.4 al.(4) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (5) În registrul bunurilor imobile, în afară de drepturile reale ce au ca obiect bunuri imobile, pot fi înscrise, în cazurile prevăzute de lege, drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente acestor bunuri. [Art.4 al.(5) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (6) Reţelele tehnico-edilitare din intravilanul localităţii nu cad sub incidenţa prezentei legi. [Art.4 al.(6) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 5. Obligativitatea înregistrării (1) Sînt supuse înregistrării obligatorii bunurile imobile şi drepturile asupra lor indicate la art.4 alin.(2) şi (3). [Art.5 al.(1) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) Înregistrarea bunului imobil şi a drepturilor asupra lui se efectuează exclusiv de către organul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil. Articolul 6. Transparenţa datelor despre înregistrare (1) Înregistrarea are un caracter deschis. Organul care efectuează înregistrarea este obligat să elibereze, în termen de 7 zile lucrătoare sau într-un alt termen stabilit de lege, oricărei persoane fizice care s-a legitimat şi a depus o cerere scrisă şi oricărei persoane juridice care l-a sesizat oficial informaţiile solicitate despre toate drepturile înregistrate asupra oricărui bun imobil. Nu se eliberează extrase referitoare la bunurile imobile ale căror date constituie secret de stat. [Art.6 al.(1) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) Datele despre condiţiile tranzacţiei care constituie temei pentru înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se eliberează numai participanţilor la această tranzacţie, precum şi instanţelor de judecată , organelor procuraturii, organelor de urmărire penală şi organelor cu atribuţii de control. [Art.6 al.(2) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (21) Informaţia despre drepturile înregistrate asupra bunului imobil se furnizează persoanelor fizice şi juridice la solicitare, prin acordarea accesului la banca centrală de date a cadastrului bunurilor imobile prin intermediul reţelelor de calcul şi de telecomunicaţii locale şi globale. [Art.6 al.(21) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (22) La cererea titularului de drepturi, Întreprinderea Specializată în Cadastru şi filialele

acesteia sînt obligate să prezinte în scris informaţia privind persoanele care au primit date despre bunurile imobile asupra cărora acesta deţine anumite drepturi. [Art.6 al.(22) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73; în vigoare 13.09.09] (23) Informaţia sistematizată privind bunurile imobile asupra cărora o persoană deţine drept de proprietate se eliberează doar: a) persoanei în cauză sau reprezentantului acesteia; b) organelor procuraturii, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, executorilor judecătoreşti; c) Curţii de Conturi, pentru asigurarea activităţii acesteia; d) organelor fiscale; e) administratorului procesului de insolvabilitate pentru bunurile persoanei administrate; f) persoanelor cu drept de moştenire a bunurilor persoanei în cauză în cazul decesului acesteia; g) notarului care îndeplineşte procedura succesorală; h) autorităţilor administraţiei publice locale. [Art.6 al.(23) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (24) Informaţia sistematizată despre bunurile imobile asupra cărora o persoană deţine drept de proprietate se prezintă autorităţilor indicate la alin.(23) lit.b)–d) pe suport de hîrtie sau prin asigurarea accesului la banca centrală de date a cadastrului bunurilor imobile. Persoanelor şi autorităţilor indicate la alin.(23) lit.a), e)–h) informaţia respectivă se prezintă pe suport de hîrtie. Termenul de eliberare a informaţiei despre bunurile imobile ce aparţin unei persoane, pe suport de hîrtie, nu poate depăşi 15 zile lucrătoare. [Art.6 al.(24) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Informaţia despre drepturile înregistrate asupra bunurilor imobile se furnizează contra plată, cu excepţia cazurilor indicate în art.8 alin.(3). Articolul 7. Susţinerea publică a cadastrului (1) Autorităţile publice şi titularii de drepturi asupra bunurilor imobile au datoria de a susţine crearea şi ţinerea cadastrului. (2) Autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să acorde ajutor informaţional, tehnic şi de altă natură la crearea şi ţinerea cadastrului. (3) Instanţa de judecată este obligată să prezinte, în termen de 2 zile de la data luării deciziei cu privire la bunul imobil, documentele care servesc drept temei pentru efectuarea înscrierei în registrul bunurilor imobile în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul în care se cere efectuarea înscrierei în interesul statului, cheltuielile sînt achitate din bugetul de stat. [Art.7 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] [Art.7 al.(3) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (4) Titularii de drepturi asupra bunurilor imobile sînt obligaţi: a) să asigure accesul la bunurile imobile pentru efectuarea lucrărilor cadastrale; b) să permită instalarea şi să asigure păstrarea bornelor de hotar şi altor semne geodezice pe terenurile ce le aparţin. Articolul 8. Dreptul la informaţia cadastrului (1) Informaţia cadastrului este obiectul exclusiv al proprietăţii de stat. (2) Dreptul de gestiune economică asupra informaţiei cadastrului revine Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, Întreprinderii Specializate în cadastru, inclusiv filialelor sale (oficiilor cadastrale teritoriale amplasate în centrele raionale, în municipii şi în oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti) şi altor întreprinderi şi organe autorizate să ţină cadastre specializate. [Art.8 al.(2) modificat prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.8 al.(2) modificat prin LP1037 din 09.06.00, MO94/03.08.00] (3) Accesul la banca centrală de date a cadastrului bunurilor imobile pentru autorităţile

administraţiei publice centrale şi organele subordonate lor, pentru autorităţile administraţiei publice locale, instanţele judecătoreşti, executorii judecătoreşti, oficiile de executare ale Departamentului de executare, organele procuraturii, organele fiscale şi cele ce ţin cadastre specializate este gratuit. Cheltuielile activităţii operaţionale pentru furnizarea pe suport de hîrtie a informaţiei din cadastru către autorităţile menţionate, cu excepţia autorităţilor publice locale, se achită de către aceste autorităţi din contul mijloacelor bugetului de stat prevăzute în devizele de cheltuieli ale acestor autorităţi sau din alte surse prevăzute de legislaţie. Cheltuielile legate de furnizarea informaţiei către autorităţile administraţiei publice locale se achită din mijloacele bugetului local. [Art.8 al.(3) modificat prin LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195] [Art.8 al.(3) modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273] [Art.8 al.(3) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242; în vigoare 01.01.07] (4) Nici o autoritate nu va putea cere transmiterea originalului registrului bunurilor imobile. La solicitarea instanţei de judecată, originalele filelor registrului bunurilor imobile vor putea fi prezentate în şedinţa de judecată. Copii ale filelor registrului bunurilor imobile (autentificate de oficiul cadastral teritorial) se eliberează instanţei de judecată, procurorului sau organului de urmărire penală şi executorului judecătoresc, la cererea acestora, fără plată. [Art.8 al.(4) modificat prin LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195] [Art.8 al.(4) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (5) Originalul registrului bunurilor imobile poate fi ridicat, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, doar în cazurile în care conţine nemijlocit urme ale infracţiunii. [Art.8 al.(5) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 9. Legislaţia cu privire la cadastru (1) Modul de creare şi de ţinere a cadastrului este reglementat de Codul civil, de prezenta lege şi de alte acte normative. (2) Modul de creare şi de ţinere a cadastrelor specializate este stabilit în actele normative respective.Capitolul IISISTEMUL ORGANELOR CADASTRALE Articolul 10. Structura sistemului organelor cadastrale Sistemul organelor cadastrale se constituie din: a) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, denumită în continuare Agenţie; b) Întreprinderea specializată în cadastru cu filialele sale (oficiile cadastrale teritoriale amplasate în centrele raionale, în municipii şi în oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti). [Art.10 lit.b) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.10 lit.c) exclusă prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.10 în redacţia LP1037 din 09.06.00, MO94/03.08.00] Articolul 11. Competenţa organelor cadastrale [Art.11 titlul în redacţia LP1037 din 09.06.00, MO94/03.08.00] (1) Agenţia: a) asigură promovarea unei politici unice în domeniul creării şi ţinerii cadastrului, dezvoltării reţelei geodezice pe întreg teritoriul ţării; b) organizează şi controlează activitatea Întreprinderii specializate în cadastru, inclusiv a filialelor acesteia, a altor organizaţii subordonate, aprobă actele de constituire a lor; [Art.11 al.(1), lit.b) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.11 al.(1), lit.d) exclusă prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87; lit.e)- f) devin lit.d)- e)] [Art.11 al.(1), lit.d) exclusă prin LP333 din 24.07.03, MO200/19.09.03; art.773 lit.e)-g) devin d)-f)] c) coordonează la nivel interdepartamental activităţile legate de crearea şi ţinerea

cadastrului; d) prezintă Guvernului propuneri privind perfecţionarea legislaţiei ce reglementează lucrările de organizare a teritoriului, administrarea resurselor funciare şi schimbul de informaţii cadastrale; e) exercită alte atribuţii privind ţinerea cadastrului, inclusiv angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova în domeniu. l1) înaintează cereri în instanţa de judecată pentru radierea sau corectarea înscrierii greşite din registrul bunurilor imobile; [Art.11 al.(1), lit.l1) introdusă prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) Întreprinderea specializată în cadastru: a) proiectează şi dezvoltă sistemul informaţional al cadastrului; b) acumulează, sistematizează şi păstrează informaţia cadastrală; c) organizează furnizarea informaţiei cadastrale, stabileşte structura acesteia şi modul ei de furnizare; d) organizează procesul de ridicare continuă a calificării personalului întreprinderii; e) stabileşte schema mişcării fluxului de informaţii cadastrale şi modul de prelucrare a acestora; f) asigură securitatea păstrării şi transmiterii datelor prin reţea, prezintă propuneri privind perfecţionarea sistemului de păstrare a bazei de date; g) deţine şi administrează banca centrală de date a cadastrului; h) proiectează şi efectuează legătura dintre forma electronică a documentaţiei cadastrale şi cea a altor registre de stat; i) furnizează informaţia cadastrală sistematizată autorităţilor administraţiei publice, altor persoane juridice, precum şi persoanelor fizice; j) ţine, în modul stabilit de Guvern, sistemul informaţional automatizat "Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi al străzilor din localităţile de pe teritoriul Republicii Moldova"; k) elaborează instrucţiuni referitoare la modul de ţinere a documentaţiei cadastrale, la modul de furnizare a informaţiei cadastrale, la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării; l) ţine, în modul stabilit de Guvern, sistemul informaţional automatizat "Registrul obiectelor de infrastructură inginerească"; m) exercită alte activităţi conform legii. [Art.11 al.(2), lit.m) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349] [Art.11 al.(2) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.11 al.(2) introdus prin LP1037 din 09.06.00, MO94/03.08.00; al.(2)-(4) devin al.(3)-(5)] (3) Filialele Întreprinderii specializate în cadastru (oficiile cadastrale teritoriale amplasate în centrele raionale, în municipii şi în oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti): a) efectuează lucrările cadastrale şi monitoringul bunurilor imobile; b) întocmesc şi actualizează planul cadastral şi planul geometric; c) întocmesc dosarul cadastral al fiecărui bun imobil şi alte documente necesare ţinerii cadastrului; d) efectuează înregistrarea de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestora în registrul bunurilor imobile; e) transmit datele registrului bunurilor imobile în banca centrală de date a cadastrului; f) furnizează, în modul stabilit, persoanelor fizice şi juridice, autorităţilor publice informaţia cadastrală privind bunurile imobile şi drepturile asupra lor; g) asigură păstrarea în integritate a documentaţiei cadastrale şi arhivarea ei; h) efectuează expertiza bunului imobil, la cererea instanţei de judecată, a altor organe de drept;

i) exercită alte activităţi conform legii. [Art.11 al.3), lit.i) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349] [Art.11 al.(3) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] (4) Agenţia şi Întreprinderea specializată în cadastru, inclusiv filialele sale, sînt independente de orice proprietar de bun imobil şi se supun numai legii. [Art.11 al.(4) modificat prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] (5) Crearea şi ţinerea cadastrului bunurilor imobile intră în competenţa exclusivă a organului cadastral teritorial, care, la rîndul său, nu este în drept să exercite activităţi ce nu ţin de competenţa sa. Articolul 12. Registratorul (1) Funcţia de registrator se exercită, la nivel central, în cadrul Întreprinderii Specializate în Cadastru şi la nivel teritorial – în cadrul oficiilor cadastrale teritoriale. (2) În funcţia de registrator în cadrul Întreprinderii Specializate în Cadastru se angajează prin concurs persoane care activează de cel puţin 5 ani în funcţia de registrator la oficiul cadastral teritorial, persoane care activează de cel puţin 1 an în funcţia de jurist la Întreprinderea Specializată în Cadastru, precum şi persoane care deţin funcţii de conducere la Întreprinderea Specializată în Cadastru şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(3) lit.a)–d) şi f). (3) În funcţia de registrator în cadrul oficiului cadastral teritorial este angajată prin concurs, cu încheierea unui contract individual de muncă conform legislaţiei muncii, persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este cetăţean al Republicii Moldova; b) este licenţiată în drept sau are studii superioare la specialitatea cadastru şi organizarea teritoriului; c) nu are antecedente penale nestinse; d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei; e) a îndeplinit timp de 1 an funcţia de registrator stagiar sau a exercitat timp de 3 ani o funcţie de specialitate juridică; f) a susţinut examenul de calificare. (4) Regulamentul privind modul de desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de registrator se aprobă de Guvern. (5) Registratorul este supus atestării cel puţin o dată la 3 ani. În urma atestării, registratorului i se conferă gradul unu, doi sau trei de calificare (gradele de calificare fiind indicate în ordine diminuantă) în funcţie de vechimea în muncă şi de nivelul cunoştinţelor profesionale. Regulamentul privind atestarea registratorilor se aprobă de Agenţie. (6) Atestarea se efectuează de către o comisie constituită din reprezentanţi ai Agenţiei şi ai Ministerului Justiţiei. (7) Registratorul din cadrul Întreprinderii Specializate în Cadastru are următoarele atribuţii: a) examinează cazurile de respingere a cererii de înregistrare; b) examinează deciziile de refuz al efectuării înscrierilor în registrul bunurilor imobile şi efectuează înscrierea în cazul în care consideră neîntemeiată decizia de refuz a registratorului de la oficiul cadastral teritorial; c) în cazul depistării unor înscrieri greşite în registrul bunurilor imobile, pentru a căror corectare este necesară o hotărîre judecătorească irevocabilă, solicită Întreprinderii Specializate în Cadastru înaintarea cererii în instanţa de judecată pentru radierea sau corectarea acestora; d) corectează, în modul stabilit la art.38, greşelile din registrul bunurilor imobile. (8) Registratorul din cadrul oficiului cadastral teritorial are următoarele atribuţii: a) solicită documentele necesare includerii în cadastru a datelor despre bunul imobil şi drepturile asupra lui; b) decide, în modul stabilit, asupra efectuării sau modificării înscrierii în registrul bunurilor

imobile ori refuză efectuarea sau modificarea înscrierii respective; c) eliberează extrase din registrul bunurilor imobile; d) în cazul depistării unor înscrieri greşite în registrul bunurilor imobile, pentru a căror corectare este necesară o hotărîre judecătorească irevocabilă, solicită Întreprinderii Specializate în Cadastru înaintarea cererii în instanţa de judecată pentru radierea sau corectarea acestora; e) corectează, în modul stabilit la art.38, greşelile din registrul bunurilor imobile; f) exercită alte atribuţii conform legislaţiei în vigoare. (9) Regulamentul registratorului se aprobă de Guvern. [Art.12 în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.12 modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] [Art.12 modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 121. Registratorul stagiar (1) Registrator stagiar poate fi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.12 alin.(3) lit.a)–d). (2) Registratorul stagiar efectuează stagiul timp de1 an în cadrul oficiului cadastral teritorial sub îndrumarea registratorului care îi asigură efectuarea stagiului profesional. După expirarea stagiului, persoana respectivă poate participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de registrator. (3) Condiţiile de efectuare a stagiului se stabilesc de Guvern. (4) Printre atribuţiile registratorului stagiar se numără pregătirea documentelor pentru înregistrare, efectuarea lucrărilor de secretariat, precum şi alte atribuţii stabilite prin regulament. [Art.121 introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 13. Sursele de finanţare a sistemului organelor cadastrale (1) Finanţarea aparatului Agenţiei se efectuează de la bugetul de stat. (2) Întreprinderea specializată în cadastru cu filialele sale activează pe principiul autofinanţării din veniturile pe care le obţin din prestări de servicii. [Art.13 al.(2) modificat prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.13 al.(2) în redacţia LP1037 din 09.06.00, MO94/03.08.00] (3) Tarifele la serviciile prestate de Întreprinderea specializată în cadastru şi filialele sale, servicii ce ţin de înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, precum şi la alte servicii ce ţin de competenţa exclusivă a Întreprinderii specializate în cadastru şi a filialelor sale, se aprobă de Guvern în baza metodologiei aprobate de Parlament. [Art.13 al.(3) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.13 al.(3) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (4) Cheltuielile de ţinere a sistemelor informaţionale automatizate "Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi al străzilor din localităţile de pe teritoriul Republicii Moldova" şi "Harta digitală de bază" sînt suportate de la bugetul de stat şi prevăzute în devizul de cheltuieli al Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru pe anul respectiv. [Art.13 al.(4) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694]Capitolul IIILUCRĂRILE CADASTRALE Articolul 14. Componenţa lucrărilor cadastrale (1) Lucrările cadastrale se compun din: a) stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a hotarelor intravilanului localităţilor şi delimitarea lor prin borne; [Art.14 al.(1), lit.a) modificată prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] b) stabilirea şi marcarea prin borne a hotarelor terenurilor; [Art.14 al.(1), lit.b) în redacția LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] c) identificarea bunurilor imobile în baza documentelor ce confirmă drepturile;

d) măsurătorile pe teren pentru întocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale şi a planurilor geometrice (ale terenurilor, construcţiilor şi ale încăperilor izolate); [Art.14 al.(1), lit.d) modificată prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] e) formarea bunurilor imobile. (2) Componenţa lucrărilor cadastrale, necesare colectării de date pentru cadastru, o determină organele cadastrale teritoriale în modul stabilit de Agenţie. (3) La transmiterea sau grevarea drepturilor asupra bunurilor imobile, lucrările cadastrale se efectuează în baza cererii titularului de drepturi. Articolul 15. Executanţii lucrărilor cadastrale (1) Lucrările cadastrale sînt executate de oficiile cadastrale teritoriale, de întreprinderile de stat şi cele private. În cadrul oficiilor cadastrale teritoriale, lucrările cadastrale sînt executate de ingineri cadastrali care poartă răspundere pentru corectitudinea şi legalitatea lucrărilor executate. [Art.15 al.(1) în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.15 al.(1) modificat prin LP333 din 24.07.03, MO200/19.09.03 art.773] (11) Recepţia lucrărilor cadastrale executate de întreprinderile de stat sau private se realizează de către Întreprinderea Specializată în Cadastru şi de către filialele sale. Responsabilitatea pentru identificarea corectă în teren a bunului imobil o poartă întreprinderea care a executat lucrările cadastrale. [Art.15 al.(11) modificat prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] [Art.15 al.(11) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) La bunurile imobile aparţinînd Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne şi organelor din subordinea lui, precum şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, lucrările cadastrale sînt executate de numitele ministere în limitele fondurilor alocate. Informaţia despre hotarele acestor obiecte se prezintă gratuit organelor cadastrale teritoriale respective. [Art.15 al.(2) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13] [Art.15 al.(2) modificat prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.15 al.(2) modificat prin LP543 din 12.10.01, MO141/22.11.01 art.1095] Articolul 151. Stabilirea pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale (1) Lucrările de stabilire pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a hotarelor intravilanului localităţilor sînt organizate de Agenţie şi se efectuează în prezenţa reprezentanţilor unităţilor administrativ - teritoriale interesate. (2) La stabilirea pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a hotarelor intravilanului localităţilor se întocmeşte, conform modului şi procedurii stabilite de Agenţie, actul de stabilire a hotarelor. (3) Cheltuielile de stabilire pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale şi a hotarelor intravilanului localităţilor sînt suportate de la bugetul de stat. (4) Litigiile apărute în legătură cu stabilirea pe teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale se soluţionează în conformitate cu actele normative în domeniu. [Art.151 introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 152. Stabilirea şi marcarea prin borne a hotarelor terenurilor (1) La atribuirea terenurilor în proprietate sau în folosinţă, cu excepţia terenurilor proprietate publică a statului, reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi stabileşte la faţa locului hotarele terenului, cu întocmirea actului de stabilire a hotarelor de un model aprobat de Agenţie. La transmiterea în proprietate a terenurilor în cadrul înregistrării primare masive, stabilirea hotarelor la faţa locului nu este obligatorie. (2) La cererea titularului de drepturi asupra terenului, punctele de cotitură ale hotarelor pot fi marcate prin borne în modul stabilit de Agenţie. Cheltuielile pentru stabilirea hotarelor şi

marcarea acestora pe teren sînt suportate de titularul de drepturi. (3) După stabilirea hotarelor la faţa locului şi întocmirea actului de stabilire a hotarelor de către autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întîi, executanţii lucrărilor cadastrale efectuează măsurări pe teren pentru întocmirea planului geometric. Documentaţia cadastrală prezentată spre recepţie trebuie să permită identificarea corectă a punctelor de cotitură ale terenului pe teritoriul ţării, verificarea corespunderii hotarelor terenului cu hotarele terenurilor adiacente. Hotarele terenului se reprezintă pe planul cadastral şi pe cel geometric. (4) Actul de stabilire a hotarelor poate fi atacat în instanţa de contencios administrativ. [Art.15 al.(4) introdus prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] Articolul 16. Lucrările de identificare (1) Identificarea bunului imobil se efectuează prin confruntarea datelor din cadastru cu datele constatate pe teren. (2) Identificarea bunului imobil se legalizează printr-un act de constatare pe teren, care va conţine informaţii referitoare la gradul de corespundere a datelor despre componenţa, suprafaţa şi despre alte caracteristici ale bunului imobil cu datele din cadastru. (3) În cazul constatării de modificări în componenţa bunului imobil, precum şi al divizării terenului sau comasării de terenuri, în afara lucrărilor de identificare se vor efectua şi alte lucrări cadastrale necesare. Articolul 17. Formarea bunurilor imobile Modalitatea şi procedura formării bunurilor imobile se stabilesc prin lege. [Art.17 în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 18. Planul cadastral şi planul geometric (1) Pe planul cadastral se indică în mod obligatoriu hotarele, numerele cadastrale şi alte caracteristici ale terenului şi pot fi reprezentate construcţiile capitale amplasate pe el. (2) Planul geometric se întocmeşte la cererea titularului de drepturi, în baza măsurărilor pe teren, cu indicarea obligatorie a punctelor de cotitură ale hotarelor, racordate la punctele de reper sau la obiectele capitale din apropiere, a numărului cadastral al terenului şi amplasamentului tuturor construcţiilor de pe teren. Planul poate conţine şi alte date. [Art.18 al.(2) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (3) Conţinutul planului cadastral şi al planului geometric, modul de elaborare şi actualizare a acestora, precum şi modul de executare a lucrărilor cadastrale la nivel de construcţii şi încăperi izolate se stabilesc de Agenţie. [Art.18 al.(3) în redacția LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] [Art.18 al.(3) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (4) Planul cadastral şi/sau geometric pot fi modificate numai în cazul: a) acordului scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese sînt atinse, în condiţiile ca această modificare să fie conformă normelor tehnice caracteristice pentru bunurile imobile respective, să fie necesară pentru o mai bună administrare a acestor bunuri şi să nu contribuie la tăinuirea tranzacţiilor cu suprafeţele de teren; b) emiterii unei hotărîri a instanţei de judecată privind modificarea lor; c) necesităţii corectării erorilor care nu influenţează hotarele terenului sau nu ating alte interese ale titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile; d) deciziei proprietarului privind formarea bunului imobil; [Art.18 al.(4) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] e) actului de stabilire a hotarelor prevăzut la art. 19 alin. (6). [Art.18 al.(4), lit.e) introdusă prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] (5) La modificarea planului cadastral şi/sau geometric în cazul prevăzut la alin.(4) lit.a), specialistul de lucrări cadastrale, va întocmi actul de constatare pe teren, de un model aprobat de Agenţie, în care vor fi descrise modificările efectuate în plan, inclusiv modificările de suprafaţă, cauzele necesităţii de modificare şi se va notifica îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru acest caz. Actul de constatare pe teren, planul cadastral sau

geometric nou şi acordul scris al titularilor de drepturi ale căror interese sînt atinse se anexează la documentul ce confirmă drepturile asupra bunului imobil, constituind parte componentă a acestuia. În cazul în care specialistul de lucrări cadastrale constată că nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(4) lit.a), oficiul cadastral teritorial refuză să modifice planul. Refuzul de a modifica planul poate fi atacat în instanţa judecătorească. [Art.18 al.(5) modificat prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] [Art.18 al.(5) introdus prin L97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (6) Modificarea planului cadastral şi/sau geometric în condiţiile prevăzute la alin. (5) constituie temei pentru rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor imobile. [Art.18 al.(6) introdus prin L97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694; al.(5) devine al.(7)] (7) În cazul modificării planului cadastral sau planului geometric, fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sînt atinse i se expediază un preaviz privind modificările efectuate. (8) Pentru a garanta protecţia drepturilor beneficiarilor serviciilor de elaborare şi actualizare a planurilor cadastrale sau geometrice prestate de oficiile cadastrale teritoriale, Întreprinderea Specializată în Cadastru încheie un contract de asigurare de răspundere civilă. [Art.18 al.(8) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 19. Hotarele fixe şi hotarele generale ale terenului (1) Hotarul fix se stabileşte prin marcarea hotarului terenului la faţa locului prin puncte de hotar, cu racordarea acestora la punctele de reper sau la obiectele capitale din apropiere. [Art.19 al.(1) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (2) Hotarul fix se stabileşte în baza actului de constatare pe teren, coordonat împreună cu proprietarii terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se întocmeşte în mod obligatoriu planul geometric al terenului. (3) Hotarul fix se stabileşte la cererea şi din contul propietarului de teren. (4) Strămutarea bornelor de hotar de către persoane neautorizate este interzisă. (5) Hotarul general este hotarul stabilit în planul cadastral sau geometric, fără coordonarea acestuia cu proprietarii de terenuri adiacente. La întocmirea planului cadastral sau geometric în hotar general, suprafaţa terenului se consideră aproximativă şi poate fi precizată la stabilirea hotarului fix. [Art.19 al.(5) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.19 al.(5) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (6) Daca hotarul general al terenului reprezentat în planul cadastral sau în cel geometric nu corespunde cu posesiunea de fapt a terenurilor şi lipseşte actul de stabilire a hotarelor, autoritatea administraţiei publice locale, la cererea proprietarului şi din contul acestuia, stabileşte hotarele terenului la faţa locului. [Art.19 al.(6) introdus prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] (7) Dacă în conformitate cu documentele existente nu poate fi determinat hotarul stabilit la momentul atribuirii terenului, atunci hotarul general se stabileşte după posesiunea de fapt a terenurilor vecinilor, cu condiţia că devierea în suprafaţa terenului nu depăşeşte 10% din mărimea suprafeţei din documentele ce confirmă dreptul. Devierile în suprafaţa terenului reieşindu-se din mărimea suprafeţei terenurilor se stabilesc de Agenţie. [Art.19 al.(7) introdus prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] Articolul 20. Dosarul cadastral (1) Se întocmeşte dosar cadastral pentru fiecare bun imobil la înregistrarea lui primară, inclusiv la divizarea lui în două sau mai multe bunuri imobile ori la comasarea a două sau mai multe bunuri imobile. La întocmirea dosarului cadastral, fiecărui bun imobil i se atribuie un număr cadastral (număr cadastral convenţional). (2) Numărul cadastral (numărul cadastral convenţional) al terenului este şi numărul dosarului cadastral. (3) Dosarul cadastral trebuie să conţină copiile de pe documentele necesare înregistrării sau

aceste documente în original. Dosarul cadastral poate conţine şi alte documente. [Art.20 al.(3) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (4) În cazul în care documentul ce confirmă drepturile serveşte drept temei pentru înregistrarea drepturilor asupra a două sau mai multor bunuri imobile, acest document este inserat în dosarul cadastral al unuia dintre aceste bunuri. Dosarul cadastral al fiecărui alt bun imobil trebuie să conţină înscrieri care să indice faptul că documentul ce confirmă drepturile şi care serveşte drept temei pentru înregistrarea drepturilor este ţinut în alt dosar cadastral, indicînd numărul acestui dosar. [Art.20 al.(4) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (5) Dosarul cadastral se păstrează permanent. Sechestrarea dosarului cadastral de la organul cadastral teritorial sau a unor documente din acesta nu se admite, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Articolul 21. Monitoringul bunului imobil (1) Monitoringul bunului imobil se efectuează pentru constatarea modificărilor din valoarea lui, a descoperirii de informaţii despre titularul de drepturi şi în alte scopuri. (2) Coordonarea activităţilor ce ţin de efectuarea monitoringului este atribuţia Agenţiei. (3) Modul şi periodicitatea efectuării monitoringului, precum şi organele responsabile de acesta sînt stabilite de legislaţia în vigoare.Capitolul IVREGISTRUL BUNURILOR IMOBILE ŞI PROCEDURAÎNREGISTRĂRII DREPTURILOR ASUPRA BUNURILOR IMOBILE Articolul 22. Registrul bunurilor imobile (1) Registrul bunurilor imobile este documentul de bază al cadastrului. Dacă datele din registrul bunurilor imobile nu coincid cu datele din alte documente cadastrale sau cu datele constatate pe teren, se consideră veridice datele din registrul bunurilor imobile, cu excepţia cazurilor de eroare tehnică evidentă. (2) Registrul bunurilor imobile conţine înscrieri privind fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacţiile cu bunuri imobile şi alte temeiuri ale naşterii, modificării, grevării şi stingerii drepturilor. (3) Registrul bunurilor imobile se păstrează permanent. În el se indică toate datele referitoare la drepturile asupra bunurilor imobile în vigoare şi cele stinse. (4) Distrugerea documentelor expirate ce confirmă drepturile asupra bunurilor imobile, precum şi scoaterea vreunui document din dosarul cadastral sînt interzise. (5) Registrul bunurilor imobile se ţine în mod manual pe fişiere de hîrtie şi computerizat pe fişiere electronice. Dacă datele din registrul ţinut şi manual, şi computerizat nu corespund, datele din registrul ţinut manual se consideră autentice. [Art.22 al.(5) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (6) Fişierele de hîrtie ale registrului bunurilor imobile pot fi inserate în dosarul cadastral al bunului imobil sau ţinute separat, în modul stabilit de Agenţie. [Art.22 al.(6) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 23. Capitolele registrului bunurilor imobile (1) Registrul bunurilor imobile se constituie din 3 capitole: a) capitolul A, care conţine înscrieri privind terenul; [Art.23 al.(1), lit.a) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] b) capitolul B, care conţine înscrieri privind construcţiile sau alte bunuri imobile amplasate pe teren; [Art.23 al.(1), lit.b) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] c) capitolul C, care conţine înscrieri privind încăperile izolate. Capitolul C se deschide în cazul în care dreptul de proprietate asupra construcţiei şi asupra încăperilor ei izolate îl deţin

diferite persoane. [Art.23 al.(1), lit.c) modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) Capitolele A şi B din registrul bunurilor imobile se ţin împreună. Capitolul C se ţine pentru fiecare bun imobil ce constituie obiect al înregistrării în acest capitol. [Art.23 al.(2) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) Fiecare din capitolele indicate la alin. (1) va fi constituit din trei subcapitole: a) subcapitolul I - bunul imobil; b) subcapitolul II - dreptul de proprietate asupra bunului imobil; c) subcapitolul III - grevarea drepturilor patrimoniale. (4) Registrul bunurilor imobile conţine un capitol-supliment privind estimarea bunului imobil în scopul impozitării, care se inserează în dosarul cadastral. înscrierile în capitolul-supliment se efectuează şi se radiază conform actelor normative speciale. Capitolul-supliment va conţine date privind: a) factorii fizici care influenţează valoarea bunului imobil; b) valoarea estimată a bunului imobil; c) data ultimei estimări; d) sursa de obţinere a informaţiei privind valoarea bunului imobil; e) data introducerii înscrierei. [Art.23 al.(4) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 24. Conţinutul subcapitolelor registrului bunurilor imobile (1) În subcapitolul I al fiecărui capitol din registrul bunurilor imobile se indică: a) numărul cadastral (numărul cadastral convenţional) al terenului, al construcţiei sau al încăperilor izolate, care fac obiectul înregistrării la capitolul respectiv; [Art.24 al.(1), lit.a) modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] b) modul de folosinţă al bunului imobil; c) locul amplasării sau adresa bunului imobil; d) date privind tipul hotarelor; e) suprafaţa totală a bunului imobil; f) servitutea constituită pentru uzul sau utilitatea bunului imobil; [Art.24 al.(1), lit.f) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] f1) domeniul – în cazul terenurilor proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale; [Art.24 al.(1), lit.f1) introdusă prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] g) orice modificări, însemnări, corectări ce se referă la bunul imobil. [Art.24 al.(1), lit.g) introdusă prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) În subcapitolul II al fiecărui capitol din registrul bunurilor imobile se fac înscrieri referitoare la dreptul de proprietate, şi anume: a) numele şi prenumele proprietarului, data naşterii, numărul de identificare de stat (IDNP) şi alte date din actul de identitate - în cazul persoanei fizice (se indică toţi coproprietarii bunului imobil); denumirea, numărul şi data eliberării certificatului înregistrării de stat, numărul de identificare de stat (IDNO) - în cazul persoanei juridice; b) domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice; c) cota de proprietate în bunul imobil - în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi; d) documentele ce confirmă drepturile, în a căror bază a fost înscrise dreptul de proprietate; e) felul înscrierii; f) orice modificări, însemnări, corectări ce se referă la înscrierile din acest subcapitol. [Art.24 al.(2) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) În subcapitolul III al fiecărui capitol din registrul bunurilor imobile se fac înscrieri referitoare la alte drepturi reale şi la alte grevări. Subcapitolul este alcătuit din două părţi:

a) partea 1 conţine înscrieri referitoare la alte drepturi reale (dreptul de uzufruct, uzul, abitaţia, superficia, servituţile în sarcina fondului aservit, ipoteca, dreptul de folosinţă, concesiunea, gestiunea economică); b) partea 2 conţine înscrieri referitoare la drepturile de creanţă, la faptele sau raporturile juridice aferente bunurilor imobile, a căror notare este prevăzută de legislaţie. [Art.24 al.(3) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (4) În subcapitolul III se mai indică: a) termenul pentru care s-a constituit dreptul, dacă un aşa termen a fost stabilit; [Art.24 al.(4), lit.b) exclusă prin LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574] c) date despre titularul al cărui drept este înregistrat în acest subcapitol; d) denumirea, numărul şi data eliberării documentelor ce confirmă drepturile, în a căror bază a fost efectuată înscrierea; e) orice modificări, însemnări, corectări cu privire la înscrierile din acest subcapitol. [Art.24 al.(4) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242; al.(4) devine al.(5)] (5) În fiecare subcapitol al registrului trebuie să se indice numărul cadastral al terenului. Articolul 25. Înregistrarea drepturilor Înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se efectuează după executarea lucrărilor cadastrale şi după întocmirea planului cadastral al teritoriului şi a dosarului cadastral al bunului imobil. Articolul 26. Procedura înregistrării drepturilor (1) Înregistrarea drepturilor se efectuează la cererea titularilor de drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege. (2) În cazul în care documentul ce confirmă drepturile este un act al autorităţii publice sau un contract autentificat notarial, cererea de înregistrare se depune de către una dintre părţi. În cazul în care documentul ce confirmă drepturile este un contract în formă scrisă şi legislaţia nu prevede autentificarea notarială obligatorie, cererea de înregistrare se depune de către părţile contractului. [Art.26 al.(2) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242; al.(2)-(6) devin (3)-(7)] (3) În cazul în care cererea de înregistrare a drepturilor este depusă de reprezentantul titularului de drepturi, reprezentantul prezintă procura, contractul sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile. (31) Cererea de înregistrare, însoţită de documentele necesare, poate fi depusă de executantul lucrărilor cadastrale (dacă lucrările executate atrag modificarea documentaţiei cadastrale) sau de întreprinderea ce prestează servicii imobiliare în cazul în care sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) capitalul social al întreprinderii este de cel puţin 1 milion de lei; b) întreprinderea activează în domeniu de cel puţin 5 ani; c) contractul încheiat între întreprindere şi titularul de drepturi conţine clauza de reprezentare; d) întreprinderea constituie o garanţie de 100% din valoarea bunului imobil standard în favoarea Întreprinderii Specializate în Cadastru, estimată în scopul impozitării, dar nu mai mult de 200 mii lei, în vederea acoperirii eventualului prejudiciu cauzat acesteia. Întreprinderea care depune documentele în numele titularului de drepturi răspunde de veridicitatea şi legalitatea acestora. [Art.26 al.(31) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (4) În cazul înregistrării drepturilor asupra unui bun imobil care aparţine Republicii Moldova sau unei unităţi administrativ-teritoriale a ei, în numele lor acţionează autorităţile publice autorizate. (5) În cazurile stipulate de prezenta lege, documentele necesare efectuării înscrierei în

registrul bunurilor imobile le prezintă autorităţile administraţiei publice, instanţele de judecată sau executorii judecătoreşti. [Art.26 al.(5) modificat prin LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195] (6) Înregistrarea drepturilor include: a) primirea cererii de înregistrare a drepturilor asupra bunului imobil şi înregistrarea ei în condica de cereri; b) notarea în registrul bunurilor imobile a faptului primirii cererii de înregistrare; [Art.26 al.(6), lit.b) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] c) examinarea cererii primite; d) emiterea deciziei asupra înregistrării dreptului sau nesati sfacerii cererii de înregistrare a drepturilor; e) efectuarea modificărilor de rigoare în dosarul cadastral în cazul modificării componenţei bunului imobil sau a destinaţiei lui ori întocmirea de dosar cadastral în cazul constituirii unui bun imobil; f) efectuarea înscrierei în registrul bunurilor imobile; g) aplicarea parafei de înregistrare a drepturilor pe toate exemplarele de documente ce confirmă drepturile în a căror bază s-a efectuat înregistrarea; h) îndosarierea documentelor ce confirmă drepturile. (7) Transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil se face împreună cu sarcinile care îl grevează, cu excepţia cazurilor în care, la momentul transmiterii, aceste sarcini sînt suspendate simultan sau, pînă la acea dată, ele au fost îndeplinite ori şi-au pierdut într-un alt mod puterea juridică. Articolul 27. Înscrierile în registrul bunurilor imobile (1) Înscrierile în registrul bunurilor imobile sînt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie, notarea. (2) Intabularea este înscrierea drepturilor de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. (3) Înscrierea provizorie este înscrierea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale sub condiţia justificării lor ulterioare. (4) Notarea se referă la înscrierea drepturilor de creanţă, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în registrul bunurilor imobile. (5) Înscrierea provizorie se transformă în intabulare numai după justificare, dacă la oficiul cadastral teritorial se prezintă documentele ce confirmă eliminarea cauzei care a determinat înscrierea provizorie. (6) Toate înscrierile cu privire la bunurile imobile se identifică în registrul bunurilor imobile prin numărul cadastral al bunurilor imobile. (7) Fiecărei înscrieri în registrul bunurilor imobile i se conferă un număr. [Art.27 în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 28. Temeiul înregistrării dreptului (1) Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil se face în temeiul următoarelor documente: a) actele administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţie, în vigoare la data adoptării lor; b) contractele asupra bunului imobil, încheiate conform legislaţiei în vigoare la data adoptării lor; c) certificatele de succesiune; d) hotărîrile instanţei de judecată; e) procesele-verbale privind procurarea bunului imobil la licitaţie, întocmite de executorul judecătoresc şi confirmate de către instanţa de judecată, sau procesele-verbale de transmitere silită a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, întocmite de către executorul judecătoresc; [Art.28 al.(1), lit.e) în redacţia LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195]

[Art.28 al.(1), lit.e) introdusă prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273; lit.e)-f) devin f)-g)] f) titlurile de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren şi alte acte (adeverinţe) privind drepturile asupra bunului imobil, eliberate de autorităţile publice abilitate, în modul stabilit de legislaţia în vigoare la data eliberării lor; g) alte documente privind naşterea sau transmiterea drepturilor asupra bunurilor imobile, eliberate conform legislaţiei în vigoare la data naşterii sau transmiterii acestor drepturi. (11) La înregistrarea primară a bunului imobil şi a drepturilor asupra lui în temeiul documentelor indicate la alin.(1) este obligatorie prezentarea planului bunului imobil. Prezentarea planului nu este necesară în cazul în care oficiul cadastral teritorial îl deţine deja. [Art.28 al.(11) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) Planurile de sistematizare a teritoriului, planurile urbanistice generale şi alte documente cu privire la urbanism nu constituie temei pentru înregistrarea grevărilor drepturilor patrimoniale. (3) Registratorul, în limitele prevăzute de prezenta lege, verifică puterea juridică a documentelor ce confirmă drepturile, prezentate pentru înregistrare. [Art.28 al.(3) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 29. Exigenţele faţă de documentele prezentate pentru înregistrarea drepturilor (1) Documentele prezentate pentru înregistrarea drepturilor trebuie să corespundă exigenţelor prezentei legi şi ale altor acte normative. (2) Documentele ce confirmă drepturile se depun în două exemplare, după cum urmează: pentru actele juridice autentificate notarial şi actele autorităţilor publice − originalul sau o copie legalizată şi o copie simplă; pentru actele juridice în formă scrisă simplă – două exemplare originale. [Art.29 al.(2) în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (21) Hotărîrea judecătorească privind înscrierea sau radierea dreptului tabular ori privind efectuarea rectificării în registrul bunurilor imobile se depune în copie, a cărei autenticitate este confirmată de instanţa de judecată, cu menţiunea că este irevocabilă. În lipsa menţiunii respective, dacă hotărîrea este executorie, se efectuează înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile. [Art.29 al.(21) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Documentele prezentate pentru înregistrarea drepturilor trebuie să identifice bunul imobil (să conţină descrierea lui) sau dreptul intabulat asupra căruia se cere a face înscrierea, să indice dreptul ce urmează a fi înscris sau radiat, să conţină numele părţilor, semnăturile de rigoare, iar în cazurile stabilite de lege, să fie autentificate notarial şi ştampilate. [Art.29 al.(3) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (31) În cazul în care hotărîrea judecătorească nu conţine toate datele necesare pentru înscrierea în registrul bunurilor imobile, registratorul va solicita instanţei de judecată explicarea hotărîrii. [Art.29 al.(31) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (4) În cazul în care documentul are două sau mai multe file, acestea trebuie să fie numerotate şi şnuruite. (5) Nu se primesc pentru înregistrarea drepturilor documentele: a) ce nu corespund cerinţelor prevăzute la alin.(2)-(4); b) ce conţin ştersături, adăugiri, cuvinte radiate şi alte corectări nemenţionate în ele; c) executate în creion; d) cu deteriorări grave, ce nu permit interpretarea univocă a conţinutului lor. Articolul 30. Înregistrarea cererilor (1) Cererea de înregistrare a drepturilor se depune în două exemplare. (2) La primirea cererii şi a documentelor pentru înregistrarea drepturilor, persoana

respectivă a organului cadastral teritorial înregistrează cererea în condica de cereri de un model aprobat de Agenţie. (3) Titularul de drepturi va indica în cerere numărul cadastral al terenului, domiciliul sau sediul său pentru a fi consemnate în registrul bunurilor imobile. (4) Organul cadastral teritorial nu poartă răspundere pentru erorile şi inexactităţile din adresa indicată de titularul de drepturi. (5) Al doilea exemplar de cerere, pe care se indică data primirii ei şi a documentelor depuse, se restituie solicitantului. (6) Cererea de înregistrare poate fi retrasă de către solicitant pînă la efectuarea înscrierii în registrul bunurilor imobile sau pînă la întocmirea deciziei de refuz al înregistrării dreptului solicitat. [Art.30 al.(6) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 301. Înregistrarea dreptului la cererea notarului (1) Notarul care a autentificat actul juridic sau a eliberat certificatul de moştenitor referitor la un drept susceptibil de înregistrare în registrul bunurilor imobile poate solicita, la cererea scrisă a titularului dreptului, înregistrarea la oficiul cadastral teritorial pe a cărui rază de activitate se află bunul imobil. Notarul poate cere înregistrarea numai dacă imobilul care face obiectul actului a fost anterior înscris în registrul bunurilor imobile şi există un plan cadastral sau geometric al acestuia (al terenului, construcţiei sau încăperii izolate). (2) Modalitatea prezentării cererii de înregistrare şi a actelor justificative la oficiul cadastral teritorial se stabileşte de Agenţie împreună cu Ministerul Justiţiei. După efectuarea înregistrării, registratorul va elibera notarului actele doveditoare ale dreptului, avînd aplicată parafa de înregistrare, pentru a fi transmise titularului dreptului. (3) Notarul poate solicita eliberarea extraselor din registrul bunurilor imobile şi a altor documente necesare efectuării actului notarial în numele persoanelor fizice şi juridice, în baza unei cereri depuse. (4) Tarifele pentru serviciile de înregistrare şi pentru alte servicii prestate de oficiile cadastrale teritoriale pot fi încasate de notari în numele Întreprinderii Specializate în Cadastru. [Art.301 introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 31. Respingerea cererii (1) Cererea se respinge dacă: a) lipseşte actul de identitate al solicitantului sau dacă actul conţine inexactităţi; b) a fost prezentată de o persoană neautorizată; c) lipsesc documentele pentru înregistrare; d) documentele prezentate nu corespund cerinţelor stabilite de legislaţie; e) drepturile solicitate pentru înregistrare nu sînt susceptibile de înscriere în registrul bunurilor imobile; f) dreptul asupra bunului imobil solicitat pentru înregistrare este înregistrat pe numele unei alte persoane; g) înregistrarea dreptului trebuie să fie efectuată de un alt oficiu cadastral teritorial. h) este notată aplicarea sechestrului sau interdicţia de înstrăinare sau grevare a bunului imobil dreptul asupra căruia este solicitat spre înregistrare; i) nu a fost achitată plata pentru înregistrare. [Art.31 al.(1), lit.h-i) introduse prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) În cazul cînd cererea este respinsă, ea nu se înregistrează, iar documentele se restituie solicitantului sau reprezentantului acestuia. La solicitarea lor, pe cerere se vor consemna temeiurile respingerii. (3) Respingerea cererii în temeiul invocat la alin.(1) lit.f) poate fi soluţionată prin acţiunea în rectificare. Respingerea cererii pe celelalte temeiuri specificate la alin.(1) poate fi atacată la registratorul din cadrul Întreprinderii Specializate în Cadastru, iar decizia acestuia poate fi

atacată în instanţa de judecată. [Art.31 al.(3) în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 32. Termenul de examinare a cererii (1) Organul cadastral teritorial este obligat să verifice dacă documentele prezentate pentru înregistrare corespund exigenţelor prezentei legi şi ale altor acte normative. (2) Termenul de examinare a cererii nu trebuie să depăşească 7 zile lucrătoare din data înregistrării ei. [Art.32 al.(2) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) Termenul de examinare a cererii poate fi prelungit la decizia registratorului, dar cel mult cu 40 de zile, în cazul în care este necesară înlocuirea documentelor sau primirea unor documente suplimentare de la solicitant, de la autorităţile publice şi de la alte persoane. [Art.32 al.(3) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (4) Decizia argumentată privind prelungirea termenului de examinare a cererii se comunică în scris solicitantului împreună cu propunerea de înlocuire a documentelor sau de prezentare a unor documente suplimentare pentru înregistrarea drepturilor. Decizia poate fi atacată în instanţa de judecată. [Art.32 al.(4) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 33. Temeiurile pentru refuzul înregistrării drepturilor (1) Înregistrarea drepturilor în baza titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nu poate fi refuzată. Înregistrarea drepturilor în baza altor documente poate fi refuzată numai dacă: a) solicitantul nu a îndeplinit în termen cerinţele stabilite la art.32 alin.(4); b) forma şi/sau conţinutul documentelor prezentate nu corespund cerinţelor legislaţiei; c) s-a constatat neautenticitatea documentelor prezentate; d) documentul prezentat a fost emis de o autoritate publică necompetentă; e) datele din documentele prezentate nu corespund datelor din cadastru, cu excepţia cazurilor în care necorespunderea este cauzată de o eroare tehnică a organului cadastral teritorial; f) este notată aplicarea sechestrului sau interdicţia de înstrăinare sau grevare a bunului imobil, dreptul asupra căruia este solicitat spre înregistrare. [Art.33 al.(1), lit.(f) modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) În cazul refuzului de înregistrare a dreptului, cererea ulterioară a aceleiaşi persoane referitoare la acelaşi bun imobil se examinează ca o nouă cerere. (3) Decizia privind refuzul înregistrării drepturilor se aduce la cunoştinţa solicitantului în scris. Refuzul înregistrării drepturilor poate fi soluţionat prin acţiunea în rectificare dacă sînt prezente temeiurile indicate la art.505 şi 509 din Codul civil. În celelalte cazuri, decizia de refuz poate fi atacată în instanţa de judecată sau la registratorul Întreprinderii Specializate în Cadastru, iar decizia acestuia poate fi atacată în instanţa de judecată. [Art.33 al.(3) în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 331. Temeiurile pentru suspendarea înregistrării drepturilor (1) Prin derogare de la prevederile art.33, în cazul depunerii cererii de înregistrare a ipotecii asupra unui bun imobil cu privire la care au fost înregistrate grevări sau interdicţii, înregistrarea ipotecii se suspendă pînă la radierea informaţiei despre grevare sau interdicţie. (2) Decizia privind suspendarea înregistrării dreptului se aduce în scris la cunoştinţa solicitantului imediat după examinarea cererii şi poate fi atacată în instanţa de judecată. [Art.331 introdus prin LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574] Articolul 34. Notarea (1) Notarea se face la cererea părţii interesate, în temeiul actelor doveditoare, sau la cererea autorităţii care a emis actul juridic în temeiul căruia se efectuează notarea. Notarea interdicţiilor care izvorăsc din lege sau din actul juridic în temeiul căruia s-a făcut intabularea

dreptului se efectuează din oficiu de către registrator. (2) În afară de cazurile prevăzute de lege, în registrul bunurilor imobile se mai notează: a) depunerea cererii de înregistrare; b) dreptul de administrare fiduciară, inclusiv în caz de tutelă sau curatelă. c) hotărîrea judecătorească definitivă şi irevocabilă, în temeiul căreia urmează a fi înscris, modificat sau radiat dreptul, pînă la efectuarea plăţii pentru înregistrare. [Art.34 al.(2), lit.c) introdusă prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Notarea se radiază din registrul bunurilor imobile în baza documentelor ce confirmă stingerea drepturilor de creanţă, încetarea acţiunii faptelor sau raporturilor juridice în al căror temei s-a făcut notarea. Notarea depunerii cererii de înregistrare se radiază concomitent cu efectuarea înregistrării. [Art.34 în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 35. Efectuarea înscrierei în registrul bunurilor imobile (1) Înscrierea dreptului de proprietate asupra construcţiei se face după înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului. [Art.35 al.(1) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) Înscrierea dreptului de proprietate asupra încăperilor izolate se efectuează după înscrierea drepturilor asupra terenului şi construcţiei. [Art.35 al.(2) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) Înscrierea grevărilor dreptului de proprietate se efectuează după înscrierea dreptului de proprietate. (4) Dreptul de proprietate asupra construcţiei poate fi înscris pînă la înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului pe care aceasta este amplasată dacă: a) terenul se află în proprietatea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale şi elaborarea planului terenului nu este necesară; b) proprietarul terenului şi proprietarul construcţiei (încăperii izolate) sînt persoane diferite. [Art.35 al.(4) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242, al.(4) devine al.(5)] (5) Modul de efectuare a înscrierei în registrul bunurilor imobile este stabilit de Agenţie. Articolul 36. Documentele ce confirmă înregistrarea drepturilor (1) Înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil este confirmată prin extrasul din registrul bunurilor imobile. (2) Extrasul din registrul bunurilor imobile îl eliberează organul cadastral teritorial în a cărui rază de acţiune se află bunul imobil. (3) La extrasele din cadastru şi din registrul bunurilor imobile se anexează, după caz, planul terenului şi/sau al construcţiei, încăperii izolate. [Art.36 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (4) Extrasul din registrul bunurilor imobile se eliberează, în termen de 3 zile lucrătoare, persoanei fizice care s-a legitimat şi a depus o cerere scrisă sau persoanei juridice care a sesizat oficial organul cadastral teritorial. [Art.36 al.(4) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (5) Extrasul din registrul bunurilor imobile se eliberează pentru efectuarea tranzacţiilor şi este valabil timp de două luni din data eliberării. La eliberarea repetată a extrasului înainte de expirarea termenului indicat, se efectuează menţiunea "Repetat". (6) Refuzul neîntemeiat al furnizării de informaţii cadastrale poate fi atacat la Agenţie, iar decizia Agenţiei, în instanţă de judecată. Articolul 37. Consecinţele juridice ale înregistrării (1) Consecinţele juridice ale înregistrării apar după efectuarea înscrierei despre drepturile asupra bunului imobil în registrul bunurilor imobile. După efectuarea înscrierei în registrul

bunurilor imobile, data autentică a înregistrării este data primirii cererii de înregistrare, care trebuie să fie inclusă în condica de cereri. (2) Înregistrarea grevărilor asupra grevării dreptului de proprietate nu influenţează drepturile proprietarului bunului imobil, dacă contractul nu prevede altfel. [Art.37 al.(3) exclus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 371. Excepţii de la principiul valabilităţii drepturilor reale din momentul înregistrării (1) Dreptul de proprietate este valabil fără înregistrarea în registrul bunurilor imobile dacă provine din succesiune, accesiune sau vînzare/transmitere silită ori este dobîndit prin efectul unui act normativ, prin expropriere sau în temeiul hotărîrii judecătoreşti ori actului executorului judecătoresc. Excepţia dată se aplică şi dreptului de proprietate confirmat de titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren eliberat la atribuirea gratuită a terenurilor. [Art.371 al.(1) modificat prin LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195] (2) Pentru opozabilitatea faţă de terţi, dreptul de proprietate dobîndit prin modalităţile indicate în alin.(1) urmează a fi înregistrat în registrul bunurilor imobile. (3) Dacă dreptul de proprietate asupra bunului imobil a fost cedat succesiv prin modalităţile indicate în alin.(1), iar înscrieri în registrul bunurilor imobile nu s-au făcut, cea din urmă persoană în drept poate cere înscrierea dobîndirilor succesive o dată cu înregistrarea dreptului său, prezentînd documentele originale ce dovedesc întregul şir al actelor juridice efectuate. [Art.371 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 38.Corectarea greşelilor din cadastru (1) Greşelile din cadastru se corectează numai în temeiul deciziei registratorului. Decizia trebuie să conţină data descoperirii greşelii, caracterul ei, cauza naşterii ei (din culpa titularului de drepturi sau a organului cadastral teritorial), modul de corectare a greşelii, sursele de reparaţie a prejudiciului cauzat. (2) Problema corectării greşelilor tehnice (de litere, omisiuni de cuvinte, cifre, greşeli în calculele aritmetice etc.), abordată de titularul de drepturi şi/sau de alte persoane, se soluţionează în termen de 15 zile din data depunerii cererii, în următoarea ordine: a) se ia decizia privind efectuarea modificării în cadastru sau privind refuzul modificării; b) se efectuează modificarea în cadastru; c) se solicită restituirea extrasului eliberat din registrul bunurilor imobile şi se eliberează un extras corectat; sau d) se trimite solicitantului refuzul motivat al efectuării modificării în cadastru. (3) Greşelile care nu au caracter tehnic (indicarea greşită a tipului de drept, a denumirii titularului de drepturi, componenţa bunului imobil, denaturarea mărimii cotelor în proprietatea comună, a coordonatelor hotarelor, exceptînd transformarea coordonatelor punctelor de hotar dintr-un sistem de coordonate în altul, şi alte greşeli care lezează drepturile şi interesele legitime ale tutilarilor de drepturi sau ale altor persoane) se corectează cu consimţămîntul exprimat în scris al fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sînt atinse sau în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile. [Art.38 al.(3) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.38 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] [Art.38 al.(4) exclus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242]Capitolul VPARTICULARITĂŢILE ÎNREGISTRĂRII UNOR TIPURI DE BUNURIIMOBILE ŞI A DREPTURILOR ASUPRA LOR Articolul 39. Înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie (1) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile, în baza cererii unuia sau a ambilor soţi, în registrul bunurilor imobile se indică datele

despre ambii soţi dacă aceste bunuri au fost procurate sau construite în timpul căsniciei lor şi dacă contractul dintre soţi, autentificat notarial, nu prevede altfel. Neînscrierea în registrul bunurilor imobile a datelor despre celălalt soţ nu conduce la pierderea de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor procurate sau construite în timpul căsniciei. [Art.39 al.(1) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra locuinţelor privatizate, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor participanţilor la privatizarea acestor obiecte în baza contractului de vînzare-cumpărare (predare-preluare) a locuinţei în proprietate privată şi documentului ce confirmă componenţa participanţilor la privatizare. [Art.39 al.(2) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] [Art.39 al.(2) modificat prin LP910 din 14.03.02, MO56/24.04.02 art.395] (3) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra terenului atribuit, conform legislaţiei, întregii familii, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor persoanelor care erau membri ai familiei la data atribuirii, în baza extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau a certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale. [Art.39 al.(4) modificat prin LP757 din 27.12.2001, MO17/31.01.2002 art.58; al.(3) devine al.(4)] (4) La înregistrarea primară a dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile care aparţin fie membrilor fostei gospodării de colhoznic, fie membrilor fostei gospodării ţărăneşti (de fermier), în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor membrilor gospodăriei, inclusiv ale minorilor şi celor inapţi pentru muncă, conform extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale. Bunurile imobile procurate sau create în urma activităţii în comun a membrilor gospodăriei ţărăneşti (de fermier) se înregistrează cu drept de proprietate comună în devălmăşie a membrilor acestei gospodării, enumeraţi în extrasul din Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), eliberat de autoritatea administraţiei publice locale, dacă contractul încheiat între membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau hotărîrea instanţei de judecată nu prevede proprietatea comună în diviziune. [Art.39 al.(4) modificat prin LP757 din 27.12.2001, MO17/31.01.2002 art. 58] Articolul 40. Înregistrarea dreptului de proprietate comună în diviziune (1) La înregistrarea dreptului de proprietate comună în diviziune asupra bunului imobil, în registrul bunurilor imobile se indică cota ideală a fiecărui proprietar în patrimoniu, care: a) se determină reieşind din mărimea suprafeţei totale sau suprafeţei locative fie din valoarea unor încăperi şi/sau a suprafeţelor unor terenuri, fie în alt mod convenit între cotitularii dreptului de proprietate comună în diviziune; şi b) se exprimă sub formă de fracţie ordinară sau în procente la mărimea sau valoarea bunului imobil; şi c) se indică în contract sau în alt document ce confirmă drepturile, făcîndu-se referire la modul de determinare a ei. (2) Înscrierea în registrul bunurilor imobile privind mărimea cotei se efectuează în baza documentului ce confirmă cotele determinate în bunul imobil. În cazul în care cotele dintr-un teren, dintr-o construcţie sau dintr-un alt bun imobil stabilite separat sînt indicate în diferite documente ce confirmă drepturile, înscrierea se efectuează conform acestor documente. [Art.40 al.(2) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] [Art.40 al.(3) exclus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 401. Înregistrarea dreptului dobîndit prin uzucapiune imobiliară (1) Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară se intabulează în temeiul hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

(2) Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară nu va putea fi înscris în registrul bunurilor imobile dacă, la momentul depunerii cererii de înregistrare, dreptul de proprietate este intabulat sau înscris provizoriu pe numele altei persoane. [Art.401 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 402. Înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului, dobîndit prin accesiune imobiliară naturală (1) Dreptul de proprietate dobîndit prin accesiune imobiliară naturală se înregistrează în temeiul actului de constatare pe teren şi al planului cadastral, întocmit de executantul lucrărilor cadastrale. (2) În cazul accesiunii naturale a unei părţi de teren prevăzute la art.328 alin.(3) din Codul civil, înregistrarea dreptului de proprietate asupra acesteia se efectuează în condiţiile alin.(1) din prezentul articol, dacă a trecut un an de la data notării intrării în posesie a proprietarului asupra părţii alipite şi nu a fost notată acţiunea privind revendicarea părţii desprinse. În celelalte cazuri, înregistrarea dreptului de proprietate asupra părţii de teren alipite se efectuează în temeiul hotărîrii judecătoreşti. [Art.402 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 403. Înregistrarea condominiului (1) La înregistrarea condominiului, în cazul construcţiilor date în exploatare, cererea de înregistrare se depune de asociaţia de coproprietari. La cerere se anexează documentele ce confirmă drepturile asupra terenului condominiului şi actele de dare în exploatare a construcţiilor. [Art.403 al.(1) modificat prin LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574] (2) La înregistrarea bunurilor imobile ale condominiului în registrul bunurilor imobile, în subcapitolul II al capitolelor A şi B se face inscripţia "condominiu". Datele despre proprietari nu se înscriu. (3) Concomitent cu înregistrarea condominiului se înregistrează dreptul asociaţiei de coproprietari de administrare a bunurilor aflate în condominiu. (4) La solicitarea proprietarilor locuinţelor, în registrul bunurilor imobile capitolul C se va înregistra dreptul de proprietate asupra locuinţelor, conform normelor generale, la care, suplimentar, se va indica cota respectivă deţinută în bunurile comune ale condominiului. Nesolicitarea înregistrării bunurilor condominiului aflate în proprietate comună nu constituie temei pentru refuzul înregistrării dreptului de proprietate asupra locuinţelor. (5) În cazul în care construcţia amplasată pe terenul condominiului aparţine în întregime unui proprietar sau se află în proprietatea comună a mai multor proprietari, înscrierile în registrul bunurilor imobile referitoare la această construcţie şi la drepturile asupra ei se efectuează în condiţii generale. (6) Înregistrarea condominiului în cazul bunurilor imobile viitoare sau nefinalizate se face în conformitate cu art.404 şi 405. [Art.403 al.(6) introdus prin LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574] [Art.403 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 404. Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil construit (1) Pentru înregistrarea bunului imobil construit şi a dreptului de proprietate asupra lui se prezintă documentul ce confirmă dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă) asupra terenului beneficiarului (investitorului) construcţiei şi documentele ce confirmă recepţia lucrărilor de construcţie. Documentele referitoare la teren nu sînt necesare în cazul în care dreptul asupra terenului a fost deja înregistrat. (2) Înregistrarea dreptului asupra unei construcţii nefinalizate poate fi efectuată la cererea titularului de drept, în temeiul documentelor ce confirmă dreptul beneficiarului (investitorului) construcţiei asupra terenului, al autorizaţiei pentru construcţie şi al avizului

tehnic elaborat de către experţi tehnici atestaţi ce confirmă gradul de executare a construcţiei şi corespunderea lucrărilor de construcţie cu documentaţia de proiect. Pentru construcţiile ce nu cad sub incidenţa Legii nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcţii, se prezintă actul de constatare pe teren privind gradul de executare a construcţiei, întocmit de oficiul cadastral teritorial şi coordonat cu autoritatea publică locală. Pentru efectuarea tranzacţiilor cu construcţiile nefinalizate, acestea se înregistrează în registrul bunurilor imobile în mod obligatoriu. [Art.404 al.(2) modificat prin LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498] [Art.404 al.(2) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Înregistrarea în registrul bunurilor imobile a caselor de locuit individuale şi a anexelor gospodăreşti înregistrate pînă la data intrării în vigoare a Legii nr.835-XIII din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului în registrele de evidenţă a gospodăriilor, ţinute de primării, poate fi efectuată în temeiul extrasului din aceste registre. [Art.404 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 405. Înregistrarea dreptului asupra construcţiilor viitoare (1) Este posibilă înregistrarea construcţiei viitoare, a încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare şi a dreptului de proprietate asupra acestora. Construcţiei viitoare, precum şi încăperilor izolate din cadrul acesteia li se atribuie numere cadastrale provizorii. La înregistrarea construcţiei viitoare sau a încăperilor izolate din cadrul acesteia, în registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „bun viitor”. (2) Construcţiile viitoare care, conform proiectului, sînt divizate în încăperi izolate, la solicitarea titularului de drepturi, se înregistrează sub formă de condominiu. În subcapitolul II al capitolelor A şi B din registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „condominiu”, totodată datele despre proprietarul construcţiei viitoare nu se înscriu. (3) Încăperile izolate din cadrul construcţiei viitoare pot fi înregistrate numai dacă viitoarea construcţie este înregistrată sub formă de condominiu. Dreptul de proprietate al beneficiarului construcţiei asupra încăperilor izolate, în acest caz, se înregistrează la momentul înregistrării condominiului. (4) Tranzacţiile cu încăperile izolate din cadrul construcţiilor viitoare pot fi efectuate numai după înregistrarea construcţiei sub formă de condominiu. (5) Concomitent cu înregistrarea încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare, se înregistrează cota respectivă a proprietarului încăperii izolate în bunurile comune în condominiu. (6) Pentru înregistrarea provizorie a construcţiei viitoare, beneficiarul acesteia depune documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului sau dreptul de folosinţă (superficie, arendă etc.) a terenului, dacă dreptul asupra terenului nu este înregistrat, şi autorizaţia de construcţie, iar dacă se solicită înregistrarea încăperilor izolate din cadrul viitoarei construcţii, suplimentar se anexează proiectul construcţiei şi declaraţia în condominiu, întocmită de beneficiarul construcţiei. (7) Declaraţia în condominiu va conţine informaţia cu privire la: a) descrierea bunului, inclusiv a fiecărui etaj al acestuia; b) descrierea şi indicarea hotarelor între încăperile izolate, precum şi între acestea şi spaţiile comune; c) distribuirea cotelor din bunurile comune în condominiu. (8) Transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor viitoare, inclusiv asupra încăperilor izolate din cadrul acestora, va fi înregistrat în registrul bunurilor imobile. (9) Prevederile prezentului articol se aplică construcţiilor nefinalizate în măsura în care legea nu prevede altfel. [Art.405 introdus prin LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574] Articolul 406. Înregistrarea contractelor privind

investiţiile în construcţii (1) Contractele prin care una dintre părţi se obligă să asigure construcţia unuia sau mai multor apartamente şi să le transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parţial preţul imobilului anterior predării acestuia, precum şi contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea se autentifică notarial şi se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancţiunea nulităţii. (11) Partea care asigură construcţia bunului imobil este obligată să înregistreze contractele privind investiţiile în construcţii la oficiile cadastrale teritoriale în termen de 15 zile calendaristice din data autentificării notariale a acestora. [Art.406 al.(11) introdus prin LP279 din 07.12.12, MO1-5/04.01.13 art.12] (2) Este interzis să se perceapă de la persoana fizică orice plăţi prevăzute de contractele menţionate la alin.(1) înainte de înregistrarea contractelor respective. (3) Pentru înregistrarea contractelor menţionate la alin.(1), partea ce asigură construcţia bunului imobil este obligată să înregistreze dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra terenului destinat construcţiei, dacă acest drept nu este înregistrat, precum şi să prezinte oficiului cadastral teritorial autorizaţiile necesare pentru construcţie, proiectul construcţiei, aprobat în modul stabilit, lista apartamentelor şi a încăperilor nelocuibile. (4) După recepţia construcţiei, dreptul de proprietate asupra apartamentului care face obiectul contractelor menţionate la alin.(1) se înscrie în registrul bunurilor imobile în temeiul acestor contracte şi al actului de predare-primire, semnat între părţi. [Art.406 introdus prin LP164-XVI din 09.07.08, MO138-139/29.07.08 art.561] Articolul 407. Înregistrarea pieirii fortuite sau distrugerii (demolării) bunului imobil (1) În cazul în care bunul imobil îşi încetează existenţa prin pieire fortuită sau distrugere (demolare), concomitent cu înregistrarea privind încetarea existenţei bunului imobil în registrul bunurilor imobile se radiază toate drepturile reale şi grevările referitoare la acel bun imobil. (2) Înregistrarea privind încetarea existenţei bunului imobil se face în temeiul documentelor ce confirmă faptul pieirii fortuite sau distrugerii (demolării) bunului imobil. [Art.407 introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 41. Înregistrarea dreptului asupra bunului imobil al persoanelor juridice (1) La încetarea activităţii persoanei juridice în legătură cu reorganizarea (contopirea, absorbţia, divizarea, separarea, transformarea) sau lichidarea ei în registrul bunurilor imobile se efectuează înscrierea cu privire la stingerea dreptului asupra bunului imobil al acesteia în baza extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor. [Art.41 al.(1) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) Dreptul asupra bunului imobil al persoanei juridice create prin reorganizarea unei alte persoane juridice se înregistrează în temeiul înscrierei privind succesiunea în drepturi din documentele de constituire ale noii persoane juridice şi al actului de transmitere sau al bilanţului de repartiţie, confirmat în modul stabilit. [Art.41 al.(2) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) În cazul lichidării persoanei juridice, înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil al noilor proprietari se efectuează în baza documentelor, perfectate în modul stabilit, cu privire la împărţirea, distribuirea sau transmiterea bunurilor persoanei juridice lichidate. (4) În cazul încetării activităţii persoanelor juridice, eliberarea extraselor şi înregistrarea tranzacţiilor cu bunurile imobile care aparţin acestor persoane se suspendă pînă la data încheierii reorganizării sau lichidării lor, cu excepţia cazurilor în care bunurile se pun în vînzare la decizia comisiei de lichidare sau în conformitate cu legislaţia cu privire la insolvabilitate. [Art.41 al.(4) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242]

Articolul 42. Înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobile proprietate publică (l) Drepturile întreprinderilor asupra bunurilor imobile proprietate publică, transmise lor în folosinţă, se înregistrează în temeiul actelor de predare-preluare, încheiate între organele centrale de specialitate sau autorităţile administraţiei publice locale şi întreprindere. [Art.42 al.(1) în redacţia LP910 din 14.03.02, MO56/24.04.02 art.395] (2) Înregistrarea grevării dreptului asupra terenului proprietate publică se efectuează în baza deciziei autorităţii administraţiei publice locale. Articolul 43. Înregistrarea drepturilor de folosinţă, de arendă (1) Dreptul de folosinţă, de arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii. La cererea titularului, dreptul de arendă poate fi înregistrat şi pe un termen mai mic de 3 ani. (2) În cazul arendării unei părţi din bunul imobil, la contract, prezentat odată cu cererea de înregistrare, se anexează planul terenului şi/sau planul construcţiei pe etaje sau al unei părţi din ea, care se arendează (subarendează). Cererea de înregistrare a dreptului de arendă (subarendă) trebuie să fie semnată de persoana care dă în arendă şi de arendaş. [Art.43 al.(2) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) Dreptul de folosinţă, de arendă asupra bunului imobil se stinge: a) la expirarea termenului de folosinţă, de arendă; b) la apariţia condiţiei indicate în contract; c) la decizia instanţei de judecată; d) la cererea comună a părţilor din contract; e) în alte cazuri prevăzute de legislaţie. Articolul 44. Înregistrarea ipotecii (1) Înregistrarea ipotecii se efectuează în baza cererii debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar după înregistrarea drepturilor patrimoniale ale debitorului ipotecar asupra bunului imobil. La cererea debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar, se anexează contractul de ipotecă împreună cu documentele indicate în contract. În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil şi contractul de ipotecă au fost încheiate concomitent, dreptul de proprietate şi ipotecă se înregistrează consecutiv. [Art.44 al.(1) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (2) Nu se admite înregistrarea ipotecii în cazurile în care ipotecarea bunului imobil indicat în contract este interzisă de legislaţie. (3) La înregistrarea ipotecii, se indică datele despre creditorul ipotecar şi despre obiectul ipotecii, termenul de acţiune al acesteia dacă este stabilit, valoarea obligaţiei asigurată prin ipotecă sau datele privind modul şi condiţiile determinării acestei valori. [Art.44 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (4) În cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, debitorului ipotecar îi este interzis să dispună de bunul imobil ipotecat şi/sau să ipotecheze ulterior acelaşi bun, în registrul bunurilor imobile se notează interdicţiile. [Art.44 al.(3) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (41) În cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, ipoteca constituită va garanta aceluiaşi creditor ipotecar executarea oricărei obligaţii viitoare, acest fapt se notează în registrul bunurilor imobile. [Art.44 al.(41) introdus prin LP164-XVI din 09.07.08, MO138-139/29.07.08 art.561] (5) Cesiunea ipotecii se înregistrează în baza contractului de cesiune a creanţei. (6) Stingerea dreptului de ipotecă se înregistrează în baza cererii creditorului ipotecar, a cererii comune a debitorului ipotecar şi a creditorului ipotecar, a hotărîrii irevocabile a instanţei de judecată sau în alte temeiuri prevăzute de lege. [Art.44 al.(6) modificat prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (7) În cazul în care debitorul ipotecar a solicitat limitarea accesului terţilor la informaţia

privind bunurile ipotecate, la eliberarea informaţiei din registru, registratorul va arăta existenţa interdicţiei din partea debitorului şi va menţiona că în acest caz, conform art.474 alin.(2) din Codul civil, se prezumă că întregul patrimoniu al debitorului ipotecar este grevat cu ipotecă. [Art.44 al.(7) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] [Art.44 modificat prin LP164-XVI din 09.07.08, MO138-139/29.07.08 art.561] Articolul 45. Înregistrarea servituţilor (1) Servituţile se înregistrează la cererea proprietarului bunului imobil sau a persoanei în a cărei favoare este stabilită servitutea ori în temeiul notificării organului împuternicit la a cărui decizie a fost stabilită servitutea. (2) Servituţile se înregistrează în baza următoarelor documente referitoare la stabilirea servituţilor: a) contractul încheiat în modul stabilit; b) decizia proprietarului la formarea bunurilor imobile. Servitutea constituită prin destinaţia stabilită de proprietar se intabulează concomitent cu dobîndirea dreptului de proprietate asupra unuia din bunuri de către altă persoană; [Art.45 al.(2), lit.b) în redacţia LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] c) hotărîrii instanţei de judecată - pentru servituţile dobîndite prin uzucapiune. [Art.45 al.(2), lit.c) modificată prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] (3) La documente, în care sînt indicate: conţinutul, termenul de acţiune, dateledespre persoanele în a căror favoare este stabilită servitutea, se anexează planul terenului, în care se indică hotarele, şi/sau planul construcţiei, în care se indică sfera de acţiune a servituţii. (4) Servitutea se înscrie atît la bunul imobil dominant - în subcapitolul I al registrului, cît şi la bunul imobil aservit - în subcapitolul III al registrului. [Art.45 al.(4) introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242] Articolul 46. Înregistrarea dreptului de administrare fiduciară, de tutelă sau curatelă Orice drept asupra bunului imobil a cărui exercitare se face în condiţii de administrare fiduciară, de tutelă sau curatelă se înregistrează numai în baza documentelor ce determină aceste relaţii, inclusiv în bază de contract sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. Articolul 461. Notarea acţiunii în justiţie (1) Acţiunea în justiţie se notează în registrul bunurilor imobile la cererea persoanei interesate, în temeiul cererii de chemare în judecată şi al încheierii instanţei de judecată despre admiterea cererii de chemare în judecată. (2) Încheierea instanţei de judecată privind primirea cererii de chemare în judecată înaintate de organul de drept sau de organul fiscal cu privire la neplata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii se va transmite de către instanţa de judecată, în termen de 3 zile, oficiului cadastral teritorial. [Art.461 modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.461 introdus prin LP52-XVI din 09.03.06, MO59-62/14.04.06 art.242]Capitolul VIRĂSPUNDERI, COMPENSAŢII, GARANŢII Articolul 47. Răspunderile pentru încălcarea prezentei legi (1) Încălcarea prezentei legi atrage după sine răspundere disciplinară, materială, civilă, administrativă şi penală. [Art.47 al.1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349] (2) Întreprinderea Specializată în Cadastru şi filialele sale poartă răspundere civilă pentru cauzare de prejudiciu titularului de drepturi prin deteriorarea sau pierderea documentelor din cadastru. [Art.47 al.(2) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.47 al.(2) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694]

(3) Mărimea prejudiciului cauzat titularului de drepturi se calculează la momentul examinării cererii de chemare în judecată. (4) Titularul de drepturi poartă răspundere administrativă şi civilă pentru: a) încălcarea termenului stabilit de depunere a cererii de înregistrare a dreptului; b) neasigurarea accesului la bunul imobil pentru executarea de lucrări cadastrale; c) strămutarea şi distrugerea bornelor de hotar sau neasigurarea integrităţii lor. (5) Persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, instituţii şi organizaţii care execută lucrări ce ţin de folosirea datelor cadastrale poartă răspundere administrativă pentru: a) efectuarea lucrărilor cadastrale fără licenţă; b) neprezentarea datelor cadastrale actualizate; c) neprezentarea documentelor ce servesc drept temei pentru efectuarea de înscrieri în registrul bunurilor imobile în conformitate cu legislaţia. Articolul 471. Delimitarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat (1) Pentru prejudiciul cauzat ca urmare a înregistrării drepturilor în baza documentelor care confirmă drepturile şi planurile cadastrale sau geometrice şi care conţin erori comise de autorităţile ce au emis sau perfectat documentele prezentate pentru înregistrarea primară, răspunderea o poartă autorităţile care au emis sau perfectat documentele. (2) Întreprinderea Specializată în Cadastru şi filialele sale răspund pentru emiterea sau perfectarea documentelor cu erori comise din culpă proprie, precum şi pentru erorile comise în planurile întocmite de acestea. [Art.471 al.(2) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Prejudiciul cauzat ca urmare a acţiunilor registratorului se repară conform art.49 şi 50. [Art.471 al.(3) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.471 introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] Articolul 48. Răspunderea pentru modificarea, folosirea şi dispunerea nesancţionată de informaţia referitoare la înregistrarea drepturilor (1) Introducerea, modificarea, eliminarea înscrierei din registrul bunurilor imobile cu încălcarea modului stabilit, precum şi difuzarea şi furnizarea nesancţionată a datelor din cadastru atrag după sine răspunderea lucrătorilor oficiului cadastral teritorial în conformitate cu legislaţia în vigoare. (2) Furnizarea datelor din cadastru în scopuri comerciale, fără contractul respectiv cu oficiul cadastral teritorial, către întreprinderi, instituţii şi organizaţii care nu intră în sistemul organelor cadastrale atrage după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare. (3) Executarea fără licenţă a lucrărilor pasibile de licenţă atrage după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare. Articolul 49. Fondul de garanţie (1) În scopul reparaţiei unui eventual prejudiciu cauzat titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile, se instituie un fond de garanţie. [Art.49 al.(1) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] [Art.49 al.(2) exclus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694; al.(3)-(4) devin (2)-(3)] (2) Mijloacele fondului de garanţie pot fi investite în hîrtii de valoare în conformitate cu legislaţia privind hîrtiile de valoare sau pe depozitele conturilor bancare, în scopul protecţiei de inflaţie. [Art.49 al.(2) modificat prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] (3) Modul de constituire şi administrare a fondului de garanţie, mărimea lui se stabilesc de Guvern. (4) În cazul în care fondul de garanţie nu dispune de mijloace suficiente pentru acordarea compensaţiei, el se completează din contul majorării cuantumului defalcărilor la fondul de

garanţie. [Art.49 al.(4) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 50. Plata compensaţiei titularului de drepturi (1) Titularul de drepturi căruia i-a fost cauzat un prejudiciu ca urmare a înscrierii sau modificării incorecte în registrul bunurilor imobile ori a refuzului neîntemeiat (care nu corespunde temeiurilor indicate în prezenta lege) de a înregistra dreptul, săvîrşite de registrator cu vinovăţie, beneficiază de o compensaţie. [Art.50 al.(1) în redacţia LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (2) Se plăteşte compensaţie numai după prima tranzacţie săvîrşită după înregistrarea primară. (21) Nu se compensează prejudiciul ce urmează a fi recuperat de la persoana care l-a instigat pe registrator sau care a beneficiat în mod conştient de un avantaj în urma acţiunilor incorecte ale registratorului. [Art.50 al.(21) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (22) În cazul în care fondul de garanţie nu dispune de mijloace suficiente pentru acordarea compensaţiei, aceasta se plăteşte pe măsura acumulării fondului de garanţie. [Art.50 al.(22) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (3) Nu se plăteşte compensaţie în cazul în care solicitantul a cauzat sau a contribuit la cauzarea prejudiciului prin escrocherie sau neglijenţă. (4) Sumele din fondul de garanţie plătite păgubaşilor se percep în ordine de regres de la persoanele vinovate, ale căror acţiuni premeditate au cauzat prejudiciul. În astfel de cazuri, Agenţia acţionează în instanţă de judecată în calitate de reclamant. (5) Plata compensaţiei se efectuează în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. [Art.50 al.(5) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] Articolul 51. Garanţiile dobînditorului de bună-credinţă În cazul în care dobînditorul de bună-credinţă obţine un bun imobil de la o persoană înscrisă din greşeală în registrul bunurilor imobile în calitate de proprietar al acestui bun, dreptul de proprietate asupra lui se menţine dobînditorului de bună-credinţă.Capitolul VIIDISPOZIŢII TRANZITORII Articolul 52. Perioada de tranziţie (1) Perioada de tranziţie este timpul în care se creează cadastrul. (2) În perioada de tranziţie: a) se constituie sistemul organelor cadastrale; b) se adoptă actele normative, se elaborează standardele de stat, condiţiile tehnice care să asigure crearea, implementarea şi funcţionarea eficientă a cadastrului; c) se întocmesc în modul stabilit: dosarul cadastral pentru fiecare bun imobil, planul cadastral al teritoriului, registrul bunurilor imobile şi alte documente necesare funcţionării cadastrului. Articolul 53. Competenţa Guvernului în domeniul creării cadastrului În perioada creării cadastrului, Guvernul: a) ia măsuri pentru punerea în aplicare a prezentei legi; b) exercită controlul asupra Consiliului interdepartamental pentru coordonarea activităţilor în domeniul cadastrului naţional; c) asigură informarea populaţiei privind întreg procesul de creare a cadastrului; d) întreprinde alte măsuri în vederea creării cadastrului bunurilor imobile. Articolul 54. Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice în perioada de tranziţie (1) La solicitarea oficiilor cadastrale teritoriale, autorităţile administraţiei publice le prezintă gratuit, în termen de o lună de la data solicitării, informaţia necesară pentru crearea cadastrului, cu excepţia datelor care constituie secret de stat:

a) Ministerul Dezvoltării Informaţionale - date din Registrul populaţiei şi din Registrul întreprinderilor şi organizaţiilor pentru identificarea persoanelor fizice şi juridice; [Art.54 al.(1), lit.a) în redacţia LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] [Art.54 al.(1), lit.b) exclusă prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87; lit. c) -d) devin lit.b) -c)] b) autorităţile administraţiei publice locale - date din Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri, copii de pe deciziile cu privire la atribuirea terenurilor, la aprobarea actelor de recepţie a construcţiilor, extrase (adeverinţe) din registrul de evidenţă a gospodăriilor şi alte documente necesare creării cadastrului; c) autorităţile administraţiei publice centrale - informaţia grafică privind teritoriul unităţii administrativ-teritoriale. [Art.54 al.(1), lit.c) modificată prin LP362 din 23.12.05, MO20/31.01.06 art.87] (2) Coordonarea activităţilor de creare a cadastrului se pune în sarcina Guvernului. (3) Autorităţile administraţiei publice locale asigură instalarea şi paza bornelor de hotar ale unităţilor administrativ-teritoriale. Articolul 55. Înregistrarea primară (1) Înregistrarea primară se efectuează masiv şi/sau selectiv de către oficiul cadastral teritorial. (2) Înregistrarea primară masivă se efectuează conform unui program aprobat de Guvern şi în modul stabilit de el. (3) În procesul înregistrării primare masive, se întocmesc: planul cadastral al teritoriului, dosarul cadastral pentru fiecare bun imobil şi registrul bunurilor imobile. (4) În cazul în care coordonatele hotarelor terenurilor, conform planului întocmit la atribuirea terenurilor în proprietate privată, nu corespund coordonatelor hotarelor terenurilor stabilite în baza măsurărilor efectuate pentru întocmirea planului cadastral în cadrul înregistrării primare masive, dacă aceste măsurări sînt efectuate conform cerinţelor şi normelor prevăzute la art.18 alin. (3), iar necorespunderea este generată de erorile de măsurare la atribuirea terenurilor în proprietate privată, pe planul cadastral al teritoriului vor fi reprezentate hotarele terenurilor conform măsurărilor efectuate în cadrul înregistrării primare masive. [Art.55 al.(4) în redacţia LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (41) Dacă la transpunerea pe teren a proiectului de organizare a teritoriului, elaborat în cadrul privatizării pămîntului, sînt evidenţiate erori ce ţin de coordonatele hotarelor, iar corectarea acestora nu modifică posesiunea de fapt a terenurilor şi nu lezează alte drepturi ale titularilor, se elaborează un plan cadastral corectat, care se aprobă de consiliul local. Decizia consiliului local emisă pe marginea noului plan cadastral va servi drept temei pentru modificarea documentelor cadastrale. [Art.55 al.(41) introdus prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (5) Oficiul cadastral teritorial eliberează proprietarului de teren al cărui plan a fost modificat în condiţiile alin.(4) sau alin.(41) planul bunului imobil, cu indicarea suprafeţei acestuia, care este parte componentă a documentului ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului. [Art.55 al.(5) modificat prin LP291-XVI din 19.12.08, MO30-33/13.02.09 art.73] (6) Modificarea suprafeţei terenului, ca rezultat al modificării planului în cazul prevăzut la alin. (4) şi alin. (41), nu constituie temei pentru înaintarea de acţiuni de către participanţii la actul civil privind majorarea sau reducerea de preţ ori de suprafaţă. [Art.55 al.(6) modificat prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] [Art.55 al.(6) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (7) Pentru înregistrarea primară masivă a bunurilor imobile ale întreprinderilor, a bunurilor imobile transmise în proprietate privată în contul cotelor valorice din bunurile întreprinderii agricole, proprietarii acestora prezintă oficiului cadastral teritorial, în perioada efectuării

înregistrării primare masive în localitatea respectivă, documentele ce confirmă drepturile patrimoniale asupra lor. Înregistrarea primară a bunurilor imobile pentru care nu au fost prezentate documentele necesare în perioada efectuării înregistrării primare masive se efectuează selectiv. [Art.55 al.(7) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694; al.(5)-(7) devin al.(8)-(10)] (8) Înregistrarea primară a bunurilor imobile atribuite sau procurate în alt mod în procesul privatizării, precum şi a drepturilor asupra acestor bunuri, este reglementată de prezenta lege şi de legislaţia cu privire la privatizare. [Art.55 al.(5) introdus prin LP757 din 27.12.2001, MO17/31.01.2002 art.58; al.(5)-(6) devin al.(6)-(7)] (9) În procesul înregistrării primare masive, introducerea în cadastru a datelor şi înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se efectuează fără cererea titularilor de drepturi. (10) Înregistrarea masivă nu atinge drepturile înregistrate selectiv înainte de efectuarea ei. Articolul 56. Înregistrarea selectivă (1) Înregistrarea selectivă se efectuează la cererea titularilor de drepturi contra plată. (2) În cazul stabilirii hotarelor fixe ale terenului, dreptul asupra bunurilor imobile se înregistrează actului de stabilire a hotarelor sau a actului de constatare pe teren cu toţi proprietarii terenurilor adiacente. [Art.56 al.(2) modificat prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] (3) La înregistrarea dreptului asupra terenului cu hotare generale, nu se cere coordonarea hotarelor. [Art.56 al.(3) modificat prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] (4) Actul de stabilire a hotarelor prevăzut la art. 19 alin. (6) serveşte temei pentru elaborarea planului geometric, cu modificarea datelor din cadastru. Situaţiei respective îi sînt aplicabile corespunzător prevederile art. 55 alin. (5) şi (6). [Art.56 al.(4) introdus prin LP83 din 29.05.14, MO167-168/24.06.14 art.365] Articolul 57. Înregistrarea dreptului de proprietate publică (1) În cazul în care titularul de drepturi nu deţine documentele care să-i confirme dreptul asupra terenului, dreptul de proprietate asupra terenului se înregistrează în folosul Republicii Moldova sau al unităţii administrativ-teritoriale respective, conform legislaţiei, în limitele hotarelor demarcate pe teren. [Art.57 al.(1) modificat prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (2) Înregistrarea transmiterii drepturilor asupra bunurilor imobile din proprietatea statului în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în baza unei hotărîri a Guvernului, adoptată conform legislaţiei în vigoare. Articolul 58. Finanţarea lucrărilor de creare a cadastrului (1) Lucrările de creare a cadastrului în ordinea înregistrării primare masive se finanţează de la bugetul de stat, din credite şi din alte surse de finanţare, cu excepţia prestării serviciilor de eliberare a extraselor din registrul bunurilor imobile. (2) Oficiile cadastrale teritoriale asigură crearea fondului de garanţie din contul mijloacelor obţinute la înregistrarea curentă. (3) În perioada, stabilită de Guvern, de constituire a fondului de garanţie, prejudiciul cauzat titularului de drepturi din culpa registratorului nu se repară. Articolul 59. Excepţii pentru drepturile apărute anterior (1) Drepturile asupra bunurilor imobile apărute anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi neînscrise în registrul bunurilor imobile se consideră valabile. Aceste drepturi se înscriu în procesul înregistrării primare masive sau selective şi se consideră născute din ziua legalizării documentelor ce confirmă drepturile. (2) În cazul transmiterii de la un titular la altul, inclusiv statul, a drepturilor asupra

bunurilor imobile, precum şi în cazul naşterii sau stingerii drepturilor după punerea în aplicare a prezentei legi, tranzacţiile şi drepturile născute de aceste tranzacţii sînt supuse înregistrării obligatorii în modul stabilit de prezenta lege. (3) Pe durata înregistrării primare masive a bunurilor imobile, în caz de vînzare silită a acestor bunuri, extrasul din registrul bunurilor imobile nu este obligatoriu. La cerere, oficiul cadastral va elibera informaţia disponibilă referitoare la bunul imobil. [Art.59 al.(3) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694] (4) La înstrăinarea primară a bunurilor imobile transmise în proprietate privată în contul cotelor valorice din bunurile întreprinderii agricole sau la înstrăinarea primară a cotelor-părţi din aceste bunuri, înregistrarea în cadastru nu este obligatorie. După încheierea convenţiei, noul proprietar este obligat să înscrie în registrul bunurilor imobile dreptul său de proprietate asupra bunului dobîndit. [Art.59 al.(4) introdus prin LP97-XV din 01.04.04, MO132-137/06.08.04 art.694]Capitolul VIIIDISPOZIŢII FINALE Articolul 60. Sistarea ţinerii registrului construcţiilor şi a registrului cadastral al deţinătorilor de terenuri (1) Pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care încă nu funcţionează oficiu cadastral teritorial, tranzacţiile, drepturile şi grevările prevăzute la art.59 alin.(2) vor fi trecute în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri ţinut de primăria satului (comunei), oraşului (municipiului) pe al cărui teritoriu este amplasat bunul imobil. (2) La încheierea înregistrării primare masive pe întreg teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective, ţinerea registrului construcţiilor şi a registrului cadastral al deţinătorilor de terenuri se sistează. Articolul 61. Intrarea în vigoare a prezentei legi (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării. (2) Guvernul, în termen de 2 luni: a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege; b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege; c) va adopta acte normative care să asigure executarea prezentei legi; d) va asigura reexaminarea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor normative care contravin prezentei legi. (3) Pînă la aducerea în conformitate cu prezenta lege, legile şi alte acte normative se vor aplica în măsura în care nu contravin acesteia. (4) Sub incidenţa prezentei legi cad raporturile juridice care au apărut după intrarea ei în vigoare.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN

Chişinău, 25 februarie 1998. Nr. 1543-XIII.

legi

Documents

Transcript of legi