Actiunea legi civ. in timp

59
Plan Introducere 1.Principiile aplicarii legii civile in timp. 2. Inceputul actiunii legii civile noi. 3.Abrogarea . Deseutudinea.Dispozitia obectului. 4.Coleziunea normelor de drept civil . Încheiere Bibliografie 1

Transcript of Actiunea legi civ. in timp

Page 1: Actiunea legi civ. in timp

Plan

Introducere

1.Principiile aplicarii legii civile in timp.

2. Inceputul actiunii legii civile noi.

3.Abrogarea . Deseutudinea.Dispozitia obectului.

4.Coleziunea normelor de drept civil .

Încheiere

Bibliografie

1

Page 2: Actiunea legi civ. in timp

Introducere

În această lucrare mi-am propus să descriu „Actiunea legii civile in timp”.

Pentru a clarifica toate aspectele conceptului de normă juridică, voi preciza

caracteristicile sale, voi defini această regulă de conduită, mă voi opri asupra

tipurilor de norme existente, clasificîndu-le şi să explic acţiunea lor în timp, în

spaţiu şi asupra persoanelor.

În doctrina juridică se foloseşte deopotrivă dar cu acelaşi înţeles formula

"reguli de drept" şi "norme de drept" sau "reguli juridice" şi "norme juridice". Şi

literatura franceză, fără să înlăture cuvîntul "normă" 1-a consacrat pe cel de

"regulă".1 Din contra, în doctrina română este consacrată denumirea de "normă

juridică".2 Precizăm că cele două formule desemnează una şi aceeaşi noţiune.

Dreptul este alcătuit dintr-un ansamblu de norme constituite într-un sistem

unitar într-o societate dată.

Unde este drept acolo este societate. Dar la fel de adevărată este şi

reciproca: unde este societate acolo este drept. Orice societate organizată reclamă o

regulă de drept, în primul rând, pentru a se constitui, subsista şi funcţiona. Fiindcă

societatea nu există decît prin indivizii umani care o compun. Aceştia trebuie, prin

consecinţă, să fie menţinuţi în obligaţiile inerente stării sociale printr-o regulă care

determină şi sancţionează statutul lor de membri. Astfel regula de drept nu mai este

o simplă regulă a raporturilor dintre oameni luaţi ca atare, în afară de orice

calificare sau apartenenţă socială. Regula formează legea unui grup şi stabileşte

condiţiile de existenţă şi exigenţele pe dublul plan al constituirii grupului şi direcţia

membrilor săi.

Norma de drept este elementul primar al oricărui sistem de drept. Ultima

"cărămidă" din care este alcătuit un edificiu juridic este regula de drept. Pe baza ei

se alcătuieşte întregul labirint juridic. La rândul lor, normele se grupează în

instituţiile de drept, instituţiile în ramuri, ramurile în părţi ale sistemului (drept

public şi drept privat), iar părţile în sisteme. Aşadar, norma juridică este una din

categoriile centrale ale dreptului, atât ca părticică fundamentală a sistemului de 1 A se vedea, spre exemplu: Michel Villey. Philosophie du droit, II, Leş Moyens du droit, Dalloz, 19842 A se vedea, spre exemplu: Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului. Editura Actomi, Bucureşti, 1994.

2

Page 3: Actiunea legi civ. in timp

drept pozitiv cît şi ca obiect de cercetare a ştiinţei dreptului în special. Prin studiul

normei pătrundem în inima şi spiritul dreptului.

Reglementarea relaţiilor sociale are loc prin intermediul normelor sociale.

Dat fiind faptul că aceste relaţii ţin de diverse domenii de activitate, diferite sunt şi

normele care le reglementează. O modalitate socială constituie normele juridice.

Cunoaşterea normei juridice implică atît caracterizarea trăsăturilor comune tuturor

normelor sociale, precum şi caracterizarea trăsăturilor ei specifice. Punctul de

pornire la caracterizarea normei este următorul : orice normă juridică este o normă

socială, însă nu fiecare normă socială este şi juridică.

În termenii cei mai generali norma de drept este o "regulă socială

obligatorie". Masquelin consideră că regula de drept este un fenomen natural şi

obligatoriu în orice grup uman organizat în comunitate, fie că este vorba de

comunităţi naţionale sau internaţionale, sau de comunităţi mai restrînse ca

asociaţiile de drept privat, comunităţile familiale sau profesionale. Şi mai profund,

regulile de drept nu iau naştere decît cu condiţia ca oamenii să formeze un grup, nu

numai printr-o participare cu anumite trăsături comune de ordin fizic, psihologic

sau social care zămisleşte o simplă solidaritate (ca membrii unei naţiuni sau unei

clase sociale) ci pe "baza unei societăţi veritabile care implică scop social specific,

organizare şi ierarhie", explică Jean Dabin.3 El conchide că "regula de drept" este

regula care guvernează raporturile între oameni astfel grupaţi prin legături în

exclusivitate "societare".4

Norma Juridică poate fi numită doar acea normă socială ce conţine o

regulă de conduită, stabilită sau autorizată (sancţionată) de stat, menită să

reglementeze cele mai importante domenii de actuintate umană şi ocrotită, în caz

de necesitate, de forţa coercitivă a statului.

Fiind o parte integrată a normelor sociale, normele juridice vizează

conduita umană. Ele reprezintă reguli de conduită ce sunt instituite sau sancţionate

de stat, care exprimă voinţa clasei (claselor) dominante, a căror aplicare este

asigurată prin forţa de constrîngere a statului. Cu ajutorul normelor juridice în

3 Op.cit.:p.l7-18. 8Lbidem.p.l8.4 Rosetti-Bălănescu, Ovid Sachelarie. Nic. G. Nedelcu. Op. cit., p. 15.

3

Page 4: Actiunea legi civ. in timp

societate se stabilesc anumite coordonate, prin care este îndrumată conduita

oamenilor în direcţia întăririi şi dezvoltării rînduielilor şi relaţiilor sociale. Aşadar,

normele juridice nu sînt simple indicaţii, ci reprezintă dispoziţii obligatorii.

Indiferent de nuanţa lor, în ultima instanţă, normele juridice reprezintă un

comandament impus de puterea de stat. Nerespectarea lor atrage după sine

aplicarea constrîngerii. Obligativitatea normelor juridice asigură ordinea de drept

în societate, imprimînd relaţiilor sociale stabilitatea necesară.

Norma juridică ca element constitutiv al dreptului este o regulă de

conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei

respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Scopul normei

juridice sau regulii de drept corespunde finalităţii dreptului şi anume de a asigura

convieţuirea socială orientînd comportarea oamenilor în direcţia promovării şi

consolidării relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor ce guvernează

societatea respectivă. Prin intermediul normelor se ordonează şi reglementează în

forme specifice dreptului relaţiile interumane, în conformitate cu aceste valori.

Norma juridică are un caracter prescriptiv, ea stabileşte o anumită comportare,

impune o anumită conduită, constînd dintr-o acţiune sau inacţiune umană

îndreptată într-o anumită direcţie, în vederea realizării unui anumit scop. Se poate

spune că norma juridică este elementul constitutiv al dreptului, este "celula de

bază" a acestuia, după cum se exprimă unii autori, în ansamblul lor, normele

juridice în vigoare alcătuiesc dreptul pozitiv al societăţii respective.

Toţi autorii au definit şi definesc norma juridică în baza trăsăturilor ei

distinctive, în comparaţie cu celelalte norme sociale. I.Rosetti-Bălănescu, Ovid

Sachelarie şi Nic. G. Nedelcu definesc norma juridică, legea, în general, ca fiind

"o regulă obligatorie, generală, permamentă, e dictată de către autoritatea

publică investită cu puterea legiuitoare şi sancţionată prin forţa publică". Cei trei

autori includ în definiţia normei juridice trăsătura de permanenţă "în sensul că are

drept scop să se aplice la o sumă nedeterminată de acte analoage". Profesorul loan

Ceterchi subliniază că norma juridică este "asigurată în aplicarea ei datorită

4

Page 5: Actiunea legi civ. in timp

conştiinţei cetăţenilor"5, precizînd că, la nevoie, se recurge la "forţa coercitivă a

statului", iar profesorul Nicolae Popa pune accentul pe scopul normei juridice

"acela de a asigura ordinea socială".6

În lumina analizei efectuate, putem defini norma juridică ca fiind o regulă

de conduită generală, tipică, impersonală şi obligatorie, emisă sau sancţionată de

stat, în scopul asigurării ordinii sociale, adusă la îndeplinire, la. nevoie, prin forţa

coercitivă a statului.

1.Principiile aplicarii legii civile in timp.

5 Ioan Ceterchi, Op.cit, p.3346 Nicolae Popa, Op.cit.,p.l59.

5

Page 6: Actiunea legi civ. in timp

Actul juridic civil este definit ca fiind manifestarea de vointa facuta cu intentia de a

produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic

civil. Criterii de clasificare si categorii de acte juridice in functie de aceste criterii

Dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale, bilaterale si

multilaterale.

Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele juridice se divid in acte cu titlu

oneros si acte cu titlu gratuit.

Dupa efectul lor, actele civile se impart in: constitutive, translative si declarative.

Dupa importanta lor, exista acte juridice civile de conservare, de administrare si de

Dupa continutul lor, actele juridice civile se impart in: patrimoniale si

nepatrimoniale. 7

Dupa modul (forma) de incheiere, actele civile se impart in: consensuale,

solemne si reale.

Dupa momentul producerii efectelor, actele civile se impart in: acte intre vii

(inter vivos) si acte pentru cauza de moarte (mortis causa).

Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor actele juridice civile se

impart in acte subiective si acte conditie.

Dupa legatura lor cu modalitatea (termen, conditie), actele juridice se impart in

acte pure si simple si acte afectate de modalitati.

Dupa raportul dintre ele, actele civile se impart in: principale si accesorii.

Dupa legatura cu cauza (scopul), distingem intre actele cauzale si cele

abstracte.

Dupa modalitatea incheierii lor, actele juridice civile se impart in acte strict

personale si acte care pot fi incheiate si prin reprezentare.

Dupa reglementarea si denumirea lor legala, se disting actele tipice (numite) si

actele atipice (nenumite).

Dupa modul lor de executare, actele juridice civile se impart in: acte cu executare

7 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

6

Page 7: Actiunea legi civ. in timp

dintr-o data (uno ictu) si acte cu executare succesiva.

Conditii pentru valabilitatea actului juridic civil

Prin conditiile actului juridic civil intelegem elementele din care este alcatuit un

asemenea act.

Clasificarea conditiilor actului juridic civil

a. In functie de aspectul la care se refera, se disting:

- conditii de fond, cele care privesc continutul actului juridic civil;

- conditii de forma, cele care se refera la exteriorizarea vointei.

Caracterizarea conditiilor actului juridic civil

1. Capacitatea de a contracta;

2. Consimtamantul valabil al partii ce se obliga;

3. Un obiect determinat;

4. O cauza licita.

2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege acea conditie de fond si

esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil (persoana fizica,

persoana juridica) de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea

de acte juridice civile.

Principiul capacitatii si exceptia de la acest principiu a) Principiul (regula)

capacitatii de a incheia acte juridice si exceptia incapacitatii. Materia capacitatii de

a incheia actul juridic civil este dominata de principiul capacitatii, incapacitatea

reprezentand exceptia. 8

Prin principiul capacitatii intelegem faptul ca, ori de cate ori legea nu prevede

altfel, persoanele au aptitudinea de a incheia orice act juridic.

b) Exceptia incapacitatii de a incheia acte juridice civile. Incapacitatea reprezinta

exceptia, in sensul ca, numai in cazurile anume prevazute de lege o persoana nu

poate participa la intocmirea unui act juridic civil. Ca toate exceptiile, si exceptia

in materie de capacitate – incapacitatea – trebuie sa fie expres prevazuta de lege.

8 Constituţia Republicii Moldova

7

Page 8: Actiunea legi civ. in timp

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului

juridic civil care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil, manifestata in

exterior.

Pentru a fi valabil, consimtamantul (manifestarea de vointa) trebuie sa

ndeplineasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

Sunt vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.

- In functie de gravitatea si consecintele pe care le produce, eroarea poate fi:

a) eroarea obstacol (numita si distructiva de vointa);

b) eroarea – viciu de consimtamant;

c) eroarea indiferenta.

- Structura erorii – viciu de consimtamant.

Eroarea are un singur element, de natura psihologica – falsa reprezentare a

realitatii

– de unde rezulta dificultatea probarii ei.

- Conditii cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant.

Doua sunt conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ca falsa reprezentare a realitatii,

la momentul incheierii unui act juridic civil, sa aiba valoare de viciu de

consimtamant:

- Elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator la incheierea

actului juridic, astfel incat, cel in eroare nu ar fi facut actul juridic, daca ar fi

cunoscut adevarata stare de lucruri;

- Cealalta parte (cocontractantul) – in cazul contractelor cu titlu oneros – sa fi stiut

sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare este

hotarator, pentru incheierea actului juridic de catre partea aflata in eroare;

Prin dol (viclenie) se intelege inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace

viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic. Prin esenta sa,

8

Page 9: Actiunea legi civ. in timp

dolul este tot o eroare, insa provocata, iar nu spontana.

Clasificare. In literatura juridica se distinge, in functie de consecintele pe care le

are ori nu, asupra valabilitatii actului juridic intre:

- dolul principal (numit si dolus dans causam contractus), care este acela ce cade

asupra unor elemente importante, la incheierea actului juridic,

- dolul incident (dolus incidens), numit si incidental ori secundar, este acela ce

cade asupra unor elemente nedeterminate la incheierea actului juridic.

Structura. Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit din doua elemente:

1) un element obiectiv, material, ce consta in utilizarea de mijloace viclene

(masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare;

2) un element subiectiv, intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o

persoana, pentru a o determina sa incheie un act juridic civil.

cunostea imprejurarea pretins ascunsa. Conditii. Pentru a fi viciu de consimtamant,

dolul trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii:

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic;

- sa provina de la cealalta parte.

Prin violenta – viciu de consimtamant – se intelege amenintarea unei persoane cu

un rau de natura sa-i insufle o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe

care altfel nu l-ar fi incheiat. Clasificare. 1) Dupa natura raului cu care se ameninta,

violenta este de doua feluri: violenta fizica si violenta morala.

- violenta fizica, consta in faptul reducerii victimei la un rol de simplu instrument

la incheierea actului. Exista violenta cand amenintarea cu un rau priveste

integritatea fizica, dar si bunurile persoanei;

- violenta morala, consta in amenintarea cu un rau moral, de natura sa provoace o

teama care duce la incheierea unui act juridic care, altfel, nu s-ar fi incheiat. Exista

violenta morala atunci cand amenintarea cu un rau se refera la onoarea, cinstea ori

sentimentele persoanei.

Conditii. Pentru anularea actului juridic civil in caz de leziune este necesar sa fie

intrunite urmatoarele conditii:

- leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului juridic;

9

Page 10: Actiunea legi civ. in timp

- disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor stabilita prin-un act

juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau

de care sunt tinute.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii generale:

- obiectul trebuie sa existe;

- obiectul trebuie sa fie in circuitul civil;

- obiectul sa fie determinat sau macar determinabil;

- obiectul sa fie posibil;

- obiectul sa fie licit si moral.

Exista si conditii speciale, cerute numai pentru anumite acte juridice civile si

anume: 9

- in actele translative sau constitutive de drepturi se cere ca transmitatorul sa fie

titularul acelui drept;

- in actele intuitu personae se cere ca obiectul sa constea intr-un fapt personal al

debitorului;

- existenta autorizatiei administrative sau judiciare prevazute de lege.

Cauza (scopul) actului juridic civil

Cauza (scopul) este acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul

urmarit la incheierea unui asemenea act.

Elementele cauzei actului juridic civil

a) Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligatiei, este stabilit pe

principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza:

- in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in

reprezentarea (prefigurarea mintala), a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca

si cealalta parte, la randul ei, se obliga);

- in contractele unilaterale cu titlu gratuit, scopul imediat consta in intentia de a

9 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

10

Page 11: Actiunea legi civ. in timp

gratifica (animus donandi);

- in actele (contractele) reale, scopul imediat consta in remiterea (predarea)

lucrului;

- in contractele aleatorii, scopul imediat consta in elementul risc, adica prefigurarea

unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa unui castig, sau

riscul unei pierderi.

b) Scopul mediat (causa remota), numit si scopul actului juridic civil, reprezinta

acel element al cauzei care consta in motivul determinant pentru incheierea actului

juridic, motiv care se refera, fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei

persoane.

Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil

Pentru a fi valabila, cauza actului juridic civil trebuie sa indeplineasca, cumulativ,

urmatoarele conditii: a) sa existe, b) sa fie reala, c) sa fie ilicita si morala.

Cum elementul fundamental al actului juridic civil il constituie manifestarea de

vointa, inseamna ca aceasta "haina" se refera, in primul rand, si mai ales, la

consimtamant, iar pentru a produce efecte juridice (adica pentru a se transforma

dintr-un "fapt psihologic intern", intr-un fapt social) vointa trebuie exteriorizata. In

acest sens prin "forma actului juridic civil" se intelege mijlocul, modalitatea de

exteriorizare a vointei interne. Sub acest aspect privita, "forma" actului

juridic civil, este inerenta oricarui act. Acesta este sensul restrans (stricto sensu) al

termenului "forma" actului juridic. Acest inteles este carmuit de principiul

consensualismului.

Principiul consensualismului in dreptul civil este regula potrivit careia, din punctul

de vedere al formei sale, actul juridic civil se incheie prin simpla manifestare de

vointa, fara sa fie nevoie ca aceasta vointa sa imbrace o forma speciala.

De la acest principiu exista cele trei exceptii; si dupa cum se stie, exceptiile nu se

prezuma, nu se presupun, ele trebuie sa fie prevazute expres; care, in esenta, sunt

cerinte ale formei actului juridic civil: forma ceruta ad validitatem; forma ceruta ad

11

Page 12: Actiunea legi civ. in timp

probationem; forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti.

Pentru nasterea valabila a unui act juridic este nevoie ca manifestarea de vointa sa

fie imbracata intr-o forma speciala, numita solemna, si care consta, dupa sistemul

nostru de drept in forma scrisa, care in cele mai multe cazuri este autentica.

Caracterele juridice ale formei cerute ad validitatem

a) este un element constitutiv, esential al actului juridic, in lipsa caruia intervine

nulitatea absoluta a actului juridic in cauza;

b) este incompatibila cu manifestarea tacita a vointei, cu alte cuvinte, de esenta

formei cerute ad validatem este manifestarea expresa a vointei;

c) forma solemna este exclusiva, in sensul ca, in principiu, pentru un anumit act

solemn partile nu au de ales intre mai multe moduri de exteriorizare a vointei, ci

sunt obligate sa adopte numai forma prevazuta de lege, de regula cea autentica

(exceptie face testamentul).

Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem

Forma ceruta ad validatem reclama indeplinirea anumitor conditii, care in esenta

sunt urmatoarele:

- intregul continut al actului juridic (adica toate clauzele actului juridic civil,

esentiale si cele neesentiale) trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea sa;

- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma

speciala. Este cazul mandatului dat pentru incheierea unui act solemn, care trebuie

sa imbrace si el forma solemna (autentica);

- uneori, actul care determina ineficacitatea actului solemn trebuie, in principiu, sa

imbrace si el forma solemna (exceptie face legatul, care poate fi revocat si tacit).

Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile

la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea act.

Aceste efecte au la baza manifestarea de vointa a partilor, exteriorizata in actul

juridic respectiv, facuta cu intentia de a produce efecte juridice.

Principiile efectelor actului juridic civil si exceptiile lor

Principiul fortei obligatorii – pacta sunt servanda

Este regula de drept consacrata in art. 969 alin. 1 C.civ.: "Conventiile legal facute

12

Page 13: Actiunea legi civ. in timp

au putere de lege intre partile contractante". Pentru actele bilaterale (contracte),

principiul fortei obligatorii se mai exprima si in formula "conventia, contractul este

legea partilor".

Principul – pacta sunt servanda – cunoaste si el exceptii. Exceptiile de la acest

principiu sunt acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se produc asa

cum au dorit partile, la incheierea lui, ci independent de vointa partilor sau, dupa

caz, a partii, aceste efecte sunt ori mai extinse ori mai restranse, decat cele stabilite

initial.

a) Drept cazuri de restrangere a fortei obligatorii sunt mentionate situatiile in care

actul juridic inceteaza inainte de termen, datorita inexistentei unui element al sau,

precum:

- incetarea contractului de mandat prin moartea, punerea sub interdictie ori

insolvabilitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului, dupa caz .

- incetarea contractului de locatiune cand lucrul a pierit in tot (lucrul nu mai poate

fi folosit potrivit destinatiei), deoarece contractul este desfacut de drept, intrucat

locatorul nu mai poate asigura locatarului folosinta lucrului si nici nu poate fi

obligat la reconstituirea, refacerea sau inlocuirea lui.

In categoria cazurilor de extindere a fortei obligatorii includem:

- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste

termenul convenit de parti.

- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva atunci cand, pe parcursul

existentei lui, intervine un caz de forta majora care impiedica, un anumit timp,

executarea obligatiilor.

Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Constituie exceptii de la irevocabilitatea actului juridic civil acele cazuri in care

actului juridic bilateral i se poate pune capat prin vointa unei singure parti,actului

juridic multilateral i se poate pune capat prin vointa uneia sau mai multor parti, dar

nu toate, iar actului juridic unilateral i se poate pune capat prin vointa autorului lui.

1. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale

13

Page 14: Actiunea legi civ. in timp

- retractarea renuntarii la mostenire;

- consimtamantul parintilor sau, dupa caz al parintelui exprimat la adoptia copilului

poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic

prin care acesta a fost .

2. Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale si multilaterale.

- denuntarea contractului de inchiriere a suprafetelor cu destinatia de locuinta la

cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de 60 de zile,

sau la cererea proprietarului

- revocarea contractului de mandat.

- incetarea depozitului la cererea deponentului;

- denuntarea unor contracte de catre administratorul sau lichidatorul judiciar

- denuntarea contractului de asigurare

denuntarea contractului de locatiune incheiat pe durata nedeterminata

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil

Conventiile produc efecte numai intre partile contractante, nu si fata de al treilea.

Intr-o alta exprimare, principiul relativitatii inseamna ca actul juridic civil bilateral

da nastere la drepturi si obligatii numai pentru partile lui, iar actul unilateral obliga

doar pe autorul acestuia.

3. Veritabila exceptie de la principiul relativitatii, este stipulatia pentru altul.

Stipulatia pentru altul sau promisiunea in favoarea unei terte persoane, in dreptul

civil este o conventie prin care o parte, stipulantul, convine cu cealalta parte

promitentul pentru ca acesta din urma (promitentul) sa execute o prestatie in

favoarea unei a treia persoane, numit tert beneficiar.

Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care consta in lipsirea actului juridic

(negotium iuris) de acele efecte care sunt contrare normelor edictate pentru

incheierea valabila a actului juridic civil.

Functiile nulitatii. In esenta, nulitatea acului juridic civil indeplineste urmatoarele

functii:

- Functia preventiv-educativa consta in atentionarea partilor actului juridic asupra

14

Page 15: Actiunea legi civ. in timp

consecintelor pe care le atrage nesocotirea normelor juridice la incheierea actului

juridic, lipsind actul de efectele in vederea carora a fost facut.

- Functia sanctionatorie apare in situatia in care functia preventiva nu si-a dovedit

eficienta, constand in lipsirea de efecte a actului juridic incheiat cu nerespctarea

conditiilor de validitate.

Clasificarea nulitatii actului juridic civil

1. in functie de natura interesului (general ori inividual) ocrotit prin dispozitia

legala incalcata la incheierea actului juridic civil, nulitatea e absoluta si relativa.

2. In functie de intinderea efectelor sale, nulitatea e partiala si totala.

3. Dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre nulitate expresa (textuala)

si nulitate virtuala (implicita).

4. Dupa felul conditiei de validitate nerespectata la incheierea actului juridic civil,

se deosebeste intre nulitate de fond si nulitate de forma.

5. Dupa modul de valorificare, nulitatile se impart in nulitate judiciara si nulitate

amiabila.

Cauzele de nulitate .Intr-o exprimare globala, se poate spune ca sunt cauze ce

conduc la nulitatea actului juridic civil urmatoarele:

- incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face (de a incheia) actul

juridic civil;

- lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

- nevalabilitatea cauzei (scopului) actului juridic civil;

- nerespectarea formei actului juridic civil, ceruta ad validitatem;

- neresocotirea limitelor autonomiei de vointa (ale libertatii actelor juridice);

- fraudarea legii.

Regimul juridic al nulitatii .Deosebirile de regim juridic intre nulitatea absoluta si

nulitatea relativa se pot exprima, sintetic, in felul urmator

a) daca nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, de instanta din

oficiu sau de alte organe abilitate de lege, nulitatea relativa poate fi invocata, in

15

Page 16: Actiunea legi civ. in timp

principiu, numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului

juridic;

b) daca nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este prescriptibila;

c) daca nulitatea absoluta nu poate fi, in principiu, acoperita prin confirmare,

nulitatea relativa poate fi confirmata, expres sau tacit.

Prin efectele nulitatii actului juridic civil intelegem consecintele juridice ale

aplicarii sanctiunii nulitatii; respectiv urmarile datorate desfiintarii totale sau

partiale a unui act juridic care a fost incheiat cu nesocotirea dispozitiilor legale

referitoare la conditiile sale de validitate.

Principiile efectelor nulitatii si exceptiile lor

a) Enuntare principiilor efectelor nulitatii si corelatia dintre ele

Din ipotezele mentionate mai sus rezulta ca efectele nulitatii sunt guvernate de trei

principii si anume: 10

1) principiul retroactivitatii (care consta in faptul ca efectele nulitatii se produc din

momentul incheierii actului juridic, respectiv, nulitatea opereaza atat pentru viitor

cat si pentru trecut;

2) principiul repunerii in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate in

baza actului anulat; acest principiu este determinat prin expresia latina restitutio in

integrum;

3) principiul potrivit caruia anularea actului initial atrage desfiintarea actului

subsecvent; acest principiu este desemnat, prin adagiul resoluto iure dantis,

resolvitur ius accipientis (imprumutat de la rezolutiune)

- Principii si exceptii privind actiunea legii civile in timp

Sunt doua principii care guverneaza aplicarea legii in timp:

1) principiul neretroactivitatii legii civile noi;

2) principiul aplicarii imediate a legii civile noi.

10 Constituţia Republicii Moldova

16

Page 17: Actiunea legi civ. in timp

Ele se presupun si se completeaza reciproc.

1) este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor ce se

ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare.

Acest principiu, este consacrat si in Codul civil in art.1. “Legea dispune numai

pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.

2. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi - adica, de indata ce a fost

adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare,

excluzandu-se astfel aplicarea legii vechi.

Acest principiu nu este consacrat expres, el este o consecinta fireasca a principiului

neretroactivitatii.

Exceptiile de la aceste principii sunt:

1. retroactivitatea legii civile noi, adica legea civila noua se aplica si pentru situatii

anterioare adoptarii ei.

- aceasta exceptie se aplica daca este consacrata expres in legea noua, deoarece

exceptiile nu se prezuma, ele fiind de stricta interpretare si aplicare.

In prezent este inadmisibila aceasta exceptie datorita textului imperativ al art.15 (2)

dinConstitutie.

2. ultraactivitatea legii civile vechi, adica legea veche isi mai produce efectele un

timp oarecare, deci a intrat in vigoare o lege noua, binenteles la situatii

determinate, precizate de legea noua. Aceasta trebuie prevazuta expres in legea

noua fiind o exceptie.

Referitor la retroactivitatea legii - legea penala mai favorabila, retroactiveaza.

Daca de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a faptei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila (Angheni).

Un alt aspect al retroactivitatii il reprezinta legile interpretative. Legea

interpretativa se integreaza in actul normativ interpretat care este anterior.

Legile interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplica din momentul intrarii

in vigoare a legii pe care o interpreteaza.

In dreptul civil isi gasesc aplicabilitatea trei

categorii de principii:

17

Page 18: Actiunea legi civ. in timp

- principii fundamentale ale dreptului roman, care formeaza obiect de studiu pentru

teoria generala a dreptului.

- principii fundamentale ale dreptului civil roman, care sunt expresii concrete ale

primelor principii, intr-un domeniu mai limitat si care formeaza obiect de studiu

pentru stiinta dreptului civil.

- principii ale uneia sau mai multor institutii de drept civil.

Principiile fundamentale ale dreptului roman reprezinta idei calauzitoare (reguli de

baza), care isi gasesc aplicabilitatea in intreaga legislatie. Aceste principii sunt

consacrate de legea fundamentala si alte acte normative mai importante, cum sunt

Codurile. Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare (reguli

de baza), ce privesc intreaga legislatie civila, avand aplicabilitate in toate

institutiile dreptului civil, chiar daca nu-si manifesta prezenta cu aceeasi

intensitate. Normele dreptului civil consacra urmatoarele principii cu valoare de

principii fundamentale ale acestei ramuri de drept:

- principiul proprietatii;

- principiul egalitatii in fata legii civile;

- principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale;

- principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile.

Este unanim admis in literatura de specialitate ca pentru delimitarea dreptului civil

fata de alte ramuri de drept se utilizeaza un criteriu fundamental si criterii

auxiliare. Criteriul determinant il constituie obiectul de reglementare, iar criterii

secundare metoda de reglementare, caracterul normelor juridice, calitatea

subiectelor, specificul sanctiunilor si principiile proprii.

Pentru dreptul civil, doua sunt principiile care guverneaza aplicarea legii civile in

timp si anume: a) principiul neretroactivitatii legii civile noi si b) principiul

aplicarii imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivitatii legii civile noi este acea regula de drept, potrivit

careia, o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa

intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute

18

Page 19: Actiunea legi civ. in timp

anterior. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept, potrivit

careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor

aparute dupa intrarea ei in vigoare;

Exceptiile de la cele doua principii ale aplicarii legii civile in timp sunt:

- retroactivitatea legii civile noi care inseamna aplicarea legii civile noi la situatii

juridice anterioare intrarii ei in vigoare. In legatura cu aceasta "exceptie de la

principiul neretroactivitatii legii civile" se pot formula doua observatii:

1. dispozitia constitutionala nu permite nici o exceptie de la acest principiu;

2. principiul neretroactivitatii vizeaza normele juridice cuprinse in noua

lege destinata a reglementa situatii juridice. El nu vizeaza probleme de interpretare.

- Ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi. Reprezinta exceptia de la

principiul aplicarii imediate a legii noi si consta intr-o limitare, vremelnica, a

aplicarii legii vechi, iar aceasta lege urmand sa se aplice, cu titlu tranzitoriu,

situatiilor juridice in curs la momentul intrarii in vigoare a noii legi, aplicarea

acestei legi fiind amanata pana la consumarea respectivelor situatii juridice.

Aplicarea legii civile in spatiu. Principii si exceptii

Actiunea legii civile in spatiu presupune cunoasterea limitelor teritoriale carora ea

se aplica. Problema actiunii legii civile in spatiu comporta doua aspecte: unul

national (intern), care vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre subiectele

de drept civil de cetatenie ori nationalitate romana, pe teritoriul statului roman si

unul international, care vizeaza situatia raporturilor juridice civile cu un element de

extraneitate (cetatenie, nationalitate, locul incheierii si executarii contractului,

locul producerii unui delict civil ori consumarea efectelor sale).

Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Principiul care guverneaza actiunea legilor civile asupra persoanelor este acela

al egalitatii subiectelor de drept civil in fata legii civile, dublat de cel al

generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil. De aceea, pentru

o justa intelegere, distingem intre:

- legi civile cu vocatie generala de aplicare, avand ca destinatari atat persoane

19

Page 20: Actiunea legi civ. in timp

fizice, cat si persoane juridice;

- legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor fizice:

- legi civile cu vocatia aplicarii numai persoanelor juridice:

Prin interpretarea legii civile intelegem operatiunea logico-rationala de lamurire,

explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor

aplicari, prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata in practica in ipotezele

ce le contin.

2. Inceputul actiunii legii civile noi.

Din multitudinea de definitii formulate in doctrina, o vom retine pe aceea potrivit

careia dreptul civil este acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si

nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii

de egalitate juridica. Din aceasta definitie rezulta ca elementele (ori trasaturile)

definitorii ale dreptului civil sunt urmatoarele:

- apartenenta sa la sistemul de drept romanesc;

- continutul sau este format din ansamblul normelor juridice civile care guverneaza

anumite relatii sociale;

- obiectul sau il constituie doua mari categorii de raporturi juridice, si

subdiviziunile lor: raporturile patrimoniale si raporturile nepatrimoniale;

- subiectele (partile) raporturilor juridice civile sunt persoanele fizice si persoanele

juridice;

- in raporturile juridice civile, subiectele (partile) se afla pe pozitii de egalitate

juridica, aceasta fiind metoda sa de reglementare. 11Cand vorbim de rolul dreptului

civil avem in vedere dreptul civil ca ramura de drept. Aceasta inseamna ca, ori de

cate ori, pentru celelalte ramuri de drept, nu exista reglementari proprii ori sunt

insuficiente, se face apel, imprumutandu-se normele corespunzatoare ale dreptului

civil. Ca orice lege, legea civila actioneaza concomitent sub trei aspecte:

11 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

20

Page 21: Actiunea legi civ. in timp

1) o anumita durata in timp

2) pe un anumit teritoriu

3) aplicarea legii civile asupra persoanelor.

Deci legile, se succed, coexista si au determinate categoriile de subiecte la care se

aplica.Legea civila se aplica cat timp este in vigoare.

Legea civila intra in vigoare:

- la data precizata in cuprinsul ei

- sau la data publicarii ei in M.Of.al Republicii Moldova

3.Abrogarea . Deseutudinea.Dispozitia obectului.

Prin abrogare. legea iese din vigoare si nu se mai aplica. Abrogarea poate fi

expresa - atunci cand se precizeaza expres ca legea se abroga.

Abrogarea expresa poate fi: - directa si- indirecta

Abrogarea directa - este aceea care nominalizeaza legea sau capitolele sau

articolele dintr-o lege care se abroga.

Abrogarea indirecta - prevede iesirea din vigoare a legilor sau actelor normative,

contrare legii noi, formulandu-se “orice alte dispozitii contrare se abroga”.

Abrogarea implicita (tacita) cand legea noua contine dispozitii incompatibile cu

legea veche fara sa prevada care dispozitii contrare se abroga.

Desuectudnea nu este mod de iesire din vigore, si intervine in acele situatii in care

datorita disparitiei ratiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat, acesta nu

mai este aplicat, fara a fi abrogat.

O situtie speciala priveste legile temporare pentru care nu este necesara abrogarea,

fiind suficienta scurgerea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.

Pin prescriptia extinctiva se intelege stingerea dreptului la actiune in sens

material neexercitat in termenul stabilit de lege.

Prin domeniul prescriptiei extinctive se intelege totalitatea drepturilor

subiective civile ale caror actiuni care le apara cad sub incidenta acestei institutii.

Altfel spus, pentru a stabili domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive, vor

trebui declarate drepturile subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta

21

Page 22: Actiunea legi civ. in timp

prescriptiei si a le separa de drepturile subiective ale caror actiuni sunt

imprescriptibile.

Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta. Drepturile la actiune intemeiate pe

drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor (acte juridice, fapte juridice licite,

fapte juridice ilicite), sunt supuse prescriptiei extinctive.

De la principiul potrivit caruia actiunile personale sunt supuse prescriptiei

extinctive, exista urmatoarele exceptii:

- actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile

facultative de persoane (in raporturile cu societatile de asigurari, dar numai daca e

vorba de asigurarea facultativa de persoane, iar nu si in asigurarea de bunuri).

Prescriptie extinctiva si drepturile reale principale. In literatura de specialitate, se

apreciaza ca, in domeniul drepturilor reale principale, regula o reprezinta

imprescriptibilitatea iar prescriptibilitatea constituie exceptie.

In literatura de specialitate sunt considerate prescriptibile extinctiv urmatoarele

actiuni reale: Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale.

Prin acest principiu se desemneaza acea regula de drept potrivit careia protectia

acestor drepturi, pe calea actiunii in justitie, nu este limitata in timp, realizarea lor

putandu-se obtine oricand.

De la principiul imprescriptibilitatii dreptului la actiune privitor la drepturile

personale nepatrimoniale, legiuitorul face unele exceptii.

- actiunea in anulabilitate .

- actiunea in nulitate relativa a casatoriei pentrui vicii de consimtamant, se prescrie

in termen de 6 luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau a

dolului.

Termenele de prescriptie extinctiva.Prin termen de prescriptie extinctiva se

intelege intervalul de timp, in launtrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in

sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept.

Ca orice termen, si termenul de prescriptie are un inceput, marcat de data la care

incepe sa curga prescriptia, o durata si un sfarsit, marcat de data implinirii

termenului de prescriptie extinctiva.

22

Page 23: Actiunea legi civ. in timp

Principalul criteriu de clasificare este acela al vocatiei ori sfera de aplicare dupa

care distingem intre: termene generale si termene speciale de prescriptie extinctiva.

Prin urmare regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive, avand ca

obiect dreptul la actiune, este aceasta: prescriptia extinctiva incepe sa curga de la

data nasterii dreptului la actiune.

Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu (neafectat de modalitati)

Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de o conditie suspensiva sau de un

termen suspensiv Ipoteza raspunderii civile pentru fapta ilicita si cazuri asimilate.

Ipoteza actiunii in declararea nulitatii relative (actiunea in anulabilitate).

Ipoteza raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrarii sau constructiei

Alte reguli speciale privitoare la inceputul cursului prescriptiei extinctive.

Prin suspendarea cursului prescriptiei extinctive se intelege acea modificare a

cursului acesteia ce consta in oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie,

pe timpul cat dureaza situatiile, limitativ prevazute de lege, care il pun in

imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune.

Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive.

a) cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora

sa faca acte de intrerupere;

b) pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei,

iar acestea sunt puse pe picior de razboi;

c) pana la rezomvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit, cu

privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de

prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la

expirarea unui termen de trei luni socotit de la inregitrarea reclamatiei".

"Intre parinti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe

care ii reprezinta, precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al

hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri

sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si

23

Page 24: Actiunea legi civ. in timp

aprobate. Prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat

timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat

timp nu are cine sa-i incuviinteze actele.

Prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei". Efectele generale ale

suspendarii cursului prescriptiei extinctive. 12Efectul special al suspendarii este reglementat astfel:

"Prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni,

socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai

scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna

de la suspendare". Prin intrerupere se intelege acea modificare a cursului

prescriptiei extinctive care se caracterizeaza prin inlaturarea prescriptiei scurse

inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii.

Cauzele de intrerupere a cursului prescriptie extinctive.

"Prescriptia se intrerupe:

a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul

careia curge prescriptia;

b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca

cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj

necompetent;

c) Printr-un act incepator de executare.

Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca

cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a

perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea".

Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.In cazul cand prescriptia a fost

intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printr-un act

incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de

admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pana la ndeplinirea

12 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

24

Page 25: Actiunea legi civ. in timp

ultimului act de executare".

Repunerea in termenul de prescriptie este o institutie juridica noua, neintalnita in

Codul civil, fiind consacrata, cu caracter general, astfel: "Instanta judecatoreasca

sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate

cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din

oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita.

Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la

incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie".

Efectul repunerii in termenul de prescriptie .

4.Coleziunea normelor de drept civil .

1. In functie de organul ori persoana de la care provine, interpretarea normelor

juridice poate fi oficiala si neoficiala:

a) Interpretarea oficiala este interpretarea facuta de anumite organe ale statului,

in exercitarea atributiilor ce le revin potrivit legii.

Interpretarea oficiala poate fi la randul ei autentica si judiciara.

- interpretarea oficiala autentica provine de la insusi organul legislativ care a

emis norma a carei interpretare s-a impus a fi facuta odata cu elaborarea ei sau

ulterior printr-o alta norma.

- Interpretarea oficiala judiciara este facuta de instantele judecatoresti cu prilejul

aplicarii normelor de drept civil la situatii juridice concrete cu ocazia solutionarii

litigiilor supuse competentei lor.

b) Interpretarea neoficiala se da legii civile in doctrina ori de catre avocat, in

pledoariile sale in fata instantei judecatoresti.

2. In functie de rezultatul interpretarii, se distinge intre: interpretarea literala

(declarativa), interpretarea extensiva si interpretarea restrictiva.

3. In functie de metoda de interpretare folosita, se deosebeste intre: interpretarea

gramaticala, interpretarea istorico-teleologica, interpretarea sistematica si

25

Page 26: Actiunea legi civ. in timp

interpretarea logica.

In doctrina, raportul juridic civil este definit ca fiind relatia sociala – patrimoniala

ori nepatrimoniala – reglementata de norma de drept civil.

Raportului juridic civil ii sunt proprii atat caracterele comune tuturor raporturilor

juridice cat si unele caractere specifice, care-l deosebesc de celelalte categorii de

raporturi juridice.

- raportul juridic civil are un caracter social. Continutul acestui caracter consta in

reglementarea sa de catre norma de drept civil, sens in care relatia dintre oameni

nusi pierde trasatura sa de a fi relatie sociala, iar in al doilea rand, norma de drept

civil (ca orice norma juridica, de altfel) nu se poate adresa decat conduitei

oamenilor, in calitatea lor de fiinte sociale, dotate cu ratiune.

- raportul juridic civil are caracter volitional. Prin caracter volitional al raportului

juridic civil, se intelege faptul ca el este reglementat de norma juridica, norma care

exprima vointa legiuitorului infatisand electoratul.

Exista, insa, si un aspect specific pentru raporturile juridice civile care se nasc din

actele juridice civile.

- raportul juridic civil se caracterizeaza prin pozitia de egalitate juridica a

partilor. Metoda specifica de reglementare a dreptului civil este cea a egalitatii

juridice a partilor. Astfel, egalitatea juridica a partilor, este un caracter propriu

raportului juridic civil.Trasatura acestui caracter rezida in nesubordonarea unei

parti fata de cealalta.

Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul juridic civil este alcatuit din

trei elemente constitutive: partile, continutul si obiectul.

Prin "subiect al raportului juridic civil" se intelege calitatea de a fi titular al

drepturilor subiective si obligatiilor civile.

Prin determinarea subiectelor raportului juridic civil se intelege cunoasterea,

individualizarea acestora. Sub acest aspect, prezinta interes daca partile raportului

juridic civil sunt cunoscute (individualizate) amandoua sau numai una, din

momentul nasterii acestui raport.

In cazul raporturilor juridice, care au in continutul lor drepturi absolute, numai

26

Page 27: Actiunea legi civ. in timp

subiectul activ este determinat, care este insusi titularul dreptului subiectiv civil,

iar

subiectele pasive sunt nedeterminate..In cazul raporturilor juridice, care au in

continutul lor drepturi relative, atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv sunt

determinate.

In mod obisnuit, raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane (intre o

persoana ca subiect activ si o alta persoana ca subiect pasiv).

Sub aspectul subiectelor sale, un asemenea raport este simplu. Sunt insa si

raporturi juridice civile care se leaga intre mai multe persoane, raporturi in care

mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv

(numita si pluralitate de subiecte).

Pe categorii de raporturi de drept civil, pluralitatea de subiecte se prezinta astfel:

- in raporturile reale, avand in continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este

nedeterminat dar constituit, intotdeauna, din pluralitatea celorlalte subiecte de drept

civil, in afara de titularul dreptului de proprietate; subiectul activ, insa, poate fi o

persoana (in cazul proprietatii exclusive), ori sa fie alcatuit din mai multe persoane,

determinate (in cazul proprietatii comune).

Proprietatea comuna exista in una din urmatoarele trei forme:

a) coproprietatea

b)indiviziunea

c)devalmasia,

- in raporturile juridice nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind nedeterminat, este

constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului

activ. 13

- in raporturile obligationale (de creanta) pluralitatea poate fi:

- activa, cand exista mai multi creditori;

13 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

27

Page 28: Actiunea legi civ. in timp

- pasiva, cand exista mai multi debitori;

- mixta, cand exista mai multi creditori si mai multi debitori.

Se cere a fi facuta dupa cum raporturile sunt nepatrimoniale sau patrimoniale.

In cazul raporturilor civile nepatrimoniale nu se pune problema schimbarii

subiectului activ care este titularul dreptului, intrucat drepturile nepatrimoniale

sunt inalienabile, iar subiectele pasive sunt nedeterminate (fiind formate din toate

celelalte subiecte de drept civil, in afara de subiectul activ).

In cazul raporturilor civile patrimoniale, urmeaza a se distinge intre raporturile

reale si raporturile de obligatii.

In cazul raporturilor reale poate interveni o schimbare a subiectului activ printr-un

mod legal de transmitere a bunului care se afla in circuitul civ;

In situatia raporturilor civile patrimoniale obligationale poate interveni o schimbare

atat a subiectului activ (creditorul), cat si a subiectului pasiv (debitorul).

Continutul raportului juridic civil

Prin continut al raportului juridic civil se intelege totalitatea drepturilor subiective

si obligatiilor civile ce revin partilor acestui raport.

"Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului

activ – persoana fizica ori persoana juridica – in virtutea careia acesta poate, in

limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita

corespunzatoare – sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva – de la subiectul pasiv, si sa

ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie".

Dreptul civil pentru a raspunde exigentelor teoretice si necesitatilor practice,

clasifica drepturile subiective civile, in functie de mai multe criterii.Principalele

criterii de clasificare sunt urmatoarele:

a) In functie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute si

relative;

b) In functie de natura continutului lor, drepturile subiective civile se impart in

patrimoniale si nepatrimoniale.

Drepturile subiective patrimoniale se subdivid in:drepturi subiective reale; drepturi

28

Page 29: Actiunea legi civ. in timp

subiective de creanta.

Drepturile subiective nepatrimoniale se subdivid in:drepturi care privesc existenta

si integritatea persoanei; drepturi care privesc identificarea persoanelor; drepturile

ce decurg din creatia intelectuala.

c) Dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile se impart in principale si

accesorii;

d) In functie de gradul de certitudine conferit titularilor lor, drepturilor subiective

se impart in: drepturi pure si simple si drepturi afectate de modalitati.

Obligatia civila este definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al raportului

juridic civil de a avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv

corelativ, conduita care poate consta in a da, a face ori a nu face ceva si care, la

nevoie, poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. 14

Obligatiile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.

a) In functie de obiectul lor, obligatiile se impart in mai multe categorii:

- obligatia de a da; obligatia de a face;obligatia de a nu face;

- obligatii pozitive; obligatii negative;

- obligatiile de rezultat (determinate);obligatiile de prudenta si diligenta (de

mijloace)

b) Dupa opozabilitatea lor, obligatiile se impart in:

- obligatii obisnuite (opozabile numai "intre parti");obligatiile opozabile tertilor

(scriptae in rem); obligatii reale (propter rem).

c) In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, obligatiile se

impart in:

-obligatii civile perfecte; obligatii civile imperfecte (naturale).

2. Clasificarea bunurilor

Criterii de clasificare si categoriile de bunuri in functie de aceste criterii

- 1) Primul si cel mai important criteriu de clasificare a bunurilor este in functie de

14 Constituţia Republicii Moldova

29

Page 30: Actiunea legi civ. in timp

natura lor si calificarea data de lege, unde distingem intre bunuri mobile si bunuri

imobile.

2) Dupa regimul circulatiei lor juridice, distingem intre bunurile aflate in circuitul

civil, ce formeaza obiect al raportului juridic civil si bunuri scoase din circuitul

civil.

3)Dupa modul in care sunt determinate, distingem intre bunuri res certa (individual

determinate) sau determinate prin caractere proprii si bunuri res genera

(determinate prin caractere generice).

4) Dupa cum pot fi sau nu impartite fara sa li se schimbe destinatia, distingem intre

bunuri divizibile si bunuri indivizibile.

5) Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile, distingem

intre bunuri fungibile si bunuri nefungibile.

6) Dupa criteriul posibilitatii de a fi sau nu folosite de mai multe ori fara sa

consume substanta, distingem intre bunuri consumptibile si bunuri

neconsumptibile.

7) Dupa cum sunt sau nu producatoare de bunuri, distingem intre bunuri frugifere

si bunuri nefrugifere

8) Dupa corelatia dintre ele, deosebim intre bunuri principale si bunuri accesorii

9)Dupa modul lor de percepere, distingem intre bunurile corporale si bunurile

incorporale.

Prin "izvor al raportului juridic civil concret" se intelege o imprejurare – act sau

fapt de care legea civila leaga nasterea unui raport juridic civil concret.

Fapte omenesti si fapte naturale

Principalele criterii de clasificare sunt urmatoarele: 15

A. dupa legatura lor cu vointa umana, izvoarele raporturilor juridice civile concrete

se impart in:

15 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului", Chişinău, 1997

30

Page 31: Actiunea legi civ. in timp

- actiuni omenesti, ce depind de vointa omului;

- fapte naturale (numite si evenimente), care sunt independente de vointa omului.

B. dupa sfera lor, distingem intre fapt juridic in inteles larg (lato sensu) si fapt

juridic in inteles restrans (stricto sensu).

Încheiere

Efectuând şi analizând această lucrare putem spune că normele juridice

constituie "fundamentul pe care se instituie şi funcţionează ordinea juridică din

orice societate".16

Normele juridice sunt emise pentru a orienta conduita umană, pentru a

asigura desfăşurarea normală a relaţiilor sociale.

Normele juridice "trebuie să exprime voinţa poporului", deoarece - în cazul

în care această voinţă este încălcată - "se rupe echilibrul social, cu urmări

imprevizibile". Din moment ce oamenii trăiesc unii lângă alţii, au nevoie de reguli

de conduită. Starea de anarhie, adică aceea în care nu există altă regulă decât bunul

plac al fiecăruia, este propriu vorbind imposibilă pentru viaţă. Cine ar pretinde că

16 Francois Bourricaud, op. cit., p.739-740

31

Page 32: Actiunea legi civ. in timp

nu cunoaşte nici o regulă s-ar exclude prin aceasta el însuşi din orice grup uman.

Această ordine necesară se asigură prin regula de drept17. Evident, nu este vorba

de un alt punct de vedere. Specific este în concepţia analizată fundamentarea

regulii de drept pe nevoia umană de securitate şi justiţie, în viaţa socială este

necesară o ordine. Această ordine satisface nevoia omului de securitate, nevoia de

a şti ce poate face el şi ce pot face alţii, ceea ce trebuie să suporte din partea lor.

Din moment ce o regulă există, oamenii pot acţiona în prezent şi pot cunoaşte în

viitor consecinţele actelor lor. Fără regulă oamenii sun paralizaţi.

Originea divină a omului i-a conferit acest sentiment puternic care-i

stăpâneşte întreaga conştiinţă: sentimentul de justiţie. Omului "îi este sete de

justiţie". El îşi înfrânează uşor dorinţa de libertate, din moment ce o regulă este

justă şi el înţelege că regula de drept satisface nu numai nevoia lui de securitate, ci,

în acelaşi timp, nevoia sa de justiţie18.

La ora actuală societatea se află la o etapă de tranziţie la economia de piaţă,

în aceste condiţii relaţiile sociale capătă o nouă calitate şi cer o reglementare

juridică adecvată.

În legătură cu aceasta, cunoaşterea normelor juridice de către populaţie şi,

în special, de către generaţia tânără, care creşte în condiţii neobişnuite pentru

generaţiile precedente, devine o necesitate deosebit de importantă.

Aducerea la cunoştinţă populaţiei a conţinutului legislativ este o problemă

complexă şi totodată foarte complicată, deoarece odată cu schimbările cardinale

din societate se schimbă şi reglementarea juridică a relaţiilor sociale.

Numai normele de drept pot şi trebuie să reglementeze activitatea de

organizare şi conducere a societăţii, a relaţiilor economice, să consfinţească şi să

asigure real libertăţile politice, drepturile patrimoniale şi personale ale cetăţenilor,

să garanteze participarea activă a tuturor cetăţenilor la viaţa politică, economică şi

culturală a ţării.

17 Henrit et Leon Mazeaud, Lecons de Droit civil, Tome premier, Premie volume, Intruduction a T etude du droit, Editions Mentehresticu. Paris. 197218 Ibidem

32

Page 33: Actiunea legi civ. in timp

Ştim că numai prin mijloace juridice nu putem edifica o societate a unor

relaţii ideale, dar, am convingerea că prin normele dreptului putem aduce o

contribuţie majorată la promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fiinţei

umane, oferind garanţiile necesare respectului, onorii şi demnităţii sale, dacă nu

vom uita - atunci când elaborăm şi aplicăm legile - că omul este ceva sfânt pentru

om!

Bibliografie

1. Constituţia Republicii Moldova

2. Ion Dogaru. „Elemente de teorie generală a dreptului", editura

„Oltenia", Craiova, 1994

3. Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic. „Teoria generală a dreptului",

Chişinău, 1997

4. Boris Negru. „Teoria generală a dreptului şi statului", Chişinău, 1999

5. D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, voi. al IV-lea, Bucureşti, 1926.

6. Gh. Beleiu, Dreptul civil român, Editura Şansa, Bucureşti, 1993.

7. D. Chirică, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina LEX, Bucureşti, 1997.

8. M.G. Constantinescu, Contractele judiciare, Tipografia ziarului Universul, Bucureşti,

1939.

9. P. Cosmovici şi colab., Tratat de drept civil, voi. I, Partea generală, Editura Academiei,

Bucureşti, 1989

10. C. Hamangiu, R. Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, voi. I, Editura

ALL, Bucureşti,1996.

33

Page 34: Actiunea legi civ. in timp

11. C. Hamangiu, R. Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, voi. al II-lea,

Bucureşti, 1929.

12. C. Hamangiu, Codul civil adnotat, voi. al IV-lea, Bucureşti, 1926.

13. J. Manoliu, Gh. Durac, Drept civil. Dreptul de proprietate şi dez-membrămintele sale,

Editura SANVIALY, Iaşi, 1996.

14. I. Deleanu, Dreptul subiectiv şi abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988.

15. I. Ionaşcu şi colab., Tratat de drept civil, voi. I, Partea generală, Editura Academiei,

Bucureşti, 1967.

16. M.V. Jakotă, Dreptul roman, voi. I, Editura Fundaţiei „Chemarea", Iaşi, 1993.

17. I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, voi. al II-lea, Editura ACTAMI,

Bucureşti, 1995.

18. // Revista Naţională de Drept // Nr. 12 Decembrie 2003, pag. 47

19. Ziarul // Dreptul // Decembrie 2002 pag. 5

34