Legal si nelegal in campaniile publicitare

Pana unde poate merge un comerciant cu o campanie publicitara? Ce sanctiuni risca daca depaseste aceasta limita? Anamaria Corbescu, avocat la Salans - Moore si Asociatii SCA, raspunde la intrebari si explica pe larg reglementarile privind publicitatea in comert.

Notiunea de publicitate este definita in legislatia romaneasca, armonizata cu cea europeana, ca orice forma de prezentare a unei activitati comerciale, industriale, artizanale sau liberale, in scopul promovarii vanzarii de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obligatii.

In numele vanzarilor si al profitului, orice forma de publicitate trebuie sa fie atractiva si sa asigure un maxim de distinctivitate produselor sau serviciilor la care se refera. Comerciantii trebuie sa fie insa in garda cu privire la limitele impuse de legislatie creativitatii si mesajului pe care se bazeaza o campanie publicitara. In esenta, publicitatea nu trebuie sa fie inselatoare pentru publicul larg si nici de natura a defaima sau a concura in mod neonest un alt comerciant.

In Romania, reglementari privind publicitatea sunt cuprinse in numeroase acte normative care vizeaza atat publicitatea ca atare, cat si aspecte de concurenta neloiala, protectia consumatorilor sau reguli aplicabile in domeniul audiovizual in general. Publicitatea inselatoare si cea comparativa sunt doua capitole foarte importante, care merita tratate pe larg.

Publicitatea inselatoare

Publicitatea inselatoare care induce sau poate induce in eroare persoanele carora li se adreseaza - afectand astfel comportamentul economic al acestora - sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurent, este interzisa cu desavarsire in Romania. Interdictia, cuprinsa in Legea 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa, priveste toate mijloacele de comunicare (inclusiv reclamele din mediul audiovizual) folosite pentru transmiterea materialului publicitar catre public.

Legea 154/2008 mentioneaza trei criterii pe baza carora se poate aprecia caracterul „inselator” al publicitatii:

caracteristicile bunurilor sau ale serviciilor (natura, compozitia, metoda si data fabricatiei bunurilor, daca acestea corespund scopului lor, originea lor geografica sau comerciala);

pretul si conditiile de distributie pentru bunuri si servicii;

informatii privind comerciantul care isi face publicitate (identitatea, calificarile, drepturile de proprietate intelectuala, premiile / distinctiile acestuia). Dezideratul acestei interdictii este ca publicul consumator sa aiba acces la suficiente date privind cele trei categorii de informatii, astfel incat acesta sa isi poata forma o imagine completa, reala si bine informata cu privire la produsele in cauza, pentru a lua in final o decizie de achizitie corecta.

Mai pe larg, Legea 363 / 2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii interzice practicile comerciale inselatoare, mentionand ca acestea contravin cerintelor diligentei profesionale si pot deforma in mod esential comportamentul economic al consumatorului caruia i se adreseaza. Legea 363/2007 clasifica practicile comerciale inselatoare in doua categorii, dupa cum acestea rezulta dintr-o „actiune inselatoare” sau, dupa caz, dintr-o „omisiune inselatoare”, si cuprinde si o lista a practicilor comerciale considerate incorecte in orice situatie, tocmai pentru ca sunt inselatoare.

Dintre acestea, pot fi mentionate:

lansarea invitatiei de a cumpara un produs la un anumit pret, pentru ca apoi comerciantul sa refuze prezentarea lui sau preluarea comenzii sau sa prezinte un esantion cu defecte, promovand un produs diferit;

afirmatia falsa ca un produs va fi disponibil doar pentru o perioada limitata de timp sau numai in anumite conditii;

falsa afirmatie ca un produs poate vindeca boli, disfunctii sau malformatii;

descrierea falsa a unui produs ca fiind „gratis” sau „fara costuri”, consumatorul fiind in realitate obligat sa suporte unele costuri.

Prin contrast, practicile publicitare obisnuite si legitime pot folosi declaratii exagerate sau declaratii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare, fara a fi considerate ilegale si interzise in consecinta.

Publicitatea comparativa

Una dintre formele de publicitate cel mai des utilizate in Romania este publicitatea comparativa, care identifica in mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta. Uneori la limita publicitatii inselatoare, publicitatea comparativa, folosita cu prudenta, poate constitui o modalitate eficace de promovare a produselor, de informare a consumatorul, dar si de stimulare a concurentei.

Legislatia romana transpune integral Directiva Europeana 2006/114/CE, respectand rationamentul acesteia si instituind conditii clare in care publicitatea comparativa este admisibila - publicitatea comparativa, atunci cand compara caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative, si nu este inselatoare, poate reprezenta un mijloc legitim de informare a consumatorilor, in avantajul acestora. Publicitatea comparativa este folosita in limitele legale, daca prin intermediul ei se compara bunuri sau servicii care raspund acelorasi nevoi ori sunt destinate acelorasi scopuri. 

Ce comparatii sunt de evitat

Cu titlu de exemplu, s-a statuat in practica juridica faptul ca nu pot fi supuse comparatiei decat produse cu aceeasi finalitate in consum, nefiind acceptata o comparatie de genul: „avionul este mai rapid decat trenul”. Intr-o alta speta foarte cunoscuta, in 2009 retailerul Lidl l-a reclamat pe unul dintre competitorii sai francezi pentru utilizarea de liste comparative ale preturile produselor

celor doi distribuitori intr-un material publicitar. Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca informarea consumatorului numai din perspectiva pretului (fara salte caracteristici care ii pot afecta alegerea, cum ar fi calitatea sau provenienta produselor, sa reiasa din forma de publicitate respectiva) este de natura sa induca in eroare consumatorul, constituind o forma de publicitate comparativa ilegala (hotararea din data de 18 noiembrie 2010, in cauza C-159/09).

Pentru a fi admisibila, publicitatea comparativa nu trebuie sa discrediteze sau sa denigreze marcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati ori situatia unui concurent. In acest sens, Curtea de Apel Bucuresti a stabilit ca nu se incadreaza in practicile concurentiale neloiale activitatea comerciantului „care nu a creat confuzii cu numele distinctiv al altui comerciant, nu a denigrat pe concurentul sau, nu a raspandit afirmatii mincinoase de natura sa dauneze bunului mers al activitatii concurentului, nu a destabilizat activitatea comerciantului rival prin coruperea personalului si nu i-a acaparat clientela” (decizia civila nr. 384/2002).

Similar, in cazul produselor cu denumire de origine, publicitatea trebuie sa se refere, in fiecare caz, la produse cu aceeasi denumire, ceea ce inseamna ca, atunci cand anumite caracteristici esentiale sunt atribuite unei anumite regiuni geografice, nu se pot compara doua produse din regiuni total diferite. In orice caz, publicitatea comparativa nu trebuie sa profite in mod neloial de reputatia unei marci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente.

Curtea Europeana de Justitie a pronuntat o decizie in favoarea companiilor L’Oreal, Lancome si Garnier, hotarand ca practica unor producatori cvasi-necunoscuti de parfumuri de a utiliza liste comparative care indicau asemanarea (in special legata de miros) dintre produsele lor si cele ale marcilor cunoscute reprezinta publicitate comparativa ilicita, care profita de bunul renume al unor marci de succes (hotararea din data de 18 iunie 2009, in cauza C-487/07).

Ce sanctiuni prevede legea

Nerespectarea reglementarilor privind publicitatea poate atrage raspunderea contraventionala a comerciantului beneficiar al anuntului publicitar (sau a reprezentantului comerciantului local, daca acesta din urma nu are sediul social in Romania). Sesizarile privind existenta unei forme de publicitate inselatoare sau a unei incalcari a dispozitiilor legale privind publicitatea comparativa pot fi facute de orice persoana fizica sau juridica, dar si de catre

asociatiile si organizatiile care pot justifica un interes in legatura cu sesizarea (cum ar fi asociatiile de consumatori). Sesizarile se adreseaza Ministerului Finantelor sau Consiliul National al Audiovizualului (CNA), atunci cand mesajul publicitar este transmis prin mijloace audio-vizuale.

Amenzile care pot fi aplicate comerciantului variaza intre 3.000 lei si 30.000 lei. La aceste amenzi se poate adauga si obligarea comerciantului de a inceta publicitatea inselatoare sau publicitatea comparativa ilegala, Ministerul Finantelor Publice sau Consiliul National al Audiovizualului, dupa caz, pot interzice difuzarea publicitatii chiar inainte de publicare. Autoritatile pot dispune si masuri mai dure pentru comerciantii incorecti, care pot consta chiar in suspendarea activitatii comerciantului pana la incetarea practicii comerciale incorecte.

Pe langa aceste sanctiuni, orice persoana care se considera lezata in drepturile sale se poate adresa Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului (ANPC) cu o sesizare sau poate introduce o actiune in justitie impotriva comerciantului vinovat, solicitand repararea prejudiciului suferit prin expunerea la o publicitate inselatoare sau o publicitate comparativa ilegala. Riscul pentru comerciant este in acest caz mult mai mare intrucat, spre deosebire de amenzile contraventionale, cuantumul despagubirii stabilite de instanta nu poate fi prestabilit.

Practica ANPC de pana acum pare sa confirme admisibilitatea publicitatii comparative legitime, cu respectarea conditiilor impuse de Legea 158/2008. Autoritatea recomanda comerciantilor sa pastreze documente justificative care sa probeze afirmatiile folosite in campaniile publicitare, pentru a evita orice forma de raspundere in fata unor sustineri legate de acuratetea, realitatea si corectitudinea acestora. Este recomandata solicitarea in scris a opiniei ANPC, pentru a obtine si o confirmare oficiala, evitand astfel solutii nefavorabile in cazul unor controale.

Ca principiu, in masura in care, prin folosirea publicitatii comparative se aduc prejudicii materiale sau morale unui tert sau se comite o fapta penala, se poate angrena si raspunderea civila si/sau penala a comerciantului sau a persoanelor fizice responsabile.

Ce spune legea despre ofertele promotionale

Frecvent, comerciantii aleg sa isi faca publicitate prin intermediul campaniilor publicitare care cuprind si oferte promotionale, urmarind cresterea receptivitatii consumatorilor la mesajul publicitar si a vizibilitatii afacerii lor pe piata. In acest domeniu, ANPC are atributia de a verifica respectarea legii de catre comercianti. rintre cele mai recente nereguli constate de ANPC in acest domeniu pot fi mentionate:

comercializarea de produse sub sigla publicitara a unor campanii promotionale expirate;

lipsa informatiilor privind durata ofertei promotionale sau limita stocurilor produselor din oferta. Produsele sau serviciile promovate trebuie sa existe efectiv si sa fie disponibile pentru vanzare pe intreaga durata a vanzarii promotionale. Alternativ, consumatorii trebuie informati ca oferta promotionala este disponibila numai in limita stocului disponibil;

oferte promotionale nereale prin care consumatorii sunt indusi in eroare si determinati sa achizitioneze un anumit produs, fara a beneficia de un avantaj real. De exemplu, in cazul

ofertelor promotionale de tipul „3 produse la pret de 2” sau „Al doilea produs la jumatate din pret”, consumatorul trebuie sa aiba si posibilitatea de a cumpara produsul individual, pentru a putea compara pretul acestuia cu cel al pachetului promotional.

5. Mijloace de denigrare

5.1. Notiune

Legea nr. 11/1991 sanctioneaza ca fiind contraventii urmatoarele fapte:

- art. 4 lit. e: 'comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspaandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;'

Denigrarea este actul indreptat impotriva bunului renume al concurentului, produselor sau serviciilor sale. Ea se realizeaza prin raspandirea in scopul castigarii clientelei a unor afirmatii de natura sa afecteze reputatia concurentului. Ea consta in lansarea unui neadevar sau

discreditarea  unui concurent ori a produselor sale. Daca in cazurile anterioare se urmarea exploatarea valorilor unei intreprinderi, in acest caz se ataca direct aceste valori.

Conditia esentiala ca denigratul sa fie desemnat sau sa fie posibila recunoasterea sa. Atunci cand afirmatia priveste un numar mare de intreprinzatori fiind imposibila individualizarea lor, actiunea in concurenta neloiala nu poate fi utilizata (pana in acest moment ).

Nu este relevant modul de raspandire a afirmatiei: anunturi, imagini TV etc. S-a considerat, de exemplu, ca e de natura a prejudicia reputatia firmei, difuzarea unei scrisori unui numar de 15 posibil clienti. Poate constitui concurenta neloiala chiar si o afirmatie reala, atunci cand scopul urmarit este unul ilicit, ca de exemplu deturnarea clientelei.

Denigrarea poate fi directa sau indirecta, caz in care rezulta o comparare cu produsele altui concurent. In acest caz nu este intotdeauna usor de distins intre dreptul legitim la informare si denigrare.

'Denigrarea' nu are caracter neloial atunci cand se prezinta sub o forma umoristica si caricaturala[48]. Astfel, nu a fost considerat ca denigrator mesajul unei societati de transport cu ferryboat-ul la adresa unei societati de exploatare a tunelului de sub Manche (Franta), in care se spunea: ' anul este un tunel lung si de aceea trebuie parcurs la suprafata; acesta a fost si este pretul pentru care noi intram sub pamant, nu pasagerii'. Acest mesaj a fost considerat de   instanta ca 'fiind exprimat mai mult umoristic decat agresiv, avand un caracter moderat'.[49]

5.2. Obiectul denigrarii

Un comerciant poate in mod legitim sa-si laude marfa, dar nu are dreptul sa o faca in detrimentul altora.

Denigrarea poate avea ca obiect:

- concurentul insusi ca persoana fizica sau juridica; de exemplu: incompetenta profesionala, afirmatii defaimatoare de utilizare a unor copii ilegale, piratate, afirmatii de genul ' mari probleme financiare aparute in urma unui control';

 - elemente ale personalitatii concurentului: apartenenta la o religie, secta sau organizatie, nationalitate, rasa  a sa ori a clientilor. Atunci cand nu exista raport de concurenta intre denigrator si denigrat, acest din urma poate apela la dispozitiile Codului penal in materia insultei (art. 205) sau calomniei (art. 206).

- activitatea intreprinderii, a produsele, a serviciile, a preturile si a metodele comerciale.

5.3. Mijloace de denigrare

Printre mjloacele de denigrare se afla:

1. divulgarea de informatii inexacte;

2. divulgarea de informaii exacte (proba veritatii nu inlatura caracterul neloial ;

3. informatii privind procese pe rol sau condamnari (este permisa publicarea hotararii atunci cand ea este dispusa de instanta);

4. denigrarea fara desemnarea concurentului vizat atunci cand acesta este usor identificabil. Teremenul 'denigrarea prin omisiune'[50] a fost utilizat pentru a desemna practica ce consta in anuntul ca produsul sau serviciul concurentului nu are aceleasi calitati ca ale vanzatorului. Constituie denigrare  sloganul ' in farmacii cumparati cosmetice sigure' (ce presupune nesiguranta celor vandute in alta parte) sau afirmatia primul compot proaspat (lucru neadevarat atata vreme cat el a fost refrigerat fiind dealtfel o conserva).

5. denigrarea colectiva; ideea de denigrare prin omisiune ca act neleal nu poate fi utilizata decat daca starea pietei permite identificarea concurentului.

In ipoteza in care nici un concurent nu a fost clar identificabil, jurisprudenta franceza[51] a admis in favoarea sindicatelor profesionale existenta unei denigrari colective; exemplul ar trebui preluat in primul rand  de comercianti si in al doilea rand de instantele din Romania, avand in vedere ca se recunoaste de Legea nr. 11/1991(art. 8) organizatilor profesionale dreptul de a face sesizare in vederea punerii in miscare a actiunii penale.

5.4. Denigrarea si compararea

Denigrarea indirecta se prezinta de cele mai multe ori sub forma reclamei comparative. Aceasta imbraca de regula forma unei confruntari, a unei comparari, a preturilor si calitatii produselor. De exemplu, caracterul comparativ  ilicit a fost retinut intr-o sentinta a Tribunalului comercial din Bruxelles in 1980, care a decis ca sloganul publicitar 'Un litru si jumatate la pretul unui litru' folosit de Pepsi-Cola, implica o comparatie datorita faptului ca in Belgia sunt mai cunoscute sticlele de un litru de Coca-Cola.[52]

Reclama comparativa poate fi aparent obiectiva, fiind imposibila verificarea afirmatiilor sau chiar exacta in continut.

In toate tarile U. E. exista o reglementare a diferitelor forme de publicitate, in vederea protejarii interesului public. In unele tari, precum Anglia, Danemarca, Franta,Olanda reclama comparativa este licita. Astfel, dreptul britanic si irlandez nu interzice decat publicitatea

defaimatoare, legea daneza permite din 1974  publicitatea comparativa in masura in care este respectat adevarul si loialitatea, iar jurisprudenta olandeza a facut dovada unei atitudini pozitive vis-a-vis de publicitatea comparativa.[53]

In dreptul roman ea are caracter ilicit atunci cand se incadreaza in limitele art.4, lit.d si e al Legii nr. 11/1991.

Legiuitorul francez, reglementand permisiv publicitatea comparativa, a avut in vedere o comparatie obiectiva care sa nu priveasca decat caracterele esentiale, semnificative, pertinente si verificabile ale bunurilor de aceeasi natura aflate pe piata. In acest sens s-au prevazut si conditiile de valabilitate a publicitatii comparative:

1. nu este autorizata decat daca e loiala, veridica si nu e de natura sa induca in eroare. Nici o comparare nu poate avea drept obiect principal atragerea de avantaje din notorietatea altei marci si nici nu poate prezenta produsele sau serviciile ca o imitare a altora inregistrate.

2. comunicarea prealabila a publicitatii comparative; inainte de orice difuzare, anuntul comparativ trebuia  transmis catre cei vizati cu o perioada cel putin egala cu aceea prevazuta de lege, pentru a putea permite acestora o riposta comerciala sau sesizarea instantei. Ordonanata din 23 august 2001 a suprimat obligatia de a comunica inaintea difuzarii anuntul comparativ.

3. compararea preturilor este permisa daca publicitatea priveste produse identice, vandute in aceleasi conditii, cu indicarea perioadei in care pretul ramane neschimbat.

Reproducerea de catre un comerciant a unor teste favorabile, efectuate de  organisme independente, nu este concurenta neloiala daca se face in intregime, fara trunchieri. Aprecierea actului ca neloial sau loial se face cu mai mare atentie daca organismul nu este suficient de independent. Nu trebuie neglijata posibilitatea ca o astfel de reproducere sa se transforme in publicitate superlativa, devenind act neloial.

Potrivit literaturii de specialitate[54] reclama comparativa este permisa in Romania  in urmatoarele cazuri:

- legitima aparare , ce presupune riposta indispensabila la un atac al concurentului; daca victima poate apela la instanta, se admite ca legitima aparare nu e un motiv pentru a permite reclama comparativa;

- informatia este oferita la cererea clientului cu conditia sa fie corecta si conforma adevarului;

- este necesara in vederea  prezentarii avantajelor ofertei proprii.

In concluzie, conditia esentiala pentru ca o reclama comparativa sa constituie concurenta neloiala este ca sa fie posibila individualizarea concurentului victima.

6. Mijloace de dezorganizare a pietei

Potrivit legii, sunt acte neloiale - considerate si contraventii sau infractiuni -:

- art. 4 lit. c al Legii nr. 11/1991: 'incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

- art. 4 lit. f al Legii nr. 11/1991: 'divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinaand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;'

- art. 4 lit. g al Legii nr. 11/199: 'producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vaanzarea unor marfuri ori servicii purtaand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare - si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.'

6.1. Reclama superlativa

Consta in afirmarea unei calitati sau pozitii unice pe piata, de regula sub forma 'cel mai bun'. Catalogarea acestui tip de reclama ca ilicita este controversata. In principiu se considera ca un concurent are dreptul sa-si laude produsul sau serviciul atat timp cat nu cade sub incidenta art.4, lit.d al Legii nr. 11/1991. 

Exemplele din dreptul comparat[55] sunt de  natura a oferi elemente de delimitare a granitei dintre caracterul licit si cel ilicit al reclamei superlative:

- in Franta s-au considerat licite afirmatii de genul: 'fara rival', deoarece nu cuprindea referiri la concurent, precum si formulele ' cea mai buna calitate la cel mai bun pret' apreciate ca fiind exgerari inocente;

- cand aprecierea superlativa se raporteaza indirect la produsul concurentului, ea capata caracter neloial; de exemplu, afirmatia de genul 'ata de cusut X este cea mai buna' a fost considerata (in Germania) concurenta neloiala, avand in vedere ca nu mai exista decat un singur concurent, subintelegandus-se in sloganul respectiv o referire directa la acesta.

6.2. Publicitatea mincinoasa

Conform art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 este act neloial si contraventie: 'comunicarea sau raspaandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti'.

Potrivit articolului 38 al Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor: 'Activitatea de publicitate sau de reclama nu va putea fi folosita de catre sau in numele unui asigurator ori intermediar in asigurari, daca, direct sau indirect, induce in eroare sau poate induce in eroare ori ascunde sau prezinta denaturat adevarul fata de asigurati ori fata de potentialii asigurati, in ceea ce priveste activele asiguratorului, structura sa organizatorica, situatia financiara, vechimea, pozitia pe piata asigurarilor, conditiile de asigurare sau orice alt aspect relevant.'

Publicitatea mincinoasa este definita ca fiind actul unui comerciant sau producator care, pentru a castiga clientela, face afirmatii contrare adevarului, cu privire la firma sa, produsele sau serviciile sale.

In dreptul francez, cele mai intalnite cazuri de inducere in eroare sunt indicatii inexacte cu privire la: natura si calitatile produselor sau serviciilor, preturile si circumstantele vanzarii, importanta si vechimea intreprinderii, obtinerea de titluri si medalii etc. In astfel de cazuri este la aprecierea judecatorului daca un consumator obisnuit, cu cunostinte de nivel mediu si impartial, ar putea fi indus in eroare de publicitatea mincinoasa (se poate recurge la avizul camerelor de comert si industrie).

In analiza unor astfel de fapte sunt utilizate urmatoarele doua prezumtii:

            a. clientela este influentata de afirmatiile publicitare mincinoase; atunci cand afirmatia este in mod evident falsa aceasta prezumtie are caracter absolut; daca afirmatia este ambigua, se analizeaza impactul acesteia asupra consumatorului.

            b. o afirmatie de natura a induce in eroare presupune culpa celui ce o face.

Metoda cea mai frecvent intalnita in jurisprudenta straina este afisarea pretului langa un pret fictiv barat ca semn de reducere a pretului, ori utilizarea formulei 'la pret de fabrica'. Daca astfel de date sunt exacte, ele nu reprezinta concurenta neleala. Desi astfel de exemple sunt numeroase in activitatea comerciala romaneasca, actiunile in instanta sunt aproape inexistente.

Acrobatiile anticoncurentiale se actualizeaza

publicat in Legislatie pe 5 Ianuarie 2012, 12:49

Un nou proiect de lege privind concurenta neloiala se afla in dezbatere publica la Consiliul Concurentei. Vezi ce vor insemna denigrarea concurentei, deturnarea clientelei sau dezorganizarea rivalilor. 

Consiliul Concurentei propune un nou proiect de lege pentru combaterea concurentei neloiale, care sa abroge actuala reglementare, respectiv legea nr. 11 din 1991. Aceasta este una dintre cele mai bune legi adoptate dupa ’89, fiind foarte vizionara la vremea respectiva. 

De aceea, nici n-a suferit modificari semnificative pana acum si nici noul proiect de lege nu este fundamental diferit, ci doar actualizeaza acrobatiile anticoncurentiale. 

Concurenta neloiala se refera la practicile de atragere a clientelei altor comercianti prin mijloace neoneste, cum ar fi denigrarea concurentilor, crearea de confuzii, spionaj economic etc. 

Potrivit proiectului, practicile  comerciale neloiale se refera la „orice act sau fapt, prin care se obtin avantaje comerciale prin mijloace nelegitime, efectuat de un operator economic si care are efectul actual sau potential al afectarii cel putin a unui concurent si/sau al denaturarii unor piete sau parti importante ale unor piete sau sectoare economice”. 

Denigrarea se imblanzeste

Denigrarea a fost redefinita intr-un mod ceva mai relaxat. Daca in actuala reglementare se pedepseste denigrarea facuta „chiar si confidential”, in proiect aceasta devine contraventie doar daca a fost facuta publica. 

Pe de alta parte, actualmente fapta este condamnabila daca este de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente, ceea ce poate insemna orice: de la pierderea unor clienti sau scaderea cifrei de afaceri pana la plecarea unui angajat. 

Proiectul conditioneaza incadrarea faptei de existenta unui prejudiciu, care trebuie dovedit. Potrivit acestuia, denigrarea  unui competitor sau a produselor/serviciilor sale se realizeaza prin „comunicarea sau raspandirea publica de catre operatorul economic de afirmatii false despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natura sa produca prejudicii operatorului economic concurent” . 

Atentie, insa! Practica judecatoreasca interna si europeana a stabilit in mod constant ca denigrarea, ca act de concurenta neloiala, nu se confunda cu dreptul la critica si nici cu dreptul la informare. 

Critica este permisa daca este obiectiva. Iar informarea sub forma unor testari de marfuri este perfect legala, in masura in care este efectuata de experti independenti.

Dezorganizarea intreprinderii 

Aceasta este o fapta noua prevazuta de proiectul de lege privind combaterea concurentei, care spune ca  dezorganizarea activitatii unui operator economic se face prin „instigarea sau determinarea unor angajati, furnizori, clienti sau alte parti implicate la nerespectarea obligatiilor lor contractuale”.  

Actualmente, conceptul de dezorganizare a intreprinderii rivale este foarte confuz. Doctrina considera ca dezorganizarea intreprinderii rivale se refera la dezvaluirea de catre salariatul uni comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia si exploatarea acestor date de catre concurenti. 

Tot o fapta de dezorganizare a intreprinderii rivale este oferirea, promiterea sau acordarea de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent. Aceste fapte se regasesc in actuala lege a concurentei neloiale, insa in proiect, au fost mutate partial la capitolul infractiuni. 

Mijloace noi de deturnare a clientelei 

Potrivit proiectului,  deturnarea clientelei unui  operator economic este fapta unui fost salariat sau reprezentant al sau, care foloseste date cu caracter confidential, pentru care respectivul operator a luat masuri rezonabile de asigurare a protectiei acestora. 

Actualmente,  deturnarea clientelei se comite tot de catre salariat, care insa foloseste legaturile stabilite cu clientela acestuia,  in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant. 

Diferenta este foarte mare deoarece proiectul pedepseste numai folosirea datelor cu caracter confidential, spre deosebire de actuala reglementare care se refera numai la folosirea „network-ului” creat la fostul serviciu.

Metoda bulgare de zapada redefinita

Incheierea de contracte prin care un operator economic asigura livrarea unui produs sau executarea  unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care operatorul economic ar urma sa incheie contracte similare va fi pedepsita numai daca  aceasta uzanta comerciala nu este realizata in mod transparent. 

In jargonul juridic, aceasta fapta se numeste si „metoda bulgare de zapada” sau „vanzare piramidala”.  In actuala reglementare, fapta este pedepsita indiferent daca aceasta practica este realizata transparent sau nu. 

Precizari privind publicitatea mincinoasa

Potrivit proiectului,  raspandirea publica de catre o intreprindere a informatiilor false, incorecte sau incomplete despre activitatea sa, despre produsele sale, menite sa ii creeze o situatie favorabila in raport cu concurentii sai constituie o practica neloiala. 

Deosebirea fata de actuala reglementare este aceea ca se precizeaza faptul ca, pentru a constitui contraventie, informatile raspandite trebuie sa fie „false, incorecte sau incomplete”. 

Trecerea unor contraventii la capitolul infractiuni

In actuala reglementare, constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni, si urmatoarele fapte:

- divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

- oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

Proiectul de lege trece partial aceste fapte direct la capitolul infractiuni. Constituie infractiune „  divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului  de afaceri de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj de afaceri”. 

Secret de afaceri este orice informatie care are valoare comerciala actuala sau potentiala, necunoscuta tertilor, pentru care detinatorul a luat masuri rezonabile tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim de secret; protectia secretului de afaceri opereaza atata timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite. 

Spionajul  de afaceri consta in  obtinerea prin mijloace ilegitime sau divulgarea, transferul sau folosirea fara drept ori fara nici o alta justificare legala a unui secret de afaceri.

Fapte care ies de sib incidenta legii concurentei neloiale

Anumite fapte de concurenta neloiala nu se mai regasesc in noul proiect de lege. Acestea sunt:

- oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte

- concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

Sanctiuni

Cu titlu de noutate, potrivit proiectului contraventiile comise de persoane juridice se sanctioneaza cu amenda de la 0,3% la 3% din cifra de afaceri totala/venituri totale din anul financiar anterior sanctionarii, dar nu poate fi mai mica de 5000 de lei.   In cazul persoanelor fizice, amenda este 1.000 la 20.000 lei. 

In cazul infractiunilor, sanctiunea este pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda de la 20.000 la 200.000 lei. Alaturi de pedeapsa principala, pot fi aplicate si pedepse complementare precum  interzicerea detinerii calitatii de asociat, administrator sau alta functie de conducere sau interzicerea  exploatarii unei intreprinderi, direct sau indirect pe o perioada de pana la 2 ani de la data pronuntarii unei hotarari judecatoresti de condamnare.