Conceptul profilactic în stomatologie.

Profilaxia primară, secundară şi terţiară.

Noţiunea de preocupare complexă de sănătatea copilului tot mai frecvent presupune conceptul profilactic. Este bine cunoscut că întotdeauna este mai uşor să previi

boala decît să o tratezi, cu toate acestea prevenţia afecţiunilor stomatologice mult timp s-a aflat în umbră şi

deseori nu avea tangenţe cu practica.Nivelul înalt al frecvenţei şi intensitatea sporită a cariei

dentare la copii plasează în prezent problema prevenţiei afecţiunilor stomatologice pe locul întîi în stomatologie.

Prioritatea este evidentă deoarece pentru a preveni boala este mult mai simplu şi de 10 ori mai ieftin decît să

o tratezi.

Profilaxia medicală reprezintă totalitatea acţiunilor orientate spre păstrarea, fortificarea şi prevenţia agrăvării sănătăţii individului.

Sănătatea - o stare multidimensională complexă a organismului şi formă de activitate vitală, ce asigură longivitatea fiziologică a vieţii.

Nivelul sănătăţii se apreciază după trei componente:-nivelul şi armonia dezvoltării fizice şi psihice;

-nivelul rezistenţei organismului la acţiunea diferitor factori nefavorabili, prezenţa rezervelor sistemelor de bază ale organismului;

- prezenţa sau lipsa maladiilor.

Sănătatea stomatologică presupune lipsa anomaliilor congenitale, durerilor acute şi cronice, cancerului şi a altor maladii în regiunea capului

şi gătului, ce crează pericol fizic şi psihologic pentru sănătate şi bunăstare, limitează activitatea individului şi micşorează calitatea vieţii lui.

Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista si trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale, de a preveni accidentele si complicaţiile, frecvenle leziuni sau boli iatrogene, de a crea conditii optime de lucru şi de a transforma radical întreaga practică stomatologică, posibilitate a cărei realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor. Orientarea profilactică a stomatologiei este o conceptie largă, cuprinzătoare, realizabilă" (Timoşca, 1987).

Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-funcţionale ale odontomului, ca unităţi morfo-funcţionale ale sistemului stomatognat, să fie conservate de-a lungul întregii vieţi, pacienţii urmând ca prin educaţie şi autoapreciere să împiedice declanşarea bolii, punând- o sub control.

Cu toate acestea chiar si astăzi, când ştiinţele biologice şi medicale au adus la cunoştinţa practicienilor foarte multe elemente privind mecanismul de producere a îmbolnăvirilor buco-dentare, practica în sine rămâne dominată de obiective pur curative, deci profilaxie secundară sau terţiară.

Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Promovarea sănătăţii include considerente care motivează schimbarea modului de viaţă ca element favorizant.

Conceptul social-ecologic de sănătate este punctul central al promovârii sănătăţii, atrăgându-se astfel atenţia asupra raportului individ-mediu şi necesităţii unui echilibru dinamic. În acest sens, promovarea sănătăţii este axată nu numai pe creşterea competenţei individuale de influenţare a factorilor determinanţi ai sânătâţii, ci şi pe influenţele pe care mediul le exercită asupra sănătăţii generale buco-dentare.

Se poate aprecia în acest fel că promovarea sănătăţii, privită prin prisma stomatologiei preventive, trebuie făcută cu oameni şi nu pe oameni. Promovarea sănătăţii şi prevenirea bolii pot fi privite ca două acţiuni separate, dar complementare, care se desfăşoară concomitent.

Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activităşile destinate unor boli deja instalate.

Strategia stomatologiei preventive este complexă, diferă de la ţară la ţară şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară.

Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creşterea rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice.

În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:- educaţie sanitară;- alimentaţie corectă;- raţionalizarea consumului de zahăr;- igienă buco-dentară corectă;- control periodic;- profilaxia cu fluor;- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii.

Strategia profilaxiei primare a cariei dentare presupune cele patru metode propuse de OMS:- fluorizarea generală şi locală;- igiena alimentaţiei;- igiena buco-dentară;- sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.

Profilaxia primară a parodontopatiilor se referă la:- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei preventive.

Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);- suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări protetice traumatizante.Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.

Prevenţia secundară a cariei dentare include:-examinare, depistare, diagnosticul cariei dentare, şi metodele de

intervenţie terapeutică în fazele iniţiale de boală.Profilaxia secundară a parodontopatiilor include:

- examinare, depistare, tratament corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice superficiale;- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;

- control periodic.

Profilaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale

malignităţii şi a leziunilor de debut ale cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al

stomatologiei. Prin profilaxia secundară a cancerului bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă

care nu are tendinţă de vindecare spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul specialist.

Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;- analiza educaţiei sanitare;- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei. 

În dependenţă cine realizează şi/sau beneficiază de măsurile de prevenţie deosebim cîteva forme de organizare:

1. Nivelul individual este predestinat unui pacient concret

ţinînd cont de nivelul lui de sănătate, necesităţile lui, riscurile şi posibilităţile de realizare a recomandărilor medicale.

2. Nivelul de grup este predestinat grupelor de populaţii, membrii căreia au aceleaşi caracteristici de sănătate şi riscuri, şi

posibilităţi de a primi ajutor profilactic.

3. Nivelul populaţional este predestinat populaţiei unei regiuni, ţinînd cont de nivelul de sănătate a populaţiei. La acest nivel se

acţionează asupra a mai multor factori de risc, măsurile profilactice sunt orientate către toată populaţia şi se realizează în una şi aceiaşi

perioadă de timp.