Lauda cuceritorului

O! tu, care-ai mnat barbare gloateCa s sfrmi mprii btrnei-ai ctigat izbnzi nenumrate;

Tu, ce-n trufia inimii pgneAi pngrit rznd altare sfintei-ai ars ceti, ai fost mre, stpne,

Cnd jefuind regetile morminteZdrobitei hrci i ai rpit cununa,i oaselor bogatele veminte;

O! negre Domn, care-ai strnit furtunaDe nvliri, de-ai zguduit pmntul,Dac-al tu nume l spase runa

Cea tainic pentr-a-i slvi avntul,L-a ters nempcat-apoi uitarea,Precum i-a spulberat cenua vntul.

Povestea ta pierdut e-n vltoarea,De ani supui ce vremea-a spulberat,Dar umbra ta le mohorte zarea,

C-nalt rsari, cumplit, nendurat,Cuprins de flcri pe cznde turle,Cu pieptul gol luptnd nsngerat,

Beat de mcel. Asurzitoare surleCu spijele se ntreceau turbate,i-ades fceai ngrozitor s urle

De buciumri pdurile carpate,Vnnd clare zimbrul i vieruli sgetnd jivine-nspimntate.

n sumbri nori ce trec ncomnd ceruln zori, gonii de aspra vijelie,Le mai zresc cum fug mugind de fierul

Ucigtor. Zburau cu veselieDeasupra-i corbii, i de-atta sngeRsar i astzi roii flori din glie.

Dar, ndelung nu i-a fost dat a-nfrngePe-aceea ce pndise rnjitoare,La snu-i rece s te poat strnge,

i ai pierit, trdat ntr-o strmtoare.Amar te-a plns, pletoasa seminieEa, ce pe-o culme-ntr-un apus de soare,

Urlnd, te-a ars cu-ntreaga-i avuie,Cu-ai ti sirepi, cu roabele iubite,Ce desftau posaca ta beie.

*

Sunt seri, spre toamn,-adnci i strluciteCe, luminndu-mi negura-amintirii,Trezesc n mine suflete-adormite

De mult, nct cad prad amgiriiCnd cerul prguit la zri cuprindePurpura toat, i toi trandafirii,

i-n snge scald para ce-l aprindeDe vii vpi - privind atunci amurgul,Un dor pgn slbatic m ncinde, -

i vd, stpne, cum i arde rugul.

1912