j ^ J A U L U XIII. AR,ADU, 15/27. Ianuariu 1889. Nr. 3 .

BISERICA si SCOL'A. F6ia biseric^sca, scolastica, literara si economica.

Iese odată in septemana: DUMINECA.

PBBTIDLTJ ABONAMENTULUI. P R E T I U L U I N S E R T I U N I L O R U : Oorespondentiele se se adreseze Redactinnei Pentru Austrd-TJngari'a: Pentra publicatiunile de trei ori ee oontienu „ B I S E R I C A 8Î SCOL'A ."

P e unn ana 6fl.—cr., pe Vg a n u 2 4. 50cr. cam 150 cuvinte 3 4.; pana la 200 cuvinte 4 4.; Er banii de prenumeratiune la Pentru Romani'a si strametate: si mai sos 5 4. v. a. TIPOGRAFI'A DIECESANA in ARAD.

p e n n a anii 14 fr.. pe jnmetate ann 7 franci.

JKr. 137. Pres.

I N S E I L N T I A R E .

In conformitate cn dispusetiunile regulamentu­lui votata âe sinodnin nostra eparchiala din annlu 1887, terminalii pentra depunerea esamenului de cua-lifîcatiuiie preotiósca se staveresce pre diu'a de 7/19 JTebruariu a. c. si dilele urmatórie; ér cererile pen­tru admitere instruite conform §-lui 8 din regula-aientulu susprovocatu, au a se inaintá consistoriului BOSTRU eparcbialu pana la 1 Februariu cal. rechin a-snlo curenta.

Arad, in 12/24 Ianuariu 1889. Io anii Metianu, m. p .

Episcopulu Aradului.

Sinódele parochiale ordinarie. Anulu se începe la noi in biserica cu activitate,

EU viétia. In lun'a lui Ianuariu conform dispusetiuniloru

legii nòstre organice se intruneBce obscea crestinésca din parochia, spre a-se pronuncia asupra stării, in earea se gasesce ; si prin hotarîri noue a-si dâ noua putere si una sboru mai repede intru desvoltarea s'a.

Ori ce desvoltare normala si trainica potè pro-«ede numai pre bas'a trecutului. De aceea in sinó­dele parochiale ordinarie, cari se intrunescu in acosta luna in intréga Metropoli'a nòstra, punctulu de mane-care principala este reportulu eomitetutalui parochialu despre activitatea s'a din annlu trecuta.

Se voru fl facutu multe bune in annlu trecuta in parochia; dar in viéti'a publica, asia este lucrala facutu se fia, — multe bune vom fi remasu si la soi in parochia nefacate.

Are multe scopuri viéti'a nòstra bisericésca. Celu dantaiu si celu mai de căpetenie este, câ prin acesta viétia, prin acesta împreuna lucrare a nòstra in agrulu Domnului sè-se intiparésca tota mai multu in inimile nòstre timbrala creştinătăţii.

De aceea punctulu principala in reportulu comi­tetului parochialu lu-ocupa împrejurarea, daca prin acti­vitatea nòstra din annlu trecutu adaos'am noi cev'a la ridicarea semtîului de pietate erestinescu, seau nu ?

Daca am adaosa, ne gasimu pre cale buna, ér daca n'am adaosc, atuEci bine se-ne luàmu de sea­ma, câ anulu acest'a se nu ne lase totu asia, pre­cum ne-a găsita.

Semtiulu de pietate erestinescu se potè esamina si cunósce din o mulţime de împrejurări. In sătula, in carele nu se intempla crime, in carele omenii nu se improcesuéza unii pre alţii, in carele biserlc'a este plina de credintiosi si scòl'a de prunci, in satolu, in carele nu se intempla perderi de avere; si in ca­rele fie-care omu si-pórta cu serguintia si cu intielep-tinne grijile vieţii, acolo se scii, ca semtiulu de pietate este in crescere. In satolu, in carele nu le gaşesci acestea ; ci in locuia lora gasesci crime si fărădelegi, perderi însemnate de avere, lipsa si mise­ria, se scii ca acolo nu esista semtiulu de pietate cres-tnescu, seau cela putien acest'a este in mare deca-dentia.

Totulu depinde in desvoltarea nòstra dela îm­prejurarea, ca posedemu noi, seau nu, aceea bogăţia cerósca, carea face pre celu slaba tare, pre celu ne-intieleptu intieleptu si pre celu seracu avutu si pu­ternica. Eepetima, totala depinde in desvoltarea nòstra dela faptulu, ca posedemu noi, seau nu, in mesura euviintiósa semtiulu de pietate erestinescu.

Dar se dice, ca timpulu, in carele traimu. nu este de loca favorabila semtiului de pietate. Nu vo-imu a-ne pune nici decât in confiictu cu acósta opi­nione din nefericire pré latita in sinulu societàtii de astadi. De aceea dicemu, ca este asia, si totuşi nu este asia. Oarentulu, de carele vorbimu, este o caos» esterna, este o ispita, seau unu leghionu de ispite. Si căuşele esterne pentra unu momento, pentru unu timpu scurta, potu impedecâ, si potu promova sem­tiulu de pietate. Ele sunt deci numai nisce fluctua-tiuni trecetòrie. Èr biseric'a nu se potè conduce si

18 B I S E R I C A n S C Ó L ' A Amüu XIII.

un potè nici odată nici zidi, nici darîma, condasa si basata pre imprejnràri si fluctuatiuni trecetórie.

Biseric'a si-are puterea s'a dela sene si prin sene ; biseric'a este menita a conduce, si nici o-data nit i este permisu a cade in prepasti'a de a fi condusa.

Biseric'a na este nici moda, nici nu este supusa modei ; Biseric'a este una guverna santa, menita a conduce si stepani mintea si inim'a neamului omenesca.

Furcedienda de aci nici unu felia de carenţa din afara, fia elu ori cât de nefavorabilu, nu potè fi pedeca in desvoltarea nòótra. Pentru acést'a a venita Christosu pre pamenta, cá se combata, si sterpésca reala din lume, si se-la inlocuésca cu binele. Pentru acést'a viéza si lucróza biseric'a lui Christosu, pentru cá se combata reulu, si se-lu inlocuiésca cu binele.

Daca in vre-o parochia nu este bine, am disa mai sasa, si repétima acum, caus'a acestei lipse de bine este lips'a semtiului de pietate. De aceea cea dantaiu ochire a sinódeloru parochiale de acum si a colora viitórie trebue se fia atientita intra a cerceta, cam se gasesce obscea crestinésca in punctula acest'a-

Am înaintata, seaa am cadiutu in semtiulu nos­tra de pietate, este cea dantaiu si cea mai de cape, tenia întrebare, cu carea are sè-se ocupe sinódele nòs­tre parochiale ; ér mijloculu, si hotarîrea luanda prin sinódele parochiale este numai un'a, cuprinsa si data noue prin vecinicile cuvinte ale Mantuitoriului lumii dise slăbănogului din evangelia : „vreai se fii sana-tosu, de acum se nu mai gresiesci."

Pre acosta hotarîre basóza tòta viéti'a si des­voltarea nòstra ulteriora. Voimu, seau nu voim a trai si a ave viitoriu, este întrebarea cardinala in viéti'a po-póreloru. Si noi, cari neaperatu voim a trai, si voim a a ave viitoriu, nu se pote, cá se nu ne dicemu si in sinódele nòstre parochiale si in tòte adunările nòs­tre bisericesci, ea voim se caut ama si se-ne supunem si mijlóceloru. Voim se audim cuventulu lui Ddieu, si voim cá acestu cuventu se stapanésca mintea si inim'a nòstra in tòte afacerile vieţii. Voim a-ne cresce si a-ne lumina pruncii nostri prin scól'a confessionala —- si in aceiaşi timpu voimu, si ingrijimu, cá atât biseric'a, cât si scól'a se-si faca detorinti'a, tocma asia : precum de alta parte voim, cá scól'a si biseric'a se dispana de tòte mijlócele si forciele morale si ma­teriale, cá se-si pota face ca succesa detorinti'a-

Parcediendu din aceste idei sinódele nòstre pa­rochiale voru resolví in spiritala si in interesula bi-sericei agendele, puse la ordinea dilei ; si speràmu, ca intre alte multe bane, pre cari le vora face, voru pro­mova aceste sinóde in mesura totu mai mare si in­terésala facia de biserica si fatia de scóla, si vor potó îndrepta multe lucruri, cari ascéspta grabnica îndreptare.

* Yorbindu de astadata cu sinódele nòstre paro­

chiale, — mai amintimu, si respective voimu a-le rea-

') minti sì o cestiune speciala, sì anume îngrijirea pen-\ tra o bona chivernisire si sporire a banilora biae-| ricesci. \ Gestiunea averii bisericesci, està atât in biseric'a s nòstra, cât si in celelalte biserici crestine, o cestiune \ de o deosebita importanti». | Biseric'a este o corporatìune, menita de Interna­li iatoriulu ei, ca se aiba viétia veciniea, si se eserceze \ o influintia binefacetòria pre tòte terenele vieţii. \ Si tocm'a timpulu din orma, durere, ne-a do-ì veditu mai malta dora, decât ce a fost trebuinti'a, \ ca nefiindu biseric'a, si respective bisericile nòstre ì dotate sì provediate ca capitale si fundatiuni mai \ însemnate, in multe cestiuni, ne-au fost manile legate, > n'am potata se facemu malte din trebaintiele nòstre s urgente. ì N'am potata se dama ana sbora mai puternica | instractianei poporului, pentru ea na ne-am potata

crea scóle de ajunsa, ér pre cele esìstente na le-am < potuta provedé in tota locala ca puterile didactice ì trebaintióse ; si n'am potata se asiguràmu, si se im-> bunatatimu dotatiunea clerului.

Au venita preste noi împrejurările cele grele ale l vietii de astadi ; si ne-au gasitu pré putienu, seta \ chiar nepregătiţi in acésta direcţiune. I Nu scima, si na este nimenea, carele se scia, \ ce va aduce diu'a de mane in acesta privintia. Unu \ lacra inse este, si remane sciata, ca daca avutulu \ nostra, ori cât de putienu ar fi, se administréza bine, \ se cratia, si se investesce sigura, — eia cresce de \ sene, si crescendo contribae tota mai molta la inta­ni rirea celui ce a îngrijită de crescerea si sporirea lui. \ Din betrani s'a constatata si la noi, ca si la > alţii, ca averea cea mai sigura, contra tuturora even-\ tualitàtiloru este averea investita in pamenta. y De aceea atragemu si de astadata atenţiunea si­

nódeloru parochiale asupra acestei împrejurări, si pre \ cand le cere mu, câ se privegheze ea ochi ageri asu-\ pra administrării averii bisericesci, pre atonei amin-\ timo totu de odată, câ încât cu potîntia este, se in­ii grijésca, câ banii bisericesci sè-se ìnvestésca in pa-\ menta.

> Predica pentru duminec'a 29. dupa Rusalii. s (Pericop'a despre cei IO. leprosi. Laca 17, 11—19.) <¡ „Er anala din tr'ensii vediendu ea ( s'a vindecata, s'a intorsu, marinas l pre Dumnedieu ca voce tare ; si ? a cadiuta cu fati'a la piciórele Ini 5 multiemindu-i." Lnc'a 17, 15. 16.

!

' Iubitiloru mei creştini !

Aceea cè suntemu si ce patema, aa e lácrala nostra, e lácrala acelui'a, a cărui voia libera ne-a dato esistinti'a, creàndu-ne din nimie'a ; a carni mana ne conduce in timpulu peregrinara nòstre ; a carni < ochìn veghiaza la calle nòstre; a càroi bratìu ne \ scutesce in due bune si rele; cà-à in Ddieu si

Auulu XIII. B I S E R I C A si 3 C O L'A 19

«W Ddieu si prin Ddieu sunt tòte, ce sunt, s t farà de densulu nimicii nu s'a facutu ce s'a facutu.

De amu fi inse multiemitori ! Iaim'a nòstra, pre cât timpu e lìbera de vanitato si egoismu, arde de dorintì'a de a prèmali pre isvorulu tuturora binecu-Tentarilorn naturale si supranaturale, si de a o mani­festă acést'à, la tòta oeasiunea. Si noi se nu impli-nimu dorintì'a inimei nòstre ?

De am fi recnnoscetori ! Intróg'a natura ne în­demna la acóst'a, eàei in frumseti'a infloririloru si in binecuventàrile Becerisiuriloru, cu glasulu paseriloru si Tuetnlu tunetului, prin lumin'a sòrelui si lucirea stelelor, lauda ea puterea, intielepciunea si bunătatea ©reatornlui. Si noi se remanem indereptulu ei ?

De am fi multiemitori! Nimicu nu ne potè pro­voca mai pnternicu la acést'a, decatu o privire in descoperirea Mantuitoriului trimisn de părintele ee-rescu; decât o privire in mărimea opului mantuirei sale, prin care a impacatu elu lumea cu sine ; decâtu o privire in tainele dragostei sale nemărginite, carea n'a crutiatu nici pre unulu nascutu fiulu seu, ci l'a dato, câ se nu perimn, ci se avemu viatia de veci. Si óre putemu se multiamimu noi din destulu Ini Ddieu pentru tòte acestea?

A n i m a l u l u , dice sântulu Ambrosie, cugeta la nutrimentulu, ce i-se da, si omulu se nu cugete ia mântuirea, ce are de a-i multiami lui Ddieu ?

Evangeli'a de adi ne îndrepta privirea la acesta detorintia sânta, dându-ne o icòna despre multiamit'a si reeunoscinti'a òmeniloru.

Me voi nisui a vi pune înaintea ochiloru trasu­rile principale a-le acestei icòne, rugându pre Ddieu se ne ajute, ca si in òr'à acést'a se nu ne lipsim de multiamit'a si reeunoscinti'a cea adeverata fatia de den­sulu, carea mai mnltu de cât prin cuvinte si laude, se esprima prin faptele si viaţi'a nóstr'a.

Evangeli'a de adi ne infatisieza pre Dumnedieu-omulu in ultim'a s'a caletorie la Jerusalim. Inca odată străbate el tiennturile Qalilei si a Samariei, si de si « i e , câ-il aşteaptă mdrtea ce i-o pregatesce popornlu seu celu orbitu de patimi si nerecunoscetoriu, totuşi, si in calea acest'a da dovedi nenumerate, despre dra­gostea sa cea eer&ca.

S'a intemplatu, ca apropiandu-se de unu satu, dupa traditâune Ginea, l'a intimpinatu diece leproşi, *ari de departe cereau ajutoriu dicend : Isuse, invetia-toriule! miluesce-ne pre noi! — Lepr'a, e unu morbu de pele urîtu si înfricosiatu, latitu in Orienta. Leproşii aveau se petreca afara de orasie si sate, in locuri nelocuite, si se se ferâsca de contactata cu omenii sănătoşi. Astfeliu aflamu si aici, diece bărbaţi cu­prinşi de acesta boia cumplita, cari necutezandu a 8 6 apropia de Mântuitoriulu, i-lu agraiescu din de­părtare. Numai dupa ce se curatiau, li-era iertata a se re'ntdrce la casele si familiele lom, si dreptulu de

\ a-lu decbiarâ pre unu leprosu de sanatosu, eră alu-\ preotului, dupa legea lui Moisi. \ Privirea nenorocitiloru nostri a mişcata inim'a

cea compatimitòre a Ddieu-omului ; elu se notaresco a-i vindecă si le dice: „Mergeţi si ve aretati preo-

> tiloru ! Si s'a întemplatu, cà precându mergeau, s'au < curăţita." De locu si, dupa cum se pare, deodată simties-\ cu ei o schimbare in launtrulu loru ; privescu nnulu la Ì altulu si observa, cà sunt curati. < Yedeti, iubitiloru mei ! cât de minunata i-a vin-\ decatu; elu nu s'a tienutu de forme ce ar cores-\ punde cumv'a asteptariloru a e e 1 o r'a, cari cauta dupa \ minuni ; elu, mai multa a ascunsu partea miracnlósa \ a faptei, sale, decâtu a vadit'o. Ddieu-omulu a lucrata l cu acea demnitate, carea deştepta pre omu mai ver-> tosu la cugetare, decât la o simpla uimire, asupr'a luc-i rarei sale minunate; si intotdéun'a si pretutindenea \ a aretatu elu, cà lucrare» lui are de scopu mai multa ì prémarirea lui Ddieu, decât redicarea s'a câ a unui l faeetoriu de minuni. 5 Dupace astfeliu s'au curăţita cei leprosi, s'ar < crede, ca nimicu n'a pututu se le zaca mai tare la \ inima, decât ca sè se rsntórca si se aducă Mantaito-l riului multiamit'a loru ; dar se dice in evangelio: „ca l vediendu unulu ca s'a vindecata, s'a intorsn si a ca­is diutu la piciòrele lui multiamindu-i. Isus luandu cu-l ventalu a dîsu : au nu diece s'au curăţita, dara cei 5 nòne undesuat?" La audiulu acestor cuvinte, inbiti-\ loru mei ! ni se obtrude observarea seriósa, cà la i cei mai multi omeni inzadar cautamu recunoscin-> Ha si multiamita. Mi-e greu de a esprima adeverulu \ acest'a ; atât de rnsinosu este elu, mai vertosu intre \ creştini, si totuşi, si in viétia se intempla, chiar câ l aici in evangelio. \ Mân'a lui Ddieu ne aduce la esistintia ; in mij-5 loculu binefaceriloru si haruriloru ceresei crescemu ; l sub conducerea manei puternice a lui Ddieu se cul-l tiva spiritalo, se intaresce trupulu nostru, se forméza ij si desvólta referintiele nòstre. Bucuriile ce inviosiéza s sufletalu nostru sunt date de susu ; durerile si su-\ ferintiele ce curatiescu si lamurescu inim'a nòstra, \ sunt dela Domnulu trimise. Si totuşi, iubitiloru mei ! \ câţi sunt, cari recunoscu cu inim'a multiamitòre a-\ costa ingrijire binecuventata a părintelui cerescu, si \ câţi sunt, cari dau probe despre acesta recunoscintia, > nu prin simtieminte netrebuince si vorbe, ci prin fap-\ tele si viati'a loru ! Câţi sunt, cari nici macara di-\ minéti'a si sar'a nu redica ochii inimei recunoscetóre \ la cele de susu ; cari traescu indreptandu-si cugetele s si privirile loru numai la cele lumesci, incât in inim'a | loru nu mai remane locu pentru creatoriulu, sustiito-i riulu si judecatoriulu lumei intregi ! Ah câţi sunt, \ cari, se ostenescu chiar a-se desface de Ddieulu des-l coperitu, si cauta a identifica cu natur'a si spiritulu j loru celu ingamfatu pre aeel'a, înaintea cărui'a / trebue se se plece tot genunchiulu a celor ceresei, si i a celoru pamentesci si a celoru de sub pamentu.

20 B I S E R I C A si S C O L'A Anala XBX

Prin nimiea n'a aretata Ddiea dragostea sa cea \ nemărginita fatia de noi, câ prin aceea, cà a data < pentra noi pre fiala sea cela anala nascatn; si prin l nimica na se manifesta o dragoste mai mare, ca prin aceea, ca acel'a, carele pntea se aiba mărire, alege o-cara si durere, si se face ascultatoriu pana la morte, pana la morte pe crace, ca se na perima, ci se avema l viétia de veci. Dragostea acést'a are o inaltime, la carea na patema noi ajunge ca simtiemintele nòstre are o profunditate, ce na o patemu mesarâ ca spiri­tala nostru; are o mărire, inaintea căreia trebuie se ne prosternemu si se o adoramu. Si totuşi, iubitiloru ; mei ! câţi sunt, cari iubescu pre Mântuitoriulu si Res- < camperatoriula lora din tòta inini'a, cu tot sufletulu < si din tòte puterile loru f Câţi sunt, cari urmându ' covintéloru lui ar fi gata se iea crucea lui si se-i < nrmeze ? Dara din contra ah ! multi sunt de acei'a, Ì caror'a crucea Rescumperatoriului lumei e o nebunie ba chiar smintéla sau scandela ! Si Ddieule mare ! cât de multi simt chiar de acei'a, cari se indarjescu, ba chiar paeatnescu contra demnităţii dumnedieesci a Mântnitoriului lor, ca acelasi zelu, ca carele ar trebui se-In prómarósca si adore.

In biseric'a întemeiata de Rescumperatoriula nostru, a depusa eia, câ moscenire pentra noi, eco­nomi'a lucrului mantuirei sale si darurile acestei man-turi, ca astfeliu se o recunóscemu si iabima câ pre maic'a nòstra spirituala, carea, precum ne santiesce prin bai'a renascerii la intrarea nòstra in viatia, asia ne si binecuventa in peregrinarea nòstra, si ne si lu-minéza prin nóptea vieţii, pana ce ajungemu la pa­tri'a, cea adeverata, si vecinica. Si totuşi, iubitiloru mei ! câţi sunt acei'a cari onoreza biseric'a ca pre maic'a lora spirituala, cari folosescu cu incredere re-cunoscetóre binecuventarile si darurile ei, cari asculta «a supunere si umilintia flasca de îndemnările si po-vatiuirile ei ? Nu se pòrta in dilele nòstre fòrte malti creştini astfeliu, ca si când biseric'a li-ar datori multia-mita, pentru-câ nu desconsidera ei binecuventarile ce le împartesiesce ea? Nu sunt mii de ómeni, cari in-tr'adeveru lapeda aceste binecuventari, si cari orbi si surdi pentra tot lucrulu maretiu si strălucita, ce l'a produsu biseric'a de optsprediece secii incóce, nici câ mai au sufletu si inima pentra dens'a, ci in des-pretiuirea si batjocurirea, ba chiar in persesutarea ei afla onore ? Se ne miramu apoi, daca supuşii se re­dica contr'a principelui loru, copii contr'a parintilora, invetiaceii contr'a invetiatoriloru, junimea contr'a betra-niloru si daca din tòte laturile ne intempina esemplele anei nemultiamiri devenite proverbiale : Cine face bine fratiloru sei, se nu aştepte recunoscintia !

Ca tòte acestea, iubitiloru mei ! se afla sî inimi recunoscetòre, inimi cari pòrta in sine o recunoscintia vie pentru binele ce l'a primita ; cari inimi cauta a si descoperi, dopa putintia, acesta recunoscintia. Dara unde anume avem se cautamu inimile acestea, pentra acést'a na exista regala, càci chiar acolo onde suntem

mai in drepta a-le aştepta, acolo se ivesca ele mai pa-tiena, acest'a e a dou'a observare, la care ne dace evart-geli'a ntfstra. Dintre cei diece leproşi vindecaţi, none aa fost Iudei, ala diecelea inse, carele s'a rentorsa & multiami lai Isus a fost Samarineanu. Evangelistuln accentueza împrejurarea acest'a si insusi Mântaitoriuln dice, na fara mirare: „Au nu diece s'au curăţita, dara cei n6ue unde sant? Na s'au aflata se se in-tdrca, decât numai acesta s t r e i n a . * Vedeţi aeei'a, cari an fost fiii poporului alesu, carele se lauda a cu-nosce mai bine pre Ddiea, acei'a se daca mai departe ca si când Christosu ar fi plinită o detorintia fatia d» densii, si nici na mai cugeta la Ceia ce i-a vindecata. Una orna, din neamala cel despretaita ala Samarita-niloru se intdrce, cade la piciorele Mantoitorialoi, si îi-multiemesce într'ana moda, ce arata, ca inim'a In! e petrunsa de mărimea lucrului, eel-a seversita Res-cumperatoriulu ca densula. Ce s'a intemplatu inse in casulu aeest'a speciala, ne repetiesce Ddiea omala in generala, in asemenarea cea framdsa despre ospetiula cela mare. Si aici Iudeii sunt cei preferiţi, cei mai antai invitaţi, cari inse nu primescu invitarea Domnu­lui la imperati'a lai Ddiea cea mare, la ospetiula vi­eţii celei sânte: na asculta la glasola lai, ei umbla dopa cele desierte si trecatoria, anala inecjce, altuia incolo; pre când păgânii, cari se aflau pre stradele orasiulai, si pre drumuri, si pre la garduri aa armato invitării; de unde si asemenarea incheia cn cuvintele: „Nici unulu dintre bărbaţii, cari an fosta invitaţi, na va gusta din ospetiulu meu."

Si precumu in evangelie, asia se intempla si in viatia, iubitiloru mei! Chiar si in dia'a de adi, mulţi pagani primescu ca bucurie adeverala ceresca al-invetiatarei cracei, lauda pre Ddiea, ca inima mul-tiamitdre, pentra mântuirea ce Ii-a trimisa; er creş­tinii, cari sant născuţi si crescuţi in lumin'a acestei mântuiri, catra cari de secii vorbeseu binecuventarile mantuirei, cari tot binele de care sant părtaşi, si lu-foloşescu, au de a-lu multiami binecuventari!ora acestor'a nu nnmai sunt lipsiţi de ori-ce recunoscintia, ci chiar se insotiescu, pentra de a se pute" mai bine luptă contr'a adeverului ceresca, si de a calcă ca piciorele mântuirea, ce le isvoresce din acesta ade-veru. 6menii, cari traeseu fara biserica, fara preoţi si şs. taine, la cari numai rara străbate cuventulu evan-geliei, dorescu ferbinte a ajunge ca ori-ee pretiu in posesiunea invetiaturiloru si daruriloru bisericei; er omenii, cari fara conlucrarea lora se veda înzestraţi ca aceste daruri si invetiatori, si-intorcu spatele, benchetuescu si se veseleseu din septemana in sep-temana, si sunetulu clopotelorn, si timpulu rugaciu-niloru in dumineci si serbatori, n'au pentra densa nici o însemnătate. Acei'a, cari numai târdiu aa ve­nita la canoscintî'a credintiei sânte, se semtîesea fe­riciţi si lauda pre Domnulu, carele i-a scosu din starea lora cea părăsita, si i-a adusa la câmpiile cele recoritore ale pasiunei sale; er acei'a, cari dela

Anulu Xni. B I S E B I C ' A si S C Ó L ' A 21

prim'a resnflare a vieţii lom, an zacuta la pieptula maicei biserici, si din copilărie s'an nutrita la mas'a maatairei si s'au vediutu in prisosinti'a fructeloru acestei mântuiri, de abia mai cugeta la ea, de abia isi aducu aminte de darurile, de cari s'au impartasitu in ea. Precum Domnulu si invetiatorMu insusi asia si biserica lui va fi multora spre cădere ir nu spre sculare, si anume acelor'a, cari nu cunoscu cu supu­nere multiamitore lumin'a cea adevărata, ci se redica ca îngâmfare preste acest'a si punu pro" mare pretia pre lumin'a ratiunei loru slabe. Si precum adeseori lip-sesce recunoscintî'a fati'a de Ddieu chiar acolo, unde mat multu se aştepta, asia se intempla in vtâti'a de t6te dilele. Pruncii voştri, pentru cari ati sacrificata tdte, adeseori ve necajescu si intristeza pana la m<5rte; precând alţii streini, cărora li-ati facutu binefaceri ne­însemnate, se p6rta fatia de voi cu o dragoste recunos­cătoare. Rudele si pretenii voştri, pre cari de multe ori i-ati scăpata de lipsa si miserie, nu mai cugeta ia recK-noscintia, pre cand alţii streini chiar si pentru serviţii mai de rând p6rta tributulu recunoscintiei in ini-m'a lora.

Cei de o lege cu voi vi resplatescu adeseori binefacerile vtistre, ca ara, pisma si defăimare; er alţii cari nici prin viati'a nici prin convingerea loru nu stan cu voi in relatîuni mai de aprope, arata fatia de voi, fatia de lucrările si faptele vtistre, cea mai deplina dreptate. A de câte ori nu aflamu la cei bo­gaţi, culţi, si la cei de o stare mai inalta nici chiar urm'a acelei recanoscintie framâse, care e caracteris-tic'a unei inimi nobile, pre când in colibele cele simple si misere ne iatempina ea atât de desu si atât de măreţia.

Câte provocări si indemnari la adeverat'a recu-noscintia si multiamita creştina cuprindu cuvintele acestea, iubitilora mei! Numai unnlu din cei diece leproşi a venitu si i-a multîamitu lui Isusu. Si pre noi ne-ar fi nimicitu de tot lepr'a pecatului, daca Man-tuitoriulu nu ne-ar fi mântuita intr'unu modu minu­nata. Deci faceţi, ca' ochiulu lui se nu afle nici unu nemultiemitoriu si nerecunoscetoriu intre voi; câ ini­mile ce batu in adunarea acest'a se fie pline de re-cunoscintia si multiamita fatia de rescumperatoriula si fericitorinlu loru. Si ca cât mai nerecunoscetori sunt fii veacului acestni'a, cu atât mai multu aprindeţi inimile vostre pentru Domnulu si biseric'a lui. Nu in lacremi, nici promisiuni; ci in viatia cu lupta dupa deplinătate, ca dragostea si fric'a de Ddieu, aduceţi sacrifiu de multiamita si recunoscintia lai Ddieu intru Cr. Is. Domnula nostru. Aminu!

Tienut'a bisericei gr. or. romane. (Continuare si fine.)

Elu a luata parte si la adunarea naţionala din Bla-giu, si daca, câ spiriti! mai luminata, câ oratoru celebru, si câ omu înzestrata cu eminente calităţi a pusu in um­bra pe episcopulu Leményi, la acest'a nu porta vin'a bi­seric'a româna ortodocsa, ci tocmai a fost o fericire pentru

ea, câ a avuta in fruntea ei in timpuri asia de furtunfoe unu atare barbatu.

A provocata ela spiritele k aceea adunare? Tocmai din contra, a multiamita pe cei nemultîa-

miti si i-a asigurata că sdrtea lom se vâ schimba ia spre bine si daca aceea adunare a decursă ca demnitate impunetdre, si autoritâtiei lui este de a-se atribui in mare parte.

Este inse Siagnn'a sau poporala româna de vina cele intemplate mai tardiu?

Nici decât. Poporuiu româna e dinastica, si condueetorii lai nn

potu fi altmintrea, si daca mai tardiu aflamu pe Siagnn'a la Olmutz, tot asia de bine i-lu aflamu ia 1868 laBuâa-pest'a, la actulu de încoronare ala regelui, cându adecă naţiunea maghiara s'a impacata cu regele ei, i-lu aflamu, ce e dreptu nu in persdna, dar prin dmenii sei, la coa-ferenti'a din Mercurea, tienuta in 7 si 8 Martin 1869, pledandu pentru de a-se recundsce, câ unu faptu cora-plinitu, cele decretata prin dualism'?, si câ pe acele baae se se puna poporulu româna si pe acele se continue oper3» desvoltârei naţionale.

Câ vederile metropolitanii Sîagun'a si a-Ie omeni-loru lui n'au cuprinsa terena destalu, biseric'a ndstra mt e de vina, faptu e, câ a triumfatu vederile dloru: Dr. Batiu, Aron Densuaian, I. M. Moldovana si Acsente Se-veru, cari nu erau si nu sunt de religianea gr. ortodosca, dar pentru aceea domnii dela „Kolozsvâr" nu-lu facă re­sponsabilii pe metropolitulu Siulutiu nici pe biseric'a g t cat., ci tot pe biseric'a gr. or., câ si când ea si prin ap s'ar fi adusu conclusele de abstinentia politica, inaugurate mai tardiu de români.

In politica deci românii nu au fost'? si nu vor fi in veci impartiti dupa confesiuni.

Tot asia de tendentiosu lucra este a consideră si a numi „Tribun'a" de organu alu bisericei ndstre, când este sciutu, cum a fost servite interesele bisericei gr. or-todocse, in coldaele diarului „Tribun'a," ai cărei redactori dela înfiinţarea ei pana adi sunt si au fost tot de con­fesiunea gr. cat.

Este deci o mistificare, când biseric'a gr. ort. ser identifica cu „Tribun'a."

Câ unii din bărbaţii, cari au stata mai aproape da Siagun'a, au abandonata stradardnlu sub care au luptate atât'a timpu, er nu e vin'a bisericei gr. or. si si mai pu-tienu p6te fi contribuita la acest'a tienut'a succesorului seu pe scaunulu metropolitanu, carele, câ născuta si crescută in Ungari'a propria, a aflatu aici stări de lucruri si fac­tori, de cari trebuia se tiena incâtv'a conta, ca cugetară, ca acei factori nu vor deveni infideli programei loru si princi-piiloru, pentru ca i s'au luptat in presa si in adunări pana la 1881, când au capitulatu, câ se merga „dnrch duckuad dunn" cu antigonistii lora de odiniora, cu cei-ce i-au combătu tu cu atat'a vehementia si le au zădărnicită chiar si multe planuri, pe cari le au conceputa, fara se le si p<5ta realisâ, spre a-se putea numi cu dreptu aderenţi ai lui Siagnn'a.

Pre basele aflate aici, pe basele legali a lucrata « lucra adi actualulu capu alu bisericei ortodocse si numai istori'a i-si va dâ impartialu verdictulu seu, daca episcopii români si in genere clerulu românu, care tiene la eea-duit'a politica a archiereiloru sei, este buna ori rea numai acest'a vâ justifica odaia, câ archiereii români au fosta si sunt la culmea misiunei lom, când propaga pacea intre ce-tatieni si când 'si-daa mare silintia, câ ori ce conflictu en potestatea statului se se aplaneze, respective se se impe-dece, spre binele tuturor cei ce iubescu pacea mai pe sas de t6te.

22 B I S E R I C A si S C Ó L ' A Anulu XIII.

i n . Nici când nu s'a denaturata adeverulu si nn s'a

plesnita in fatia cu atât'a cutezantia ca in aserţiunile, cà metropolitul Siagun'a nu a facutu nimic'a pentru biseric'a si clerulu seu, şi cà tòta activitatea i-ar fi fost îndreptata spre viétia politica si inca in o direcţiune, câ se strice maghiariloru si causeloru loru.

Iu 1847 Siagun'a vine in Ardealu si afla o resie-dintia modesta, la unu locu cu cancelari'a consistoriala si tot sub unu coperìsiu cu bietii clerici, cari ascultau cur-sulu de 6 septémani, pentru de a se intiâ in cele mai de lipsa a le ritualeloru.

In 1873 va se dica după o activitate de 27 ani, lasa urmatoriului seu o resiedinth onorabila, clericiloru ana seminariu cu cursu de 3 ani de dile, unu ìnstitutu pedagogicii, eu profesori anume trimişi de elu la univer­sitate spre perfecţionare In studiu, unii dmeni, cari adi sa scrierile lor potu concura cu cei mai invetiati ai ro-mâniloru si ale câroru scrieri afla apretiarile unui Titu Maiorescu si a Academii române, si totuşi acèst'a se în­semneze a nu fi fac'tu nimic'a pentru cleru.

Ba mai multu, pe lângă luptele sale ce a avutu cu oonreligionarii sârbi, cu ministrulu contele Leo Thun, a avutu timpu de a infiintiâ o tipografie romanésca, a tipări m revedea tòte cărţile bisericesc!, a înzestra o mulţime de acole cu ajutore si pe tineri cu burse pre la universităţi, cari adi sunt fierea si lamur'a inteligentiei române, si Siagun'a tot nu a facutu nimic'a in ochii dloru dela „Xolozsvâr."

Tot prin munc'a lui, prin interventiunea lui, s'a prhnitu si ajutoriulu pentru preoţi de 25 mii de floreni si s'a si impartita preotiloru, eu preferintia celoru cari au avuta copii la scola, si numai in linia a dou'a au vanita alţii, mai putienu avisati la ajutoriu, sidacaunnlu sau altalu preotu din ajutoriulu, de care s'a făcut? par-iasiu, a donata o carte trebuincidsa bisericei sale si alta-riului la care seryesce, — se intielege din tipografi'a ar-chidiecesana — substragându-i-se din ceea ce a primita pretiulu cartiei, farà care elu nu putea se-si implinèsca servitiulu divinu in tote amenuntele sale, acèst'a inca nu insemnéza, cà ajutoriulu de stat' ' s'ar fi dat i pentru cârti rele, ori pentru nisce scrieri anarchistice, ci pentru de a acoperi tot trebuintie semtite cu deosebire in urm'a tris-teloru evenimente din resboiulu civilu, a le cărui flăcări nu au eruttata nici bisericile româno, nici cărţile dintren-sele. A trebuita multa rea credintia, a trebuita multa ba­tere de capu, câ se se afle motivulu de a se luă acestu jfjutoriu din mâna succesorului metripolitalui Siagun'a, ca & se ejunga prin acèst'a doue scopuri, si adecă, unu scopu de despopularisâ ps archiereulu, ce sta in fruntea bisericei sale înaintea preotimei sale, altulu de a-i de-trage din încrederea, ce trebue se o aiba la ministrulu culteloru unu arcbiereu românu si da al'i cărui r-atrio-tismu credu, câ nici cei dela „Kolozsvâr" nu au sè se indoiésca si nici nu se pota indoi, afara dora, daca s'ar interpreta patriotismulu in intielesulu curentului siovinistu de adi alu cărui,părtinitorul Escelenti'a Sa metro? olitalu nu potè fi, farà de a privi la trecutulu seu, trecuta, in care a luptatu pentru căuşele româniloru, totdéun'a in-câtu au fosta compatibilu cu dreptulu publicu ungurescu. Diariulu, in care scriu aceste renduri, inca e infiintiatu de Siagun'a, program'a nu s'a schimbata acum de 36 ani, adecă program'a de a conserva c am castigata in trecuta, a aperâ vadi'a si antonomi'a bisericei, a controla afacerile scolari si a le dâ o dirsetiune sanatdsa, — farà câ in politica se fi combatuta vre-odata dualismulu, form'a actuala de stata, sau se fi data ansa la înă­sprirea relatiuniloru intre poporulu românu si maghiara,

? ci cu o rara abnegatiune a înghiţita multele lovituri, \ ce veneau, când dela maghiari, cari i-îu sospitionau, câ i nu se deosebesce intru nimic'a de foile ultr'a-nationale, 5 când si dela români, câ stă in servitiulu causei maghia-? riloru, le face pe voie si plăcu, si nu iâ positie hotarita i nici in acele cestiuni, unde, dupa credinti'a ultraistiloru, s sunt vătămate interesele bisericei in mod veditu. Diariulu 5 s'a sustientitu, se sustiene cu program'a vechia, si e o < mare necesitate ca elu se se sustiena, chiar pentru câ se s se vada, câ deoparte nu pdte fi influintiatu clerulu prin dia-> ristica in direcţiune ce ar putea strica bisericei, er de alta ( parte, câ diaru modesta si conservatoriu se aplaneze u-\ nele dlvergintie, ce se publica in diare ca si „Kolozsvâr," > si se reatabileaca ade verulu asia precum e. Se caute deci | cei ce au interesu de noi si biseric'a ndstra, ca se -scrie i adeverulu si la momenta se vor stabili intre noi nisce re-l ferintie mai bune, referintie, cari multa ar contribui la va-> di'a Ungariei câ stata de drepta, pre mulţi i-ar câştiga si <j nu ar fi necesitate, câ se-se consume puterile bune in fre-< cari si in diatribe publicistice. , Cumcâ actualulu metropolitu ar fi neplăcuta la ro­ii mâni, nu e adeveratu, ; i acest'a e luata din ventu, sau a-| poi din edldnele diariului „Tribun'a" din Sibiiu, care mea s nu ars plenipotentia dela romani, ca se scrie in numele l romaniloru. In «indde si congrese metropolitulu actualu > a fost totdeun'a spriginitu de maioritatea credinciosiloru < sei, trimişi de poporu si cleru, si acest'a pentru-câ fie-? care e coavinsu in inim'a s'a, câ pentru biseric'a ndstra | a fostu numai o norocire, câ in fruntea ei pdte stâ unu < barbata cu atât'a tactu si cu atât'a abnegatiune, câ se re-j tacemu alte eminente ia&usiri ale Escelentiei Ssle, cari l î-la facu superioru tuturora barbatiîoru din clerulu aetu-< alu si cari singure numai au fostu in stare a pastrâ de-s corulu bisericei ndstre intacta in aceste gavre timpuri. > Antagonista Escelentiei Sale, nu dia cause politice i i-lu combătu, ci-lu combată din interese private. I E dreptu, câ in timpul i din urma li s'a cam taiatu < poftele, si în biseric'a ortodocsa incepe a se restibili ar-\ moni'a, aceea ce face ori ce iastitatiune mare si tare, si > nu dela Escelenti'a Sa va ateraâ câ se vada pe toti fii \ bisericei sale grupaţi in jurulu seu, ci dela fii sei sufle-\ tesci, dela acei'a, cari combatendu-lu au facutu pana aci l numai reu bisericei, cari au in mare parte si ei merit alu 5 lor, câ unu diaru câ „Kolozsvâr" serie despre biseric'a < gr. ortod. cu unu dispretia câ ai când credincioşii acelei s biserici, nu ar fi sudîti credincioşi ai acestui stătu, nu ? ar preştâ si ei dâri in bani si in sânge, câ si cum s'ar | afla cu toţii pre drumulu in spre Dîmboviti'a. > Cumcâ cei din Bomâni'a, si in timpulu din urma > dmenii dela diariulu „Românulu," inca s'an ocupatu de ( afacerile ndstre bisericesci, se scie fdrte bine cine stâ la l spatele acestora dmeni. Clerulu din Tranailvan'a este pro-\ gresistu, este cleru crescata pentru de a impacâ trebain-\ tiele sufletesci ale dmenilorn, dar a fi si poporului de \ ajutoriu in necasurile, ce le intempina in tdte dilele. •t Preotulu din Transilvani'a este de multe ori in paroehi'a £ sa, mediculu parochieniloru sei, jurisconsultulu loru, ju-\ decetoriulu; si sunt mulţi dmeni, cari nu ar vedea bu-\ curosu, câ clerulu nostru se se ridice pe o trdpta supe-l ridra de inteligentia, ci le ar plăcea se fie pe o treptacu \ clerulu de mini din Komânia, inapoiatu intru tdte, câ \ se te ia mil'a de elu, dr nu se-ti insufle respectulu ) cuvenita. \ Se se bucure dre cei dela „Kolozr,vâr,B când bise-\ ric'a ortodosca si capulu ei sunt combătuţi de nisce ig-\ noranti, de dmeni fara capataia, sau câ ar fi se dordsea > tocmai, — câ unii ce le place a-se lauda, câ servescu : interesele statului, câ se se indigneze de modulu acei'a

Anuiu XIII. B I S E K I C ' A si S C O L 'A 23

de publicistica si se nu-lu urmeze fatia de o instituţie cam e si biseric'a nòstra, care dà multa mâna de ajutoriu statului spre a-si împlini misiunea lui culturala.

Ni se spune, cà ar putea cita pasage întregi din vorbirile sinòdeloru si congreseloru in cari s'ar fi sule-vatu cestinili politice. Vorba se fie. Dela inaugurarea con­stituţionalismului pana in dilele nòstre, totdeun'a au fosta diaristi-stenografi pe la siedintie, dar inca nimene nu a pututu se ridice atari grave învinuiri asupr'a bise-ricei nòstre, si acést'a trebue se o respinga tot crestinulu cu dispreţuim cuvenitu.

IV. Inca câte-v'a cuvinte si am terminatu. Mi-cade destulu de greu, cà in cadrele acestora

intimpinàri trebue se atingu si cestiunea confesionala, in-eSt adecă merita de a-se numi cestiune confesionala para-lel'a făcuta de diariulu „Kolozsvâr" intre biseric'a româna ortodocsa si biseric'a româna gr. catolica.

Omenii, cari iubescu adeverulu, fie ei români, fie streini, sunt de multu in claru cu aceea, cà românii din Transilvani'a au apartienutu pana la anulu 1700 la bi­seric'a resaritului, cà au avutu metropoli'a loru in Alb'a-Iuli'a si bunuri tienetòre de aceea metropolie, confiscate

3mai târdiu de principii calvini ai Ardeiului. Nu avem deci in respectulu acest'a mare nece­

sitate se mai resfoimu nici „Vechea metropolie" de dlu ărchimandritu si vicariu archiepiscopescu Nicolau Popea, nici critic'a si contr'a critic'a dlui canonicu Moldovanu din Blasiu.

Cunòscemu noi cei gr. ortodocşi câ si cei neorto-docsi reulu, ce ni s'a facutu prin deshinare in cele con­fessionale, luptàmu cu consecintiele acestui reu si in celu din arma satu când voimn ve ne ridicami! o scòla seau se stabilirmi unu salariu invetiatorescu, si Dòmne, ce bine le vine la socotéla starea acést'a a nòstra, celoru ce nu ne iubescu, si celoru ce nu facu nici unu secreta din bucuri'a, ce o semtu, vediendu-ne asia — desbinati. Alfa este inse cestiunea pusa de cei dela „Kolozsvâr." Se dice, cà noi gr. orientalii suntem sanguinici dela fire, pe când cei gr. catolici sunt tacnti ; — noi neiubitori de munca si ceialalti activi — si aceste apretiàri câ si când ar fi esita anume la ivóia, că din ele sè se pota trage si con­secintiele, cà adecă noi câ sanguinici suntemu usioru a-plicati spre resvratiri, pe când ceialalti câ mai domoli si tacuti, ei se sciu folosi de cuvintele scripturei „rabdă pana in sfersitu si te vei mântui." E tréb'a celoru din Blasiu se accepte sau nu epitetele puse in contulu loru, pe noi acést'a nu ne privesce, ne privesce inse tempera-mentulu româniloru preste tot, si acel'a e tot unuia si acelasi si la cei gr. or. câ si la cei neortodocsi, si îm­părţirea temperamentului româniloru dupa confesiuni tra-déza numai intentiunea cea rea de a defăima pe fii bise-ricei nòstre.

E dreptu, cà noi in biserica avemu sistemulu re-presentativu acum da 20 de ani, si acestu sistemu potè se fi produsu ómeni mai scrutatori, spirite, cari cerce-téza, voescu se scie, se vada, sè se convingă, cum mergu trebile bisericei, scòlei si altora institutiuni, dar acést'a nu are de a face nimic'a cu viati'a din statu, impregiu-rarea acést'a nu are se supere pe nimenea, ea se mar-ginesce curatu numai la viati'a nòstra bisericésca. Dar dnii dela „Kolozsvâr" trebue se scie, cà multa nemultia-mire esista din acestu punctu de vedere la gr. catolici, cari nu sciu nimic'a, nu audu nimic'a despre cele ce se facu si cum se facu.

Câta amărăciune nu a produsu la ei numai denu­mirea de funcţionari mai inalti bisericesci, si daca acésta amărăciune nu afla eBpresiune in colonele diareloru, sau daca afla, se fece cu mare reserva, este a-se atribui onora

I impregiuràri, ce nu aflu necesara de ale ventila ca acest» ocasiune.

Deca in Blasiu s'ar desvoltâ mai multa activitate asia pe „tăcute," noi n'am ave decâtu se ne bucuram» de ea ia tòta sinceritatea ; lucrurile inse par a na fi tocmai asia.

Scòle au si ei câ si noi regulate cu salarii eores-pundietòre, cum le avem noi, dar pota sostiene, cà avem, chiar si mai bune câ ei, pentru-cà ei nu au parocnîi de acele puternice, cum avem noi in tienutulu Brasio-

| vului, Sibiiului, S 8 b e s i u l u i , Orestiei ; si grecocatolicii, caii > nu sunt pr ocupaţi de confesionalismu, recunoscu inaisi, ; cà asia este. < Vâ se dica pe terenulu scolaru, nu concedemu, dfc s ei potu stâ mai bine câ noi, desi cum accentuasemu, na, ? ne ar pare reu, ci din contra ne ar pare bine, de o enra-< latiune nobila ! I In ce privesce cultur'a clerului peste tot nu voescn. J se facu asemenari, concedii inse cà clericii gr. cath. au l din vechime mai multe înlesniri pentru o crescere cores-\ pundietòre, de cât ce le avem noi, cari abia de doue— > trei decenii ne aflam in tiér'à nòstra, pusi in conditiuni l mai favorabile, de cât cum erau ele pe timpii asprelora < prigoniri politice. \ Viati'a dela sate inse, neconvenirea cu òmeni de carte, > părăsirea lectorei, influintieza asupr'a preotilora dela sate,, < — cari sub alte impregiorari ar fi fost òmeni de salonu, | in moda fòrte intensivo, si acést'a se observa cu atât mai > mult, cu cât pregătirea teoretica e mai mare. Acést'a ® j> scie ori ce omu nepreoeupatu. j Cà Blasiul a edificata „Conventulu" nu e mirare, l daca consistoriulu din Sibiiu ar fi dispusu de atari ve-^ nite, daca salariulu metropolitului nu ar fi de 6—8 ori ; mai rnicu cum e alu celui din Blasiu, de sigur, cà si noi < edificarmi potè unu gimnasiu in Sibiiu ori alte institute \ culturale superióre. - Dar noi totulu ce avem, este din sudòrea nostra, ) adunato din fondatomi anume lăsate bisericei de arcbierei

si asia no i-va coprinde mirare, cà noi nu am potutu face > pana acum'a mai multu, câ cât am facutu si cât faeenra, { pentru seminariu, pentru institutulu pedagogicu, câ se re-'/ tacemu de spesele, ce le avemu cu sistemulu representa-\ tivù la noi si cu trimiterea tineriloru pe la universităţi. \ Cà episcopulu dela Gherl'a ar fi ridicatu gimnasiola jj din Naseadu este o poveste, si potè nici celo ce o dice ) n'o crede, dar ii convine se o dica. Cine dintre români !> no scie, eà acel'a e redicato din fondalo granitiarescu, pe ( care no episcopolo Gherlei l'a creata. < Mişcarea literara la români recunòscemu co toţii, , cà peste tot cam stagnéza, si acést'a stagnéza si in Si-!> biio si in Biasio si pe airea. Avem prò putienu publicu, F care ar ceti si piati productele literari, dar avem si prea i putieni barbati, cari se fie scutiţi de grijile de tòte dilele, ì si se pota lucra in ticna, se aiba avere, se nu fie siliţi se i pòrte ofiicii pentru pânea de tòte dilele si daca d. e. a < lucrata in Blasiu T. Cipariu, elu a fostu onicu in fe-5 liulu seo si seclolo alo XES-lea co greo va mai produce > òmeni câ elu. i Se ne lase deci cei dela „Kolozsvâr" in pace, se s no se ocope de afacerile nòstre in modo tendentioso, ci ] sè »e ocupe co deplina ctraoBcintia de causa si cu mai e multa bunavointia, si acést'a in veci nu ne va supera. < Articulii publicaţi inse in form'a, cum au vedîatu ] lumin'a, tradéza pe deoparte necunoscintia de causa, pe de ì alta parte ura contr'a bisericei nòstre, contr'a capului ei \ si contr'a constitutiunei nòstre, si acést'a e ce m'a indem-> natu se le reducu la valórea loru. ; Unu deputatu congresualti.

JD i -S7- e r s e . * Felicitări de anulu nou. Cá :n toti anii a-

fltt si in anulu acesta, cu oeasiunea anului non aprópe toti asesorii consistoriali si unu numera considerabilii de ono-xatiori s'a presentatu sub conducerea Précwviosiei Sale dini archimandrita Dr. Ilarionu P u s e ar i u corporativii spre a-lu felicita pe Escel. S'a I. P. S. D archiepiscopu si me-toopolitu. La frumós'a vorbire a conducetoriului deputatiu-«ei, Escelenii'a S,a a acentaatu si de astadata, ca numai ye langa bin'a intielegere intre factorii chiemati a-i da mâna ¿ 8 ajutoriu va puté se satisfacă grelei sale chemări si spe-m a , ca divergintiele din trecuta pe incetulu vor disparé ea totala. „Tel. Rom."

* JMu'a 8. Ioanu Hotezatoriulu totdeodată o-aomastic'a Pré Santituluipar. Episcopu Popasu, s'a serbată in Caransebeşul, precum cetimn in „Foi'a diocesana" in urmatoriulu modu: In presera dilei la 6VS ore s'au adu-mta ia resiedinti'a episcopésca preotimea locala, funcţio­narii consistoriali si corpulu profesoriloru împreuna ou e-lévii ambeloru institute teologicu si pedagopicu. Aci cleri­cala Ioanu Murgu, apoi pedagogulu Ioanu Treicu prin cu-ventari acomodate momentului si binesemtite au felicitata pe^Présantitula par. Episcopu diecesan, carele multiami emo­ţionaţii ticerimei indemnandu-o la studiu seriosu. In fine s'a produsa coralii societăţii romane de cantan prin o piesa tei isioni executata, dupace presiedintele societăţii, dlu Tra-ianu Barzu, asemenea a fost felicitata pre Présantitalu, «arele diu'a sântului Ioanu o a petrecuta in retragere.

* Adunarea generala a reuniunei femei-loru romane dinu Aradu si provincia este con-conchiamata pre 9/21 Februariu s. c. la 10 ore înainte de fmedi in sal'a seminariului dieeesami. In aceeaşi sera 186 va tiene si baluro, pre carele ln-arangéza reuniunea femeilora romane din Aradu si provincia in sal'a hotelu­lui „Crucea alba." Interésala publicului nostru atât frfia de adunarea generala, cât si fatia de balulu reuniunei este forte mare; ér comitetulu reuniunei lucrézacu multa sta­nd» tia ; ca atât sdunarea generala, cât &i balulu se succeda <ât mai splendida.

* Concertele duoru coruri de plugari. Co­m i s de plugari din comun'a P a u 1 i s i a arangéza in sera de 3 Februariu st n. unu concerta, alu cărui venita ju-metate este destinata pre sénu'a foadisloi corului, ér ju-metate pentru foudulu gimnasiului ronisnu din Aradu : ér ooruln de plugari, condusu de dnii invetiatori l u í i u T i o l d a n si T e o d o r u D a u l u d i n S i o m o s c h e -s i u va arangiá in sal'a edificiu ui scolariu de acolo unu concerta impreunatu cu dantiu. Venitulu este destinata pentru ajutorarea prunciloru orfani.

A V I S U .

Acest'a e ultimulu numeru ce se spedéza la dd., cari nu si-au renoitu abonamentulu. Bogàmu pre toti dnii, cari dorescu a prenu-merà acést'a foia, se binevoésca a ne avisà càt mai curendu. ADMINISTRATIDNEA.

C o n e u r i e . Pentru deplinirea paroehiei vacante gr. or. de class'a

III. din comun'a Teesiu (cot. Timisiu) se escile concursulu cu terminu de alegere pe diu'a de 12/24. Fauni 1889.

Emolumintele sunt : un'a sessiune do 32. jugere de pamentu, parte aratoriu, patte fenatic dela 70 numero de case birulu parochialu d« càte un'a spene (1/4 de metiu)

de gran si câte 20. cr. v. a. afara de aceea stol'a aici în­datinata. Intravilsnu si casa parochiala nu este.

Becursele sè se trimită Părintelui protopresviteru trac-tualu G e o r g i u C r e t i n a e s e u in Belincz u. p. Ki-szetó pana la 10/22 Isnuariu 1889.

Recurenţii sunt poftiţi a se presenta in vr'o Dumi­neca ori serbatóre in biseric'a locala, spre a-si aretă des-teritatea in cantari ori cnventari bisericesci.

Comitetulu parochialu. In contielegere cu: GEORGIU CRECIUNESCU, m. p. prot.

—a— Se escrie de nou pe parochi'a vacanta gr. or. rom.

din Checia-romana, cu emolumintele si conditiunile provo-teae in concursulu publicata Nrii. 47. 48. si 49. din 1888 cu terminu de 30 de dile dela prim/a publicare a con­cursului.

Dia siedinti'a comitetului parochialu tienuta la 27. Decemvre 1882. In contielegere cu mine : PAULU TEMPEA, m. p. adm. prot.

—•— Pentru parochi'a gr. or. romana vacanta din opi-

dulu Ving'a, cu terminulu de alegere la 5. Februariu c 7 1889.

Emolumintele sunt: Locuintia in cas'a parochiala, folosirea a ìoru 30 jugere pamentu aratoriu, libera de dare, si putiena stòla. Tòte computandu-le la olalta, este la acu venita sigura de 600 fioroni v. a.

Dela competenti se pretinde cualificatiune de clas'a a Et-a, si pana la alegere, in vre-o Dumineca séu serba­tóre, a-se presenta in biserica, pentru a-si aretâ desteri-tatea in predicare.

Recursurile adresate comitetului parochialu, sunt a-se trimite Prea On. Dorami M e l e t i u D r e g h i c i u protopresviteru in Timisiór'a.

Ving'a, la 31. Decemvre 1888. Comitetulu parochialu.

Cu scirea si invoirea mea: MELETIU DREGHICIU, m. p. protopresviteru.

—•— Pentru deplinirea paroehiei gr. or. romane de clas'a

DJ. din comun'a Brestovâcz, — cottulu Temes, — se es­crie concursulu cu termina de alegere pe diu'a de 30. Ia-nuariu 1889 st. vechìu.

Emolumintele sunt : Un'a sessiune de 30 jugere pa­mentu cu unu venita anuaiu de 300 fi. ; casa parochiala cu Vs J u g e r a intra si 1 / 2 jugeru estravilanu; biru paro­chialu câte un'a mesura bucate — parte grâu, parte cu­curuzii, — dela 40 numeri de case ; pentru un'a „molitva" 20 cr. ; si dela mósia separata 10 cr. ; pentru un'a logodna 1 fi. ; pentru 3 promulgări 1 fi. ; pentru cununia 4 fl. ; dela inmormentari, pentru cei sub unu anu 1 fl. ; pentru cei de 1—2 ani 1 fi. 20 cr.; pentru cei de 2—5 ani 2 fi.; pentru eri de 5—7 ani 2 fl. 40 cr. ; pentru cei dela 7 ani in sus 3 fl. ; pentru ducerea mortului la biserica 2 fl. ; pen­tru unu „ evangelista" 1 fi.; pentru un'a liturghia 1 fi.; pentru unu „parastasu" 1 fl. ; pentru santirea unei case 1 fl. ; pentru unu estrasu matricularu 1 fl. ; si pentru un'a „informatiune familiara" 2 fl. v. a.

Recursele sè se tramita Părintelui protopresviteru tractualu G e o r g i u C r e c i u n e s c u , in Belincz, p. u. Kiszetó, pana in 28. I a n u a r i u 1889.

Recurenţii sunt poftiţi in vre-o Dumineca ori serba­tóre a-se presenta in biseric'a locala spre a-si aretâ des-terltatea in cantari séu cuvent?,ri bisericesci.

Comitetulu parochialu. In contielegere cu mine: G. CRECIUNESCU, m.p. prot.