CASATORIAIn Roma Antica,o fata putea fi logodita de la varsta de 6-7 ani,chiar impotriva vointei ei,fiind sub autoritatea totala a tatalui ei(' pater familiei' ).Dragosteanu era un atribut al casatoriei.Casatoria se realiza doar intre persoane cu varsta legala(fete-12 ani,baieti-14 ani)si care aveau dreptul legal(sunt exclusi sclavii si strainii liberi). Au existat doua feluri de casatorie: 1.cum manu-sotia isi pierde drepturile de mostenire din familia sa veche si le castiga pe cele ale noii sale familii.Femeia e supusa autoritatii sotului. 2.sine manum-reprezinta alternativa unei casatorii libere.Aici sotia ramane un membru al familiei sale originale,pastrandu-si libertatea juridica.Sotia a ramas sub autoritatea tatalui ei si isi pastreaza drepturile de mostenire din familia ei veche,insa nu le castiga pe cele din familia sotului. Mireasa era pregatita de ceremonial in casa ei,fiind acoperita cu un voal de culoarea focului(' flammeum ') si imbracata intr-o rochie alba,simpla,prinsa cu o curea legata cu un nod special( 'nodus hercules '),pe care mirele urmeaza sa-l dezlege.Pe parcursul ceremoniei mireasa era insotita de'pronuba',o matroana care afost casatorita o singura data.Ceremonia incepea cu un sacrificiu,dupa care erau luate auspiciile.Apoi 'pronuba' lua mainile mirilor si le unea,apoiisi rosteu juramintele.Ceremonialul se termina cuun banchet.La sfarsitul lui avea locun simulacru d erapire in care mireasa era smulsa din bratele mamei sale.Aceasta traditie aminteste de rapirea femeilor sabine.Ea era isotita de trei baieti,doi o tineau de maini,iar al treilea mergea inainte,avand in mana o torta cu foc luat din vatra casei natale a miresei.Resturile carbonizate ale tortei erau impartite invitatilor,reprezentand norocul,asa cum buchetul este acum aruncat in multime.Mireasa era ridicata peste prag de catre mire.Pranuba o aseza pe mireasa pe un pat matrimonial simbolic,care se afla in casa romanilor in mod traditional.

TRADITIA MARTISORULUIMartisorul este strans legat de traditia romaneasca,el nu se intalneste decat in spatiul carpatic si in zonele limitate,la romani si la unele popoare invecinate.Obiceiul este mult anterior crestinismului,stand in legatura cu scenariul noului an agrar,celebrat primavara. Martisorul ramane peste veacuri" funia anului' ,care aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doyua anotimpuri stravechi ale calendarului popular:vara si iarna,simbolizate de snurul bicolor.La geto-daci si la latini,anul nou incepea la 1 martie(mens Martius=luna zeului Marte).M artisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc,oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine.Impletirea snurului se regaseste in steagul calusarilor,la bradul de nunta,la podoabele junilor.Arheologii romani au descoperit in asezarea preistorica de la Schela Cladoviei,veche de 8000 de ani,pietre de rau cu urme de vopsea alba si rosie.Impletirea celor doua culori simbolizeaza geneza si regenerarea vietii.

DRAGOBETELEEste o sarbatoare cu o traditie relativ noua,avand o vechime in jurul a 170-180 de ani pastrate cuprecadere in Sud-Vestul Romaniei.Nicolae Constantinescu a spus ca 'dragobete'este derivarea de la cuvantul 'drag'dragul(slava).Lazar Saineanu a propus analogia cu 'dragubete','bete'fiind sufix utilizat in Oltenia,insemnand 'adunare,multime'. Dragobetele se sarbatoreste pe 24-28 februarie sau 1-3 si 15 martie,aceste numeroase date fiind cauzatede confuzia data de cele doua calendare(iulian si grgorian).

Imbracati de sarbatoare,fetele si baietii se intalneau in fata bisericii si plecau sa cante prin paduri si lunci.Daca se gaseau fragi infloriti,acestia erau adunati in buchete si se foloseau in lautarea fetelor,timp in care se rosteau cuvintele:'Flori de fraga\Din luna lui Faur\La toata lumea sa siu draga\Uraciunile sa le desparti'.Pe deluri se aprindeau focuri,iar in jurul lor stateau fetele si baietii.La ora pranzului,fetele se intorceau in sat alergand,obicei numit'zburatorit',urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga.Daca baiatul era iute de picior si o ajungea,iar fata il placea,il saruta in vazul tuturor.Dea ici vine si expresia'Dragobetele saruta fetele!'.Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an,sau chiar pentru mai mult,Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragoste in fata comunitatii.Unii tineri isi cresteau bratul in forma de cruce dupa care isi suprapuneau taieturile,devenind frati de cruce sau surori de cruce. Constantin Radulescu-Codin scria :'Dragobete e falcau si le face de rasul lumii,atunci cand ele se duc dupa lemne,flori,bureti.' Femeile obisnuiau sa atiga un barbat di alt sat,pentru a fi dragastoasa tot anul.Fetele mari strangeau zapada zanelor,iar ata topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste.

JOCUL URSULUIMircea Eliade sustine:'Asemenaa ceremonii sunt inca ppulare in Balcani,in Romana mai des,in timpul celor 12 zile din Ajunul Craciunului,pana la Boboteaza. L origini,acestea erau ceremonii in legatura cu intoarcerea periodica a mortilor,purtand masti de animale cal,capra,urs.Ursul reprezinta un animal sacru.Popoarele uralo-altice ale Europei septeutrionalepana in Alaska,il considera drept spirit al padurii,suprem stapan al energiilor

cosmice,simbol al fecunditatii. 'Buna seara,gospodari! Venim cu ursul din deal, Daca bine si voiti Ursul nostru sa-l primiti. Na,na,na!Martine!Na! Nu te da,nu te muia! Ca pun mana pe nuia, Si nuiaua-i de rachita, Hai,Martine,la pamant Si asculta-ma ce-ti cant! Cand erai mai mititel Erai tare frumusel, Dar de cand ai crescut mare Ma dai jos de pe picioare. Na.ma,na!Martine!Na! Mai intoarcete asa, Joac,joaca,mos Martrine, Ca-ti dau miere de albine. Joaca,joaca tropotit, Ca tiganul la prasit! Ursul meu din Spania L-am adus cu sania! Joaca,joaca,urs nebun, Ca de nu-ti fac pielea scrum! Merge roata pravalita. Na,na,na!Martine!Na! Joaca,joaca,nu mai sta! Foaie verde de bradut, Ursul meu cu doi puiuti. Foaie verde de dudau, Ursul meu de la Bacau A venit la dumneavoastra Ca sa joace-o ursareasca. Foaie verde de stejar Sanatate,gospodari! La anu' si 'La multi ani'!

FUNERALIILE-IUSTA FACEREVechii romani credeauca sufletele celor care nu erau ingropati,nu erau primite in locasurile mortilor si rataceau 100 de ani de-a lungul raului Styx,inainte de a-l putea trece. Membrii familei stateau la capataiul muribundului,pentru ca atunci cand era aproape de momentul mortii sa fie ridicat si asezat pe pamantul gol,iar cea mai apropiata ruda il saruta,luandu-i ultima suflare inainte de a inchid eochii(vechii romani credeau ca sufletul iesea din corp pe gura). Dupa acestea,toti cei prezenti il strigau pe nume pe mort cu voce tare(' conclamatia ').Femeile spalau corpul cu apa,il ungeau cu ulei,il imbracau cu cele mai bune haine(' pollientares ').Cadavrul era apoi expus pe catafalcin atrium( 'funebris leetus') presarat cu flori,cu picioarele indreptate spre usa exterioara.Erau puse monezi pe ochi si sub limba mortului pentru a avea cu ce sa-si plateasca intrarea in viata de apoi. Ceremoniile funerare aveau loc noaptea in lumina facliilor.Acestea nu aveau neaaparat un caracter sumbru.Dansatoarele si clovnii puteu fi parte a procesiunii.Se faceau glume pe seama mortului si a spectatorilor.O parte a procesiunii era formata din oameni care purtau masti funerare ce-i reprezentau pe stramosii mortului.Se tinea un discurs funebru( 'laudatia' ) in care erau aratate virtutiile si realizarile decedatului si era povestita istoria familei din care facea parte. Incinerarea trebuia sa aiba loc in afara orasului.Cea ai simpla metoda de incineratie era aceea de a sapa un sant plin cu lemne,peste care era pus mortul,apoi focul era aprins.Dupa ardere santul era inchis din nou,cenusa fiind ingropata in pamant.Obiectele care i-au apartinut mortului erau puse langa el. Inhumarea se facea in morminte aflate la marginea

drumului,la iesirea din oras.La sfarsit,pe mormant era varsat vin si imprastiate flori.