Proba reducerii albastrului de metilen (proba reductazei)

Descoperită de către Barthel şi Orla Jensen în 1912, această probă constă în decolorarea laptelui la care s-a adăugat acest colorant în raport cu conţinutul în microorganisme. Mai de mult s-a crezut că modificarea este provocată de o enzimă microbiană, reductază, ceea ce a făcut ca proba să mai fie denumită de unii cerectători “proba reductazei microbiene”. Studii mai amănunţite au demonstrat absenţa reductazei din lapte. Fenomenul atribuit reductazei, este datorat în realitate, scăderii potenţialului de oxido-reducere. Înmulţindu-se, bacteriile absorb oxigenul care se află în soluţie în lapte şi provoacă o scădere a tensiunii acestui gaz, ceea ce determină decolorarea albastrului de metilen. Cu cât numărul microorganismelor este mai mare şi cu cât activitatea lor este mai intensă, cu atât va scădea mai repede cantitatea de oxigen.

Tehnica de lucru

Într-o eprubetă sterilă, având capacitatea de aproximativ 60 ml şi un diametru de 2 cm, se pun 20 ml din laptele de cercetat şi 0,5 ml dintr-o soluţie de albastru de metilen preparată proaspăt, după cum urmează: 5 ml soluţie alcoolică saturată de albastru de metilen medicinal se amestecă cu 195 ml apă distilată. Eprubeta se astupă cu un dop steril de cauciuc şi se introduce într-o baie de apă având temperatura de 370 ( 0,50), la adăpost de lumină. Din timp în timp, se controlează dacă s-a realizat o decolorare completă sau chiar a numai trei pătrimi din coloana de lapte.

Interpretarea rezultatului se face după timpul scurs până la decolorarea completă. Făcându-se în paralel unele determinări cantitative, s-a ajuns la formularea unor aprecieri, în care se corelează numărul probabil al microorganismelor la mililitrul de lapte cercetat, aşadar, calitatea laptelui, cu intervalul de timp scurs, până la decolorarea probei de lapte analizat.

Intervalul de timp Calitatea laptelui

Clasa Numărul de germeni/ml lapte

Peste 330 minute bună I Sub 500000120-330 minute Mediocră II 500000 – 4 milioane15 – 120 minute Rea III 4 mil. – 20 mil.Sub 15 minute Foarte rea IV Peste 20 mil.

Proba resazurinei

În ultimul deceniu a început să fie folosită, în afara probei de reducere a albastrului de metilen, proba resazurinei. Aceasta dă indicaţii asupra activităţii microorganismelor prezente în lapte, rezultatul fiind obţinut mult mai rapid. Ea este influenţată de gradul iniţial de contaminare bacteriană, de înmulţirea bacteriilor şi tendinţa la reducere, precum şi de unele caracteristici anormale ale laptelui. Aerul nu influenţează reducerea. Cele două probe – cu albastru de

metilen şi cea cu resazurină – nu trebuie privite ca două probe contradictorii. Proba resazurinei este mai sensibilă când în lapte există un număr mai mare de celule. Această probă furnizează informaţii ajută la decelarea mastitelor. Din această cauză este utilizată în industrie, pentru a se aprecia posibilităţile de prelucrare a unui lapte.

Tehnica de lucru

Într-o eprubetă specială se introduc 10 ml lapte, după ce a fost bine agitat, în condiţii aseptice, apoi se adaugă 1 ml soluţie 0,005 de resazurină. Eprubeta se astupă cu un dop steril, de cauciuc, se răstoarnă de două ori şi se introduce într-o baie de apă având temperatura de 370, timp de o oră. După acest timp se scoate din apă, se răstoarnă o dată sau de două ori şi se pune în comparatorul special al lui Lovibond. Ca martor foloseşte o eprubetă de aceleaşi dimensiuni, în care se pun 10 ml lapte, fără să se mai adauge resazurină. Această eprubetă se plasează în dreptul discurilor colorate ale comparatorului. Se compară apoi eprubeta cu proba şi se notează numărul discului cu a cărui culoare se potriveşte. Există şapte discuri cu nuanţe de culori diferite, începând de la alb (care este notat cu 0), trecând apoi treptat la roz de diferite intensităţi (notate cu 1 – 3) şi apoi mov şi albastru (notate cu 4-6).

Numărul discului

Culoarea Calitatea

6 Albastru Excelent5 Mov deschis Foarte bun4 Mov Bun3 Roz-mov Mediocru2 Roz Submediocru1 Roz intens Rău0 Alb Foarte rău

Se consideră că, atunci când rezultatele sunt notate cu cifre mai mici decât 3, trebuie făcut şi un examen microscopic al sedimentului laptelui, după fixare şi colorare.