Laculde Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastruNuferi galbeni l ncarc;Tresrind n cercuri albeEl cutremur o barc.

i eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult i parc-ateptEa din trestii s rsari s-mi cad lin pe piept;

S srim n luntrea mic,ngnai de glas de ape,i s scap din mn crma,i lopeile s-mi scape;

S plutim cuprini de farmecSub lumina blndei lune -Vntu-n trestii lin foneasc,Unduioasa ap sune!

Dar nu vine... Singuraticn zadar suspin i sufrLng lacul cel albastruncrcat cu flori de nufr.Autor: Mihai Eminescu (1850-1889)-poet, prozator, publicist;-apartine epocii marilor clasici, alaturi de Ioan Slavici, Ion Creanga si I.L.Caragiale;-isi desfasoara activitatea literara in a doua jumatate a secolului al 19-lea;-debuteaza cu poezia La mormantul lui Aron Pumnul (1866);-in timpul vietii sale a aparut un singur volum Poesii (1883);-teme lirice abordate: iubirea, natura, istoria nationala, folclorul national.

Publicata: in revista Convorbiri literare, 1867.

Titlul: Lacul-apa - element primordial al naturii, simbol al vietii;-motiv reluat in prima si ultima strofa ofera simetrie/ circularitate textului;-la prima vedere, indica tema naturii;-in stransa legatura cu ideile poetice ale textului initial, elementul central al cadrului natural in care este imaginata intalnirea celor doi indragostiti; in final, singurul element care atenueaza singuratatea indragostitului;-un adevarat personaj El cutremura o barca toate celelalte elemente ale naturii sunt dispuse in jurul sau.

Teme/ motive literare

-intalnirea celor doi iubiti este imaginata de vocea lirica adverbul parca, verbele la conjunctiv sar asara, sa sarim, sap lutim;

-de asemenea este prezentata ca un ritual al gesturilor Si sa-mi cad alin pe piept; Sa sarim in luntrea mica; Sa plutim patrunsi de farmec;

-sentimentul este dezvaluit treptat: cadrul naturii (Lacul codrilor albastru), starea de asteptare a indragostitului (Parc-ascult si parc-astept), dorinta de a o vedea pe iubita (Ea dintrestii sar asara), senzatia singuratatii (In zadar suspin si sufar);

-scrierea diferita a pronumelui personal Ea unicitatea iubitei; lipsa detaliilor portretului accentueazamisterul femeii iubite;-verbele la prezent (cutremura,incarca, ascult, astept, nu vine) planul realitatii; verbele la conjunctiv (sar asara, sa sarim, fosneasca, sune) planul imaginar, al visarii;

-dezamagirea neimplinirii prin iubire intrrupe visarea (Dar nu vine);

-tema iubirii este dublata, ca si in alte poezii eminesciene, de cea a naturii; armonia elementelor naturii terestre (lacul, codrul, nuferii, trestiile) si cosmice (luna, vantul) cadru ideal de intalnire a indragostitilor;

-peisajul predispune spre visare (Si eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult si parc-astept);

-planul exterior natura, planul interior sentimentele iubirii ideale; intre cele doua exista o deplina concordanta sentimentele eului liric isi afla corespondentul in miscarile elementelor naturii (Sa sarim in luntrea mica,/ Inganati de glas de ape);

-decorul naturii este cel din care parca se desprinde prezenta feminina (Ea din trestii sar asara);

-imaginea motivului literar lacul elementul central al spatiului ramane singurul reper care estompeaza singuratatea resimtita in lipsa iubitei.

Apartenenta la genul liricSubiectivitatea-vocea