Labis nicolae moartea caprioarei (volum poezii

NICOLAE

MOARTEA C{PRIOAREI

LABI+

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuConcepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

Fotografii: Mihai Potârniche ºi Valeriu Volontir

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Ion Bãlu, Geo Bogza,George Cãlinescu, Tudor Vianu,

Paul Georgescu, Gheorghe Tomozei,Ion Pop, Vladimir Streinu, Nichita Stãnescu,

Eugen Simion, Voicu Bugariu, G. I. Tohãneanu,Lucian Raicu, Zoe Dumitrescu-Buºulenga,

Antoaneta Tãnãsescu, Edgar Papu,Laurenþiu Ulici.

Editura „Litera Internaþional“O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: [email protected]

Difuzare:

S.C. David D.V.Comprod SRLO.P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la editura „Litera Internaþional“ ºi

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea

Tehnoredactare: Olesea Paºa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11227

CZU 821.135.1.-3L 12

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiLabiº, Nicolae

Moartea Cãprioarei/ Nicolae Labiº; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi DanVidraºcu; conc. gr. col. ºi cop./Vladimir Zmeev; µ B., Ch.: Litera, 2001(Combinatul Poligrafic). µ 264 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 227)ISBN 973-8358-10-8ISBN 9975-74-356-0821.135.1-3

ISBN 973-8358-10-8 © LITERAINTERNAÞIONAL, 2001ISBN 9975-74-356-0 © LITERA, 2001

CUPRINSTabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

P R I M E L E I U B I R I (1 9 5 6)

I. LILIACUL TIMPURIUMe=terul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Începutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Zurg[l[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Ion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Moartea c[prioarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28100 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31R`sul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Versuri de diminea\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Înt`lnire cu tractori=tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39P[m`ntul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Ora\ie de nunt[ ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42Liliacul timpuriu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Prietenul glad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Miahil Sadoveanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

II. SADOVENIENERugul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Cozma r[coare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53B[tr`nul p[rturar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

III. RAPSODIA P{DURIII. Locuri =i ]nt`mpl[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57II. Descrierea chipurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63III. Fr[m`ntarea intim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

IV. PRIMELE IUBIRI

L U P TA C U I N E R | I A (1 9 5 8 )Poezia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

CONFESIUNIConfesiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Momente biografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Biografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Am iubit... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101Fior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Umanism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Sunt spiritul ad`ncurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

DESTINDERIUit[-te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Gol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Am uitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Contempla\ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107Dor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Morarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Cear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Cearc[n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

OD{ SOARELUIScrisoarea mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Creion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Dans . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Od[ soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

INTIMA COMEDIEIntroducerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Cercul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116Be\ia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117Epoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

TREI SUBIECTE ANTIR{ZBOINICESubiect de balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Subiect de bocet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122

LUPTA CU INER|IAOmul comun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

I. Dilema . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124II. Regenerarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127III. Treapt[ superioar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

Geneza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Balad[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134Marin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Idil[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141Pierderile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

PANTHEON (Evoc[ri)Artur Rimbaud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148François Villon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Miori\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150

TÂN{RA GARD{V`rsta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152Drumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Entuziasm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

1. Ritm ini\ial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1535. Dans ritual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1546. Troia str`mb[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156

ALBATROSUL UCISAlbatrosul ucis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Sunt dou[zeci de ani... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Epitaf I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Epitaf II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160*** Pas[rea cu clon\ de rubin... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

P O E Z I I A N T U M E N E I N C L U S EÎ N V O L U M U L P r i m e l e i u b i r i

II. Geografia timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1621. Palmele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1622. Dragostea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1623. Geografia timpului (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1634. Geografia timpului (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

Pe obcinele St[ni=oarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Impresii din mun\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

2. Ciutura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Lupt[tor ]n atac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167Lini=te de iarn[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Balad[ obi=nuit[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Lupta dubl[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174Al tuturor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Nourii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176

P O E Z I I A P { R U T E P O S T U MC`ntec de ]nceput . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178Bucurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Tui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184V`rsta de bronz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Dracul =chiop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Ancora . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195Circ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Schi\e pentru umanism proletar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Înaintea serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198C`ntece de r[scruce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Am c[utat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200(Am obosit de vin, de stele) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201Ceas greu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202Suha . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203(Trestie, trestie) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204

A D D E N D APuiul de serb (Fragmente) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206

I. Prietenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206II. La stân[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209III. Toamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

Tez[ la limba rom`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Carton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Discu\ie ]ntre tineriPe marginea controverseiDespre spiritul modern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227„Florile p[m`ntului“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Dintr-un caiet de ]nsemn[ri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235Fragment ]n proz[... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237

Moartea c[prioarei

7

1935 2 decembrie Se na=te Nicolae Labi=, în Poiana M[rului, comunaM[lini, raionul F[lticeni, jude\ul Suceava. Mama poetului, Ana-Profira, de loc din Topoli\a, sat vecin cu Humule=tii, este înv[\[toare.Bunica acesteia, Zamfira Blendea, era rud[ cu +tefan sin PetreaCiubotariul, tat[l lui Ion Creang[. De men\ionat c[ tat[l Anei-Profira, \[ran din talp[, s-a stins în luptele de la M[r[=e=ti. Suro-rile mamei lui Nicolae Labi= de asemenea au func\ionat înv[\[toare.Tat[l s[u, Eugen Labi=, fiu de brigadier silvic, este absolvent al+colii Normale din Ia=i. Din 1931 este înv[\[tor întreaga via\[. Aluat parte la cel de-al doilea r[zboi mondial. Familia Labi= maiare dou[ fete: Margareta =i Dorina.

1935—1942 La vârsta de cinci ani Nicolae Labi= înva\[ s[ citeasc[ de laelevii mamei sale. Între primele lecturi e considerat[ Capra cu treiiezi de Ion Creang[. Tat[l s[u, Eugen Labi=, va remarca: „Pân[ la7 ani cite=te multe c[r\i“. Totodat[ începe s[ deseneze, relevând nunumai o pasiune evident[, dar =i o voca\ie.

1942—1951 Se înscrie la Liceul „N. Gane“ din F[lticeni. Rezultateleînv[\[turii sunt bune. Ob\ine medii finale peste 9,00. |ine un jur-nal, Antologie =i informa\ii literare (gânduri, conspecte, rezumate)fapt ce vorbe=te de „un orizont =i un ritm de lectur[ impresionante“(Antoaneta T[n[sescu). Ion Creang[ (evocat în Str[bunul meu,poem din 1947) =i Mihail Sadoveanu devin pentru autor scriitoriprefera\i, de unde „urm[re=te“ amintirea sau prezen\a lor în F[lti-ceni. Manifest[ o deosebit[ pasiune pentru limba român[, fiindapreciat cu „excelent“. Despre aceasta vorbesc =i compunerile salecare îi impresioneaz[ nu numai pe colegi, dar =i pe profesori. Par-ticip[ activ la organizarea de conferin\e =i =ez[tori literare. La 13ani joac[ în Femeia înd[r[tnic[ de W. Shakespeare pe o scen[improvizat[ din satul natal. Este fr[mântat de noi „încerc[ri lite-rare“ =i de „dorin\a de a „ie=i în public“, vorba biografilor s[i.„Caietele de teme“ ale autorului „p[streaz[, pe ultimele file, nu-

TABEL CRONOLOGIC

CUPRINS

Nicolae Labi=

8

meroase poeme“. În 1949 trimite Slove de ziar la Scânteia Tinere-tului. La Po=ta redac\iei se remarc[ printre altele c[ tân[rul cores-pondent are „mult sim\ artistic“. În luna noiembrie a aceluia=i anîncepe s[ scrie nuvela C[r[ri spre victorie. Caietul cu proza respec-tiv[ va fi descoperit abia peste 30 de ani. În 1950, la vârsta de 15ani, expediaz[ la revista Via\a româneasc[ poezia Muntele cânt[,prezent[ în caietul intitulat Cântecul unui adolescent. Publica\iadat[ confirm[ primirea manuscrisului, notând în r[spunsul semnatde Cristian Sârbu, Mihu Dragomir =i Eugen Jebeleanu c[ „numaidin aceste versuri nu ne-am putut forma o p[rere asupra posibi-lit[\ilor dumitale“ =i cerând poetului „preciz[ri biografice suplimen-tare“. Poezia Muntele cânt[ va vedea deci lumina tiparului abia în1972 =i anume în Moartea unui poet.

1950 Noiembrie Se desf[=oar[ Consf[tuirea tinerilor scriitori moldoveni.Nicolae Labi= este cel mai tân[r dintre participan\ii forului. Viitorulcreator „uime=te pe cei de fa\[ prin cultura vast[, solid[ =i seimpune tuturor prin sever[ st[pânire de sine“ =i nu numai ca o„minune local[“. Elocvent[ este =i lectura poeziei Fii dârz =i lupt[,Nicolae! Ia=ul nou o va publica peste o lun[ de la aceast[ dat[,unde va semna Nicolae Labi= sau Niculai M[lin. Dup[ cum î=iaminte=te Lucian Raicu, prezent la festivitatea final[, Labi=, nefiindimpresionat de succesul ob\inut, „p[r[sise scena triumf[tor =i gla-cial“. Însu=i autorul, relatând acel episod, p[streaz[ aceea=i deta=areîntr-o scrisoare din luna decembrie 1950: „Acum vreo dou[ s[pt[mâniam fost trimis la Ia=i, la o consf[tuire a scriitorilor din Moldova.Am mâncat la una din cele mai bune cantine din Ia=i, am dormitla un hotel destul de bun =i am stat vreo patru zile. În timpulacesta am fost la Teatrul Na\ional, pe gratis, împreun[ cu ceilal\iscriitori. Ce s[-\i spun, sala e minunat[, una din cele mai frumoasedin Balcani. Tavanul =i cortina pictate feeric. Aur mult pe sus, olumin[ pl[cut[ =i cald[, iar b[ncile plu=ate cu plu= ro=u. Loja =igaleria tot atât de frumoase… Conferin\a s-a \inut în sala Biblio-tecii Centrale. N-are nici un geam ca s[ p[trund[ soarele, ci doartavanul uria= e din sticl[ mat[, vopsit[ =i desenat[ cu negru. Searanu se aprind becuri care s[-\i strice ochii, ci lumina intr[ pe cr[p[-turi, alb[ =i curat[ ca ziua. Am v[zut teiul lui Eminescu, legat cufier ca s[ nu se rup[. […] Am uitat s[-\i spun: din Ia=i m-am întorsplin de c[r\i“. Observa\ia Antoanetei T[n[sescu este elocvent[ înacest sens: „Atent în primul rând la detaliul pur cultural al lumii încare p[trunde, Labi= pare a-=i estompa cu lucid[ obstina\ie prezen\a,

Moartea c[prioarei

9

compl[cându-se a fi observator =i nu protagonist într-o aren[ culegi de inefabil[ inflexibilitate cum este arena literar[“. Tot de peatunci, din acea epoc[, dateaz[ probabil =i versificarea traduceriiliterare apar\inându-i profesorului Litvinenko dup[ C[lu\ul coco=atde scriitorul de expresie rus[ P. P. Er=ov.

1951 Mai Succesele autorului continu[. La Bucure=ti are loc Concursul delimba =i literatura român[. Nicolae Labi=, elevul de la F[lticeni,ob\ine premiul I la limba român[. El ia f[r[ „nici cea mai mic[urm[ de emo\ie vizibil[“ cuvântul în numele concuren\ilor la festivi-tatea final[, de închidere. Nu rateaz[ =ansa, ajuns în capital[, dea trece pe la redac\ia Vie\ii române=ti, unde se bucur[ de o întâm-pinare plin[ de afec\iune. Iat[ =i un portret sui-generis Labi= 1951,în viziunea scriitorului =i exegetului Mihai Gafi\a: „Negricios, înde-sat — copil de munte — îmbr[cat cu un cojocel din piele de oaie,alb cu benzi ro=cate, mai late în fa\[, la încheietoare =i în dreptulcing[torii, mai înguste la tivuri. E haina îngrijit[ a muntenilorm[linari =i din jur, pe timp de toamn[ =i de iarn[. […] Labi= ar[taca un om de la munte, un p[durean, nu un cioban. Purta =i c[ciul[,avea =i ta=c[. Nu traist[, ci ta=c[, adic[ un fel de tolb[ sau geant[cu baier[, f[r[ s[ imite mediocrul lucru de târg, dar nefiind nici desat — e lucrat[ în sat, iar purt[torul ei reprezint[ un strat deoameni care nu mai sunt \[rani, f[r[ a fi nici dezr[d[cina\i. Un felde lume aleas[ a satului — vornicii vechi, p[durarii mai noi, a=ase purtau; a=a umblau haiducii, oierii, oamenii cu interese =i în-deletniciri deosebite de cele ale culturii p[mântului. Labi= eraîmbr[cat în armonie cu ce era el, cu ce-i erau tat[l =i mama: lumedintr-un strat de cinste — pu\in numeros — al unui sat moldove-nesc de munte. […] Era un copil atunci, f[r[ îndoial[. Nu avea=aisprezece ani. Îns[ era ager, f[r[ panica =i nesiguran\a copiluluide \ar[ picat la ora=, dimpotriv[, =tiind bine ce e cu el =i cu rostullui“.

1951 Iunie Epoca debutului bucure=tean. Public[ Gazeta de strad[ înVia\a româneasc[, nr. 6.

1952 Ianuarie Se transfer[ la Liceul „M. Sadoveanu“ din Ia=i. Esteconduc[tor al cenaclului literar din =coal[. N. Labi= aici îl cunoa=tepe poetul =i publicistul „de autentic[ fine\e intelectual[“, care esteGeorge M[rg[rit. Prietenia acestuia îl va înso\i întreaga via\[. Estepreocupat de alte „prelucr[ri“, de ast[ dat[ din Lenau (având dreptpunct de pornire varianta literar[ a lui +tefan Siklody). Dou[t[lm[ciri dintre acestea vor ap[rea în Ia=ul nou. Vara el întrerupe

Nicolae Labi=

10

înv[\[tura. Va urma liceul la f[r[ frecven\[ din 1953. În lunaaugust 1954 va sus\ine examenul de maturitate la F[lticeni,ob\inând la limba român[ nota maxim[.

1952 15 septembrie În urma examenului de admitere N. Labi= intr[ la+coala de literatur[ „M. Eminescu“ din capital[. Iat[ o schi\[ deportret de atunci surprinz[toare apar\inând criticului literar D. Micu:„V[d un b[iat de 16 ani, foarte bine legat, mai mult scund, cu ofrunte limpede încadrat[ din toate p[r\ile de un p[r hirsut,neobi=nuit de mobil, dar de o mobilitate particular[, st[pânit[ deo distinc\ie nativ[, un b[iat care zâmbe=te tot timpul, cu întreagaînf[\i=are, îndeosebi cu ochii, =i cu surâsul c[ruia ingenuitatea secontope=te suav cu o =iretenie ironic[“. Autorul face parte din atreia genera\ie sau serie de „elevi“ ai +colii. Studiaz[ al[turi de IonGheorghe =i Radu Cosa=u, de Mihai Negulescu =i de Gheorghe To-mozei, de Florin Mugur =i de Lucian Raicu, de Doina S[l[jan etc.Cursurile sunt deschise de directorul +colii Petre Iosif. De men\ionatc[ la festivitate particip[ scriitorul Mihail Sadoveanu. Ca invitat deonoare, el le va spune tinerilor înv[\[cei: „Dac[ dintre Domniilevoastre va ie=i doi sau trei scriitori, atunci va fi bine“. Lucian Raicu,distins critic literar, va evoca astfel atmosfera acelui început de andup[ 25 de ani de via\[: „Când citea Labi= o poezie, el închideaochii =i asculta într-un fel de somnolen\[ încântat[, desigur cutotul neatent la firul logic, la „compozi\ia“ probabil naiv[, totaldezinteresat de calitatea fiec[rui vers în parte, dar în stare s[cuprind[, poate tocmai de aceea, amplitudinea, tonalitatea, muzi-ca întregului, iar acestea nu l[sau nici o îndoial[. Labi= — e=tiaici? a r[sunat deodat[ glasul lui Sadoveanu la festivitatea deschi-derii cursurilor =colii, =i, la r[spunsul afirmativ al cuiva din rândul12—13, uria=ul a confirmat din cap, semn c[ totul e în regul[,adunarea, astfel plicticoas[, se poate considera legal constituit[.Poetul era aici =i totul c[p[ta un în\eles. Sim\eai c[ de la Sa-doveanu la Labi=, între fotoliul s[u =i sal[, se stabilea un acord,peste capul celorlal\i, care se sim\eau în acea clip[ — istoric[ —pu\in jicni\i, destul de mult ca ni=te intru=i, dar foarte emo\iona\i“.N. Labi= înva\[ la clasa de m[iestrie a Veronic[i Porumbacu. Evi-dent to\i =tiau c[ el este poet. Printre profesorii +colii: Mihai Gafi\a(seminarul de crea\ie), Eusebiu Camilar, Mihai Beniuc, Nina Cassi-an, Mihu Dragomir (catedra de m[iestrie artistic[), Tudor Vianu(prelegeri de literatur[ universal[), D. Micu, Ion Oan[. N. Labi=este redactor la sectorul de poezie din redac\ia Anilor de ucenicie,

Moartea c[prioarei

11

revista +colii. De atunci dateaz[ caietul Minimale, care cuprindelecturi considerate absolut obligatorii pentru un tân[r creator: Rilke,Arghezi, Valéry, Ion Barbu, Descartes, Hegel, Heraclit, Kant, Hora\iu,Proust, Keats, Lukács… Lectura =i biblioteca , devenite din copil[rieun mit pentru el, reprezint[ un moment dominant în universul s[uspiritual adolescentin.

1953 2 ianuarie Iat[ ce desprindem dintr-o scrisoare adresat[ c[tre p[rin\ireferitor la tr[irile autorului din aceast[ epoc[: „Am petrecut AnulNou într-o atmosfer[ spumoas[ de petrecere, de euforie. La noi la=coal[ au venit scriitori =i studen\ii din anii trecu\i, aproape to\iprietenii mei mai buni, am benchetuit =i-am dansat — am petrecutîn cele mai bizare chipuri. Totu=i mi-era tare dor de cas[, îmiînchipuiam jocul cel mare cu caprele s[ltând m[iestrit în ritmultobei, cu strig[tele r[gu=ite =i vulgare, cu cântecele triviale \[r[ne=tiale masca\ilor, cu beteala =i hurmuzul, cu oglinzile împ[ra\ilor, cuinimile îmb[tate slobozind chiote ro=ii. Mi se pare c[ noaptea,târziu, am ie=it din larma petrecerii cu cineva. În Bucure=ti nu eraz[pad[, parc[ nu era iarn[. Cu toate acestea, în l[rmuirea strune-lor =i al[murilor îndep[rtate mi se p[rea c[ auzim nel[murit =i vagcum umbl[ cu colinda =i uratul copiii din V[leni de Anul Nou. Eralini=tea relativ[ a ora=ului, pe jos putrezeau frunzele nev[zute =iude ale nop\ii, =i noi parc[ sim\eam aproape pe oamenii de de-parte: oricum, chiar dac[ ast[zi r[utatea dospe=te în toate unghe-rele p[mântului, chiar dac[ trufia necinstit[ încearc[ fiecare suflet,la noi oamenii sunt oleac[ mai simpli =i mai buni. La noi, Gheo-rghe Pan\âru când se îmbat[, uit[ de toate, crede c[ via\a e fru-moas[, i se pare c[-i fericit =i vrea s[-l s[rute pe tata pe obraz. +iatunci be\ivii î=i dau s[ruturi, dar sunt perfide; aici un ochi, îmb[tatde arome =i forme, caut[ =i mai iscoditor decât unul treaz mijloacede parvenire, ocazii de lingu=ire, ori cuvinte subtile cu care setr[deaz[ altul, ca s[ poat[ da la cap. Eu trec printre aceast[ lume,cu zâmbetul meu dureros, p[strat de când eram copil, de acas[. Eutrec printre aceast[ lume, rânjesc cu col\ii mei câine=ti care mi-smai lungi decât la al\ii, =i lumea nu vede c[ rânjesc =i lumea credec[ râd. Ai, ce-am s[-mi mai împlânt eu odat[ col\ii în [=tia! Ep[cat c[ oamenii buni — oameni buni sunt numai în\elep\ii =inebunii — e p[cat c[ oamenii buni sunt mai rari decât florilenegre. C[ oamenii simpli, care au fost buni de voce, s-au înr[it =ivorbesc despre r[utate: E dreptul meu! +i înghit r[utatea distri-buit[ egal fiec[ruia, cum distribuia odat[ tata — zah[rul =i bum-

Nicolae Labi=

12

bacul ra\ionalizat. Totu=i e mai bine la V[leni decât în alte p[r\i.Acolo se mai \in, cât-de-cât, obiceiurile vechi, iar cele care vin suntproaspete =i sincere. Nu pot vorbi de asta în absolut, dar în mareparte a=a-i. Aici îns[ cele noi mor ca ni=te copii înainte de facere.Totul e plin de cadavrele fragede =i firave ale noului, peste care seîngroa=[, ca un abur puternic, prezentul. În aceast[ pâcl[ se maiprelinge rareori câte o umbr[ de floare =i de aceea te ag[\i atuncicu dezn[dejde de ea. +i e groaznic s[ b[nui c[ într-o zi viermii vorroade =i floarea la care \ii… Primul An Nou petrecut în alte p[r\i,înseamn[ c[ am intrat definitiv, întâia oar[, într-o via\[ str[in[.Oricum, tot Nicolae mi se mai spune, s[ nu uit c[ în PoianaM[rului am supt din gurguiul p[mântului, c[ acolo am aruncat dinarcul de carpen cea dintâi s[geat[ a n[dejdii c[tre t[ria albastr[,c[ s[geata s-a dus peste cas[, mai sus decât cire=ul cel amar, =i nus-a mai v[zut dac[ a c[zut sau nu. În bo\uri de m[m[lig[ putre-zit[, risipi\i peste pietricele, în spatele casei b[trâne, albesc to\idin\ii mei de copil, râd =i plâng =i acum între pietricelele negre pecare le aruncam odinioar[ de sub strea=in[ pân[ la geamurilesparte ale viitorului. Acolo, în ograda din spate, lâng[ un foc pecare clocotea un cazan, am t[iat odat[ cu bomfaierul picioareleberzii ce se învârtea prim[vara deasupra casei, pe care a împu=cat-otata într-o toamn[ ploioas[, curmându-i zborul avântat spre sud.|in minte c[-mi p[rea r[u, c[-mi era mil[ de visul meu omorât,mânuiam înd[r[tnic lama de o\el ca s[-mi fac fluier din piciorulcocostârcului. Pân[ la urm[ fluier nu mi-am putut face, a r[maspiciorul stricat degeaba… […] De aceea în noaptea de Anul Nou,când sub t[lpi în gr[din[ îmi putrezeau frunzele ude de umbr[,când departe o lume de prieteni str[ini, o lume str[in[ în care m[învârt, clincopea din pocale =i d[n\uia pe firul strunelor, eu eramscârbit de-o sup[rare ascuns[. Cineva, lâng[ mine, m[ întreba închip absent ceva, =i probabil c[ în\elegea de ce rânjesc cu din\ii albiîn noapte, de ce ochii albi cu întuneric negru în mijloc caut[ într-oparte. Prin inima mea curgea fluviul galben =i fluviul ro=u =i pecreasta valului treceau cor[bii din lemn albastru, =i cineva, lâng[mine, cu degetele arse, le num[ra. Atunci când amintirea mea-ibogat[ cu atâtea toate câte-au fost, când port în mine atâteadaruri dragi, ce mai pre\uie=te un dans =i un cântec? Este pu\inceea ce-mi d[ via\a, de aceea cu mândrie codrean[ am s[ caut s[dau eu însumi vie\ii ceva. Dac[ ghemul fatal, cântat de str[mo=i,va \ine îndeajuns, voi da eu vie\ii ceva, paharul ei! […] V-am scris

Moartea c[prioarei

13

o scrisoare lung[ =i neobi=nuit[. Cu alte cuvinte, am vrut s[ spunc[-s s[n[tos =i c[ mi-i dor de cas[“.

1953 Februarie N. Labi= este pus în discu\ia colectivului pentru „abateride la morala =i disciplina +colii“. O m[rturie privind cazul dat neofer[ Al. Hoaj[, profesor în acel timp de filosofie: „Motivul cel maifrecvent al =edin\elor de analiz[ îl constituiau abaterile de la discip-lina =colii, de la programul de internat destul de sever dealtfel, cucare atât Labi=, cât =i al\i studen\i nu se puteau acomoda. Darmotivul discut[rii lui Labi= se datora =i altor pricini =i anume lec-turii unor c[r\i socotite pe atunci primejdioase pentru tinerii scrii-tori. Labi= — ca =i al\i studen\i ai =colii de literatur[ — citea cunesa\ pe Blaga, Barbu, Bacovia, din Mallarmé, Rimbaud, Baude-laire, Valéry etc. Labi= c[uta prin anticariate =i biblioteci =i veneade fiecare dat[ cu o tolb[ doldora de c[r\i, pe care apoi le sorbeacu setea-i de lectur[ ce-i era caracteristic[. […] Labi= a recunoscut,în parte, lipsurile de la disciplina =colii, dar nu a fost de acord cuimputa\ia ce i s-a f[cut în leg[tur[ cu lectura poeziilor decadente =inici c[ ar avea prietenii compromi\[toare. Era agitat =i nervos,v[dind o stare sufleteasc[ deosebit[. A recunoscut c[ s-a sim\it în=coal[ încol\it =i urm[rit =i ca atare a r[spuns la toate acesteaprintr-o atitudine contrar[, de frond[. […] Îmi amintesc c[ în urmaacelei =edin\e, Labi= a fost sanc\ionat pentru abatere de la discip-lin[ cu consemnarea în =coal[ pe o perioad[ de dou[ s[pt[mâni =inebeneficierea pe aceast[ perioad[ de spectacolele de teatru sauconcerte la care studen\ii mergeau cu =coala“.

1953 August În Ia=ul nou apare sub semn[tura Nicolae M[lin, poemulCuvânt tovar[=ului Vladimir Maiakovski: „Nu te imit rupând lavers ca al\ii“ ori „Mi-i drag Esenin, ce s[-i faci, =i Blok/Da’ m[ totbate gândul c[ de-ai =ti-o/Aceasta nu te-ar sup[ra deloc“. În manus-crise se afl[ =i t[lm[cirea unui catren din François Villon. Labi=cite=te enorm =i cheltuie=te to\i banii pe c[r\i. O mare descoperirepentru el se dovede=te edi\ia Eminescu de Perpessicius „pe care ocerceteaz[, împreun[ cu câ\iva colegi prieteni, sub puterea uneifervori intelectuale ie=ite din comun“ (Antoaneta T[n[sescu).

1953 1 septembrie Din aceast[ vreme dateaz[ o scrisoare de dragoste(neexpediat[…), dar interesant[ =i intrigant[ în primul rând anumeprin modul s[u matur în care tân[rul autor „î=i observ[ =im[rturise=te „îndep[rtarea“ eului liric de cel biografic“. Iat[ =i rân-durile ei impresionante =i pline de adev[rul filosofic, al inimii =i alcon=tiin\ei de sine a poetului: „Drag[ Lucica, pentru c[ pe oameni

Nicolae Labi=

14

îi intereseaz[ orice se petrece cu dân=ii, afl[ c[ te iubesc neîng[duitde mult. Nu te speria, \i-am substituit toate gândurile =i de aceeanu cer reciprocitate. Scrisoarea aceasta \i-o pot scrie într-o clip[ detotal[ îndep[rtare de mine. Este, dac[ vrei, o fars[ pe care cel carejudec[ o joac[ celui îndr[gostit. El este romantic =i, asemeni luiFaust din Lenau, se mul\ume=te cu imaginile. Se spune c[ cei maimari satirici erau foarte duio=i. Sunt duios =i eu cu obiectul hazuluimeu, Nicolae Labi=. De aceea nu te purta prea milos cu el. Poates[-l jicneasc[. Nu-l l[uda prea mult, din polite\[. Poate s[-l su-pere. Dar întâlne=te-l din când în când. Poate în clipele lui de maretulburare î\i va citi sumedenie din versurile lui scrise pentru tine.S[ nu te temi c[ am s[ râd de situa\ia aceasta ridicol[. Când seafl[ el în hainele noastre, =i aceasta se întâmpl[ întotdeauna de-ovreme încoace — eu nu mai exist. Ve\i fi deci singuri. Nu te speria,\i-am substituit toate gândurile =i vezi, de aceea, nu cer reciproci-tate. Pentru c[ pe oameni îi intereseaz[ orice se petrece în leg[tur[cu ei, afl[ c[ te iubesc neîng[duit de mult. Nicolae Labi=. P. S.Scrisoarea aceasta o trimit eu, cel care judec, rupând o foartelung[ scrisoare de-a lui. Amenin\ând cu degetul, î\i spun la reve-dere, c[ci se pare c[ eu am s[ dorm un somn cam lung“.

1951—1954 Publica\iile literare =i culturale din aceast[ perioad[ g[zduiesc„o extrem de întins[ produc\ie liric[“ labi=ian[. Dar ea va r[mânedoar acolo, întrucât nici Primele iubiri, nici Lupta cu iner\ia, =i niciuna dintre edi\iile ap[rute între 1958 =i 1985 nu o vor re\ine,dup[ cum remarc[ Antoaneta T[n[sescu, deoarece „sunt poezii ur-mând, confirmând tematica =i retorica liric[ a deceniului =ase, darcare, citite ast[zi, fac totu=i not[ aparte“. Ion B[lu men\ioneaz[ înmonografia sa c[ versul în discu\ie „sun[ altfel, vocea lui este maicatifelat[, mai suav[, privirea senin[, sufletul candid“, iar „Semnelepoetului înzestrat nativ sunt vizibile în crisp[rile antiromantice,îndreptate împotriva sentimentalismului enun\iativ, în efortul de ascoate expresia artistic[ de sub înrâurirea jurnalismului prozaic“.

1954 În prim[vara acestui an este pus în discu\ia organiza\iei U. T. M. Cu1 vot contra, se decide excluderea lui din organiza\ie. Organelesuperioare îns[ nu confirm[ sanc\iunea. Autorul face dese vizite laMihail Sadoveanu.

1954 Iunie Recit[ la banchetul de absolvire poemul Vârsta de bronz,publicat abia în 1962. Este angajat în redac\ia Contemporanului,dup[ aceea a Gazetei literare. Prezint[ interes mai cu seam[ unportret-evocare din acele timpuri apar\inând penei lui Mihail Petro-

Moartea c[prioarei

15

veanu: „Pe Nicolae Labi= l-am „uitat“ o vreme (a= zice: provizoriu),c[ci în momentul în care l-am reîntâlnit în redac\ia Gazetei lite-rare, unde, dup[ absolvirea =colii, fusese angajat, n-a fost nevoie s[modific nici una din tr[s[turile acelui chip sedimentat în mine =ireînsufle\it acum în integritatea sa. Trecuse un an sau doi, NicolaeLabi= era neschimbat. Ba, ciudat, tocmai ceea ce era de a=teptat s[se fi dizolvat, se pronun\ase: ingenuitatea. Din coama p[rului des,pletos, de un castaniu b[tând în negru, aluneca o =uvi\[ moale =ilung[ pe dup[ ureche. Sub nasul de calmuc atârna o musta\[neverosimil de abundent[, grea, cu col\urile r[scucite à la TarasBulba. Chipul mic =i rotund, cu pome\ii ie=i\i asiatic, caracter acuzat,prin încre\iturile nea=teptat de strânse, ivite ori de câte ori poetulzâmbea, î=i înt[rise pielea fraged[. Ochii de un verde albastrulini=tit ca o ap[ de iezer, de lac de munte, se intensificau la r[stim-puri inegale, în tonuri mai aprige, aproape o\elii, semn de încor-dare =i chiar de mânie, sau se întunecau pân[ la un verde compact,ca acela al p[durilor întunecate în care versurilor lui le pl[ceau s[se piard[, cuprinse de nostalgii sadoveniene, ori mai înapoi, emine-sciene. Era vizibil[ sfor\area, nu atât de a p[rea adult, cât de agr[bi, printr-o colaborare con=tient[ cu biologia, metabolismul vârste-lor, instaurarea unei maturit[\i c[tre care îl îndemna luciditatea,capacitatea lui sporit[ de în\elegere a adev[rurilor dureroase dinjur, de care îl îndep[rta natura lui esen\ial[, f[cut[ din spontane-itate, încredere, d[ruire. De aceea, în ciuda ostenelii de a compuneo masc[ de haidamac — purta =i un fel de ruba=c[ neagr[, înche-iat[ la gât —, de voinic viforos =i în acela=i timp st[pân pe ges-turile lui, îmi era imposibil s[-l concep altfel decât ca un copilan-dru, un fl[c[ia=, pe fa\a c[ruia musta\a se lipea posti=[, umeriiobrajilor se în[l\au înadins, iar unda amestecat[ de melancolie, desuferin\[, de revolt[, ce-i n[v[lea, ca s[ se retrag[ repede, mi sep[rea o spum[ efemer[, un ghem de nouri sumbri, sorti\i s[ dis-par[ de cum soseau, fiindc[ nu apar\ineau cerului s[u, sufletuluis[u iremediabil virginal“.

1954 Octmobrie Via\a româneasc[ îi public[ Moartea c[prioarei. Seînscrie la Facultatea de filologie. Dup[ un semestru îns[ o p[r[se=te.

1955—1956 Sunt anii cei mai fructuo=i din activitatea lui scriitoriceasc[.Scrie piesele cele mai reprezentative, mai majore. De=i au fost pub-licate în paginile revistelor, multe nu intr[ în sumarul volumuluiPrimele iubiri. Altele îns[ vor r[mâne în manuscris. Dup[ edi\iilede dup[ 1962 îns[ majoritatea vor intra pe încetul în con=tiin\a

Nicolae Labi=

16

public[. Din acest r[stimp ne este oferit[ =i o t[lm[cire par\ial[ (Aulecteur) =i una integral[ (Harmonie du soir, cu o splendid[ „rezolva-re“, precum „Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir“=„Tu mailuce=ti în mine precum un rug barbar“) din Baudelaire.

1956 Martie Se desf[=oar[ Conferin\a pe \ar[ a tinerilor scriitori. N. Labi=„roste=te un cuvânt exemplar“.

1956 În toamn[ îi apare poemul pentru copii Puiul de cerb, care preced[debutul în volum al Primelor iubiri. Anul se dovedi „neverosimil deproductiv“. Autorul scrie =i public[ mult, totodat[ fiind preocupatintens de proiectul celei de-a doua c[r\i Lupta cu iner\ia, de=iprima î=i urma în continuare drumul sinuos =i îndelungat al apari\ieieditoriale.

1956 2 decembrie S[rb[tore=te în cercul unor prieteni apari\ia Primeloriubiri care vede lumina tiparului cu pu\in înainte de a împlinivârsta de 21 de ani.

1956 10 decembrie În noaptea aceasta este accidentat din p[cate de untramvai în sta\ia de peste drum de Spitalul Col\ea. Momentantransportat la spital, va fi diagnosticat de c[tre serviciul de chirur-gie, ora 2.30: „Traumatism cranian =i al coloanei vertebrale; para-plegie?“ Dinspre ziu[ este transferat la spitalul de urgen\[. Aicidiminea\a va dicta lui Aurel Covaci, prietenul s[u, cele 11 versuri,începând: „Pas[rea cu col\ de rubin…“ Eforturile enorme ale med-icilor =i colosala mobilizare maxim[ sufleteasc[ a colegilor, acunoscu\ilor =i a prietenilor nu sunt îns[ în stare de a opri caleafatal[ =i ireversibil[ a bolii, a suferin\ei tragice a lui N. Labi=.

1956 22 decembrie La ora 2.00 de noapte Nicolae Labi= intr[ în lumeacelor drep\i.24 decembrie La ora 12.00 începe adunarea de doliu de la Casascriitorilor. Veni\i s[-l petreac[ în ultimul s[u drum pe la cel care afost poetul N. Labi=, iau cuvântul Eugen Jebeleanu, Gheorghe To-mozei, Paul Georgescu, Paul Anghel. Ultimul cite=te Moartea c[p-rioarei. Corpul neînsufle\it al poetului este înmormântat la cimiti-rul Bellu din capital[, „dup[ ce convoiul face un ocol prin fa\amormântului lui Mihai Eminescu“.

1958 La început de an apare, sub îngrijirea unui colectiv de autori formatdin Lucian Raicu, Eugen Mandric, Savin Bratu =i Aurel Covaci, vo-lumul Lupta cu iner\ia. În Nota explicativ[ de la sfâr=itul edi\ieisemnat[ de Lucian Raicu citim: „Aceast[ carte numit[, potrivit voin\eilui Nicolae Labi=, Lupta cu iner\ia cuprinde poezii publicate dup[apari\ia volumului Primele iubiri, în cursul anului 1956, poezii

Moartea c[prioarei

17

publicate postum (Idil[, […] Fior, Epitaf, Sunt dou[zeci de ani…,Poezia etc.), un mare num[r de poezii inedite aflate printre manus-crisele lui N. Labi= (Marin[, Balad[, Munca, Umanism, ciclul Des-tinderi etc.). Volumul fusese contractat cu Editura tineretului înaintede moartea poetului. În decembrie 1956, luna mor\ii sale =i aanivers[rii celor 21 de ani de via\[, Labi= inten\iona s[ trimit[ latipar aceast[ carte a c[rei însemn[tate în dezvoltarea sa o socoteadecisiv[… În cele 11 zile care i-au mai r[mas de tr[it, dup[ noap-tea însp[imânt[toare de nou[ spre zece decembrie, =i-a reînnoithot[rârea de a preda volumul la tipar în 2—3 s[pt[mâni, îndat[ce s-ar fi sim\it mai bine =i ar fi fost din nou capabil s[ se a=eze lamasa de scris. Voin\a lui de a tr[i era în acele zile uluitoare pentruto\i care ne aflam în jurul s[u. […] În mare parte am urmatinten\iile m[rturisite de Labi= prietenilor s[i în pu\inele împrejur[ricând poetul obi=nuia s[ vorbeasc[ despre el însu=i =i despre proiec-tele sale. Volumul ar fi trebuit s[ se numeasc[, dup[ cum spuneam,Lupta cu iner\ia, deoarece aceast[ formul[ exprim[ o idee care-lpreocupa mult în ultima vreme, când Labi= era obsedat — cu acelsim\ al r[spunderilor cople=itoare care-i era propriu — de feluritelemanifest[ri ale iner\iei sociale ori intime. În jurul acestor preocup[ris-ar fi grupat un num[r de poezii publicate ori g[site de noi,ulterior, printre manuscrisele sale (Omul comun, Genez[, Intimacomedie etc.). Ne-am c[l[uzit de asemenea dup[ unele indica\iiscrise g[site printre hârtiile poetului. Cu toate c[ în general res-pect[ inten\iile lui Labi=, selec\ia poeziilor =i alc[tuirea pe cicluri avolumului nu-i apar\ine =i dac[ e ceva gre=it ori impropriu,r[spunderea nu-i revine lui, ci nou[. Ne-am permis s[ includem învolum =i poezii asupra c[rora Labi= ar fi st[ruit cu siguran\[. Darpoezia era starea lui fireasc[ =i de=i dispre\uia cu orgoliu lucrulmig[los, fragmentat, stilizarea excesiv[, nu e mai pu\in adev[rat c[egal de caracteristic[ era pentru Labi= tehnica poetic[, preocupareapentru efectul poetic urm[rit cu premeditare: „nu sunt poet —noteaz[ undeva — sunt un om care trateaz[ temele“; îi pl[cea înacest sens s[ ne invoce =i s[-=i invoce exemplul lui Edgar Poe.Totu=i, fiindc[ nimic nu mai e de f[cut, =i ceea ce s-a întâmplateste ireparabil, ne-am permis s[ introducem în volum poezii (maiales poezii de idei) pe care el nu le considera des[vâr=ite înc[, darcare, dup[ noi, ar fi exprimat liniile de for\[ ale dezvolt[rii saleviitoare. Fiindc[ era evident pentru noi to\i care asistam la miraco-lul geniului s[i c[ Labi= evolua cu repeziciune c[tre o formul[

Nicolae Labi=

18

proprie de poet cuget[tor în în\elesul profund =i tulbur[tor al aces-tui cuvânt“.

1962—1985 În acest r[stimp v[d lumina tiparului dou[sprezece edi\iiLabi=, recuperând în mod spectaculos manuscrisele. De asemeneaapar sinteze monografice, studii =i articole, numere omagiale înprincipalele reviste din \ar[. Toate sunt alimentate de „o idee co-mun[: atât pentru contemporani, cât =i pentru urma=i, începând cugenera\ia care va intra în literatur[ dup[ 1960, Labi= este nunumai un model, ci =i un reper de con=tiin\e“, dup[ cum subliniaz[Antoaneta T[n[sescu.

1985 2 decembrie N. Labi= ar fi împlinit la aceast[ dat[ vârsta de aur,de 50 de ani.

1997 Editura Litera lanseaz[, în colec\ia „Biblioteca =colarului“, volumulMoartea c[prioarei, incluzând o selec\ie din crea\ia poetic[ labi=ian[care a rezistat în timp în pofida unor sau altor „momente“ maipu\in prielnice activit[\ii literare, momente care într-un fel saualtul, direct =i indirect, =i-au l[sat amprenta =i asupra poeziei lui.Edi\ia respectiv[ cuprinde un amplu Tabel cronologic =i un largtablou de referin\e critice privind arta poetic[ a „acestui meteor“care a fost N. Labi=.

P R I M E L E I U B I R I1 9 5 6

Nicolae Labi=

20

I . L IL IACUL TIMPURIU

M E ª T E R U L

Meºter valah, azi nume de fântânã,Crescut din lutul ce l-ai plãmãditÎn sprintenã zidire cu trei turleªi ìe dantelatã de granit,Din cântece pierdute pânã astãziªi din puterea visului vânjosAi închegat, cu palme bãtucite,Minunea de la Argeº mai în jos.

Un om bãrbos þinea o floare albãÎn aspre palme, mângâind-o blând...Cãzut în iarbã ºi secat de vlagã,O doinã tristã îngâna în gând.Priveai. ªi-un dor tulburãtor te-ncinseLui sã-i închini nemaivãzut altar,Sã stea pe plaiul aspru, precum floareaÎn palme bãtucite de plugar.

Visai sã vezi sub bolþile rotundeªi-n fumul pâlpâit de lumânãri,Pe lemnul zugrãvit cu lut ºi soareChipul pãlmaºilor acestei þãri.Înfrigurat de-un singur gând, smulgându-þiCa zdrenþe vii pãrerile de rãu,Tu þi-ai strivit sub talpa mãnãstiriiInima ta, tot ce-ai avut al tãu.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

21

Dar þi-ai simþit-o renãscând cu larmãÎn dangãtul de clopot, presimþitAl veacurilor multe, viitoare,Tu, prometeu român, purtând alt mitCând ridicat pe cea mai-naltã turlã,Cu glas profetic, domnului despot,De-ai sã mai poþi clãdi la fel minune,I-ai dat rãspunsul rãzvrãtit: µ Mai pot!

Orbind cu pirozeaua de pe cuºmã,ªi îndreptând hangerul de la gât,Domnul þintea profilul pietrei, fraged,Cu ochi pizmuitor ºi mohorât.El jinduia numai a lui sã fieTot ce-ai putut, plãtind din tine, da.Ca piatra de pe frunte sã-i luceascãRugul unic suit pe jertfa ta.

Când schelele curmate se surparãPãreai atât de neînvins sub nori,Încât cu slabe aripi de ºindrilãAi fi putut spre alte zãri sã zbori.Dar dragostea pãmântului ºi-a þãriiTe-a prãvãlit pe câmpul fumuriu,Ca sã þâºneºti în veci de veci, fântânã,De jertfã ºi de cântec pururi viu.

S-a destrãmat sub piatrã-n mãnãstireCel ce demult a poruncit ca domn,Fântâna curge-n brazde ºi-n ulcioare,Fãrã odihnã,

fãrã uitare, fãrã somn.

Nicolae Labi=

22

Î N C E P U T U L

Bãtãile versului am prins a deprindeNu din cãrþi, ci din horã, din danþ,Rimele, din bocete ºi colinde,Din doinele seara cântate pe ºanþ.

M-am nãscut iarna, la Sfântul Andrei,Când vântu-n amurg ºuiera prin ogradã.Munþii ardeau în polei ºi lumini,Lupii spulberau scântei din zãpadã.

Am strâns sãnãtate din cremenea neagrã,Din vâna de apã, þâºnind încordat,ªi bãtrânii din sat când murirã,Toate iubirile moºtenire mi-au dat.

Eu mã scãldam prin pâraie cu ochii deschiºi,Era o apã de cleºtar ºi de stele µPeºti alburii, pâlpâind ca-ntr-un vis,Lunecau lângã genele mele.

Ori prin munþii cu iarba-ntomnatã pe creastãAscultam þârâitul de greier bolnav;Gonind pe-un cer de-ntunecare vastã,Nouri scãmoºi în spinãri purtau frigul jilav.

Însemnam cu uimire pe-un petic de foaieCum scapãrã ceru-n bãltoace întors,Cum, dupã munþii ursuzi, dupã ploaie,Fuioarele de aburi s-au tors.

Pe atunci te-nvãþam, þara mea, te-nvãþamCu copaci ºi cu cer, cu pãlmaº ºi cu vitã,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

23

Cu luna lividã sticlind în spãrtura de geamªi cu gura uscatã de foame ca piatra trãsnitã.

Au vuit arãmurile în clopotniþã, sus,ªi ca un vânt trecu pe sat mobilizarea.Primenit în haine noi, tata la rãzboi s-a dusªi l-a-nghiþit albã ºi veºtedã zarea.

Cu ochii aþintiþi pe geamul spart,Mama rãmase mutã, ca de fier;Eu mã uitam în lãturi, iar soru-mea cea micãRâdea cãtre pãpuºã-ntr-un ungher.

Fetele mari din sat, cu ochiul stâns,Jeleau dupã flãcãii duºi departeªi mã rugau, înãbuºite-n plâns,Sã le-nsãilez spre dânºii câte-o carte.

Scriam acolo eu de frunze verzi,De jale ºi de câte ºi mai câte,ªi dorul cãtre tata cu dorul fetelorSe împletea în stihuri mohorâte.

Bãtãile versului am prins a deprindeNu din cãrþi, ci la horã, din danþ.Rimele, din bocete ºi colinde,Din doinele seara cântate pe ºanþ.

Din zbuciumul de mamã-nãbuºit,ªi-al fetelor care uitau ce-i hora,Pãtrunse trist de dorul aceloraCe din rãzboaie nu au mai venit.

Nicolae Labi=

24

Z U R G Ã L Ã U L

Fulgi uriaºi deasupra þãrii cad,Pe bãrãgane vânturile þipã,Somn neclintit de iarbã ºi de bradÎnvãluieºte munþii sub aripã.Cu clinchete zglobii din dunga vãiiRãsunã zurgãlãii argintii;S-apropie de geamuri zurgãlãiiCertându-se cu glasuri de copii.Întregi, întinderile þãrii meleDe sunete voioase se cuprindªi împleteºte glasuri subþireleAcest ºãgalnic, aºteptat colind...

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumatã,Un zurgãlãu mai rãsuna stingher,Poate-un copil întârziat de ceatãªi-mpleticit printre nãmeþi, prin ger,Suna c-o nefireascã dãruire,Împrãºtiindu-ºi clinchetele-n stol...Pãlind, cuprins de-o veche amintire,Am stat cu ochii duºi pe geam, în gol.

...Eram firav, parcã bãtut de vânt,Iar tata dus în marºul surd, de chin,Poate-n tranºeu, ori poate în mormânt,Oricum departe, în pãmânt strãin.De groaza avioanelor, prin sate,S-au tras peste ferestre foi de cort.Orbeau ferestrele întunecateCa într-un sat de multã vreme mort.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

25

O cetinã c-un fir de lumânareªi c-o mãrgicã smulsã din sumanVestea cã, pe vântoase reci, cãlare,Din viaþa noastrã-a mai trecut un an.Zãvozii nu lãtrau în bãtãturã,Ci scheunau cu vântul pe sub uºi.Flãcãii nu mai ajungeau sã urePe la fereºti, de unde erau duºi.

Plutea încremenitã o tãcere...Nici urãtori, nici câini, nimic, pustiu,Când, deodatã, ca o adiere,Cu glas scâncit, tremurãtor ºi viu,S-a auzit un zurgãlãu cum sunãÎndepãrtat, cum sunã subþirel,De parcã nopþii ar fi vrut sã-i spunãDurerile ºtiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,ªi vântul îneca în rãbufniri,Parcã plângea încet metalul, moale,În palmele-ngheþate ºi subþiri.ªi mama sta aºa cu faþa udã,Cu gândul dus la tata, ascultândDe unde-i el, nu poate sã audãªi poate nu va auzi nicicând,Cã poate-acolo, în aceastã clipã,Învãluitã-n viscol uriaº,Vreo pasãre de noapte, rece, þipãLângã bocancii aspri de ostaº...

Nicolae Labi=

26

Am ascultat pânã spre dimineaþãCu fruntea rezematã de uºorªi mama ºi-a dus palmele la faþãªi mi-a pãrut cã râde-ncetiºor.Îl auzeam la geamuri ºi la uºã,Afarã, undeva în infinit...Cutremurat de friguri ºi de tusã,În clinchetele lui am adormit.. . . . . . . . . . . . . . . . .E Anul Nou. ªtiam noi ce mâine fi-vaªi ce-o sã mai aducã anul nou?Un zurgãlãu stingher din nou porni-vaPrin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pãmântului, uitareaS-a aºternut pe sânge, scrum ºi fier?N-aþi cunoscut ce-nseamnã aºteptareaªi ce înseamnã-un zurgãlãu stingher?

µ Am cunoscut cu toþi durerea ce e.Avem la masã câte-un scaun gol.Sã n-aibã somn ºi-n tihnã sã nu steieEi, alchimiºtii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrãºa ogoareAºa cum ei ne vãd în visul lor,Prin bãlãrii de foc, nimicitoare,Sub pãlãrii de foc, nimicitor.

Sculaþi, voi, boieri mari, s-aratã zorii,Voci tragice pe vânturi se aprind.Treziþi-vã, vã vin colindãtorii,Acuzatorii, asprul lor colind.

Moartea c[prioarei

27

I ON

Când s-a întors din lupte cu iz de fum în gurã,Arat era ogorul µ cumplitã arãturã µRãniserã þãrâna obuzele, cu gropi.ªi plopii de pe haturi, tremurãtorii plopi,Uscaþi ºi frânþi la mijloc, pãreau cã vor sã beie,Cu fruntea rãsturnatã pe margini de tranºee,O drojdie de apã murdarã ºi stãtutã...Sub soare era coaptã recolta de cucutã.

Rãzboiu-i mistuise tot ce-avusese viu.I-a înfundat pãrinþii în neguri ºi-n sicriu.I-a supt cu-a despãrþirii prãpastie adâncãÎntâia lui iubire ne-mpãrtãºitã încã.Acum vedea ogorul muºcat de negri dinþi,Cã-i schilod ºi ogorul rãmas de la pãrinþi.

Deasupra, primãvara rotea în roiuri, fluturi.Se întorceau cocorii din sudice þinuturi,Fierbea sub brazdã seva ºi se urca durutãÎn þevile tulpinii vrãjmaºã de cucutã;O adiere udã, ameþitoare, prinseDeodatã sã deºtepte din ierburi ºoapte stinseªi glia nãpãditã de schije ºi otravãGemea ca o iubitã rãnitã ºi bolnavã...Lui îi venea în braþe cu milã sã o strângãªi ca-n copilãrie încetiºor sã plângã.

Dezmeticit, spre searã, c-un zâmbet dur pe buzeA îngropat cu urã mormane de obuze,A netezit pãmântul cãrând þãrâna-n spate,Redându-i sãnãtatea din plina-i sãnãtate.

CUPRINS

Nicolae Labi=

28

În pâclele lãptoase lumina se topea...El pletele-ºi miºcase trufaº, a primãvarã,ªi-o lele de vântoasã din când în când furaSãmânþa de luminã ce-i scãpãra-n þigarã...

MOARTEA CÃPRIOAREI

Seceta a ucis orice boare de vânt.Soarele s-a topit ºi a curs pe pãmânt.A rãmas cerul fierbinte ºi gol.Ciuturile scot din fântânã nãmol.Peste pãduri tot mai des focuri, focuriDanseazã sãlbatice, satanice jocuri.

Mã iau dupã tata la deal printre târºuri,ªi brazii mã zgârie, rãi ºi uscaþi.Pornim amândoi vânãtoarea de capre,Vânãtoarea foametei în munþii Carpaþi.

Setea mã nãruie. Fierbe pe piatrãFirul de apã prelins din ciºmea.Tâmpla apasã pe umãr. Pãºesc ca pe-o altãPlanetã, imensã, strãinã ºi grea.

Aºteptãm într-un loc unde încã mai sunã,Din strunele undelor line, izvoarele.Când va scãpãta soarele, când va licãri luna,Aici vor veni în ºirag sã se-adapeUna câte una cãprioarele.

Spun tatii cã mi-i sete ºi-mi face semn sã tac.Ameþitoare apã, ce limpede te clatini!

CUPRINS

Moartea c[prioarei

29

Mã simt legat prin sete de vietatea care va muriLa ceas oprit de lege ºi de datini.

Cu foºnet veºtejit rãsuflã valea.Ce-ngrozitoare înserare pluteºte-n univers!Pe zare curge sânge ºi pieptul mi-i roºu, de parcãMâinile pline de sânge pe piept mi le-am ºters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flãcãri vineþii,ªi stelele uimite clipirã printre ele.Vai, cum aº vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii,Frumoasã jertfã a pãdurii mele!

Ea s-arãtã sãltând ºi se opriPrivind în jur c-un fel de teamã,ªi nãrile-i subþiri înfiorarã apaCu cercuri lunecoase de aramã.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelãmurit,ªtiam cã va muri ºi c-o s-o doarã.Mi se pãrea cã retrãiesc un mitCu fata prefãcutã-n cãprioarã.

De sus, lumina palidã, lunarã,Cernea pe blana-i caldã flori stinse de cireº.Vai, cum doream ca pentru-ntâia oarãBãtaia puºtii tatii sã dea greº!

Dar vãile vuirã. Cãzutã în genunchi,Îºi ridicase capul, îl clãtinã spre stele,Îl prãvãli apoi, stârnind pe apãFugare roiuri negre de mãrgele.

Nicolae Labi=

30

O pasãre albastrã zvâcnise dintre ramuri,ªi viaþa cãprioarei spre zãrile târziiZburase lin, cu þipãt, ca pãsãrile toamnaCând lasã cuiburi sure ºi pustii.Împleticit m-am dus ºi i-am închisOchii umbroºi, trist strãjuiþi de coarne,ªi-am tresãrit tãcut ºi alb când tataMi-a ºuierat cu bucurie: µ Avem carne!

Spun tatii cã mi-i sete ºi-mi face semn sã beau.Ameþitoare apã, ce-ntunecat te clatini!Mã simt legat prin sete de vietatea care a muritLa ceas oprit de lege ºi de datini...Dar legea ni-i deºartã ºi strãinãCând viaþa-n noi cu greu se mai aninã,Iar datina ºi mila sunt deºarte,Când soru-mea-i flãmândã, bolnavã ºi pe moarte.

Pe-o narã puºca tatii scoate fum.Vai fãrã vânt aleargã frunzarele duium!Înalþã tata foc înfricoºat.Vai, cât de mult pãdurea s-a schimbat!Din ierburi prind în mâini fãrã sã ºtiuUn clopoþel cu clinchet argintiu...De pe frigare tata scoate-n unghiiInima cãprioarei ºi rãrunchii.

Ce-i inimã? Mi-i foame! Vreau sã trãiesc, ºi-aº vrea...Tu, iartã-mã, fecioarã µ tu, cãprioara mea!Mi-i somn. Ce nalt îi focul! ªi codrul, ce adânc!Plâng. Ce gândeºte tata? Mãnânc ºi plâng. Mãnânc!

Moartea c[prioarei

31

1 0 0

În oraºul dintre munþi µCa ºtirbite stalagmite µLa un an dupã rãzboi,Casele rânjeau rãnite.

Toamna munþii-nvineþea,Sevele-ngheþau în plante,Bruma cobora în zoriPeste bãligi, diamante.

Douãzeci ºi trei augustPrima-i pomenire vieªi-a adus-o printre plopiMari, de toamnã timpurie.

În oraºul dintre munþi,Oamenii nu pricepurãCât de mare-i acea ziÎnvãlitã-n ploaie surã.

Prin noroiul de pe strãziDefilau numai o sutã,Doar o sutã de bãrbaþi µSub a vântului volutã,

Steagul roºu vuvuiaPrintre casele sãrace,Precum flamurile mariAle armiilor face.

La fereºti se închinauBabele ca-n cimitire,

CUPRINS

Nicolae Labi=

32

Alþii clãtinau din capParcã a nedumerire,Alþii presimþeau sub cerO schimbare nevãzutã,ªi prin ploaie defilauCei o sutã, cei o sutã.

Trec o sutã prin ruini,(Azi sunt parcuri ºi sunt case)Trec o sutã, câinii bat,(Azi, motoare zgomotoase)Trec o sutã cadenþat,Stropi de glod pe strai s-aninã,Trec o sutã, nouri cresc,Dar sub nouri e luminã.

Trec o sutã µ ochi fierbinþi,Buze strânse-nvineþite,(Pânã azi cãzurã mulþiOri sub ploi, ori sub cuþite).Trec o sutã pe asfalt µªfichiuiþi de ude ramuri µ(Pânã azi crescurã mulþiDin acei ce-au stat la geamuri).

În oraºul dintre munþi,Ca o apã-n soare suieOamenii pe strâmbe strãzi,ªi-n stindarde vântul vuie.Ca o inimã pulsând,În mulþimea desfãcutãSe aud sonor pãºindCei o sutã, cei o sutã.

Moartea c[prioarei

33

RÂSUL

În blana-i nãpârlitã au nãpãdit scaieþii.Alunecã prin ramuri bãtrân ºi mohorât.Îºi omora el prada nu pentru hrana vieþii,Ci numai pentru sânge a omorât.

Un pui de cerb se-azvârle prin ierbile-n cascadeªi se opreºte-o clipã, sfios, ca un surâs...Cu coada ºfichiuindu-ºi pântecul supt, ce cadeÎi cade-n ceafã ucigaºul râs.

Se tulburã privirea de cer senin umplutã,Corniþele firave se poticnesc în lut.Iar râsu-ºi scoate limba din gura-i desfãcutãªi pare cã e iarãºi ca-n trecut.

ªi sângele ce-n blana pufoasã se prelingeªi reîntinereºte o clipã, nefiresc.Dar limba ostenitã azi nu mai poate linge,ªi vechii colþi, slãbiþi, îi clãnþãnesc...

Din ce în ce mai slabã ºi inima îi sunãªi fiarei i se pare cã-i iarnã, c-a-ngheþat,Cã-n ultima lui pradã de astãzi, se rãzbunãTot sângele pe care l-a vãrsat.

VERSURI DE DIMINEAÞÃ

Poate e numai vântul,Poate sunt numai apele,Vânãtul vânt printre munþi,

CUPRINS

Nicolae Labi=

34

Apele grele vuindPe prunduri, sub stele.Sora mea, dormi,Nu mai umbla prin odãi,Nu mai atinge perdeauaFãcând-o sã tremure,Nu-mi ameþi ºi mai multAmintirile.Sora mea doarme. AudRãsuflarea uºoarã. ªi totuºiUmblã cineva prin odãi,Nevãzut îmi ºopteºte întrunaªoapte ce nu le-nþeleg,Atinge perdeaua subþireFãcând-o sã tremureªi-mi ameþeºte mai multAmintirile.Iat-o, pãtrunde prin zid,Iat-o cu zâmbetul fragedCe fetele numai, nu morþiiÎl ºtiu.µ Prietenã, bine-ai venit!Lasã-mã-aºa sã te chem.Eu am crescut. Mi se pareCã suntem de-o vârstã acum.Ce dor mi-i de palmele caldeCu care-mi spãlai chicotindObrazul mânjit cu cireºe.Ce dor mi-i de cântecul tãuÎnãlþat între turme ºi brazi,Pe care tãcând l-ascultamCu ochii þintiþi cãtre zare!Cânþi? Poþi cânta? Iarãºi cânþi...

Moartea c[prioarei

35

Credeam cã din pieptul vârâtÎntre o puºcã nemþeascã µ ºi-o mamã,Credeam cã din sânul muºcatDe arsura cartuºului,Credeam cã din buzele strânse,Subþiri, peste dinþii cruntaþi,Cântecul nu se mai poateSã lunece-n valuri vrãjite.

Totuºi, din nou te audCântând despre flori scuturate,Cântând despre flori rãsãrite.Despre dragostea neliniºtitãCe atunci mã fãcea sã-ncreþescNasul meu cârn, de mirare.Mã mângâie iar ca atunciCând zeama cireºei pe faþãCu palma ta caldã-mi ºtergeai.Mã mustrã c-adesea îmi pierdClipele cele mai buneÎn sterpe taifasuri cu gânduriCe n-au cãutare în lumeRãmâi ºi mai cântã... rãmâi...

Poate e numai vântul,Poate sunt numai apele,Vânãtul vânt printre munþi,Apele grave vuindPe prunduri, sub stele...

Dar ce zuruit înfundat,Ce vuiet sporeºte sub ceruri?Zboarã pereþii în lãturi,

Nicolae Labi=

36

Afarã lumina e galbenã,Mã aflu pe câmpul deschis,Pe câmpul deschis ºi-ngrozit.

Iatã, un foc luminosDe sfere încinse pe boltã;Iatã, lãsându-se greu,Nouri rotunzi dau nãvalã;Iatã, pãdurile fumegã,Flãcãri tresar pe pãduri;Iatã, oraºele-n jurIncandescente scot scrâºnete;Râuri ca ºerpii se zbat,ªi-n aburi la cer se ridicã!

Iatã, picioare desculþeÎnsângerate-n ciulini,Iatã-le µ aleargã, aleargã!Oameni buni, încotro?Degetul meu îmi atingeInima µ sânge þâºneºte,Oamenii, mii, îºi atingInima µ sânge þâºneºte,Sânge din trupuri se-adunãDin glii, din pãduri ºi din râuri,Sânge þâºneºte din inimi,Sã stingã imensul incendiu.

Sfere de foc se încheagã,Se rup ºi se surpã-nvãliteÎn forþa cea mare, în sângeleCelor ce vor sã trãiascã.Zãrile dure se-nchid µ

Moartea c[prioarei

37

Iatã,-s pereþi de odaie,Iatã, la geam, spãlãciþi,Zorii deºteaptã cocoºii.Doamne, ce noapte s-a scurs!Cât de frumoasã e ziuaªi viaþa lucidã de zi!

Prieteni, vã scriu o scrisoare,Cred c-am avut un vis rãu,Se fãcea c-a venit, strãvezie,O fatã ce nu se mai aflã,Se fãcea cã am stins un incendiuNoi cei ce aici ne iubim.

Prieteni, sunt vise haoticeCare se-ncheagã atunciCând ziua gândirea colindãSpre mari bucurii ºi primejdiiªi când dureroase aduceri aminteNe tulburã.

Dar dacã va fi un rãzboiªi noi nu vom face destulSã nu fie,ªi dacã cu toþii sperãm:µ Vom trãi mai departe µCe nopþi vom avea noi apoi,Ce vorbe-am putea sã mai spunemUmbrelor scumpe ºi îngrozitoareªi multe, mai multe atunci?

Trãim bucurii ºi mâhniri,Nopþi zbuciumate ori calme,

Nicolae Labi=

38

Zile voioase ori triste(Albe ºi negre cocoare),Fluviul vieþii se scurgeÎncet, încãrcat ºi deplin.

Dar vinele noastre palpitãDe-o sevã pe care nicicândStrãmoºii în ei n-au simþit-o.Noi, primii în lume zidimPrima Comunã a lumii.Atunci vom trãi bucuriiÎnalte ºi neotrãviteDe-averi, ori de prejudecãþi µBucuriile muncii.Intimele noastre dureri,La fel de vibrante-atunci, fi-vorDãtãtoare de viaþã, de patos,ªi nu de cãderi.

Cãci nu din durere ºi farmecÎncheagã natura viaþã?

ªi peste acestea, atunci,Un gând va pluti ca o flacãrã.Dragostea nestânjenitãÎntre tot ce e om.

E mult prea frumos viitorulCa noi sã lãsãm sã se punãVãpãile unui dezastruÎntre noi ºi-ntre el.Nu vom lãsa visele sfinte

Moartea c[prioarei

39

Sã se topeascã în parã,Nu vom lãsa din morminteMorþii scumpi sã þâºneascã afarã!Chiar dacã-n suflet avemÎncã pãcate destule,Chiar de ne muºcã dureriÎncã, cu guri nesãtule,Pentru ce-i viu în noi toþi,Pentru uciºii, ucisele,Oameni, pãziþi de ororiViaþa ºi visele!

ÎNTÂLNIRE CU TRACTORIªTII

Cântau un cântec simplu ca pãmântul,Lângã vagon, stârnind din spuzã jarul.Morocãnos, ºoferul a stins farulªi a oprit maºina-n câmpul gol.

ªoferul se grãbea, era-nciudatCã zãbovim din nou ºi cã e searã,Semãnãtura neagrã de secarãSe întindea fãrã sfârºit în jur.

Cântau un cântec simplu ca pãmântulSub raza lunei, brazdele arateSe legãnau în valuri platinate.Ne-am aºezat tãcuþi lângã flãcãi

ªi fãrã sã-ºi dea seama, ºi ºoferulA început sã cânte rãguºit,Uitând cã este noapte, cã-i grãbit,ªi palma grea mi-a sprijinit pe umãr.

CUPRINS

Nicolae Labi=

40

Cântau un cântec simplu ca pãmântul,Cu duioºie candidã-n privire.Cutremuraþi de-adânca fericireA ceasului de-odihnã ºi de farmec.

Am înþeles atuncea cât de searbãdTrec câteodatã cântecele mele.ªi am simþit în cercurile-i greleCum remuºcarea inima îmi strânge.

Cântau un cântec simplu ca pãmântul,ªi-n încordare, undeva sub glii,Seminþele ºi-a sevelor tãriiVieþi gingaºe, plãpânde, plãmãdeau.

Eu i-aº fi strâns la piept pe-aceºti flãcãiªi le-aº fi spus întreaga mea mâhnire,Dar m-am temut cã poate-au sã se mireCa de-un zãlud poet sentimental.

Taci, inimã, opreºte-þi glasul frânt,Îngândurarea-þi tristã ºi amarãÞi-o umple cu arome de secarãªi cu sclipirea ochilor din jur.

Adunã-le acest cântec de pe gurãªi nu uita cum dupã munca durãFlãcãii, lângã foc, pe arãturã,Cântau un cântec simplu ca pãmântul.

PÃMÂNTUL

Îndrãgit ca o mireasã, duºmãnos ca o sudalmã,Chica vântul þi-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

41

Tu, pãmânt al þãrii noastre, pãtimaº cuprins în palmã,Încãlzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.

Pe sãlbatica ta faþã cu lungi riduri brune, parcãO vrãjmaºã-ntruchipare coborând din basm puneaGreu blestem, ursind fãptura-þi sã nu poatã sã întoarcãDragostea pe care omul necãjit þi-o închina.

Dunãrenele întinderi, cu fântâni þipând a sete,Adunau ursuz sãmânþa ºi iubirea de þãran,Alungând din sate-n sate suflete nemângâieteªi ciulini de-a dura-n zarea veºtedului bãrãgan.

Cunoscutu-le-am aievea pãstorind un ied ºi-o iadãCu merinde-nchipuitã în desaga de la ºold.Rupte-s blestemele astãzi ºi-i cu noi pãmântul darnicªi de-aceea-i mângâi þãrna, prins de-un aprig, viu imbold.

De aceea mi se strânge inima când vãd pe-alocuriÎnchircite pãpuºoaie, grâu-n spic purtând tãciuni.Cum sã-ngãduim neghina, nepãsarea, neºtiinþa,Când pãmântul însuºi cere mult visatele-i minuni?

Cavalcade de tractoare galopeze peste câmpuri,Înfioare-se pãmântul rãscolit adânc de plug!Straturi negre, nevãzute de a soarelui privireSã-ºi rãstoarne sub brãzdare chezãºia de belºug.

De pe-acum mã-mbatã-aroma caldã-a grânelor de mâine,ªi al turmelor de mâine miros bun de lapte cald.ªtiu, cãlãri pe cai, cu suliþi lungi, de-ar mai trãi plãieºii,Nu s-ar mai vedea din creasta pãpuºoiului înalt.

Nicolae Labi=

42

Pe întinderi dunãrene, mãri de galbenã luminãVom privi, cu legãnate valuri mari de aur copt.De pe-acum vãd straºnic praznic cu hulubii de fãinãPe colacii dupã datini împletindu-se în opt!

ORAÞIE DE NUNTÃ

Bãrdacele þin luna pe buze, scânteind,Fumegã blide pline, cu þarina-n aprilie.Nunta se-ntinde, nemaicontenind,Pânã la ziuã, de vreo douã zile.

Secuii cu mustãþile de corn încârjoiat,Alãturi de românii cu straie de luminã,Când cupe noi iau locul acelor ce-au secat,Mai cântã când un ceardaº ºi când o doinã linã...

Podeaua se frãmântã sub tropot de cãlcâiªi cobza hohoteºte, piºcatã de peniþã.Jucãm la hanul ãsta o nuntã, cea dintâi,Dintre un Ion ºi-o Iþã Cucoriþã.

Bucatele-s gustoase, c-aici a fost belºug.ªi dupã zile-muncã ºi veselia-i bunã µAceastã nuntã leagã, ca brazdele sub plug,Prietenele neamuri împreunã.

Umplut de cântec, hanul cu mesele-n potcoavãParc-ar zbura la ceruri de-atâta chiu ºi-alai.Nu-i mult de când prin geamul crãpat, în nopþi cu

larmã,Cu mese-n douã ºiruri duºmane, îi vedeai.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

43

Cupele mari de-aramã erau strâmbate-n pumni,ªi mesele cu þipãt prindeau sã se rãstoarne.O urã grea, aprinsã de domni ºi de rachiu,Lãsa spãrturi în suflet ºi în carne.

Dar hanul plin de cântec, cu mesele-n potcoavã,Azi zboarã pân-la ceruri de-atâta chiu ºi cânt.Românii ºi secuii, încruciºând pocale,Beau vinul înfrãþirii, dând cuºma de pãmânt.

Cu faþa-mbujoratã, de joc, pe laviþi lungiGlumesc din ochi flãcãii c-o fatã ruºinoasã.Parcã-au uitat bãtrânii cã datinile cerSã meargã fetele devreme-acasã.

Poate se pun la cale prin semne fãrã graiNunþi noi, cu vornici aprigi ºi mândre druºte fete...Înnegurat de chinul coroanei lui de foc,Se lumineazã, Doja în perete.

LILIACUL TIMPURIU

Zâmbind printre-ale primãverii ruguri,În tainã, liliacul timpuriuÎntredeschide buzele din muguri.

Dar cerul s-a schimbat în plumburiu.Zãpada, ploaia, uite, ºi-au dat mâna,Alãturi bat cu paºii uzi þãrâna,De parcã primãvara n-a venit.Þãrâna s-a umflat, s-a-mbolnãvit,

CUPRINS

Nicolae Labi=

44

A-ncremenit ºi-a cãpãtat pe faþãLucioase, triste pojghiþe de gheaþã.

Împotmoliþi la marginea miriºtii,În gând înjurã vremea tarctoriºtii.Strâng buzele plesnite-n vânt ºi tac.Li-i ud pânã ºi pacul de tabacªi trebuie sã stea în glod, s-aºtepte,S-aºtepte pânã timpu-o sã se-ndrepte.

Vuieºte lung al strungului ecou,Ca o imensã strunã încordatã.E mohorât prietenul meu nouªi-i totuºi mai febril ca niciodatã.ªuierã ºerpii ºpanului ºi curg,Metalul îºi roteºte curba razã.Prietenul îmi pare un chirurgCe viaþa unui om salveazã,Deºi o piesã de tractor când faci,De obicei nu semeni cu un vraci.

µ Ce-atâta grabã-n gesturile tale,De ce atâta încordare-þi ceri?În ale tale palme mineraleDe unde ai nestinsele puteri?

µ Vezi, ploaia ºi zãpada ºi-au dat mâna,Alãturi bat cu paºii uzi þãrâna,Împotmoliþi la marginea miriºtiiNerãbdãtori aºteaptã tractoriºtii...Iar când pãmântul s-o zvânta sub soare,Vor trebui tractoare multe, noi,

Moartea c[prioarei

45

Ca timpul scurs ºi fãrã înturnareSã-l smulgã tractoriºtii înapoi!

Puterile acelor ce-ar munci,Dar sunt siliþi îndureraþi s-aºtepte,În vinele prietenului batªi-n limpezimea gândurilor drepte;El a primit prin vine nevãzuteNeliniºtile care fierb în ei.Aceasta-i solidaritatea claseiªi-i inima prietenilor mei.

...S-a înecat lumina-n pâcle greleªi bezne reci au pâlpâit pe lut.Mi-am însoþit prietenul acasãªi prin grãdina-i tristã am trecut.În pâlcuri liliacul timpuriuSe legãna scheletic ºi pustiu,Cu crengile-n cârlig, ca niºte cãngi.

Muguri cãzuþi se destrãmau sub crengi...M-a întrebat cu voce sugrumatã:µ Tu ce zici? Mai înmugureºte-o datã?

Apoi cu degetele aspre, groase,Arse de ºpan ºi de ruginã roase,Mi-a arãtat ce mari erau sã fieMugurii fini de floare timpurie...

Prietene cu degete de colosCe dã mãsura gingãºiei florii,Iubeºti o floare-atâta de duios,Cum ºtiu sã o iubeascã visãtorii.

Nicolae Labi=

46

Prietene, te doare moartea eiCum poate doar pe-un mare om sã-l doarã...

ªi-ai dat mãsura plinei frumuseþiCând degetele-þi floarea mãsurarã...Dar nu ºtii? Liliacul timpuriuMai poate-nmuguri ºi-a doua oarã.

Tu eºti puterea care-nsufleþeºtePãmântul µ ºi-l preface bun ºi viu.Tu rãsãdeºti în inimile noastreªi-n cântec liliacul timpuriu.

PRIETENUL GLAD

Am pornit pe urmele paºilor tãi,Peste lunci cu fântâni cumpãnite ºi cârduri de vite,M-au zguduit roþile aceluiaºi tren, m-au zguduitGândurile tale de-atunci, astãzi sporite...Parcã aº fi în urmã cu opt ani...În vagonul în care singur cãlãtoreai cãtre sateParcã-am privi amândoi luna cum saltã, la geam,Printre sârmele de telegraf, legãnate.

Când am ajuns în satul unde þi s-au opritPaºii ºi inima, ploua ca prin sitã...Pe un gard scria cu var: „Votaþi Soarele“ µO lozincã bãtrânã, de timp cenuºitã.Parcã un fulger m-a strãbãtut:Am cunoscut cã slova cea veche a ta e!ªi-am rãmas pironit, descoperit ºi mut,De parcã te-aº fi vãzut dintr-o datã prin ploaie...

CUPRINS

Moartea c[prioarei

47

Oamenii de aici par închiºi, ursuzi,Dar de tine-mi rãspund oriºicând la-ntrebare...Cu glas tulburat, ei îmi spun cum c-ai fostPlin câtu-i ziua de duh ºi cântare.Cã le-aprindeai zi de zi, când vorbeai,Sângele urii ºi-ale nãdejdilor raze,Încât, privindu-se, se vedeau nu ºtiu cum,Altfel la suflet ºi la obraze.

Apoi, ei se opresc îngânduraþi ºi tacªi li se zbuciumã pieptul sub bundãÎn noaptea aceea o carabinã duºmanãTe-a fulgerat cu rãbufnire cruntã...

... Atunci mi-a fost greu, prietene Glad.Gândind cã n-am sã-þi mai vãd niciodatãOchii adânci, buza proptitã în pumn,Fruntea ta incandescent luminatã.

Mi s-a zvârcolit inima-n pieptCa o jivinã strãinã ce muºcã.Mã urmãrea vãpaia vieþii taleCurmate de focul de puºcã.

Înþelegi tulburarea pe care-am simþit-oGonind în tren cãtre acelaºi sat,Ca sã umplu în rândurile nesfârºite-ale claseiLocul gol pe care l-ai lãsat.

Þi-am cãutat prin geam urmele tãlpilor tale:Despicaserã albii, sã curgã noi râuri, cu limpede zvon,Þi-am cãutat urmele palmelor tale:Le-am gãsit încrustate pe sonde, în fier ºi beton.

Nicolae Labi=

48

Fabrici noi ridicau uriaºe gâtlejuri de fumuri;Tot cerul pãrea cu urzealã de fum cã-i þesutÎn pururi miºcãtoare ºi vie-nsemnare mãiastrã:µ Tovarãºul Glad pe-aici a trecut.

Sârme noi strãluceau rãsunând de-ncordarePe stâlpi zvelþi, despicând depãrtarea spre munþi,Penru ca înmiitã prin sat sã sclipeascãIncandescenþa naltei tale frunþi.

Ogoarele fãrã de haturi roteau tot mai deseÎntinderi fertile ºi negre de lut,Scrise cu brazde masive:µ Eu, Glad, pe aici am trecut!

Atunci mi-a fost greu, prietene Glad,Gândind cã n-am sã-þi mai vãd niciodatãOchii adânci, buza proptitã în pumn,Fruntea ta incandescent luminatã.

Dar, la ceasuri târzii, eu gândeam, auzindCum primejdia-ºi fluturã neagra-i aripã:Greutãþi ºi mai mari te-au izbit, ºi-ai rãmasNeînfrânt pânã-n urmã, ºi dupã ultima clipã!

ªi-acum mai simt palma-þi în palmã µ ce-atunciMi-ai întins-o, încinsã ca jarul din vatrã,ªi-mi dai o putere cã, de m-ar izbi,Fieru-ar crãpa, zãngãnind, ca-ntr-o piatrã.

Moartea c[prioarei

49

I I . SADOVENIENE

MIHAIL SADOVEANU

1

Eram într-o pãdure uluitor de vie, într-o pãdure careºoptea înãbuºit. ªi iatã cã pãdurea în iarnã, argintie, cuºoapta ei, mi l-a reamintit.

Izvoarele, sub pânze de gheaþã, delicate, se legãnau lavale, pe nevãzutul prund, ºi în lumina sobrã, cu pini ºinestemate, cântau unite într-un cor profund.

În zboruri rotunjite, tãiau mari pãsãri slava; un farmec depoveste se rãsfira sub cer; pãrea zãpada caldã ºi moale caotava, dar zãrile sclipeau la fel, sever.

Cu vânturile-n coarne, în goanã nebuneascã, zburaunãvalnic cerbii pe fragedul polei. Era acolo-ntreagã pãdurearomâneascã, ºi el pãºea încet prin iarna ei.

2

Mi-au mai rãmas în minte frânturi din timpurile duse?Treceam tãcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai pãstratdin raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi?

Era flãmând copilul ºi oile flãmânde, dar florile ºi pomiiluceau în chip ºi fel. Þinea copilul cartea cu palme tremu-rânde. Citea despre Lizuca ºi-un cãþel.

CUPRINS

Nicolae Labi=

50

În jurul lui, pãdurea vuia ameþitoare ºi gâzele prin ierburifoºneau adormitor. Plângea mioara albã cu plânsete amareºi, tristã, ºchiopãta de un picior.

O mângâia copilul cu ochii ºi cu gândul, pe când mureamioara bolnavã, pe nisip. O tragicã baladã cânta prin ra-muri vântul, o Mioriþã-ntoarsã în alt chip. [. . . ]

4

Trosnesc butuci în vatrã. În rafturi dorm volume visân-du-ºi existenþa închisã între foi. Pe-un geam pãtrunde laculcu luminoasa-i lume, ºopteºte-n cupe vinul cu ºopotele-i moi.

E-n faþa mea, cu pãrul din flãcãri de zãpadã, cu ochiiplini de pâcle ºi plini de-nseninãri; o albã înflorire de viºiniîn livadã, minunea licãririi unei zãri.

Nu are nici o vârstã. În el sunt mii de oameni, ºi-ntr-însulanii proaspeþi cu toþii s-au pãstrat... Tot puºti rãmân. Mãaflu acum la un examen ºi vreau s-arãt cã nu-s intimidat.

Sentinþa o sã vinã. Oricare-o fi, totuna. El pentru mine-iapa vrãjitelor fântâni. Îl voi slãvi în cântec cum pot slãvidoar luna, iubindu-l ca pe munþii, natalii mei, bãtrâni.

RUGUL DIN IAªI

În Iaºi, sunând din tobe ºi cântând,Un rug ciudat în piaþã înãlþarã...Nu unui om cu pletele în vânt,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

51

Încins de flãcãri, i-a fost dat sã moarã,Nu un martir cu demoni scriºi pe coifÎºi stinse-n moarte ºoapta lui amarã.

Sã vinã toþi sã vadã acest rug,Limfaticii cu inimi suferinde,Azi flãcãrile nu un om distrug,Ci doar pe niºte cãrþi în danþ s-or prinde.Sentimentali, neputincioºi, veniþi!Nu oameni, cãrþi sub cer se vor aprinde.

Trec flãcãrile lacom printre foi...Nu arde-un om aici µ e-o lume-ntreagã...Printre livezi, prin câmpuri cu trifoi,Eºarfe lungi de flacãrã se leagã,Ling limbi de foc pãdurile de brad µNu arde-un om aici µ ci-o lume-ntreagã.

E toatã un pojar, e numai fum,ªi þipã viu Dumbrava Minunatã;Plângând, Lizuca va avea de-acumCenuºã pentru vreme-ndelungatãCa sã însemne drumul durerosBãtut de-un cãþeluº ºi-o biatã fatã.

Se vaietã stejarii româneºti µPeste Dumbrava Roºie-i furtunã?Se-nalþã-n cer vãpãile ºerpeºti,Bufniri de trunchiuri prãbuºite sunã,ªi tremurând, ºi plâns, de dupã noriSe aratã îngrozit un colþ de lunã.

Nicolae Labi=

52

Au nãvãlit puhoaie de tãtari?Butoaie mari plesnesc cu detunare,Butoaiele cu vinul de Cotnar,Cu vinul cel înãlþãtor ºi tare...Mâhniþi-vã, toþi cei ce-aþi cunoscutA vinului înaltã desfãtare!

Nu-i ªtefan Vodã cel ce-a ridicat,Mari, focurile strãjii peste creste;Întregi Carpaþii s-au învãpãiat;E-un groaznic cataclism ca de poveste,Istoria superbã-a unei þãriEste cuprinsã-n flãcãrile-aceste.

A ciocãnit din pliscul sclipitorUn cocostârc albastru peste vreme,Vãpãile-i tivesc grãbitul zbor,Sub el se zbate-o lume surd ºi geme,ªi dupã el pornesc tãcuþi ºi graviToþi vulturii din mucedele steme.

Aleargã cãprioarele-n vãpãi,Ca niºte umbre deznãdãjduite,Se frâng în scrum, Moldovã, zimbrii tãi,Fug pãsãrile, fâlfâind grãbite,ªi doinele se-neacã ºi se-opresc,ªi basmele se-ascund în râpi ferite.

Da iatã-l, s-a înfiripat în focCozma Rãcoare-n dreapta cu hangerul.Îi zornãiesc pistoale la mijloc,Privirea-i cenuºie cum e fierul.

Moartea c[prioarei

53

Cãlare se înalþã-ameninþând,ªi umbra lui acoperã tot cerul.

Priveºte grav, cu ochii încruntaþi,Acest simbol de þarã-ntreagã arsã.Voi cei ce-n jurul rugului dansaþi,Simþiþi cum groaza-n piept vi se revarsã!Da, spaima fulgerãrii urii luiDe-acum din voi nu va fi ºtearsã.

Nu, focul vostru n-a fost doar simbol,N-aþi ars numai al cãrþilor tezaur,Voi peste codrii ce foºnesc domolAdus-aþi al rãzboiului balaur,ªi au murit bãrbaþi, femei ºi prunci,Au ars în flãcãri mii de crengi de aur.

Nu sunt nicicând durerile uitateDar rãnile se vindecã deplin.ªi azi, când grele rãni sunt vindecate,Vã mai închin un blestem de venin!Iar þãrii îi închin iubirea-n cântec,ªi celui ce-a cântat-o i-o închin.

COZMA RÃCOARE

Noaptea fierbinte a tinereþilor!Cozma Rãcoare saltã în ºea.Sperie-n goanã somnul ereþilorCozma Rãcoare, inima mea.

CUPRINS

Nicolae Labi=

54

Negre, rãchiþile-ncearcã sã zboare,Ca noaptea asta ce va zburaDupã fierbintea, aprinsa vâltoare,Cozma Rãcoare, inima mea.

Doamna aºteaptã-n iatac cu hangerul;Pieptu i-i greu ºi privirea i-i grea...Trece prin pâcle, sfâºie cerulCozma Rãcoare, inima mea.

Spune, nãframo, spune, oglindo,Tropotu-i aspru când va-nceta?Cautã dragostea, nebãnuind-o,Cozma Rãcoare, inima mea.

Iatã-l, ajunge µ zãvoarele-s sparte,Cade hangerul sunând pe podea,Cãci peste noapte-i ºi-i peste moarteCozma Rãcoare, inima mea.

Doamna-ºi îndoaie braþele pline,Cozma Rãcoare saltã în ºea,Trece spre zãrile zilei senineCozma Rãcoare, inima mea.

BÃTRÂNUL PÃDURAR

Bãtrânul pãdurar viseazã parcã,Îndrãgostit de codri ca de-o arcã,Pe care-n timpi mai vechi ca amintireaEl a durat-o, rânduind în ea

CUPRINS

Moartea c[prioarei

55

Galop de cerbi, bârlog de urºi ºi unduireaIzvoarelor, sã aibã fiarele ce bea.

Sub ochii lui, plini de senin ºi zare,Sub ochii oglindind o depãrtare,Dureri ºi bucurii de-ale pãduriiS-au petrecut, ºi-n suflet el le-a strâns,ªi neschimbându-ºi apa cãtãturiiÎn tainã-a râs cu ele ori a plâns.

Când mierea lunii picurã-n frunziºuri,Ivind peste steiuri albe ascuþiºuri,Cu gâtul încordat prin searã zboarã,Îndrãgostiþi un þap ºi-o cãprioarã...El se afundã-n gânduri pe un trunchi,Privind duios la puºca pe genunchi.

Or, primãvara în bârlog ursaciiNu mai încap de maica-le, sãracii,Iar ea, dorindu-ºi alþii, mai mãrunþi,Îi bate ºi-i alungã cãtre munþi...El îi priveºte-ntunecat la faþã µNoi începuturi triste de viaþã.

Natura, ascultaþi-o, îi murmurãCântecul ei de ger ºi de cãldurã,Vibrarea finã de omãt asprit,Foºnirea moale-a frunzelor cãzuteOri ºopotul de unde-nãbuºitCând vin de la izvor un pâlc de ciute.

În cicluri neoprite µ ierni ºi veri µNe furã timpul, care cu poveri,

Nicolae Labi=

56

ªi de priveºti a inimii hambareMai goale le gãseºti la cercetare,Gândind cã sãrãcit, ca mâine pleciÎn pribegie cãtre neguri reci.

Dar el, privind cãmãrile din sine,De zi cu zi le aflã tot mai pline,Pãdurii daruri fermecate toarce µCe dãruie,-nsutit i se întoarce,ªi de va fi cândva de-aici plecat,Pleca-va dintre toþi cel mai bogat.

Cu-avere simplã codrii îl încarcã...Adânc el îi iubeºte ca pe-o arcãPe care-n timpi mai vechi ca amintireaEl a durat-o, rânduind în eaGalop de cerbi, bârlog de urºi ºi unduireaIzvoarelor, sã aibã fiarele ce bea.

Moartea c[prioarei

57

I I I . RAPSODIA PÃDURI I

I . LOCURI ªI ÎNTÂMPLÃRILui L. Raicu

1

Tu urci din ºesuri, din oraºe vii,ªi-n suflet porþi neliniºti citadine.Eu m-am desprins din munþii vineþii,Cascade vuitoare port în mine.Ai suferit, cum într-un fel ºi euAm suferit atâtea nopþi ºi zile...De-aceea strãluciri de minereuªi tu porþi în rotundele pupile.Ne-am prins cândva de mânã sub o stea,Iubeam aceeaºi stea ºi numai una,ªi paºii ne-am alãturat, aºa,Pentru un timp, ori pentru totdeauna.Desigur, nu puteam iubi la felPãdurea care mi-i a doua mamã,Care-n frunziº de-aramã ºi oþelFremãtãtor mereu la ea mã cheamã.Pe tine te chema spre ea un gândªi-un dor, cu dulci fioruri furtunoase,Dar eu o am ºi-o þin aici, oricând,Sub tâmplã, ºi-n rãºinile din oase.Prietene, vrei azi din nou, noi doi,Suind pe firul apei zbuciumate,Pânã acolo unde-n lung ºuvoi

CUPRINS

Nicolae Labi=

58

Vâltoarea urlãtoarelor se zbate,Sã ne oprim pe creste cu brãdet,Sub horbota zãpezii sclipitoare,ªi glasul amintirilor, încet,Sã se-nvãleascã-n falduri de ninsoare?

2

Un vânt prin cetini ºerpuie spre-aiureaªi flãcãri verzi de vâsc se-aprind în brazi,Prietene, aceasta mi-i pãdurea.Parcã mã vãd copil. Era ca azi.Pe-aceste pãrþi pe unde se-ncovoaieDrumul de fier pe cremene durat,Atunci, în primãverile cu ploaie,Urlau puhoaie-n goanã cãtre sat.

Aici pe un om l-a prins cândva puhoiul µTrãgea butuci cu boii spre oraºS-au prãvãlit butucii, omul, boii,În valul înspumat ºi nãrãvaº.Nevasta alerga pe mal smintitã,De mânã cu copiii amândoi...Se tânguia cu faþa împietritã:µ Copii, ce ne-om mai face fãrã boi?

Alt om cãra aici un fag cu calul,Sã-l ducã ºi sã-l facã-n vãi mangal,ªi glodul toamnei ºiroia ca valul µA lunecat în glod bãtrânul cal.Cu osul mâinii spart, cu faþa palã,S-a rãzãmat þãranul de-un copacªi-a fluierat spre calul mort, a jale:µ De-acuma fãrã cal eu ce mã fac?

Moartea c[prioarei

59

Pricepi, nu omul mort, nu mâna frântã,Ci boii-ntâi, ci calul mai presus.Cã omul la ce-i bun dacã butuculSpre vãi nu poate fi în spate dus?ªi dacã-n târg n-ajungi ducând spre searãButuci vânjoºi, stãpânul negreºitN-o sã-þi mai dea otrava cea amarãCe-o jinduieºti µ porumbul mucezit.Sã nu mai aibã nimeni bucuriaSã vadã cum copiii joacã-n uºiCând mama, cu obrazul ca hârtia,Aduce-otrava galbenã-n cãuº!

3

Pe când þãranii se sfârºeau de foame,Pe când de frig copiii se sfârºeau,În albele castele, iarna, Vodã,ªi slugile, ºi câinii petreceau.

O întâmplare mai pãstrez în minte,Vibrând din apa stinsului trecut,Când Vodã-a vrut sã ne cunoascã satulªi a venit chiar el de l-a vãzut.

Se prãvãlea o iarnã în puterePe munþii colþuroºi crãpaþi de ger.O iarnã ca sfârºitul unei ere µNumai nãmeþi, fãrã pãmânt ºi cer.

Þãrani cu feþe arse ca de sodãSe-nºiruiau tãcuþi ca la prohod.Venea semeþ la vânãtoare VodãÎntre armii de câini ºi de norod.

Nicolae Labi=

60

µ Lãtraþi, þãrani, cã Vodã azi petrece,ªi câinii nu-i ajung pentru lãtrat!Ce, dacã viscolul scânceºte rece,În hornurile voastre de prin sat?Ce, dacã vântul degetele-ºi vârã,Obraznic, prin sumanul cu spãrturi?De nu lãtraþi, lãsaþi în urmã dârã,Însângeratã dârã prin pãduri!

Eu am vãzut privirile acelorCare-au lãtrat de frig ºi foame plini,Care-au stârnit ºi-au hãituit prin geruriJivinele din negre vizuini.Sã nu mai aibã nimeni bucuriaSã vadã-n ochii de pãrinþi ºi fraþi,Când se-ntorceau, ruºinea ºi mânia µÎn ochi atât de dragi ºi-nfometaþi! [...]

5

O searã strãvezie s-a lãsat.Ca ochi de foc s-aprind în fundul vãiiLuminile ferestrelor din sat.Pe drumul gol de sãnii, zurgãlãiiAu amuþit ºi iute cum coboarãUn ceas de tainã când în munþii greiSãlbãtãciuni sfioase trec prin sarã,Pe sub troiene-n trap stârnesc scântei,S-avântã-n joc de blãnuri moi, apucãCleºtarul serii-n coarne, ca în cleºti,Cap lângã cap s-alãturã în goanã,Cu gâfâit de ºoapte omeneºti.Prin arborii de plumb îºi cerne luna

Moartea c[prioarei

61

Luminã deasã-n aerul fluid.La marginea poienii luminoase,Pe care-n ziduri codrii o închid,Pârãul unde vinete-ºi frãmântãSub scoarþa dantelatã migãlosªi-n cadenþãri neregulate-i cântãAcestui dans sãlbatic ºi duios,Întreaga vale-n cânt o înfioarã,Ca pe-o cutie-albastrã de vioarãÎºi tremurã pe nevãzute struneCu gâlgâit bulbucii suferinzi,ªi-n copci deschide-a apelor oglinzi,Sub alba sãrutare-a sorei lune.

Încovoiatã spre pârãu o umbrã,Sau vietate s-a miºcat, cumva?Ea s-a miºcat adâncul glas s-asculteSau s-a miºcat spre undã sã o bea!O vãd acum µ ea are ochii umezi,Ce-amestecã o spaimã cu porniriTulburãtoare, care fac sã-i joaceNãrile ei lãrgite ºi subþiri;ªi vântul, aspre degete trecându-ºiPrin blana cu mari umbre de tãciuni,Cutremurã fãptura cãprioarei,Fãptura tinerei sãlbãtãciuni.

Când, uite-l sus, pe muche se aratãUn þap semeþ, în vânt adulmecând.Pe fruntea lui înaltã, ridicatã,Coarne-ascuþite-ºi despleteºte-n vânt.Cu paºi uºori, cu paºi înceþi, coboarã...

Nicolae Labi=

62

Tresare când îl vede cãprioara,Copitele-i se scuturã ºi fug,Dar paºii n-o mai duc pe cãprioarãCãtre pãduri, ci cãtre el o duc.El îºi apleacã fruntea cu sfialã,Apoi se prind alãturi în dans mutªi se privesc de parcã s-ar cunoaºte,Deºi nicicând ei nu s-au mai vãzut;Alãturi amândoi aleargã,-apucãCleºtarul serii-n coarne ca în cleºti,Cap lângã cap nedesluºit se-ntreabãCu gâfâit de ºoapte omeneºti.Dansând trec prin poiana luminatã,Se depãrteazã-n trap prin munþii greiªi-n urmã-n dârã lungã se înºirãStârnitele copitelor scântei.Numai izvorul singur a rãmasCântãrile de dragoste sã-ºi suneªi sã-ºi deschidã între copci oglinziSub alba sãrutare-a sorei lune.

Prietene, e timpul ºi noi doiSpre sat sã ne întoarcem laolaltã,Purtând în suflet roiuri de luminiªi albe puritãþi de iarnã caldã.

Un tren s-aude ºuierând în munþi...Poate acum, învãluite-n sarã,Fete iubite undeva, vibrând,Ascultã-un tren ce ºuierã în garã...

Moartea c[prioarei

63

I I . D E S C R I E R E A C H I P U R I L O RBãdiþii Gheorghe Panþâru

1

ªtiu niºte întâmplãri cum nu mai sunt,Ce-s petrecute-n timpuri pe veci moarte,Pe care eu le-am prins, dar cei ce vinLe-or desluºi miraþi aici în carte.Vãl gros de brumã se-nchega pe iarbã,Un om cânta un cânt sfâºietor,Cânta un cântec ameþit în barbã,Ritmându-l cu bãtaie de topor.În munþi gemeau pãdurile de tisã,Cu sunet sec toporu-n lemn muºca,ªi erau roºii aºchiile tisei...Ecoul ca o inimã bãtea.

µ Lemn roº de tisã, lemn însângerat,Cu lacrimi plânse, roºii, de rãºinã...Tisele-n codri s-au împuþinatªi totuºi eu te curm din rãdãcinã.Pe degete rãºina ta o simt;Vâscoasã ºi fierbinte ºi sãratã.Aud prin ramuri tânguirea taCã ai sã cazi îndatã-ndatã-ndatã...Ca sã mâncãm ceva, ca sã trãim,Ne-am dat în târg ºi inima, ucisã,ªi vã nãpãstuim, ºi vã tãiem,Însângeratelor pãduri de tisã...Oh, ne-au luat ºi sufletul din noi,Rãmasu-ne-a doar trupul ºi topoare µCã de-om muri, nu va mai fi spre cerDin trupurile noastre ce sã zboare.

CUPRINS

Nicolae Labi=

64

Lemn roº de tisã, am avut o fatã,Cu chipul alb, de brazii deºi umbrit,O fatã care n-o mai am acuma,Care-a murit, deºi nu a murit.Când era micã ea mânca puþin...N-am mai avut ce-i da, când a fost mare...Lemn roº de tisã, ºi am dus-o-n târg,ªi-am dus-o-n târg ºi-am dat-o servitoare.

În târg e-o casã mare, cu uºi mari,Cu mese mari µ ºi toate sunt de tisã.Oh, câtã tisã roºie în munþiPentru aceastã casã-a fost ucisã!Rãmase acolo fata. Palma eiªi-o apãsa pe piept, în partea stângã,ªi se uita la mine fãrã rostªi tot râdea µ bag seama µ sã nu plângã.

Un domn mi-a dat un pumn de gologani µªi-acum parcã-i mai simt arzând pe piele µCând pãrul fetei mele-a mângâiat,Îi zornãirã grelele inele.Lemn roº de tisã, nu mai ºtiu nici euCum am ieºit împleticit afarãªi cum m-am îmbãtat c-un vin amarªi cu vãzduhul greu de primãvarã.

Acuma se-ncheagã-n iarbã bruma,ªi soarele se-ncheagã-n asfinþit...Lemn roº de tisã, când m-am dus la fatã,Pe fata mea eu nu mi-am mai gãsit.Avea pãr scurt ºi cearcãne sub pleoape

Moartea c[prioarei

65

ªi-o vânã-albastrã-i tremura pe gât...Era ºi mai frumoasã, dar tot chipulSpunea ceva îngrozitor, urât...

ªi ea nu mai râdea, ca sã nu plângã,Cu râsul ei de soare ºi de lunci.Dar palma ei pe piept, în partea stângã,ªi-o apãsa, zvâcnind, ca ºi atunci.Privirea ei l-a fulgerat pe-un tatãAtât de pãcãtos ºi de vândut...Apoi mi-a dat în cuhne de mâncareªi o carafã mare, de bãut.

Nu mi-a vorbit nimic. N-a spus nimica.Am înþeles cã totu-n ea s-a ruptAºa, ca-n tata, când l-au prins butuciiªi l-au fãrmat cu scrâºnet dedesubt.Pãduri de tisã de securi rãrite,Cum vã-ndesiþi din nou pentru mãcel!De unde-aveþi puterea sã renaºteþiCând ºtiþi c-o sã sfârºiþi din nou la fel?

Dãm tot ce-avem ºi nu primim nimicªi ne hrãnim cu rãdãcini ºi bozii,Flãmânzi trãim, flãmânzi iubim, flãmânzi,Muierile rodesc flãmânde plozii.Dac-om muri, nu va mai fi spre cerDin sufletele noastre ce sã zboareCã ne-au luat ºi sufletul din noi µRãmasu-ne-a doar trupul ºi topoare...De-o viaþã-ntreagã mânuim topoare,ªi nu ºtim înc-a mânui topoare!...

Nicolae Labi=

66

2

În munþi, la noi, cea mai curatã apãTrei ºipote îngemãnate-o dau,În ele cerbii noaptea se adapã,Ciobanii dimineaþa vin ºi beau.Le-nmiresmeazã cetina ºi floarea,Miloase crengi cu umbra le-nvãlesc...Pe doaga lor se împleteºte undaCa sunetu-ntr-un fluier ciobãnesc.

Când a trecut rãzboiul clãnþãnindDin guri de tun ºi gheare de ºenile,Urcau în munþi cu turma trei bãtrâni,Urcau pe cãi ferite ºi tiptile...

Prin sate umblau nemþii hãmesiþi,Prãdând tot ce-ntâlneau, din rãsputere.Cei trei ciobani mânau la loc feritA satului mândrie ºi avere.

Cel cãruia-i dãduse satul turma,Trãdat, fusese prins ºi spânzurat,Dar nemþii nu aflarã de la dânsulNimic µ ºi-acum nici oamenii din satNu mai ºtiau de turmã. Rãtãcitã,Pierdutã o credeau, fãrã oieri....ªi singuri îºi frângeau amãrãciunea:Decât la nemþi, mai bine nicãieri!

Urcau în munþi cu turma trei bãtrâni...Se furiºau prin negre vãgãuni,Purtând o-ngrijorare grea pe faþã.

Moartea c[prioarei

67

Tãcea pânã ºi limba la tãlãngiLegatã strâns cu fire de verdeaþã.Câteodatã se-ntorceau tustreiCântând tustrei cu glasuri rãguºite,Ca trei beþivi, ºi-ºi fluturau în vântBãtrânele lor bãrbi încãrunþite.

Din când în când, oprindu-se-n rãscruci,Trãgeau din ploscã câte-o-nghiþiturã,Apoi cântau mai veseli, clãtinaþi,ªi a plãcere plescãiau din gurã.În sat puþini ºtiau cã cei trei moºiSunt cei ce-n munþi se îngrijesc de turmã,ªi oamenii din sat îi huiduiau,ªi grele vorbe le-aruncau din urmã.

Vãdanele ºi mamele-i priveau:Cum pot sã bea-n neºtire, când departeCei dragi erau cu foamea logodiþiOri poate logodiþi cu doamna-moarte.Iar nemþii hohoteau în urma lorªi îi lãsau nestingheriþi sã treacã,Cei trei pãreau a nu le prea pãsa µZiceau cã-n vin necazul ºi-l îneacã.

Când singuri rãmâneau, se întristauCã satul nu-i cunoaºte ºi-i urãºte.Cântau din fluier. Fluierul pãreaCã singur dânsul pentru ei vorbeºte.Dar într-o noapte-a mai vorbit un omCe i-a vândut. I-au prins. Bãtãi, sã spunã.N-au spus nimic, ºi fost-au spânzuraþi

Nicolae Labi=

68

A doua zi, de-o creangã, împreunãªi satul nu s-a întristat, n-a plânsPe cei trei moºi cheflii, vânduþi satanei,Ba chiar groparii i-njurau, ºtirbindLopeþile-n tãria rece-a stanei.

Unii râdeau vãzând cã morþii auPlosca la ei, chiar atârnaþi de funii.Doar trei flãcãi s-au închinat pios,ªi-au lãcrãmat, precum vãzurã unii.Apoi cei trei flãcãi au destupatHulita ploscã-a celor duºi în groapã,ªi, lumii, tremurând, au arãtatCã-ntr-însa era apã. Numai apã.

Aºa, în toamna cu luminã rece,Toþi cei din sat cutremuraþi aflauCum cei uciºi nu îºi riscau doar viaþa,Ci ºi mândria cinstei îºi riscau.Rãzboiul se îndepãrta... ArmateCurgeau purtând pe flamuri stele noi.ªi coborau din munte cãtre sate,În ºiruri albe, turmele de oi.

Se însera. ªi ºipotele-aproapeCurgeau adormitor de diafan.Se împletirã undele pe doagãCa trilul într-un fluier de cioban.Înalte stele-n ceruri rãsãrirãªi strãlucirã-ntre lumini Carpaþii,Pãrea cã zei semeþi, murind, stropirãNemuritorul sânge-n constelaþii.

Moartea c[prioarei

69

3

Dantele de cãrãri s-ascund sub crengi,Învãluite-n flori ºi în rãcoare.Tãcerea lor le-o cadenþeazã rarPicior de om ori galopãri de fiare.Din depãrtãri ajung ca un ecouBãtãi de bardã, stinse ºi egale µParcã-aºteptate întâlniri frãþeºtiFãgãduiesc prelungile semnale.

Se lasã printre cetini, din înalt,O pulbere de raze, argintie.Firul acestor tainice cãrãriDoar pãdurarul locului îl ºtie;Cu paºi neauziþi el le mãsoarã,Cutreierând pãdurile firesc,Aºa precum puterile din sângeStrãbat tãcute trupul omenesc.

În seri cu lunã plinã stã sub brazi,Privind cum licurici pe cer s-aninã,ªi-atuncea dâra veche din obrazZvâcneºte ºi mai crudã în luminã.Neºtiutoare cãprioare-n pâlcuriFrânturi de dans fugar îi dãruiesc...El pare fermecat ca-ntâia oarãªi ochii i se rotunjesc ºi-i cresc...

Pe muºchi câteodatã, în pãduri,La somn uºor de veghe se aºazãCu pumnul strâns pe puºca cu trei guri;Pe jumãtate-i treaz, totuºi viseazã.

Nicolae Labi=

70

Nedesluºit frunzarele ºoptesc,Izvorul poartã murmure pe apeªi toarnã, plin de lunã, unduind,Rãsfrângerile-i ritmice pe pleoape.

Se învârtesc rotiri subþiri de foc,Ca de-un cãrbune însemnate-n aer.Pisica din pruncie toarce-acum,Poate bunica toarce-un moale caier...Da, este ea, ºi-i frig, a îngheþatªi greierele pripãºit sub ladãªi în fereºti izbesc hohotitorVântoasele cu fruntea de zãpadã.

Pãdurea scumpã sufletului meuS-a încâlcit acum în vânt ºi-n gurã,ªi totuºi în pãdure-s vreascuri mari,ªi vreascurile ard ºi dau cãldurã...... Un pãdurar a prins copilu-n codru.Fura un lemn. Atunci cu aspre vergiI-a ºãnþuit obrazul fãrã milãCu urme care-n veci nu le mai ºtergi...

Cel adormit viseazã cã-i copil.Obrazul lui brãzdat de multã vremeSimte din nou o vargã fulgerând,Tresare dureros în somn ºi geme.Apoi din nou curg cercuri de luminiParcã-nsemnate-n aer de-un cãrbuneªi vietãþi sãlbatice zvâcnescªi se-nvârtesc în tropotiri nebune.

Moartea c[prioarei

71

Sunt caprioare µ braconieri în urmã µ,Sunt cerbi, ºi lupi aleargã-n urma lor.ªi cãprioarele în ochi au groazã,ªi cerbii fug mugind sfâºietor.Sar stropi de sânge. Fiarele loviteMor cu privirea-ntoarsã cãtre el...Prin somn îºi strânge puºca pãdurarulªi unghiile-i intrã în oþel.

Pe-aproape se aude un foc de armã.Din ierburi pãdurarul sare drept.Ridicã sec cocoºul. Simte încãCum visu-l mai apasã greu în piept.Fiul pãdurii, chinuit odatãDe-un duºman al pãdurii pentru-un lemn,E gata µ el va apãra pãdureaVa rãzbuna obrazul lui cu semn.

4

O vezi trecând în fiecare searãPrintre brãdet, când gaterele tac.Cu o crenguþã ºfichiuieºte-n glumãCâte-un tufiº ori câte un copac.ªi se opreºte locului miratã,Lungind a zâmbet ochii-i aurii,Când vede-o veveriþã ce strãnutãRozând seminþe cu miºcãri hazlii.

Palmele ei au miros de rãºinã.Privindu-le, ea râde-ncetiºor µAu început acum sã se-mplineascãCu palmele oricãrui muncitor.

Nicolae Labi=

72

Nu-i mult de când cu degete firavePurta doar acul sprinten la cusut µCând s-a nãscut, ea, pentru ac ºi foame,Cu umilinþa sorã, s-a nãscut.

Azi palmele-i au miros de rãºinãªi colb de rumeguº ea are-n pãr.Din drum s-abate-n fugã prin poianaCu tufe de sãlbatic calapãr.Adunã fragi ºi pe un pai le-nºirã,Apoi se mohorãºte din seninªi-nfãºurã pe-un deget ºi frãmântãColþul basmalei galbene de in.

Ceva nedesluºit îi arde-n piept,Îi simte-ades durerea vâlvãtãiiªi-i pare c-o privesc altfel acumPrietenele, mai ales flãcãii.Dar alteori îi pare cã n-o vãdCând trece printre ei îmbujoratã,ªi-atunci ea crede cã îi pare rãuCã nu-i flãcãu ca ei ºi-i numai fatã.

Când eºti flãcãu, poþi sã opreºti în drumPe orice fatã: poþi s-o prinzi din urmã...Dar când cu gându-ajunge pân-aici,Ea ruºinatã gândurile-ºi curmã.ªi gândurile totuºi iarãºi vinCând stã-n poianã la apus de soare µIar fragile, când singurã le guºti,Au început sã fie-aºa amare...

Moartea c[prioarei

73

Azi prind aþâþãtoare înþelesuriUitatele poveºti cu feþi-frumoºi,Dulci umbre îi strãbat închipuireaÎn nopþi târzii, la cântec de cucoºi.La scaldã-n râu ia seama cu-ncordareCum undele pe trupu-i se preling.Tresare tulburatã ºi uimitã,Catifelate ramuri de-o ating.

Stã-n iarbã ºi ascultã. ªi pãmântulParcã rãsuflã în cadenþe vii.Inima ei s-aude cum pulseazã,Ori bate-o altã inimã sub glii?

5

O fabricã de cherestea µ ºi-nalþãPeste pãduri acoperiºul sur,ªi viaþa ei nãvalnicã pãtrundePãdurile de liniºti dimprejur,Ca o fãpturã tânãrã,-n rãstimpuriEa îºi trimite chiotele-n hãu,ªi trunchiuri mari de brad, pantagruelicÎnfulecã-ntre dinþi de ferãstrãu.

Alãturi este-o fabricã-nvechitã,Cu acoperiºul ros de ploi ºi vânt,Cu zidul înfundându-se pe-o parteCa un sicriu ce intrã în mormânt.Deasupra ei pluteºte un aer rece,Adesea-mprãºtiat ºi respiratDe oamenii care mai sunt în viaþã,Dar sufletul de mult ºi-au îngropat.

Nicolae Labi=

74

ªi cuprinzând clãdirile acestea,Pãdurile se-ntind, gigantic dom,Nepãsãtoare-n faþa bãtrâneþiiCe roade tot ce-i construit de om,ªi frunze cad, ºi frunze nasc din muguri,ªi arbori cad, ºi arbori nasc din lut,Însã la fel de tânãrã-i pãdureaAºa precum a fost la început...

Flãcãul cu chip alb sub cetini mariªi-a deºteptat privirile ºi viaþa,ªi soarele de ºes rãsãriteanNu l-a ajuns sã-i tãbãceascã faþa.Copilãria lui înfometatãªi-a petrecut-o-n codrii cei mereiªi-a îndrãgit natura fãrã moarteªi s-a cuprins adânc în vraja ei.

Dar când au început de-un clocot nouªi satele de munte sã vuiascã,Atunci când au venit în munþi maºini,O nouã fabricã sã se clãdeascã,El palmele ºi sufletul ºi-a pusÎn slujba noilor constructori, carePurtau din ºesuri cãtre munþii vechiO viaþã nouã ºi tulburãtoare.

În seara asta stã lângã izvorCu gâtul încordat pe jumãtate µPrivirile-i de oameni, de maºini,De codri ºi clãdiri i-s populate.Iubind natura veºnicã ºi-acum,

Moartea c[prioarei

75

O simte totuºi astãzi mai strãinãDecât clãdirea grea din faþa luiCe-i înecatã-n unde de luminã.

El ºtie bine µ peste ani ºi aniVa-mbãtrâni ºi fabrica aceasta,ªi alta mai semeaþã-ºi va urcaSpre nourii înalturilor creasta...De-aceea duioºia l-a pãtrunsªi-o-nfioare i-a vibrat pe geanãªi ºi-a dat seama cât de omenescIubeºte fabrica-i contemporanã.

Ironici ºi severi, ades privescSpre oameni codrii deºi, fãrã de moarte,Pe când tot ce zidim, tot ce schimbãmDin viaþa-ne prezentã face parte.De-aceea, într-un veºnic universÎmprãºtiem a nepãsãrii ceaþã,ªi-n viitor visând, ne construimTovãrãºia clipelor de faþã.

I I I . FRÃMÂNTAREA INTIMÃSurorilor mele

1

Am lunecat. M-am poticnit, strivindSub tãlpi o floare ori o cochilie,Ori poate mi-am strivit fãrã sã simtInima mea, în piept ascunsã, vie...

CUPRINS

Nicolae Labi=

76

N-am sã mai spun ce am greºit ºi când...Vreau soarele-amintirile sã-mi spele...Un egoism îngrozitor de strâmtM-a coborât în ochii lumii mele.

Împleticit, m-am ridicat spre munþi,Într-un iernatic asfinþit de soare,Pe când ameþitor bolboroseauSub gheþuri somnoroasele izvoare.Ningea cumplit ºi ochii-mi lãcrimauPlini de-a ninsorii jocuri rotitoareªi s-auzea cum fâºie prin crengiCenuºa argintie de ninsoare.

Ca ºerpii din poveºti, pãtrunºi în trup,Un gând vrãjmaº în mine-a prins fiinþã µDa, pentru ce n-aº spune-o, azi detestChinuitoarea noastrã conºtiinþã.Cine-a aprins întâi în pieptul meuAcest chin nou ºi crud, fãrã de seamãn?...De nu mi-l aprindeai, cu ochi mai puriAº fi putut privi la tine, mamã?

Sã-þi mulþumesc cã mi-ai sãdit în pieptPedeapsa treazã care sã mã batãDe câte ori în viaþã-am sã m-abatDe la cãrarea cea adevãratã?Sã-þi mulþumesc... Aº vrea s-o fac cândva,ªi am s-o fac cu patimã-ntr-o searã,Când ea, ascunsã-n piept, va încetaSã mã apese grea ºi sã mã doarã.

Moartea c[prioarei

77

2

Se lasã o-searã limpede ºi bunã,Alunecând cu vântul prin copaci.În depãrtare, spre pârâu, rãsunã,Ca un ecou, tãlãngile la vaci.Vãzduhu-i aspru, greu ºi argintat...Pe-ntinderea zãpezii ochii-mi lunecªi-i totul alb ºi parcã-s ruºinatCã singur eu lumina o întunec.

De ce pânã ºi-aici rãsai din nou,Numele tãu sunându-mi-l în minte,Tu, fatã cu ochi limpezi ºi prelungi,Cu frunte-atât de albã ºi fierbinte?De ce prin vânturi glasul þi-l audDuios, dar veºnic treaz, ca în blesteme?ªi cântecul pe care l-ai cântatC-o floare scuturatã prea devreme...

Am fost, ºtiu bine, uitãtor ºi rãuCând mã priveai cu mutã-nduioºare...De-aceea azi, când te-am pierdut, nu vreiSã te îmbraci în straie de uitare?Pe-atunci puteam eu, oare, sã prevãdCu ochiul minþii aþintit în vremeCã în curând am sã trãiesc dureriBanalizate-n tomuri de poeme?

Þin minte, într-o searã-ntâmplãtorTe-am revãzut, voioasã ºi strãinã.Am vrut în ochii-þi iar sã m-oglindesc,ªi-un chip strãin þi se-oglindea-n retinã.

Nicolae Labi=

78

Am mers o vreme-alãturi; eram palid.Ne-am despãrþit. Sub falduri de omãtPãºeam tãcut ºi rãvãºit, cu faþaÎntoarsã peste umãr, îndãrãt.

Ai început un cântec nou vieþii,ªi n-ai greºit atunci. Dar în urechiDe ce-mi rãsunã-atâta de sãlbaticCântecu-acesta cu dureri strãvechi?Cum vreau sã-mi frâng odatã jalea astaªi sã te uit pe tine ºi-acest cânt!ªi chinul cã de-atunci, cu palme caldeªi-ntinse, mângâi doar ninsori ºi vânt!

Îmbatã-mã, pãdure-n valuri moiDe liniºte, de iarnã ºi de sarã,Alungã pentru mine, pe cãrãri,Prin vânt, cea mai frumoasã cãprioarã!Aprinde pe cascade vâlvãtãi,Fã-þi stelele mai tainic sã luceascã,Opreºte-n râpi al frãmântãrii duhªi pace dã-mi, dã-mi pace sufleteascã!

3

Pãdure, sora mea, te întâlnescC-o strângere de inimã durutã.M-ai adãpat cu harul tãu firescªi mi-ai deschis în suflet o lãutã,M-ai învãþat cu albii dinþi sã râdÎnvãluit de-o bucurie mare,Când oamenii ºi ciutele priveauCum trec pe ceruri ºiruri de cocoare...

Moartea c[prioarei

79

În mine ai turnat argintul tãu,O vie ºi vibrantã bogãþie µPe care din mãnosu-þi minereuÎl dai la toþi cu-atâta dãrnicie...Da-n vãi se-ntind mocirle argintii µArgint, ºi roºii flori de trandafir leSclipesc în undã. Din argintul tãu,Din trandafirii tãi am dat mocirlei.

Pãdure, sora mea, la tine vin,La tine vin, sã-mi spovedesc pãcatul.C-am cheltuit atâtea zile seciDin viaþa ce mi-ai dat, sunt vinovatul.Sunt vinovat c-am risipit în vânt,Din ce mi-ai dat, fuioare de luminã,Sunt vinovat c-o fatã cu ochi mariªi-a-nlãcrimat privirea fãrã vinã,Sunt vinovat c-aº fi putut ºi eu,Þintind în timp a visului pupilã,Sã plãmãdesc, cum nu am plãmãdit,Minuni modeste, simple, din argilã.Sunt vinovat cã dacã mi-ai luaTot ce mi-ai dat cu palmele bãtrâne,De mi-ar rãmâne sporul ce l-am strâns,Cu prea puþin în lume aº rãmâne.

Ascultã-mã, când viforele bat,Durerea pe stejar nu-l înfioarã,Dar carii când îl rod încet, flãmând,Dureri neîncetate îl doboarã.ªi spune-mi, ce-i mai dureros aici µO loviturã repede, cumplitã,

Nicolae Labi=

80

Ori remuºcarea care te frãmântãÎnceatã, nemilos, neadormit?

Pãdure, sora mea, am suferitCând glume reci îmi îngheþau pe buzã,Am suferit, ºi grele remuºcãriÎmi þiuiau ne-ndurãtor sub spuzã.Dac-am vãzut întinse bucuriiCe prind s-aprindã pretutindeni stele,Am suferit la rãdãcina lor,Cã nu era ºi urma mâinii mele.ªi de-am vãzut durerile lãsândÎn suflete ºi-n trupuri negre urme,Am suferit cã poate-ar fi pututªi mâna mea sã-ncerce sã le curme.

Pãdurile îºi vãluresc în jurAlbastrele lor unde cãlãtoare,ªi-n aerul iernatic, dens ºi purPrind ºoapte-aprinse împrejur sã zboare:µ Prietene, nu cãuta scãpãriCrezând cã ispãºit-ai vina-n vinãªi nici nu-þi asfinþi sub tânguiriPrisosul ce þi-l dãrui, de luminã.Cântarea care-ai fi putut s-o-nalþiAu înãlþat-o alþii µ nu te doarã µCi alta mai târziu poþi înãlþa,Dar adevãru-i cã putea sã moarã.Prietene, te du acum µ te-aºteptPe mai târziu cu alte veºti, de bine;Sã te-nvelesc în cãlduroase foi,Ori sã rãmân strãinã pentru tine.

Moartea c[prioarei

81

4

E-o dimineaþã µ parcã niciodatãNu mi-a fost dat o alta sã privesc.Pãdurile sclipesc a primãvarãªi fumuri calde-n crengi se-ncolãcesc.Simt µ nevãzutã-n aer µ o putere.Vâsleºte des, cu aripe subþiri,Mã umple când cu-nfiorãri voioaseªi când cu dureroase rãbufniri.

Trec în galop sub streºini de pãdure,Sorb aerul ºi ca pe-o apã-l sâmt.ªi totu-mi pare-atât de larg în juru-mi,ªi iarãºi totu-mi pare-atât de strâmt!Mi-s vinele umflate, pieptu-mi bate,Mã-nconjurã în roiuri de scânteiSãlbatica pãdurii tinereþeªi-nþelepciunea bãtrâneascã-a ei.

S-aud în vãi lungi strigãte cântateªi vuiete-nfundate de maºini.Acolo oamenii învârt þapinaÎn palmele-mpietrite de rãºini.Maºinile cu lemnu-n cârcã zboarã,Pe oameni straiele în vânt se zbat.Pânã-n adâncuri, cald, mã înfioarãStrigãtul lor puternic ºi cântat.

Ei lumii dau comorile fibroase,Crescute drept dintr-al pãdurii lut,Dar oare eu în ceasurile albe,Prin lume petrecute, ce-am fãcut?

Nicolae Labi=

82

Nestãpâniþi, ei prinºi în horã zboarã,Ori, sara, cufundaþi în gânduri, tac...Dar eu, mi-am câºtigat eu bucuria?Nu mi-a fost traiul sarbãd ºi sãrac?

ªi totuºi mulþi din ei au ochiul minþiiPosomorât din timpurile vechi.ªi mulþi din ei nu înþeleg cântareaCe înºiºi ei ºi-o cântã în urechi.Nu am fãcut eu prea puþine lucruriPentru-aceºti oameni buni, cu cuget drept,Care mi-au dat cântãrile pãduriiªi sãnãtatea care-mi fierbe-n piept?

Am sã mã duc acolo unde fumulDin hornuri negre ºerpuieºte-n sus,Unde sclipesc luminile ºi sunãAdormitoare cântece de fus,Unde flãcãu-n palme mari mângâieLa fel de pãtimaº ºi fericitUnealta, când e vorba sã munceascã,ªi fata, când e vorba de iubit.

5

Îi zice Râpa Arsã. Pinii strâmbiDeasupra ei se rãsuceau spre slavã,Cadavrele de pin zãceau în vãi;Se deschidea priveliºte bolnavã,Pietriºul strãlucea murdar în soare,O slatinã de apã-l oglindea µSe-ntuneca la faþã cãlãtorulTrecând prin râpa cu luminã rea.

Moartea c[prioarei

83

Aici din ploi se închegau puhoaie,ªi cãtre sat se prãvãleau urlând,De-aici spre sat treceau în ierni de groazãLupi suri, cu cozi târºite pe pãmânt.

Aici creºteau flori albe ºi mai crescDar lãcrãmau sub rouã strânse-n ceteªi-aveau un farmec mai duios, mai tristDecât au cele mai mâhnite fete.

Copil fiind, veneam ades aici,Mãrturisesc, cu spaimã ºi oroare,Mã atrãgea bolnavul peisajCu flori atât de trist strãlucitoare.

Îmi era milã. Mila-mi aduceaMângâietoare lacrimi pe pupilã,ªi sufletu-mi se bucura-n secret,Fãrã sã ºtiu, de-aceastã caldã milã.

De cel ce-am fost atunci azi mã desparteCeva ca un troian ori ca un nor.Zâmbesc înveselit gândind acumaLa farsa ce-mi jucam neºtiutor.Nu mai pãstrez simþirile de-atunci,Îmi par imaginare, de poveste...Pãstrez doar amintirea unul locÎngrozitor, ce astãzi nu mai este.

Un viaduct cu graþie-ºi aruncãDeasupra râpei arcul alb, de smalþ.Din râpã, tineri se înalþã pinii,

Nicolae Labi=

84

ªi eu cu ei privirile-mi înalþ.Trec trenurile lungi, ca o ninsoare,Scânteile-n vãzduhul pur se cern...Respiri aici o purã prospeþime.Decor strãvechi, încins de-un arc modern.

Acei pe care i-am luat drept pildãAu semãnat pe râpã noi pãduri,Au îndreptat în albii apa careÞâºnea cotropitor din crãpãturi.Dar n-ar fi fost de-ajuns atâta numai,N-ajunge doar vãzduhul cu ozon,Când nu ar fi aceastã înnoire,Superbul arc ce trece, de beton.

Iar, suflete, nici þie nu-þi ajungPurificãri în aerul de þarã;Natura numai, oamenii ei, chiar,N-ajung ºi nici cãinþa ta amarã.Sã te cuprinzi temeinic de ideeaAcestei vremi, ce prinde astãzi fruct,În tine sã îþi zâmisleºti cu trudãImaginea acestui viaduct.

Nu îþi va fi mai greu decât acelorCe-aici, în munþi, l-au construit sub ploiªi-au însãnãtoºit pe totdeaunaPriveliºtea bolnavã de la noi.Fii codru, dacã poþi, cu zeci de glasuri,Cu cerbi, cu flori, cu fluturi, cu poteci,Dar nu uita porunca vremii tale;Fii codru-n acest secol µ douãzeci.

Moartea c[prioarei

85

ÎNCHEIERE

Pãmânt împãdurit, ne revedemDin ce în ce mai rar lângã izvoare,Dar spune-mi, nu îþi sunt la fel de dragiSãlbaticele pãsãri cãlãtoare?Peste strãine aºezãri lumeºtiDuc câte-un fulg de-al tãu, un cânt din tine,ªi mor cu tine-n inimile lorCând le frâng zborul gloanþelor haine.

Eu n-am sã uit c-aici am râs întâi,Cã am strigat întâia-njurãturã,Cã am gustat din scorburi faguri dulciOri gustul lacrimii sãrate-n gurã,Stângaci, iubind aici întâia oarã,Þi-am spus, când nu-i spusesem încã ei...Tu mi-ai vegheat încovoiat asuprã-miÎntâii ºovãielnici paºi ai mei.

Copiii cresc ºi unii se despartDe cei ce le-au dat viaþã din iubire.Plecãrile din tine-n alte lumiSã nu le iei nicicând drept despãrþire.Când eu greºesc ori mã stropesc noroaie,Mã chemi ºi eu la tine vin tiptil,ªi-n foºnetul luminii din frunziºuriMã faci din nou nevinovat copil.

CUPRINS

Nicolae Labi=

86

1

Azi, iatã, am vãzut un curcubeuDeasupra lumii sufletului meu.Vin cerbii mei în goanã sã se-aduneªi cãtre el privirile-ºi þintesc µUn codru nesfârºit de coarne bruneÎn care mii de stele strãlucesc,Sosind din dunga zãrii de argintVin pãsãrile-mi mari de sãrbãtoareªi-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind,Un ocean de aripi miºcãtoare;Întreaga lume-a sufletului, vie,Palpitã-ntr-o freneticã beþie.

Azi sunt îndrãgostit. E-un curcubeuDeasupra lumii sufletului meu.Izvoarele s-au luminat ºi sunãOglinzile ritmându-ºi-le-n dans,ªi brazii mei vuiesc fãrã furtunãÎntr-un ameþitor, sonor balans,În vii vibreazã struguri strãvezii µCristalurile cântecelor grele µªi stropi scãpãrãtori de melodiiCa roua nasc în ierburile mele.Eu curg întreg în acest cântec sfânt;Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sânt.

IV . PRIMELE IUBIRI

CUPRINS

Moartea c[prioarei

87

2

Mi-am tãiat în suflet temple,Chip cioplit s-aºez în ele,Cerbii mei au sã-l contempleAdunaþi sub ploi de stele.

Brazii mei înalþi ºi plopiiSub poleiuri de zãpadã,Înmulþit în mii de copii,Chipul tãu au sã þi-l vadã.

Iar izvorul înserãriiOglindi-va-n ape paleArcul strâns al cugetãriiDe pe bolta frunþii tale.

Peste stânci mi s-or desprindeFlãcãri verzi, când ai sã treci,C-o privire vei aprindeRoua ierbii mele, reci.

Dacã alte lumi, plecatãCu-ai tãi paºi ai sã alinþi,Îþi va fi ºi-atunci pãstratãUrma paºilor fierbinþi.

Cãci foºnindu-þi unduireaCalmã,-a palmelor subþiri,Mi-a stins pânã ºi-amintireaTrecãtoarelor iubiri.

Doar o singurã iubireLâng-a ta o mai pãstrez µ

Nicolae Labi=

88

Este prima mea iubire,Ea mi-a dat în viaþã-un un crez.

Ea, al vieþii mele soare,Încãlzi-va din seninToate cântecele careÞie am sã þi le-nchin. [...]

4

Mergeam tãcuþi alãturi, strãini, odinioarãªi presimþeam cã astãzi voi fi îndrãgostitDe faþa ta curatã ca zorile de varã,De pãrul tãu de aur împletit.

Dar nu ºtiam cã nimeni n-are sã poatã ºtergeVãpãile din inimi, acest pojar nestins,Cã pe cãrãri de sticlã alãturi ne vor mergeIdeile, îmbrãþiºate strâns.

Cã prins de-o vrajã nouã ºi-atotcuprinzãtoareVoi pãrãsi boema cu gustul ei amar,Cã vinul, deºi-mi place când scapãrã-n pahare,Mã va-mbia din ce în ce mai rar.

Vãzusem frumuseþea privirilor semeþe,Izvoare de luminã, de umbre ºi scântei,Dar bãnuisem numai adânca frumuseþeDe dincolo de ochii mari ºi grei,

Ce mai târziu, prin lupte lãuntrice-am aflat-oªi-o aflu-n întregime în fiecare ziIluminându-mi viaþa cu flacãra-i curatãFãrã de care n-aº putea trãi. [...]

Moartea c[prioarei

89

5

Steaua polarã pe cer, departe,În scurgerea timpului nu are moarteStatornic arde în orice searã,Capãt de osie, steaua polarã.Stelele, luminile, roiuri astraleSe-nvârt în jurul osiei sale.Sobrã-armonie pururea vie,Nezdruncinatã putere-n tãrie.

Osie-a luminilor, dacã te-ai rupt,Lumile cad huruind dedesubt,Ca-nvãlmãºite de tari alcooluriLumile cad fulgerate în goluri!Îngrozitoare schimbare atunci:Floarea vulcanilor creºte din pungi,Pale se sting ale luncilor flori,Mori, vegetaþie, suflete, mori.

Arde o stea între multele stele,Arde pe ceruri ºi pe drapele,Capãt de osie µ roºie stea µOsia trece prin inima mea.Lumea-mi se-nvârte pe osia durãÎn anotimpuri de frig ºi cãldurã,ªi când furtunile mã bântuiesc,Cerbii ºi vulturii mei o privesc.

Dacã s-ar frânge osia mea,Cerbii ºi vulturii mei ar zbura,Spre alte lumi ar zbura ºi-ar þipa,Dacã s-ar frânge osia mea.

Nicolae Labi=

90

Ar nãvãli pustiirea secretã,Cântecu-ar prinde scrâºnet de cretã,Cerbii ºi vulturii mei ar zbura,Dacã s-ar frânge osia mea.

Osia mea-i doar o parte, ºtiu bine,Osia mare trece prin mine,Osia este numai o parteDin marea osie, fãrã de moarte.Osia mea nu se frânge nicicând,Trece prin miezul acestui pãmânt,Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,Douã planete, mãrgele albastre.

L U P T A C U I N E R Þ I A1 9 5 8

Nicolae Labi=

92

POEZIA Cititorului

Deºi-i din implicaþii ºi rãmuriºuri pureOri din cristale limpezi ce scânteind se rup,Intrând în ea, sã tremuri ca-n iarnã-ntr-o pãdure,Cãci te þintesc fierbinte, prin gheþuri, ochi de lup.

octombrie 1956

CUPRINS

Moartea c[prioarei

93

CONFESIUNI

1

Mângâie-mi pãrul. Astãzi mi-i aspru ºi sãrat.Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...De colburi nins, cu vânturi ºi ploi amestecat,În zgura de la trenuri scãldat ºi-n stropi de mare.

Ce larg mã simt ºi lacom ºi niciodatã plin!Sorb prin pupile lumea ºi-n tainã cu auzul,Nepotolit ca-n faþa paharelor de vinCe-mi scapãrã-n mustaþã stropi limpezi ca hurmuzul.

Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem,Tam-tamuri de copite în mine aspre sunã,Dar tot mi-i dor de ducã, spre mine încã chemAcele panglici albe pudrate-n colb de lunã.

Mã las purtat de focul aprins sub placa frunþiiCa norii ce se lasã mânaþi de vijeliiªi dornici sã cunoascã atingerea cu munþii,Când trec prin brazi dau vamã ºi rup din ei fâºii.

CONFESIUNI

CUPRINS

Nicolae Labi=

94

2

Am fost stup de pofte ºi de miere,Îmi frângeam spre stele-n clinchet un genunchi,Gândurile, mâinile ridicau tãcereªi melancolie densã ºi putereSpre multiplicata faþã ce mã cere

Pentru veºnicie, pentru înviere µVeveriþe albe lunecând pe trunchi.Pentru ce acestea toate le mai spun?Inima-mi, putea-voi astfel s-o îmbun?

Ai venit când toamna soarele-ºi sugea µAstfel niciodatã n-are sã-i mai sugãRazele-i lucide. µ ªi asemeneaSoarelui, plecasem pletele, a rugã.

Ai tras podul, poarta. ªi zidiri roºcate,Crenelãri severe, iederi în apus,Închizând atâtea fumuri inelate,Puritãþi de pâclã strânsã sub lãcate,ªi vâltori de sânge cu ecou ce bateÎn pereþi de clopot ceruit, sã-noateAu pornit; ºi-n zarea zãrilor s-au dus.

ªi s-a stins în minte ultimul meu gând.Parcã-mi eºti alãturi încã. Pânã când?

Oh, dacã putea-voi iarãºi sã-mi dezdoiAmândoi genunchii, cred cã peste noi,Mie semãnându-mi, soarele ºi azi

Moartea c[prioarei

95

Ar privi cenuºa unde-ncepi sã caziNeclintit ca-n varã din decisu-i unghi.

Dar pãmântu-mi leagã fragezii genunchi.

3

Deci a venit ºi toamna cu palele-i tristeþiªi curg încete frunze ºi-s paºii mei înceþi,Pe-arginturile minþii tresaltã întrebãri,Cum joacã pe icoanã lumini de lumânãri.

ªi îngheþate colburi pe vânt se zbat mereu.Unui copil asearã i-au smuls înaltul zmeu,ªi-atârnã astãzi zmeul de-un fir de telegrafAtât de mort acolo ºi zdrenþuit de praf.

Iar oamenii-s mai singuri miºcându-se-ntre ei,Le-a pus pe feþe toamna un vineþiu poleiªi se crispeazã râsul puþin câte puþin...Studentei, de acasã i s-a trimis un vin,

Eu am bãut dintr-însul. Era un vin modest,Ca mãmãliga bunã, ca pâinea de sub þest,ªi m-am gândit ce doruri adânci, ce tandru ritA curs, în clipocirea acestui vin, topit,

ªi ce reproºuri poate ºi nedormite nopþiCurg în lividul sânge al strugurilor copþi,ªi vinul lãudându-l pleoapele mi-am strânsªi nebãgat de seamã în mine surd am plâns.

Nicolae Labi=

96

4

De ce-am crezut de-atâtea oriCã-mi place-o floare numai dintre atâtea flori,De ce-am crezut cã o iubesc ºi-apoiGãseam o altã floare cu foile mai moi?

Oh, cât de largã-i lumea: iubind ºi rãspunzândO caut ºi o mângâi fir dupã fir, pe rând,Fãrã sã-ntreb vreodatã de ºi-a ivit doar mieGingaºa crizantemã întreaga ei tãrie.

S-o am întreagã-n mine, mi-ajunge doar o datãGingaºa crizantemã sã fie sãrutatã.Mi-i dat de-aceea-n lume nicicând sã nu fiu ram,Ci alb noian de nour ºi liniºte sã n-am.

5

Sã observaþi cã niciodatãN-am fost singur cu mine cum mulþi au crezut.Tot ce-am iubit, niciodatãN-am mistuit într-al timpului paºnic trecut.

Tot ce-am putut sã privescMi s-a pãrut din cale-afarãDe crunt ori dumnezeiesc µNu i-am dat voie sã moarã.

Sub zenitAm sã fiu fericitCând cineva,Descifrându-mi litera ºi inima mea,

Moartea c[prioarei

97

Va putea fi privitRâzând, ori rânjind,Ori plângând.

iulieµoctombrie 1956

MOMENTE BIOGRAFICE

1

Þi-a însemnat natura prin trãsnet unde staiZdrelindu-þi-o, cu flãcãri primejdioase, casa.E semn de neastâmpãr ºi de noroc µ sã-l aiPânã când neagra doamnã o sã-ºi învârtã coasa.

Tu ai luat mistria ºi gurile spãrturiiLe-ai astupat croindu-þi sãlaºul iar curat,Orgolios cerându-i în viitor naturiiUn semn mai nobil ºi mai cizelat.

2

Prea multã grabã-n viaþa taDrum prea-nclinat au fost sã-þi mai aºtearnã,Când te-au înmugurit din lut ºi steaÎn dimineaþa tulbure de iarnã!Fugind cântau copiii trist colind,Zbura colindul, irosindu-ºi ultima silabã,Trecea-nainte iarna rece clãnþãnind,Lupi albi o alungau urlând a grabã.Doar cariul într-al timpului crivatNepãsãtor bãtea ºi mãsurat.

CUPRINS

Nicolae Labi=

98

3

ªi-a murdãrit herminele omãtul,A putrezit în soare pe încetul,Din tuiuri crude flutura brãdetul.Iar florile-ntrebau cu glasuri moi:µ Unde te duci ºi mic ºi fãrã noi?

Þi-a spus regina surelor furnici:µ Nu mai putem sã te urmãm de-aici...Iar ursu-a dat înduioºat din labãªi s-a întors, cã are altã treabã.Mergeai tãcut, poate fugeai, sãgeatã,Dupã-o poruncã-n tine încuiatã,ªi-o clipã doar descumpãnit ai stat în drumCând te-ai visat, mergând, cum eºti acum.

4

Ea þi-a zâmbit rodind tremurãtoareMulticolore aripi de rãcoare,ªi glasul ei s-a risipit în melodiiCa un ciorchin de clopote-argintii,Iar braþele-i au prins sã se dezbineCa niºte ºerpi de flacãrã spre tine.

Petala gurii, desfãcutã-abiaÞi-ai þuguiat-o a sãrut spre ea.

Dar împlinirea-n aer s-a topitLãsându-te hazliu ºi umilit.

Moartea c[prioarei

99

5

Pãdurea ta mai lumina-mpãcatãCu mirt în flori ºi-n ape cu fãclii,Dar trãsnet lung se coborâse din tãriiÎn verdea catedralã despicatã.

Ai cunoscut cã liniºtea s-a stins,De-acuma þie n-o sã-þi mai revieDecât, înºelãtoare, o stafieCu pasul dincolo de vis prelins.

Vedeai tãlãzuind ca mãri de parã,Prin crãpãturã, lumea din afarã,ªi ai sãrit încins de-nfrigurareÎn primul tãu botez ºi scãldãtoare.

6

Þi s-a-ntâmplat ceva; nu ai sã spuiAcel ceva, din neguri, nimãnui,Pentru cã de atunci în strat de vremiTu cauþi puritatea ºi o chemi.

Ai iscodit-o-n nouri ori în munte,Între copii ºi-n Marele Pãcat,Dar þeasta ta, nimbatã alb pe frunte,În faþã ei nu s-a-nclinat.

Cãci n-ai gãsit-o, n-ai gãsit-o, nu,Era ascunsã-n miezuri ori prea topitã-n spaþii,În firul singuratic de nea care cãzu,Ori în întreaga togã ce moaie-n alb Carpaþii.

Nicolae Labi=

100

Fierbinte cercetând-o bucatã cu bucatã,Pierdeai înfãþiºarea-i ºi o stricai uºor µAºa cum nu aduce a oameni niciodatãDesfiguratul fum de cremator.

Dar îþi trimise razã înalta stea polarãMenindu-þi cugetarea în sensuri sã-þi împarþi,Cum magica luminã a lãmpilor de cuarþ,Uluitoare taine sub ochi îþi desfãºoarã,

Filigranatã-n fire de purpurie parãAtoateschimbãtoare, þesutã din scântei,Ai înþeles ideea de om întâia oarãTu, nãrãvitul lacom la idei.

BIOGRAFIE

ªtiu eu, mama ºi-a zis cã mã nasc într-o zodie bunã;Plinului pântec aºa îi cânta într-o noapte cu lunã.Trãsnete reci de furtunã vedea cum în zare detunã.ªtiu eu, mama ºi-a zis cã mã nasc într-o zodie bunã,Ea mai vedea cum în ºa voi sãlta împreunãCu îndrãzneaþa fecioarã-a pãmântului, brunã,ªi-n goanã nebunã vedea de pe-atunci cum rãsunãTropotul lung ºi mereu al galopului meu.ªtiu eu, mama ºi-a zis cã mã nasc într-o zodie bunã,ªi cã-s menit sã înving veºnicii ºi genunã.Dar nu ºtia de pe-atunci cã în mine-o sã punãSuflet prea grav ºi rãsunet prea slab, cã adunãAbur de vis ºi de boalã ce-ar fi sã rãpunãTropotul lung ºi mereu al galopului meu.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

101

Iatã-mã azi înarmat cu acele credinþi,Cu îndârjirea pãstratã µ cuþit între dinþi µDar cu prea multã dorinþã sã vii, sã-mi alinþi,Brunã fecioarã a pãcii adânci ºi cuminþi,Tropotul lung ºi mereu al galopului meu.

AM IUBIT. . .

Am iubit de când mã ºtiuCerul verii, strãveziu,Despletitele rãchite,Curcubeiele pe stânciOri pãdurile adânciSub ger alb încremenite.Mi-a fost drag pe bãrãganeSã vãd fetele morganeOri pe crestele din munteJoc de trãsnete rotunde,Scurgerea cocorilor,Pacea înãlþimilor,Semeþia pinilorPlini de scama norilor.

Am iubit iubirea purã,Floare roºie pe gurãªi în inimã arsurã,În priviri zãpezi candideªi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat adesTot ce gândurile þes:

CUPRINS

Nicolae Labi=

102

Pe al filelor poleiDansuri repezi, legãnate,De pe arcuri înstrunate,Sãgetarea de idei...

Toatã-aceastã mãreþieNe-a fost datã din vecie...

FIOR

Poate-am visat ceva rãu ºi-am uitat,Poate-i doar pentru cã viºinii s-au înflorat,Poate-i doar vântul ce limpede sunã,Ori pentru cã au muºcat astã noapte din lunãVârcolacii, ori stele prea multe pe faþãMi-au picurat o otravã de gheaþã,Ori poate e dimineaþã.

Cine eºti, ori ce eºti,Abur ori duh strãveziu de poveºti,Care-ai pãtruns ºi îmi macini mereuTrupul ºi sufletul meu?

Privesc în oglindã µ acelaºi mi-i chipulªi buzele groase tãiate ca-n lemn.Pe pavãza frunþii vãd bine cã nimeniN-a scris, încã nu, nici un semn.

Dar vorbele-mi murmurã: sunã-ne,-ncearcã-ne,Sufletu-ºi pâlpâie albe chemãri,Ochii îmi ard rotunjiþi peste cearcãne,Inima-ºi bate ecoul de zãri.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

103

Cine eºti, ori ce eºti,Abur ori duh coborât din poveºti,Undã prelinsã sã mã învenine,Stea fulgeratã în mine?

aprilie 1956

UMANISM

1

Sunt furios pe tine dar mai ales pe mineCã m-ai fãcut prea lesne sã-mi distilez în graiÎnvãlmãºirea tandrã ºi crudã, ce mã þine,Diminuându-mi forþa canalelor de nai.

2

Sunt bucuros cã astãzi a nins întâi ºi-ntâi,Cã azi întâia oarã sunt drept precum o spadã,Cã îmi mângâie fruntea întâiul tãu cãlcâi,Cã-s negru în pustia candidã de zãpadã,

ªi este totul aspru ºi disperat primar,Adicã în furtunã de patimã þesut,ªi se alcãtuieºte pe nervii mei de jarUluitor de-albastru întâiul tãu sãrut.

Ce încâlcire tristã în mine ai produsªi câtã deznãdejde ºi câtã bucurie,În acest vin de toamnã, ºi tonic ºi confuz,În aiurarea stearpã cum te arãþi tu mie.

CUPRINS

Nicolae Labi=

104

Eu vreau o clipã numai viaþa sã-mi consumÎn sãrutãri sterile mânjindu-þi-o, mãnuºa.Ca niciodatã, poate, drapelul meu postumSã nu-ºi descânteieze în asfinþit cenuºa.

Dar vie-apoi urâtul, deluviile vie,ªi descleºteze-ºi noaptea deasupra-mi fãlci de fum,Sã nu mai ºtie nimeni smintita bucuriePe care-o sorb cu cana spartã-acum.

3

Oh, nu, nu e aceasta. Eroare-i peste tot.Sunt munþii în eclipsã, de-aceea nu vãd soare.Rachiurile-ntr-înºii se poticnesc în bot,Dar umanismu-i doare ºi dragostea îi doare.

Îndurã-te de toate acestea, Demiurge!Placidã în clepsidrã nimicnicia curge,Pe când eu stau de faþã teribil ºi onestTopindu-mã în masa poemului acest.

31 octombrie 1956

SUNT SPIRITUL ADÂNCURILOR

Eu sunt spiritul adâncurilor,Trãiesc în altã lume decât voi,În lumea alcoolurilor tari,Acolo unde numai frunzeleAmãgitoarei neputinþi sunt veºtede.Din când în când

CUPRINS

Moartea c[prioarei

105

Mã urc în lumea voastrãÎn nopþi grozav de liniºtite ºi senine,ªi-atunci aprind mari focuriªi zãmislesc comoriUimindu-vã pe cei ce mã-nþelegeþi.Apoi cobor din nou prin hrube trudniceÎn apa luminoasã, minunatã.Sunt spiritul adâncurilor,Trãiesc în altã lume decât voi.

Nicolae Labi=

106

DESTINDERI

UITÃ-TE

Uitã-te, încã e rouãªi toamna începe sã-ºi þeasãFoile galbene-n suflete,Pale neliniºti în pomi de mãtase.

ªi uitã-te, noaptea e receªi vara-i alãturi, dar frunzele picã,ªi uitã-te,-i rece dar treceFiorul fierbinte de care ni-i fricã.

GOL

Ne-a pãrãsit lumina, culoarea ne-a uitat,ªi ºoaptele-ºi pierdurã-nþelesul pe vecii,ªi trupurile noastre în gol s-au destrãmatSub aiurarea nopþilor târzii.

ªi gândurile noastre trecurã fãrã grijã-nOstroavele-necate în destrãmãri de veci.Pe cerul lumii noastre mai dorm fãrã de sprijinDoar ochii reci, doar lacomii ochi reci.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

107

AM UITAT

Am uitat sã fiu deºteptPentru-o zi ori pentru-o viaþãCât înmãrmurit aºtept,Albe, braþele-þi de gheaþã.

Nu mai cuget, cred, mereu:Strâns în mine ca-ntr-un templu,Însã demn în miezul meu,Cu zgârcenie contemplu.

CONTEMPLAÞIEDomniºoarei Cortez

Era o podgorie, poate un han,Era ºi o hrubã acolo cu vin.Scobitã-n adânc, cu trepte-n declin,Era o podgorie, poate un han.

ªi poate visam, dar cred cã priveamDouã glezne-n adânc, douã albe chemãri;ªi-un cântec de fatã-n adânc auzeamªi plânsetul vinului curs în cãldãri.

Afarã era o cãldurã de iadªi-o muzicã-a iadului µ scripci ºi pocale.Acolo-n rãcorile bezneiLuminile gleznelor albe ºi pale.

Plânsetul vinului, cântecul fetei,Unde venite de jos,

CUPRINS

Nicolae Labi=

108

ªi gleznele-i albe ºi gleznele,Sâmburi de vid luminos.

Oh, lunecoase miragii,Tandre ocoluri în timp,Miezul atâtor ravagii,Subteranul Olimp!

DOR

Pentru ce-am plecat,Unde mã îndrept?S-au întunecatSensurile-n piept,Dar o flacãrãMã cheamã acoloSub straturi de neaªi vreau sã treacãLiniºtea mea.

MORARUL

Melodiile, cupele pline,Orele zilei, ritmate-n poemeM-au gonit ºi pe minePentru o vreme.

Am gãsit moara deschisã în sat,Adicã la marginea satului, scundã,Moara cu glas rãguºit ºi cântatÎn scrâºnet de piatrã ºi plânset de undã.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

109

Plutea înãuntru o spuzã amarãªi-afarã, la geam, luceau dulce caisele.Mulþi oameni îºi mai macinã-n moarãGrâul ºi visele!

Morarul era un bãtrân filosof,ªtia ce-i în þarã ºi ce-i mai departe,În Lunã sau Marte,ªi nu cugeta la moarte.

Dar moara deschisã în sat,Adicã la marginea satului, scundã,Are un glas rãguºit ºi cântatÎn scrâºnet de piatrã ºi plânset de undã.

Morarul ºi el cântã, plânge aproapeUn rai pitoresc ori aproape-un prãpãd.Privirile-i duse prin geam ori prin apeNu ºtiu ce vãd ori nu vãd.

Cântã, morarule, plângi!Eu îmi plâng pânã ºi-un vis ce se leagã,Pânã ºi-un dor! Tu sã plângi, sã te frângiPentru viaþa-þi întreagã.

Cãci aº cere prea mulþi sã mai fieOri nu!Roºi de iubire, asemenea mie.

Nicolae Labi=

110

CEARÃ

Crâmpeie de idei neterminate,ªi-un zbor de pãsãri albe ºi un visªi cântecul sunat pe jumãtateDespre-un tãrâm ce încã nu-i descris.

Iar liniºtea, în cadenþare finã,S-a mlãdiat smeritã peste burgªi te topeºti ºi curgi fãrã pricinã,Felinã cearã, dragoste-n amurg.

CEARCÃN

Faþa unde te-a cules,Pentru care înþeles,Pentru unde, pentru cine,Curbã de întunecime?

µ Pentru gândurile tale,Pentru visuri, pentru jale,Saltul, dragostea ºi ura...Eu sunt drojdia ºi-s zgura.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

111

ODÃ SOARELUI

SCRISOAREA MAMEIde Anul Nou

În munþii noºtri astãzi zãpezile torc leneº,Izvoarele îngheaþã în clinchete subþiri,ªi caprele de munte nervoase prin poiene-ºiUrmeazã-n tainã calea iernaticei iubiri.

Cred cã pe masã vinul aºteaptã-n adormire µE vinul roº din care pe-atunci n-ai vrut sã-mi dai,În vremurile-acelea sãpate-n amintireC-o mamã grijulie ºi-un bãieþel bãlai.

Oh, lumea cenuºie cum se spãrgea deodatãªi nãvãlea într-însa al datinei popor! µStrãlucitoare capre cu lâna coloratãªi toboºari de basme sãltând într-un picior.

ªi feþi-frumoºi cu stele de-oglinzi din tãlpi în creºtet,ªi draci blajini, tot focul punându-ºi-l în joc,ªi ursul cu dairaua purtând cojocul veºted,ªi dorul de pãdure purtându-l în cojoc.

Sau clopoþeii molcomi cernuþi pe-ntreaga vale,Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,

CUPRINS

Nicolae Labi=

112

Când ascultam la geamuri ºi palma dumitaleÎmi mângâia obrajii îmbujoraþi ºi moi.

Azi e la fel, ºi vinul aºteaptã-n adormire;M-aºtepþi cu vinul roºu, voioasã sã mi-l dai,Dar sunt acum departe, privind în amintireO mamã grijulie ºi-un bãieþel bãlai.

CREION

Am mers ca doi tovarãºi, alãturi ºi pereche,Împlatoºaþi, cu caii ureche la ureche.

De-am cãuta acum iubirea dintre noi

Am mai afla ecoul galopului pierdutAcolo unde apa strãpunge stânci de fierªi unde cu oroarea abia ascunsã-n sufletTe-ai avântat alãturi de mine mai departeªi-ai râs când mii de codri în tine tremurau...

Am mai afla podiºul înconjurat de colþi,Rãsfrânt în amintire, când toropit de drumMã tolãneam în ierburi privind grãbiþii nouri,Iar tu loveai cu varga o viperã cu cornCe unduia atrasã de faþa mea umbritã.

ªi am aflat troianul greºelilor din noi.

Þi-ai risipit iubirea în ritmuri ºi în rime,Schimbând-o-n bucurie ºi-n tragice neliniºti,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

113

Iar eu am zãvorât-o în mine dupã fireaÎntunecatã-a omului de munte.

De-am cãuta acum iubirea dintre noi

Am mai gãsi doar colbul cernut în drum pe feþe,ªi duioºia tristã ne-ar lumina un zâmbet.Sunt încã alte lanþuri de munþi în faþa noastrã,Oºtenii înãlþimii le împânzesc urcând,Aceeaºi stea polarã le scapãrã pe coifuri.

Drum bun! Sã dea norocul sã ne mai întâlnim.Azi, fãrã ºovãire ne dezlegãm ºi mândri,

Precum atunci când fost-am alãturi ºi pereche,Împlatoºaþi cu caii ureche la ureche.

DANS

Toamna îmi îneacã sufletul în fum...Toamna-mi poartã în suflet roiuri de frunzare.Dansul trist al toamnei îl dansãm acum,Tragicã beþie, moale legãnare...

Sângerã vioara neagrã-ntre oglinzi.Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.Fãrã nici o ºoaptã. Numai sã-mi întinziBraþele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcãn. Ochii tãi îs puri.Câtã deznãdejde paºii noºtri mânã!

CUPRINS

Nicolae Labi=

114

Ca un vânt ce smulge frunza din pãduri,Ca un vânt ce-nvârte uºa din þâþânã...

Mâine dimineaþã o sã fim strãini,Vei privi tãcutã mâine dimineaþãCum prin descãrnate tufe, în grãdini,Se rotesc fuioare veºtede de ceaþã...

ªi-ai sã stai tãcutã cum am stat ºi eu,Când mi-am plâns iubirea destrãmatã-n toamnã,ªi-ai sã-asculþi cum cornul vântului mereuNourii pe ceruri cãtre zãri îndeamnã.

Pe când eu voi trece sub castani roºcaþi,Cu-mpietrite buze, palid, pe cãrare,ªi-or sã mi se stingã paºii cadenþaþi µÎn nisip, scrâºnitã, laºã remuºcare...

ODÃ SOARELUI

Te naºti din plasma zãrii cu limpezimi de-albuº,Ne dai în semicicluri lumina ta prin razã µMã entuziasmeazã sublimul tãu urcuº,Cãderea ta în hãuri adânc mã întristeazã.

Când urci, adapi pãmântul cu sângele-þi ceresc,Ucizi fãrã de milã bacterii ucigaºe.

Dar când cobori sub zare, piticii se fãlescCu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaºe.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

115

INTIMA COMEDIE*

INTRODUCEREA

M-am cufundat în mine la mare adâncime.Afarã doar un murmur, filtrându-se, se þeseFiltrat prin straturile dese,Afarã doar un murmur înãbuºit se þese,Însã aici rãsunã întreaga-mprejurime,Mi-i ameþit auzul de-a vorbelor mulþime;ªi-afarã doar un murmur, ritmându-se, se þeseFiltrat prin straturile dese.

ªedeþi în ascultare, prieteni prea grãbiþi.Când ostenit ºi palid mã voi ivi afarãÎn lumea cunoscutã ºi-n raza cea solarã,Voi fi uitat acestea pe care le-auziþi...ªedeþi în ascultare, prieteni prea grãbiþi µCând ostenit ºi palid mã voi ivi afarãVã voi ruga sã-mi reamintiþi.

Intimele-mi spirale trudindu-mã le sui,Cu oarbã lãcomie mã cercetez pe mine,ªi vã aud, ºi vouã tot sufletu-mi descui,ªi sunt aici ca sã vã ºtiu mai bine.

* Fragmente dintr-un poem neterminat (n. ed. 1958).

CUPRINS

Nicolae Labi=

116

Dar un popor de umbre se zbuciumã în pripã,Neliniºtit aleargã în clocotire grea.Încerc din rãsputere sã le opresc o clipãªi pace sã aºez în lumea mea.

CERCUL I

Totu-i moale ca de gumã µPasul ierbilor înspumãªi stârneºte-arome greleÎncurcându-se-n ineleLargi, de iederi date-n floareCe se-ntind legãnãtoare,Murmur ameþit de harpe.

Iat-o veselã femeie,Joacã ochii verzi de ºarpe,Miºcã-n palme curcubeie,Muºcã sânii în taftaleªi-i rãzbesc afarã goi;Pe genunchii amândoiSaltã licãr de pocale.Trupu-i unduie-n seninCa un abur bun de vinCare-n dans porni sã nascãO fãpturã muiereascã.Glasu-i, gâlgâit suavªi nostalgic, des se rupeCa un plâns de vin bolnavRãsucindu-se din cupe.Îi tresaltã-n pana geneiNoaptea aþâþatã-a lenei.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

117

*Umbra-i fâlfâie-n tãrieCa o mantã cenuºie.Zarea-n dungã e sticloasã,Rece scapãrã ºi-i coasã;Pom înalt, uscat de tot,Coadã-i e-n mijloc un ciot;ªi o clatinã încetPalme albe de schelet;µ Sorã, ºtimã µ cum þi-ar spune µÎncopciatã-a sãrbãtoareÎn taftale foºnitoare,Colorata mea minuneCu ochi verzi ºi cu sân tare,Fatã neagrã, ce-mi rãsareCu mireasmã de uitare,Cerul pentru ce-l umbreºti µUmbrã mantiei drãceºti,Coasa cu tãiº sticlosStrânsã-n degete de os?

BEÞIA

µ Isc din oale ºi pahareVeselii zguduitoare,ªi-ntr-al vinului uncropNenorocul îl îngrop.

CUPRINS

Nicolae Labi=

118

*Am pornit de jos în susDe la talpã cãtre creastã...

Beþia ºi dezordinea îmi cer sã le duc în celelalte cercuri. Raþiuneaîmi iese în întâmpinare ºi-mi lãmureºte corul pãrinþilor, corul oa-menilor ºi glasul Epocii.

EPOCA

În adâncu-þi nepãtrunsªi aici te-am ajuns,Peste lumea-þi mã-nfurtunAgitând surd ecou,Ca pe fruntea ta sã-mi punSãrutarea mea din nou,ªi din nou sã îmi simþiRana buzelor fierbinþi.

Iatã-te, cu nervi crispaþiMã priveºti în delir.Corul marilor bãrbaþiMi-a cântat în vers de parã,Veacuri dupã veacuri, ºir,Viaþa mea milenarã.Mulþi sunt morþi, mulþi s-au nãscut,Eu mã schimb, nemuritoare,Agitatul meu sãrutCare doare ºi dogoareI-a supus, i-a-ncântatCum te-ncântã ºi acum,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

119

Pânã când s-au înfundatÎn pustie ºi în fum.

Scump copil regãsitÎn prim cerc de vicii groase,Din capriciu îþi sãrutBuclele mãtãsoaseCa sã vezi cã nici aici,Oriºicât te-ai înãlþa,Creºtetul nu þi-l ridiciPeste-ncinsa frunte-a mea.

Ochii-mi sunt acum oglindã,Uitã-te,-au sã te cuprindã,Gura-þi este încã purã,Dar cu-al meu sãrut pe gurãPe la sute de fereºtiDespre mine glãsuieºti.Faþa, vale de paloriªi de cârciume-i muºcatãLa ceas rãu, uneori,Dar ca mine niciodatãChiuind prin tot înaltulNu þi-a-mbujorat-o altulªi n-a rupt din tulburi straturiAle lacrimilor vaduri µScump copil regãsitÎn ciudatul tãu veºmânt,Pânã nu vei fi murit.Îmi vei fi supus oricând.

Nicolae Labi=

120

*

În cercul iubirii.Iubirea (beþiei): Fugi!Eu: Nu fugi!Astãzi ne vei dãnþui,Vei pleca târziu spre casãLãsând drojdie amarãªi lãsând, de bun rãmas,Amintirea unui ceas.

Moartea c[prioarei

121

TREI SUBIECTE ANTIRÃZBOINICE

SUBIECT DE BALADÃ

Pãdurea de mesteacãn s-a legãnat odatã,Apoi a fost în flãcãri înalte îmbrãcatã,Era întâi frumoasã, cãci frunzele pãrurãLimbi roºii în amurgul pudrat suav de zgurã.Dar crengile-ncepurã sã geamã ºi sã strigeÎncovoindu-ºi jarul în crâncene cârligeªi bubuiau ºi tunuri ca-n ziua de apoiªi mirosea a sânge, a fum ºi a rãzboi.

Fetiþa rãtãcitã ajunse-ntr-o poianãCu scrum de lemn în plete ºi scrum de plâns pe geanã.Nu mai plângea, de fricã; voia sã înþeleagã.Nu mai plângea pãdurea de-acuma arsã-ntreagã.ªi în poiana arsã zãceau, cu faþa-ntoarsãSpre cer, morþi mulþi, cu pumnii crispaþi în iarba arsã.ªi soarele prin pâcle ce se roteau în susArdea pe ochi ºi sânge ºi arme, din apus.

Fetiþa se oprise: bunicul când muriseAvea priviri sticloase asemeni ºi deschise,Bunica le-nchisese tãcutã, uºurel,Aveau soldaþii ãºtia privirile la fel.ªi le-a închis fetiþa µ sfios, sã nu le doarã µLe-a mângâiat rãceala pe cea din urmã oarã,Se tot pleca, firavã, oftând adeseori,Pãrea din iarbã arsã c-adunã pure flori.

CUPRINS

Nicolae Labi=

122

Nu are somn o fatã, ºi noaptea e târzie.Ea-n pãrul negru poartã o buclã argintie.Sprâncenele i-s strânse de cugetãri severe;ªi faþa-i împietritã de noapte ºi tãcereÎnchide-o înflorire de vise delicate.I-i dor de mine, poate; dar inima îi bateªi-oftând se înfioarã la nu ºtiu care gândCând lemnele în sobã trosnesc adânc, arzând.

SUBIECT DE BOCET

Morþi din gropile comune,Fãrã nume ori cu nume,Morþi de glonþ ori de cãrbuneRisipiþi în lut ºi-n lume,Pentru ce ieºiþi afarãªi-mi ºoptiþi în astã-searãJalea voastrã-atât de-amarãFãrã nume ori cu nume?

Armele-auziþi cum tunãDin adâncuri de genuneDe-mi cântaþi ca o furtunãMarºul vostru fãrã struneªi-mi strigaþi sã las deoparteReveriile deºarteCã-i primejdie de moarte,Morþi în gropile comune?

Staþi cuminþi sub calde humeÎnecaþi în somnuri bune,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

123

Spre rãzboi de foc ºi ciumeNorii n-or sã se rãzbune,Nu dãm voie. Nu se poate,Sunt atât de-mbelºugateChinurile îndurate!Morþi de glonþ ori de cãrbuneRisipiþi în lut ºi-n lume.

Nicolae Labi=

124

LUPTA CU INERÞIA

OMUL COMUN

I. DILEMA

1. O VIZIUNE A OMULUI COMUN

„Îmi privesc fotografiile vechi...Ce - i cu voi , bã i e þaº i ?Pentru ce purtaþi numele meu?“

G. Cãlinescu(Citat din memorie)

Aievea nu ºi nici cu-nchipuireaEu munþii nu-i mai simt cum îi simþeamÎn vremea unor basme petrecuteCând se fãcea cã un copil eram,Când mã-nsoþeam cu pãsãri ºi cu ciute,Când mã-nstelam cu flori, când nu eram.

Vãd o-nserare plinã de luminãPlutind pe bucla unui brâu de brad,În mijloc e poiana-n lunã matã,ªi-ntr-însa cineva a desenatCopilul pur pe care altãdatãAºa precum pe mine l-a chemat.Tabloul se apropie ºi creºte,Îl am în faþã ca un ochi deschis.Copilul miºcã buzele ºi-ngaimã:„Eºti rãu, strãine µ te-am vãzut ºi-n vis“...ªi buzele îi tremurã a spaimã µ„Eºti rãu, strãine, pleacã„ µ mi-a mai zis.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

125

„Ce vrei, copile? Nu mã poþi cunoaºte!De ce-mi priveºti în suflet ca-ntr-un sac?Vezi bine, nu sunt jucãrii într-însul.“„De-aceea-þi pare sarbãd ºi posac.“ªi-nãbuºit a trebuit sã tac.

„Eºti rãu, strãine. Lãmurit eu nu ºtiu,Dar te-am vãzut ºi-n vis ºi se fãceaCum cineva pe oameni îi loveºte µSlugarnic tu rânjeai în dreapta sa.El mi-a strigat: µ ªi tu, la fel vei creºte!Eu când voi creºte nu voi fi aºa.“

Pe frunte îmi þâºni sudoare rece µ„Ascultã, deºãnþat judecãtor,Gãseºte-þi altã victimã ºi spune-iAcest vis sadic ºi amãgitor;Ai merita sã fii legat în funii,Sã nu mai tulburi traiul tuturor.“

Dar deodatã-n juru-mi mii de vociS-au auzit strigând cu larmã multã:„Ascultã, tu, strãinule de jos.„Ascultã-l pe copil! Ascultã-ascultã!“Oh, surd strigau ºi trist ºi dureros µ„Ascultã-l pe copil! Ascultã-ascultã!“

De-atunci nicicând eu nu l-am mai vãzut,Dar parcã mã-nfioarã-o presimþireªi-mi tot repet blestemul ce-a rostitCu voce tremuratã ºi subþire,Prin codri mari îl caut rãvãºitªi-n vise îl mai caut, în neºtire.

Nicolae Labi=

126

Dar pentru mine azi strãini îs codrii,Sunt numai arbori, pietre, flori ºi hãu,Iar visele-ncãrcate de coºmaruriNu-mi mai aduc curatul chip al sãu...Pe suflet tot arunc cernite zaruri µ„De ce mi-ai spus, copile, cã sunt rãu?“

OMUL COMUN IA O HOTÃRÂRE

„Eu viaþa mi-am închis-o sub lãcate,ªi-atâtea zile s-au stãtut în van,Din multe cugetãri adevãrateMi-am înjghebat un jalnic paravan.

Mi-am înjghebat justificãri senineCând pãrãsisem drumul durei munci:Dar dac-ar roade suferinþa-n mineTot necesarã-aº crede-o ºi atunci?

De m-ar izbi puterile inerteCe stânjenesc înaltul þãrii zbor,Au m-aº pãstra ºi-atunci în trândãvia,Acestui trai anost ºi-adormitor?

Se cere sã lovesc în cei pe careEu i-am slujit, simþind cã putrezesc.Va fi nevoie, ºtiu, fãrã cruþare,Fãrã regret, ºi-n mine sã lovesc.

Ideile-mi rãmase, triste cete,Am sã le-ntrem cu asprul vieþii vin,La oameni, pãrãsiþii mei prieteni,Sfios, dar hotãrât am sã revin.. . . . . . . . . . . . . . .

Moartea c[prioarei

127

Vãd o-nserare plinã de luminãPlutind pe bucla unui brâu de brad.În mijloc e poiana-n lunã matãªi-ntr-însa cineva a desenatCopilul pur pe care altãdatãAºa precum pe mine l-a chemat.

Eu simt o bucurie dureroasã,Simt ochii lui þintiþi asupra meaªi tâmplele îmi bat înfierbântate,Sunt stânjenit, dar parcã aº zbura...µ Copile, ai avut atunci dreptate,Dar pentru ce mã mai priveºti aºa?“

I I . REGENERAREA

1 . OMUL COMUN PLEACÃ DIN BIROU

„Bunã dimineaþa, munþilor. DormisemUn somn greu, dar iatã, iar vã pot privi,Bunã dimineaþa, codrilor de tisã,Bunã dimineaþa, proaspeþi zori de zi.Bunã dimineaþa, oameni. Somn de moarteMã zvârlise între trândavi ºi învinºi,Bunã dimineaþa, sate de departe,Bunã dimineaþa, zori de zi aprinºi.

Drumuri nesfârºite, bunã dimineaþa,În coºmaru-mi groaznic v-am visat ades...Am sã-mi spãl în rouã palmele ºi faþaªi-am sã sorb mireasma florilor de ºes.

CUPRINS

Nicolae Labi=

128

ªovãielnici paºii-mi cautã-n þãrânãUrmele pe care mai demult am fost.Urme noi strivirã urma cea bãtrânãªi sã o mai caut n-are nici un rost.

Temelii durate trudnic înainteSunt acoperite de clãdiri întregi.Viaþa-n cascadarea-i largã ºi fierbinteZãmisleºte zilnic înnoite legi.

Bunã dimineaþa, pãsãri bete-n soare,Mi-aþi strigat odatã sã mã-ntrec cu voi.Mã primiþi voi dupã-atâta vreme oare?Ori vã veþi retrage-ndemnul înapoi?

Sufletu-mi se umflã-n vânt ca o aripã,Clipele prin arbori freamãtã a zbor.Fierb în câmpuri seve, pãsãrile þipã...Amintirea, numai, tace mustrãtor...“

I I I . TREAPTA SUPERIOARÃ

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2 . TABLOUL GENERAL

Pe fluviul fãrã de capãt ºi fãrã sfârºit,Pe fluviul timpului lunecã stoluri de nave,Catarge-ndreptate spre est ºi spre vest ºi zenit,Ori, fãrã catarge, bolnavele lumii epave.

Iar apa aceasta-i vrãjitã ºi-nchide în eaAtâtea destine sub undele-i verzi de uitare,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

129

ªi-atâtea destine, pe unda-i brãzdeazã sã steaO urmã-n vecie nestinsã ºi scãpãrãtoare.

ªi fluviul curge în curbe-ndoite spre înalturiCu apele-i palide-n tot mai grãbitã nãvalã,E-un clocot de valuri, e-un cor ce se

zbuciumã-n salturi,Aud zãngãnind o fantasticã luptã navalã.

Epavele lumii îºi cheamã arcaºii pe punþi µFantome cu sângele încã în vine µGem robii sub punþi ºi cãtuºele-ºi zornãie, crunþi,Sãgeþile þiuie-n zboruri haine.Pe navele lumii au oamenii scut nepãtruns,Steag roºu se zbate,Fantome cu sângele încã în vine, pe-ascuns,Lovesc pe la spate.Dar navele lumii, pe val, neînvinse zburând,Tresaltã,În fund de epave cãtuºele sar, rãsunândSub daltã,ªi fluviul curge în curbe spre steaua înaltã.

Pe fluviul timpului navele tinere lunecã.Cu faruri aprinse se surpã-ntunericul orb,ªi razele lor ascuþite nicicând nu se-ntunecãªi, simplu matroz, eu lumina aceasta o sorb.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Nicolae Labi=

130

4 . SPRE FERICIREA PERSONALÃ

Somnul meu laº e de-acum amintire urâtãCare-n rãstimpuri mã întãrâtã...Lumea sufletului mi-i asanatã,Cerbii printr-însa tropotã-n ceatã,Sunã sub soare ºi lunã, mereu,Clopotul limpede-al cerului meu.Cu braþele goale din zori pânã-n sarã,Se secerã-n sufletul meu ori se arã,Se-nalþã gânduri, se sapã fântânile,Se ºuierã doinele de primãvarã µDoinele mele µ izvoarele-ngâne-le...

ªi totuºi, ceva mai lipseºte. Flãmând,Inima încã-mi mai bate, cerând.Lipseºte o floare, neînfloritãNici în somnu-mi adânc,Nici în munca-mi grãbitã.

Mã deºteptasem ºi-atunci am pornitPrin euritmia pãdurii în goanã,Aerul munþilor m-a ameþit,M-au încântat cãprioarele negre-n poianã,ªi pestriþele aripi tremurãtoare,ªi susurul surd izvorât de sub bolþi de frunzare...Dar numele nu mi-am legatDe nici un copac cu frunziºul rotat,N-am chemat nici o cãprioarã la mineS-o sãrut între coarnele fine,Apoi, amândoi, dupã vânt, în luminã

Moartea c[prioarei

131

Sã pornim dãnþuind peste stâncile roºii, de fier...Poate de-aceea-mi venea sã þip fãrã pricinãªi mã oprea, ruºinându-mã, codrul sever.

Mã deºteptasem ºi-atunci am pornitPrin sate, în carul cu crâºnete frânte de roþi.Am stat la taifas cu þãranii ºi fetele tinere,Lângã ei mã-ntristam ºi mergeam la petreceri cu toþi.Întrebam: Voi, naivi filosofi, sã-mi rãspundeþi,Care e marele vieþii-adevãr? Ce sã fac?Am trecut de la unul la altul, precum în pãdureEu treceam întrebând despre farmec copac de copac µªi-mi compuneam un rãspuns întrebãriiCulegând de la toþi, de la toate,Precum în pãduri din frunzele nenumãrate...

Mã deºteptasem ºi-atunci am pornitPrintre blocuri semeþe cu-antene pe þeasta bombatã,Blocuri dansând dupã muzica durã-a tramvaielor,Muzicã ameþitoare ºi multiplicatã,Sorã cu muzica sobrã, de unghiuri ºi planuri,Armonie-a metropolei, jerbã de fier ºi elanuri.Dar nu m-am legat de nici un ungher,De nici o fereastrã aprinsã în searã stingher,De la toate ferestrele-o razã am aprins ºi-am strâns,Pentru mine. De aceea nici o fereastrãNu s-a aprins, nu s-a stâns...

Veþi spune cã multe-am vãzut, dar nimic n-am pãstratCã nimic n-am ales din a lumii bogatã recoltã,Dar eu am vãzut ºi pãstra-voi ceva minunat,O constelaþie roºie-aprinsã pe boltã,ªi sufletul meu încântat numai ei îi ridicãªoapta-mi de dragoste, pânã-acum unicã

Nicolae Labi=

132

„Constelaþie ce suiÎn azurul albãstruiDupã legi ce azi le ºtiu,Sfredel luminos ºi viu,Constelaþie ce sui,ªi planeta lumii meleLimpezitã de ploi greleZboarã-n largile-þi inele...Constelaþie ce sui,Cad îmbãtrânite steleÎn adâncul timpului,Într-al morþilor pustiu...Numai tu nu poþi s-apui,Sfredel luminos ºi viu,Constelaþie ce sui.“

Zboarã-n searã ºoapta clarã,Sufletu-mi freamãtã ca o vioarã,ªi totuºi ceva mai lipseºte. Flãmând,Inima încã mai bate, cerând,Dar lumea sufletului mi-i asanatã,Cerbii printr-însa tropotã-n ceatã,Sunã sub soare ºi lunã, mereu,Clopotul limpede-al cerului meu.

5 . POIANA PRIMEI AMINTIRI

Revãd din nou poiana primei amintiri µCopilul care am fost eu spre mine vine,Vorbeºte rar muºcându-ºi buzele subþiri...µ Îmi placi. Dar eu am sã devin mai bun ca tine...

Moartea c[prioarei

133

ªi mã priveºte cu o candidã trufie,În jur se leagãnã-al pãdurii verde cerc,Mã simt pãtruns de-o-nlãcrãmatã duioºieµ Copil prostuþ, tu oare crezi cã eu nu-ncerc?

GENEZA

Atunci, trecând ºuierãtor prin vid,Din zbor se închega un bloc lichid,Se rotunjea în goana-i purpurieªi-ºi alegea o cale pe vecie.Pe el se-amestecau în vãi grozavePuhoaiele de ape ºi de lave.Deasupra nori clocotitori ºi ceaþãAcopereau priveliºtea mãreaþã.

Materia îºi începea, enormã,Viaþa-n cea mai primitivã formã,Cu deplasãri spasmodice-n miºcare,Cu largile-i contraste þipãtoare.N-au fost atunci timpane sã audãAcele chinuiri de lume crudãA cãrora ecouri, distilateSunt azi în mii de sunete curate.

Ne-am închegat din ape ºi din foc,Ne decantãm în straturi sociale,Se-adunã tot mai harnic la un locAzbest cu-azbest, metale cu metale.Nutrim un vis ºi nãzuim spre el,Noi, fauna semeaþã a furtunii,

CUPRINS

Nicolae Labi=

134

Sã sune dintr-al nostru viu oþelCuratul sunet al perfecþiunii.

Mult pânã-atunci. Dar dacã se-nfiripãPuþin mãcar din visul arzãtor,Pe nervii noºtri va vibra o clipãEcoul sunetului viitor.ªi-asemeni clipe de vor fi mai dese,Dac-am lovi-n duºmanii dimprejur,Mai repede din ele se vor þesePrezentul bun ºi viitorul pur.

BALADÃ

1

ªi vântul de toamnã ºi noapte ºi chinuri revineªi mi-a mai murit o iubire, în suflet lãsândDureroase canale ce-odatã fuseserã plineDe rãdãcinile ei dizolvate acum în nimic ºi în vânt.

Toamna se-agitã cu gleznele vinete-n ploaie,Trupul bãtrân învelindu-ºi în zdrenþe de foi,Razele lãmpii elecrice-n vânt se îndoaie,Danseazã sinistru în pomi ºi-n oglinzi de noroi.

Amintirile zac ciuruite de-atâtea eroriÎn spitalele mele ºi nu vor sã moarã odatã,Le-nãbuº în ritmuri, în crini, în idei ºi vapori,ªi ele-aiureazã ciudat ºi se zbat ºi m-aratã.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

135

2

Cum vântul de toamnã ºi noaptea ºi chinuri încingeLumea cu urletul lui rãguºit, uriaº,Micºorând ºi mãrind depãrtãrile; cum sub meningeAmintirile zac aiurind; cum danseazã-n oraºRazele lãmpii electrice; cum se dezbinãStuful subþirilor ploi între maluri de zid,Mã gândesc la pescarii din delta cu voci în surdinã,La prietenii mei care-noatã în frigul putridªi inima-ntr-înºii îºi miºcã-ngrozitele clape,ªi mã simt împreunã cu dânºii în stuh ºi pe ape,Sâmburii vii ai pustiului veºted de stuh ºi de ape,Pe cer se-oglindeºte-ntunericul apei ce bate,Întunericul pomilor negri ce aerul bat,Întunericul vitelor care plutesc înecate,Negrul acesta nenuanþat.

La rame, în lotci, liliecii alunecã-n ºire,Liliecii, ai nopþii de toamnã, trec muþi, cu foºniri,Adulmecã, trec pe-ncurcatele apelor fire,Adunã pe creºtet ºuviþele ploii subþiri,ªuviþele ploii cad pe obraji lunecos,Prelungindu-le barba pe piept ºi mai jos,Mai jos, pânã-n undele negre ce-o prind cu ardoare,Târându-le-o astfel în chinuitoare meandre spre mare.

Nu se aprinde-ntre dinþi umezita þigarã,Liliecii, ai nopþii de toamnã, viseazã o varãªi-o noapte când zeci de priviri de þigãri îºi descarcãChemãrile lor clipitoare, sclipiri de cobalt,Când stelele tandre ºi mii se rãsfrâng lângã barcãªi încã mai multe pe cerul înalt.

Nicolae Labi=

136

Dar noaptea e neagrã ºi-aproape-i furtuna ºi vântu-i.Valuri înalte cutremurã lotca trecându-iPeste clonþu-i înalt ºi-ascuþit,Pãtrund peste gulerul asprei mantale, suit,ªi-n cârpitele cizmelor teci µÎmbrãþiºare perversã, tentacule reci.

Undeva, în colibe, aºteaptã sã-i scaldeLiniºtea orelor calde,Undeva, în colibe, copiii viseazã acumDuhuri din deltã ºi verzi, submarine palate.Nevestele stau la ferestre cu ochii în fum.(Iar au sã capete cearcãne, deci iar au sã fie mustrate.)

Liliecii, ai nopþii de toamnã, alunecã-n ºireCãtrãniþi de-ntuneric mai bine ca plasele lor,Adulmecã, trec pe-ncurcatele apelor fire,Cautã-n apa duºmanã comoriSpre a-ºi plãti existenþa de-acum ºi postumã,Micului lor universPe care-l consumã ºi care-i consumã.

3

Ziua mai curge, dar rãu încâlcitã în stuh,Nedefinitã în timp, fãrã soare, secret.Pâclele lungi se deºirã încet prin vãzduh,Cãci undeva, enervant de încet,Cherhanalei îi smulge din cap mânios,Pãrul acesta lãþos.

Umbrele celor dintâi care vinDin ceaþã încep sã se-nchege, pe rând,

Moartea c[prioarei

137

Vin scârþâind, vin din destin,Parcã prin vatã de sticlã trecând.

Se-adunã mereu ºi-ºi plãtesc vieþuireaTezauru-n coºuri e viu ºi se zbate µAur ºi-argint sângerat de zvâcnireaCrudelor bronhii cãscate.

Apoi îl aºteaptã pe ultimul, strânºi în sobor,Dar cel aºteptat nu mai vine privirilor lor.Rãtãcit, poate cautã-o cale acum, în zadar,Poate-a pornit pe sub ape lãþoase de varSpre lumea informã ºi goalã ºi fãrã amar.(Îmi amintesc de un imn triumfal auzit,Toamnei târzii închinat acel imn auzit...)

În soborul tãcut ºi egalS-a miºcat cineva dilatându-ºi priviri de metal,Cerul de toamnã strângându-l într-însele peste mãsurãªi cu gura-nnegritã de urã,Sincopat de o tusã uscatã,Începe sub buzele sure sã-njure deodatãToamna cu toate minunile ei ucigaºe,Cu pâcla ce-n oameni o cerne ºi nici n-o observi,Cu putreziciunea trufaºã ce-n toamnã se-ngraºã,Cu tot alcoolul pe care îl picurã-n nervi.

Dar din plãmâni, din gâtlej, i-au þâºnit stropi desânge-nchegat,

ªi-njurãtura ori blestemul ãsta scâncind s-a tãiat.

Atunci, rând pe rând, toþi ceilalþi din soborÎncepurã sã-njure-n multiplele limbi ale lor,Pumni rãmuroºi se-ncleºtau de vãzduh scuturându-l,

Nicolae Labi=

138

Ca-ntr-un rit de revoltã teribil ºi vechi ca pãmântul,Cor într-un zbor arzãtor ce-l mãsor cu doar corpul

pe carePlantele albe-l cântarã þâºnite din soare,Zbucium vital afirmându-ºi puterea ºi uraÎn lupta cu moartea ce-a pus-o în toatã natura.

4

Cel care aceastã revoltã umanã-ncepuse,Dar ºi-o curmase pe roºii petale de tuse,Buzele negre-ºi miºca ºi acum, ca ºi cumAr fi strigat cu ceilalþi împreunã ºi-acum,Dar nici un cuvânt nu-i ieºea din gâtlejul surpatDoar un suspin modulându-se, doar un oftat,Neputincios, pregãtindu-se parcã s-adoarmãAcoperit de melodica larmã.

5

Vântul de toamnã ºi noaptea ce vine la mine,Dragostea mea ce murise în suflet lãsândDureroase canale ce-odatã fuseserã plineDe rãdãcinile ei dizolvate acum în nimic ºi în vânt,Dansul luminii sinistru-n oglinzi de noroi,Versul nescris, ori strivitã în buze rãsura,Sunt numai tonuri þesute în masa aceluiZbucium vital afirmându-ºi puterea ºi ura.A zburat repede-o frunzã prin razele geamului meu,Am privit-o distrat, neluând-o în seamã nici eu,ªi m-am gândit la pescarii din deltã mereuNoaptea întreagã de 9 spre 10 octombrie.

21 octombrie 1956

Moartea c[prioarei

139

MARINÃ

µ Pentru ce-ai rãmas, iubire! µRãdãcinã-a unei floriCe s-a destrãmat subþireÎn petale ºi vaporiCa sã zboare mai uºoarã,Sã renvie-a doua oarãÎn alt suflet, în alt ceas,Lãsând drojdia grozavãDe pârjol ºi de otravã...Murmuram: µ De ce-ai rãmas?

Înnegrit la chip ca marea,Noaptea lângã þãrm am statAscultându-i aiurarea,Plânsul ei zbuciumat,Ingânându-i cu glas mareZãdarnica ei chemareRisipitã-n surd balans.ªi cu ea, prin vijelie,Am pornit µ mai blând sã-mi fie µSumbrul suferinþei dans.

Nemiºcat dansam, ºi-n mineEa-n acelaºi trup dansa,Se sorbea în lungi dulbineOri în trâmbe se-azvârlea;Era rupere barbarãDinãuntru în afarãIzbucniri de fum ºi sori µªi-n tenebrele ceþoaseCred cã faþa-mi lepãdaseLinii, curbe ºi culori.

CUPRINS

Nicolae Labi=

140

Respirând sonor furtuna,Marea-ºi iese din veºmânt,ªi nebunã bate-ntrunaCu talazuri cerul frânt,Peste lume se agitãNeagrã, deznãdãjduitã,Vocile-i în zãri rãspund.Cere, cheamã cu putere,Îngrozind astfel, cum cere,Cu durerea-i fãrã fund.

µ Tu, neliniºte, flãmândo,Marea pentru ce-ai lovitªi cu mine-asemãnând-oO lucrezi necontenitÎntr-o hulã care gemeªi-i smulgi rugi ºi-i storci blestemeÎn învãlmãºirea rea?Forþã câtã ai, cumplito?Cum de nu þi-ai istovit-oOri în mine, ori în ea?. . . . . . . . . . . .

Liniºte pânã departe;Vântu-n zori amorþise.Numai semn cã-n fund mai arde,Hula de la fund trimiseCreþuri galeºe ºi lenteCu smereli aparente,Plãci ºi suluri de mercur.Soarele creºtea din peteªi vin valuri violete

Moartea c[prioarei

141

Peste pacea dimprejur.Cineva-mi spunea: „În lumeEchilibru-i neclintit µFericite-aceste spumeÎmpãcate-n infinit,Fericiþi ºi noi, în timpÎnecaþi ºi-n Olimp µSufletul limpede, cugetul clar...

Marea respirã precum ar dormiCalmã, puternicã-n zorii de zi...Et quelle paix semble se concevoir“

ªi ce pace pare a se zãmisli!

IDILÃ

A doua zi mã liniºtisem parcã,Dar mai simþeam în mine cum se strângPletoase neguri, cum încet mã-ncarcã.Juca pe frunze soarele în crâng,ªi piscurile mã chemau curateªi-am prins atunci cãrãrile a bateCu puºca strânsã lângã ºoldul stâng.

Suna în vãi o muzicã profundã,O muzicã a undelor pe prund,Între pãduri se rãsucea rotundãªi peste ea se ridicau din fundVuiri de tren, bãtaie de motoare,ªi sufletul doream cu-nfrigurareÎn muzica aceasta sã-mi inund.

CUPRINS

Nicolae Labi=

142

Topoarele cãdeau pe lemn, departe,Euritmia codrilor ritmând,Laborioasa viaþã fãrã moarteSe distila din arbori ºi pãmânt,La stânã mestecau tãcerea câinii,ªi cât de arzãtor umplea plãmâniiOzonul curs pe palele de vânt!

Era un negru þap, un þap þintat,Era ºi-o-ntunecatã cãprioarã,Din noapte de-nceput s-au desenat,Pe-un moale mal ºi galben ca de cearãAlunecau prin pinii ascuþiþiSolemni ca în legende ºi-adânciþiÎn pacea lor ºi-n pacea dinafarã.

Puºca-n pãmânt ºi-a aþintit privirea,Neucigaºã, goalã de puteri;µ Voiam sã-ntreb pe unde-i licãrireaIzvorului ce mântuie dureri.Era un þap þintat ºi-o cãprioarãªi-l întrebam µ pe unde se coboarãIzvorul verde-al linei mângâieri?

S-au risipit într-un vârtej de ace,Într-un vârtej al àcelor de pin.Pãcat, mi-am zis, era atâta paceªi cred c-am vrut sã o mai gust puþin.Pãcat, dar neclintita împãcareSe spulberã la orice întrebare,Mi-am zis, înãbuºindu-mi un suspin.

Moartea c[prioarei

143

ªi mai erau ºi doi þãrani pe-acolo,Dar mai la vale, într-un crâng de tei,El cu un braþ vânjos dãdea ocolulMijlocului frumoasei lui femei,ªi feþele-n lut ars ºi smãlþuialãLi se vedeau plãsmite cu migalãDe mâna asprã-a unor semizei.

Altã putere, altfel de lucrareMi-au apãrut acolo-n vale, jos;Cu liniile oarecum bizare,Forþate-n frângeri ºi-n frãmânt nervos;Ca pe-un fundal în scobitura zãriiPurtau aureola cugetãriiTopitã-n nori de aur luminos.

ªi mâinile ce cald le erau prinse!Deget pe deget îºi afla inel.Nu mai simþeam candorile ne-atinse,Ci-un neastâmpãr, crud ca un scalpel,Dar, prea puþin artist, voiam amareOri dulci rãspunsuri µ nu ºi contemplare.Voiam bãtãi de suflet, nu pastel.

Nelogic suflet mai nutrim! Vom puneMii de-ntrebãri pe vântul din copac,Pe apa-n strune, pe sãlbãticiuneªi pe legende izvorând din veac,Iar când doi oameni dragostea-ºi rãsfaþã,Pe buze întrebarea îmi îngheaþãªi stânjenit mã-ndepãrtez ºi tac.

Nicolae Labi=

144

Dar înþeleg, iubirea-i tot ce areMai tril de nai, mai trainic omu-n trai,ªi dacã una pâlpâind îi moare,Îºi suie alta lujerul pe plaiCum, dacã moarea ziua, îi urmeazã,O altã zi cu miezul de amiazã,Cu furtunosul soare ºi bãlai.

I-i datã parte ºi amãrãciuniiCu cumpenele nopþii de coºmarCând deºirate în lumina luniiVedenii infernale ne apar,Când gheare lungi ºi reci ºi agurideNe pun pe coaste, coaste mai rigide,Spoind cu verde-al zidurilor var.

Nu-i liniºte. Spre vãile NirvaniiNu tind. De ce-ntr-al dragostei porticEu liniºtirii sã-i ridic litaniiCând restul vieþii mele nu-i ridic,Când mã-nfierbântã zbuciumarea purãA separãrii fierului de zgurãªi-a sensului în vorbele ce zic?. . . . . . . . . . . . . . . . .Topoarele cãdeau pe lemn, departe,Euritmia codrilor ritmând,Laborioasa viaþã fãrã moarteSe distila din arbori ºi pãmânt,La stânã mestecau tãcerea câinii,ªi cât de arzãtor umplea plãmânii,Ozonul curs pe palele de vânt!

Mãl in i , august 1956

Moartea c[prioarei

145

PIERDERILEPseudospleenuri

1

Dar poate cã-i de vinã doar aerul uscat,Doar aerul de scamã ce-nãbuºe plãmânii,Ori leneºã amiaza când lin s-a legãnatÎn apa clocotitã pe lespedea fântânii.

Cred însã cã-i urâtul ce s-a depus în voiCa drojdia de vinuri pe cupele murdare,Ori zilele pierdute ce-au revenit, convoi,Sã sune-n amintire a gol, tânguitoare.

În jurul minþii stinse se clatinã domolUn stol de aripi bete, neputincioase parcã,Înºurubate-n aer privirile ºi-n golÞintesc o nevãzutã, aerianã Parcã.

ªtiþi, n-o sã mai ajute, atunci când o veþi bea,Aþâþãtoarea noapte din ceaºca de cafea.

2

Încã zâmbesc, curate, cu buzele lor pale,Iubirile pierdute în clinchet de pocale.

Într-un sicriu de ceaþã aºa au adormit,Au amorþit în umbrã firesc, fãrã blesteme,ªi apele uitãrii le duc necontenitªi nu mai este nimeni la viaþã sã le cheme.

În locul lor sosirã cu negri maci în dinþiFemei întunecate cu gura tutunie,

CUPRINS

Nicolae Labi=

146

Cu ochi ca alaunul, ºi au dansat fierbinþi,ªi rãguºit cântat-au o tristã melodie.

Lãsându-vã mai singuri le duce Râul VerdeImaginând din aburi figura lui Satan,Le duce ºi pe ele ºi dupã zãri le pierdeÎn raclele greoaie, cioplite grosolan.

3

V-aþi furiºat spre margini din câmpul de bãtaieCu poala pelerinei adusã pe obraz.V-a închircit ºi braþul, ºi spada nu mai taie,ªi beþi al nepãsãrii înºelãtor extaz.

Nimic nu mai agitã nervurile acesteiFãpturi care-n grãsime v-a-nmugurit anost;Zac gângavele gânduri în pluºurile þesteiªi-a cãpãtat albeaþã cristalul ce-a mai fost.

µ Eºti oribil. Mila tresare doar o clipãªi îmi trimite-n faþã palorile ei moi,Când în adânc, slãbitã ºi rar, aud cum þipãViaþa, ce se-neacã încet, încet în voi.

Nu mai aveþi o þintã ºi mlaºtina v-a supt µMãrgele de mãtãnii când firele s-au rupt.

4

Când amintirea-n faþã ca pe-un covor aºtern,Vãd c-am trecut odatã ºi eu acest infern!Împleticit în alge de lene ºi de vin,Neînsoþit de nimeni pe neguroasa cale,

Moartea c[prioarei

147

Am descifrat misterul otrãvilor de crinªi lubricul descântec din buze de pocale.

Nu mã mai minte nimeni aici. ªi nici nu amRupturi de conºtiinþã cã v-am ºtiut din vreme.Pe când strãbat cu poftã un levantin bairam,Adun venin, sã-l picur în coadã la poeme.

Cunosc cã nu-i de vinã nici aerul uscat,Nici aerul de scamã ce-nãbuºã plãmânii,Nici leneºa amiazã când lin s-a legãnatÎn apa clocotitã pe lespedea fântânii.

Nicolae Labi=

148

PANTHEONEvocãri

ARTHUR RIMBAUD

Scuture-ºi pe bulevarde capitala româneascãGalbeni tei ºi suie-ºi slãvii inegal, semeþ contur,Din vuirea de tramvaie ºi din ud pavaj sã-þi creascãEvocarea mea frãþeascã, încâlcit ºtrengar, Arthur!

Cât de straniu sunã astãzi imnurile foamei tale,Cât de nefireºti soldaþii, galonaþii, verzi, „piu-piu“!Dar în þara ta-ºi mai târâie poverile carnaleHaita care-ai blestemat-o, ameþitã de rachiu.

Plictisiþi de bãuturã, rãzvrãtit numele tãu îlPomãdeazã flaºti alcoolici în subsolul monoton,Când din cartea ta rãsare ºi înalþã crunt ilãulCu severii ochi privindu-i þintã, gravul „Forgeron“.

Dar poporul tãu ºi lumea spulberã murdara crimãDe a-þi fi târâtã faima într-al vinurilor fum,Nu absintul, nu bohema, numai patima sublimã,Neastâmpãrul tãu tragic te-a-nviat aici, acum.

Coborât-ai de pe soclul státuilor funerare,Ai pornit sub carul mare, fluierând un cântec viu.Cãtre tonþi rânjeºte ºtirbã umbra smulselor picioare,O sfidare, de pe piatra piedestalului pustiu.

Drumurile þãrii mele stau în faþa ta, ºiraguri µAmintirea ta colindã-le-n cadenþã, furtunos.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

149

Când pãºi-vom împreunã vor ieºi în negre praguriToþi fierarii, cu bezele fluturate din baros.

Uite-n zare asfinþitul cu aprinsa lui vãpaie,Parcã-n zãri batalioane duºmãnoase s-au ucis.Flame mari de foc ºi sânge parcã-n zãri se încovoaieCa în zilele de lupte ºi de chinuri din Paris.

Uite-mi inima ºi þara: de furtuni înnoitoare,De-un balcanic neastâmpãr, zbuciumate-s inegal,Poate-a visului tãu roºu o frânturã îþi aparePrin aceste-ntinse câmpuri, prin furnale ºi metal.

Sã-þi privesc obrazul palid, sub vâltori de pãr rebele,În sfârºit, de bucurie luminat, prea dornic îs µCãci prea des, încins la glezne cu-ale timpului inele,Þi-ai turnat nefericirea în cascadele de râs.

Scuture-ºi pe bulevarde capitala româneascãGalbeni tei ºi suie-ºi slãvii inegal, semeþ contur.Din viurea de tramvaie ºi din ud pavaj sã-þi creascãEvocarea mea frãþeascã, încâlcit ºtrengar, Arthur.

FRANÇOIS VILLON

Pitic cu zâmbet tragic, gãsesc oricând în tine,Când osteneala vine, renãscãtor imbold µÎn rãzvrãtirea penei cu cioc tãios ºi agerªi-n crunta rãzvrãtire a spadei de la ºold.

Þi-a curs pe buzã vinul ºi cântecul ca valulPãtruns de-un neastâmpãr voios ºi epocal,

CUPRINS

Nicolae Labi=

150

Mai plin ca madrigalul ce-l încrusta rivalulCu diamantul rece, la chefuri, pe pocal!

Sub ºtreangul stãpânirii tu stãpâneai o lume,Oceanele baladei le strãbãteai înot µFlori albe ºi flori negre-s pe câmpurile taleDe Martha descântate ori lubrica Margot.

ªi-acuma, peste veacuri, mânia ta o fluturi,Primejdioasã, asprã, cu ascuþiºuri lungi µIluminat feeric de fulgere de sãbiiRâzi ºi acum sub faldul zãpezilor de-atunci.

Dã-mi voie, la picioare sã-þi desfãºor în pripãAcest poem balcanic µ umil covor sã stea µE veºnicã din viaþa ta fiecare clipãPrin zâmbetul tãu tragic, vibrând de febra ta.

MIORIÞA

Pe-un picior de plai, pe-o gurã de rai,Zbuciumat se plânge fluierul de fag.Inima mi-o strânge ºi-mi pãtrunde-n sângeAcest cântec dureros ºi drag.

Stelele fãclii, pãsãrele mii,Jalea îºi descântã-n fluierul de os...Tainic îºi frãmântã cadenþarea sfântãAcest cântec trist ºi luminos.

Se îngânã lin liniºti în arin,Tremurã la stânã fluierul de soc.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

151

Mãicuþã bãtrânã cu brâul de lânã,Ce mai caþi bãtutul de noroc?

Brâul tãu din copcii s-a desprins µ târzii,Paºii þi-i înseamnã pe cãrãri cu lunã...Pentru ce ºi astãzi lãcrãmezi ºi viiCând la stânã fluierele sunã?

El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel,El, cu plete negre-n vânturi scuturate,N-are sã mai poatã mândrul ciobãnelÎnaintea ta sã se arate...

Ochilor tãi tulburi pentru veci li-i datLegãnat pe triluri, palid, sã îl vadã,Paºilor sã-l cate pentru veci li-i datÎn pãdurea lungã de baladã...

Osteneºti... O clipã numai sã te-opreºti.Odihneºte-þi ochii în afund de zare...Vai, pe zare-n nouri µ turmele cereºti µªi-auzi glasul tragicei mioare...

De ce fugi pe câmpuri, dupã ce chemãri?Despletit þi-i pãrul µ albã vâlvãtaie...Vezi, de vânturi dusã, s-a topit sub zãriMioriþa laie, bucãlaie...

* * *Pe-un picior de plai, pe-o gurã de rai,Stau câteodatã împietrit ºi mutSã-nþeleg o clipã ne’nþelesul graiPlin de jalea unui veac trecut...

Nicolae Labi=

152

TÂNÃRA GARDÃ

VÂRSTA

În dimineaþã bolta vibreazã strãvezieDe-ntâile semnale ºi-ntâile chemãri,Rostogolit sub ceruri un vânt porni sã-nvieÎn viscol de petale rotindu-l între zãri.

Sunt locurile limpezi ºi codrii încã lini,Dar soarele fierbinte ºi-aþâþãtor pãtrunde,Adulmecã vãzduhul, trezite de lumini,Neliniºtite ramuri, neliniºtite unde.

Întâi, vestind furtuna, în stol, mari pãsãri prindSã-mpestriþeze câmpul cu umbrele fugare.ªi strigãtele scurte pe care le aprindNervos parcã se-ntreabã: µ De ce oare?

ªi se adunã norii bufnindu-se-ntre ei.Izvoare se-adapã din ploi cu toatã gura,Cad trãsnete grãbite în falduri de scânteiªi rãvãºitã, bubuie natura.

Se mântuie-apoi toate ºi aburi cresc pe creastã,Sub cerul pur izvoare bogate trec în salt,ªi stãruie pe noua întindere, mai castã,Ozonul cu mireasma-i adusã mai înalt.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

153

Aceasta-i tinereþea, furtunã ºi senin,Beþie a visãrii, sforþãri de zi, lucide,Triumf de certitudini, al îndoielii chin,Miraculoasa floare cununa ºi-o deschide.

DRUMUL

Cu ochii încã fragezi am vãzutCum vechile castele se surparãªi cum s-a rãsucit peste CarpaþiVârtejul ce-a-noit aceastã þarã.

Iar cele ce-am vãzut s-au încrustatÎntr-al pupilelor adânc, ca-n stâncã;De-aceea azi, în ochi de ne priveºti,Ai sã le vezi cum ard distincte încã.

ENTUZIASM(La douãzeci de ani)

lui Eugen Mandric

1. RITM INIÞIAL

Cu zvâcnet tâmpla mi-o lipesc adesPe pântecul materiei imens,De-acest pântec bântuit de patimiCare-mi încing la alb închipuirea;Aud ori bãnuiesc un freamãt surdTrãdând entuziasmul vieþii veºnice,Al vieþii minerale ºi organice,Al vieþii izbucnind prin orice por.

CUPRINS

Nicolae Labi=

154

Nerãbdãtoare sevele se zbatÎn intima materiei fãpturã,Ori mai intim ºi mai neauzitAlunecã atomii transparenþiCe-nchid în ei ameþitoare goanePe gheme kilometrice de drum.

Ascultã-n câmp cum sunã primãvara,Fineþea clinchetelor ei lichide,Privind la cer imagineazã-þi aºtriiCare aleargã huruind vital,Ascultã în retorte cum lucreazãAcizi ºi sãruri tonic murmurând,Ascultã clocotul de sânge tânãrDin vinele femeii tale scumpe.

În toate e un ritm entuziast,E ritmul energiei fãrã moarte,Al înnoirii fãrã de sfârºitLaboriosul ritm care complicãMateria, miºcatã pe spiralaNecontenitei perfecþionãri.. . . . . . . . . . . . .

5 . DANS RITUAL

Timpul în preajmã-ne-ºi zornãie clipele µIatã-ne inima µ focuri teribile µ

Încã puþin ºi irumpLavele-i µ aur ºi plumb.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

155

Timpul ne umple în grabã pocalele,Mintea-ne-ºi scapãrã spada ºi zalele, µ

Iatã µ ne cheamã-n curândClopot ori gong rãsunând.

Noi gãtiþi, cu inimi trezeªi cu plete-n vânt jilave,Vom dansa pe meterezeCum spartanii-n ore grave;Câmp rãsunãtor de luptãSub lumina de amiazã-i µÎn vibrare nentreruptãPaºii-þi cãtre el ritmeazã-i.

Pentru bãrbãteasca goanãA puterii din artereSã dansãm, prieteni, dansulDe învârtejiri severe,Pentru bãrbãþia minþiiSã pornim un dans sub stele,Sã sclipeascã-n raze zimþiiªi cupola frunþii mele.

Pentru cei ce ieri luptarãDar bãtrâni azi zac la corturi,Sã dansãm ca niºte flãcãriÎmbrãcate-n albe porturi,Sã dansãm rotind în aerFluturãri de curcubeiePentru oastea care-aºteaptã-nPântec rodnic de femeie.

Nicolae Labi=

156

Din cãlcâie nu din buzeNu, ºi nu din albe clape.Sunet nou de înnoireNe-a electrizat aproape.Dans al mãrii ºi al sorþii,Dans de ape, dans de parã,Iatã, n-au sfidat proporþiiCând cu voi ne compararã.

6. TROIA STRÂMBÃ

Strâmbã Troie-a vechii lumi,Între ziduri nu însumiLectorii de epopee,Roditorul tãu EneeÎn atâþia ani de jafS-a-ngrãºat ºi zace-n praf,ªi prin timpi n-o mai puteaSã-þi lungeascã stirpea ta.

Þi-e Helena-mbãtrânitãCu tentacule moluºte,Rod muncit de alþii cereSã înghitã ºi sã muºteRuginitele lãcate,Porþile îþi sunt surpate µLupþi cu spasme disperateÎn paragini de cetate.

Te supui pãstrând otravã µSteaguri albe sui spre slavã;Steaguri sui chemând mai iute

CUPRINS

Moartea c[prioarei

157

Alte Troie sã te-ajute,Iar ostaºii tãi cu mascãUmblã-n tainã fãrã cascã.

Oaste nouã, fraþi ai mei,Câte douãzeci de ani,Fii de neînfrânþi ahei,Armele-nvãþãm a prindeÎn aceste vremi distincte µSã le-ntoarcem spre duºmani!

Nicolae Labi=

158

ALBATROSUL UCIS

ALBATROSUL UCIS

Când dintre pomi spre mare se rãsucise vântulªi-n catifeaua umbrei nisipul amorþea,L-a scos un val afarã cu grijã aºezându-lPe-un cimitir de scoici ce strãlucea.

La marginea vieþii clocotitoare-a mãriiStã nefiresc de þeapãn, trufaº, însã rãpus.Priveºte încã parcã talazurile zãriiCu gâtul galeº îndoit în sus,

Murdare ºi sãrate-s aripile-i deschise,Furtuna ce-l izbise îi cântã-un surd prohod,Lucesc multicolore în juru-i scoici uciseAl cãror miez cãldurile îl rod.

De valurile aruncate pe þãrmul sec ºi tareMurirã fãrã luptã sclipind acum bogat.Le tulburã lumina lor albã, orbitoare,Aripa lui cu mâl întunecat.

Deasupra þipã-n aer dansând în salturi bruºte,Sfidând nemãrginirea, un tânãr pescãruº.Rãzboinicul furtunii zvârlit între moluºteRãsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuº.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

159

Când se-nteþeºte briza aripa-i se-nfioarãªi, renviat o clipã de-un nevãzut îndemn,Îþi pare cã zbura-va din nou, ultima oarã,Spre-un cimitir mai sobru ºi mai demn.

SUNT DOUÃZECI DE ANI . . .

Sunt douãzeci de ani ºi încã unul...N-aº vrea nici unul sã i-l dau minciunii.Sã zboare toþi spre zare cum colunulCare apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presusEu ºtiu un lucru care-i þinta vieþii:Sã þii un steag, destoinic, cât mai sus.E steagul roºu-al meu ºi-al dimineþii.

E steagul cui? Eu cred cã e al meu,Ori poate-al lumii, izbutind sã doarã,Când din infernul inimii, mereu,Însângerat mi-l flutur în afarã.

Iar seara, când se lasã cu rãcoare,ªi cerul se întunecã-n frumosÎnsângerat ºi vast mai ard în zareÎnmiresmând în chip de chiparos.

3 decembrie 1956

CUPRINS

Nicolae Labi=

160

EPITAF I

Iertat sã fie cel ce la mânie,Mi-a împlântat cuþitul pân’ la os,Dar neuitat ºi neiertat sã fieCel care-a râs de gându-mi bãtãios.

EPITAF II

N-am jinduit sã surp sori plini de viaþãOri din planete moarte sã scapãr eu scântei,Dar tind s-aprind din mohorâta ceaþãAl cugetãrii strugur ºi-al semenilor mei.

* * *Pasãrea cu clonþ de rubin*S-a rãzbunat, iat-o, s-a rãzbunat.Nu mai pot s-o mângâi.M-a strivit,Pasãrea cu clonþ de rubin,

Iar mâinePuii pãsãrii cu clonþ de rubin,Ciugulind prin þãrânã,Vor gãsi poateUrmele poetului Nicolae LabiºCare va rãmâne o amintire frumoasã...

* Versuri dictate de N. Labiº la spital, în dimineaþa de 10 decembrie1956, câteva ceasuri dupã accident.

CUPRINS

P O E Z I I A N T U M EN E I N C L U S E Î N V O L U M U L

PRIMELE IUBIRI

Nicolae Labi=

162

I I . GEOGRAFIA T IMPULUI

1. PALMELE

Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.Sunt bãtãturi mai trainice pe ele.Metalul ce durea la începutLe-a întãrit, topindu-li-se-n piele.Ele îmi cer mai multã încordareªi cer gândirii proaspãt înþeles.Cerinþa lor e mult mai hotãrâtãCând fruntea grea mi-o sprijinã ades.

Încep sã bag de seamã, în sfârºit,Cã multe îmi rãmân neînþelese,Cã-n orice fapt sunt adevãruri mariDe care-odatã nu pãrea sã-mi pese.Încep sã simt înfriguratul chinAl setei de-a cunoaºte-aceste taine,De a nutri spre ele-un dor flãmând,De-a le cunoaºte pure, fãrã haine.

2. DRAGOSTEA

Cu ea ºi mâine-oi hoinãri sub soare,Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminþi...Dar mã mai mulþumesc ºi astãzi oareDoar sãrutãri ºi-mbrãþiºãri fierbinþi?Ades, în loc sã cugete, ea râde,

CUPRINS

Moartea c[prioarei

163

Sãruturile-nãbuºesc idei,Totuºi iubesc, încã iubesc frenetic,Fãptura ei ºi mersul lin al ei.

De mâine, rãsuci-voi tot ce-a fost µIubirea va lua drum nou, ori piere.Sunt sigur, ea mã va privi ciudatªi lãcrãma-va, poate, în tãcere.Îi va fi grea. ªi mie-mi va fi greu.Voi îndura, gândind ce-o sã urmeze.Când urci pe munte, truda þi-o înfrângiVisând la piscuri, nalte metereze.

3 . GEOGRAFIA TIMPULUI (1)

Schimb curgerea acum în plan intens:Geografia timpului e-n faþã.Epoca mea e-aici: câmpii ºi munþi,Diversitate vastã ºi mãreaþã.Sunt mii de râuri, unele curg drept,Iar altele pe cãi ocolitoare,ªi totuºi toate se îndreaptã-acumSpre marea mare, purificatoare.

Totu-mi pãrea întâi învãlmãºit.Mergeam µ dar unde, nu-mi pãsase mie.ªtiam cã-s tânãr, cã iubesc adâncTovarãºii de muncã ºi mândrie,Nu cunoºteam primejdiile mariªi poate de aceea n-aveam teamã...Frumos mai e sã zbori! Dar ce frumosE-atunci când zbori spre steaua ce te cheamã!

CUPRINS

Nicolae Labi=

164

4. GEOGRAFIA TIMPULUI(2)

Trecând prin timp, îl însemnãm sub pas µAºa îl reprimeºte universul.Dar însuºi timpul, când prin el pãºim,Ne schimbã tainic inima ºi mersul.Nu bãtrâneþea,-n urmã alergând,Spre moarte pasul cearcã sã ni-l poarte,Ci doar maturitatea creºte-n noiªi ne maturizãm pânã la moarte.

Din epocã, din zborul ei ºi-al meu,Uzina e o parte, o arterã.Nu fierbe-n doar fier ºi minereu,Ci seve ce hrãnesc aceastã erã.Pulsaþiile ei se pot simþiPânã ºi-n iarba fâºâind sub coaste µCu ele-amestecate se audPulsaþiile noastre furtunoase.

PE OBCINELE STÂNIªOAREI

Pe òbcinele Stâniºoarei am trecutCând soarele însângera a înserare,Pãºeam tãcut, cu gândul dus cãtre trecut,Cu gândul dus la o iubire trecãtoare.

Urcau din vãi vuiri de ape, monotonCãdeau de sus vuiri de brad, înmiresmate.Eram mâhnit ºi ameþit de-atât ozonªi de-amintiri ce-mi reveneau nenduplecate.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

165

Când deodatã-n jurul meu s-au arãtatBrazi mulþi, brazi morþi, ca o pãdure nãruitã,Un cimitir de brad aprins, de brad crãpat,Între bureþi, prin iarba grasã, putrezitã.

Eu am vãzut arzând pãdurile în vântCând canonadele pe òbcini bubuirã.Se înclinau prin munþi cu fruntea la pãmântCopacii care legãnându-mã-mi doinirã.

ªi flãcãrile uriaºe se zbãteauCa duhurile brazilor de dureroase,Rãºinile ºi scoarþele pe brazi trosneauªi de pe trunchiuri se cojeau ca de pe oase.

Din acest iad în care oamenii murindMai încercau sã scape totuºi cu viaþã,Pãstrez memoria rãºinii sfârâind,A flãcãrilor fâºâind printre verdeaþã.

ªi-a-ngrozitoarei preschimbãri: aceºti copaciCe-mi fermecau cu susur limpede auzulSchimbau în þipãt fremãtãrile lor dragiªi-i hãcuia ºi îi surpa în scrum obuzul.

Simþirea asta-ntreagã-n suflet mi s-a-ntorsªi m-a-ncercat cu ascuþiºurile-i dureCând soarele sub nouri licãrul ºi-a storsªi m-am gãsit în cimitirul de pãdure.

Se-ntunecase. Putregaiul luminaCu pâlpâiri livide-n pâlcuri ºi buchete.

Nicolae Labi=

166

Pãºind grãbit, m-am depãrtat de vraja reaA luminoaselor ºi tristelor schelete.

Ele sclipeau în urma mea: a fost rãzboi.În faþa mea sclipea o stâncã: este pace.Oh, cât de cald sunau tãlãngi în deal, la oi,Ce moale vântul tremura peste cojoace!

Curgeau din fluiere doinirile-argintii,Lin aburea laptele proaspãt în ºiºtare,Clipea-nstelarea rãcoroasã în tãrii,Se clãtinau pãdurile nemuritoare.

IMPRESI I D IN MUNÞI

2. CIUTURA

Un om în miezul zilei se razimã-n þapinã,Cu faþa încordatã, îngândurat puþin.Îºi ºterge de pe frunte sudoarea de luminãªi-i fumegã în spate cãmaºa lui de in.

Din ciutura-ngheþatã el soarbe-o-nghiþiturã,Apoi ºi-ndreaptã paºii cãtre pãduri, tãcut.ªi ciutura pãstreazã sãrutul lui pe gurãPrecum, sfioasã, fata, întâiul ei sãrut.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

167

LUPTÃTOR ÎN ATAC

Mã-nchin adesea la izvoare.Când sorb din unde însetat,Închin poeme ºi pahareªi tot ce poate fi-nchinat.Dar boierimii niciodatãEu inima nu mi-o închin,Nici strofa, cupã cizelatã,Cu asprul poeziei vin.

În limpezi spaþii sideralePoate mi-ar fi comod sã stau,Nepãsãtor cã-n glii nataleAtâtea lupte mari se dau.Însã vãpaia viei inimiÎn van astfel þi-o iroseºti.Zadarnic nu te-nchini la nimeni,Când n-ai mândria sã loveºti.

Ne este libertatea scumpã,Dar poþi s-o pierzi ori poþi s-o vinzi,ªi ea nu poate sã irumpãÎntre-a saloanelor oglinzi.Ea înfloreºte-n fremãtareaLaborioasã de pe strãzi.Nu va pãli iluminareaDe ºtii s-o ai ºi s-o pãstrezi.

Mai liber nimeni nu-i pe lumeCa luptãtorul în atac;El, care-ncearcã sã îndrumeDestinele acestui veac;Chiar de-a fost prins ºi-ncins cu fiare,

CUPRINS

Nicolae Labi=

168

El libertatea nu ºi-a dat,ªi e mai liber, chiar de moarte,Decât acel ce n-a luptat.

Pe nava veacului, rapidã,Nu poþi fi simplul pasagerCe vrea-n cabinã sã se-nchidã,Plângându-se de „mal de mer“.E-n van cultura ºi gândireaDe n-ai ºtiut sã le-mpreuniCu-avântul ºi însufleþireaDezlãnþuitelor furtuni.

L INIªTE DE IARNÃ

Cu vuiet veºnic, Suha sub mãguri îºi înfundãPumnalul viu al undei, învãluitã-n fum.Ce limpede e cerul! Din liniºtea profundãA sufletelor noastre s-a-mpãrtãºit acum!

Dã-mi palma. Uite-mi tâmpla. Ca aurul de grea.Parcã-i sub tâmplã inima mea. Bate.Ne-nconjurã în falduri ºi legãnãri de neaCarpaþii albi ai dragostei curate.

Atât de mult visatã ai fost, când pentru mineTu nu erai pe lume, cã nu ºtiam cã eºtiªi c-ai putea aievea sã-mi oglindeºti, senine,Doar gândurile mele în ochii tãi, aceºti.

Visam un vis de iarnã, ca înfrãþiþi pe zare,În munþii albi ce-ºi poartã sublimul lunei nimb

CUPRINS

Moartea c[prioarei

169

Neîntinat de valul suspinelor hilare,Mari idealuri scumpe cu tine sã le schimb.

ªi iatã cã sãrutul dintâi, înnobilându-lCu contemplãri subtile de vãi ºi de tãceri,Mai nobil sunã încã ºi mai firesc cuvântul,Esenþa vremii noastre ºi-a luptelor de ieri.

Rãmânem în tãcere ºi amintiri prelunge,Cu viscol roºu gândul ºi visele ne-au nins.Montanul peisagiu nu poate sã alungeDin vine frãmântarea acestui veac aprins.

Cum poþi tu sã-mi astâmperi ºi lãcomia guriiªi lãcomia vastã a gândurilor noi?Ce liniºte adâncã-i în zbuciumul pãdurii!Ce liniºte-i în sensul furtunii din noi doi!

Cu vuiet veºnic, Suha sub mãguri îºi înfundãPumnalul viu al undei, învãluitã-n fum.Ce limpede e cerul! Din liniºtea profundãA sufletelor noastre s-a împãrtãºit acum.

BALADÃ OBI ªNUITÃ

1

De-þi potriveºti pe suflet un vis prea larg ºi greu,Dorind sã-l urci cu tine sub cerul de amiazã,El cade-n falduri strâmbe, împleticit de pas µCa un veºmânt strãin, te ruºineazã.

CUPRINS

Nicolae Labi=

170

Pe arcul lui Ulise zadarnic mâna pui,Nu vei curba vreodatã uscata-i coastã durã,Încremenitã-n tolbã sãgeata va dormi µModest, alege-þi arcul pe mãsurã.

Atunci prin zeci de þinte va zbârnâi sonorã,Cu agerimi depline, sãgeata ta de fier,ªi-o vei putea întoarce oricând, cu semeþie,Spre nourii vrãjmaºi ce trec pe cer.

2

L-a înduioºat o frunzãCare zgribulea în ceaþã,L-a mâhnit o floare albãVestejitã pe fâneaþã,

L-a-ncântat un zbor de pãsãri,Rotunjit pe-albastrul bolþii µªi-a privit cu tulburareCum îºi scoate iarba colþii.

A simþit apoi iubireaCum deasupra lui înclinãCupa plinã-mbãtãtoareDe mireasmã ºi luminã.

A crezut atunci cã ºtieTot ce pot afla poeþii,Cadenþând uºor ºi searbãdBucuria grea a vieþii.

Din naiv grãunte, visulS-a mãrit apoi µ un munte,

Moartea c[prioarei

171

El visa cu-alexandrinulTimpurile sã le-nfrunte.

Îºi vedea iubita-n veacuriPe dactile legãnatã.Strãvezie peste moarte.Noua donnã-angelicatã.

Ea, materialã încã,Gravã-l asculta ºi tristã µExigenþa pentru versuriÎn iubire nu existã.

Când iubita nu e critic,Doru-n stihuri þi-l revarsã µNu te va mustra severãCã „de ce þi-i rima ºtearsã?“

Dimpotrivã, de mândrie,Dulce tresãlta-va pieptu-i.Va rosti mãgulitoare:„Ce romantic ºi deºteptu-i!“

Nou recrut în cavalcadaCu pegaºi ºi muze blânde,Tinere, voios îþi fluturiPletele de vânt rãsfrânte.

3

Lupta trudnicã începeCu o fierbere enormã:„Cum rimau înaintaºii?“„Ce e fond ºi ce e formã?“

Nicolae Labi=

172

Totuºi rimele ºi ritmulPrind cu greu vibrãri de clopot,Vorbele se cer în prozãUnde-ar luneca mai slobod.

Nu renunþi; pe mânã numeriªiruri de silabe rare µVersul însã parcã strigãA obidã ºi sforþare.

Marea sunã-n piculinã,Lacul sunã-a cãngi ºi roþi...Din întreaga-þi strãduinþãÎnþelegi atât: nu poþi!

4

Adolescenþa, sorã cu marile elanuri,Adolescenþa, sorã cu marile greºeli,S-a scurs, lãsând în urmã bagaje desfãcuteªi remuºcãri ce nu poþi sã le-nºeli.

Din gânduri rãzleþite, din îndoieli sumare,Se þese cugetarea cu luciu strict egal.Tu vezi ca-ntr-o oglindã, mai slab decât crezuseºiNevrednic de-ncântatu-þi ideal.

Când te-nãlþai spre slavã era uºor urcuºul,Pe aripi iluzorii creºtea în larg ocol.Acum, privindu-þi faþa, te înspãimânþi deodatãDe saltul greu care-l încerci în gol.

Existã viaþa largã necadenþatã încã,Ce-n viitor deschide fantastice fereºti.

Moartea c[prioarei

173

Complexa-i frãmântare, esenþa ei µ ºi luptaN-o poþi crea. Poþi însã s-o trãieºti.

Din resturi consumate încercãri sterileAlt vis sã-þi reînvie, ascultã azi alt glas.Întârziat sosi-vei în locurile undeEºti aºteptat în acest ultim ceas.

Nici pentru tineri viaþa nu-i nesfârºit de lungã µEa nu aºteaptã-n poarta intimului banchet.De timpuriu gândeºte sã faci ceva durabil,Dacã nu vrei sã putrezeºti încet.

Ai vrut sã spui în versuri ce-nseamnã duioºia,Ce-nseamnã zborul lacom spre luptã ºi spre þel.N-ai reuºit. ªi totuºi mai este încã vreme µPoþi spune-acestea toate ºi-n alt fel.

Cu buzele strivite-ntre ele de-ncordare,Vei pãrãsi altarul trecutei amãgiri,În faþã satul umed îºi suie-n ceaþã fumul,Printre copacii toamnelor, subþiri.

5

În încãperea albã e-un univers mãrunt,Plãpânde trupuri strânse în straie de aba,Ochi în candori sfioase ºi cranii tunse scurt...Acestea toate în puterea ta.

Priviri ºi-abecedare catalizezi severCa sã se nascã sarea învãþãturii, nouã.

Nicolae Labi=

174

Afarã plouã-n silã din cerul uriaº,Rãcoare-mbelºugatã,-afarã plouã.

Sub creºtetele tunse se plãmãdesc imaginiCe-au sã se împlineascã în anii care vin.Mai ºtii µ poeþi de seamã îi vei cunoaºte mâine,Þi-s dragi. Nu eºti invidios, puþin?

LUPTA DUBLÃ

Sã ne pãzim cu grijã de al uitãrii valCunoaºterea culeasã cu trudã, dinafarã.Dacã-am pierdut o datã un adevãr vital,Îl regãsim mai greu a doua oarã.

Cuprins de somnolenþã, uitam odinioarãEsenþa vremii noastre; ºi ca s-o aflu iar,Pe drumuri încâlcite sub soarele de varã,Am strãbãtut un dureros calvar.

Credeam cã se cuvine sã împlântãm hangereDoar în putreziciunea aflatã între noi,Cã, mai presus de toate, în viaþã ni se cereSã mãturãm ograda de gunoi.

Sã ardem, da, gunoiul ce aerul împute!Acestea toate însã ar fi fãrã folosDacã-am uita cã-n faþã duºmanul îºi ascutePe gresie cuþitul veninos.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

175

Adunã inerþia în faþa noastrã oaste,Gãtit de luptã fie deci oriºice bãrbat,Dar sã stârpim µ destoinici µ ºi-n rândurile noastreTot ce-i de inerþie cariat.

Aceastã luptã dublã s-o ducem treji ºi duri,Uniþi ºi-n suferinþe, uniþi ºi în victorii,Precum uniþi pe viaþã stejarii din pãduriÎntâmpinã furtunile ºi zorii.

AL TUTUROR

El a plecat din munþi ca un izvor,Vuind impetuos, sclipind la soare,De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,Cu ploaie caldã, binefãcãtoare,

Dã sevã rãdãcinii încordate,Învioreazã tropotul de cerbi...Când spalã colbul adunat pe ierbiÎi curg în suflet valuri tulburate.

El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,Al brazilor, al coaptelor podgorii µªi-i totuºi el, atât de neºtirbit!

N-aratã ce lumini în el scânteie;Doar când se odihneºte, însorit,Fãrã sã vrea aprinde curcubeie.

CUPRINS

Nicolae Labi=

176

NOURII

Privesc grãbiþii nouri ce-alunecã pe zãri,Topindu-se departe ºi revenind întruna.Parcã-mi trimit tãcute, nostalgice chemãri,Ei, fraþii cu dreptatea, cu ziua ºi cu luna.

Oceane mari de apã pe-a cerului genuniCâteodatã-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapã,Revarsã altãdatã ºi trãsnet ºi furtuni µRãmân aceleaºi totuºi oceane mari de apã.

Ce chipuri prinde-n slavã al norilor convoi!Centauri, turme, nave, creneluri de redutã...Noi îi urâm când grindini revarsã peste noi,Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sãrutã.

CUPRINS

P O E Z I IA P Ã R U T E P O S T U M

Nicolae Labi=

178

CÂNTEC DE ÎNCEPUT(Fragmente)

Aripi de vultur în zbor de sãgeatã Icar ºi-a rotit,Cei doi pumni omeneºti lacomi sã-mplânte în soare,Astãzi eu vreau sã întreb rãzvrãtit nesfârºirea:Cum de-a-nchegat dupã-atâtea puzderii de aniÎntre arsurile tâmplelor mele pornireaªi strigãtul celui cãzut!

Zbor, zbor cu anii mei tineri,Zbor ca un ºoim înconjurând strâmta-nchisoare-a

pãmântului,Aripa mea se izbeºte mereu de zãbrelele nemãrginiriiªi parcã-i un veac de când zbor.

Azi, înainte de-un nou ºi sãlbatic avânt,Vreau ca sã cânt cu cântecul meu de-nceput.

Când se nãscuse poetul ochii-i vãzuserã munþii înalþi,Cerul înalt ºi frumos.Veºnic îl cheamã de-atunci ºi îl tulburãDorul de ceea ce-i nou ºi desãvârºit.

Veºnic de-atunci alunecã-n lume ca flacãra,Palmele-i calde învie frunzare ºi inimiCa sã le lase din nou pradã morþii, plecând mai departeMereu, mereu cântând.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

179

... Simt cã mã blastãmã frunzele, buzele, moartele inimi,Pentru cã odatã-nviindu-le, morþii din nou le-am lãsat.Nu-s vinovat, nu-s vinovatCã pururi caut, caut.

Prea repetat rupe tãcerea sub frunteStrigãtul prelung al strãbunilor mei,Toþi ce murind mai aveau încã multe de spus.Strigãtul lor e acel ce-mi agitã fãptura,Zbuciumul meu ascunzându-l sub zâmbetul roºu al gurii,Pecetluind întrebareaSub limpezimea de floare a ochilor mei.

Viaþa e tot ce iubesc, tot ce cânt,Toate vãpãile patimei mele într-însa se mistuie.Viaþa µ smintitã-nfrãþire cu vraja-nserãrii ºi-a zorilorViaþa µ nãvalnicã grindinã-a luptelor,Viaþa µ dragostea omului...

... dragostea...Hei, aº dori sã iubesc o femeie ºi eu...Ea în mine existã de mult ºi-o aºtept...Are un suflet ca aerul, mângâindu-mi vâslirea aripei,Are un sânge ca viforul, sângele meu biciuindu-l,Are o minte ca soarele, lângã a mea ca sã ardã,Trup mlãdiu, sâni pietroºi, statuie anticã vie.

Pânã azi n-am iubit,Deºi somnul m-a prins uneori cu tâmpla în poala

frumoaselor.

Eu, fiul ºi flacãra munþilor,Îndoitu-mi-am fruntea ºi-n iarba câmpiilor ude,Primit-am sãrutul frunzarelor veºtedeÎn aºteptarea sãrutului focului sfânt renãscãtor.

Nicolae Labi=

180

Azi omenirea trãieºte în pragul mãreþului ev,Pas uriaº cãscat în istorieCând se încearcã ucide duioasa ruºine a omului µDragostea lui pentru sine...Pornim, ca omul, topindu-se-n semenii lui,Totuºi, el însuºi sã fie acelaºi,Înzestrat cu tãria omenirii întregi.

Strãbune Icar, voi, cei vechi,Mult prea mult îndrãgitu-v-aþi singuri;Vrut-ai în pumni sã prinzi soareNumai ca asta sã fie fãcutã de tine...N-ai lãsat omenirii decât strigãtul tãu...

Eu nu cunosc iubirea de mine µCunosc iubirea de adevãr.Pe mine tinzând sã m-adãp, sã mã sui,Tind sã înalþ adevãrul în mine.De pe cer, din pãmânt, mã þintesc nenþeleºi,Pretutindeni, doi ochi de nimic:Începutul...Sfârºitul.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pentru cã-s om...Om care astfel pãºeºte pe glie:Pleacã fãptura-nainte,Cade,Frânge cãderea prin pas,Pleacã fãptura-nainte,Cade,Frânge cãderea prin pas,Pleacã fãptura-nainte...

Moartea c[prioarei

181

Miezul pãmântului trage spre dânsulTrupul ºi creierul meu.Numai cu sufletul meu, poate mai mult decât altele,Este atras ca o mare de toatã-nstelarea azurului,O armonie de mii de maree, fluxuri-refluxuri.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Seara aceasta pornesc într-un nou ºi sãlbatic avânt.Stau în poiana albastrã printre mesteceni de aur...Luna rãsare în spatele piscului înalt ºi subþire...Vântul îmi spune c-odatã ciobanul suise în vârfªi îmbãtat de-nãlþime, singur crezând cã-i un munte,Pasul ºi-a-ntins pe alt munte sã-l puie...Astãzi, sub râpã, în tidva lui albãViespile bozãie-n faguri uscaþi, de cenuºã.Luna pãleºte, eu mã-nfior...

µ Cum îs oamenii!

Seara aceasta pornesc într-un nou ºi sãlbatic avânt...Zboruri confuze în urmã rãmân...Nu înþeleg încotro prin furtunã se-ndreaptã corabia µAre vreun rost sã-nþeleg cum pe punte aleargã matrozii?Nu înþeleg cãtre ce nesfârºiri universul grãbeºte µAre vreun rost sã-nþeleg cum se-nvârte pãmântul prin elªi spre ce nãzuiesc în viaþã stãpânii mãrunþi ai pãmântului,Uriaºi doar prin nemãrginita îndrãznealã de-a fi?

Are!Veacuri de veacuri aceasta fãcu omenirea.Supse din lut pentru creier al sângelui must.Prefãcându-l, prin „el“, în gândire µLunga istorie-a trudei înaltelor frunþi.

Nicolae Labi=

182

Astãzi când omul ucide-amãgirile µNoul efort al gândirii începe.. . . . . . . . . . . . . . . . .

Fiece gând care azi îndrãzneºteEste-o fãrâmã din gândul cel mare de mâineCe va supune Întregul!Seara aceasta pornesc într-un ultim avântCu nãdejdile-mi toate.Totuºi e trist cã mi-i zborul finit,Cã viaþa îmi dã prea puþin,Cã atunci când cãdea-voi, durutul meu strigãt zbura-vaSã cate alt om ce-o sã cheme prin veac:µ Astãzi eu vreau sã întreb rãzvrãtit nesfârºireaCum de-a-nchegat dupã atâtea milioane de aniÎntre arsurile tâmplelor mele pornireaªi strigãtul celui cãzut!

BUCURIE

Vreau astãzi sã-ntoarcem privirea în sus,Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lunã.Veniþi sã-ndrãznim sã simþim nemurireaCu inima-n repede tropot cum sunã!

Solemnã ºi gravã ne turburã noapteaCurgând pe izvoare ºi-n codri fierbândCu nãrile largi din gãvanele palmeiSorbim rãsuflarea-i de fum ºi pãmânt.

O stea se prelinge în sus cãtre creastaÎnaltã a cerului, clopot gigant.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

183

O altã se sparge cu flacãrã mutãªi þãndãri astrale înfige-n neant.

Cu trosnet un brad a cãzut ºi audDin lut cum un mugur trudeºte sã vie,Am ochii la veºnica trecere-a lumii,Dar inima-mi plinã-i de grea bucurie.

Mã bucur când moare o stea în înalt,Mã bucur când steaua pe ceruri rãsare,Mã bucurã tainic oricare apusªi-aprinsã, oricare ivire de soare.

Când moare un brad doar sãmânþa-i mai dãinuieSã nascã pãdurea de mâine din ea,Iar steaua, murind, îºi împrãºtie zguraPrin haosul care mai naºte vreo stea.

Spusese pe vremuri bãtrânul ShakespeareCã noi chipul nostru-l cioplim ca-n aramãÎn pruncul din rodnicul pântec de mamã,La fel istovindu-ne-al zilelor ºir,Ca brazii ce mor lepãdându-ºi sãmânþaSã creascã prin vreme rãzbind din pãmânt,Ca fiara, ca steaua, ca pomii cu floareaMurind ca sã vinã ºi alþii la rând.

Nu-i drept! E puþin! Mai presus de luceferiDe brazi ºi de fiare suntem mai presus.Cãci faptele noastre ºi visele noastreTrãiesc peste clipa când noi am apus.

Nicolae Labi=

184

Când ultima razã se stinge din ochiªi ultimul gând ni se stinge din minte,Lãsãm dupã noi ce-am gândit ºi-am muncitAcelor ce, mulþi, se vor naºte-nainte.Cu paºii gigantici pãºind prin viaþãSãpãm grele urme pe lut ºi pe-naltDe-o mie de ori mai adânci ca aceleaCe monºtrii arhaici le-au rupt în bazalt.Iar visele noastre spre rod înmiitÎn cei care vin se-altoiesc, ºi iubirea.Avem bucuria de-a spune murindCã suntem mai veºnici decât nesfârºireaPrieteni, veniþi sã privim acest cerªi codrii cu brazii ºi munþii din slavãCãci noi, numai noi, îndrãznim sã simþimA nemuririi bucurie grozavã.

TUI(Din ciclul Contemplaþii)

Tuiul proaspãtului visÎnaintea ta închinu-l,O aromã mi-a trimisCimbrul verde ori pelinul.

Lemn sculptat pe vremuri vechiÎn profiluri dulci de fatãªi cu tãlpile perechiDin esenþa-n timp crãpatã;

CUPRINS

Moartea c[prioarei

185

Melancolic ºi mãºcat,Râsul gurii subþirelCum cãzut în lut roºcatFulg de aur ori cercel;

Globii ochilor fierbinþiS-au compus sã te-ntãrâteIrizându-ºi spre dorinþiRaze de-ocoliºuri, câte.

Pe când sufletul târâtNoaptea vine sã þi-l calceÎnecat în nu ºtiu câtFum de arbori ºi în alge.

4 septembrie 1956

VÂRSTA DE BRONZ

1

Prietenii mei, traiul ni-i tot mai matur,Deºi suntem la vârsta poeziei lui Rimbaud Arthur.Ne-am plictisit de snobism, pânã ºi de plictis,Ochiul raþiunii ne urmãreºte pururi deschis,Romanþele sentimentale de multã vreme ne fac haz,Vedem luna sfericã, aridã, realã,Fãrã ochi ºi obrazªi fãrã betealã.

Cel mai bun dintre noi poartã în spate o dârã de cuþit.Fusese activist ºi a primit-o fãrã sã se clatine, bãrbãteºte.

CUPRINS

Nicolae Labi=

186

De aceea i-i chipul mai palid, glasul mai repezitªi câteodatã tuºeºte.Celui mai vesel flãcãu dintre noiI-a murit ºi bunicul ºi tatãl în rãzboi.Mama lui a tors, a cârpit ºi-a spãlat pe la case.

De aceea scrie poezii cu lozinci care sunt totuºi frumoase.Celui mai tânãr dintre noi, celui cu unghiile netãiate,I-a trimis taicã-sãu rãspuns cã nu mai vrea sã-l ºtieDacã-l mai întreabã-n scrisori, în loc de sãnãtate,De ce n-a intrat încã în Gospodãrie.

Fiecare, fãrã chiote, îºi iubeºte þara,Suferind când echipa naþionalã pierde vreun campionatªi mai mult, decât omãtul mieilor, primãvara,Ori tragedia ºovãirilor þãranuluiLasã un raion codaº la semãnat.

Fiecare dintre noi a sãrutat mândria pe faþãCu buze fierbinþi ºi subþiri.Nimeni dintre noi nu-ºi pleacã fruntea semeaþãDecât în faþa robinetului, ºi fiecare are multe amintiri.

Prietenii mei, traiul ni-i tot mai matur,Deºi suntem la vârsta poeziei lui Rimbaud Arthur.Romanþele sentimentale de multã vreme ne fac haz,Fãrã ochi ºi obrazªi fãrã betealã.

Câteodatã totuºi, în nopþi cu nouri limpezi,Când flãcãri verzi pe sârmã înºirã ultimul tramvai,La luna astronomicã privim sfioºi, alãturiDe fata caldã ºi cu pãr bãlai.

Moartea c[prioarei

187

Cãci tinereþea noastrã, când ºtim ºi când nu ºtim,Ne porunceºte pulsul în piept, ca o dogoare,Precum curajul omenesc, fierbinte,În miezul navei interplanetare.

2

Clopote grave sunarã trezireaGeneraþiei noastre.

Tragem cugetarea afarã din teacã.Anii noºtri în dansul cu sãbii acum sã petreacã.Dansul superb ca o luptã ºi ca o-nnoire,Ca un zbor însetat de Icar, spre fericire.

Vrem sã descâlcim toate cãile!Vrem sã istovim toate punþile!Ca, împrejurul catargelor, stoluri de pãsãri,Noi întrebãri, noi întrebãri ne înconjurã frunþile.Dezlegãrile detunã în creier.Una dupã alta cad despletiteÎntrebãrile, întrebãrile nesfârºite.Linia buzei se taie mai sigurã,Ochii strãpung mai adânc ºi-s mai grei.Între cãlcâi ºi recile steiuriSufletul nostru aruncã scântei.Bunii noºtri, în lupte prelungi,Pentru noi câºtigarãCãmãºile albe de stãpân peste þarã.De-om uita-o vreodatã, apoiSã ardã cãmaºa lipitã de noi!Prin vastele stepe ale amintiriiÎncã aleargã-n vârtej delirant

Nicolae Labi=

188

Vãpãile rãzboiului, negre,Am vãzut fata cu coadele lungi.Fugea îngrozitã-n aprilPrintre gloanþele câmpului verdeCa fumul de trotil.

Am vãzut moºneagul alergând în jurulCasei nãruite-n fum gãlbui.Poþi uita vreodatã cascadarea plânsului µTuse-nsângeratã-a sufletului lui?...

Cu zornet de oºti, frontul trecu peste sat.Vai, câte morminte-nsorite,Câte-nsorite ruineªi câtã durere-nsoritã-a lãsat!Foame ºi tifos, bãtrâni ºi copii,Ologi, ºi vãdane, ºi tifos, ºi foame.Mâncau copiii, livizii copii,ªopârle prãjite-n jãratic de vii.Eu ºtiu un om de-atunciCu faþa înãspritã de puºcãrii ºi munci.Se perindase rãzvrãtitã-ntreagãViaþa lui dreaptã de þãrani sãraci.Glumea cu mai toþi µ la ce s-amãrãºti oameniiCând ºi aºa îs destul de posaci!

Era un om vesel, numai câteodatãSe fãcea îngândurat ºi ursuz.Vorbele lui îmi aprindeau inimaPâlpâind ca flacãra-n auz.L-au privit oamenii ferit la-nceput,Apoi au stat cu el la sfat pe ºanþ.

Moartea c[prioarei

189

I se vedea pe mânã inel crestat în piele µSãrutul unui lanþ.O, ziua ceea, clocot nebunesc.Venea porumb ºi grâu µ porumb rusesc.Cu sacii peticiþi, ca o vâltoare vie,Curgeau flãmânzii, mulþi, la primãrie.ªi s-a mâhnit, s-a-nfuriat mulþimeaCând a vãzut cã-n grâul cel rusescPrin mucegaiul boabelor încinseViermii pestriþi foiesc.Striga primarul: µ Nu þi-i bun, sãrace?Pune-l în sac! Eu altul nu pot face!

Dar omul cu inelul roº la mânãS-a încontrat: µ Bãieþi! la cãutat!Primarul, grâul nostru ne-a schimbat!ªi i-am gãsit într-adevãr umplutã oalaCu grâu curatªi cu porumb curatCa aurul la minele din Baia.

La geamul vecinului meu, pe-nnoptat,Dulãul a scâncit ºi a tãcut.Îngrozitor, subit, a lãtratMitraliera.

Mi s-a pãrut cã luna desprinsã se lasãCa un trãsnet rotund peste vãi.Ferestrele sãreau în þãndãri µOchi dupã ochi, bucãþi de vãpãi.

Nicolae Labi=

190

În zori, la poarta vecinului meu,Nãruitã,N-avea cine prinde pânza cernitã...

Era un om vesel, numai câteodatãSe fãcea îngândurat ºi ursuz...Îmi spunea lucruri care-mi aprindeau inima...N-a apucat sã termine de spus...

În mintea mea, peste ochii lui siguri,Ochii lui petrecuþi de zãdufuri ºi friguri,Uitarea nicicând n-o sã-ºi scuture pletele.Simt în ceafã ochii lui, sfredele:Spune, spune, spuneTot ce eu n-am putut spune!

Cu limbile negre proptite-n pãmânt,Pluguri, pluguri; zarea detunã,Nave metalice zgârâie cerul:Bun! Ceru-i senin! N-o sã fie furtunã!

Sonda erupe; se-ndoaie spectralMana, mana pãmântului, brunã.Nave metalice zgârâie cerul:Bun! Ceru-i senin! N-o sã fie furtunã!

Þara se-ntinde cu cerul aproapeBrãzdatã de sârme sonore ºi ape.Þara se-ntinde brãzdatã de noiPalate ºi fabrici în sate ºi-oraºe:Acestea-s peceþile frunþilor noastreªi braþelor noastre, uriaºe.

Moartea c[prioarei

191

Braþele noastre vânjoase sunt arse de vânt,Nãrile noastre rãnite de vânt,Nãrile noastre amestecã iz de benzinã ºi floare,Gândul ne mânã spre vânturi mai dulci, viitoare.Curg în Carpaþi mucezitele ºipoteCu apa bâhlitã, hulitã ºi rea:„Aici s-adãparã bandiþii din codri. Nimeni nu bea!“

Ascuns în piatrã ori ascuns în nãmol,Ori ascuns în suflete cu dangãt gol,Cu dârzenie neagrã pândeºteCel ce mi-a ucis vecinul, miºeleºte.Ucigaºul trãieºte!

Vecinul meu n-are un ochi:Ucigaºul l-a asmuþitPe badea Nãtângu, cel ager de cuþit!Frate-meu e galben de vin ºi de tristeþe:Ucigaºul s-a aflat sã-l rãsfeþe!Sora mea, ºcolãriþa, a slãbit,S-a ofilit la internat:Ucigaºul a furat!

Simþiþi, prieteni, sfânta urã,Ura fãrã mãsurã, ura mare,Cât toate iubirile noastre de mare!

Greºeala, nepãsarea ori încâlciþii paºiSunt vina ce mai crâncenã ca vitriolul arde.Nu-i timp de pocãinþã ºi remuºcãri! De-acumNu mai schimbãm cuvântul ºi arma cu petarde.

Nicolae Labi=

192

Suntem mândri, prieteni, de zorile nemaivãzuteAle deºteptãrii noastre, masive ca stâncile,Zorile-n care se-mbinã seninul victorieiCu sângele jertfelor noastre, cu sânge.

Suntem mândri de holde ºi cântece,De râsul sãnãtos, cu toatã gura,Prieteni, dar ºi-n hohotele noastre de râsSã scapere ura!

Vârsta de bronz, clopote grave sunarã,Tragem cugetarea din teacã afarã!

DRACUL ªCHIOPTuturor nemernicilor

Cãrau comori sãpate sub lunã ºi-n secret.Urcaserã prea lesne în pisc de zaiafet.Purtau trufaºe tuiuri pe creºtetul zãludªi noile blazoane cu încã smalþul crud.

Dãdeau porunci cu lene ºi n-auzeau nimic,Dar se-auzea în vale o fierbere grãbitãDe fier ºi os ºi piatrã, de scrâºnete de cric,De nesfârºitã muncã, de lume ce se-agitã.

În deºucheate dansuri, acest sobor dospeaCa-n buba unei alte, rãsãritene Rome.ªi fluturau lungi vãluri în aer, de tafta,Urzite-n vin, bãtute în galeºe arome.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

193

Când, rezemat de cârjã ºi-n galben îmbrãcat,Un personaj coleric ºi straniu se aratã µZbârcitã foarte faþa, ori roasã de vãrsat,Iar la piciorul teafãr copita despicatã.

µ „Nu voi m-aþi scos pe mine dintr-al fiolei miez(Ce voce neplãcutã! Ca scrâºnetul þâþânii!),Nu mi-aþi fãcut vreun bine, dar vreau sã vã distrez µVã scot acoperiºul cãpãþânii.

Sã-ncep cu-acel ce-n ceatã e cel mai ºi mai ºi,Cel cu figura-n aur ºi lene parcã unsã.I-am ridicat capacul. Puteþi acum priviMonumentala lume dintr-însul, ce-i ascunsã.“

Sãrirã toþi sã vadã: privirile nãuceÞinându-ºi uluirea ºi-o miorlãiau nebunii,Cum mâþele din deltã se-aruncã sã apuceMâncarea lepãdatã pe creºtetul vreunei.

ªi ce-au vãzut! O grotã cât un imperiu sur,Plãci de grafit, ºi-n tristã-mpletire reciprocã,Contururi tandre, umbre de foi ºi de velur,Desene pure, toate strivite-acolo-n rocã,

Întruchipând figura de-adolescent tãcutCu întrebare-n frunte ºi-n inimã cu milã,Mlãdiþã de departe ce, arbor, n-a crescut,Ci prãbuºitã-n straturi s-a împietrit, fosilã.

Se ridicau deasupra coloºi de sulf în bolþiIvind tãioase cercuri ºi limbi de iatagane,

Nicolae Labi=

194

Pereþii înãuntru se ariceau cu colþi,Nemiºcãtoare curbe ºi unghiuri lungi ºi stranii.

ªi niºte þevi sucite, ca niºte vene, poate,Se-ncolãceau pe colþii aceºtia sã se suie,Lãsând în strãvezimea lor verde sã înoate,În loc de sânge,-o apã subþire ºi gãlbuie.

Din când în când afarã mai iese clãnþãnindªi-apoi între jivine-n adânc din nou revine,De rãutate slabã, cu colþi ce se desprind,Cãþeaua laºã-a dragostei de sine.

Iar golful ca-ntr-o scoicã definitiv suna,Pe când pe pardoseala pe care pare-a gemeStrivit adolescentul, îºi miºcã unda reaFosforice reptile împreunate-n gheme.

Poate-au fost geamuri, poate timpane spre afarãªi pãtrundeau prin ele oraºe ori poieni.Dar plumbul din vitraiuri lãþit, le astuparã;Timpanele strâmbate sunt grele de licheni.

ªi evident nu grindini, nici trãsnet a ucisAceastã lume; frântã, ea singurã cãzuse,De prea puþinã vlagã, prea mult vãzduh închis,De-un dor de parvenire zvâcnitã, ca de tuse.

Pe clãdãria spartã un craniu se prefaceCu dinadinsul proaspãt, cu dinadinsul bun,Ca-n putredele târguri când târfele sãraceÎn zi de sãrbãtoare au miros de sãpun.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Moartea c[prioarei

195

Rânjeºte dracul galben ºi iar întinde ghearaSã mai desfacã-un creºtet. Mesenii, pãmântii,Cu palmele pe creºtet se clatinã cum varaCiulinii în furtunã se clatinã hazlii.

Iar dracul ºchiop rânjeºte mai trist ºi ca un sfredelRotindu-se-n pãmânturi s-a dus, ºi scârþâi.Prietene, el ºtie atât de multe! Crede-lDe-o fi sã-l întâlneºti ºi-þi va vorbi.

Mesenii? Se frecarã la ochi, privirã-n golCu linii noi tãiate pe palida lor mascã.ªi-au zis c-un vis fusese, sporit de alcool,ªi n-a avut curajul nici unul sã-l rosteascã.

Dar cheful se spãrsese ºi fãrã de zãbavãS-au despãrþit cu faþa posomorâtã, gravã,Când îngroziþi vãzurã în dunga unui norCum dracul ºchiop ºi galben sãlta într-un picior.

ANCORA

Ideea se îndoaie ºi gândurile mor,Se-ndoaie-aici ca bolta albastrului de sus,ªi bate-un gând clorotic ºi gândurile dor,ªi pajiºtile vremii se par a fi ºi nu-s.

Iar marea ce puterea în mal îºi iroseºte,Neliniºtitã încã, nedivizatã-n ceas!ªi-s þintuit sub þãrmul sãrat de solzi de peºte,Tot navã zbuciumatã când ancora n-am tras.

CUPRINS

Nicolae Labi=

196

CIRC

Sunt cerºetori în straie de paradã,Cu pieptul costeliv în faþã scos,Sunt remuºcãri ascunse sub pomadãªi comicul devine dureros.

Iar mintea beatã-n ei se dã de-a duraZadarnicã, în scrâºnete de os.Infernul ºi-a deschis într-înºii gura.ªi comicul devine dureros.

SCHIÞE PENTRU UMANISM PROLETAR

1

În secolul acesta nervos, mai ales,Oamenii sunt mai nestabili decât principiile.Oamenii, prin inima lor inegalã-n bãtãi,Prin mintea ritmatã de Somn ºi de Gând,Prin oricare gest, se mlãdie între bine ºi rãu,ªi totuºi se miºcã încet înainte,ªi totuºi principiile tind sã le prindã conturulCa aerul ce se muleazã în jurulFãpturilor noastre,Albastru ºi dens.Este o dragoste obiºnuitã aici,Oamenii nestatornici sunt aºteptaþi rãbdãtor

de principii,ªtiind cã în curând au sã se-ntoarcã la ele,Iar când zãbovesc nepermis de-ndelung,Principiile rãzbunãtoare devin.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

197

2

N-am sã mã pot dezobiºnui niciodatãSã denunþ „la sottise, l’erreur, le péché, la lésine“,Dar viaþa m-a învãþat sã mã temDe dureroase ravagii ilogice.Am vãzut un om cu o plagã pe braþ,Durerea îl electrocutaseªi nu mai þin minte,Omul ºi-a retezat braþul,Ori poate s-a sinucis.În gestul lui erauªi prostia, ºi greºeala, ºi pãcatul, ºi leneaªi, peste toate acestea, abisul.

N-am sã mã pot dezobiºnui niciodatãSã denunþ ºi prostia, greºeala, pãcatul ºi lenea,Dar viaþa m-a învãþat sã mã temDe dureroase ravagii ilogice.

3

M-am desprins foarte timpuriu de pãrinþi,Am trãit numai din puterea gândurilor mele,Deci sunt proletar.Oh, ºtiu, uneori am greºitªi am fost extrãdat.Dar cu toate acestea ochii mei sinceri ºi demniMi-au readus repatrierea de clasã.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Nicolae Labi=

198

5

Iar acumO privire asupra viitorului.(Nu-s poet, nici vizionar,Sunt un om care-ºi trateazã temele.)Acum viitorul.Nu un om, nici mãcar un copac,Un univers ce-ºi creºte-nþelepciunea...

ÎNAINTEA SERII

Membrana-nfriguratã, sclipind în nesfârºit,Grãbite aripi albe sub cer a oglindit;Cercând în van amarii sãi stropi sub val a-nchideªuierãtor respirã iar buzele-i lichideÎn resemnãri de-o clipã ori în fierbinþi porniriSe strâng aþâþãtoare ºi se întind subþiri,Rãspund cu glas de unde luminii ce ascundeSub bolþile din zare, suave ºi rotunde.Pãºim tãcuþi µ vorbeºte în locul nostru marea,Ameþitor murmurã foºnindu-ºi val de val,Pe faþã îþi rãsfrânge, verzuie, scãpãrareaªi-n pletele-þi sãrate cu luciu mineral.Ni-s degetele strânse, fierbinþi, parcã-ncâlciteÎn alge nevãzute ºi ochii ni-s mãriþi.Trãim minunea mãrii ce voci adânci trimiteSub repezile zboruri de pescãruºi grãbiþi.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

199

CÂNTECE DE RÃSCRUCE

Sunet din cobuz uscat,Ori din fluier plin de seveCântecul a adunatAstãzi þeve lângã þeve,Glas de datinã strãvechi,Ori glas umed, scurs pe doagã µAdunatu-ºi-o, perechi,Sunetele, þara-ntreagã.Veacuri au trecut, convoiPeste noi, în cavalcade,Tot ce-a fost mai bun în noiScris e-n doine ºi balade.Pãrãsind uitateleVremuri aspre, infernale,Doinele, baladele,Intrã-n rândurile tale.ªi în cetatea lor semeaþãIntrã cântecul cel nouUrmãrind în dimineaþãFurtunosul tãu ecou.ªi el ºtie pe deplinCã-nchinându-þi-se þie,Cântã propria-i mândrieªi superbul lui destin.

CUPRINS

Nicolae Labi=

200

AM CÃUTAT

Am cãutat ºi caut. CãutândM-am pomenit greºind. Din când în cândM-am pomenit din vina mea flãmândªi m-am însângerat în spiniiDe pe cãrãrile spre zãrile luminii.

Dar dacã cineva gigantic ar veniªi mi-ar rosti: Eu îþi dau viaþa toatãNeînceputã, nepãtatã,Dar sã mi-o dai apoi în seamã mieS-o duc înspre visata zare purpuriePe drum neocolit, de netezime,Pe drumul neºtiut decât de mine...Deci astfel de mi-ar spuneEu aº simþi cã tot ce-mi spune-i putred,Cu hotãrâre i-aº rãspunde: µ Nu cred!

De poþi schimba secara-n trandafir,De-mi poþi schimba viaþa, nu mã mir:Chiar de-ai schimba bãtrânii în copii,Drum drept ºi neted tu nu poþi sã ºtii µªi chiar de-ai ºti, pãºind în urma taNimic n-aº mai simþi ºi n-aº vedea.

Eu sunt aici, cu fraþii mei în jur,Cu ei mãrºãluiesc ºi râd ºi-njur,E-un soare faþa-n raze sã ne scalde,Pãºind spre el strãbatem þinuturi tot mai caldeIar de priveºti atent la cercetareªi nouã de pe frunte prind raze sã ne zboare.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

201

E drumul greu. Strãbatem prãpãstii ºi cascadeªi suferim, dar ºtim c-aºa se cade.Þinuturile-acestui veac lung, clocotitorVreau doar cu paºii mei sã le mãsor.

(AM OBOSIT DE VIN, DE STELE)

Am obosit de vin, de steleAm obosit de gândurile mele,Am obosit de ochii care mã rãsfrângNeculegându-mi chipul din adânc.Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezieCântând doar cele câte vor veniSau cele câte vrem sã vie.Visez sã uit odatãCuvinte, rânjet, gândªi sã privesc în ochii de agatãCa fiecare om de rând,Chipul rãsfrânt sã nu-mi mai vãd,Cu spaima mea ºi hohotul meu receLângã un foc sã mã cuprindã somnulSub zãrile cu margini de pãmânt.În sângele fecioarei purificat ºi dusPrin trupu-i alb cu frãgezimi de neaEu aº simþi cum cerul coboarã lin de susCiorchini de cântece deasupra meaªtiu: acest vis pãmântul mi-l nutreºteSmulgându-mi dorul meu de infinitDar visul creºte-n mine ca mãdulare greleAm obosit...

CUPRINS

Nicolae Labi=

202

*Mi-a murit iubirea cu rânjet ºi steleÎncã din feºele inimii meleMi-a murit ºi-i strigoi ºi-n rãstimpuri revineªi þãruº nu-i pot bate-ntre coaste la mine.

CEAS GREU

Doamne, câtã tristeþe ºi frunzã!Te dãrui ºi n-ai cui,Te dãrui nimãnui.

Buzele se desfac zâmbind a milã,Vinul gâlgâie-n silã.O durere estompatã ºi surdãBântuie inima mea.

Singurãtatea vibreazã-n timpaneCu sunet de scoicã,E ceasul somnului.

Paºi stinºi, paºi stinºi. E ea?Altcineva.

Îþi vine sã þipi de mânieCã nu simþi pãrere de rãu!

Ceasul somnului. Ochi aþintit.Orb, surd, cu voce anemicã.Plâns de neputinþã-n infinit.

9 mai 1954

CUPRINS

Moartea c[prioarei

203

SUHA

În munþii mei, bãtrâni aristocraþi,Cântã toate pãsãrile cerului.Seara se rotesc prin incendiile potolite ale nourilorStelele cloºtii ºi ale oierului.Frunzarele ºoptesc o melodie duioasã ºi calmãªi fiarele frãmântã tropot de copite-n sihliºuri.Dragostea mea, sunt atâtea cãrãri sunãtoareªi-atâtea-nflorite-ascunziºuri!

Dar mai presus de toate curge SuhaVuieºte în vãi ca într-o cutie de vioarã.Melodia ei, din alte vremi, rãsunãDin sarã pânã-n zori ºi din zori pânã-n sarã.M-a hipnotizat trecerea ei însoritã pe prunduriªi murmurul ei, întãrit de ecoul mereu euritmic,Suha cea repede, de o monotonie mãreaþãCurge în fiecare vânã a versului meu.

Dragostea mea, uite, vorbesc mai multDe mine, în loc sã vorbesc de tine.Dar bucuria sãlbaticã ºi pururea vie de-aiciVreau sã þi-o trec sub pleoapele albe ºi line µÎn metropola luminii, cu fluturi bãtându-se-n becuriDin patul tãu vast, cãtrã garã asculþi cum vuiescTrenuri, trenuri, venind dinspre þãrile meleªi m-aºtepþi tresãrind, ameþitã de-un gând nebunesc.

Hai s-ascultãm împreunã cum Suha îºi mânãCurgerea ei însoritã prin braziDespãrþiþi s-ascultãm împreunã Suha, Suha cea mareSunã-n fiecare vânã-a versului meu.

CUPRINS

Nicolae Labi=

204

(TRESTIE, TRESTIE)

Trestie, trestie, pe cine ascunzi,Vântul de searã pe cine-nfioarã?Horbota-þi neagrã ºi multã-nfãºoarãUmerii albi ºi rotunzi.

Valuri, voi valuri, cui i-aþi ºoptitªoapta adâncã, ascunsã ºi gravã?Veþi mai pãstra oglindirea suavãA chipului ei neclintit?

CUPRINS

A D D E N D A

Nicolae Labi=

206

PUIUL DE CERB(Fragmente)

I . PRIETENI I

Prinde-a prinde în perdele,Flori albastre, lunã plinã.ªi Cordun din somn îºi iscãOchii umezi spre luminã.

Lunecã pe uºã-afarãCu aripe la cãlcâie,Ca sã vadã cum îi doarmePuiu-n cuºcã noaptea-ntâie.

Îl gãseºte-n fapt de sarãPrin poianã, sub mesteacãn.Micul cerb plângea de foameCa un prunc uitat în leagãn.

Se torcea în vânt rãcoarePe pãdurile-nfrunzate...ªi pe mama-ciutã-aiureaLupul o sfârºise, poate...

Stã acuma la ostreþe,Cum stãtuse ºi asearã.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

207

Ochii lui sclipesc în lunã,Nãrile se înfioarãªi urechea lui ascultãCum pãdurea-n zare cântã.

Cã pãdurea îl tot cheamã,ªi pãdurea-l înspãimântã...Lângã pui, Cordun cu grijãMângâiatu-i-a grumazul.Puiul cu fierbinte limbãSãrutatu-i-a obrazul.

ªi Cordun a prins sã-i cânteCântul µ codrii sã-l auzã µCã-i stãtea în piept de-asearãªi-i venise-acum pe buzã:

µ Pui de cerb,Pui orfan,Pui gãsit sub un mesteacãnªi adus într-un suman.Dinspre codri mutã-þi gândul,Cã pe-acolo urlã vântul.Spaimele-ntind gheareleªi se-omoarã fiarele.Sunt ºi eu orfan ca tine,ªi-ntr-o hainã ºi pe mineM-a adus din codrii lungiUn soldat... ºi-i mult de-atunci.Sunt ºi eu orfan ca tine,Dar la ºcoala noastrã-i bine.Câte învãþãm... ehei!

Nicolae Labi=

208

Dacã vrei þi-arãt ºi þieSlovele din cãrþulie!Ce, prostuþule, nu vrei?Pui de cerb,Pui orfan,Pui gãsit sub un mesteacãnªi adus într-un suman,Mare-mare ai sã creºtiCu copitele cerbeºtiªi cu coarne boureºti:Prin pãduri ne vom întrece,Vom fugi prin iarba rece,Prin rãcoarea de izvoare,Sub sãrutul cald de soare,Prin apa vâlcelelor,Sub sãrutul stelelor...Pionierii au sã-þi fieCei mai buni prieteni þie.Ca sã creºtem împreunãªi sub soare, ºi sub lunã,ªi sub viscol, ºi-n furtunã.Pui de cerb,Pui orfan,Pui gãsit sub un mesteacãnªi adus într-un suman...

Zorii trandafiri aninãÎn perdele, ºi-n luminã,ªi copiii-n dormitoareFac ochi mari, spre zori de soare,Dar Cordun afarã îi,Lângã puiul cerbului.

Moartea c[prioarei

209

*Zarea-ºi creºte crângurile-i,Spalã ploi obrazul zilei,Curcubeul ceru-ncinge,Noaptea focul zãrii stingeªi mai curge, legãnatã,Din cea vreme o bucatã.Puiul creºte, se-mplineºte.Puiul ca un om grãieºte,Nu cu grai, dar ochii luiSpun adâncul gândului...

Zburdã-n larma veseliei,Îndrãgit de toþi copiii.

I I . LA STÂNÃ

E pe drum vacanþa mare,Gata-gata ca sã vie,Teii-s caiere de floare,Smeuriºu-n pârg te-mbie.Învoindu-se la ºcoalãªi cu puiul împreunã,Hotãrî Cordun, la stânãSã-ºi petreacã-n munþi vreo lunã.

Îl tragea pe-acolo aþaDe demult cu ani în urmã,Când, trecând, prin munþi, cu tata,A-ndrãgit ºi brazi ºi turmã;Se ºtia cu toþi ciobanii,De prin sat ºi de la clacã,

CUPRINS

Nicolae Labi=

210

ªi voia, în vara asta,Sã se joace-o nouã joacã!... Deci, Cordun, în vara asta,S-a bãgat cioban la stânã.Între brazii plini de freamãt,Cu baltagul la-ndemânã,Doarme lângã puiul ciutei,Sub coliba din poianã,Gata sã sloboadã chiotDe-au sã deie câinii zvoanã.

Ziua îl mai râd ciobaniiCã i-i largã buclucaºaLui cãciulã, ºi i-i largã,ªi-nnegritã-n zãr cãmaºa.Noaptea, însã, lângã focuriZic din fluiere întruna,De tresaltã steaua-n ceruriªi încremeneºte luna.Iac-aºa-i acuma. CerulLimpezit dupã o ploaieSe umbreºte printre braziiPicurânzi, care se-ndoaie,Pe când oile-n ocoaleLângã sare se frãmântã,Cu dulãi lãþoºi la marginiªi ciobani ce-ntruna cântã.

Stã Cordun lângã-un tovarãºCare-i spune-o povestire.Puiul cerbului, de piatrã,Soarbe codrii în privire.

Moartea c[prioarei

211

Vorbele se rup, ca frunze,De uitate vânturi duse,Povestind o întâmplareCu isprãvi de mult apuse:

... „Un cioban pãzea o turmãPe-o costiºã povârnitã.Nu era ca astãzi, turmaColectivei, înfrãþitã.Baciul te bãtea cu bâta,Ti-nsemna cu ea pe ºale,Ca-n rãboj, oaia pierdutãDintre turma dumisale.

Era unul, Panaite,Baci pe-atunci, cu oi, o mie µLe-a primit drept moºtenire,Le-a sporit prin tâlhãrie.Îºi strânsese-avere multã,Case-avea, cu gard de spijã,Turmele, pe toate,-n munteLe lãsa la alþii-n grijã.

Dar din sat, ºi de acoloOchiul lui ne urmãreaªi ne urmãrea ºi bâtaAsprã, noduroasã, grea.Vai de-acei care-l slujirã,Vai de-acei ce-l supãrarã!...... El e-acum fugar prin codri,Hãituit precum o fiarã.

Nicolae Labi=

212

Vezi un ºipot sus pe creastã µInima de jale-þi frânge µEl înseamnã-un loc µ pe care,Un cioban pieri în sânge.C-au dat lupii, ºi ciobanulLângã turmã, neclintit,Spãimântat de PanaiteS-a luptat pânã-a murit.

Toate tac s-asculte cântul,Numai puiul cel de ciutãTot adulmecã prin searaCea cu stele înnãscutã;Se trezeºte-n el chemareaCodrilor cu soare-apune,Când un cerb, pe zãri, departe,Strigãte de nuntã pune.

De Cordun îºi freacã botul µTremurând fierbinte µ puiul.Brazii semne-i fac din cetiniCu zimþi aspri cum îi cuiul.Puiul cerbului înalþãPrimul muget de-mplinireªi-o porneºte-ntins spre codriCare nu mai au sfârºire.

µ Pui de cerb, orfan ca mineªi gãsit sub un mesteacãn,Pui de cerb, mai zãboveºte,Pasul tãu nu se petreacã-nLargul cel cu fiare multe

Moartea c[prioarei

213

ªi cu ciute tinerele;Ne’mplinitã þi-i copita.N-are zborul rândunelei.

Nu-l ascultã puiul. Fuge,Cãtre pâclele din zãri...ªi Cordun aleargã-n urmãCu-ntristate, lungi chemãri.Dar în vale ce s-aude?Se ridicã val de larmã.Câinii bat a lup ºi sunãRãguºite guri de armã.Cu avânturi stânjeniteSe repede-un lup încoace,Târâind pe cea mai albãDintre albele mioarce...

Lupu-i sângeros, ºi pradaPrintre târºuri i se-ncurcã.Lupu-i sângeros, ºi câiniiAu cu alþii-n vãi de furcã.Oare poþi sã-i ºezi în caleFãrã ajutorul flintei?Iar de lupul scapã prada,Pe cel pui de cerb va prinde!

Cu ochi mari Cordun priveºteLupul, cum spre dânsul vineªi cu buze strânse prindeSã-ºi ºopteascã pentru sine:„Hei, Cordune, lasã lupul,Cã te-o strânge-n colþi, ca-n cleºte.

Nicolae Labi=

214

ªtii cã astãzi PanaiteLacom nu te mai pândeºte.Dar se cade stâna noastrãPãgubitã a fi oare,Dintre marile mioarceSã ia lupul cea mai mare?

De te-aþii, te poate lupulFrânge-n colþi ca pe-un berbece.Dacã-l scapi, ºi altã datãCãtre stânã va mai trece.

Întãrtat ºi hulpav, lupulAlte oi va mai rãpune...Haide, sari la lup, ucide-lCu baltagul, sãri, Cordune!“

A izbit Cordun. BaltagulS-a-nfundat în blana udã.Lupul s-a oprit o clipã,Scuturând din cap cu ciudã.Intrã spaima-n om ºi-n fiarã,Dar pe moarte ºi pe viaþãSe înfruntã om ºi fiarãCu privirile de gheaþã.

µ Hei, dulãi, veniþi încoace!Vin dulãii, vin ciobanii,ªi gãsesc un lup pe moarteCare muºcã bolovanii,Pe când tremurând ºi palid,Cu vreo câþiva paºi la vale,

Moartea c[prioarei

215

Bãietanul ºterge-n pripãFierul, încruntat, de poale.

Fluierele iarãºi sunãPrintre brazi ºi cãtre stele.Oaia zbiarã în colibãCu picioru-n lopãþele.Iar ciobanii plini de chiotPe Cordun cu zarvã mareÎl tot laudã ºi-l cheamãToþi µ ºi care mai de care.

µ Uite-l, mãi, ca mâine-ajungeOm vestit, µ încep sã-ºi spunã, µC-a venit aici în joacãªi-a fãcut ispravã bunã.

Dar Cordun îºi plânge puiulCel de cerb, cu jale mutã.S-a ºters noaptea, ca de-o albãMânã mare, nevãzutã.Zorii-ºi tremurã pe cresteBrumãrie, pâclã deasã,Când se-aude-un foºnet: puiulCel de cerb s-a-ntors acasã.

I I I . TOAMNA

Vine toamna; tot mai recePrin colibi, searã de searãCerul împestrit cu steleRãsuflarea ºi-o coboarã.

CUPRINS

Nicolae Labi=

216

Blãnurile de jivinãÞin cãlduþ, dar firul ierbiiTremurã, ºi dinspre munteGoarna toamnei sunã cerbii...

Oile mai pot sã steieÎnc-o lunã pe ponoare,Dar Cordun din nou la ºcoalãTrebui-va sã coboare,Sã-ºi revadã-atâþi prieteni,Dar ºi stâna sã o lase.De aceea-i vesel parcã,Dar ºi jalea-n piept l-apasã.

Totu-i gata; ºi-a tras cuºmaªi-a ieºit în gura stânii.Gudurându-se-i dau roatã,Cu bãtãi de coadã, câinii,Iar ciobanii râd de dânsul,Ca sã nu se vadã bine,Cã le pare rãu de-o varãPetrecutã-atât de bine.

Deci cu puiul cel de ciutãStã Cordun sã se coboare,Sus în deal fac semn ciobaniiZugrãviþi pe alba zare.Puiul saltã înainte,Printre cetini ºi pâraie,Iar Cordun îl urmãreºteCu privirea de vãpaie.

Moartea c[prioarei

217

µ Vezi, ºtrengare, cornorate,Nu te rãtãci, aºteaptã,Cã lãsãm acuma drumulªi luãm poteca dreaptã.Ne aºteaptã-n vãi bãieþiiªi sã vezi ce veselie!...Doar atâta, ca pe caleGust de fugã sã nu-þi vie.

Parcã-ar înþelege puiul;Tropotind, îl înconjoarã,Bucuros ºi el pesemneC-or ajunge-n sat desearã.Dar din când în când ºi-ntoarceCãtãtura lui blajinãCãtre creasta care-ascunseCâini ºi oi, ciobani ºi stânã.µ Lasã, pui de cerb, spre sateÎn curând au sã te lase,Aducând mireasma stânii,Turmele cu oi miþoase.Ne-om uita ºi noi, ºi alþii µCum cu dangãt se coboarã µªi-om visa cu ochii-n pâclãLa o altã primãvarã...

Trece puiul printre ramuriCu iuþealã de ºopârle.Codrii se-ndesesc; cãrareaCa un ºarpe se azvârlePrintre râpe ºi sub cioateªi prin locuri neumblate.

Nicolae Labi=

218

Puiul e mai sprinten; fugeªi aºteaptã întru-n loc.Iar Cordun îi þine urma,Încâlcindu-se-n cojoc.Fel ºi chip de câte gânduriPrind în goanã sã-l strabatã,Când, de-aproape, dintre sihle,Tunã-o puºcã deodatã.

Îngrozit s-a tras bãiatulLângã-un trunchi.Puiu-n luminiº, cu saltulÎntrerupt, cãzu-n genunchi.Bubui prelung înaltulCodrii au sunat a moarte;Puiul dureros îºi suieNãrile subþiri în sus...

...Cineva din sihle vineSub lumina de apus...

Barba-i roºie coboarã,Încâlcitã, peste piept.Flinta scoate fum pe-o narã,Legãnatã-n braþul drept.S-a-ncordat Cordun sã strige,Dar ºi-a pus palma la gurã:µ Ista-i badea Panaite,Ce-a fugit pe curmãturã.Umblã dupã el sã-l prindãDa-i voinic ºi nu i-i greuSã-ºi ascundã bine pieleaPrin pãduri fugind mereu.

Moartea c[prioarei

219

Aplecându-se de ºale,Puiu-n cârcã el aruncã,ªi cum pleacã þeava puºtiiPrintre cetini i se-ncurcã...

S-a trezit Cordun din spaimãLângã trunchi oprindu-ºi plânsulªi pe dâra cea de sângeA pornit ºoptind într-însul:µ L-a-mpuºcat,L-a-mpuºcat!Puiul meu cu ochi brumat,Te-a-mpuºcat, te-a-mpuºcat!

Pui de cerb,Pui orfan,Pui gãsit sub un mesteacãnªi adus într-un suman,Noaptea-þi trece prin blãniþã,Ochii tãi au prins pojghiþã,Sângele pe nãri îþi cadePe frunzarele-ntomnateªi-mi înseamnã mie drumulCa pe urma ta sã merg...

Ochii tãi sunt stinºi ca fumul,Ochii tãi au prins pojghiþã.Ultimele luminiþeDe pe ochii tãi se ºterg.Cel ce te-a ucis pe tine,Hoþul, inimã de iascã,Slobod în pãdurea noastrãNu mai poate sã trãiascã!

Nicolae Labi=

220

*La un mijloc de poianã,Sub al nopþii greu cojoc,Panaite stând la focFrige-n þiglã o pastramã.ªi cu urã îl aratãNegre degete de cracã,Fagi umbroºi, cu frunza toatã,Peste flãcãri se apleacã.

E se uitã-n foc ºi tace,Tolãnit pe trei cojoace.Parcã-n barbã-i curge parã,Crengile cum se coboarãSe feresc sã nu-l atingãPeste mâini ºi peste frunte,Se feresc sã nu-i atingãMâinile pãroase, crunte.

Sare-n zbor Cordun de valeCa o flacãrã fugarã.Prin ponoare se prãvaleªi pe râpe se coboarãCa sã spuie, ca sã spuie µPuiul nu e, puiul nu e,Cã l-a sãvârºit fugarulCel cu flinta albãstruie.

*Dupã vorba ce-a adus-oUn cioban în sat venit,Cu cãruþa lui Iftime

Moartea c[prioarei

221

Cinci prieteni au pornitLui Cordun sã-i iasã-n caleDe poianã mai la vale.Au ajuns. ªi mult ºi bineÎngrijaþi cã nu mai vine,Ei cu ochii-n sihle catã,Pe când spune-ncet IftimeÎntâmplãri de altãdatã...

Deodatã vãd cu toþiCum Cordun sãltând prin ierbi,Încâlcindu-se-n ferigã,Printre brazi venind în goanã,Se apropie ºi strigã:µ Panaite, în poianã,Mi-a ucis puiul de cerb!Mai nu cred, dar el se-ntoarceÎndãrãt, cu pasul lung.Ei pornesc cu paºi de lânãDupã el, ºi îl ajung.

*Panaite-ntins pe-o parteSta cu puºca dupã spate.

În desiº bãieþii-aºteaptã,Iar Iftime se îndreaptãSingur, cu miºcãri ferite µSã nu-l simtã Panaite µªi c-un salt, pe puºcã, mânaDintr-o datã s-a înfipt.Panaite,-n faþa puºtiiA sãrit în sus ca fript.

Nicolae Labi=

222

µ Stai aºa! El stã; Iftime,Cine ºtie, poate trage.Vin atunci buluc bãieþiiCu lucioasele baltage.Îi priveºte crunt banditul,Însã n-are cum sã scapeCã Iftime are puºcãÎncãrcatã ºi-i aproape,Iar Cordun c-o sfoarã udãFedeleº l-a cetluit.

S-au urcat în car cu toþiiªi devale au pornit.

Stã cu puºca-n mâini Iftime,Iar Cordun fãrã de grai,Prin pãdurea întomnatã,Dã arar cu biciu-n cai,Iar Iftime îl priveºteªi astfel le povesteºte:„Mãi bãieþi, am fost eu slugãªi-am dormit cu boii-n grajd µCãpãtâi, o buturugã,ªi-nveliº aveam talaº.Boii mã primeau sã dorm µªtiþi cã boii-s blânde vite µBoii mã-ncãlzeau în somn,Dar stãpânul PanaiteMã-ncãlzea în somn c-un par,Dimineaþa, ca sã-i ar.Mã hrãnea cu ghionturi grele,Ca sã-i ar cele vâlcele;

Moartea c[prioarei

223

ªi în loc de zeghe-n spate, µCa sã-i ar cât nu puteam µVânãtãi ºi vâlci umflateDe la bâta lui aveam!“

*Azi Cordun mai are blanaAninatã într-un cuiªi-o priveºte dus pe gânduriCând bat ploile gãlbui...Toamna-i prinsã-n dans cu vântul,Lui Cordun i-s ochii pliniDe frunzare ºi lumini...Întristat, dar cald i-i gândul...

µ Vezi tu, pui de cerb, spre sateÎn curând au sã se laseAducând mireasma stâniiTurmele cu oi miþoase.Ne-om uita ºi noi, ºi alþii µCum cu dangãt se coboarã, µªi-om visa cu ochii-n pâclãLa o altã primãvarã...Pui de cerb,Pui orfan,Pripãºit sub un mesteacãnªi adus într-un suman,Amintirea ta mã doareFãrã seamãn ºi-am sã scriuCâte am vãzut ºi ºtiu.Ce-am vãzut noi împreunãPe la stânã, prin livezi;

Nicolae Labi=

224

ªi prin ºcoalã, ºi pe câmpuriCe-ai mai fi putut sã vezi.

Amintirea ta prin toamnãTrece tristã pe sub geamªi-mi aprinde-n suflet ura,Ura care n-o ºtiam!

TEZÃ LA LIMBA ROMÂNÃIaº i , c lasa a X-a B8 noiembrie 1951

M-am suit într-o zi pe culmea înaltã a Bursunarului care-ºisumeþea creasta în spatele casei mele, care gemea sub pov-ara omãtului de pe acoperiº. Iarna îºi sticlea podoaba licuri-cilor de gheaþã, care îmbrãcau într-o luminã dulce ºi bunãtoatã valea. Mergeam la deal. Sub gurguiele opincilor, fulgiitari scrâºneau ca zãvorul... Ger, ºi o frumuseþe îngheþatã, cadintr-o þarã a basmelor.

Am ajuns în vârf. Ienuperi cu ace ascuþite ºi bobiþe siniliise clãtinau, scânteind... Vântul aducea din vale trâmbe demiroase dulci de fum.

Ochii în jur; pe dealurile ce se vedeau în zare, lucrauþapinarii... vuiau loviturile topoarelor... oamenii se zãreau de-parte, ca grãunþele de nisip... Dar sufletul meu îi simþea mariºi apropiaþi, cioplind butucii ºi viitorul þãrii...

Cad topoarele; parcã ar cânta... aerul tremurã ºi vântulvuieºte undeva, înãbuºit de pieliþa scânteioasã de gheaþã. ªisatul, cu sutele de ferestre însorite ºi acoperiºuri albe, lu-mineazã inima... Deasupra mea, îºi resfirã crengile horbotuitefagul sub care scriam stihuri astã varã. E un fag bãtrân.

CUPRINS

Moartea c[prioarei

225

Scoarþa lui e însemnatã adânc cu negrul trãsnetului. Pe easunt scrijelate nume... multe nume. De zeci de ani, în zi desãrbãtoare veneau aici flãcãii cu cosânzenele... ªi scoarþapietroasã mai primea încã un nume...

Dar câte nu spune fagul, în aceste ceasuri iernatice, pe latoacã. Eu îi ascult murmurul molcom cu luciri de clopoþeiîngheþaþi ºi inima mi se umple de poveste... Sub fagul ãstaam crescut, una cu satul, parte din sat...

... Cât am stat pe gânduri? Mult, cred. A început sã seînsereze. Acum, ies iepurii ca sã roadã tulpinele tinere dinlivezile gospodarilor.

Parcã se aude cântec... Da, cântã oamenii, þapinarii. E ul-tima normã a ãstui an, împlinitã. Cântecul coboarã spre sat,însoþit de fãclii de rãºinã, ce par niºte licurici iernatici.

Acuºi, flãcãii or sã iasã cu tobele, pregãtindu-se de sãrbã-toarea Anului nou. O sã hãrþuiascã javrele pe sub porþi ºi orsã chiuiascã. ªi fetele vor sta înfiorate dupã perdele, privin-du-i cu ochi mari ºi tremurãtori. Cãci tinereþea în satul meu estãpânã. Îmi vin în minte versurile ce le-am scris cândva:

Seara îºi iþise stele mãrunte.Strãlucind zãpada; cerul siniliu,Foºnete uºoare, umbre moi pe munteªi izvoru-n vale-n susur argintiu.Galbenã ca mierea, luna le-nfioarãÎn omãtul aspru bat doi paºi încetPaºii mei, în searã, molcum se coboarãPe costiºa albã, plinã de brãdet...

Pe cer, se învãlmãºesc nourii. Luna pãleºte ºi la lumina eislabã se rotesc fulgi mari, gata sã cadã pe gene.

Vuiesc tobele. E timp sã cobor, cãci în codri prind sã-ºisloboadã urletele lor sãlbatice lupii...

Nicolae Labi=

226

Valea e largã, spicele zãpezii alunecã. Cred cã m-a nimeritbine, bine de tot, gerul.

Dinspre sat, vine miros de carne prãjitã; se apropie ziuacea mai tânãrã din anul viitor. Satul luceºte ca o mie delumânãri. Clopoþeii caprelor ºi tobele feciorilor sunã, fulgiicad. În casã trebuie sã fie cald, patul moale, cãrþile aºezatefrumos pe poliþã. Mândrã viaþã.

Cam la asta m-am gândit eu, în ora de limbã românã, latezã. Aici, în Iaºi, nu a nins. Poate de aceea mi-au pãrut aºade frumoase amintirile.

Hei, amintirile ºi oamenii. Bre, oameni, am un sat minunatºi o þarã la fel. La noi, ning fulgii ca beteala ºi se îmbu-joreazã obrajii fetelor ca trandafirii. La noi tinereþea e minu-natã. Dar nu ºtiu cum, o vreau ºi mai frumoasã ºi lupt cu cepot, pentru propãºirea tinereþii noastre.

CARTON

Ca ºi redactorului postului de radio, mi se pare ºi mieplinã de interes tentativa de a culege din ciocul peniþeiînsuºi a autorului aprecieri critice asupra producþiilor sale.

Mã ºtiu un spirit foarte dialectic; vinul ºi apa, de pildã,sunt puncte opuse, dar organice, ale spiralei pe care, urcân-du-mã, îmi consum existenþa.

Soborul de versuri, apãrut recent sub titlul Primele iubiri, s-acompus urmãrind cele trei trepte ale cunoaºterii dialectice:

µ Treapta întâia, senzorialã, a fost cea mai grea. Amtrãit haosul chinurilor al anilor ce au urmat Eliberãrii. Eramun copil, aproape un adolescent precoce. Seceta dansasesub ochii mei cu tãlpile ei de foc, îmi cântase sfâºietoaremelodii cu buzele trãznite de foame. [...] „De cel ce-am fost

CUPRINS

Moartea c[prioarei

227

atunci, azi mã desparte/ Ceva ca un troian ori ca un nor...“Treapta a doua nu sosise încã.

µ Treapta a doua, a generalizãrii, a limpezirii aº zice, s-aconturat în timpul studiilor mele la ºcoala de literaturã, des-chisã de Uniunea Scriitorilor. Dogmatismul, birocratismul,necinstea, iatã niºte scorpii care circulau cu violenþã peatunci în domeniile fragede ale tinerei noastre literaturi.

M-au bucurat unele succese ale mele, am avut însã ºimult de suferit. Dar nu m-am închinat cum, vai, au fãcut-ounii colegi, nemerniciei. Poate am greºit fiind prea exclusi-vist. Dar aceasta e alt soi de greºealã. Atunci am scrisaceste Prime iubiri.

µ Treapta a treia abia urmeazã. Despre asta nu voi vorbiacum; prefer sã notez câteva consideraþii pentru viitor.

Cartea care mi-a apãrut este rodul unei experienþe maivechi. Lucrez acum un nou volum, Lupta cu inerþia, în carevederile mele ideologice s-au maturizat. Pe lângã contemplaþiileumaniste, în numele cãrora lupt, în acest nou stoc de poeziise va ivi mult mai ascuþit tãiºul polemic, îndreptat împo-triva viciilor care frâneazã progresul. Evident, birocratiza-rea ºi sinuciderea eticã formeazã întâiele mele þinte. În aceastãdirecþie depun un nou fanatism, mai puþin juvenil.

19 decembrie 1955

DISCUÞIE ÎNTRE TINERI .PE MARGINEA CONTROVERSEI

DESPRE SPIRITUL MODERN

Am citit în „Viaþa româneascã“, mãrturisesc, cu plãcere,un articol semnat de L. Raicu ºi împãrþit pe douã numere,asupra unor probleme ale nuvelisticii actuale. Am gãsit aco-

CUPRINS

Nicolae Labi=

228

lo idei pe care nu le-am împãrtãºit, am gãsit altele care mi-ausolicitat adeziunea µ în orice caz, m-au impresionat anali-zele fine, pãtrunzãtoare, purtând aproape totdeauna peceteaadevãrului. Nu m-a mirat discuþia pe care au purtat-o apoiconsecutiv în „Gazeta literarã“ doi tineri colegi, D. Carabãþºi H. Zalis. L. Raicu, mobil ºi pasionat, subtil ºi tãios, în-zestrat cu multã fantezie criticã, uneori deformantã, pro-voacã, prin intervenþiile sale, dispute tari1. Calitate aleasã ºicusur totodatã, dacã ne gândim la liniºtea noastrã sufleteascã.[...] ªi în poezia liricã întâlnim aceeaºi varietate; iar pentru ane miºca foarte familiar, sã luãm cele mai la îndemânã exem-ple. Bacovia este monocord, emoþiile lui se impun prin reve-nire ºi apãsare obsesivã, sufletul lui penduleazã între puri-tatea muncitorilor ºi declinul unei lumi vechi, a cãrei cãdereapropiatã îi provoacã nevroze ºi îi scoate accente funebre,când obosite, când sarcastice, demonice. Mult mai complex,ca un arici cu nenumãrate ºi ascuþite direcþii sufleteºti, Arghezise miºcã pe alte cãrãri. Vede ºi el infernul uman al timpuluisãu ºi-l prezintã spre zguduita emoþie a cititorului, dar fãrãlamentaþii, înseninându-ºi verbul cu culori. Erotica sa, ne-cunoscând sensibilitãþile maladive ale celuilalt, posedã altele,superioare cred. Într-o primã etapã, inhibiþia ca armã deloclipsitã de bãrbãþie: „Nu, mânã straºnic, timpul mi-l sparge cupotcoava“, ci dimpotrivã. Sau compãtimirea contemplativã,cu dezvãluirea aceluiaºi infern în Inscripþie pe un portret, de

1 Este vorba de articolele: Lucian Raicu, Aspecte noi în nuvelisticanoastrã, „Viaþa româneascã“, an. IX, nr. 5, mai 1956, p. 184µ198 ºi nr. 6,iunie 1956, p. 253µ263; D. Carabãþ, Ce este spiritul modern, „Gazeta lite-rarã“, an. III, nr. 32 (126), 9 august 1956, p. 5; H. Zalis, Spiritul modern µo realitate esteticã, „Gazeta literarã“, an. III, nr. 33 (127), 16 august 1956, p.4 (n. ed.).

Moartea c[prioarei

229

pildã. Apoi, minunatele cântece de logodnã ºi nuntã, dedragoste împãcatã ºi senzualã, de echilibru uman, de fericire.

ªi în expresie, de deosebire! Bacovia picteazã în câtevaculori tragice, cântã din câteva instrumente surde, mono-tone, câteva adâncimi de suflet întunecat. În versurile luiArghezi treci printr-o singurã virgulã de la infern la paradissau la locul nostalgic în a cãrui perdea subþire „îºi petrecesteaua acul“. Arghezi ne place mai mult, pe scara valorilorcred cã stã mult mai sus, dar amândoi poeþii sunt, la fel,moderni.

Ce vor sã spunã toate acestea? Cã existã un haos dincare nu putem ieºi? Cã orice este în egalã mãsurã modern?Versurile lui Arghezi, Bacovia, Blaga etc. se deosebesc, totuºi,în general prin caracterul lor modern ºi în particular prinînalta lor valoare, de producþiile de felul acelor pe care, vai,le gusta ºi le elogia N. Iorga.

Înseamnã cã trebuie puse în discuþie jaloane mult mailargi.

În primul rând nominaþia de „modern“ nu afecteazã prinsine valoarea organicã a unei opere de artã. Oh, se aducatâtea elogii fixate prin noþiuni atât de contradictorii! Ad-mirãm deopotrivã Bucolicele lui Virgil (Zarifopol le contesta)pentru calmul lor pastoral, sufleteºte arhaic, ºi violenþa mo-dernã a unui Villon, torturat de lumea înconjurãtoare darmai ales de cea interioarã. [...] Tolstoi ºi Dostoievski µdouã formule contrarii (umanistul angelic ºi îngerul cãzut)µ împart admiraþia aceluiaºi cititor, deplasând-o când într-oparte, când în cealaltã.

Revenind la contribuþia polemicã a lui H. Zalis, mani-festez bucuros pentru ideea cã artele, reflectând realitatea,suportã toate influenþele mijlocite ºi nemijlocite ale trans-

Nicolae Labi=

230

formãrilor înnoitoare, aceasta lucrând la conferirea modernitãþiilor, a artelor. Artistul modern trebuie sã þinã seama, nupoate sã nu þinã seama de toate tezele filosofice, sociale ºiestetice noi, deliberând asupra lor cu mijloace adecvate, in-spirându-le sau respingându-le prin operele vii pe care lecompune. [...]

Cunoaºterea realitãþilor celor mai noi ºi a ideilor inspiratedin ele nu este însã decât un prim pas. Caracterul de moder-nitate permanentã al lui Baudelaire nu este imprimat defaptul cã, de pildã, acesta a cântat becul electric la numaiun an sau doi dupã ce acesta lumina pe bulevardele Parisu-lui. Mi se pare chiar cã cineva i-o luase înainte, marele poetnefiind întâiul cântãreþ al luminii fãrã combustie, ci desco-perirea unor noi regiuni sufleteºti, aflarea unor rezonanþe,speciale, rafinarea maximã a mijloacelor artistice ºi totulîntr-o manierã sprinten spiritualã, de luptã cu inerþia ma-teriei, a gândirii ºi a cuvintelor µ aceste îndãrãtnice sluji-toare ale Poetului.

ªi Maiakovski! Citindu-l pe Bednâi, l-am înþeles pe Maia-kovski. Unul torturat de temniþã ºi de futurism, plictisit deamândouã dar pãstrându-le izul pe cerul gurii, aruncã sentinþeîngrozitoare sau se bucurã cu juvenilitatea unui imberb. Teh-nicã aparent „à la Mallarmé“, de fapt punctuaþie graficã aideilor, nu neapãrat necesarã, dar democraticã. Nu bãdãran,ci masiv. Iar Bednâi! Armonica bietului Demian (BednovoDemiana) cântã guraliv într-o moleºealã verbalã speriatãinabil de invectivã sau de patos stângaci. Maiakovski, da,este inovator în imagini, impertinent în silogisme, revoluþionarcare are capacitatea de a se exterioriza, virtute a poetuluimajor. Liric vorbind, bucuriile îi provoacã delicii asemãnã-toare alcoolului iar dezamãgirea gloanþe în tâmplã. ªi este,prin aceasta, mare.

ªi în poezia epicã lucrurile stau la fel. Marin Preda când

Moartea c[prioarei

231

scrie Moromeþii îºi vãdeºte apartenenþa politicã prin felul dea vedea teoretic situaþia satului românesc înainte de rãzboiºi calea predestinatã a gospodãriei individuale. Dar cevaasemãnãtor mai fãcuserã ºi alþii înaintea lui, ºi meritul poe-tului epic ar fi fost infim dacã n-ar fi existat acea viziuneepicã impresionabilã, acea putere de analizã introspectivã aunor personaje particulare, proprii lui Marin Preda.

De mii de ani oamenii îºi exploateazã interioarele sufle-teºti, fãrã a ºi le fi epuizat, pentru cã pe mãsurã ce sedescoperã, se construiesc altele sau se modificã cele dejacercetate. Pasiunea aceasta a curiozitãþii, iatã un semn vala-bil al modernitãþii. [...]

Închei aceste rânduri poate haotice ºi, în orice caz, fãrãpretenþia definitivitãþii, apelând la o luptã nedogmaticã îm-potriva dogmatismului.

„FLORILE PÃMÂNTULUI“

Florile pãmântului1, probabil element component al fres-cei vaste deschise de romanul Desculþ, este o carte care apãrut unora a nu se încadra în nici un gen literar, constitu-ind un fericit amestec de toate cele.

De fapt, avem de-a face cu o povestire avându-ºi caerou autorul însuºi ºi evocând vremuri întunecate, de multpetrecute. [...]

Substanþa acestei povestiri se încheagã din prezentareaunui lung monolog interior, comunicat rareori în afarã, care

1 Pentru o posibilã datare a acestor însemnãri rãmase inedite pânãîn anul 1971, menþionãm cã în caseta tipograficã a volumului Florilepãmântului se precizeazã: bun de tipar µ 4 octombrie 1954 (n. ed.).

CUPRINS

Nicolae Labi=

232

oscileazã între tristeþe ºi împieptoºare, între reverie ºi exal-tare. Unii, înºelaþi de stilul colorat, bine ritmat ºi cu deose-bitã forþã verbalã, de patetismul înfiorat al frazei, fugind declasificãri, au clasificat totuºi: poem în prozã. Într-adevãr,pasajele de bunã poezie în prozã nu sunt rare, dar cartea,privitã în ansamblu, e altceva. Este aici o autoanalizare dupãmetoda generalã proustianã, dar eliminând mai strict amã-nuntele neimportante (pãstrând totuºi unele), o autoanaliza-re realistã în ultimã instanþã. Ceea ce marcheazã un elemental personalitãþii artistice a autorului este bogatul, uneori ha-oticul colocviu purtat între gândurile eroului, colocviu prilejuitde impresii ºi sugestii ale celorlalþi eroi, dar pãstrându-sepentru sine în marea majoritate.[...] Din context nu aflãmcu cine converseazã Darie. De obicei ºtim cã el converseazãcu propriile gânduri. Dar nu putem susþine cu tãrie cã totuºin-a conversat cu cineva dintre tovarãºii de drum. Existãîntre noi ºi text o uºoarã perdea difuzã care evocã depãrtareatimpului în care s-au întâmplat faptele. De altfel nici nu neintereseazã dacã Darie a conversat sau nu cu cineva. Impor-tantã este starea lui de spirit, concluziile pe care el în sfârºit letrage. Penru cã eroii care-l înconjoarã n-au nici ei altãimportanþã în concepþia cãrþii decât în mãsura în care înles-nesc consumarea procesului de gândire al eroului principal.

Deºi profilul literar al lui Zaharia Stancu este cu totuldiferit de profilul literar al lui Ion Creangã, vom încerca aicio paralelã pentru a fixa mai bine unele momente. De fapt,existã un punct de contact: atât marele clasic cât ºi povesti-torul contemporan nareazã cu predilecþie „întâmplãri din co-pilãrie“, fapte trãite sau imaginate ca trãite cu mulþi ani înainte.

Ion Creangã îºi povesteºte copilãria cu îngãduinþa ma-turã ºi sfãtoasã faþã de toate ghiduºiile, poznele ºi isprãvilepe care le fãcea altãdatã. [...] Dar amãnuntele ºi psihologia

Moartea c[prioarei

233

copilului sunt exacte, rememorându-ne mai toate dateleesenþiale ale copilãriei noastre. [...] Aici sunt distincte µemoþia povestitorului ºi psihologia copilului de care primul seînduioºeazã ºi face haz.

La Zaharia Stancu aceste douã elemente se contopescfãrã putinþã de distingere separatã. Mai mult, Darie este pussã gândeascã aºa cum gândeºte azi autorul, lui Darie i seatribuie sentimente pe care azi le-ar avea, pus în aceleaºiipostaze. Acesta este un fel de a face lucrurile care poateduce la rezultate supãrãtoare, neverosimile. Nu este cazulcãrþii de care vorbim. De fapt, ca s-o spunem direct, carteanu povesteºte ce i s-a întâmplat lui Darie, ci povesteºte cumDarie, omul matur, îºi aminteºte întâmplãrile prin care atrecut. El poate face aceasta în mai multe feluri µ în felulilustrat de Creangã, sau în felul în care o ºi face, adãugândo nouã cantitate de emoþie întâmplãrilor vechi ºi fuzionând-o.Nu mai adãugãm cã mai pot exista ºi alte moduri.

Procedând astfel, Zaharia Stancu realizeazã pagini de odeosebitã frumuseþe. [...]

Evident, aici intrã în vigoare ºi legile poeziei, iar unitateadespre care am vorbit mai sus creeazã efecte de un drama-tism considerabil.

Totuºi, în acest aliaj sunt posibile ºi impuritãþi pe care levom supune discuþiei.

Autorul împinge uneori lucrurile prea departe. Dacã estebinevoitã discreta ºi difuza contopire a sentimentelor au-torului cu ale eroului, nu se întâmplã acelaºi lucru cândautorul îi atribuie eroului în mod epic cultura sa, cu indicaþiiprecise ºi uneori neverosimile. Pentru un copil de þãran, fie elumblat oarecum prin lume, pentru mediul ambiant, Darieeste un erudit. Darie are noþiuni largi de filosofie, istorie,astronomie, distinge semnificaþia evenimentelor din Rusia lui

Nicolae Labi=

234

1917, „a citit într-o carte italieneascã despre...“, distinge dupãindicaþiile vagi ale numelor de pe crucile unui cimitir germanobârºii sociale ºi naþionale, mai mult, este capabil sã recon-stituiascã cu fineþe, dupã aceleaºi nume scrise pe cruci, psi-hologia unui hughenot, a unui negustor german, a unui scri-itor „copil teribil al acestui secol“. Credem cã de data aceas-ta e exagerat. De altfel, aceste exagerãri sunt grupate înscena contemplãrii cimitirului german ºi rãspândite cu maimultã motivare în alte câteva locuri. Dar, chiar atenuate depatosul liric al frazei, ele ºocheazã neplãcut.

Rezumând aceste câteva observaþii, gãsim elementele unuiprofil literar. Militând împotriva exploatãrii, împotriva rãzboiu-lui, Zaharia Stancu face aceasta ca un romantic.

Obiectele µ iarba, casele, apa Dunãrii µ trezesc viziunigrandioase, nasc umbrele trecutului istoric care se învãlmãºescîn bãtãlii. Natura provoacã sentimente extreme µ leagãnãeroul în largile sale braþe de vegetaþie ºi de roci sau i searatã ostilã, refuzându-i frumuseþile, prefãcându-ºi-le în ob-sesii ºi chin. Compoziþia povestirii are disproporþii impresio-nante, caracteristice romanticului, ºi de aici ºi inerenteleimpuritãþi. Peisajul este pictat cu trãsãturi largi, nepãstrân-du-se decât marile mase de culori, iar amãnuntele rare cãpãtân-du-ºi prin aceasta o ºi mai mare forþã picturalã. Sentimen-tele izbucnesc abrupt, mai întâi îndelung reþinute, de parcãautorul suspecteazã ºi cântãreºte orice element care i-arputea trezi vreun efect. Deºi pare ciudat, ºi aceastã dinurmã trãsãturã este romanticã, exprimând o extremã.

Sperãm cã Florile pãmântului sunt un capitol din înde-lung aºteptata continuare a romanului Desculþ ,atât de cititºi preþuit de cãtre cele mai largi cercuri ale poporului nostru.

Moartea c[prioarei

235

DINTR-UN CAIET DE ÎNSEMNÃRI

În poezia mea veþi intra ca într-un sat de munte: veþivedea întâi „neobiºnuitul“. Veþi remarca frumuseþea sãlbaticãa locurilor; iarna veþi simþi în nãri miros de lupi ºi de fum;vara, miros de fân ºi de rãºinã µ totul îmbibat cu ceva careaduce a sudoare ºi a pãmânt µ pãmânt adânc. Veþi priviluna mare, familiarã ºi apropiatã de cerul nostru nefiresc desenin, veþi asculta toate poveºtile cu stafii ºi strigoi precumºi împuºcãturile ce mai vuiesc rãzleþ între munþi.

Veþi afla despre flãcãii noºtri cã-s voinici ca brazii sauunii becisnici ca tufa.

Despre fetele noastre cã-s ca florile µ de cicoare sau decucutã.

Dar pe încetul totul va prinde contur ºi dupã mai înde-lungatã convieþuire veþi intra în firea adâncã a vieþii poezieimele, ca în adâncul vieþii pãtimaºe a unui sat de munte.

FRAGMENT ÎN PROZÃ. . .

Mã aflu cufundat în mine, la mare adâncime. Afarã seaude numai murmurul acesta ritmic, filtrat prin straturiledese strãbãtute, dar aici glasul meu rãsunã puternic, ameþindu-mitimpanele; totuºi la voi nu ajunge murmurul acesta ritmic,filtrat prin straturile dese strãbãtute.

Ascultaþi-mi vorbele acestea, ecourile care au ajuns pânãla voi. Când mã voi fi ridicat afarã, în lumea terestrã de sus,în lumina solarã, eu poate le voi fi uitat; ascultaþi-mi vorbeleacestea, ecourile care au ajuns la voi, ca sã mi le reamintiþi.

Vorbele mele se amplificã ori se sparg de cupola ceruluimeu. Îmi port paºii pe câmpurile mele, prin pãdurile bãtrâne

CUPRINS

Nicolae Labi=

236

moºtenite din strãbuni ºi pe lângã complicatele construcþiipe care le-am zãmislit cu trudã de curând. Fraþii mei, oameni,vibraþiile voastre rãzbat pânã aici ºi se încheagã aici într-osimfonie frumoasã ºi eu mã aflu aici ca sã vã înþeleg câtmai bine.

Dar un popor învãlmãºit de umbre ºi de vedenii ºi apariþiiîncarnate se zbuciumã chinuitor ºi-ncerc sã liniºtesc o clipãmulþimea lor tãlãzuitã ºi sã le cer sã facã pace ºi sã aºezepace în împãrãþia mea.

Pentru ca sã vã pot auzi mai bine pe voi, pentru casufletul meu sã guste netulburat farmecul sufletelor voastre.

Moartea c[prioarei

237

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

Avea ceva de miel =i de ied =i de mânz, într-o prim[var[ pe o paji=teverde, când în aceste viet[\i miracolul vie\ii reizbucne=te cu atâta gra\ie,încât î\i vine s[ le mângâi, s[ le iei în bra\e =i s[ le s[ru\i pe botul moale =iumed în care se adun[ =i e palpabil misterul materiei însufle\ite, al univer-sului uria= =i b[trân, începând s[ respire =i s[ devin[ fragil =i ginga=. Aveaceva de fir de iarb[ care, în timp ce în jur uria=e for\e se ciocnesc, cre=tefiresc =i simplu =i f[r[ team[, sigur pe pactul dintre el =i soare; =i, în adev[r,mai mult decât alte luxuriante specii, treze=te senza\ia =i emo\ia vie\ii,fiind luat drept simbol al ei de copilul cu ochii cumin\i uimi\i, de omulcon=tient, de poet, de pictor =i de filosof. Era un pui de om cu totul =i cutotul fermec[tor, ginga= =i fragil, =i n[zdr[van, =i îl iubeam =i îmi era drag,=i în atâtea rânduri mi-a venit s[-l s[rut pe botul lui de vi\el, în care maist[ruia mirosul de lapte. Mai mult decât pe oricare altul dintre cei deseama lui l-am sim\it, printre mineralele lumii, =i printre atâ\ia al\i oamenide câl\i =i de lemn, ca pe o f[ptur[ vie, cald[ =i respirând, având nevoie s[m[nânce =i s[ doarm[, =i carnea =i sângele meu erau solidare cu carnea =isângele lui, =i îl iubeam =i îmi era drag, biologice=te drag, ca propriul meucopil. +i l-a strivit un tramvai. Iar vestea mor\ii lui m-a zguduit, mi s-ap[rut revolt[toare =i inadmisibil[, =i când a trebuit s[ o accept ca pe orealitate, am suferit atroce, ca =i cum a= fi aflat c[ a murit propriul meucopil. Dar pentru c[ nu era copilul meu, ci al întregii \[ri, îmi ridic obra-zul s[ plâng, în fa\a întregii \[ri, o lacrim[ mare =i grea pentru pierdereape care o sufer[ în ceasul acesta poezia noastr[. Am sentimentul, amcertitudinea, dezn[dejdea =i revolta c[ în Nicolae Labi= destinul a strivit pecel care ar fi putut fi marele poet al genera\iei sale. În inima mea, suferin\amor\ii lui va fi pururi al[turi de suferin\a adus[ de pierderea timpurie sautragic[ a atâtor fii înzestra\i =i neferici\i ai poporului nostru. Moarteaacestui poet de dou[zeci de ani nu m[ va durea niciodat[ mai pu\in camoartea lui Eminescu sau Luchian, tot astfel cum s-a întâmplat cu moartealui Bob Bulgaru sau Magdei Isanos, =i ori de câte ori mi-o voi aduce amintevoi fi încercat de imense p[reri de r[u =i de sentimentul unei pierderi

CUPRINS

Nicolae Labi=

238

ireparabile. [...] Acel ied ginga= =i n[zdr[van, dup[ care toat[ via\a au s[m[ doar[ bra\ele c[ a intrat în neant, a fost dup[ felul de a sim\i al inimiimele — Poet: înc[rcat pân[ în vârful unghiilor de mesajul, ritmul =ilumina poeziei, a=a cum cochilia scoicii e înc[rcat[ de vuietul m[rii. Darîn cântecul lui Labi= era investit cu valen\ele poeziei un lucru ceva mainuan\at =i mai aproape de oameni în general =i de români mai cu seam[decât fo=netul m[rii, =i anume acela al p[durii. Amintirea — extrem deîndep[rtat[ — a plajelor primordiale se ive=te mai rar, pe treapta nostal-giilor cosmice, dar amintirea p[durii e înc[ foarte vie =i alc[tuie=te unadin componentele sufletului românesc colectiv. P[durea, puternic[,b[trân[ =i protectoare, =i în acela=i timp plin[ de infinite ging[=ii, a fostleag[nul poporului român =i, cu toate c[ au trecut o mie de ani de atunci,lucrul acesta nu se uit[. P[durile Moldovei mai ales par a-=i prelungi înmod deosebit ecoul în sufletul celor ai c[ror str[mo=i le-au ascultat, timpde genera\ii =i de veacuri, fream[tul. Nicolae Labi= a fost un pui de om, cusufletul =i înf[\i=area unui pui de c[prioar[ din p[durile Moldovei, des-chizând asupra lumii ochii mari, catifela\i, de o cutremur[toare ging[=ie=i naivitate. Din uimirea, spaima =i bucuria acestei fragile viet[\i a p[duriivenea prospe\imea versurilor =i neînchipuit de argintata lor sonoritate.Dar pentru ca nu cumva cei ce l-au citit s[-=i fac[ o imagine atemporal[=i anacronic[, voi spune c[ Labi= a fost un poet al acestei vremi pe cerulc[reia se încruci=eaz[, uneori cu vuiet mare, atâtea uria=e fluvii, =i în carechiar st[rile intime, ca triste\ea =i melancolia, devin incomensurabile. Înversurile lui am întâlnit, pe un alt meridian =i în alt cadru decât acela alstepei ruse, sensibilitatea modern[, infinit nostalgic[ =i dureros acut[, dinlirica lui Esenin, poetul adorat de milioane de cititori. +i am mai întâlnitfelul spontan savant de a al[tura =i ritma cuvintele al lui Rimbaud, acelorgoliu natural =i suveran al copilului-poet de geniu desf[=urând pe m[rilelumii pânzele faimosului Bateau-ivre: „J’ai heurté, savez-vous? d’incro-yables Florides“...[...] Dup[ tributul de sânge =i de suferin\e pe carep[mânturile =i oamenii \[rii noastre l-au pl[tit r[zboiului tulbur[tor demin\i =i istovitor de suflete, apari\ia unui poet ca Nicolae Labi=, mai alesdup[ ce poezia trecuse prin canoanele esteticii dogmatice, atât de funest[spiritelor creatoare, apari\ia unui asemenea poet, original, inspirat =isever cu sine însu=i, ne d[dea dreptul s[ ne bucur[m =i s[ n[d[jduim. Dar,vai, iedul ginga= al celei mai noi poezii române=ti a fost strivit =i nu-=i vamai încorda niciodat[ lira. Mânzul n[zdr[van a murit, pe când era neîn-chipuit de fraged, l[sând în urma lui un gol dureros. A ne gândi acumunde ar fi putut s[ duc[ drumul lui Labi=, abia început, înseamn[ a sim\i

Moartea c[prioarei

239

ce incomensurabil[ =tirbire, =i cu neputin\[ de precizat ca form[, a suferitceea ce va fi profilul poeziei române=ti între anii 1950 =i 2000. În adev[r,unde ar fi ajuns acest poet atât de plin de harul poeziei =i cum s-ar fisculptat întreaga lui statur[ în cea de a doua jum[tate a secolului XX,care ieri înc[ îi st[tea cu toat[ durata ei în fa\[? Mintea se întreab[, inimasânger[ =i ochii plâng la mormântul prea timpuriu al unui b[iat careputea fi un luceaf[r al poeziei române=ti =i n-a fost decât un astru ce abiar[s[rise, nou =i ciudat, =i plin de imense promisiuni, =i asupra c[ruiarepede au n[v[lit norii negri ai mor\ii. Cine se va ridica în locul lui pe uncer ce are atâta nevoie de luceferi?

Geo BOGZA, Pl`ng Poetul, ]n “Contemporanul“, nr. 52 (534), 28decembrie 1956, p. 3.

O experien\[ destul de lung[ m-a încredin\at c[ foarte mul\i poe\itineri, surprinzând la început prin o anumit[ exuberan\[ liric[, nu-=i \inmai târziu f[g[duiala =i nu rareori dispar de pe firmamentul poeziei ca =iosteni\i, înainte chiar ca noi s[ ne fi pierdut speran\a. De altfel, p[rereamea r[mâne c[ poezia este o oper[ a maturit[\ii, de=i în privin\a aceastavârsta împlinirii variaz[ de la individ la individ. Poetul matur este ca uninterpret la pianoforte care, st[pânind atât de bine instrumentul, ajungela acea lesniciune =i simplicitate prin care emo\ia se exprim[ cu o rafinat[ingenuitate. Desigur c[ aceast[ observa\ie nu poate avea un caracterabsolut. Întrucât îl prive=te pe Labi=, tân[r poet, pe care un accidentnefericit l-a f[cut s[ piar[ la 21 de ani, eu nici nu m[ întreb ce ar fidevenit dac[ tr[ia, pentru c[ îl consider un poet pe deplin exprimat, de lacare au r[mas câteva poeme încânt[toare, pe care istoria literaturii noas-tre nu le poate trece cu vederea. Iat[ un prilej pentru un estet s[ se întrebedin nou ce este poezia, ca art[, f[r[ îndoial[, c[ci problema cealalt[ afunc\iei ei prin oglindire este pentru noi definitiv rezolvat[. Din acestultim punct de vedere, N. Labi= a evocat ororile r[zboiului, copil[ria s[rac[,foametea, pe tat[l [...], p[durile natale în care vân[torul î=i caut[ dinpenurie hrana. Ce este poezia, întreb din nou? Lumea lui N. Labi= nu esteinedit[. P[durile, cerbii, cinegetica au fost cântate =i de al\ii =i pot s[ par[conven\ionale ca =i Pegasul pe care ilustratorul l-a pus pe coperta culegeriiPrimele iubiri. Poetul este descriptiv =i narativ cu abunden\[ într-o fraz[de esen\a prozei, nu, fire=te, lipsit[ de metafore. Farmecul provine dinsenza\ia puternic[ de materie, cuvintele sunt carnale ca fructele, poetulpare în permanen\[ vr[jit de univers. [...] Nu-i vorba îns[ de nici vreofacultate plastic[ deosebit[, nici de o excep\ie în domeniul senzorial. Avemde-a face cu un adev[rat poet a c[rui fraz[, chiar discursiv[, cânt[ cu o

Nicolae Labi=

240

sonoritate excep\ional[ =i care acord[ lumii de toate zilele a patra dimen-siune: semnifica\ia liric[. [...] În Lupta cu iner\ia sunt proiecte decompozi\ie de tip dantesc =i poeme mai scurte în care, în urma lecturilor,poetul încearc[ o ingenuitate nou[, de ordinul inefabilului oarecumpremeditat, dup[ formula Hölderlin. [...] Dar poetul a r[mas în general lanevinov[\ia sa fireasc[, f[r[ sincope artificiale de limbaj. E adev[rat c[ unnum[r foarte mare de poezii obosesc spiritul prin monotonia muzicii lordevenite factice. Totu=i, câteva poezii pline de candoare autobiografic[ =ide vitalitate juvenil[ sunt de neuitat. [...] E o poezie juvenil[ aceasta, darnu de încep[tor, c[ci mai mult[ st[pânire a mijloacelor de expresie, o maideplin[ virtuozitate nici nu se poate închipui f[r[ spaima unui artificiucare s[ atenueze farmecul spontaneit[\ii. Timpul va da, probabil, acestuimeteor o sclipire mai profund[. [...]

George C{LINESCU, Nicolae LABI+, ]n „Contemporanul“, nr. 47 (633), 28 noiembrie 1958, p.3

A ars scurt =i orbitor, r[scolind mireasmele p[mântului, =i s-a pr[bu=itîn genune. La dou[zeci =i unu de ani ai s[i, când a murit cu coloanavertebral[ sf[râmat[ într-un accident, Nicolae Labi= închegase o oper[,m[rturie a timpului s[u =i a excep\ionalului s[u temperament poetic. [...]

R[sfoim acum cele dou[ volume r[mase de la Nicolae Labi= =i con-stat[m c[ în toate versurile lui, dintre care unele sunt simple însemn[ri, seal[turau =i se a=ezau în locul lor, stabilit din vecie. Fiindc[ viitorul luiurma s[ fie atât de scurt, toate procesele poetice s-au desf[=urat pentru elcu o accelerare uimitoare. Întocmai ca pomii roditori ai Siberiei careînfrunzesc, se acoper[ de flori, leag[ rod =i-l umplu de sucurile dulci alep[mântului în pu\inele s[pt[mâni ale verii polare, opera lui Labi= a înflo-rit, a str[lucit prin toate culorile ei, trimi\ându-=i departe parfumurile,într-un r[stimp atât de îngust. Pa=ii mei s-au încruci=at de câteva ori cuacei ai lui Labi=. M[ surprindea obrazul lui buc[lat de copil, ochii cuumbre adânci, musta\a bogat[, ca a pluta=ilor de pe Bistri\a. Era înînf[\i=area lui ceva în acela=i timp proasp[t =i arhaic, cum nu mai v[-zusem niciodat[ întip[rit pe figura unui tân[r. Z[rise lumina zilei tocmaica Mihai Eminescu, în nordul p[duros al Moldovei. Codrul =i muntele i-autransmis impresiile din care s-a hr[nit poezia lui. [...]

Fiin\a i se amestec[ =i se contope=te cu muzica lumii: „Eu nu mai sunt,e-un cântec tot ce sunt“. A devenit un tân[r cânt[re\. E un cânt[re\ alepocii lui Mihail Sadoveanu, al lui Tudor Arghezi. Într-unul reg[se=tenatura patriei lui, trecutul el legendar. Notez pe-alocuri câte o tr[s[tur[

Moartea c[prioarei

241

a construc\iilor lui Arghezi, ceva din poliritmia acestuia. Îl urm[re=te ocaden\[ a lui Mateiu I. Caragiale. Versurile Miori\ei se împletesc cu alepoetului. Uneori caut[ pe bardul iubit mai departe. Vine c[tre el, dincea\a vremurilor, figura lui François Villon, neastâmp[rat[ =i voioas[,încins cu spad[, mânuind pana lui ager[ =i t[ioas[ atârnând în =treangulst[pânirilor de-atunci. Arthur Rimbaud este un „=trengar încâlcit“. Îlvede sub „vâltori de p[r rebele“, evocând pe gravul „forgeron“, trecândprin zilele grozave ale Comunei din Paris. Nicolae Labi= a fost un poetangajat. Entuziasmul lui nu este conven\ional sau facil. Ar vrea s[ zgu-duie lumea din iner\ie =i, pentru a preg[ti viitorul împreun[ cu al\ii,în\elege c[ trebuie s[ se socoteasc[, mai întâi, cu sine însu=i. M[rturialuptelor lui intime este de un patetism extraordinar. [...] A fost nu numaiun poet al \[rii lui, al naturii =i tradi\iilor ei, al timpului revolu\ionar princare a trecut, al primelor iubiri. A fost o con=tiin\[. Neobi=nuitul luitemperament poetic s-a dezvoltat ca o personalitate. Tân[rul acesta =i-apetrecut vremea =i a luptat, a ar[tat motivele speran\elor lui =i un drumspre viitor. A fost un om vrednic =i brav. Numele lui merit[ a fi pomenit casemn de unire pentru al\i tineri aduna\i de-aici înainte, pentru a citiversurile lui =i pe ale lor =i pentru a se lega într-o nobil[ =i înalt[ prietenie.Într-o zi a venit „pas[rea cu clon\“ =i l-a sfârtecat. Aceast[ pas[re trecuse=i mai înainte, fantomatic =i prevenitor, prin poezia lui. „Clon\ul“ de fier alpas[rei de prad[, acel care împinge =i îl sfâ=ie este un simbol. Când i-asim\it ascu\i=ul =i trupul i s-a desf[cut din leg[turi, a glumit ca un nouVillon. A v[zut puii gai\ei, ciugulind urmele poetului Nicolae Labi=, „oamintire frumoas[„. A dictat aceste versuri pe patul de suferin\[, în pu\inelezile pe care le-a mai tr[it, printr-un miracol inexplicabil. A mai zâmbit odat[, sarcastic =i melancolic, întocmai ca vechii cavaleri, ca Mercu\io al luiShakespeare, c[zut f[r[ noim[. Glume=te a=a un b[iat plin de fantezie =iumor, pentru care via\a =i lumea pre\uiesc atât de mult, încât nimeni nule poate pl[ti cu lacrimi. Îi pronun\[m numele, ni-l reamintim, îi citimcântecele, mergem cu el mai departe.

Tudor VIANU, Nicolae LABI+, ]n „Gazeta literar[“, an. VIII, nr. 52 (406), 21 decembrie 1961, p. 2

Stins[-n deplin[ \â=nire spre spa\ii poetice, tulbur[tor de înalte, poe-zia lui Nicolae Labi= este o invita\ie la incandescen\[. Poezia candoriilucide =i mereu recucerite, ritmul ataraxiei în vibra\ie, al permanenteic[ut[ri în sine, rezolvat[ prin integrarea în ritmul universal, imagine amarilor viziuni cosmice, poezia lui Nicolae Labi= e poezia contempora-

Nicolae Labi=

242

neit[\ii, poezie contemporan[. Imaginând traiectoria surpat[ a mersuluis[u, ni-l putem, cu dureroas[ mândrie, închipui ajungând la un Faustsau la o Divina Comedia româneasc[, modern[. [...] Sunt, despre aceas-ta, în acest volum mai mult decât indicii. Labi= era nu numai o natur[poetic[, nu numai un dinamic c[ut[tor al purit[\ii ci, mai mult, aveaacea rar[ capacitate — =i aici const[ eminescianismul s[u profund, desubstan\[, de consubstan\ialitate — de a gândi filosofic în imagini. El nuse îndrepta spre silogismul ritmat, nici spre simpla poezie de atmosfer[ (pecare putea oricând s[ o realizeze) ci, a=a cum plantele elaboreaz[ dinsucurile =i s[rurile p[mântului, sub ac\iunea soarelui, clorofila, el trans-forma no\iunile în viziune poetic[, =i, la temperatura extrem[ a entuzi-asmului, transforma metalele realului în poezie. [...]

Starea pe care poetul =i-o cere este aceea de candoare, de unde neîn-cetata confruntare cu imaginea copil[riei. Desigur, nu inocen\a ignoran\ei,calmul glandular sau stearpa lini=te a scepticului. Nu asta! Ci pura can-doare ob\inut[ prin entuziasta ardere, prin dep[=irea propriului t[u in-fern, dup[ c[l[toria prin cercurile pirosferei eului. Ie=irea la stele nu seface numai cu for\e proprii. Beatrice aici e Clio, iar „Iubirea ce mi=c[ sori=i alte stele“ devine în\elegerea necesit[\ii, istoria în\eleas[. Revolu\ia inte-rioar[ nu înseamn[ însingurare, =i Labi= nu este niciodat[ egocentric.Eliberarea interioar[ se realizeaz[ printre oameni, pentru oameni, înconcretul istoric. Esen\ialmente etic[, poezia lui Labi= nu caut[ rigoririgide atemporale, ci confruntarea pasionat[ cu realul, a=a cum eterni-tatea se realizeaz[ pe sine numai în concretul clipei. Atingerea unei ata-raxii dinamice, prin dep[=irea pasiunii tr[ite cu toat[ intensitatea, con-fruntarea permanent[ =i pasionat[ cu sine în real ar fi sensul simplificatal poeziei sale majore, sens desprins dincolo de meandre, pe care nu le maiînregistr[m aici, =i realizate, de exemplu, în acea admirabil[ Marin[, lanivelul marii poezii. Ataraxia candid[ e îns[ doar schi\a unei aspira\ii —e drept, aspira\ia major[ a poeziei — ceea ce izbe=te în acest volum e opatetic[ vitalitate, exprimat[ într-o dramatic[ autocritic[ etic[: „Tropo-tul lung =i mereu al galopului meu“. Romantic aspirând spre puritateaclasic[ — asemeni lui Eminescu — poetul n-a fost niciodat[ un clorotic,nici chiar în momentele depresive, nelini=tea lui nu e angoas[ steril[, cic[utare cu certitudinea valorilor fundamentale. Vitalitatea lui Labi=izbucne=te din primele pagini, dar ea nu e primar[, ci secund[, filtrat[prin întreb[ri, nostalgii =i triste\i dep[=ite.

Paul GEORGESCU, Prefa\[ la Primele iubiri. Poezii. Bucure=ti, Editurapentru literatur[, 1962, p. 5-14

Moartea c[prioarei

243

Poezia lui Labi= este profund româneasc[ nu numai fiindc[ este ooglind[ exact[ a peisajului geografic românesc, ci, în primul rând, fiindc[este o sintez[ a geografiei spirituale a poporului nostru, fiindc[ impune omodalitate de gândire proprie nou[. [...] Apari\ia Primelor iubiri a afir-mat un poet adev[rat, organizându-=i universul de crea\ie astfel încât„sorii“ interiori s[ se roteasc[ în acela=i ritm cu cei lic[rind „din infernulinimii afar[“. La câteva luni de la ie=irea de sub teascuri a c[r\ii de debut,Labi= a fost victima absurdului accident care i-a curmat via\a, astfel încâtprietenilor apropia\i le-a revenit anevoioasa îndatorire de a alc[tui — dinpiese disparate — cel de-al doilea volum al poetului, Lupta cu iner\ia.Romanticul lua în aceast[ nou[ carte ipostaza tribunului, în numelecandorii poetul î=i striga ideile, era convins c[ trebuie s[ le tr[iasc[ =i s[ sebat[ pentru ele. Nutrind dorin\a secret[ de a scrie cândva un poem închi-nat marilor revolu\ii, Labi= nu =i-a propus s[ ilustreze episoadele grandi-oase ale istoriei, ci a coborât în l[untrica lume a oamenilor, sondând,detectând, urm[rind fierberea lucid[ a sentimentelor, descifrând sensuri=i viziuni virtuale. Ca un magician înzestrat cu puteri miraculoase, el î=iconsum[ timpul concret =i alc[tuirea fragil[ a trupului =i a nervilor pen-tru împlinirea proceselor de investigare în care se angajeaz[. Pare, cumsingur se evoc[, „un spirit al adâncurilor“, un scafandru solitar care cufiecare scufundare în valuri devine mai palid =i care iese la suprafa\[ cusângele =iroind din timpane, dar plin de sobra bucurie a înving[torului, aomului care s-a pus în slujba oamenilor =i tr[ie=te voluptatea final[ ad[ruirii, a topirii în întreg.

Gheorghe TOMOZEI, Prefa\[ la Nicolae LABI+, Moartea c[prioarei.Poezii, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, Biblioteca pentru to\i,nr. 260, 1964, p.III-XVIII.

Moartea oricui abure=te toate oglinzile. Moartea unui poet tân[rîntunec[ îns[ posibilitatea lumii de a ar[ta =i altfel. Nicolae Labi= a muritla dou[zeci =i unu de ani. El a lic[rit scurt între dou[ nop\i: anonimatul=i moartea fizic[. Abia a avut timpul s[-=i compun[ o fizionomie de ado-lescent fascinat de maturitatea pe care n-avea s-o ating[ =i o atitudinesocial[, în care se putea citi binecuvântata necumin\enie artistic[ a poe\ilor.Fizionomia declara p[rul vâlvoi ca m[tasea porumbului, o încrunt[tur[precoce =i must[cioara galic[, adus[ pe col\urile gurii, c[rnoase înc[, decopil. Iar în atitudinea lui social[ Rimbaud se împletea cu Esenin =i al\ii.[...] Dup[ cum se vede din chiar versurile lui, poe\ii lumii, pe care îi cuno=teamai bine, chiar dac[ dintre ei face parte =i antinomicul Valéry, poe\i c[tre

Nicolae Labi=

244

care îl duce con=tiin\a de sine, sunt mai cu seam[ Villon, Rimbaud =iEsenin. Îndeosebi cu cel din urm[ el aspir[ din v[lm[=agul istoric, care îlcuprinde, la senza\iile copil[riei rurale =i versurile i se încarc[ de amintiribiografice ca =i versurile poetului din Reazani. [...] =i dac[ în atitudinea luipersonalist[ fa\[ de o societate înc[ nemutat[ de pe vechi temelii, Labi= secompar[ cu Rimbaud =i Esenin, fa\[ de noua societate =i chiar fa\[ dep[durea care îl chema la ea cu o vraj[ cunoscut[ de mult, dar =i cuadaosuri tehnice =i rutiere noi, el combin[ pe Esenin cu Maiakovski. [...]Poetul social abundent, r[mas pe drept cuvânt emblem[ a poeziei noastredin ultimii dou[zeci de ani =i autor al unor poeme antologice ca Moarteac[prioarei, 100, Biografie =i altele, N. Labi= moare accidental, în diminea\ade 22 decembrie 1956. Cine ar putea spune ce forme avea s[ mai iamarele lui avânt liric? Pe cât este cu putin\[ de scurtat un destin poeticrezect, putem afirma c[ opera lui neîmplinit[ con\ine premize din care arfi înflorit o spectaculoas[ dram[ liric[ a personalit[\ii. În Omul comun(I. Dilema, II. Regenerarea =i III. Treapta superioar[) din volumul pos-tum Lupta cu iner\ia (1958), sunt semne c[ aceast[ aprins[ con=tiin\[de poet prin autoanalize necru\[toare, se îndruma etic c[tre piscuri mo-rale inaccesibile =i literar c[tre poemul de tip faustic.“

Vladimir STREINU, Distinguo. Nicolae Labi=, ]n „Luceaf[rul“, an. VIII,nr. 30 (189), 11 decembrie 1965, p. 3.

Era în ultima prim[var[ a lui Labi=. Faima lui era atât de uria=[ încâtnoi studen\ii inodori =i incolori primeam în urechi ca fiind valoroase orice=tiri, oricât de neînsemnate ar fi fost ele, oricât de neclare =i ambiguidespre el. Luase obiceiul s[ vin[ la Facultatea de filologie. Din vreo pricin[de femeie poate, sau pur =i simplu din dorin\a de a audia celebrul curs alprofesorului Tudor Vianu. Nu-l iubeam. Eram topit de invidie. Fuseseîndr[gostit de femeia pe care eu o iubeam. El publica, =i semnul tip[rit alliterei mi se p[rea miraculos =i de neatins. Nu era foarte înalt, avea unchip rotund, nasul cârn tronând peste o imens[ musta\[ r[sucit[. Purtabund[, ca o sfidare împotriva ora=ului =i a burgheziei în haine nem\e=ti,pe atunci monstruoas[ nu numai în textele tip[rite despre ea, dar =i dinpricina ideilor fixe ale acelei perioade. Aici memoria mi se tulbur[ =i nu \inminte ce c[utam în amfiteatrul Odobescu plin de studen\i prost îmbr[ca\i,unii dintre ei, printre care m[ num[ram =i eu, mâncând „crep“ la por\iaîn plus pe care o ofereau cantinele studen\e=ti. Deodat[, cineva de lacatedr[ care \inea loc de tribun[ (nu mai \in minte cine) s-a ridicat =i cuun glas rituos a zis: „Se afl[ printre noi Nicolae Labi= =i am fi ferici\i dac[

Moartea c[prioarei

245

el ne-ar citi o poezie“. [...] V[d parc[ pe Labi= ridicându-se de o grav[noble\e natural[ care l[sa pu\in dureros =i distant între el =i noi o barier[a neatingibilului. Nu s-a urcat lâng[ catedr[, ci a r[mas în fa\[ chiarlâng[ primul =ir de b[nci, =i într-o t[cere în care nici memoria nu maifunc\iona, brusc a anun\at titlul poeziei Moartea c[prioarei, =tiut[, ado-rat[, invidiat[, negat[ =i urât[ sufletului meu. Cred c[ numai pentrumine a existat în acea secund[ senza\ia ghe\ii pe =ira spin[rii. Calm =idegajat, bonom =i profund distant totodat[, cu un soi de firesc al nefires-cului, cu un glas al c[rui timbru s-a scurs prin urechile noastre, moale =idur totodat[, vers de vers, a început s[-=i retr[iasc[ poemul (era preatân[r ca s[-l poat[ recita), începându-=i versurile lin =i t[r[g[nat =isfâr=indu-=i-le brusc, de parc[ vântul ar fi avut ecouri semantice. Mi-aducaminte cuvântul „n[mol“ în care se termina un vers. Era atât de scurt zis=i de brutal, încât n[molul se materializa. Mi-aduc aminte de ultimele treicuvinte rostite de el într-un alt vers... „planet[ =i grea“. Se terminau de orar[ violen\[. Într-un vers în care spunea c[-=i =terge mâinile de sânge pepiept, el a f[cut gestul de a-=i =terge mâinile pe bunda înflorat[. Absolut to\i,automat, ca ni=te copii, ne-am uitat în clipa aceea la mâinile lui =i la bund[, ca=i cum =i mâinile, =i bunda, ar fi fost pline de sânge. Brusc nu mai \in mintenimic =i p[strez numai sentimentul de atunci, sentimentul dezn[d[jduitor c[el era de neatins. Mi-a produs o impresie sublim[ =i deprimant[. Atunci nuputeam crede c[ se poate scrie o poezie mai minunat[ decât Moartea c[prioarei,pe care o iubeam =i o uram. A= fi dat orice pe lume s[ fiu eu autorul aceleipoezii. Norocul lui mi se p[rea uria=. Cu oricare altul a= fi putut s[ fiu prieten,cu el niciodat[. Mi se p[rea =i foarte frumos, de=i nu era. Nu puteam s[-i prindîn no\iuni personalitatea acelei recit[ri =i asta îmi d[dea o mare nelini=te. Abiaacum =tiu c[ acea sear[ în care am avut tristul noroc s[-l v[d nu \inuse deno\iune =i deci nu aveam cum s-o în\eleg cu no\iunile, c[ ea nu \inea nici decaracterul meu, ci era numai o aspira\ie a mea atât de brusc relevat[ încâtchiar =i resturile de memorie care ast[zi le mai pot evoca nu sunt altceva decâtexplozia de atunci a iubirii drepte pentru poezie. [...] Atâta vreme cât el a tr[iteu nu am publicat nici un vers. El a murit în decembrie, eu am debutat înmartie, anul urm[tor.“

Nichita ST{NESCU, Sentimentul dezn[d[jduitor c[ el era de neatins,]n volumul Gheorghe Tomozei, Moartea unui poet, Bucure=ti, Editura Cartea rom`neasc[, 1972, p. 423-425.

Cu excep\ia prietenilor, a majorit[\ii scriitorilor, =i a celor care l-au cunos-cut, poate pu\ini sunt ast[zi, printre aviza\ii literaturii, cei care cred cu

Nicolae Labi=

246

adev[rat în poezia lui Labi=. M[ întreb îns[ dac[ propria sa poezie o iubescei la Nicolae Labi= sau altceva. [...] La drept vorbind nu cred c[ în afaraorgoliosului poem Sunt spiritul adâncurilor =i a dou[ balade mai poate fire\inut, în ordine estetic[, ceva din poezia lui Labi=. Nu r[mâne decât s[ne oprim asupra acelui altceva, un altceva care s[ fie seduc[tor =i atât deputernic încât s[ explice (nu s[ justifice) adeziunea prin confuzie a unorala poezia sa. Nicolae Labi= e un principiu moral. Ceea ce iubim la el este, s[recunoa=tem, acesta, principiul moral, =i nu poesis-ul, a=a se face c[ ceimai mul\i dintre cei pu\ini care cred în poezia lui sunt adolescen\ii.Adolescen\a e poate singura stare existen\ial[ a omului care respect[intuitiv =i pur principiile morale. La asta, am convingerea, se gândeaC[linescu când spunea c[ Labi= e un poet format. Lucrul a putut izbi a=ade tare în con=tiin\a contemporanilor =i a urma=ilor poetului poate =ipentru c[, din acest unghi de vedere, Labi= era, la mijlocul deceniului =ase,în poezia tân[r[ afirmat[ deja atunci o excep\ie. Imagina\i-v[ un =ir lungde u=i în fa\a unei p[duri din desi=urile c[reia sticleau ochi de lup. Cinevaa intrat primul. Poate nu cel mai bun, poate nu cel mai interesant dintreto\i, dar, f[r[ îndoial[, singurul care putea fi atunci primul. Meritulaceluia e preponderent moral. [...] Labi= mi se pare a fi principiul moral alpoeziei de azi. Ca atare, în el se implic[ nu condi\ia axiologic[ a poezieinoi, dar condi\ia ei de existen\[. Sigur c[ foarte mul\i poe\i de azi sunt maibuni decât Labi=, dar f[r[ Labi= n-ar fi putut exista. S-ar b[nui de aici c[introduc un raport de dependen\[ „a=a p[rând“ ontologic[ între unul =iceilal\i. Da. Destinul lui Labi= era acela al florii. Deschis =i pur. Nu avea,adic[, aparen\a de atâtea ori pervers[ =i în=el[toare a fructului. +tiu c[Labi= nu este un mare poet, dar =tiu c[ nimic nu este mai stimabil înistoria unei anume perioade poetice decât principiul s[u moral.

Lauren\iu ULICI, Nicolae Labi= e un principiu moral, ]n volumulGheorghe Tomozei, Moartea unui poet, Bucure=ti, Editura Cartearom`neasc[, 1972, p. 356-357.

Primele iubiri, volumul s[u de debut (1956) se situeaz[, am puteaspune, la o r[scruce semnificativ[ pentru poezia epocii. El înglobeaz[, pede o parte, piese ce nu se deta=eaz[ prea mult de fundalul literaturii laordinea zilei, dar, pe de alt[ parte, creeaz[ =i primele nuclee mitice perso-nale, care vor trasa, în scurt[ vreme, liniile de for\[ ale viziunii sale poe-tice. Este vorba în primul caz de str[duin\a poetului de a cuprinde cât maimulte teme ale actualit[\ii imediate (procesul de selec\ie întrev[zându-se,la acest nivel, cu oarecare dificultate), pe care le „trateaz[„ într-adev[r, cu

Moartea c[prioarei

247

o evident[ u=urin\[ a versifica\iei =i într-o not[ de retorism de circula\ieatunci. [...] Dar tot în aceast[ prim[ carte se încheag[ =i direc\iile aceleibiografii lirice care va avea în con=tiin\a unei întregi genera\ii ecourilecunoscute. Biografia poetului se construie=te având în centrul s[u un „eude determinare social[“, c[ci, din punctul s[u ini\ial, ea tinde a se defini caexpresie a sensibilit[\ii unei colectivit[\i umane solidare, un proces de„înv[\are a \[rii“, „cu copaci =i cu cer, cu p[lma= =i cu vit[“, ca o alt[biografie arghezian[ din Testament. [...]Timbrul particular al poetului tin-de a se defini treptat prin raportare la câteva semnificative valori ale scrisu-lui românesc. Eminescu =i Sadoveanu domin[, din acest punct de vedere,universul în curs de construc\ie al Primelor iubiri. [...] În compara\ie cuPrimele iubiri, al doilea =i ultimul volum de poezii al lui Nicolae Labi= repre-zint[, din toate punctele de vedere, un salt calitativ. [...] O prim[ observa\iecu caracter general ce se poate face (=i s-a f[cut) cu privire la Lupta cuiner\ia se refer[ la abandonarea, aproape total[, a epicului =i discursivit[\iidin Primele iubiri, în favoarea unei lirici confesive, directe. [...] O structur[similar[ cu a poemului Contempla\ie ori a Introducerii în Intima comedie(care par a fi abia începutul unei gândiri poetice de mari perspective) de\ine=i poezia Morarul din acela=i ciclu cu Contempla\ie, Destinderi.

Dup[ cum în Contempla\ie sau Introducere se constituie dou[ nivelede reprezentare simbolic[ — „adâncul“ „alcoolurilor tari“, „undele venitede jos“ dintr-un nou plâns al materiei =i, pe de alt[ parte, „lumina ceasolar[„ a exteriorului în care poetul-Orfeu se ivea „ostenit =i palid“, con-sumat adic[ de febra acelei „expérience du gouffre“ — =i în Morarul sereface rela\ia de opozi\ie =i comunicare totodat[ dintre „subteranul Olimp“=i „orele zilei“. Ziua lui Labi= e o ie=ire din mediul introspectiv, necesar[concesie f[cut[ ordinii ra\ionale a existen\ei, care este, ca alt[dat[, o lumea clarit[\ii ritmice, a unei lumini apolinic-vis[toare =i echilibrate, confe-rind lucrurilor tonurile clare ale culorii =i materiei rotunjite. [...] Odat[,într-o capodoper[ a sa, Marin[, poetul configureaz[ cosmic ceea ce înPrimele iubiri numise Fr[mântarea intim[. Într-un paralelism de anver-gur[ om—mare, el d[ o expresie definitiv[ realit[\ii substan\iale dintreexisten\a uman[ =i univers, tradus[ pe complexa-i traiectorie, de la tulbu-rea fr[mântare subiectiv[, spre realizarea unui echilibru solar, de clasic[senin[tate. Nelini=tea erotic[, provocat[ de pierderea unei iubiri preaintens înr[d[cinat[ î=i g[se=te un corespondent cosmic în zbuciumul noc-turn al m[rii, într-o progresiv[ egalizare a tumultului interior cu mi=c[rileapelor învolburate. Versurile scurte, trohaic accentuate, cu o cezur[ me-dian[, ordonate în strofe lungi, de zece versuri, în care alterneaz[ rimeleîncruci=ate cu cele îmbr[\i=ate, simetric a=ezate fa\[ de o „ax[„ sonor[

Nicolae Labi=

248

format[ dintr-un distih în rim[ feminin[, servesc în mod exemplar suges-tiei de mi=care unduitoare, închis[ în fiecare unitate strofic[ asemeniunui val care, izbind în \[rm cu putere, într-o progresiv[ în[l\are, seretrage în sine =i în sânul m[rii ce l-a n[scut. [...] „Fl[mânda nelini=te“evocat[ de poet în finalul primei p[r\i a poemului prime=te atributele uneifor\e universale oarbe, distrug[toare a echilibrului cosmic =i sufletesc,provocând „înv[lm[=irea rea“ a m[rii =i a sufletului, deopotriv[. În astfelde imagini, Labi= se exprim[ din nou, plenar, ca poet al nelini=tilor pri-mordiale, creator de vaste viziuni cosmice, poet al tulbur[toarelor geneze.Dar Marin[ este =i poemul p[cii dintâi, al lumii, extr[gând din imagineacalmului marin un simbol pentru reechilibrarea spiritual[, pentru„împ[carea în infinit“ a dramei individuale. Am putea spune c[ aceast[oper[ este, într-un fel, alegoria propriei biografii spirituale a lui NicolaeLabi= — „spirit al adâncurilor“, biografie ce evolueaz[, cum am v[zutpân[ acum, de la obscura fr[mântare intim[, de poet „plutonic“, c[tre„lumina cea solar[„, a ritmurilor limpezi, ascunzând îns[, în „smerelile-iaparente“ întregul decantat tumult al subiectivit[\ii. [...] O asemeneaviziune a contemplativit[\ii, ca =i câteva linii generale ale construc\ieiimagistice, ne duc cu gândul spre Cimitirul marin al lui Paul Valéry, dincare poetul =i transcrie un vers. [...] Valéry este îns[ un poet prin excelen\[al clasicei limpidit[\i mediteraniene, pentru care aceste strig[te finalesunt doar postulatul unei con=tiin\e prea echilibrate, speriate de clari-tatea excesiv[. Tân[rul poet român este, dimpotriv[, un temperamentnelini=tit, c[utând în contempla\ie o solu\ie a unui dezechilibru internpustiitor, încercând s[-=i dureze acel „subteran Olimp“ în care e =isenin[tate, dar =i germenele tulbur[rii, „miezul atâtor ravagii“. Oricum,Marin[ se integreaz[ f[r[ dificultate viziunii dualiste a lui Labi=, creat[ lar[scrucea unor impulsuri dublu direc\ionate, viziune ce nu suport[ sim-pla op\iune pentru o cale sau alta, ci presupune osmoza lor deplin[, întrurealizarea unei „contempla\ii nelini=tite“, ardente, rezultat al ordon[riira\ionale a eului, dar nicidecum al înl[tur[rii consumului afectiv. Liniinoi în circumscrierea acestui spa\iu liric adaug[, în amintitul sens, =ipoezii ca Balad[ sau Idil[, ce trebuie f[r[ îndoial[ considerate printrepiesele cele mai reprezentative ale operei lui Nicolae Labi=. [...]

Ion POP, Nicolae Labi=, ]n Poezia unei genera\ii, Cluj, Editura Dacia,1973, p. 41-76.

Dificultatea de a interpreta poezia lui Nicolae Labi= \ine de fascina\iape care o sim\im fa\[ de destinul atât de neobi=nuit al acestui tân[r. Labi=a devenit, în fapt, un mit, cum devenise Eminescu în ultimul deceniu al

Moartea c[prioarei

249

secolului trecut. Mitul n-a încetat s[ creasc[, s[ domine datele biografice,reale, s[ le proiecteze în alte zone, accesibile doar imagina\iei. AutorulLuptei cu iner\ia, disp[rut la o vârst[ când un poet î=i caut[ înc[ o for-mul[ proprie =i lupt[ cu materia verbal[, a intrat în con=tiin\a genera\iilortinere ca un mare talent, =i mitul talentului s[u excep\ional nu a încetats[ se dezvolte în r[stimpul ce ne desparte de moartea lui nea=teptat[. Labi=reprezint[, azi, mitul rimbaudian al adolescentului care, de-abia desprinsde lumea fabuloas[ a copil[riei, intr[ în alta, unde universul i se înf[\i=eaz[cu mari =i grele enigme. Luarea în st[pânire a lumii — act poetic decisiv,propriu doar creatorilor ie=i\i din comun — presupune o energie spiritu-al[ =i o percep\ie adânc[ a elementelor, însu=iri pe care, cu hot[râre, acestadolescent le-a avut. Versuri de început (Primele iubiri, 1956) au o struc-tur[ epic[ =i sunt dominate de eposul popular. Dar chiar de pe acum sesimte o neobi=nuit[ senza\ie de vitalitate a materiei, de germina\ie colo-sal[. Mun\ii ard în poleiri argintate, vinele de ap[ \â=nesc cu putere, pe=tiialburii alunec[ pe lâng[ genele copilului ce se scald[ cu ochii deschi=i înpâraiele repezi, sevele se aud cum fierb sub brazde =i se ridic[ prin \evilecucutei.[...] Superioare estetic sunt poemele din ciclul ce d[ titlul volumu-lui. Poemul de început aminte=te de o boem[ fantezist[ a lui Rimbaud. [...]Simbolul primelor iubiri are la Labi= trei înveli=uri lirice: social, erotic,naturist, f[când astfel posibile mai multe solu\ii de interepretare. În\elesulsocial e explicitat în secven\a a V-a („steaua polar[ pe cer, departe“), celnaturistic e general, ca un strat invizibil, iar cel erotic este cel mai discret,ca în toat[ poezia de dragoste a lui Labi=, de mare pudoare. Dintrereprezent[rile concrete, cerbii =i vulturii, p[durea în faza germina\ieicap[t[ o mai mare extindere. Poemele din Lupta cu iner\ia (1958),volum postum, dau o idee despre ceea ce ar fi putut deveni Labi=. O idee,fire=te, fragmentar[, ipotetic[, deoarece autorul avea un spirit mobil =iera capabil de mari surprize. Majoritatea versurilor sunt scrise în ultimulan =i chiar în ultimele luni din via\a lui Labi=. Poetul se afla în zodia ceamai bun[ a inspira\iei sale: tonul grav, de poezie substan\ial[, se simteimediat. Deosebirea fa\[ de versurile anterioare e mare: semnele de lirism,de acolo, se împlinesc =i se generalizeaz[, aici, în cadrele unei poezii esen\ialereflexive. Motivele poetice sunt cam acelea=i, r[sfrânte îns[ înl[untru,intelectualizate. Procesul de intelectualizare a lirismului nu anuleaz[, laLabi=, valoarea spontan[ a emo\iei. Ca =i Eminescu, care p[streaz[ toatemotivele poeziei sale din tinere\e, Labi= î=i „trateaz[“, cum zice el cu oformul[ demitizant[, orgolios prozaic[, temele ini\iale, dar dintr-o per-spectiv[ poetic[ indiscutabil superioar[. Primul semn e limitarea =i chiareliminarea epicului. Al doilea e p[=irea pe terenul ideii. Trecerea la o poezie

Nicolae Labi=

250

de comunicare intim[ =i chiar la un lirism cerebral se face repede, f[r[preg[tiri speciale. [...] Imposibilitatea de a se fixa =i de a tr[i o dragostemare, unic[, este consemnat[ cu lini=te =i, f[r[ prea mari remu=c[ri,poetul trece mai departe, dând ocol unei idei cu o mai larg[ rezonan\[ înpoezia sa. Aceasta deriv[ din con=tiin\a c[ destinul omului se împline=te înalt spa\iu decât acela al lini=tii. La Labi=, aceast[ idee se armonizeaz[ cualta, filosofic[, privitoare la for\a generalizatoare a universului, la di-namica materiei sale. Biografia, de=i citat[, a=az[ deocamdat[ faptele peun teren individual. Principiul devenirii e v[zut, în spiritul eresurilorpopulare, ca o expresie a for\elor misterioase ce ac\ioneaz[ în univers. [...]Accentele acestui romantism galopant alterneaz[ cu altele, venite dindirec\ia unei indefinite nostalgii juvenile. În astfel de clipe tânjitoare suntpercepute „albele chem[ri“ ale necunoscutului, „înv[lm[=irea tandr[ =icrud[“, „încâlcirea trist[“, vag[, autumnal[, verlainian[. Un întreg ciclu,Destinderi, st[ sub semnul acestei interfer[ri de senza\ii. Tân[rul prive=telumea prin aburii alba=tri ai alcoolului, având deodat[ sentimentul des-tr[m[rii lente a materiei. Uit[-te, Clon\, Gol, Contempla\ie, Alexandrinsunt ni=te Romances sans paroles delicate, concentrate, superioare prinmuzicalitatea =i calitatea emo\iei. Lecturile din Verlaine =i Bacovia se re-simt ca ni=te ecouri îndep[rtate, r[t[cite într-un vast templu. Labi= era, lavârsta lui, un poet cult =i ciclul amintit dovede=te familiarizarea lui cumarii precursori ai simbolismului. [...] Pe liricul „lacom de idei“ îl afl[m înpoemele mai întinse, realizate fragmentar: Intima Comedie =i Omul co-mun. Primul înregistreaz[ chiar procesul cunoa=terii, v[zut ca o sondareîn straturile adânci ale con=tiin\ei. Poetul nu ajunge s[ str[bat[ îns[ decâtprimul cerc din pâlnia dantesc[: glasul epocii îl ajunge =i, r[t[cit în p[-durea de umbre, revine cuminte la temele obi=nuite: „Scump copil reg[sit/În prim cerc de vicii groase“ etc. Omul comun, mai dezvoltat, are un senspolemic de la început precizat. Obiectul lui e lini=tea mortifiant[. Totul epus sub semnul confrunt[rii cu copil[ria, vârsta purit[\ii absolute. Aceast[medita\ie etic[ are un fior liric mai grav, derivat din sentimentul de nos-talgie a copil[riei pierdute, c[tre care poetul î=i întinde aripile. Se na=te dinefortul de a prelungi în alt[ vârst[ modul sincer al copilului de a fabula opoezie energic[, polemic[, necru\[toare cu ipostazele lene=e ale existen\ei(spleenurile, împ[c[rile „limfatice“, c[ile neguroase ale devenirii etc.).Ochiul ra\iunii e pururi deschis =i, neîmblânzit, poetul cenzureaz[ pro-priile gesturi =i atitudini animate de alte for\e decât acelea ale perfec\iunii.[...] Din orice punct am privi poezia =i oricât de stângace, juvenile ne-arp[rea poemele de început, Labi= e un poet adev[rat; nu =tiu dac[ atributul

Moartea c[prioarei

251

(dealtfel comun) de mare poet nu l-ar stânjeni, n-ar distona cu tinere\ealui cuceritoare, dar cu siguran\[ el e un liric excep\ional.

Eugen SIMION, Buzduganul unei genera\ii, ]n Scriitori rom`ni deazi, Bucure=ti, Editura Cartea rom`neasc[, 1974, p. 112-118.

Poezia lui Labi= are, în ansamblul ei, o structur[ dominat[ de tensiu-nea dintre dou[ atitudini fundamentale. Prima dintre acestea este opredispozi\ie confesiv[, caracteristic[ pentru mul\i poe\i moderni. Con-cretiz[rile ei lirice sunt observabile în numeroase poezii, indiferent de datacert[ sau probabil[ a scrierii acestora. Poetul tr[ie=te dintr-odat[ în toatevârstele sale, trecutul fiind adesea actualizat =i chemat s[ fie una dintredimensiunile unei personalit[\i aflate într-un rapid proces de maturizare.Amintirea vie a copil[riei este, astfel, un laitmotiv deosebit de caracteristicpentru acest poet al sincerit[\ii. [...] Adesea apar imagini ale spa\iuluigeografic natal. Un ciclu din volumul Primele iubiri este intitulat Rapso-dia p[durii.[...] P[durea nu este numai un decor, ce simbolizeaz[ for\ainepuizabil[ a naturii, ci =i un martor suveran al aventurilor materiale =ispirituale ale omului. În poemul Moartea c[prioarei codrul asist[ la cere-monialul barbar, prin care adolescentul este smuls din vârsta sa idilic[ =itrecut într-o precoce maturitate. [...] =i mai târziu, când Labi= î=i rafinea-z[ expresia poetic[, imagini a c[ror origine este în p[durea etern[ acopil[riei continu[ s[ apar[ în versurile sale, ca, de pild[, în Uit[-te, undeo inefabil[ triste\e cre=te la contemplarea semnelor toamnei. [...] Darp[durea nu r[mâne doar simbolul puterii naturale, care a str[juit primiiani din via\a poetului, =i izvorul unor imagini. Ea se transform[ cu timpulîntr-o adev[rat[ forma mentis. Marea admira\ie a lui Labi= pentru crea\iilelui Eminescu =i Sadoveanu se nutre=te în bun[ m[sur[ din resim\ireaunui comun cult al codrului, semn etern al înfr[\irii autohtone cu natu-ra. [...] Triste\ea =i sentimentul apartenen\ei la o familie de spirite nuconstituie îns[ notele dominante ale poeziei confesive a lui Labi=. Poetuleste un spirit care se lupt[ f[r[ încetare cu sine. Cele mai multe confesiuniexprim[, din acest motiv, o perpetu[ ciocnire conceptual[. Ie=it foarterepede din decorul paradisiac al copil[riei, Labi= r[t[ce=te prin h[\i=urilef[r[ de sfrâr=it ale cuvintelor, c[utându-se, încercând s[ fixeze prin vorbeevolu\ia pe care o simte c[ se petrece în el. Poe\ii adev[ra\i ai timpurilormoderne (=i Labi= este unul dintre ei) au sim\it acut distan\a dintre fapte=i cuvinte. Din acest motiv, melancolia unora dintre confesiunile lor liricenu este cenestezic[, nu \ine de un tremur al fiin\ei trupe=ti în fa\aadversit[\ilor de tot felul, pe care omul este obligat s[ le înfrunte în existen\asa material[, ci filosofic[, exprimând o nelini=te metafizic[ în fa\a lumii,

Nicolae Labi=

252

dar mai ales în fa\a cuvintelor. Aceasta este =i natura medita\iilor lui Labi=în leg[tur[ cu esen\a cuvântului poetic =i cu posibilit[\ile pe care creato-rul le are în elanul s[u de echivalare a lumii prin poezie. [...]Poetul tindes[ se contopeasc[ empatetic cu lumea, transformându-se în cântec. Aceastaeste „rezolvarea“ pe care el o d[ tribula\iilor sale. [...] Dac[ Labi= ar fir[mas doar un rezonator al tr[irilor proprii, ar fi ajuns poate (la dou[-zeci =i unu de ani el era un poet matur) s[ cultive un ideal formal alpoeziei. Extraordinarul s[u talent s-ar fi concentrat, în locul unei crea\iiatât de intense ar fi existat doar câteva zeci de poezii „perfecte“. Labi= a fostîns[ st[pânit de sentimentul c[ poezia, cel mai netranscriptibil dintre lim-baje, trebuie s[ fie o entitate tranzitiv[, care nu are a se comunica doar pesine. Din acest motiv, o bun[ parte a crea\iei sale este format[ din poezii aleevenimentului istoric =i ale op\iunii politice generate de filosofarea asupraacestor evenimente. Aceste poezii exprim[ cea de a doua dintre atitudinilesale fundamentale. [...] Poezia op\iunii politice, a c[rei teoretizare consti-tuie, de fapt, o pledoarie pentru poezia lui Labi=, nu este nici pe departe egal[cu acele ipostaze publicistice facile, pe care unii autori le confec\ioneaz[ îngrab[ pentru anivers[ri. Doar în urma oper[rii unei apropieri eronatedintre cele dou[ lucruri distincte a putut s[ apar[ o reprezentare unifica-toare. Marea poezie politic[, a=a cum se înf[\i=eaz[ ea în întreaga istorie aliteraturii noastre, este o realitate important[, definitorie pentru spiri-tualitatea unui popor eroic, a c[rui con=tiin\[ a fost =i este un etalon dedemnitate =i de putere de a fi. Poezia lui Labi= depune o conving[toarem[rturie în acest sens. [...] Trecutul poeziei, dac[ exist[ a=a ceva, este alvocilor singulare, viitorul, dac[, iar[=i, va exista a=a ceva, este al glasurilordin care s-a topit orice persoan[. La r[scrucea dintre aceste dou[ posibilit[\iale poeziei, Labi= se afl[ sub chipul lui Janus bifrons.

Voicu BUGARIU, Poeta bifrons, postfa\[ la Nicolae Labi=, Poezii,Bucure=ti, Editura Minerva, 1976, p. 175-202.

Sunt ispitit s[ cred c[, printre poe\ii români — cu excep\ia, poate, asingurului Eminescu — , Nicolae Labi= a avut, în cel mai înalt grad,sentimentul universalit[\ii ritmului, al predomin[rii lui în munc[ =i învia\a omului, în natur[, în alc[tuirile =i rânduielile firii: „Topoarele b[teaupe lemn, departe,/ Euritmia codrilor ritmând,/ Laborioasa via\[ f[r[moarte/ Le distila din arbori =i p[mânt“. Ecourile efortului omenesc —amplificate, sonor, de încremenirea naturii — organizeaz[ în unit[\i rit-mice, perceptibile acustic, euritmia latent[ a codrului. Aceea=i sensibili-tate la gesturile muncii, t[ind ritmic t[cerea, o întâlnim, nu o dat[, la

Moartea c[prioarei

253

Sadoveanu. [...] Acuitatea sensorial[ a poetului deslu=e=te structuri ritmi-ce posibile nu numai la procesul muncii, ci =i în alternan\a sunet-t[cere,în proiectarea mi=c[rilor sonore pe un fond acustic negativ. [...] În fiecarevers al lui Nicolae Labi= sim\im bucuria unui „ini\iat“ c[ruia i s-a relevatstructura armonioas[ a lumii, de la mineral la vegetal =i animal, de lap[mânt la cer, de la calde zvâcniri ale sângelui pân[ la rotirile reci alea=trilor. [...] Tr[ind, a=adar, împresurat de mreaja deas[ =i fin[ a rit-murilor lumii, poetul se destram[ =i se tope=te în poezie: „Eu curg întregîn acest cântec sfânt:/ Eu nu mai s]nt, e-un cântec tot ce s]nt“. Ecourileacestui cântec întrem[tor nu ar trebui s[ se sting[ curând. De le-amputea prelungi cu b[t[ile inimilor noastre!

G. I-TOH{NEANU, Nicolae Labi= =i sentimentul ritmului, ]n Dincolode cuv`nt, Bucure=ti, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[, 1976,p. 196-200.

Labi= desfiin\eaz[ alternativa dintre tratarea formal-retoric[ a teme-lor „contemporane“ =i ignorarea sau retragerea din fa\a lor ca din fa\aunui risc pentru lirismul pur. Între poe\ii demagogi =i poe\ii timizi, întreoportuni=ti =i frigizi, el taie un alt drum, un drum al s[u, — drumuloric[rui poet adev[rat —, drept, adânc, original, în\elegând c[ niciversifica\ia de circumstan\[, nici ocolirea circumstan\elor nu reprezint[o solu\ie. El se apropie de teme care pentru unii erau cli=ee goale, iarpentru al\ii domenii exterioare poeziei; cu o superb[ încredere, se arunc[în ele cu toat[ sinceritatea fiin\ei — =i este r[spl[tit pentru aceasta. Cinese apropie de un obiect atât de încrez[tor, va descoperi c[ obiectul, pentrual\ii opac, începe s[ i se releveze, s[-=i scoat[ la iveal[ virtualit[\ile,poten\ialul de necrezut. Temele comune ale literaturii timpului puteau ficaricate, =i au =i fost; nu mai pu\in, ele se dovediser[ fertile pentru câ\ivadintre marii scriitori ai secolului, pentru c[ fuseser[ luate în serios, m[su-rate în adâncime cu m[sura proprie vie\ii lor; în spiritul lor ac\ioneaz[Labi=. Poezia unui Blok, a unui Maiakovski, Brecht, Eluard, Aragon, Ady,Garcia Lorca, A. Bielâi, B. Pasternak concureaz[ pe a oric[rui mare con-temporan. Labi= a în\eles repede c[ dac[ s-ar ar[ta „rezervat“ fa\[ detemele ilustrate în poezia lor, tr[ind în aceea=i epoc[, fr[mântat de acelea=inelini=ti, de acelea=i speran\e, =ansele de a deveni un epigon de talent s-arînmul\i. Situa\ia de discipol nuan\at a lui Ion Barbu nu surâdea defelspiritului demn, inteligen\ei orgolioase, pornirii sale absolut fire=ti de a fimare prin el însu=i. Anumite lucruri trebuie privite în fa\[ (=i cea maimare eroare a unei „priviri“ de ast[zi asupra lui Labi=, cel din epoca sa, ar

Nicolae Labi=

254

fi s[ afecteze a nu le vedea a=a cum au fost) f[r[ inten\ia de a le justifica=i, dimpotriv[, f[r[ jen[ =i f[r[ complexe. [...] Labi= oscileaz[ între unconcept tradi\ional de poezie — =i trebuie spus c[ acesta i-a asigurat, învia\[ fiind, pre\uirea celor mai mul\i —, =i o tentativ[, deloc receptat[atunci, considerat[ chiar un început de degradare a talentului s[u emi-namente liric, de subminare a acestuia, printr-un vers discursiv, prozaic =ipublicistic, total subordonat unei func\ii critice, active, îndreptate maipu\in spre celebrarea vie\ii =i mult mai mult spre schimbarea ei. El seîndrepta tot mai decis, în aspru dezacord cu admiratorii laturii bucolice =icontemplative a lirismului s[u, deruta\i de noua sa înf[\i=are, spre opoezie a dezbaterii cu sine =i cu lumea, o poezie a interven\iei directe, apolemismului militant. Acest nou aspect îl define=te ca poet revolu\ionar,nemul\umit de rolul secund al poeziei în via\a contemporan[, vrând s[fac[ din poezie, =i chiar din via\a poetului, mijloace de acces spre centrulde orientare al colectivit[\ii. [...] Poezia Moartea c[prioarei, scris[ în 1954,precede cu doi ani (asta înseamn[ imens: doi ani!) epoca Luptei cu iner\ia.Atmosfera de reale presim\iri din aceast[ poezie nu poate fi integral expli-cat[ prin ceea ce se întâmpl[ în cuprinsul ei narativ. O tulburare f[r[motiv aparent, provocat[ de acele tensiuni, de acele energii nelini=titoarede care aminteam, se serve=te de întâmplarea relatat[ ca de un sprijinra\ional, ca de o platform[ logic[. Ceva ne spune c[ aici e vorba de altcine-va. Ca în celebra litanie a lui Octavian Goga, La noi, legat[ pentru tot-deauna de p[trunz[torul comentariu c[linescian, se petrec lucruri ciu-date. Ca =i acolo, întrebarea de neocolit (de ce?) vine s[ r[scoleasc[ fiecareafirma\ie cert[ din poem. De ce a ucis soarele orice boare de vânt? De ces-a topit =i a curs pe p[mânt? De ce a r[mas cerul gol? De ce danseaz[peste p[duri „satanice“ jocuri? De ce, mai ales, brazii îl „zgârie“ pe copil„r[i =i usca\i“? De ce aceast[ atmosfer[ de halucina\ie =i tremur l[untric?La stabilizarea acestei atmosfere contribuie aparent nemotivata cruzimepus[ în evocarea fiec[rui detaliu, o cruzime care nu apar\ine vreunuia dineroii întâmpl[rii, ci naratorului de peste ani, de peste mul\i ani, =i carecontrasteaz[ violent cu finalul, frecvent citat al poemului, un final alîndur[rii, compasiunii =i remu=c[rii. Dar finalul acesta este anticipat de orelatare detaliat[ a ritualului, pe care numai „cineva“ cu obi=nuin\a unorlegi teribile o poate face. Aceast[ intensitate a cruzimii are în ea îns[=i cevaprofund inexplicabil. Sau explicabil numai prin încercarea de a opunestructuri certe (ritualul cu legile sale etc.) unui mare sentiment de incer-titudine, unei spaime l[untrice. Cel pu\in unei tensiuni misterioase, decategoria celor amintite. [...] Revela\ia cruzimii ascunse în rela\iile omu-

Moartea c[prioarei

255

lui cu natura vie va provoca un =oc, o cutremurare în con=tiin\a care nuaccept[ s[ fie divizat[. Este tentativa surprinz[toare de a universalizaprincipiul etic, de a umaniza ritualurile. În aceast[ tres[rire a sentimen-tului r[spunderii („Pe zare curge sânge =i pieptul mi-i ro=u, de parc[/Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am =ters“) e anticipat întregul demersliric al lui Labi=, în esen\a sa neschimbat, chiar dac[ metamorfoza „mij-loacelor“ se va face repede =i radical; sfâ=ierea este aceea=i în fragmenteleIntimei comedii ca =i în versurile tulbur[tor de copil[re=ti: „Vai, cum a=vrea s[ nu mai vii, s[ nu mai vii/ Frumoas[ jertf[ a p[durii mele“. Labi=nu se va sfii s[ opteze pentru aceast[ sfâ=iere „imatur[“, pe care legileaspre ale lumii originare o tolereaz[ numai copil[riei ne=tiutoare =i slabe,în a=teptarea vârstei b[rb[te=ti, din perspectiva c[reia aceast[ „moliciune“s[ apar[ derizorie; =i mai ales nu va ar[ta nici cea mai mic[ sfial[ când înpoemele sale „târzii“, în Omul comun =. a. va institui drept criteriu sup-rem de judecat[ candoarea aparent neb[rb[teasc[, =i va face din ea,dimpotriv[, semnul adev[ratei puteri. Co=marul mâinilor pline de sânge,încercat în prima expedi\ie cinegetic[ — miracol discreditat al copil[rieisale —, va reveni în somnul agitat sau în st[rile de veghe îngândurat[ aleomului matur, deodat[ marcat de con=tiin\a culpabilit[\ii morale, a iner\ieisuflete=ti r[spunz[toare de r[ul din jur. +i aici ca =i acolo, este caracteristicc[ Labi= pune în discu\ie norma comun[, judecata acceptat[, cea dintâisub imperiul tradi\iei respectate, cea de a doua sub presiunea nevoii. El nuia nimic „de bun“, — nici o norm[, oricât de autoritar[, nu e scutit[ deexamenul critic, de întreb[ri dictate din interiorul con=tiin\ei libere s[accepte sau nu. +i cuvântul t[ios, ultimul: „M[nânc =i plâng. M[nânc!“Tensiunea care se concentreaz[ în Moartea c[prioarei trimite, cum ve-dem, la o alt[ pereche polar[ a poeziei lui Labi=: cruzimea =i compasiunea.Compasiunea e sfâ=ietoare, dar =i cruzimea e încredibil de manifest[.Spa\iul care desparte cei doi termeni antinomici este imens. Str[batereasa impune o concentrare vital[, de care poetul se v[de=te capabil, dar =i ocheltuire intim[, care provoac[ în el, cu siguran\[, o stare de ame\eal[, depanic[ în fa\a golului. Polarit[\ile specifice poeziei lui Labi= presupunstr[baterea în goan[ a unor astfel de spa\ii considerabile. De aici, necesi-tatea „grabei“ resim\it[ de poet ca un p[cat capital; ca un blestem, ca o„fatalitate“ a existen\ei sale, în acela=i timp. La fel de extins ca spa\iudintre cruzime =i compasiune este spa\iul (amintit mai înainte) întrecopil[ria voioas[ =i r[spunderile cople=itoare. Deplasarea în interiorul s[ucere un efort extraordinar. +i este atât de rapid[, încât creeaz[ o curioas[senza\ie de simultaneitate. [...] Greu se poate spune ce-ar fi devenit Labi=,

Nicolae Labi=

256

ce metamorfoze ascundea firea sa de atunci, dar aceasta era eminamenteactiv[, luminos posedat[ de un ideal al eficien\ei, al faptei pozitive, cuurm[ri imediate, cam în felul în care trebuie s[ ni-l închipuim pe M. Emi-nescu la vârsta corespunz[toare, în epoca vienez[, în epoca, mai limpedespus, de fervoare, de încredere în puterea actelor umane, a serb[rilor de laPutna. Avea =i el aerul c[ pune mai presus decât poezia faptele, prietenia,c[ldura solidarit[\ii. Desigur, numai un mare poet î=i poate îng[dui oastfel de libertate, o nesocotire plin[ de nep[sare a voca\iei esen\iale, cuinstinctul bun, latent, c[ ea, voca\ia, oricum va sfâr=i prin a se impune,reprezentând eternitatea, pe când faptele =i prietenia r[mân legate de untimp anume, un timp trec[tor. Alegerea lui nu este totu=i f[r[ consecin\easupra poeziei, care se umple inevitabil de curen\ii activi ai implic[rii înimediat, în epoc[, al angaj[rii extraordinar de responsabile în prezentulcare se face =i care, credea aceasta, depinde =i de noi.

Lucian RAICU, Nicolae Labi=, Bucure=ti, Editura Eminescu, 1977, p. 13,14, 23-25, 43, 44, 51, 52, 61, 81-83, 218.

Pe urmele lui Eminescu, Nicolae Labi= redescoper[ poemul ca introspec-\ie, ca modalitate analitic[ a unei biografii sincopate, degajat[ de elemen-tele impure. Respirând neutralitatea narativ[, Nicolae Labi= întoarce po-emul într-o medita\ie asupra realit[\ii interioare a omului, prin careordoneaz[ faptele existen\ei obiective. Predispozi\ia confesiv[, în aceea=itradi\ie romantic[, se transform[ într-o modalitate fundamental[ decomunicare. De aici izvor[=te autenticitatea tr[irilor =i contagioasa lorfor\[ de persuasiune. Ce este în esen\[ poemul Primele iubiri? Un adoles-cent arde în fl[c[rile revolu\iei, î=i mistuie întreaga fiin\[ în clocotulideatic =i imagistic, transformând tot ce atinge în cântec: „Eu nu maisunt, e-un cântec tot ce sunt“. Culorile: coarnele brumate ale cerbilor,z[rile de argint, sunetele: vuietul brazilor, fo=netul p[durii, susurul iz-voarelor, tropotul cerbilor, „întreaga lume a sufletului, vie/ palpit[-ntr-ofrenetic[ be\ie“, ca în coresponden\ele lui Baudelaire, reliefând individu-alitatea tr[irilor interioare printr-o eufonie de pu\in întâlnit[ fine\e.[...]Universul recreat de Nicolae Labi= nu este deloc inedit. Izvoarele le întâlnimla Eminescu, viile cu struguri la B. Fundoianu, roua, brazii, cerbii laV. Voiculescu =i Mircea Streinu. De unde vine totu=i farmecul lirismului,pentru c[ el exist[ indiscutabil! Din metaforele ori sinesteziile înc[ neuti-lizate în poezia acelor ani? T. Vianu afirm[ c[ particularit[\ile de expresie„nu sunt simple fapte de constatare, ci fapte de apreciere, valori“. [...]

Pân[ la Nicolae Labi=, în perioada de început a literaturii contempo-rane, nimeni nu a realizat cu identic[ delicate\e fuziunea dintre iubire =i

Moartea c[prioarei

257

revolu\ie! [...] Indiscutabil, Nicolae Labi= a perceput aderen\a la ideilecomunismului ca pe o parte component[ a personalit[\ii sale, ca pe onecesitate obiectiv[, pentru c[ altfel nu se explic[ obstina\ia cu care revineasupra ei, mereu în aceea=i grav[ tonalitate, totdeauna cu similar[ uimire,ca în fa\a unui miracol al lumii. [...] Primele iubiri con\ine, în germene,toate elementele problematice =i sintetizeaz[ principalele procedee, speci-fice poeziei sale. Un registru liric cuprinz[tor, simboluri =i imagini origi-nale tind s[ îndeplineasc[ rolul unor tipare, al unor arhetipuri, în jurulc[rora se vor structura o mare parte a poemelor esen\iale: p[durea =imuntele, fauna =i izvoarele alpine, copil[ria f[r[ copil[rie, r[zboiul, senza\iaelementelor primordiale, a candorilor fruste, a purit[\ii originare. Prinsubtila interiorizare =i unicitatea subiectivit[\ii ce dep[=e=te simpla situaretemporal[, dup[ un sfert de veac de la elaborare, poemul Primele iubirir[mâne înc[ o scriere viabil[.

Ion B[lu, Nicolae Labi=, Bucure=ti, Editura Albatros, 1982, p. 110-120.

Intri în poezia lui Nicolae Labi= ca într-o p[dure fo=nitoare de vorbe =iimagini, în care toate î=i r[spund. Esen\ele tari ale p[durii, stânca, p[mân-tul puternic acoperit de verdea\a cetinei f[r[ moarte, izvoarele repezi demunte au dat via\a lor acestui copil al poeziei, cu destin crud.

Crescut între dealurile, mun\ii =i codrii Moldovei de nord, el a g[sit de laînceput în preajma lui m[re\ia =i n-a f[cut nici o sfor\are pentru a o puteaexprima. Vorbele au sporit în el o dat[ cu basmele =i balada =i au pornitînafar[ f[r[ ca el s[ le „zugr[veasc[, prea lesne distilându-se în grai“. Adic[Labi= a cântat, dup[ cuvântul lui Goethe despre poet, liber =i firesc, cumcânt[ pas[rea din ram. +i cu vorbele înv[\ate, în primul rând, din Miori\a.Apoi de la Eminescu =i de la Sadoveanu. Într-un târziu, când a coborât dinp[durile sale, a mai cunoscut =i al\i înv[\[cei ai eternei n[zuin\i c[trefrumuse\e, români =i str[ini. Dup[ sunetele scoase în mod specific de lira luiLabi=, ace=tia par a fi dintre români Arghezi, Ion Barbu, Matei Caragiale,Geo Bogza, iar dintre str[ini Villon =i Rimbaud. Poate =i Esenin. [...]

Prin viziunea sa creatoare, unitar[, originar[, str[b[tut[ de filoaneale unei m[re\ii autentice, prin varietatea =i frumuse\ea expresiv[ cuformele poetice folosite, cu ritmuri înv[\ate din hor[, din dans, Labi= al[sat în urm[-i o poezie de f[g[duin\i geniale.

Zoe DUMITRESCU-BU+ULENGA, Cuv`nt ]nainte, ]n Nicolae Labi=,Versuri, Bucure=ti, Editura Tineretului, colec\ia „Cele mai frumoasepoezii“, p. 5, 6, 13.

Nicolae Labi=

258

Preluând terminologia =i demonstra\ia din Tradi\ie =i talent personalde T. S. Eliot, putem spune c[ Primele iubiri =i Lupta cu iner\ia au fost„opere de art[ noi ( cu adev[rat noi), având, tocmai de aceea, capacitateade a modifica „fie cât de pu\in“, întreaga ordine „ideal[“ ce coordona =iechilibra câmpul literaturii în momentul apari\iei lor. [...]

„Noutatea“ lui Labi= s-a definit, apoi, nu numai în raport cu prezentul,ci =i cu trecutul, c[ci poetul Primelor iubiri a actualizat (într-o epoc[ încare preluarea complex[ a mo=tenirii literare era un deziderat =i nu orealitate) retorica, tematica =i, desigur acesta este lucrul cel mai important,spiritul marilor poe\i ai culturii noastre, de la Eminescu, la Blaga sau Arghezi.

În sfâr=it „noutatea“ Labi= const[ în rela\ia cu totul aparte între operasa =i viitor în sensul c[ este primul poet postbelic revendicat ca mentor (saumodel) de genera\ii întregi de urma=i, în primul rând de genera\iile intrateîn literatur[ în jurul anilor 1959—1964, dar nu numai de ele. [...]

De la Primele iubiri, la Lupta cu iner\ia trec (editorial) doar doi ani,dar timpul =i spa\iul liric sunt marcate de importante modific[ri.Investiga\ia poetic[ se adânce=te, la fel distan\a semantic[ dintre termeniireveni\i în cuprinsul aceleia=i unice viziuni, cu efect, evident, puternicasupra gradului de complexitate =i de noutate al viziunii. În planul pro-cedeelor, pe lâng[ vizibila preferin\[ fa\[ de metaforele revelatorii =i deabandonare a celor plasticizante, apelul la tehnica inser\iei (modelul Rim-baud contribuie, poate, =i el la aceasta) plaseaz[ întreg edificiul sub sem-nul orizontului poetic ilimitat simbolic.

Peisajul este cutremurat de ecoul palid dar penetrant al altor, îndep[r-tate, ecouri sau de un zbucium melodic nest[vilit, toate determinând st[risuflete=ti ce cotropesc inefabil linia de gravur[ sau stamp[ a imaginii.„Temele“ interiorit[\ii câ=tig[ în fa\a celor ale exteriorit[\ii sau le intensi-fic[ pe acestea din urm[ cu noi semnifica\ii. Erotica se abstractizeaz[gra\ios (linia Poe, Baudelaire pare a avea, în Labi=, un continuator) pen-tru a se destr[ma în vidul absolut, lipsit de culoare =i de =oapte, luminatdoar de „lacomi ochi reci“, nesprijinit[ de gânduri. [...]

„N[r[vitul lacom de idei“, iat[ o tr[s[tur[ f[r[ de care (auto) portre-tul Labi= nu ar putea fi conceput.

Antoaneta T{N{SESCU, Muzicala b[taie a timpului, ]n Nicolae Labi=,Poezii, Bucure=ti, 1985, Editura Albatros, p. VI-VII, XIII, XIV, XXII.

Este vorba de un fenomen poate unic în literatura =i cultura românea-sc[. M[ gândesc la prodigioasa genera\ie Labi=, alc[tuit[ din acei scriitoride notorietate. [...]

Moartea c[prioarei

259

Pare a fi, pân[ acum, cea mai bogat[ aglomerare de valori în culturanoastr[. O asemenea amplitudine se datore=te negre=it începutului deacces general la carte în \ar[. Anterior se selectau scriitorii dintr-o mi-noritate alfabetizat[, =i, cu atât mai strâns, dintr-o minoritate cult[.

Totu=i, num[rul mare al valorilor nu spune în sine prea mult. Mair[mâne întrucâtva deschis[ =i problema altitudinii acestor valori compa-rativ cu aceea a genera\iilor precedente. P[rerile pot fi împ[r\ite subaspectul de fa\[. Personal înclin s[ cred c[ înl[untrul genera\iei Labi= arexista unele evidente cuceriri în premier[ fa\[ de patrimoniul trecutului.

Iat[, bun[oar[, cel mai amplu =i mai extins ciclu românesc de factur[istoric[ din literatura noastr[, Z[pezile de-acum un veac, în zece volumede Paul Anghel, având ca tem[ r[zboiul de independen\[ precum =i ur-m[rile sale. Dar nu numai extinderea uria=[ a acestui ciclu ne atrageinteresul. Se relev[ aici f[r[ precedent faptul c[, în mod aplicat ra\ional,se ilustreaz[ participarea întregii naturi, în primul rând a vie\uitoarelorde diferite specii, la evenimentele umane. Este iar[=i pentru prima dat[când se ini\iaz[ la noi o foarte personal[ filosofie a r[zboiului, =i cândromancierul, dublat ca un gânditor =i un erudit, descoper[ =i studiaz[am[nun\it atâtea documente ne=tiute, d[ruind istoriei ceea ce aceasta, înmod obi=nuit, d[ruie=te, ca materie, literaturii. Aceasta f[r[ a sc[dea cunimic substan\a artistic[ de mare anvergur[ a operei.

S[ lu[m un alt caz, de ast[ dat[ din domeniul traducerilor poetice înversuri. Este vorba de Aurel Covaci, care reprezint[ un exemplu unic poate peplan mondial. Cunosc[tor perfect al mai multor limbi romanice, germanice=i slave, Covaci a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice demari propor\ii, fiecare din alt[ limb[, =i fiecare în forma fidel originar[. Pelâng[ aceasta a mai t[lm[cit, tot în versuri, =i cu acelea=i calit[\i, numeroasepiese de teatru, îndeosebi din baroc =i din romantism, precum =i mii de poemelirice, începând din Antichitate =i pân[ în ultima actualitate a veacului nos-tru. Nu mai lu[m în considera\ie faptul c[ tot el a transpus unele prozeromâne=ti de sute de pagini în limbile spaniol[ =i englez[. [...]

S[ ne dirij[m, în sfâr=it, aten\ia =i c[tre un alt caz, acela al subtilului=i atât de nuan\atului poet, dramaturg, romancier, eseist =i traduc[tor înversuri Marin Sorescu. Deoarece mi-am propus, îndeob=te, s[ ilustrezcontrubu\ia genera\iei Labi= la dosarul genera\iilor precedente, m[ voiopri =i aci la aspectul cel mai vizibil =i mai direct controlabil. M[ refer laacel excep\ional ciclu La lilieci, proz[ cu lexic =i climat popular oltenesc.Este pentru prima dat[ c[ se adaug[ geniului carnavalesc al lui Creang[(v. Petru Poant[) o a treia dimensiune, cea tragic[, sub chipul unui an-

Nicolae Labi=

260

samblu de trenii sau bocete. Totul, îns[, atât de române=te discret =isubîn\eles încât nev[zutele lacrimi ale ciclului se imprim[ în ochii citi-torului. Pe lâng[ aceasta Marin Sorescu este, f[r[ precedent =i, pân[acum, f[r[ succedent, scriitorul român c[ruia i s-a omologat în modul celmai cert universalitatea prin aprobarea entuziast[ ob\inut[ de crea\iilesale pe toate meridianele.

+i totu=i poate c[ nu ace=tia sunt cei mai de seam[ exponen\i aigenera\iei Labi=. Ar fi poate foarte mult de spus =i despre valoroaseleexpresii înnoitoare ale celor omi=i. Ar însemna, îns[, atunci s[ redactez ocarte întreag[, când eu am inten\ionat numai o simpl[ schi\[ introduc-tiv[ la explicarea psihologic[ a acestui amplu fenomen.

O asemenea deslu=ire se dovede=te cu atât mai necesar[ cu cât faptulni se prezint[ aparent inexplicabil. Aceasta \inând seama de momentulcând genera\ia Labi= a debutat cu un fel de erup\ie care a rupt pânzagroas[ a unor rezistente vederi agramate. Aceast[ genera\ie, a=adar, pro-fitând în prealabil de începutul alfabetiz[rii ob=te=ti =i a accesului la carte,=i-a în=elat, totu=i, a=tept[rile la vârsta unei tinere\i nes[\ioase de aflare.Componen\ii ei au deschis pe atunci ochii min\ii într-un cvasipustiu. S-auv[zut f[r[ c[r\i, f[r[ mae=tri, f[r[ perspectivele indicatoare ale adev[rateilor meniri.

+i atunci li s-a trezit ca adjuvant voin\a, acea voin\[ care n[ruieimposibilul. Acei tineri de prin al =aselea deceniu s-au integrat, sans lesavoir, în acel proces psihic pe care Alfred Adler l-a numit de „supra-compensa\ie“. Efortul de a s[ri peste obstacolul momentului a fost atât deputernic încât s-a lansat cu mult dincolo de locul inten\ionat. Numai c[Adler a ilustrat acest proces în sens individual. Genera\ia Labi= l-a extins laun plan colectiv. [...]

Edgar PAPU, „Miracolul“, genera\iei Labi=, ]n Edgar Papu, Luminiperene, Bucure=ti, 1989, Editura Eminescu, p. 388-389.

Labis nicolae moartea caprioarei (volum poezii

Documents

Transcript of Labis nicolae moartea caprioarei (volum poezii