LA SPITALUL UNIVERSITAR BUCURESTI

EUTANASIEREASE NUMESTE TERAPIE INTENSIVA

Scris de: Georgescu Lucia - Craiova

georgescu.lucia@gmail.com

 

Daca nu credeti ce scrie duceti-va si stati ca mine zi de zi 43 de zile , la etajul II al Spitalului Universitar Bucuresti, de unde in acest timp o singura femeie a trecut vie catre un salon pentru recuperare. Mi-au trecut prin fata ochilor , catre liftul care ii cobora la morga si cate 3-4 morti scosi de la asa zisa "terapie intensiva". N-am sa inteleg niciodata de ce medicii de la acesta sectie a spitalului se implica sa trateze bolnavi cu boli cronice sau acute cand ei sunt specializati sa intampine toti tamponatii din traficul rutier sau accidentati, mai precis ei nu stiu decat sa trateze oameni sanatosi dar loviti la care le acorda ajutor medical ( aceasta daca nu sunt in coma, ca daca sunt in coma de durata mor cu zile) si-i transfera apoi catre alte saloane specializate in functie de afectiuni.

Am sa va povestesc mai jos ce m-a facut sa scriu randurile de mai sus si sa fac aceste afirmatii. Povestea mea se termina la Spitalul Universitar Bucuresti dar ea a inceput la alt spital, in alt oras.

In data de 27.07.2008 am internat-o pe sora mea Dr., medic de familie, Calin Aurelia la Spitalul de infectioase Craiova in sectia coordonata de dr. Iulian Diaconescu. A fost internata duminica seara de catre doctorita de garda care a vazut radiografia pulmonara si analizele la sange facute la Spitalul de urgenta din Ramnicu Vilcea, cu diagnosticul de bronhopneumonie .

Starea surorii mele nu era buna dar nici pe moarte nu era din moment ce ia povestit cu lux de amanunte doctoritei ce i s-a intamplat si cand a povestit statea pe scaun nu pe targa. Am sa va relatez si eu acea poveste.

In jur de 15 aprilie sora mea a inceput sa aiba o durere in spate dreapta la talie. A inceput sa se trateze singura cu analgezice sub forma de supozitoare sau comprimate. Supozitoare a folosit in special ketonal altceva nu mai stiu ce a mai luat. Timpul trecea si durerea nu o lasa. I-am zis sa se duca la un control sa vada ce are si a zis ca stie ca are hernie de disc si nu se duce la nici un doctor ca o baga imediat la operatie si-i este frica. A zis ca se va opera dar sa treaca data de 26 iulie cand am avut un eveniment in familie.

Durerea a coborat sub fesa dreapta si piciorul drept a inceput sa se raceasca si vroia mereu sa fie masata pe acest picior .

In acest timp se ducea din doua in doua zile la cabinetul unde era medic de familie, la 50 km de Craiova, mai precis in comuna Valea Stanciului, comuna noastra natala.

Nu stiu data exacta dar cred ca in jur de 1 iulie s-a dus la Spitalul militar din Craiova unde avea o colega sa-si faca un RMN. Aparatul a fost defect si s-a dus in alta parte. La RMN s-a vazut ca are Hernie de disc la L3, L4, L5 ( asta din ce imi aduc aminte). S-a dus cu rezultatul de la RMN la un medic specialist ( imi pare rau ca nu stiu la cine) care ia recomandat sa-si faca 5 zile cate o injectie cu DEXAMETAZONA si sa ia MEDROL comprimate.

A facut acest tratament si a mai luat si altele pe langa pentru ca durerea nu o lasa. In acest timp a facut fizioterapie si masaj la clinica Tommed din Craiova.

Printr-o relatie a ajuns ca in data de 17 iulie sa se duca cu sotul ei la Bucuresti la Spitalul Universitar la un medic neurochirurg care ia vazut RMN-ul si ia recomandat un alt tratament pentru 5 zile , cu AULIN 2 plicuri pe zi si TRAMADOL supozitoare si sa stea la pat in timpul acestui tratament.

Cele 5 zile au fost 18,19,20,21,22 iulie timp in care a inceput sa transpire foarte mult, sa oboseasca, sa faca frisoane si febra dar nu mare. I-am zis sa mergem la spital sa-si faca o radiografie pulmonara dar s-a ascultat singura cu stetoscopul si nu a auzit nimic. A zis ca transpira din cauza tratamentului si nu are nimic la plamani dar si-a obosit ficatul cu atatea medicamente si de aceea obosea.

Nici dupa acest tratament durerea nu a trecut sau sa se fi diminuat cat de cat.

Pe data de 23 si 24 iulie si-a facut cate o injectie cu MOVALIS ca si-a adus aminte ca acesta este un antiinflamator foarte bun, dar a inceput sa se si in galbeneasca la fata si la albul ochilor si cand i-am spus a zis ca a facut hepatita toxica si si-a distrus ficatul. Cu toate acestea nu a mers la spital si a inceput sa respire mai greu si sa aiba ameteli de nu s-a mai putut ridica decat pe marginea patului. Pe data de 25 iulie a trebuit sa plece la Ramnicu Vilcea si a hotarat ca dupa ce vine de acolo se duce la spital. A dispus sa cumparam de la farmacie 2 doze perfuzabile si CEFORT de 1g ca se opreste la Sitalul din Ramnicu Vilcea si isi face perfuzie si-si revine. Acolo doctorului care a examinat-o nu i-a placut cum respira si i-a facut o radiografie pulmonara. La aceasta radiografie s-a vazut ca erau cuprinsi ambii plamani. Doctorul ia spus sa se intoarca la Craiova si sa se interneze dar ea nu si nu ca se interneaza duminica sau luni sa-i faca perfuzie cu CEFORT. Doctorul ia zis

sa-i fie administrat intravenos ca se edematiaza dar a vrut perfuzie si sambata dimineata cand am vazut-o eu ( ia a plecat cu sotul , cu fetita si cu mama noastra vineri seara cand sau dus la Spitalul din Ramnicu Vilcea) era umflata la fata, la miini si la picioare. A continuat cu CEFORT intravenos sambata dimineata, sambata seara, duminica dimineata si la Craiova duminica seara . La internare nu a intrebat-o nimeni cine i-a recomandat CEFORT-ul dar au continuat sa I-l administreze pana marti dimineata ( pe data de 29 iulie).

La Spitalul de infectioase Craiova din Str. Calea Bucuresti in cel mai bun salon exista un suport pentru perfuzie si un robinet pentru oxigen defect.

In noaptea de 27 spre 28 iulie s-a simtit bine , eu am ramas cu ea in salon si chiar am rugat-o sa doarma sa se odihneasca pentru ca statea pe marginea patului si-mi povestea ce poate sa aiba la plamani. Pe 28 dimineata eu am mers sa-i iau schimburi si ce mai trebuia pentru spital si cand m-am intors ii recoltasera sange si astepta intr-un scaun cu rotile s-o coboare la salvare s-a trimita la urgenta la Spitalul nr.1 pentru control la cardiologie si radiografie pulmonara. Am insotit-o intr-o masina Dacia , au tinut-o mai mult pe culoar la urgenta pentru nu stiu ce doctorita care trebuia s-o vada ( aproape 5 ore), nemancata , fara o perfuzie si starea ei se vedea cu ochii ca se deteriora.

La cardiologie I-a facut investigatii d-l dr. Bataioasu care I-a spus ca nu are nimic cardiologic si a trimis-o inapoi la infectioase. Ne-am intors cu aceeiasi masina si in acelasi salon.

In noaptea de 28 spre 29 a ramas mama noastra cu ea si starea ei s-a agravat. Avea nevoie de oxigen ca nu mai putea respira si robinetul de la oxigen a fost defect.

Mama s-a dus de nenumarate ori la salonul unde era asistenta sa le spuna ca-I este rau si are nevoie de oxigen iar cine a fost acolo ia spus ca nu au ce face pana dimineata cand vine lacatusul de intretinere. Cum nu aveau ce face? Puteau s-o mute undeva unde sa-I dea oxigen nu s-o lase in starea grava in care am gasit-o marti de dimineata ( 29 iulie) cand aproape nu mai respira si o tinea-o tot in scaunul cu rotile s-o trimita iarasi la urgenta la Spitalul nr.1 ca nu stiau ce este cu ea s-o transfere pentru terapie intensiva. Ii aparuse in cavitatea bucala un eritem rosu inchis la culoare si cred ca si pe trahee a avut acelasi eritem pentru ca a inceput sa respire din ce in ce mai greu.

Au trimis-o la urgenta la spitalul nr.1 cu aceeasi Dacie, fara oxigen si a stat cu mine pe bancheta din spate. Cu geamul deschis , cu capul pe geam si cu degetele bagate intre dinti cu gura cascata ca sa poata respira cat de cat asa am ajuns la spitalul nr.1 de la infectioase din Calea Bucuresti. Cand au coborat-o ( soferul cu asistenta) din masina si au pus-o intr-un scaun cu rotile am auzit-o cum spunea, limba…, limba si se tinea cu mana de limba sa n-o inghita. Au bagat-o la resuscitare si dupa aproximativ o ora au scos-o pe targa s-o duca la etajul 4 la terapie intensiva. De acolo de pe targa , cand a iesit de la resuscitare mi-a spus ca imi da d-l dr. Stoica ( asa am retinut ) o reteta si sa ma duc la farmacie sa cumpar medicamentele si sa I le duc la terapie intensiva la etajul 4. Am luat acele medicamente , le-am dus la etajul 4 dar nu I s-a administrat pentru ca si in ziua de azi sunt la mine acasa neatinse. Au tinut-o in terapie intensiva in noaptea de 29 spre 30 iulie si miercuri dimineata ( pe 30 ) au coborat-o la etajul 3 la cardiologie unde au inceput investigatiile. NU stiu nici azi daca s-a stabilit un diagnostic atunci, dar ce stiu este ca a avut

nevoie de 9 doze de heparina pe care le-am procurat noi familia si I-au schimbat antibioticul Cefort cu Gentamicina pe care de abia am gasit-o sa I-o aducem in spital. A fost spitalizata in sectia de cardiologie la Spitalul nr.1 sub supravegherea d-lui dr. Militaru in perioada 30 iulie 6 august timp in care I s-au facut analize si I s-a bagat si sange. Nu pot sa va dau multe amanunte cu ce I s-a facut pentru ca nu stiu, cert este faptul ca la inceput starea ei a parut sa se imbunatateasca dar marti pe data de 5 august cand m-am dus la ea mi-am dat seama ca este rau si nu mai putea sa stea in fund pe marginea patului acuzand ameteli si oboseala. O colega de-a ei care lucreaza in spital a discutat cu medicul cardiolog Dr. Militaru si cu medicul de la infectioase dr. I. Diaconescu si s-a hotarat in dimineata zilei de 6 august sa fie transferata iarasi la infectioase ( de data asta a fost dusa cu salvarea cu oxigen) si de acolo sa fie transferata la Bucuresti la Spitalul Matei Bals la Terapie intensiva la infectioase.

In aceiasi zi a fost dusa cu salvarea la Bucuresti si internata in Sectia Terapie intensiva la Spitalul Matei Bals sub supravegherea dr. Catalin Apostolescu.

A fost internata in salonul nr. 3 de unde puteam s-o vad pe geamul de la usa. In seara de 6 august , la doua ore dupa ce a lasat-o salvarea acolo am ajuns si eu. Nu am avut voie sa intru dar am vazut-o pe geam si mi-a facut cu mana. Pe data de 7 august la ora 12 am discutat cu d-l dr. Apostolescu caruia i-am povestit tot ce stiam pana in acel moment si care nu ajunsese la o concluzie in ceea ce privea diagnosticul. Nu a putu sa-si dea seama ce a putu sa-I provoace asa ceva la plamani. Au incercat sa-I aspire ceva secretii din plamani pentru analize si nu au putut. Oricum pe data de 7 august in jur de ora 15 cand am reusit sa intru s-o vad respira cu mascuta de

oxigen la nas si vorbea bine dar putin aiurea . Nu stia unde era, cand a fost adusa si mi-a pus intrebari pe care le repeta mi s-au parut fara noima. Am gandit atunci ca datorita starii de rau in care fusese incepuse sa vorbeasca aiurea nu ca starea ei se agrava din ce in ce mai rau. In dimineata zilei de 8 august d-l dr. Apostolescu mi-a spus ca noatea ( 7 spre 8 august) a facut insuficienta respiratorie severa si a trebuit sa fie intubata. Am fost trimisa la Spitalul Fundeni cu un flacon de sange pentru niste analize si m-am intors cu rezultatul care a fost catastrofal. Din ce s-a scapat dr. Uratescu si din ce am citit eu am dedus ca sora mea avea ceva grav. Doctorita a zis ca are tromboza in extindere si este CID si a scris mare pe foaia cu rezultate . Am intrebat si eu telefonic la o cunostinta ce inseamna si mi s-a spus ca inseamna Coagulare Intravasculara Deseminata. Nu pot sa va spun nimic despre tratamentul care I s-a facut la terapie intensiva . Ce stiu este ca la un moment dat nu am mai avut voie sa intru la ea in salon si usa a fost inchisa. Am auzit ca I s-a depistat acinetobacter, hepatita B, a facut blocaj renal ca I s-a extins infectia la rinichi. D-l dr. Apostolescu ne tinea la curent cu starea ei dar nu ne dadea nici sperante nici prea multe amanunte.

Cu o zi inainte de a intra in concediu d-l dr. Apostolescu ne-a spus sa-I cumparam un citostatic ( ciclofosfamida ) ca ultima solutie pentru ca efectiv nu mai stia ce sa-I administreze pentru ca parametrii la ventilator nu scadeau ceea ce insemna ca ea nu incepea nici un pic sa respire singura. Nu cunosc daca I-a fost administrat sau nu dar dupa cum I-a cazut parul mai tarziu consider ca da.

A venit din concediul de odihna d-na doctor Iovanescu, sefa de sectie de la infectioase si a preluat cazul de la

doctorul Apostolescu. Ne-au chemat pe mine si pe sotul surorii mele , Calin Ion, d-na doctor Iovanescu si d-l doctor Apostolescu in biroul sefei de sectie si ne-a expus situatia grava in care se afla sora mea in jurul datei de 20 august . Deja trecusera 15 zile de cand fusese intubata si starea ei se agravase. Ne-a intrebat cum vrem sa ne-o predea ( moarta sau ca o leguma ) ca ei considera ca nu mai pot s-o salveze nestiind pana la acea data care era diagnosticul corect. Au trecut-o pe hemodializa si au tinut-o 48 de ore pentru ca se umflase foarte mult si nu mai urina nici un pic. D-na doctor Iovanescu ne-a spus ca daca dupa cele 48 de ore starea ei se imbunatateste poate mai exista o speranta.

Au trecut cele 48 de ore , nu a murit, dar nu ne-a mai lasat sa intram la ea in salon s-o vedem si usa salonului a fost inchisa si nici nu a mai fost internat alt bolnav in acel salon ( salonul nr.3) . Am aflat ca I s-a depistat acinetobacter , un microb intraspitalicesc, si au luat masurile necesare pentru ca acest microb ( sau bacterie ) sa nu se contamineze si alte persoane.

Dupa ce a trecut cam 10 zile , au inceput s-o lase mai nesedata ( in tot acest timp a stat sedata pentru ca devenea foarte agitata), am inceput s-o vad si chiar sa comunic cu ea fiind constienta. Nu putea vorbi pentru ca era intubata dar ne intelegeam prin semne. Toata vizita pe care I-o faceam era de maxim 2-3 minute si nu aveam voie sa punem intrebari, asa ca nu pot sa va dau amanunte despre evolutia bolii si medicatia care I-a fost aplicata pentru ca nu am fost informati .

Pe data de 4 septembrie am vorbit cu d-na doctor Iovanescu si mi-a spus sa fiu pregatita pentru a doua zi de dimineata ca sora mea a inceput sa respire putin si a vorbit dansa la spitalul Marius Nasta cu doctorii Radu Stoica de la terapie intensiva si Florin Mihaltan de la

plamani s-o transfere acolo unde sa-I faca o traheostoma si sa-I faca bronhoaspiratie.

Asa s-a intamplat si a fost transferata pe data de 5 septembrie la spitalul Marius Nasta ( Institutul National de Pneumologie ) , intr-o zi de vineri , nu m-au last sa intru cu ea de la camera de garda asa ca am discutat cu d-l dr. Mihaltan si d-na doctor Iolanda Ion la intrarea in camera de garda. Eu le-am spus ce s-a intamplat cu ea pana sa ajunga la Matei Bals crezand si sunt sigura ca atata timp cat a fost internata la Matei Bals toata situatia o cunosteau de la doctorii de acolo si din documentele care o insoteau.

A fost o zi de vineri pe 5 septembrie. Nu stiu daca I-au facut bronhoaspiratie sau altceva dar a fost internata la terapie intensiva la d-l dr. Radu Stoica si mi-au spus sa ma duc sa caut un antibiotic numit COLISTIN care nu se gasea in farmacia spitalului si din care urma sa-I administreze 9 flacoane pe zi. Trebuia sa fac rost de 90 flacoane dar nu am putut sa gasesc decat 36 cu care m-am intors la spital in acea vineri dupa amiaza ( bineinteles ca se scosese de la farmacia spitalului Colistinul necesar in acea zi dar l-am lasat acolo si pe cel care il procurasem).

In fiecare zi ma duceam la ea cu supa de legume strecurata si ceai iar personalul care era in salon o puneau intr-o seringa mare si ii dadeau pe sonda nazogastrica in afara de hrana medicamentoasa pe care I-o administrau. A inceput sa respire putin cate putin singura ( ajutata de ventilator). Asa ca pe data de 8 septembrie cand am ajuns la ea d-na dr. Iolanda Ion mi-a spus ca a inceput sa respire destul de bine si alternativ o lasau sa respire singura un timp, o cuplau apoi la ventilator.

Situatia aceasta s-a imbunatatit si marti pe data de 9 septembrie au lasat-o aproape toata ziua sa respire singura si au detubat-o. Pe data de 10 septembrie dimineata cand am ajuns la spital d-na dr. Iolanda Ion mi-a spus ca noaptea ( 9 spre 10 septembrie) sora mea a facut convulsii si au trebuit s-o intubeze iarasi si in jur de ora 12 au programat-o sa-I faca traheostoma. Chiar asa s-a intamplat.

Pe data de 10 septembrie I-au facut traheostoma dar si am fost anuntata de catre dr. Iolanda Ion sa vin pregatita a doua zi pe 11 septembrie ca o transfera la spitalul Universitar sa I se faca o tomografie computerizata pentru ca I s-a "marcat" un cancer ovarian. Eu I-am spus ca I s-a facut tomograf la Matei Bals si nu I s-a gasit nimic dar au hotarat s-o transfere si asa au si facut . Pe data de 11 septembrie in jur de ora 11 dimineata dupa ce au venit doua salvari neechipate corespunzator cu a treia salvare am plecat cu ea la spitalul Universitar.

Cred si regret ca nu m-am rugat de doctorii de la Marius Nasta sa n-o trimita pentru ca atunci I s-a semnat practic condamnarea la moarte. A fost bagata la urgenta , la desocare dupa care dand la balon au bagat-o la tomograf ( unde eu am dat la balon cu sortul pe mine) si nu I-au gasit nimic. Am fost intrebata de catre d-na dr. care a vizualizat tomografia daca a fost cumva operata de cancer ovarian. Eu I-am raspuns ca singura operatie care a facut-o cu 7 ani si jumatate in urma a fost o cezariana la varsta de 41 de ani cand a adus pe lume o fetita .

Dupa tomografie au dus-o la etajul II la Terapie intensiva la Sectia doamnei dr. Copaciu Elena. Am fost foarte bucuroasa dupa ce am discutat cu d-na doctor si mi-a dat sperante spunandu-mi ca "stapaneste diagnosticul , ca a avut un caz mai grav ( se numea Neacsu cel pe care

il tratase si se recuperase in 9 luni ) si o poate pune pe picioare. Am fost trimisa sa mai cumpar COLISTIN si AMIKACIN 10 flacoane pentru ca nici aici nu aveau la farmacia spitalului. Intram la ea decat dupa amiaza intre 17 si 17,30 ca asa era ora de vizita pentru apartinatori o vedeam un minut si ieseam afara imediat pentru ca asa era regula. Ea incepusese sa se prezinte din ce in ce mai bine , incepuse un maseur sa-I faca masaj la miini si picioare pentru ca nu le mai putea misca si d-na doctor a zis ca a facut neuropatii din cauza ca a stat mult la pat nemiscata dar aceastea vor disparea usor , usor.

Dupa 16 septembrie, nu mai stiu exact in ce zi, cand am ajuns la spital pentru ora de vizita mi-a spus un apartinator care avea sotia internata tot la terapie intensiva ca pe sora mea au trecut-o in salonul de la reanimare care era in aripa din dreapta a etalului II. Am plecat eu si cumnata mea catre acel salon , si-a pus halatul si a intrat ea prima . A gasit-o pe sora mea in asa zisa "rezerva a doctoritei Copaciu" agitandu-se , legata la miini sa nu-si traga canula sau perfuziile si cu ochii ii arata ceva pe langa ea. Cand s-a uitat mai bine a vazut ca se scursese tot lichidul dintr-o perfuzie pe langa ea si era uda pe tot spatele. A dat dreptul la o infermiera si I-a schimbat cerceafurile dar nu s-a uitat ca nu avea oxigen la masca, borcanelul pentru oxigen nefiind montat la bara pentru oxigen de la capatul patului iar furtunul de la masca atarna pe langa pat. A iesit si mi-a spus cum a gasit-o, am imbracat eu halatul si am intrat la ea , am vazut ca nu are oxigen, am vorbit cu o asistenta sau infermiera ( trebuia sa le intrebi ce sunt ca sa-ti dai seama cu cine stai de vorba) a venit cu un borcanel cu apa si l-a montat la bara si a dat drumul la oxigen la masca. A doua zi nu am mai gasit-o la rezerva , o mutasera noapte inapoi la terapie intensiva pentru ca ii

fusese rau in timpul noptii. Au mai tinut-o o zi acolo si au dus-o inapoi la rezerva. Ducand-o in acea rezerva d-na doctor a considerat ca ii face un bine ca putem sa stam mai mult cu ea. Intradevar am stat cu ea dar in afara de a masa-o pe miini si picioare, de a o intoarce pe stanga sau pe dreapta, de a o ridica cu patul sau o cobori ce puteam sa-I fac. Aduceam supa si ceai de acasa si nu ma lasau sa-i dau usor cu seringa pe sonda nazogastrica sa am rabdare ca ii pun ele ( infermierele) bidon de perfuzie si-I puneau supa acolo de intra usor pe sonda in stomac. Trecea ora de masa ( nu a fost prinsa in meniu decat intr-o zi cu un iaurt si acela nu I s-a dat) se facea ora 15, 16 si de abia veneau sa-I puna supa sau ceaiul aduse de acasa. In afara de astea mai avea prins in meniul zilnic Fresubin pe care I-l puneau tot in bidon de perfuzie . Dintr-o doza de Fresubin ii dadeau jumatate sau deloc si-l luau dimineata de pe noptiera. Supa si ceaiul ziceau ca-I mai dau ele ( infermierele ) dar le gaseam a doua zi asa cum le lasam. Aduceam altele proaspete si la fel se intampla. Sa nu credeti ca daca eu intram la ea si o ajutam sa se miste nu le dadeam dreptul la asistente ( cate 20 lei) si la infermiere ( 10lei) sa aiba grija de ea , s-o trateze la timp, s-o schimbe la timp .

Toate ma asigurau sa nu-mi fac probleme ca au ele grija de ea.

Nu am avut zi in care sa nu dau dreptul la cel putin o tura dar frecvent am asteptat si tura de ora 19 si le-am dat si lor ca sa se uite la ea in timpul noptii. Nu am avut pe cine sa lasam si zi si noapte langa ea dar ca personal medical sa te uiti la un bolnav in situatia ei decat atunci cand se schimba tura, se schimba patul si se curata si pansa bolnavul sau cand I se facea tratamentul nu mi-am inchipuit ca se poate intampla intr-un spital. Cat a

stat in acea rezerva nu am vazut nici macar o data pe d-na doctor Copaciu sa intre la ea si sa vada cum ii merge sau sa trimita alt medic ca erau multi rezidenti la saloane. Intr-una din zile am gasit-o pe sora mea, dupa ce am plecam un timp de langa ea ( avea inca sonda nazogastrica ) , cu doua pastilute pe piept si am intrebat-o cei cu ele . Mi spus ca I le-a dat asistenta si mai inghitise altele inainte de a ajunge eu. In rezerva erau doar trei paturi si in patul de langa ea era un barbat langa care statea cineva in permanenta pentru ca se ridica si pleca. Sotia acestuia mi-a confirmat ca asistenta venise si ii daduse pastilele sa le inghita. Am intrebat imediat asistenta de ce I-a dat pe gura pastilele si daca se poate sa-I dam pe gura sa manance atata timp cat nu I s-a scos sonda nazogastrica ? Mi-a raspuns foarte mirata ca nu a stiut ca nu are voie sa-I dea pe gura pastilele ( una din cele doua surori gemene asitente ).V-am povestit acest incident ca sa va dati seama cat de discutat a fost cazul surorii mele care era un bolnav cronic, era si ea doctorita si macar atat sa fi gandit ca daca ajung si ele intr-un pat de spital nu le-ar conveni sa fie tratate la fel . Am avut toata increderea in d-na Copaciu si dupa ce si-a luat dreptul putin I-a mai pasat ca sa-I urmareasca evolutia bolii. Doctorii de salon o treceau de la unul la altul ca nu mai stiam la un moment dat cu cine sa mai stau de vorba . Ajunsesem sa impart bani la cativa dintre doctorii mai mici ca sa-mi dau seama a doua zi ca nici nu treceau pe la ea s-o vada. Eu ajungeam in jur de ora 8 dimineata si plecam dupa ora 19,30 asa ca nu plecam decat cand adormea ea pentru timp scurt sa mananc sau sa merg la farmacie dupa ceva. I-a mers destul de bine , zic eu dupa ce am vazut cu ochii, pana pe data de 1 octombrie. Incepuse sa se miste bine, o ajutam putin la picioare si se intorcea de pe o parte pe alta, mana stanga o misca foarte bine,

ma strangea de mana, se acoperea si se descoperea singura, se scarpina in cap sau dupa urechi intr-un cuvant miscari normale de om sanatos. In perioada aceasta ( 16 sept. – 01 oct.) I se facea masaj in fiecare zi de luni pana vineri si era pansata pe spate zilnic pentru ca incepuse sa faca niste escare mici de atata stat in pat. Pe data de 1 oct. am intrat la ea si am gasit-o adormita, am asteptat sa se trezeasca, am asteptat si a dormit profund fara sa se auda vreun harait din piept pana la ora 15 aproape si nu am putut s-o trezesc. Am observat ca incepe sa invineteasca si cand am plecat catre personalul medical sa le aduc la cunostinta aceasta constatare a intrat in rezerva doua doctorite practicante, rezidente sau Dumnezeu stie ce mai erau ca incepusera studentii cursurile si erau saloanele pline. Aceste doctorite mi-au spus sa ies afara ca vor sa-I schimbe canula si eu inainte de a iesi le-am spus ca nu s-a trezit de dimineata si a inceput sa invineteasca. Nu stiu ce s-a intamplat dar cand am deschis usa de la salonul de reanimare l-am vazut pe unul din doctorii de salon alergand catre rezerva si m-am dus dupa el . Mi-a spus ca sora mea trebuie pusa pe ventilator ca nu mai poate sa respire singura . A incercat sa monteze un ventilator acolo, nu a putut si a mutat-o intr-unul din saloanele cu ventilator. L-am intrebat daca este grav si mi-a raspuns ca a pus-o pe parametrii minimi la ventilator. In acest salon n-am mai putut sa stau langa ea asa ca asteptam ora de vizita s-o vad. A doua zi a intrat la ea d-l dr. Costica Balan care ia facut o bronhoaspiratie si mi-a spus ca a inceput sa aiba probleme la plamanul stang si de aceea nu s-a auzit cand s-a infundat. Cu cateva zile inainte imi spusese ca este curata la plamani.

Reuseam sa intru scurt timp cand ajungeam si lasam pe noptiera supa si ceaiul in speranta ca ii va da cineva sa manance. Fiind aici I-au scos sonda nazogastrica si trebuia sa I se dea pe gura putin cate putin. In timpul foarte scurt cat mai intram la ea ii dadeam cu paiul sau cu seringa sa mai inghita si ea cate ceva. Nu I se dadea nici Fresubinul pe care il vedeam pe noptiera si nici din supa sau ceai sa I se mai dea ceva. Atat cat lasam seara gaseam dimineata, le luam, le aruncam si puneam altele proaspete. In fiecare zi se repeta aceeasi poveste. Am inceput sa ma gandesc ca trebuie s-o mut la alt spital pentru ca starea ei se deteriora de la o zi la alta. Incepusem sa le spun la altii sa nu fie de acord sa li se duca bolnavii la rezerva ca sunt "trasi" ca trenurile pe liniile moarte din gari si nimeni nu se mai intereseaza de ei dar eu n-am putut sa ma gandesc mai din timp si sa ma intorc ce ea la Spitalul Marius Nasta pentru ca problema ei erau plamanii din care atunci cand I se facea aspiratia iesea ca zatul de cafea sange uscat pe care il curatisera medicamentele si acum il dadea afara cand era aspirata.

Oricum din data de 01 octombrie , de cand a fost pusa pe ventilator sora mea nu a mai putut sa respire independent de acesta. A incercat persoana care o cunostea bine pe d-na Copaciu sa discute si sa ne recomande un alt spital s-o putem muta de acolo cat timp nu depindea complet de ventilator. Dansa a fost foarte convingatoare , afirmand ca terapie intensiva ca la Spitalul Universitar nu exista la un alt spital ca si d-l presedinte Basescu dupa operatie a facut terapia intensiva tot la spitalul Universitar. Deci a primit dreptul a doua oara ( dansa stie cat ) si pur si simplu a lasat-o sa moara pentru ca la o zi sau doua pe langa faptul ca era pusa la ventilator, nu era hranita cum trebuie ( ceea

ce era scris in fisa nu avea cum sa ajunga si la ea in stomac ) , eu nu mai puteam decat 1 sau 2 minute sa intru s-o vad si sa-i picur un pic de supa sau ceai in gura. I-a scazut si hemoglobina la 5 si mi-au spus ca este nevoie sa facem rost de sange ( ea avand grupa AII pozitiv ) pentru ca spitalul nu avea. Inainte cu o zi o doctorita pe care o chema Adina a iesit ( era inca la reanimare in aripa din stanga a etajului II ) si mi-a spus ca analizele au iesit negative pentru hepatita B si asteapta rezultatul de la Filaret ( trimisesera ei pentru TBC). Mi-a spus de asemenea ca nu mai este nevoie de COLISTIN pentru ca au trecut-o pe TAZOCIN. Atat stiu atat va spun.

Am inceput sa telefonez la relatii sa facem rost de sange, inclusiv la Craiova unde sau dus donatori si pana la urma s-au trimis de aici trei unitati de sange.

In acea zi s-a facut rost de doua unitati si au reusit sa-I creasca hemaglobina la 7, dar sange n-au mai avut si nici nu ne-au comunicat sa facem tot posibilul sa gasim sange ca altfel starea ei se agraveaza. Au mutat-o din reanimare iarasi in terapie intensiva dar de data aceasta in salonul din partea staga al terapiei intensive din dreapta , un salon nou care fusese renovat si au mutat o parte din bolnavii de la reanimare acolo. Cred ca acolo I-a mutat pe cei la care nu mai aveau ce sa le faca.

Sonda nazogastrica I-au scos-o inca din salonul de la reanimare asa ca tot tratamentul pe baza de capsule, comprimate si pastile I le pisau si I le dadeau pe gura netinand seama de faptul ca ea de abia inghitea si nici nu-I dadeau nici un fel de lichid dupa ele. Eu daca incercam sa intreb cate ceva eram luata la rost ca nu sunt cadru medical si se ocupa ele de ce trebuie sa-I dea. Au inceput sa filozofeze inca inainte de ar muta-o ca ea poate sa respire bine , " la fel ca mine" spunea

doctorita Copaciu, dar are ceva psihic si asa au chemat doctorita psihiatra si ia prescris inca trei medicamente pe cale bucala printre care FEVARIN pe care l-am cumparat eu pentru ca nu-l avea farmacia spitalului. In saptamana 13-19 octombrie, intr-una din zile doctorul care-I facea bronhoaspiratia , dr. Costica Balan, mi-a spus ca ia reactivat tuberculoza la plamanul stang si sa vorbesc eu ( parca pe mine ma baga cineva in seama ) cu doctorita Copaciu si sa-I spun sa-l cheme in fiecare zi s-o aspire pentru ca pe partea stanga nu se poate aspira bine in salon ca tuburile o luau spre dreapta de cele mai multe ori cand aspirau asistenti. Oricum in salon cand ii faceau aspiratie ii turnau cu flaconul xilina in canula ca sa nu simta ziceau ei cand baga tuburile si aspira. Ea se astupa din ce in ce mai des si vroia sa fie aspirata, eu credeam ce spun doctoritele ca este psihic si ca trebuie lamurita sa respire singura.

Ultima data cand am intrat la ea, dupa o aspiratie facuta de un asistent , in borcanul in care se vedea lichidul aspirat am vazut sange curat ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca au ranit-o pe trahee, pe bronhii cu tuburile sau xilina pe care I le bagau prin canula.

Le-am comunicat la doctoritele din salon sa-l cheme pe doctorul Balan in fiecare zi s-o aspire dar acestea mi-au raspuns ca nu pot sa-l cheme pentru pacienta Calin in fiecare zi pentru ca daca il solicita pentru alt pacient acesta nu mai vine. Eu eram cea care trebuia sa impac si capra si varza . Doctorita Copaciu isi luase dreptul si avea datoria s-o monitorizeze zilnic sa spuna macar ce trebuie sa facem in caz ca starea ei se agraveaza nu s-o lase fara sange pana a facut aplazie medulara si pancitopenie severa. Cred ca si acum este mandra de diagnosticul pe care l-a trecut in fisa la deces, ca pe acesta l-a nimerit din moment ce ii scazusera

trombocitele si leucocitele pana I s-a dus tot sangele din ea.

Pe data de 18 octombrie mi-au spus ca are nevoie de DIFLUCAN solutie perfuzabile pentru ca I-a iesit ceva in urina. L-am cumparat si l-am adus dar cand am citit prospectul am vazut ca acesta nu trebuie administrat impreuna cu alte medicamunte dar la ea un mai conta, I se administra o farmacie de medicamente.

In ziua de 20 octombrie m-au chemat si m-au trimis la Filaret sa duc pentru analize la dispensarul TBC secretia pe care I-o aspirase dr. Balan din plamani.

In toate aceste zile de pe data de 13 octombrie, ea incepuse sa devina agitata si ca sa nu-si scoata tubul o sedau si o tineau adormita.

De cele mai multe ori cand intram la ea era adormita sau " anesteziata"cum ziceau doctoritele din salon ( trei la numar erau si nu se desparteau , ori erau toate trei in salon ori nici una dintre ele).

Am gasit-o in data de 21 octombrie cand am adus rezultatul de la Filaret cu baloane la gura de la medicamentele pe care I le administrasera si nu-I dadusera nici un fel de lichid dupa ele. In baloane se vedeau resturile de pastile pisate, si cu miinile umflate legate de pat atat de strans ca am desfacut-o si nu si le mai putea misca.

Rezultatul de la Filaret a fost NEGATIV. Doctoritele au sarit pe mine . parca eu as fi falsificat rezultatul, ca doctorul Balan nu stie ce vede in plamani si de ce o tin la spitalul Universitar ca acolo nu au specialisti pentru plamani. Le-am spus sa se duca s-o intrebe pe doctorita Copaciu nu pe mine de ce este inca acolo sora mea si tot tratamentul pe care il administrau era pentru tuberculoza activa. Am biletul semnat de doctorita Lutan

in care scrie clar , TUBERCULOZA ACTIVA, si o parte din tratament.

Ce v-am spus acum a fost in data de 21 octombrie cand am vazut-o ultima data cu achii deschisi si am comunicat cu ea , I-am dat ceai pentru ca v-am scris mai sus cum am gasit-o cu gura plina de medicamente pisate. Am uitat sa va zic ca in dupa amiaza zilei de 20 octombrie cand m-am intors de la Filaret am intrat la ea si asitenta cu infermiera mi-au zis sa-I dau eu medicamentele ca le piseaza ele. Eu le-am zis ca ea de abia inghite cate un mic de ceai si ele ii baga in gura medicamente pisate, eu am refuzat sa I le dau.

Miercuri de dimineata cand am ajuns la spital o doamna care era pentru cineva internat tot la terapie intensiva cu sora mea in salon mi-a spus ca a intrat mai de dimineata si a vazut ca la sora mea ii curgea sange pe gura si pe nas. Am intrat imediat la ea si am constatat ca asa era si nici nu se mai oboseau s-o stearga au lasat-o sa-I curga in voieiar in salon era un infermier care se uita la mine rezemat de calorifer cum o plang si o sterg la gura si la nas de sangele inchegat. Am luat imediat legatura cu cine putea sa intre si sa discute cu doctorii pentru ca eu eram cea din provincie si nu se coborau la nivelul meu. Asa am aflat ca sora mea are nevoie de trombocite , plasma si sange. Miercuri am asteptat, am intrat din ce in ce mai des la ea, sa vad o unitate de sange agatata la cuier sau altceva si nu am vazut nimic. Cine se ducea si intreba venea si imi spunea ca imediat ii baga sange dar nu I-au bagat nimic si in punga cu urina nu se mai vedea nici strop. Mi-am dat seama ca sora mea facuse si blocaj renal si incepuse sa se umfle . II administrau deja adrenalina si imi spuneau ca nu urineaza ca are functiile vitale suprimate atunci cand I se administreaza adrenalina. Oricum ochii nu I-a mai deschis, sange nu I-

au mai bagat, tensiunea arteriala a inceput sa-I scada vertiginos iar vineri in data de 24 OCTOMBRIE la ora 10:45 sora mea a decedat.

A ramas fetita de 7 anisori, ea o inscrisese la scoala in clasa a-I-a cu 10 zile inainte de a se interna in spital, sa caute in lume cu ochisorii ei nevinovati pe "mami ei".

Stimati medici specialisti , pentru ca imi imaginez ca din colegiul medicilor numai medici specialisti fac parte, va intreb acum pentru linistea mea si a familiei mele cine a gresit si unde trebuia internata ca sa fie salvata sau de la inceput s-a stiut ca nu mai poate fi salvata:

- A gresit ea ca s-a tratat singura pentru durerea de hernie de disc ( o parte din tratament a fost recomandata de medic specialisti ) si si-a afectat ficatul sau nu a avut durerea de la hernia de disc si a fost de la plamani sau din alta parte?

- A gresit doctorita Musa care afost de garda la infectioase Craiova cand dupa ce a vazut analizele care era catastrofale a continuat sa-I administreze Cefort 1g, intravenos fara s-o intrebe cine I l-a recomandat?

- A gresit dr. Iulian Diaconescu seful sectiei de infectioase Craiova cand a vazut ca nu stapaneste diagnosticul si nu o poate ajuta, si in loc s-o trmita catre Bucuresti sau undeva in tara unde stia ca este un spital mai bun ca cel din Craiova , a trimis-o prin Urgenta la Spitalul nr.1 pentru investigatii la cardiolagie de a stat 5 ore pe holul de la urgenta dupa ce I se recoltasera doua flacoane cu sange la spitalul de infectioase si nu mancase nimic? Dupa ce a vazut-o dr. Bataiosu cardiologic si a zis ca nu sunt probleme a stat pe culoar pentru o doctorita Stanculescu ( nu mai stiu exact numele ca am crezut ca urlu cand o vedeam pe ea cat ii era de rau si am asteptat-o 4 ore pentru o semnatura). Ne-am intors la infectioase tot cu acea Dacie cazuta, asistenta cu soferul in fata si eu cu sora mea in spate pe bancheta. Ea

incepuse deja sa respire din ce in ce mai greu. A fost dusa in acelasi salon, a inghitit ceva ceai si parca s-a mai linistit dar noaptea I-a fost foarte rau si nici oxigen nu a avut pentru ca robinetul de la borcanul de oxigen a fost defect. A venit mama noastra in acea noapte si a ramas cu ea la spital eu fiind prea obosita ( este vorba de noaptea 28 spre 29 iulie). Toata noaptea saraca s-a dus la usa asistentelor sa le spuna ca-I este rau la sora mea dar nu a facut nici una nimic s-o ajute. Au chemat dimineata un lacatus de a reparat robinetul de la oxigen. Dr. Diaconescu a vazut ca starea ei s-a agravat si in loc sa recunoasca ca nu stapaneste diagnosticul, nu I-a schimbat tratamentul, I s-a administrat Cefort la 12 ore in continuare si nici nu a trimis-o la un spital mai bun in data de 29 dimineata ne-a trimis cu aceeasi Dacie prapadita inapoi la spitalul nr. 1. A fost o minune ca nu a murit pe traseu pentru ca am mers cu geamul deschis si ea tinea degetele de la mana dreapta intre dinti sa poata trage aer in piept, iar cand am coborat la spitalul nr.1 era sa-si inghita limba. In urgenta dupa resuscitare a vazut-o un doctor de plamani care mi-a dat o reteta cu niste medicamente pe care le-am luat de la farmacie, medicamente din care nu I s-a administrat nici unul ele fiind si la ora actuala la mine acasa . Au scos-o din urgenta si chiar ea mi-a spus ca o duc la terapie intensiva la etajul IV.

- Au gresit ca au dus-o in data de 29 iulie in terapie intensiva la etajul IV al spitalului nr.1 Craiova si poate de acolo a contactat acinetobacter. De ce nu au lasat-o in terapie intensiva si au coborat-o pe 30 iulie in sectia de cardiologie unde au cerut sa facem rost de heparina ca avea probleme de coagulare a sangelui. Am facut cu greu rost de heparina pentru ca desi era la sectia de terapie intensiva se da cu mari interventii. A fost tratata de dr. Militaru in care ea a avut mare incredere ca o va face bine. I-a schimbat antibioticul si ne-a cerut sa facem rost de gentamicina pe care de abia am

gasit-o. De ce dr. Militaru daca a constatat ca starea ei duce spre rau nu ne-a recomandat un spital din tara unde sa plecam cu ea ? Poate avea sanse sa traiasca daca nu o tinea in aceasta sectie de cardiologie pana pe data de 6 august cand a transferat-o inapoi la infectioase ca de acolo in aceeasi zi dr. Iulian Diaconescu s-o transfere la Bucuresti la Spitalul Matei Bals la terapie intensiva.

- Au gresit doctorii de la Matei Bals care au tratat-o ca pe o colega de a lor si au reusit s-o tina in viata intubata, cu acinetobacter ( aici I-a fost depistat) si cu ce o mai fi avand 30 de zile pana au transferat-o la Filaret?

- Au gresit doctorii de la Filaret- Marius Nasta cand au detubat-o in data de 9 sept fara ca sa-I faca traheostoma iar in noaptea de 9 spre 10 sept, doctorita Iolanda Ion mi-a spus ca a facut convulsii dar ea a facut insuficienta respiratorie pentru ca trebuia dupa detubare sa fie aspirata si daca nu au avut cum s-o aspire au intubat-o din nou?

- Au gresit acesti doctori cand in data de 11 sept la o zi dupa ce I-au facut traheostoma au transferat-o la Spitalul Universitar pentru o tomografie computerizata desi aceasta tomografie I se facuse si la Matei Bals si nu I se depistase nimic de natura canceroasa? De ce nu au tinut-o macar cateva zile dupa traheostoma pentru ca ea era deja traumatizata dupa 32 de zile de intubare si acum incepuse sa respire cat de cat?

- La Matei Bals mi-au zis ca daca nu o tineam 10 zile la Craiova si ma ducem direct cu ea la ei avea sanse sa scape. De ce sa scape? A murit de 3 luni si nici acum nu-mi este clar de ce a murit in afara de faptul ca a facut acea anemie puternica numita Pacitopenie severa din cauza ca nu I s-a bagat sange atunci cand I-a scazut hemoglobina si nu a fost hranita corespunzator.

- Am gresit eu ca nu am insistat, dar cine putea sa ma sustina in afara de presimtirea mea, la d-na dr. Copaciu s-o transfere inapoi la Marius Nasta ca acolo o tratat-o si o hraneau cum trebuie si ar fi trait si azi?

- De ce d-na dr. Copaciu atunci cand nu a mai urmarit-o si a lasat-o la doctorita Lutan nu ne-a anuntat pe noi care o sponsorizasem ca sora mea nu mai este in atentia ei si noi sponsorizam mai departe ca asa se obisnuieste si poate era tratata si de dr. Lutan cu atentie si nu ajungea sa moara de nehranita? Am intrat zilnic din data de 5 –6 octombrie in acel salon si nu am gasit-o niciodata acolo pe d-na dr. Lutan, am gasit cateodata , inainte de ora 12 daca reuseam sa intru , pe cel trei doctorite care cred eu ca era rezidente si care de cele mai multe ori nu ma lasau nici s-o vad spunandu-mi ca este anesteziata ca a fost agitata. Am constatat cu stupoare in data de 20 octombrie cand mi-a dat flacoanele cu ce aspirase din plamani dr. Costica Balan si biletul de trimitere la Filaret ca acest bilet este semnat si parafat de dr. Lutan si nu de dr. Copaciu. Eu pe doctorita Lutan o cunosteam din vedere pentru ca mi-o aratase cineva dar atunci nu stiam ca ea se ocupa de sora mea ca daca stiam stateam de vorba si poate ca sora mea era tratata altfel si traia acum.

- De ce doctorita Copaciu nu a avut curajul sa ma cheme sa-mi spuna in data de 22 octobrie dimineata ca nu se mai poate face nimic ca noaptea ( 21 spre 22 octombrie ) incepuse sa-I curga sange pe gura si pe nas iar eu am aflat de la un apartinator care intrase la bolnavul lui inainte de a ajunge eu la spital in dimineata zilei de 22 oct. ca starea surorii mele se agravase? Sa fi avut macar un pic de bun simt sa ne tina la curent cu starea pacientei, era doctorita ca si ea, dupa ce acceptase si bagase in buzunar 2000 lei in doua transe de 1000 lei. Macar atata obligatie morala sa fi avut fata de noi apartinatorii si sa ne anunte ca o lasa sa moara ca nu mai are ce-I face. Sora mea isi revenise foarte

bine , momentul cand am dus-o la Sectia de terapie intensiva instrumentata de d-na dr. Copaciu nu a fost cel potrivit. Trebuia dupa tomografia din data de 11 septembrie de la Spitalul Universitar sa insist sa ma intorc cu ea la Marius Nasta ca numai asa ar fi trait si azi, dar laudele care mi-au ajuns la urechi despre d-na Copaciu si siguranta cu care dumneaei mi-a spus ca stapaneste diagnosticul m-a facut s-o las sa moara acolo. Cand imi spunea ca a avut caz mai grav si l-a tratat ma gandeam si eu ca chiar in carucior daca scapa si sora mea tot este o realizare, o aduceam vie la fetita ei nu in sicriu.

- Este obligatia apartinatorului sa urmareasca starea bolnavului care este internat sau a medicului care ii prescrie tratamentul zilnic in functie de evolutia starii de sanatate? In fisa zinica, daca intrebam ce are voie sa manance mi se spunea ca are trecut iaurt, 500 ml supa si 500 ml ceai dar nimeni nu ma intreba cat din ce era scris acolo reusem sa-I dau in timpul scurt cat intram la ea. De ce nu I se dadea de catre personalul medical din salon intreaga cantitate de supa si de Fresubin si eu o gaseam a doua zi asa cum o lasam. In afara de schimbarea patului , a pemparsului si de a o indopa cu pastile pisate sa-I recolteze sange si sa-I puna perfuzii nimeni nu se uita la ea. O legau de pat sa fie sigure ca nu-si trage furtunul de la ventilator si o anesteziau sa nu mai miste asta era atentia cu care a fost urmarita starea unei doctorite bolnave cronic si abandonata intr-un pat de terapie intensiva.

- Nimeni si nimic nu o mai aduce pe sora mea de acolo de unde este dar nu ma pot impaca cu gandul ca nu s-a putu face nimic si pentru EA sa FIE SALVATA chiar daca ar fi ramas cu handicap. Nu mi-am inchipuit niciodata ca unii doctori nu au pic de simtire si de daruire fata de meseria pe care o practica. Unii in loc sa fie satisfacuti ca salveaza o viata se bucura cand scapa de un bolnav si se elibereaza un

pat si baga in buzunar dreptul pentru altul comdamnat la moarte. La Spitalul Universitar toti sunt condamnati la moarte care intra in Sectia de terapie intensiva de la etajul II. Scapa rar cate unul dar si acela este ajutat de Dumnezeu.

- De ce o parte din medici nu sunt capabili sa-si recunoasca incompetenta? Eu sunt inginer automatist de profesie si eram foarte multumita cand rezolvam defectele electrice care apareau ( si intr-o termocentrala ca Turceni cu grupuri de 300 MW nu au fost putine ) iar daca nu stiam sa le rezolv apelam la colegii mei si le rezolvam impreuna.

- De ce unii doctori se impauneaza si considera ca nimeni nu-I mai bun ca ei cand ar trebui sa colaboreze si sa rezolve impreuna cazurile mai grave?

- La care spital si din ce oras din tara noastra trebuia sa ma duc cu ea de la inceput ca s-o fi salvat?

- Cui ii mai zice "MAMI" Alexandra? La numai 7 anisori trebuie sa-si spele sigura chiloteii si sosetutele? Pe mami ei nu au vrut s-o salveze colegii ei de breasla pentru ca daca vroiau o salvau.

- Cum poate o mama care a muncit cu sapa sa ne tina in facultati, din trei copii 2 suntem ingineri iar ea a fost doctorita, sa treaca peste trauma care s-a abatut asupra ei?

- Cine are rabdare sa citeasca si sa verifice tot ce am scris eu aici si sa ma lamureasca , sa ma faca sa cred ca s-a facut totul dar nu s-a mai putut salva?

- Daca aveti un pic de omenie dupa ce cititi aceste randuri dati-mi si mie un semn pe adresa georgescu.lucia@gmail.com .

Da, eu, Georgescu Lucia sunt sora pacientei dr. Calin Aurelia , Medic de familie la Cabinetul medical din comuna Valea Stanciului , jud. Dolj, eu am scris aceste randuri si nu mi-e teama de nimeni sa le trimit in toate

partile ca sa se mai afle si alte aspecte ale indiferentei medicale din tara noastra.

Adresa mea completa este: Georgescu Lucia, Craiova, str. A...... nr...., jud. Dolj. La cele scrise mai sus nu mai am ce adauga in afara de lacrimile pe care le vars de 3 luni de zile.

Cine vrea sa stie mai multe il rog sa se adreseze sectiilor spitalelor si doctorilor pe care I-am pomenit mai sus pentru a afla amanunte.

Daca imi dati un raspuns cat de scurt, va multumesc anticipat.