Cresterea Intensiva a Crapului in Sistem Recirculant

Cercetări privind creşterea intensivă a crapului în sisteme recirculante Rezumat

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢA ŞI INGINERIA ALIMENTELOR

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT -

Cercetări privind creşterea intensivă

a crapului în sisteme recirculante

Doctorand,

Ing. IORDACHE GABRIEL Conducător ştiinţific, Prof. dr. ing. VICTOR CRISTEA

Galaţi, 2010


3

Mulţumiri

Viaţa m-a învăţat să preţuiesc oamenii şi să nu uit ce datorez celor care m-au ajutat să devin

ceea ce sunt.

Recunoştinţa mea şi cele mai alese gânduri se îndreaptă spre omul minunat, domnul Profesor

Universitar Doctor Inginer VICTOR CRISTEA, care m-a acceptat ca doctorand, m-a sprijinit

constant în activitatea mea postuniversitară şi căruia îi datorez, în mare măsură, formarea mea umană

şi profesională.

De asemenea, voi fi profund recunoscător domniei sale pentru suportul moral şi încrederea

acordată în decursul anilor pentru a duce la bun sfârşit această lucrare ştiinţifică, punându-mi la

dispoziţie atât cunoştinţele practice şi teoretice, materiale bibliografice personale foarte preţioase prin

conţinut, sferă de cuprindere şi actualitate, cât şi baza logistico - materială a catedrei.

Gânduri de recunoştinţă se îndreaptă către întregul colectiv al Catedrei de Acvacultură. Ştiinţa

Mediului şi Cadastru din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi pentru îndrumările de

specialitate acordate în toată perioada de pregătire.

În acest sens, adresez mulţumiri doamnei ş.l. dr. ing. Lorena Dediu, doamnei conf. dr. ing. Iulia

Grecu, doamnei ş.l. dr. ing. Angela Docan, precum şi colegilor doctoranzi care mi-au fost de un real

ajutor prin contribuţia acestora la gestionarea rezultatelor în etapele experimentale ale lucrării de faţă.

Prezenta lucrare nu ar fi fost posibilă fără îndemnul unor specialişti de excepţie şi suportul

logistic al Staţiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet, în special al doamnei director

dr. ing. Mioara Costache şi al tinerilor colegi cercetători Radu Daniela, Vlădoiu Silvia, Gheorghe

Corina şi Oprea Daniel.

Îmi exprim profundul respect şi întreaga mulţumire doamnelor profesoare Gabriela Munteanu

şi Luiza Florea, cât şi domnilor profesori Soare Stăncioiu, Lucian Oprea, George Răzlog, Andrei Ciolac

şi tuturor cadrelor didactice care m-au încurajat în a finaliza teza de doctorat.

În final, dar nu în ultimul rând, îmi exprim cele mai alese gânduri de recunoştinţă, dragoste şi

respect soţiei şi familiei mele.


4

Lista principalelor abrevieri RAS = sistem recirculant de acvacultură SD = abaterea standard OD = oxigenul dizolvat TAN = azotul amoniacal total ANOVA = analiza varianţei CV = coeficientul de variabilitate

BW = masa corporală FCR = factorul de conversie a hranei

SGR = rata specifică de creştere

PER = coeficientul de eficienţă proteică

PUE = eficienţa utilizării proteinei

CEE = eficienţa conversiei energetice

RGRm = rata relativă de creştere

RP = retenţia de proteine

RE = retenţia de energie

SP = proteine de stres E = număr eritrocite Ht = hematocrit Hb = hemoglobina VEM = volumul eritrocitar mediu HEM = hemoglobina eritrocitară medie CHEM = concentratia de hemoglobină eritrocitară medie


5

CUPRINSUL TEZEI

PARTEA I Analiza datelor din literatura de specialitate

I. Politica în domeniul acvaculturii şi pescuitului la nivel mondial, european şi naţional 6

1.1. Consideraţii generale 6

1.2. Elemente generale privind acvacultura şi răspândirea geografică a ciprinidelor 7

1.3. Acvacultura şi pescuitul la nivel naţional 12

1.4. Principalele obiective ale creşterii competitivităţii în domeniul acvaculturii 16

1.5. Particularităţi privind sistematica şi biologia crapului 17

II. Managementul calităţii apei în acvacultură 26

2.1. Noţiuni introductive 26

2.2. Consideraţii tehnologice privind asigurarea calităţii apei în sistemele recirculante 27

2.3. Aspecte generale privind controlul solidelor 37

2.4. Aspecte generale privind controlul compuşilor azotului 39 2.5. Aspecte generale privind controlul oxigenului dizolvat 47

2.6. Management tehnologic privind asigurarea stării igienico-sanitare a sistemelor

recirculante din acavacultură 48

III. Referinţe tehnice privind proiectarea şi exploatarea operaţională a sistemelor recirculante

în acvacultură 49 3.1. Consideraţii preliminare 50

3.2. Elemente constructive ale unui sistemului recirculant 62

3.3. Sisteme de producţie piscicolă cu recircularea apei 66

3.4. Componentele tratamentului cu plante acvatice 67

3.5. Concluzii 67

PARTEA A II-A Activitatea experimentală

IV. Cercetări privind creşterea intensivă a crapului (C. carpio) în sisteme recirculante 68

4.1. Introducere 68

4.2. Materiale şi metode 70

4.2.1. Sit-ul experimental şi baza materială 70

4.2.2. Material biologic şi eşantioane prelevate 72

4.2.3. Măsurători fizico-chimice 73

4.2.4. Prelucrarea statistică a datelor 74

4.3. Evoluţia parametrilor de calitate a apei 74


6

4.3.1. Temperatura 74

4.3.2. pH-ul 75

4.3.3. Oxigenul dizolvat 77

4.3.4. Amoniacul 78

4.3.5. Nitriţii 80

4.3.6. Nitraţii 82

4.3.7. Fosfaţii 83

4.3.8. Anionii clorură 85

4.3.9. Ionul de calciu 86

4.4. Concluzii 87

V. Evaluarea performanţelor tehnologice ale crapului (C. carpio) crescut în condiţii de

intensivitate, în sistem recirculant 89

5.1. Infuenţa densităţii de stocare asupra performanţelor de creştere a peştilor într-un sistem

recirculant 89

5.2. Indicatori biotehnologici 90

5.3. Performanţa creşterii peştilor 90

5.4. Concluzii 110

VI. Evaluarea condiţiilor stresante într-un sistem recirculant de acvacultură intensivă 111

6.1. Introducere 111

6.2. Consideraţii generale privind managementul stării sanitare în sistemele recirculante 112

6.3. Starea de stres şi rolul său în fiziopatologia peştilor 113

6.4. Factorii de stres 114

6.4.1. Factorii tehnologici 114

6.4.2. Factorii nutriţionali 115

6.5. Răspunsul fiziologic la factorii de stres 116

6.6. Consideraţii generale privind rolul homeostatic al sângelui 117

6.7. Modificări ale seriei eritrocitare şi leucocitare 117



6.8.2. Indicatorii hematologici 118

6.8.3. Analize biochimice ale sângelui 121

6.8.4. Prelucrarea statistică a datelor 123

6.8.5. Examinarea directă a peştilor și analiza sângelui 124

6.8.6. Caracterizarea ihtiopatologică a crapului în sistemul intensiv de creștere 125


7

6.8.7. Parametrii hematologici şi constantele eritrocitare 129

6.9. Concluzii 136

VII. Date privind compoziţia biochimică a crapului (C. carpio) crescut în sistem recirculant 139

7.1. Introducere 139


7.2.1. Organizarea experimentului 140

7.2.2. Calitatea apei 140

7.3. Compoziţia biochimică 141

7.4. Performanţa creşterii 141

7.5. Rezultate şi discuţii 142

7.6. Concluzii 147

VIII. Evaluarea bioeconomică a unui sistem recirculant comercial pentru creşterea intensivă a

crapului 148

8.1. Proiecţia financiară a unei unităţi de creştere a crapului în sistem intensiv 148

8.2. Concluzii 153

IX. Concluzii 154

Bibliografie 160


8

CUPRINSUL REZUMATULUI I. Consideraţii generale 10

II. Managementul calităţii apei în acvacultură 12

III. Referinţe tehnice privind proiectarea şi exploatarea operaţională a sistemelor recirculante

în acvacultură 12 IV. Cercetări privind creşterea intensivă a crapului (C. carpio) în sisteme recirculante 12



4.1.2. Material biologic şi eşantioane prelevate 13

4.2. Evoluţia parametrilor de calitate a apei 13

4.3. Concluzii 22

V. Evaluarea performanţelor tehnologice ale crapului (C. carpio) crescut în condiţii de

intensivitate, în sistem recirculant 23

5.1. Infuenţa densităţii de stocare asupra performanţelor de creştere a peştilor într-un sistem

recirculant 23

5.2. Performanţa creşterii peştilor 23

5.3. Concluzii 36

VI. Evaluarea condiţiilor stresante într-un sistem recirculant de acvacultură intensivă 37


6.2 Rezultate şi discuţii 37

6.5. Concluzii 43

VII. Date privind compoziţia biochimică a crapului (C. carpio) crescut în sistem recirculant 45


7.2. Rezultate şi discuţii 45

7.3. Concluzii 49

VIII. Evaluarea bioeconomică a unui sistem recirculant comercial pentru creşterea intensivă a

crapului 50

8.1. Proiecţia financiară a unei unităţi de creştere a crapului în sistem intensiv 50

8.2. Concluzii 55

IX. Concluzii 56

Bibliografie selectivă 60


9

I. Consideraţii generale

În România, dezvoltarea pisciculturii sistematice a început relativ recent, respectiv anii 40-50, când au fost iniţiate acţiuni de extindere a creşterii crapului de cultură. Ulterior, în paralel cu desecarea bălţilor din lunca inundabilă a Dunării, a început construirea de amenajări piscicole sistematice, acţiune care a continuat până la sfârşitul anilor 80.

O ramură importantă a acvaculturii în ţara noastră o reprezintă ciprinicultura. De altfel, una dintre primele specii de peşti de cultură reprezentînd şi astăzi specia de bază pentru piscicultura din zonele de deal şi şes, este crapul.

Exprimate sintetic, obiectivele creşterii competitivităţii acvaculturii constau în: modernizarea unităţilor de acvacultură în scopul creşterii producţiei, a menţinerii locurilor

de muncă şi a reducerii presiunii pescuitului în bazinele piscicole naturale; modernizarea şi extinderea unităţilor de procesare existente, realizarea altora noi,

diversificarea produselor (în raport cu cerinţele pieţii) şi sprijinirea activităţilor de marketing în scopul creşterii eficienţei procesării peştelui, cât şi a creşterii consumului de produse pescăreşti obţinute din producţia internă;

dezvoltarea de unităţi de acvacultură intensivă şi superintensivă, în scopul creşterii productivităţii muncii şi valorificării superioare a suprafeţelor, avându-se în vedere reducerea impactului negativ asupra mediului;

dezvoltarea acvaculturii tradiţionale, diversificarea produselor din acvacultură în concordanţă cu cererea şi încurajarea producătorilor de a introduce metode compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea mediului, a peisajului ;

dezvoltarea acvaculturii marine ţinând cont de condiţiile de mediu oferite de Marea Neagră, cât şi de speciile care pot fi promovate în cultură;

creşterea competitivităţii pescuitului de captură prin sprijinirea investiţiilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor în scopul dezvoltării siguranţei navigaţiei, a condiţiilor de lucru, igienei şi calităţii produselor, îmbunătăţirii metodelor şi tehnicilor de pescuit şi creării facilităţilor de descărcare şi comercializare a peştelui;

realizarea proiectelor pilot pentru testarea de tehnologii noi şi transferul de know - how vor contribui la diversificarea şi creşterea valorii adăugate pentru produsele pescăreşti;

pentru stabilizarea pieţei se va acorda importanţă susţinerii microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici;

sprijinirea acţiunilor de promovare a imaginii sectorului pescăresc în vederea creşterii interesului pentru investiţii. Înţelegerea calitãţilor fizice şi chimice ale apei este criticã pentru o pisciculturã de

succes. Într-o mare mãsurã, apa determinã succesul ori eşecul unei culturi piscole, având în vedere faptul că peştii îşi îndeplinesc toate funcţiile lor biologice în apã. Pentru reuşita creşterii intensive în circuit închis trebuie cunoscute, controlate şi reglate valorile şi limitele de variaţie ale factorilor mediali, precum şi creşterea eficienţei conversiei furajelor. Acest deziderat nu se poate realiza decât în condiţiile unei dotãri corespunzãtoare. Baza tehnologicã a unei unitãţi piscicole productive îşi exprimã utilitatea dependent de mai mulţi factori cum ar fi:

amploarea funcţiilor pe care are posibilitatea de a le materializa; comportarea în timp a bazei materiale şi timpul de folosire pe care îl asigurã producţiei; organizarea spaţialã a bazei materiale efective şi a nevoilor asigurate prin aceasta; capacitatea de producţie şi elementele de detaliu (indicatori tehnico-economici de

utilizare şi caracteristica tehnico-productivã); efortul necesar pentru înzestrarea şi funcţionarea bazei materiale.


10

Pe plan mondial, în piscicultura de mare productivitate se întâlnesc trei tendinţe în modul de înzestrare a bazei materiale:

promovarea dotãrilor specializate care au avantajul cã permit performanţe de un nivel înalt pentru un câmp bine determinat şi limitat de folosinţe (anumite tehnologii, nivele de producţie, specii de culturã), dar nu se preteazã decât cu multe dificultãţi la modificarea condiţiilor iniţiale de utilizare;

adaptarea unei dotãri de largã utilizare, conceputã şi aleasã în aşa fel încât sã poatã fi folositã pentru un câmp foarte amplu de tehnologii, nivele de producţie şi specii de culturã, care îi asigurã o adaptabilitate rapidã la schimbãrile intervenite;

practicarea unei cãi intermediare în care dotãrile specializate şi cele de largã utilizare se îmbinã în raport de nevoile de adaptare curente şi de perspectivã ale sistemului de producţie piscicolã.

Organizarea raţionalã a dotãrilor materiale prin îmbunãtãţirea modului în care se selecteazã cele mai potrivite utilaje şi clãdiri pentru a constitui ansamblele necesare pentru realizarea proceselor complexe, cum sunt cele ale creşterii în regim intensiv a peştelui, constituie una din condiţiile de bazã ale reuşitei. Un principal criteriu de management tehnologic al sistemelor de creştere din acvacultură constă în asigurarea unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare pentru biomasa de cultură. Exigenţa privind monitorizarea stării de sănătate a materialului piscicol este determinată de gradul de intensivitate al culturii, iar măsura în care aceasta poate fi satisfăcută depinde de complexitatea tehnică a sistemului, respectiv de valoarea capitalului iniţial pentru realizarea acestuia.

Restricţiile din ce în ce mai severe privind evacuarea apelor uzate din sistemele deschise din acvacultură şi valorificarea, într-o măsură din ce în ce mai mare, în scop recreativ, a ecosistemelor acvatice naturale, constituie principale argumente ale promovării şi dezvoltării sistemelor de creştere cu ciclu închis sau semiînchis. Întrucât sistemele închise implică costuri de capital şi cheltuieli operaţionale ridicate, este necesar un control mult mai riguros al bolilor decât în cazul sistemelor deschise. Principalul deziderat tehnologic ce trebuie realizat într-un sistem recirculant din acvacultură constă în asigurarea unor condiţii mediale care să corespundă, într-o cât mai mare măsură, particularităţilor ecofiziologice ale speciei de cultură. Obţinerea produsului de cultură în condiţii de maximă profitabilitate impune realizarea unui ritm de creştere cât mai ridicat al biomasei, respectiv o perioadă cât mai scurtă de timp până la atingerea taliei comercializabile.

Comparativ cu heleşteele obişnuite, capacitatea portantã a unui sistem recirculant trebuie să fie mult mai mare, pe măsura cheltuielilor iniţiale de capital. În aceste condiţii, datorită costului ridicat al investiţiei şi capacităţii limitate de filtrare biologică a bazinelor, un principal criteriu de management tehnologic al unui sistem recirculant constă în asigurarea capabilităţii curentului de apã ce trece prin unităţile de creştere, de a spăla şi evacua reziduurile metabolice digestive, în primul rând, şi hrana neconsumată.

Dinamica schimbării apei în bazinele de creştere dintr-un sistem recirculant depinde de mai mulţi factori, cei mai importanţi fiind densitatea de populare, intensitatea hrănirii şi compoziţia biochimică a furajelor.

În condiţiile utilizării sistemelor recirculante la capacitatea lor maximă de stocare, o parte dintre factorii abiotici acţionează în sens limitativ asupra componentei biotice. De aceea, controlul factorilor de mediu prin intermediul facilităţilor sistemului este determinant pentru realizarea indicatorilor biotehnologici preconizaţi.


11

II. Managementul calităţii apei în acvacultură

În prezentul capitol au fost trecute în revistă o serie de aspecte tehnologice privind

asigurarea calităţii apei în sistemele recirculante, fiind abordate în principal cele cu referire la controlul solidelor, controlul compuşilor azotului, controlul oxigenului dizolvat, respectiv de management privind asigurarea stării igienico-sanitare a sistemelor recirculante din acavacultură.

III. Referinţe tehnice privind proiectarea şi exploatarea operaţională a sistemelor recirculante în acvacultură

În acest capitol au fost relevate o serie de aspecte privind elemente constructive ale unui

sistemului recirculant şi sistemele de producţie piscicolă cu recircularea apei.

IV. Cercetări privind creşterea intensivă a crapului în sisteme recirculante

4.1. Materiale şi metode 4.1.1. Sit-ul experimental şi baza materială

Din punct de vedere constructiv şi funcţional, un sistem recirculant din acvacultură poate fi asimilat, la modul principial, cu un sistem clasic de tratare a apei, de mici dimensiuni, particularizat sub aspect funcţional la cerinţele tehnologice pentru creşterea intensivă a unor specii de peşti de cultură în spaţii limitate.

Cercetările din cadrul proiectului s-au desfăşurat într-un sistem recirculant superintensiv de creştere, tip acvariu, ale cărui unităţi de creştere sunt prezentate în Figura 4.1.

Figura 4.1. Unităţile sistemului de creştere superintensivă tip acvariu.


12

4.1.2. Material biologic şi eşantioane prelevate După realizarea sistemului recirculant descris anterior, s-a iniţiat operaţia de formare a

peliculei biologice la nivelul filtrului trickling. Iniţierea şi activarea biofiltrului s-au realizat prin metoda biologică, prin inoculare cu culturi bacteriene pure din genurile Nitrosomonas şi Nitrobacter.

Experimentul a urmărit stabilirea densităţii optime de creştere a speciei Cyprinus carpio în corelaţie cu obţinerea unui randament tehnologic superior. Acest experiment s-a desfăşurat pe parcursul a 4 etape experimentale delimitate în timp prin cântăriri periodice, care au avut drept scop monitorizarea performanţei tehnologice şi ajustarea cantităţii de furaje distribuite, pe măsura acumulării biomasei de cultură. Cântăririle au fost efectuate la fiecare 30 de zile.

În scopul determinării densităţii optime de stocare, unităţile de creştere ale sistemului recirculant pilot au fost populate cu un număr diferit de exemplare, astfel încât să existe posibilitatea experimentării a 4 densităţi de stocare diferite.

Materialul biologic a fost reprezentat de specia de cultură Cyprinus carpio (crap) în vârstă de 1 an adus de la ferma Brateş. Din punct de vedere tehnologic, experimentul a urmărit crearea condiţiilor de supradensitate cu respectarea capacităţii portante a sistemului şi, în această situaţie, sistemul s-a populat cu o singură clasă de vârstă (juvenili de 1 an), urmând să atingă o talie superioară şi obţinerea unui randament tehnologic de asemenea, superior. Principalul dezavantaj al acestui tip de management tehnologic este reprezentat de faptul că sistemul recirculant nu este utilizat la capacitatea portantă maximă decât cu puţin înainte de momentul recoltării. Înainte de popularea bazinelor sistemului recirculant, materialul biologic a fost investigat în vederea stabilirii stării sanitare. În acest sens, 10 exemplare de crap au fost analizate sub aspect morfo-patologic pentru depistarea eventualilor agenţi infecţioşi şi parazitari care ar putea să intervină în declanşarea unor patologii pe parcursul experimentului desfăşurat în sistemul recirculant.

În prima etapă experimentală, sistemul recirculant a fost populat cu o biomasă totală de 23,42 kg, distribuită diferenţiat în cele patru bazine de creştere, astfel: 1520 g în B1, 4350 g în B2, 7200 g în B3 şi 10350 g în B4. În primul bazin, B1 au fost introduse 60 exemplare cu greutatea individuală medie de 25,33 g/ex., în B2 au fost introduse 124 exemplare cu greutatea individuală medie de 35,08 g/ex., în B3 au fost introduse 191 exemplare cu greutatea individuală medie de 37,70 g/ex., iar în B4 au fost introduse 186 exemplare cu greutatea individuală medie de 55,65 g/ex.

În cadrul acestui experiment, raţia folosită a fost de 2,5 % din greutatea corpului (BW). În prima zi a experimentului, pentru a fi obişnuiţi progresiv cu hrana, peştii au fost hrăniţi cu doar 25% din raţia calculată în prima zi, urmând ca aceasta să crească în următoarele zile la 50, 75 şi în final, 100%, în cea de-a patra zi. Cantitatea totală de hrană calculată pentru o zi a fost administrată în cinci mese care s-au distribuit din două în două ore, începând cu ora 8.00 dimineaţa. Peştii au fost hrăniţi cu furajul Troco prime - pelete de 3 mm cu un conţinut de proteină de 41%. În compoziţia furajului Troco prime se regăsesc următoarele ingrediente: extract prăjit de şort de soia, făină de peşte, grâu, ulei de peşte, gluten din grâu, ulei de palmier, premix. Starea generală a peştilor (comportamentul hrănirii, înotulul, mortalitatea) a fost evaluată şi înregistrată zilnic. 4.2. Evoluţia parametrilor de calitate a apei Temperatura Crapul tolerează un interval de temperatură destul de mare 3-320C, ceea ce îi permite să fie cea mai răspândită specie de pe glob. Când temperatura apei scade sub 100C, crapul se hrăneşte mai puţin, iar la temperaturi de sub 70C sau peste 320C nu se mai hrăneşte deloc.


13

Temperatura optimă pentru creşterea crapului este de 25-26oC. La temperatură optimă peştii cresc mai repede, convertesc eficient hrana şi sunt relativ mai rezistenţi la boli (Masser şi col., 1999). În experimentul de faţă temperatura apei a variat între 17 şi 20,8°C (Figura 4.2.).

16

17

18

19

20

21

22

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Tem

pera

tura

Figura 4.2. Evoluţia temperaturii apei în perioada experimentală.

pH-ul

66,256,5

6,757

7,257,5

7,758

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

pH

Decantor B1 B2 B3 B4

Figura 4.3. Variaţia pH-ului în perioada experimentală.

Din figura prezentată anterior se poate desprinde cu uşurinţă tendinţa descendentă a valorilor pH-ului înregistrate pentru toate punctele de prelevare a probelor de apă.

De asemenea, se poate observa că cele mai mari valori ale pH-ului au fost înregistrate pentru bazinul B1, la nivelul căruia s-a experimentat cea mai mică densitate de stocare (la acest punct de prelevare valorile au variat între 6,45 şi 7,20 unităţi pH, media calculată pentru întreaga perioadă experimentală fiind de 6,78±0,27), în timp ce, valorile cele mai mici au fost înregistrate pentru bazinul B4 (densitate de stocare maximă) la nivelul căruia pH-ul a variat între 6,29 si 7,22 unităţi pH (media 6,63 ±0,3 unităţi pH).

Prin analiza valorilor medii calculate pentru fiecare punct de prelevare a probelor de apă pe întreaga perioadă experimentală, se constată o relaţie de inversă proporţionalitate între evoluţia pH-ului şi densitatea de stocare, urmare firească a eliberării CO2 din timpul proceselor respiratorii, coroborat cu consumul de alcalinitate din timpul procesului de oxidare a amoniacului (Figura 4.4.).


14

5,8

6

6,2

6,4

6,6

6,8

7

7,2

7,4

pH

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Minim

Maxim

Medie

Figura 4.4. Valorile medii, minime şi maxime ale pH-ului înregistrate

în punctele de prelevare a probelor de apă. În Tabelul 4.1. sunt sintetizate valorile medii, eroarea standard, deviaţia standard, cât şi

valorile minime şi maxime ale pH-ului pentru întreaga perioadă experimentală.

Tabelul 4.1. Valorile medii şi deviaţia standard ale pH-ului înregistrate la toate punctele de prelevare a probelor de apă analizate.

Puncte prelevare probe

Minim Maxim Medie Eroare standard

Deviaţia standard

Varianta

Decantor 6,30 7,22 6,64 0,05 0,30 0,09 Bazinul B1 6,45 7,20 6,78 0,04 0,27 0,07 Bazinul B2 6,38 7,20 6,73 0,04 0,28 0,08 Bazinul B3 6,35 7,20 6,74 0,04 0,28 0,08 Bazinul B4 6,29 7,22 6,63 0,05 0,30 0,09

Între variantele experimentale nu s-au constatat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte valorile pH-ului înregistrate la diferitele puncte de prelevare a probelor de apă.

Oxigenul dizolvat În experimentul de faţă, concentraţia oxigenului dizolvat (Figura 4.5.) a oscilat între 4,72

mg/l şi 7,05 mg/l la nivelul bazinului decantor, între 5,56 mg/l şi 7,72 mg/l la nivelul bazinului B1, între 5,00 mg/l şi 7,59 mg/l la nivelul bazinului B2, între 5,04 mg/l şi 7,33 mg/l la nivelul bazinului B3 şi între 4,95 mg/l şi 7,30 mg/l la nivelul bazinului B4.

4,55

5,56

6,57

7,58

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Con

cent

raţia

oxi

genu

lui d

izol

vat

(mg/

l)


Figura 4.5. Variaţia conţinutului de oxigen în perioada experimentală.


15

În Tabelul 4.2. sunt sintetizate valorile medii şi deviaţia standard cât şi valorile minime şi maxime ale oxigenului dizolvat pentru întreaga perioada experimentală.

Tabelul 4.2. Valorile medii şi deviaţia standard ale oxigenului dizolvat înregistrate la punctele de prelevare a probelor de apa analizate.

Puncte prelevare probe

Minim Maxim Medie Eroare standard

Deviaţia standard

Varianta

Decantor 4,72 7,05 5,87 0.11 0,70 0.49 Bazinul B1 5,56 7,72 6,82 0.09 0,59 0.34 Bazinul B2 5,00 7,59 6,50 0.11 0,66 0.44 Bazinul B3 5,04 7,33 6,49 0.09 0,57 0.32 Bazinul B4 4,95 7,30 6,14 0.11 0,69 0.48 Aşa cum se observă în Figura 4.5. şi Tabelul 4.2., valorile medii ale concentraţiei

oxigenului dizolvat măsurat la nivelul bazinelor de creştere a biomasei de cultură sunt mai mari decât cele înregistrate la nivelul decantorului. Comparaţia statistică între mediile înregistrate la cele cinci puncte de prelevare a probelor de apă a evidenţiat însă, diferenţe semnificative (p<0,05) între mediile valorilor înregistrate la bazinele B1 şi B2 comparativ cu cele înregistrate pentru bazinele B3, B4 şi decantor şi diferenţe nesemnificative statistic (p>0,05) la comparaţia între bazinele B1 şi B2 şi bazinele B3 şi B4.

0

1

2

3

4

5

6

7

8

Oxige

n di

zolvat

(mg/

l)

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Minim

MaximMedie

Figura 4.6. Concentraţia oxigenului dizolvat (valori medii, minime, maxime)

pentru toate punctele de prelevare a probelor de apă. Amoniacul Se observă o evoluţie optimă, ecartul de variaţie al valorilor fiind cuprins între un minim

de 0,06 mg/l NH3 şi un maxim 0,13 mg/l la nivelul bazinului decantor către sfârşitul experimentului de apreciere a influenţei densităţii de stocare asupra performanţelor de creştere.

0,060,070,080,090,1

0,110,120,130,14

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Con

cent

raţia

am

onia

culu

i (m

g/l)


Figura 4.7. Dinamica concentraţiei ionului amoniu în perioada de testare a modelului experimental.


16

În Tabelul 4.3. sunt sintetizate valorile medii şi deviaţia standard cât şi valorile minime şi maxime ale amoniacului pentru întreaga perioadă experimentală. Tabelul 4.3. Valorile medii şi deviaţia standard a NH3 înregistrat la toate punctele de prelevare a probelor de apă analizate.

Puncte prelevare probe Minim Maxim Medie Eroare

standard Deviaţia standard Varianta

Decantor 0,080 0,132 0,107 0,002 0,013 0.00 Bazinul B1 0,065 0,114 0,088 0,002 0,012 0.00 Bazinul B2 0,063 0,126 0,095 0,002 0,015 0.00 Bazinul B3 0,069 0,124 0,100 0,002 0,013 0.00 Bazinul B4 0,062 0,128 0,100 0,002 0,015 0.00

Din analiza valorilor medii, redate grafic în Figura 4.7. şi valoric în Tabelul 4.3., se

observă valori uşor mai reduse în cazul măsurătorilor efectuate la nivelul bazinelor B1 şi B2 (0.088±0.002mg/l, respectiv 0,098±0.002mg/l) comparativ cu bazinele B3 şi B4 (0.1±0.002mg/l) şi decantor (0.107±0.002mg/l). Testul T-student de comparaţie a mediilor variabilelor perechi, a reliefat însă, diferenţe nesemnificative din punct de vedere statistic doar între bazinele B1 şi B2, între toate celelalte variabile înregistrandu-se diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p>0,05).

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

Am

onia

c(m

g/l)

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Minim

Maxim

Medie

Figura 4.8. Concentraţia amoniacului

pentru toate punctele de prelevare a probelor de apă.

Nitriţii Concentraţia de nitriţi a oscilat (Figura 4.9.) între 0,02 mg/l şi 0,16 mg/l, la nivelul

bazinului decantor, între 0,03 mg/l şi 0,18 mg/l, la punctul de alimentare a modulului cu zeoliţi, între 0,03 mg/l şi 0,18 mg/l, la evacuarea bazinului B1, între 0,01 mg/l şi 0,16mg/l, la evacuarea bazinului B2, între 0,03 mg/l şi 0,18 mg/l, la evacuarea bazinului B3 şi între 0,02 mg/l şi 0,18 mg/l, la evacuarea bazinului B4.


17

0

0,05

0,1

0,15

0,2

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Con

cent

raţia

nitr

iţilo

r (m

g/l)


Figura 4.9. Dinamica concentraţiei nitriţilor (NO2-N) în perioada experimentală.

Analiza valorilor medii ale concentraţiei nitriţilor pentru întreaga perioadă experimentală evidenţiază (Tabelul 4.4. şi Figura 4.10.) diferenţe nesemnificative între cele cinci variabile analizate.

Se constată însă, spre deosebire de ceilalţi parametri monitorizaţi, un număr ridicat de valori extreme (Figura 4.10.).

Aceste valori reprezintă expresia unor concentraţii ridicate înregistrate la începutul experimentului, perioadă în care s-a definitivat procesul de formare a peliculei bacteriene, a cărei activitate se reflectă în valorile reduse ale concentraţiei nitriţilor menţinute pe tot parcursul perioadei experimentale (Figura 4.9.).

În Tabelul 4.4. sunt sintetizate valorile medii şi deviaţia standard cât şi valorile minime şi maxime ale nitriţilor pentru întreaga perioadă experimentală.

Tabelul 4.4. Valorile medii şi deviaţia standard a NO2-N înregistrat la toate punctele de prelevare

a probelor de apă analizate. Puncte prelevare

probe Minim Maxim Medie Eroare standard

Deviaţia standard Varianta


0

0,02

0,04

0,06

0,080,1

0,12

0,14

0,16

0,18

Nitr

iţi (m

g/l)

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

MinimMaxim

Medie

Figura 4.10. Concentraţia nitriţilor (valori medii, minime, maxime)



18

Nitraţii Azotaţii au înregistrat valori ridicate care pot fi corelate, fie cu valoarea mare a biomasei

de peşte din sistemul recirculant, fie cu incapacitatea materialului biologic de a consuma integral hrana distribuită, substanţa organică acumulată fiind mineralizată prin filtrarea biologică în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen. Concentraţia nitraţilor a avut o evoluţie ascendentă pe întreaga perioadă experimentală, acumulându-se până în jurul valorii de 34 mg/l.

05

10152025303540

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Con

cent

raţie

nitr

aţi (

mg/

l)


Figura 4.11. Dinamica concentraţiei nitraţilor (NO3-N) în perioada de testare a modelului experimental.

Tabelul 4.5. Valorile medii şi deviaţia standard a NO3-N înregistrate la toate punctele de prelevare a probelor de apa analizate.



Decantor 1,12 33,90 16,22 1,692 10,154 103,12Bazinul B1 1,20 27,8 12,35 1,406 8,438 71,2Bazinul B2 1,00 30,40 14,44 1,602 9,614 92,43Bazinul B3 1,10 31,40 15,45 1,678 10,071 101,43Bazinul B4 1,10 32,40 15,92 1,684 10,105 102,12

Aşa cum se observă în Figura 4.12., valoarea medie a concentraţiei nitraţilor a fost de 16,22 ± 1,69 mg/l, la nivelul decantorului, de 12,35 ± 1,40 mg/l, la nivelul bazinului B1, de 14,44± 1,60 mg/l, la nivelul bazinului B2, de 15,45±1,67 mg/l, la nivelul bazinului B3 şi de 15,92±1,68 mg/l, la nivelul bazinului B4.

0

5

10

15

20

25

30

35

Nitr

aţi (

mg/

l)

Decantor Bazinul B1 Bazinul B2 Bazinul B3 Bazinul B4

Minim

Maxim

Medie

Figura 4.12. Concentraţia nitraţilor (valori medii, minime, maxime)



19

Fosfaţii Aşa cum se observă în Figura 4.13., valorile cele mai mici ale fosfaţilor au fost

înregistrate pentru punctele de evacuare ale bazinelor B2, în timp ce valorile cele mai mari au fost înregistrate pentru măsurătorile efectuate probelor prelevate din bazinul B4.

0,130,140,150,160,170,180,19

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile expimentale

Con

cent

raţia

fosf

aţilo

r (m

g/l)


Figura 4.13. Dinamica concentraţiei fosfaţilor (PO4-P) în perioada de testare a modelului experimental.

Tabelul 4.6. Valorile medii şi deviaţia standard a PO4-P înregistrat la toate punctele de prelevare

a probelor de apă analizate. Puncte prelevare

probe Minim Maxim Medie Eroare standard

Deviaţia standard Varianta


În graficul redat în Figura 4.14. se poate observa că valorile medii ale concentraţiei

fosfaţilor au fost de 0,15±0,01 mg/l PO4-P, pentru probele prelevate din bazinele B1 şi B2, respectiv de 0,16±0,01 mg/l PO4-P, pentru probele prelevate de la evacuare din bazinele B3, B4 şi decantor.

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

0,16

0,18

Fosf

aţi (

mg/

l)

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Minim

Maxim

Medie

Figura 4.14. Concentraţia fosfaţilor (valori medii, minime, maxime)



20

Anionii clorură Anionii clorură (Cl-) s-au determinat spectrofotometric, iar valorile au fost asemănătoare

în toate punctele de prelevare, oscilând în jurul valorii maxim admise pentru piscicultură (50 mg/l Cl-) - ca urmare a folosirii apei din reţeaua urbană pentru spălarea periodică a filtrului mecanic cu nisip quartzos, cu un conţinut mare de cloruri - şi, conform Ord. MMGA nr. 161/2006, apa se încadrează la limita dintre clasa a II-a şi a III-a de calitate. Profilul obţinut al evoluţiei este neliniar, valorile maxime indicând intrările de apă din reţeaua urbană.

0102030405060708090

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Conţin

utul

ape

i în

clor

(mg/

l)


Figura 4.15. Dinamica ionului clor în perioada de testare a modelului experimental.

Ionul de calciu În experimentul de creştere intensivă a crapului, ionul de calciu (Figura 4.16.) a

înregistrat valori similare pentru toate punctele de prelevare a probelor de apă. Rezultatele analizelor arată că, în perioada de referinţă, ionii de calciu au fost prezenţi în tehnologie în cantităţi de min. 21 şi max. 65 mg/l. Aceste valori sunt mult sub maximul admis de literatura de specialitate (160 mg/l), ceea ce arată un deficit de calciu. Se observă valori uşor mai scăzute în bazinul B4, unde a fost experimentată cea mai mare densitate de stocare (Figura 4.17.).

20

30

40

50

60

70

7 21 35 49 63 77 90 101

114

128

Zile experimentale

Conţin

utul

ape

i în

calc

iu (m

g/l)


Figura 4.16. Dinamica ionului de calciu în perioada de testare a modelului experimental.


21

0

10

20

30

40

50

60

70

Cal

ciu

(mg/

l)

Decantor BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Minim

Maxim

Medie

Figura 4.17. Concentraţia calciului (valori medii, minime, maxime)


Tabelul 4.7. Valorile medii şi deviaţia standard a concentraţiei de Ca înregistrată la toate punctele de prelevare a probelor de apă analizate.




Dinamica parametrilor de calitate a apei în bazinele de creştere dintr-un sistem recirculant depinde de mai mulţi factori, cei mai importanţi fiind densitatea de populare, intensitatea hrănirii şi compoziţia biochimică a furajelor. În condiţiile specifice sistemului nostru, chimismul apei a fost mentinuţ în intervale optime, echipamentul de condiţionare a calităţii apei reuşind să trateze şi să reutilizeze apa tehnologică în condiţiile în care pierderile zilnice de apă nu au depăşit 10% din volumul total de apă al sistemului. Calitatea apei recirculate a fost menţinută în ecartul optim stabilit de tehnologia de creştere intensivă a crapului cu un grad de viciere uşor mai ridicat în cazul densităţilor superioare, în ultima etapă experimentală. 4.3. Concluzii

În urma experimentului de creştere a exemplarelor de crap (Cyprinus carpio) în condiţiile unui sistem recirculant de acvacultură, în contextul menţinerii unor densităţi de stocare diferite, s-au desprins următoarele concluzii:

parametrii de calitate a apei au fost menţinuţi în limite acceptabile pentru creşterea puietului de crap pe toată perioada experimentală; când aceşti parametri au depăşit limita optimă, s-a practicat schimbarea unui volum de apă care nu a depăşit 5-10% din volumul total al sistemului;

eficienţa utilizării hranei a descrescut o dată cu creşterea densităţii de stocare, cel mai bun factor de conversie al hranei fiind obţinut pentru peştii stocaţi la cea mai mică densitate;

densitatea de stocare nu compromite semnificativ performanţa tehnologică a biomasei de cultură, existând o corelaţie directă între cei doi indicatori monitorizaţi;

deşi au fost menţinuţi într-o densitate mare, peştii din ultimul acvariu au crescut foarte bine, dar cu unele limitări datorită scăderii concentraţiei de oxigen în timpul zilei, mai ales pe perioadele de hrănire.


22

V. Evaluarea performanţelor tehnologice ale crapului crescut în condiţii de intensivitate,

în sistem recirculant

5.1. Infuenţa densităţii de stocare asupra performanţelor de creştere a peştilor într-un sistem recirculant Importanţa densităţii de populare în tehnologia de creştere a peştilor a fost subliniată de numeroşi autori care au studiat acest aspect pentru diferite specii de cultură şi diferite sisteme de producţie (Kilambi şi colab., 1977, Papoutsoglou şi colab., 1979, Carr şi Aldrich, 1982, Holm şi colab., 1990, Pickering, 1990, Christiansen şi colab., 1992, Jorgensen şi colab., 1993). Până în prezent, pentru majoritatea speciilor de peşti investigate, între rata de creştere şi densitatea de populare s-a găsit o corelaţie negativă indusă de o descreştere a gradului de utilizare a hranei, majoritatea autorilor menţionaţi explicând această relaţie de inversă proporţionalitate ca fiind o consecinţă a influenţei calităţii apei tehnologice asura ratei de ingestie. În cazul în care, între variantele experimentale nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte evoluţia parametrilor de calitate a apei, creşterea diferenţiată poate fi pusă pe seama unui comportament de dominare ierarhică întâlnit la numeroasele specii de peşti crescute în spaţii tehnologice limitate. De asemenea, în relaţia „densitate de stocare - performanţa creşterii” sunt implicaţi o serie de factori dificil de pus în evidenţă, precum: stadiul de dezvoltare, starea fiziologică, genotipul şi etiologia speciei, sistemul de producţie, forma bazinelor de creştere etc. Deşi numeroşi autori au subliniat efectul negativ al densităţilor ridicate de stocare asupra ratei de creştere, Papoutsoglou şi colab. (1992) au demonstrat că specii precum crapul (C. carpio) şi tilapia (O. areus) pot prezenta o mai bună creştere în condiţii de intensitate ridicată. Deşi crapul este specie cosmpolită, intens cultivată în cele mai diverse sisteme de producţie pe plan mondial, informaţiile privind creşterea acestei specii în sisteme recirculante sunt puţine (Macintosh şi De Silva, 1984, Papoutsoglou şi Voutsinos,1988, Papoutsoglou şi colab., 1992, Van-Gorder, 1998). 5.2. Performanţa creşterii peştilor

Unul din obiectivele experimentului a constat în determinarea unei densităţi optime de stocare a crapului în sisteme recirculante, astfel încât raportul între rata de creştere şi eficienţa valorificării hranei să conducă la obţinerea unei producţii generatoare de profit.

În cadrul experimentului privind influenţa densităţii de stocare asupra performanţei tehnologice înregistrate de specia Cyprinus carpio în condiţiile creşterii într-un sistem recirculant pilot, indicatorii tehologici au fost monitorizaţi în 4 etape experimentale (între 30 şi 36 zile/etapă).

Acest lucru a permis evaluarea permanentă a densităţii de stocare şi a dinamicii creşterii biomasei de cultură şi, implicit, elaborarea unor concluzii fundamentate, cu valoare practică şi stiinţifică.

Experimentul a debutat în data de 24 septembrie 2004, când 561 exemplare puiet de crap au fost aduse de la ferma Brateş. Pentru câteva zile peştii au fost parcaţi într-o cadă (volum 470 l) şi trataţi contra eventualilor paraziţi sau boli infecţioase (băi repetate cu albastru de metilen şi verde de malachit). În data de 28 septembrie, peştii au fost introduşi în acvarii astfel: 60 în primul acvariu (bazinul B1), 124 în cel de-al doilea acvariu (bazinul B2), 191 în cel de-al treilea acvariu (bazinul B3) şi 186 în ultimul acvariu (bazinul B4).

Greutatea iniţială medie a peştilor cu care au fost populate cele patru acvarii a fost de 38,45±10,93 g/exemplar. În primul acvariu greutatea iniţială medie a fost de 25,33 g/ex., iar densitatea de populare a fost de 5,02 kg/m3. Cel de-al doilea acvariu a fost populat cu peşti a


23

căror greutate iniţială medie a fost de 35,08 g/ex., iar densitatea iniţială de 14,35 kg/m3. În cel de-al treilea acvariu (B3) s-au introdus peşti cu o greutate iniţială medie de 37,70 g/ex., densitatea iniţială fiind de 23,76 kg/m3. În ultimul acvariu s-au intodus peşti într-o densitate de 34,15 kg /m3 cu o greutate iniţială medie de 55,65 g/ex.

Evidenţiem astfel tabloul principalilor indicatori de performanţă tehnologică calculaţi pentru etapa experimentală nr. 1, prin prelucrarea datelor iniţiale şi intermediare obţinute şi redarea sintetică a acestora în Tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Tablou sintetic cu principalii indicatori de performanţă tehnologică privind creşterea crapului în prima etapă experimentală.

Indicatori biotehnologici Bazinul B1

Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4

Etapa experimentală

nr. 1 (28 septembrie – 4 noiembrie)

Număr exemplare 60 124 191 186Biomasa totală iniţială (g) 1520,00 4350,00 7200,00 10350,00Densitatea de stocare (kg/m3) 5,02 14,35 23,76 34,15Greutatea iniţială medie (g/ex) 25,33 35,08 37,7 55,65Furaj total/acvariu(g) 1249,5 3567,00 5904,00 7487,00Spor individual de creştere(g/ex) 26,11 28,39 20,48 23,35Spor total de creştere(g) 1566,60 3520,36 3911,68 4343,10Rata zilnică de creştere - (g/kg/zi) 0,73 0,79 0,57 0,65Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 1,96 1,65 1,20 0,97Greutatea finală medie (g/ex) 51,44 63,47 58,18 79,00Factor de conversie al hranei - FCR (g/g)

0,80 1,01 1,51 1,72

Proteină / acvariu (g) 512,29 1462,47 2420,64 3069,67Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 3,05 2,40 1,61 1,41

Rezultatele obţinute evidenţiază o evoluţie ascendentă a factorului de conversie a hranei,

valoarea acestuia situându-se între 0,80 (la nivelul bazinului B1) şi 1,72 (la nivelul bazinului B4), în timp ce eficienţa reţinerii proteinei de către materialul biologic a avut o descreştere progresivă în cele 4 bazine experimentale, valoarea PER oscilând între 3,05 (la nivelul acvariului B1) şi 1,41 (la nivelul acvariului B4).

00,20,40,60,8

11,21,41,61,8

2

Bazinul B1 Bazinul B2 Bazinul B3 Bazinul B4

FCR

(g/g

)

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

PE

R (g

)

FCR PER

Figura 5.1. Situaţie comparativă privind evoluţia factorului de conversie a hranei şi a eficienţei reţinerii proteinei în cele patru bazine experimentale.


24

00,20,40,60,8

11,21,41,61,8

2

Bazinul B1Bazinul B2Bazinul B3Bazinul B4FC

R (g

/g)

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

Biom

asa totală fina

lă (g

)

FCR Biomasa totală Figura 5.2. Evoluţia factorului de conversie a hranei funcţie de biomasa de crap din cele patru

bazine experimentale.

0

5

10

15

20

25

30

35

Densitatea destocare (kg/m3)

Spor individualde creş tere(g/ex)

Bazinul B1

Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4

Figura 5.3. Sporul individual de creştere funcţie de densitatea de stocare a materialului biologic din cele

patru bazine experimentale.

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

Furajtotal/acvariu(g)

Spor total decreş tere(g)

Bazinul B1

Bazinul B2Bazinul B3

Bazinul B4

Figura 5.4. Evoluţia sporului total de creştere a crapului funcţie de cantitatea de furaje alocată

în cele patru bazine experimentale.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Greutatea iniţialămedie (g/ex)

Greutatea finalămedie (g/ex)

Figura 5.5. Evoluţia sporului individual de creştere în prima etapă experimentală.


25

Tabelul 5.2. Tablou sintetic cu principalii indicatori de performanţă tehnologică privind creşterea crapului în a II-a etapă experimentală.


Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4


nr. 2 (4 noiembrie – 10 decembrie)

Număr exemplare 58 119 180 178Biomasa totală iniţială (g) 2983,72 7552,93 10472,40 14062,00Densitatea de stocare (kg/m3) 9,04 22,88 31,73 42,61Greutatea iniţială medie (g/ex) 51,44 63,47 58,18 79,00Furaj total/acvariu(g) 2713,5 6669 9126 12690Spor individual de creştere(g/ex) 22,44 16,85 22,71 26,59Spor total de creştere(g) 1301,52 2005,15 4087,8 4733,02Rata zilnică de creştere - (g/kg/zi) 0,62 0,47 0,63 0,74Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 1,00 0,66 0,91 0,81Greutatea finală medie (g/ex) 73,88 80,32 80,89 105,59Factor de conversie al hranei - FCR (g/g) 2,08 3,32 2,23 2,68Proteină / acvariu (g) 1112,53 2734,29 3741,66 5202,9Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 1,17 0,73 1,09 0,91

În această etapă a fost identificată o evoluţie neregulată a factorului de conversie a hranei, valoarea acestuia situându-se între 2,08 (pentru bazinul B1) şi 3,32 (la nivelul bazinului B2), în timp ce eficienţa reţinerii proteinei de către specia de cultură (C. carpio) a avut, de asemenea, o variaţie neunitară în cele 4 bazine experimentale, valoarea PER oscilând între 1,17 (la nivelul bazinului B1) şi 0,73 (în bazinul B2).

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5


FCR

(g/g

)

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

PER

(g)

FCR PER

Figura 5.6. Situaţie comparativă privind evoluţia factorului de conversie a hranei şi a eficienţei reţinerii proteinei în cea de-a doua etapă experimentală.


26

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

Bazinul B1Bazinul B2Bazinul B3Bazinul B4

FCR (g

/g)

02000400060008000100001200014000160001800020000

Biom

asa

tota

lă fina

lă (g

)

FCR Biomasa totală

Figura 5.7. Evoluţia factorului de conversie a hranei funcţie de biomasa totală din cele patru bazine experimentale.

05

10

152025303540

45


Spor individualde creştere(g/ex)



Figura 5.8. Sporul individual de creştere funcţie de densitatea destocare a materialului biologic din cele


0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000


Spor total decreştere(g)


Bazinul B3

Bazinul B4

Figura 5.9. Evoluţia sporului individual de creştere în cele patru bazine experimentale.

0

20

40

60

80

100

120

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Greutatea iniţialămedie (g/ex)Greutatea finalămedie (g/ex)

Figura 5.10. Evoluţia sporului individual de creştere în prima etapă experimentală.


27

Tabelul 5.3. Tablou sintetic cu principalii indicatori de performanţă tehnologică privind creşterea crapului în a III-a etapă experimentală.


Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4


nr. 3 (10 decembrie – 12 ianuarie)

Număr exemplare 55 116 177 176Biomasa totală iniţială (g) 4063,40 9317,12 14317,53 18583,84Densitatea de stocare (kg/m3) 12,31 28,23 43,38 56,31Greutatea iniţială medie (g/ex) 73,88 80,32 80,89 105,59Furaj total/ acvariu(g) 3678,37 8179,12 11874,07 15885,22Spor individual de creştere(g/ex) 41,41 45,36 32,12 35,99Spor total de creştere(g) 2277,55 5261,76 5685,24 6334,24Rata zilnică de creştere - (g/kg/zi) 1,25 1,37 0,97 1,09Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 1,35 1,36 1,01 0,89Greutatea finală medie (g/ex) 115,29 125,68 113,01 141,58Factor de conversie al hranei - FCR (g/g) 1,61 1,55 2,09 2,51Proteină / acvariu (g) 1508,13 3353,44 4868,37 6512,94Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 1,51 1,57 1,17 0,97

În etapa experimentală nr. 3, FCR a înregistrat valori cuprinse între 1,55 la nivelul bazinului B2 şi 2,51 la nivelul bazinului B4, eficienţa reţinerii proteinei - PER - de către crap având valori situate între 0,97 la nivelul bazinului B4, respectiv 1,57 în bazinul B2.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3


FCR (g

/g)

00,20,40,60,811,21,41,61,8

PER (g

)

FCR PER

Figura 5.11. Situaţie comparativă privind evoluţia factorului de conversie a hranei şi a eficienţei reţinerii proteinei în cea de-a treia etapă experimentală.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3


FCR (g

/g)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

Biom

asa totală fina

lă (g

)

FCR Biomasa totală



28

0

10

20

30

40

50

60



Bazinul B1

Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4

Figura 5.13. Sporul individual de creştere funcţie de densitatea destocare a materialului biologic din cele


0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000



Bazinul B1


Bazinul B4


0

20

40

60

80

100

120

140

160

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Greutatea iniţialămedie (g/ex)

Greutatea finalămedie (g/ex)

Figura 5.15. Evoluţia sporului individual de creştere în a treia etapă experimentală.


29

Tabelul 5.4. Tablou sintetic cu principalii indicatori de performanţă tehnologică privind creşterea crapului în a IV-a etapă experimentală.


Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4


nr. 4 (12 ianuarie – 10 februarie)

Număr exemplare 55 115 173 175Biomasa totală iniţială (g) 6340,95 14453,2 19550,73 24776,5Densitatea de stocare (kg/m3) 19,21 43,79 59,24 75,08Greutatea iniţială medie (g/ex) 115,29 125,68 113,01 141,58Furaj total/ acvariu (g) 2885,62 6440,71 8340,52 10712,73Spor individual de creştere(g/ex) 26,19 26,10 20,87 26,06Spor total de creştere(g) 1440,45 3001,5 3610,51 4560,5Rata zilnică de creştere - (g/kg/zi) 0,87 0,87 0,70 0,87Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 0,68 0,63 0,56 0,56Greutatea finală medie (g/ex) 141,48 151,78 136,19 167,64Factor de conversie al hranei - FCR (g/g) 2,00 2,14 2,34 2,31Proteină / acvariu (g) 1183,10 2640,69 3419,61 4392,22Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 1,22 1,14 1,05 1,04Biomasa totală finală (g) 7781,40 17454,70 23560,87 29337,00

1,8

1,9

2

2,1

2,2

2,3

2,4


FCR (g

/g)

0,95

1

1,05

1,1

1,15

1,2

1,25

PER

(g)

FCR PER

Figura 5.16. Situaţie comparativă privind evoluţia factorului de conversie a hranei şi a eficienţei reţinerii proteinei în ultima etapă experimentală.

1,8

1,9

2

2,1

2,2

2,3

2,4


FCR

(g/g

)

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

Bio

mas

a to

tală

fina

lă (g

)

FCR Biomasa totală



30

0

10

20

30

40

50

60

70

80





Figura 5.18. Sporul individual de creştere funcţie de densitatea destocare a materialului biologic

din cele patru bazine experimentale

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000



Bazinul B1

Bazinul B2

Bazinul B3

Bazinul B4


020

40

6080

100120

140160180

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Greutatea iniţialămedie (g/ex)Greutatea finalămedie (g/ex)

Figura 5.20 Evoluţia sporului individual de creştere în a patra etapă experimentală.


31

Tabelul 5.5. Tablou sintetic cu principalii indicatori de performanţă tehnologică privind creşterea crapului în diferite condiţii de intensivitate.

Variante experimentale Indicatori biotehnologici Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4

Bazinul B1

Număr exemplare 60 58 55 55Densitatea de stocare iniţială (kg/m3) 5,02 9,04 12,31 19,21Densitatea de stocare finală (kg/m3) 9,04 12,31 19,21 23,58Greutatea iniţială medie (g/ex) 25,33 51,44 73,88 115,29Spor individual de creştere(g/ex) 26,11 22,44 41,41 26,19Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 1,96 1,00 1,35 0,68Greutatea finală medie (g/ex) 51,44 73,88 115,29 141,48Factor de conversie al hranei - FCR (g/g) 0,80 2,08 1,61 2,00Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 3,05 1,17 1,51 1,22

Bazinul B2


Bazinul B3


Bazinul B4



32

020406080

100120

140160

Gre

utat

ea (g

/ex.

)

Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4

Etape experimentale

B1

B2

B3

B4

Figura 5.21. Evoluţia greutăţii medii iniţiale pe parcursul întregii perioade experimentale.

050

100150200250300350400450

B1 B2 B3 B4

Variante experimentale

Gre

utat

ea m

edie

iniţi

ală

(g/e

x.)


Figura 5.22. Variaţia greutăţii individuale medii - valori medii, minime şi maxime înregistrate pentru cele patru variante experimentale.

0

10

20

30

40

50

60

B1 B2 B3 B4

Den

sita

tea

iniţi

ală

(kg/

m3)

0102030405060708090100

Den

sita

tea

finală

(kg/

m3)

Initial Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Etapa 4

Figura 5.23. Densitatea de stocare pentru toate variantele şi perioadele experimentale.


33

05

101520253035404550

Spo

rul i

ndiv

idua

l de

creş

tere

(g

/ex.

)


Perioade experimentale

B1

B2B3

B4

Figura 5.24. Evoluţia sporului individual de creştere pe parcursul întregii perioade experimentale.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

FCR

(g/g

)


Etape experimentale

B1

B2

B3

B4

Figura 5.25. Factorul de conversie a hranei (FCR) pentru toate etapele şi toate variantele experimentale.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

PER

(g)


Etape experimentale

B1

B2

B3

B4

Figura 5.26. Coeficientul de eficienţă proteică (PER) pentru toate etapele şi toate variantele

experimentale.


34

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3


Etape experimentale

FCR

PER

Figura 5.27. Factorul de conversie a hranei şi coeficientul de eficienţă proteică (PER) –valorile medii

pentru toate etapele şi toate variantele experimentale.

În prima etapă, rata specifică de creştere - SGR - a înregistrat valori cuprinse între 0,97%BW/zi (B4) şi 1,96%BW/zi (B1) - aceasta fiind superioară valorilor înregistrate de celelalte variante experimentale -, media după prima cântărire fiind de 1,45±0,38%BW/zi. În cea de-a doua etapă experimentală, cea mai mare valoare SGR a fost înregistrată pentru varianta B1 (1%BW/zi), în timp ce, pentru a treia etapă, varianta B2 a înregistrat cea mai mare valoare a ratei specifice de creştere, şi anume 1,36%BW/zi. În ultima etapă experimentală, varianta B1 a înregistrat valoarea SGR de 0,68%BW/zi.

00,20,40,60,8

11,21,41,6


Etape experimentale

SG

R (%

BW

/zi)

0

10

20

30

40

50

60

70D

ensi

tate

a m

edie

fina

lă

(kg/

m3)

SGR Densitatea de stocare

Figura 5.28. Rata specifică de creştere - valorile medii pentru toate etapele şi toate variantele experimentale.

Analiza primară a valorilor SGR înregistrate pentru toate variantele experimentale şi

pentru toate etapele monitorizate conduce la ipoteza conform căreia valorile ratei de creştere sunt independente de densitatea de stocare. Această ipoteză a fost testată prin analiza variantei pentru variabile cantitative dependente în contrast cu o variabilă independentă (ANOVA).

Astfel, prin compararea mediilor SGR calculate pentru întreaga perioadă experimentală, nu s-au găsit diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p>0,05) pentru cele patru bazine experimentale.


35

5.3. Concluzii Factorul de conversie a hranei (FCR) a variat invers proporţional cu coeficientul de eficienţă proteică (PER) şi direct proporţional cu densitatea de stocare, în ambele perioade experimentale. Cel mai bun factor de conversie a fost înregistrat pentru varianta cu densitatea de populare cea mai mică, în timp ce cel mai mare factor de conversie a fost obţinut pentru peştii stocaţi la densitatea cea mai mare. În ceea ce priveşte eficienţa utilizării proteinei - PER, cele mai bune rezultate au fost obţinute tot pentru prima variantă. În cea de-a doua varianta a experimentului se pot observa însă diferenţe mai mici între diferitele variante de densitate, în ceea ce priveşte FCR şi PER. O analiză critică a rezultatelor obţinute pe durata experimentului reliefează o strânsă corelaţie între rata creşterii, eficienţa economică şi densitatea de populare, în sensul deprecierii performanţelor tehnologice o dată cu amplificarea biomasei de cultură pe unitatea de volum a spaţiului tehnologic utilizat. Totuşi, s-au constatat diferenţe în ceea ce priveşte eficienţa conversiei hranei şi utilizării proteinelor, acestea însă fiind neglijabile în alegerea unei variante tehnologice optime ce vizează o densitate de stocare maximală.

VI. Evaluarea condiţiilor stresante într-un sistem recirculant de acvacultură intensivă

6.1. Materiale şi metode

Sit-ul experimental şi baza materială Cercetările din cadrul proiectului s-au desfăşurat într-un sistem recirculant superintensiv

de creştere, tip acvariu, ale cărui unităţi de creştere sunt prezentate în Capitolul 4, încadrându-se în categoria investigaţiilor de tip experimental, desfăşurate în staţii de cercetare pilot ale catedrei de Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi.

6.2. Rezultate şi discuţii Rezultatele studiilor noastre indică pentru proteinemie atât valori normale cât şi valori în

afara limitelor de normalitate (tabelele 6.1., 6.2., 6.3.) ce pot fi interpretate în funcţie de densitatea din bazine, de starea de sănătate a materialului piscicol analizat, vârsta, temperatura apei, anotimp, cantitatea şi calitatea furajelor.

Colectarea probelor de sânge pentru analiza biochimică s-a efectuat în trei etape importante: la populare, intermediar (la jumătatea perioadei experimentale) şi la recoltare.

Tabelul 6.1. Valorile înregistrate la debutul experimentului pentru proteinele serice totale şi

glicemie la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant. Variante

experimentale Proteine serice totale (g/dl) Glicemie (mg/dl) min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 2,40-4,50 3,16±0,63 24,80-69,00 35,15±4,69 Bazinul B2 2,06-3,10 2,43±0,27 28,00-43,00 34,17±4,09 Bazinul B3 2,03-2,61 2,16±0,15 23,76-37,50 34,56±3,47 Bazinul B4 1,92-3,05 2,34±0,27 36,04-90,00 63,15±14,72


36

Această etapă de analiză a sângelui a coincis cu începutul experimentului şi s-a recoltat un număr total de 40 probe de sânge de la peştii care au făcut obiectul creşterii în condiţii de intensivitate controlată.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5


Proteine serice totale(g/dl) (min.)Proteine serice totale(g/dl) (max.)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90


Glicemie (mg/dl) (min.)Glicemie (mg/dl) (max.)

Figura 6.1. Evoluţia proteinelor serice totale la Figura 6.2. Evoluţia glicemiei la debutul

debutul experimentului. experimentului. Tabelul 6.2. Valorile înregistrate la jumătatea experimentului pentru proteinele serice totale şi

glicemie la crapul crescut în sistem recirculant. Variante

experimentale Proteine serice totale (g/dl) Glicemie (mg/dl) min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 2,06-4,20 2,87±0,51 24,0-69,0 39,97±12,14 Bazinul B2 2,10-3,00 2,36±0,23 29,0-47,0 37,29±4,82 Bazinul B3 2,08-3,05 2,46±0,34 35,0-73,0 57,70±10,07 Bazinul B4 2,90-4,60 3,81±0,45 42,0-56,7 49,20±5,48

Glicemia este reprezentată de glucoza din sânge (rezultată din glicogenul hepatic) ce este vehiculată pe cale sanguină spre celulele diferitelor ţesuturi, unde este metabolizată cu eliberarea de energie, necesară în procesul de creştere şi mişcare.

Nivelul concentraţiei glucozei în sânge (glicemia) se menţine în limite constante, reglarea sa fiind sub dependenţă neurohormonală.

00,5

11,5

22,5

33,5

44,5

5

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Proteine sericetotale (g/dl) (min.)Proteine sericetotale (g/dl) (max.)

0

10

20

30

40

50

60

70

80


Glicemie (mg/dl) (min.)

Glicemie (mg/dl) (max.)

Figura 6.3. Evoluţia proteinelor serice totale. Figura 6.4. Evoluţia glicemiei.


37

Tabelul 6.3. Valorile înregistrate la finalul experimentului pentru proteinele serice totale şi glicemie la crapul crescut în sistem recirculant.


Proteine serice totale (g/dl) Glicemie (mg/dl)

min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 2,70-4,90 3,62±0,63 34,0-57,3 40,44±5,64

Bazinul B2 2,10-3,80 2,70±0,44 35,5-51,0 39,73±3,64

Bazinul B3 3,00-4,50 3,61±0,39 32,0-47,0 39,16±3,52

Bazinul B4 2,50-3,90 3,11±0,44 42,0-90,0 59,33±14,58

Atunci când se urmăreşte diagnosticarea unor eventuale îmbolnăviri, este ştiut că acestea sunt precedate de starea de stres. Pentru evaluarea gradului de severitate al acestora, se procedează la determinarea glicemiei.

Glicemia la peşti poate înregistra variaţii destul de ample şi în funcţie de regimul alimentar, specie, rasă, anotimp, gradul de maturare sexuală, fotoperioadă, temperatura apei, etc.

Valori considerate normale pentru glicemie la speciile de peşti de cultură sunt cuprinse între 40-90 mg/dl (Reickenbach Klinke,1984).

La crapul de cultură s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte valoarea glicemiei, determinată la peştii proveniţi din cele 4 bazine (variante) experimentale, dar valorile înregistrate s-au încadrat în limitele normale (40-90 mg/dl), cu excepţia variantei B2.

0

0,5

1

1,5

2

2,5

33,5

4

4,5

5


Proteine serice totale(g/dl) (min.)Proteine serice totale(g/dl) (max.)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90


Glicemie (mg/dl) (min.)

Glicemie (mg/dl) (max.)

Figura 6.5. Evoluţia proteinelor serice totale la Figura 6.6. Evoluţia glicemiei la finalul

finalul experimentului. experimentului. Valorile glicemiei s-au încadrat în limite largi, respectiv între 23,76 mg/dl (în cazul

variantei B3 la popularea sistemului recirculant) şi 90 mg/dl (în cazul variantei B4 la jumătatea şi la finalul experimentului).

De asemenea, valorile proteinei serice totale au înregistrat valori cuprinse între 1,92 g/dl (în cazul variantei B4 la popularea sistemului recirculant) şi 4,90 g/dl (în cazul variantei B1 la finalul experimentului).

Parametrii hematologici şi constantele eritrocitare Prin prelevarea probelor de sânge s-a urmărit să se facă aprecierea stabilirea stării de

sănătate şi pentru a stabili relaţii între indicii hematologici şi caracteristicile fizico-chimice ale apei. Colectarea probelor de sânge pentru determinările hematologice s-a efectuat în trei etape importante: la populare, intermediar (la jumătatea perioadei experimentale) şi la recoltare.


38

Indicatorii luaţi în studiu au fost hemoglobina, hematocritul şi numărul de eritrocite şi constantele eritrocitare derivate VEM, HEM şi CHEM, parametrii semnificativi în caracterizarea stării fiziologice a peştilor. Au fost examinați un număr total de 120 pești, câte 10 de exemplare pentru fiecare bazin, respectiv câte 40 de exemplare în fiecare dintre cele trei momente supuse analizei (la populare, intermediar şi la recoltare).Prelevarea sângelui s-a făcut prin puncţia arterei caudale, fără sacrificarea indivizilor. Analizele au fost făcute pe sângele prelevat pe EDTA, folosindu-se metodele prezentate.

Tabelul 6.4. Valorile înregistrate la debutul experimentului pentru hemoglobină, hematocrit şi

număr de eritrocite la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant. Variante

experimentale Hb (g/dl) Ht (%) Nr. eritrocite (mil/µl)

min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SDBazinul B1

4,20-7,40

5,51±0,79

21,0-32,0

25,79±3,68

0,97-1,49

1,27±0,14 Bazinul B2

3,70-6,50

5,01±1,27

18,5-35,3

24,15±5,35

1,01-1,56


3,00-6,70

4,74±1,10

20,0-38,5

27,60±5,07

0,98-1,86


6,40-7,50

6,97±0,32

29,2-35,6

31,91±1,68

1,53-1,98

1,73±0,14

0

1

2

3

4

5

6

7

8


Hb (g/dl) (min.)

Hb (g/dl) (max.)

0

5

10

15

20

25

30

35

40


Ht (%) (min.)

Ht (%) (max.)

Figura 6.7. Evoluţia hemoglobinei. Figura 6.8. Evoluţia hematocritului.

00,20,40,60,8

11,21,41,61,8

2

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Nr. eritrocite (mil/µl) (min.)

Nr. eritrocite (mil/µl) (max.)

Figura 6.9. Evoluţia numărului de eritrocite.

Scăderea Ht, Hb şi a numărului de eritrocite sub limitele normale reprezintă semnul de anemie. Această stare contribuie la slăbirea sistemului imunitar al organismului, peştii devenind receptivi la anumiţi agenţi patogeni, prezentând totodată o scădere a toleranţei la deficitul de oxigen.


39

După cum se poate observa în tabelul 6.5., în această primă etapă supusă analizelor hematologice, hemoglobina creşte de la 3,00 g/dl (valoarea minimă înregistrată în cazul bazinului B3) până la 7,50 g/dl (valoarea maximă rezultată pentru bazinul B4). În cazul hematocritului au fost evidenţiate valori cuprinse între 18,5% (la nivelul bazinului B2) şi 38,5% (în cazul variantei B3). În ceea ce priveşte numărul de eritrocite, acesta a avut o evoluţie preponderent ascendentă în cele 4 variante experimentale, valorile fiind cuprinse între 0,97 mil/µl (minimul înregistrat la nivelul bazinului B1) şi 1,98 mil/µl (maximul înregistrat la nivelul bazinului B4).

Tabelul 6.5. Valorile înregistrate la debutul experimentului pentru constantele eritrocitare (VEM, HEM și CHEM) la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant.


VEM HEM CHEM min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 165,35-233,87

202,66±20,78 33,87-49,66

43,25±4,16 17,5-25,71

21,49±2,52

Bazinul B2 162,81-276,68

221,38±32,12 22,31-53,33

39,83±8,19 13,04-23,24

18,02±3,04

Bazinul B3 145,16-294,92

230,64±34,93 24,19-52,73

39,28±6,65 10,34-24,81

17,29±3,34

Bazinul B4 154,04-204,01

185,27±15,88 33,68-46,48

40,48±3,33 19,05-24,59

21,91±1,56

0

50

100

150

200

250

300


VEM (min.)

VEM (max.)

0

10

20

30

40

50

60


HEM (min.)

HEM (max.)

0

5

10

15

20

25

30


CHEM (min.)

CHEM (max.)

Figura 6.10. Reprezentarea grafică a constantelor eritrocitare VEM, HEM şi CHEM

la debutul experimentului. A doua etapă a recoltărilor pentru determinări hematologice s-a efectuat la jumătatea sezonului de creștere în sistem recirculant intensiv (tabelul 6.6.), fiind de asemenea supuşi examinării 40 de peşti (câte 10 din fiecare bazin).

Tabelul 6.6. Valorile înregistrate la jumătatea experimentului pentru hemoglobină, hematocrit şi număr de eritrocite la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant.


Hb (g/dl) Ht (%) Nr. eritrocite (mil/µl) min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 5,50-8,00

7,32±0,57 28,0-37,7

34,30±3,04 1,47-1,84

1,65±0,11


4,76±1,15 25,0-41,2

30,76±4,12 1,15-1,87

1,40±0,20


4,74±0,80 22,0-34,7

27,91±3,25 1,04-1,67

1,33±0,17


6,46±0,57 32,1-40,5

36,94±2,72 1,33-1,72

1,53±0,12


40

0

1

2

3

4

5

6

7

8


Hb (g/dl) (min.)

Hb (g/dl) (max.)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45


Ht (%) (min.)

Ht (%) (max.)


00,20,40,60,8

11,21,41,61,8

2

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Nr. eritrocite (mil/µl) (min.)Nr. eritrocite (mil/µl) (max.)


Tabelul 6.7. Valorile înregistrate la jumătatea experimentului pentru constantele eritrocitare (VEM, HEM și CHEM) la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant.

Variante

experimentale VEM HEM CHEM

min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SDBazinul B1

172,84-236,36 207,73±18,37

35,05-49,66 44,35±3,53

16,82-25,71 21,5±2,51

Bazinul B2 172,84-254,78

220,85±22,44 24,07-55,91

34,24±8,14 13,42-24,15

15,40±2,67

Bazinul B3 162,34-279,84

211,85±29,49 28,14-49,04

36,08±7,26 14,07-24,91

17,02±2,45

Bazinul B4 204,43-276,81

241,63±21,31 35,19-51,09

42,17±3,87 14,14-20,74

17,52±1,60

0

50

100

150

200

250

300


VEM (min.)

VEM (max.)

0

10

20

30

40

50

60


HEM (min.)

HEM (max.)

0

5

10

15

20

25

30


CHEM (min.)CHEM (max.)

Figura 6.14. Reprezentarea grafică a constantelor eritrocitare VEM, HEM şi CHEM.

Tabelul 6.8. Valorile înregistrate la finalul experimentului pentru hemoglobină, hematocrit şi număr de eritrocite la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant.


41


Hb (g/dl) Ht (%) Nr. eritrocite (mil/µl) min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SD


5,79±0,67 28,30-40,20

34,65±3,67 1,32-2,21

1,75±0,21


5,87±1,02 26,10-44,30

33,02±5,45 1,26-2,16

1,65±0,34


5,95±0,43 28,50-44,10

33,61±4,14 1,56-2,04

1,80±0,16


6,16±0,65 29,00-43,00

34,75±3,31 1,37-1,98

1,63±0,16

0

1

2

3

4

5

6

7

8


Hb (g/dl) (min.)

Hb (g/dl) (max.)

0

5

10

1520

25

30

35

40

45


Ht (%) (min.)

Ht (%) (max.)


0

0,5

1

1,5

2

2,5

BazinulB1

BazinulB2

BazinulB3

BazinulB4

Nr. eritrocite (mil/µl) (min.)

Nr. eritrocite (mil/µl) (max.)


În această ultimă etapă sunt evidenţiate următoarele: hemoglobina creşte de la 3,90 g/dl (minimul înregistrat în bazinul B2) până la 7,50 g/dl (valoarea maximă rezultată pentru bazinul B4); hematocritul oscilează între 26,10% şi 44,30% (atât valoarea minimă, cât şi cea maximă fiind evidenţiate la nivelul bazinului B2); numărul de eritrocite fiind cuprins între 1,26 mil/µl (minimul înregistrat la nivelul bazinului B2) şi 2,21 mil/µl (maximul înregistrat la nivelul bazinului B1). Tabelul 6.10. Valorile înregistrate la finalul experimentului pentru constantele eritrocitare (VEM, HEM și CHEM) la crapul crescut în condiţii intesive în sistem recirculant.


VEM HEM CHEM min-max X±SD min-max X±SD min-max X±SD

Bazinul B1 163,8-221,89

198,29±14,61 28,18-38,98

33,16±3,32 15,00-19,22

16,73±1,16

Bazinul B2 174,07-237,95

202,47±17,44 27,78-47,37

36,07±5,23 13,49-22,94

17,88±2,59

Bazinul B3 157,66-240,98

186,87±21,80 25,78-38,46

33,24±4,02 14,29-21,05

17,85±1,87

Bazinul B4 183,38-298,61 214,71±27,99 38,03±4,92 17,75±1,22


42

31,31-50,00 16,39-20,61

0

50

100

150

200

250

300


VEM (min.)VEM (max.)

0

5

1015

20

25

3035

40

45

50


HEM (min.)

HEM (max.)

0

5

10

15

20

25


CHEM (min.)

CHEM (max.)

Figura 6.18. Reprezentarea grafică a constantelor eritrocitare VEM, HEM şi CHEM.

Scăderea hemoglobinei, hematocritului şi a numărului de eritrocite sub limitele normale

reprezintă semnul de anemie. Această stare contribuie la slăbirea sistemului imunitar al organismului, peştii devenind receptivi la anumiţi agenţi patogeni, prezentând totodată o scădere a toleranţei la deficitul de oxigen.

6.3. Concluzii Variaţia factorilor de mediu şi practicile manageriale care constau în aplicarea densităţilor

mari de creştere, transportul, tratamentele medicamentoase, variaţia temperaturii şi calitatea proastă a apei afectează puternic creşterea peştilor. Toţi aceşti factori pot determina apariţia stresului şi a perturbaţiilor în mecanismul homeostatic al peştilor. Mediul, managementul şi factorii ecologici determină extinderea şi impactul bolilor.

Valorile parametrilor hematologici şi biochimici ai sângelui se încadrează în intervale destul de largi, acestea depinzând de metoda prin care a fost colectat sângele şi metodologia de determinare. Variaţia metodologiei utilizate pentru realizarea studiilor hematologice, modificările fizico-chimice ale mediului în care trăiesc peştii, fac dificilă compararea cu datele din literatura de specialitate şi stabilirea limitelor pentru datele hematologice. Cunoaşterea valorilor pentru parametrii hematologici determinaţi pentru peştele sănătos ar putea oferi posibilitatea comparării cu rezultatele obţinute de la peştele bolnav. În plus, metoda de control hematologic este foarte practică pentru a stabili prezenţa bolii şi virulenţa agentului provocator.

Prin urmare, aceste studii pot oferi informaţii valoroase asupra stării de sănătate a peştilor, a speciei luate în studiu, putând prezenta importanţă şi sub aspect economic.

Glicemia are un rol important în evaluarea stării de stres. La specia crap (C. carpio) s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte valoarea glicemiei serice determinată la peştii proveniţi din cele 4 locaţii luate în studiu, dar valorile înregistrate s-au încadrat în limitele normale (40-90 mg/dl) date de literatura de specialitate pentru această specie.

În general, creşterea intensivă a animalelor, inclusiv a peştilor, presupune mari concentrări de indivizi într-un spaţiu limitat. Creşterea densităţii peştilor parcaţi în spaţii închise diminuează în mod proporţional spaţiul vital al fiecărui individ în parte, ceea ce are drept consecinţă apariţia unor modificări neurohormonale, fenomene de stres, cu implicaţii directe asupra concentraţiei glicemiei în sânge. Dozarea glicemiei serice la peşti reprezintă metoda cea mai rapidă şi puţin costisitoare de evaluare a stării de stres (Popescu şi colab., 1990) şi a stării generale de sănătate. Îmbolnăvirile nespecifice pot fi provocate de factori de mediu ca: agenţi termici, chimici, nutriţie defectuoasă.


43

Îmbolnăvirile nespecifice provocate de agenţi termici au fost evitate prin respectarea unui ecart optim al temperaturilor mediului acvatic specific speciei. Îmbolnăvirile nespecifice provocate de agenţii chimici nu s-au manifestat în condiţiile oferite de sistemul tehnologic. Pentru a preveni apariţia bolilor de nutriţie au fost respectate câteva condiţii esenţiale:

• s-a evitat categoric înfometarea peştilor; • s-a administrat un furaj corespunzător atât în cea ce priveşte granulaţia cât si calitatea

principalelor componente; • s-a folosit un furaj echilibrat privind componenta vitaminelor şi mineralelor; • a fost evitat furajul cu componente toxice.

Din rezultatele obţinute în urmă aplicării protocolului anterior prezentat se desprind următoarele concluzii:

• comportamentul general al materialului biologic în incinta de creştere este unul normal tipic speciei;

• aspectele clinice înregistrate la loturile de analiză sunt specifice unor exemplare cu o stare de sănătate bună. Cumulând toate aceste aspecte putem afirma că loturile de analiză ale întregii populaţii

din incinta de creştere se încadrează în ecartul unor parametri normali ai stării de sănătate. Printre condiţiile stresante din unităţile de acvacultură sunt de amintit: oscilaţiile de

temperatură, chimismul necorespunzător al apei şi fundului bazinelor, oboseala peştelui prin pescuit, sortare şi transport în condiţii necorespunzătoare, manipularea repetată, tratamentul repetat cu substanţe medicamentoase, densităţile mari de populare a bazinelor, viaţa în spaţii restrânse, popularea aceloraşi bazine cu peşti de diferite dimensiuni, carenţele alimentare sau înfometarea, traumatismele, tratamentul cu anestezice, iluminarea prea puternică etc. Situaţii de stres cauzate de supraaglomerarea peştelui sau transport sunt întâlnite frecvent în acvacultură, acestea putând contribui la apariţia unor boli parazitare şi bacteriene. Deoarece în condiţiile acvaculturii intensive şi superintensive cauzele stresante nu pot fi total eliminate, sunt necesare măsuri permanente de limitare a acţiunii acestora.

Printre măsurile care se impun în această direcţie, ar fi de amintit: • respectarea strictă a proceselor tehnologice, îndeosebi în manipularea şi transportul

peştelui; • evitarea, în desfăşurarea proceselor tehnologice, a suprapunerii mai multor stresori; • asigurarea condiţiilor optime de viaţă, atât în ceea ce priveşte caracteristicile fizico-

chimice ale mediului, cât şi regimul de hrană (hrană bogată în vitamine şi proteine, îndeosebi vitamina C);

• respectarea cu stricteţe a tuturor măsurilor de profilaxie a bolilor peştilor şi altor organisme acvatice comestibile şi, în special, acelea care se referă la asigurarea unei rezistenţe naturale optime. Nivelul glucozei în sânge se modifică cu usurinţă sub influenţa unor factori externi sau

interni, ceea ce explică importanţa ei ca indicator biochimic de referinţă în evaluarea gradului de normalitate a stării fiziologice generale. Menţinerea glicemiei între anumite limite normale este unul din mecanismele cu cel mai fin reglaj homeostatic, la care participă ficatul, unele ţesuturi extrahepatice şi o serie de glande endocrine.

Acvacultura intensivă are avantajul că deţine posibilitatea de a controla sistemul de producţie. Totodată, prin utilizarea unui management corespunzător, pot fi controlate multe dintre pericolele potenţiale evidenţiate la nivelul producţiei.


44

VII. Date privind compoziţia biochimică a crapului crescut în sistem recirculant

7.1. Materiale şi metode Organizarea experimentului Experimentul privind compoziţia biochimică a crapului a fost efectuat pe o perioadă de 135 zile într-un sistem de recirculare prevăzut cu 4 acvarii cu un volum de 0,3 m3 fiecare şi 2 biofiltre. Crapul în vârstă de 1 vară (3 luni) a fost adus de la ferma Brateş şi a fost stocat în densităţi diferite în acvarii. De asemenea, biomasa iniţială medie a variat în acvarii. Peştii au fost hrăniţi cu aceeaşi hrană şi în aceeaşi aceeaşi proporţie (BW 2,5%/zi) pentru toate variantele. Compoziţia hranei a avut următoarele caracteristici: proteină brută 41%, grăsimi 14%, cenuşă 8,8%, umiditate 6,47%, fibre 3%, NFE (nitrogen free extract) 24,73%, 4516Kcal/Kg energie brută. Tabelul 7.1. Compoziţia biochimică a furajului administrat crapului crescut în sistem recirculant (furaj Troco prime)

Proteină brută 41% Grăsime brută 14% Celuloză brută 1,7% Cenuşă 8,8% Fosfor 1,2% Calciu 1,7% Lizină 2,8% Metionină 1% Vitamina A 15000 UI/kg


45

Vitamina D3 2000 UI/kg Vitamina E 200 mg/kg Vitamina C 150 mg/kg Sulfat de cupru 5 mg/kg Conservanţi E280 Antioxidanţi E321 Coloranţi E172

7.2. Rezultate şi discuţii Condiţiile de creştere ale unui sistem recirculant experimental se reflectă în calitatea materialului biologic, care este apreciat prin compoziţia biochimică a cărnii de peşte şi prin indicatorii economici ai creşterii, respectiv eficienţa creşterii. Efectul interacţiunii între densitatea de stocare şi performanţa creşterii crapului se poate aprecia din studiul datelor relevate în Tabelul 7.2.

Din tabelul de mai jos se poate observa că, de asemenea, compoziţia cărnii de crap a variat în funcţie de densitatea de populare (Tabelul 7.2.) Rezultatele arată variaţia nesemnificativă a conţinutului de proteine între variante (p<0,05), dar semnificativă în timp (p>0,05). Acest rezultate sugerează evoluţia aproape similară a organismului în a reţine proteina, pentru toate variantele de creştere, proporţională cu creşterea în greutate. Tabelul 7.2. Date privind evoluţia parametrilor de creştere a crapului în sistem recirculant.

Tabelul 7.3. Analizele biochimice ale peştilor din amble sisteme de creştere (recirculant şi

extensiv).

Parametrii performanţei de creştere B1 B2 B3 B4 Densitatea de stocare iniţială (kg/m3) 5,02 14,35 23,76 34,15 Densitatea de stocare finală (kg/m3) 23,58 52,89 71,39 88,90

Greutatea iniţială medie (g/ex) 25,33 35,08 37,70 55,65 Greutatea finală medie (g/ex) 141,48 151,78 136,19 167,64

Spor individual de creştere(g/ex) 116,15 116,70 98,49 111,99 Spor total de creştere (g/bazin) 6388,25 13420,50 17038,77 19598,25

Rata specifică de creştere SGR (% BW/zi) 1,25 1,07 0,92 0,81 Factor de conversie al hranei - FCR (g/g) 1,62 2,00 2,04 2,30

Eficienţa reţinerii proteinei - PER (g) 1,74 1,46 1,23 1,08

Exemplare / sistem de creştere


Umiditate %

Proteină g%

Grăsime g%

Cenuşă g%

Crap (iniţial) / sistem recirculant

B1 79,32 16,85 2,35 1,48 B2 78,67 17,45 2,35 1,53 B3 78,50 17,60 2,55 1,35 B4 77,02 18,13 3,30 1,55

Crap (final) / sistem recirculant

B1 74,95 18,86 4,54 1,65 B2 74,58 18,97 4,78 1,67 B3 75,69 18,11 4,55 1,65 B4 74,40 19,39 4,59 1,62


46

0

10

20

30

40

50

60

70

80

B1 B2 B3 B4 B1 B2 B3 B4

Crap (iniţial) Crap (final)

Umiditate %

Proteină g%

Grăsime g%

Cenuşă g%

Figura 7.1. Reprezentarea grafică a conţinutului cărnii de peşte crescut în sistem recirculant Pentru varianta B3, analizele au arătat conţinutul cel mai scăzut de proteine în carcasa peştelui (Figura 7.2.). Acest lucru poate fi cauzat din lipsa oxigenului care a dat unele probleme pentru câteva zile în acest acvariu.

0

20

40

60

80

100

120

140

B1 B2 B3 B4

Proteina consumată(gDW/ex)Proteina musculară (%)

Figura 7.2. Relaţia dintre proteina consumată (gDW / ex) şi proteina musculară (%)

Crap sistem extensiv

Ferma Brateş

78,55 17,86 2,02 1,57


47

În ceea ce priveşte conţinutul de grăsimi în carcasa de crap, au fost înregistrate diferenţe semnificative între variantele experimentale şi intervalele de timp (începutul şi sfârşitul experimentului). Retenţia grăsimilor a fost mai semnificativă pentru varianta B2, caz în care s-a atins valoarea de 6,35 g%. Cu toate acestea, retenţia de grăsimi a avut o gamă redusă datorită compoziţiei furajului. Conţinutul optim de lipide din hrana animalelor ar trebui să fie cuprins între 5-12% (Manjappa, 2002). În experimentul nostru, principalul factor nutritiv a fost reprezentat de proteine, în timp ce grăsimea a fost prezentă la un procent mic (4,55%). Acest lucru explică procentajul scăzut al grăsimii în carcasă crap. De asemenea, este cunoscut faptul că, în muşchiul de peşte, conţinutul de grăsime este în scădere, proporţional cu creşterea proteinei din dietă (M. Li, RTLovell, 1992), acest lucru datorându-se raportului redus dintre energia digerabilă şi conţinutul furajului în proteine. În plus, densitatea mare de stocare a dus la scăderea semnificativă (p<0,05) a substanţei uscată din organism şi, implicit, la scăderea conţinutului în cenuşă. Aceste rezultate sunt în acord cu cele raportate de către Omar E. (2002) într-un studiu privind influenţa de stocare asupra performanţelor de creştere a speciei Tilapia.

0

20

40

60

80

100

120

B1 B2 B3 B4

Sporul individual decreş tere (g/ex.)

Conţinut în proteine (g/ex.)

Conţinut în grăsimi (g/ex.)

Figura 7.3. Retenţia de grăsimi şi de proteine în raport cu creşterea în greutate.

PER depinde de creşterea în greutate a materialului biologic şi de conţinutul în proteine al hranei, astfel încât, cu cât este mai mare sporul individual de creştere, cu atât valoarea PER este mai mare. Din Figura 7.4. se poate observa, însă, că valorile PER şi PUE descresc o dată cu creşterea furajului în conţinutul de proteină. Astfel, creşteri mai mari ale valorilor PER şi PUE au fost consemnate pentru varianta B1 cu 1,40 g/g, respectiv 29,94%. În B3 şi B4 diferenţele în ceea ce priveşte PER (0,99 g/g pentru B3 şi 0,91 g/g pentru B4) şi PUE (16,91% pentru B3 şi 17,09% pentru B4) sunt mici comparativ cu diferenţa dintre densităţile de stocare dintre cele două variante (71,39 kg/m3, respectiv 88,90 kg/m3). Acest lucru a fost posibil deoarece peştele din ultimele două variante a avut o creştere în greutate mai bună datorată greutăţii iniţiale medii care a fost mai mare.


48

0

20

40

60

80

100

120

140

B1 B2 B3 B4

Proteina totală (g/ex.)

PUE (%)PER (g)

Figura 7.4. Eficienţa reţinerii proteinei (PER) şi eficienţa utilizării proteinei (PUE)

în raport cu aportul total de proteine. Retenţia de energie în carcasa de peşte a fost mai mare la exemplarele din varianta B2 (22,12 kJ), aproape egală în B1 şi B4 (21,57, respectiv 21,09 kJ) şi semnificativ mai mică în varianta B3 (18,17 kJ). Aceste rezultate (Figura 7.5.) sunt în conformitate cu valorile obţinute pentru retenţia de grăsimi, din cauza unui procent ridicat al grăsimilor în ecuaţia energiei reţinute.

0

10

20

30

40

50

60

B1 B2 B3 B4

kJ/e

x/zi

0

10

20

30

40

50

60

70

80

%

Retenţia de energie(kJ/ex/zi)Energie brută (kJ/ex/zi)

Eficienţa conversieienergetice (%)

Figura 7.5. Reprezentarea grafică a retenţiei de energie şi eficienţei conversiei energetice

faţă de energia brută din hrana crapului. În ceea ce priveşte compoziţia biochimică a crapului recoltat din bazinul de iernat al

fermei Brateş (probele au fost prelevate din acelaşi lot căruia i-au aparţinut şi exemplarele cu care a fost populat sistemul recirculant), aceasta a fost diferită de ceea ce s-a găsit în sistemul închis, conţinutul în proteină, grăsimi şi cenuşă fiind mult mai redus în acest caz (Figura 7.6.). Această variaţie, considerată normală pentru exemplarele trecute prin perioada de iernare, accentuează importanţa utilizării sistemelor recirculante în acvacultură, acestea oferind, pe lângă alte avantaje, posibilitatea scurtării ciclului tehnologic datorită evitării declinului fiziologic pe care peştii îl traversează în perioada de iernat.


49

0

1020

3040

5060

7080

%

B1 B2 B3 B4 B1

B2

B3 B4

Bra

teş

Iniţial Final Ferma

Umiditate

Proteină

Grăsime

Cenuşă

Figura 7.6. Situaţie comparativă privind compoziţia biochimică a peştelui

din sistemul recirculant şi Ferma Brateş. 7.3. Concluzii

Analiza rezultatelor prezentate evidenţiază o puternică corelaţie pozitivă între nivelul hrănirii şi performanţa tehnologică, indicatorii de creştere fiind superiori în cazul variantelor la nivelul cărora s-a aplicat o raţie de furajare mai mare. În ceea ce priveşte eficienţa conversiei hranei, valorile experimentale au evidenţiat o mai slabă valorificare a nutrienţilor şi, în consecinţă, o mai slabă eficienţă economică pentru variantele experimentale pentru care s-a aplicat o raţie de furajare superioară. Aşadar, putem concluziona că, în cazul peştilor pentru care creşterea nu este lineară, randamentul tehnologic se reduce concomitent prin spor de biomasă corporală şi eficienţă a retenţiei de nutrienţi. Evaluarea nivelului optim de hrănire este cu atât mai strictă în cazul sitemelor recirculante de producţie, cunoscut fiind faptul că furajele neutilizate (neconsumate şi nedigerate) reprezintă principala sursă de poluare a apei de cultură. În termeni de performanţă şi de creştere a eficienţei hranei pentru animale de conversie, rezultatele din experimentul nostru indică varianta cu o densitate mai mică ca variantă cu cele mai bune performanţe de creştere, deşi, trebuie să precizeze că în B1 au fost stocate exemplare de peşti mai mici, care au o rată de creştere mai rapidă genetice.

Ca o concluzie finală a experimentului, putem afirma că, densitatea mare de stocare în sistemele de recirculare are o influenţă negativă asupra performanţelor de creştere a materialului biologic, în timp ce compoziţia biochimică este mai puţin afectată (calitatea carcasei de peşte din varianta aglomerată B4 a fost similară cu calitatea carcasei de peşte din prima variantă).

VIII. Evaluarea bioeconomică a unui sistem recirculant

comercial pentru creşterea intensivă a crapului

8.1. Proiecţia financiară a unei unităţi de creştere a crapului în sistem intensiv

În ultimele patru decenii industria acvacolă a beneficiat de numeroase programe de cercetare-dezvoltare ca urmare a preocupării permanente a comunităţii ştiinţifice pentru


50

dezvoltarea unor sisteme de producţie cu un grad de tehnicitate ridicat, viabile şi, totodată, rentabile pentru piaţa investiţională.

Îmbunătăţirea aspectelor legate de nutriţie, biosecuritate, managementul calităţii apei şi automatizare operaţională a generat dorinţa producătorilor, pe scară largă, de abordare a tehnologiilor acvacole moderne în sisteme de creştere performante cu înalt potenţial productiv.

În comparaţie cu tehnologiile acvacole clasice, sistemele recirculante oferă independenţă faţă de condiţiile externe de mediu (nivelul de control este avansat), ceea ce asigură o bază reală pentru îmbunătăţirea managementului riscurilor (Rawlinson, 2002).

Studiile efectuate până în prezent au demonstrat potenţialul economic al sistemelor recirculante cu impact asupra profitabilităţii, datorită următoarelor variabile: variabile biologice (factorul de conversie a hranei, supravieţuirea şi rata de creştere), costuri de operare (preţul furajelor, salarizare, energie şi oxigen), costuri fixe (cheltuieli de capital, investiţii) şi venituri (preţ de vânzare).

Datorită costurilor şi dificultăţiilor manageriale întâmpinate în conducerea experimentelor economice la nivelul unei instalaţii industriale, majoritatea studiilor de bioeconomie şi eficienţă economică sunt realizate pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate la scară pilot şi a unor modele ce integrează numeroase ipoteze de lucru.

Astfel, în elaborarea unui studiu de eficienţă economică se va lua în considerare situaţia ideală, în care se consideră respectarea unei tehnologii conduse după codul bunelor practici de acvacultură intensivă şi a unui management operaţional infailibil, ceea va conduce la o producţie maximă cu pierderi minime.

De asemenea, se va considera ca existentă o piaţă de desfacere care va asimila întreaga producţie la preţul de vânzare anticipat.

În studiul de faţă, proiecţia financiară s-a realizat pentru o fermă de creştere intensivă a crapului cu o capacitate totală de 30 tone anual.

Această soluţie a fost aleasă în contextul în care este cunoscut faptul că pentru o unitate experimentală, multe din costurile de producţie sunt neglijate (asigurări, taxe, dobânzi, etc.) şi că unităţile mici de producţie implică, de obicei, costuri de producţie unitare mai mari decât fermele industriale (Timmons, M.B., 2002).

În tabelul de mai jos sunt sintetizaţi principalii indicatori tehnico-economici ce carcaterizează ferma de creştere intensivă a crapului, pentru care s-au realizat previziunea financiară şi bilanţul economic.

Tabel 8.1. Indicatorii tehnico-economici pentru o fermă de creştere a crapului în sistem intensiv cu

capacitatea de producţie de 30 tone/an.

Sistem recirculant de creştere a crapului - 30 tone/an Costuri facilităţi tehnologice şi echipamente de condiţionare a

calităţii apei (RAS)

euro 600.000

Suprafaţa construită hală creştere ± 48 x ± 26 metri m2 1250


51

Înălţimea minimă a halei tehnologice m 2.5

Volum total apă tehnologică m3 360

Consumul specific de energie kW*h 50

Consumul mediu de furaj kg/zi 400

Densitatea medie de stocare recomandată kg/m3 60

FCR (factorul de conversie a hranei) 1.2

Număr zile de producţie zile 365

Volumul de apă introdus în sistem - 28.000 m3/an m3/zi

75

Necesar material populare, pui cu masa individuală 1 g/buc. buc. 30.000

Volumul anual al producţiei marfă - buc. crap cu masa

individuală de 1,2 kg

buc. 25.000

Cost unitar estimativ al materialului de populare euro/buc 0.05

Preţul unitar estimativ pentru producţia marfă euro/kg 3.50

Costul unitar de producţie euro/kg 2.22

Tabel 8.2. Lista de materiale si echipamente necesare pentru un sistem recirculant cu o

capactitate portanta de aproximativ 400kg furaj/zi. Materiale / echipamente Nr. buc.

Bazine creştere: 4.900 mm Ø x 1.000 mm H (18.8 m2 = 16.0 m3) 20 Bazine creştere: 3.900 mm Ø x 1.000 mm H (11.9 m2 = 10.1 m3) 4 Structuri de evacuare a apei reziduale 24 Structuri de alimentare a apei reziduale 24 Hrănitoare automate 24 V 24


52

Senzori de nivel maxim pentru bazinele de creştere 24 Senzori de presiune 3 Panou de comandă pentru suplimentarea cu oxigen (include 6 debitmetre şi 3 vane magnetice)

1

Senzori de nivel minim 3 Panou electric de control cu sistem de monitorizare, alarmă şi 3 senzori de temperatură

1

Panou de comandă pentru generatorul electric 1 Generator electric - 75 kVA 1 Generator oxigen pentru 12 kg O2/h -12.0 kW 1 Filtre UV cu 12 lămpi de 80 Watt 2 Filtru UV cu 6 lămpi de 80 Watt 1 Instalaţie de încălzire 50 Mcal 1 Schimbător de căldură pentru apă recirculată 3 Schimbător de căldură pentru apa introdusă în sistem 3 Filtru biologic trickling dimensionat pentru o capacitate de 175 kg furaj/zi 6.000 x 5.000 x 2400 mm (72 m3) fiecare conectate la 10 bazine

2

Filtru biologic trickling dimensionate pentru o capacitate de 50 kg furaj/zi 3.000 x 2.500 x 2400 mm (18 m3) conectat la 4 bazine

1

Volum material filtrant cu suprafaţa specifică de contact 200 m2/m3 162 m3 Pompe centrifugale 300 m3/h x 12 mCA, 15 kW (din care 2 în stand-by) 4 Pompe centrifugale 75 m3/h x 12 mCA, 4 kW (din care 1 în stand-by) 2 Sistem de distribuţie a apei de înlocuire pentru bazinele de creştere 1 Sistem individual de alimentare/evacuare a apei pentru unităţile de creştere 24 Filtru tobă pentru controlul solidelor - 300 m3/h, 30 µ, 0,25 kW 2 Filtru tobă pentru controlul solidelor - 75 m3/h, 30 µ, 0,55 kW 1 Sistem de defosfatare cu unitate de mixare şi dozare a reactivilor pentru un debit de 5 m3/h

1

Pompa dozatoare NaOH pentru controlul pH-ului 3 Sortator pentru peşti (1-1.500 g) 1 Set echipamente laborator pentru testarea calităţii apei şi examinarea peştilor (microscop/stereomicroscop, balanţă, kituri microbiologie)

1

pH-metru portabil 1 Oximetru portabil cu senzor de temperatură 1 Conductometru 1 Fotocolorimetru cu set kituri analiză parametrii de calitate ai apei (amoniac, nitriţi, nitraţi, fosfaţi, alcalinitate, COD, Ca, Mg, etc.)

1

Tabel 8.3. Tablou sintetic privind principalele costuri luate în calcul la stabilirea eficienţei

economice a unui sistem recirculant de creştere intensivă a crapului cu capacitatea de producţie de 30 t/an.

Costuri UM Valoare Costuri facilităţi tehnologice şi echipamente de condiţionare a calităţii apei (RAS)

euro 600,000.00

Cost clădire şi infrastructură euro 125,000.00


53

Preţ unitar desfacere euro/kg 3.50 Preţ puiet euro/buc. 0.05 Preţ furaj euro/kg 0.65-1,2 Factor de conversie al hranei (FCR) 1.20 Dobândă facilităţi tehnologice şi echipamente de condiţionare a calităţii apei (RAS)

% 6,66

Dobândă clădire şi infrastructură % 6.66 Dobândă cheltuieli producţie % 7.0 Asigurarea producţiei % 0.50 Durata de amortizare a instalaţiei ani 15.00 Durata de amortizare a clădirii ani 15.00 Salarii euro/an 12,000.00 Preţul energiei euro/ kWh 0.1 Utillităţi euro/ an 31,536.00 Oxigen lichid (pentru situaţii neprevăzute)

euro 2,400.00

Costuri de administrare euro 6,000.00 Cheltuieli neprevăzute euro 6,000.00 Costul de producţie euro/ kg 2.22

În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producţia se obţine la costuri reduse sau atunci când încasările obţinute din vânzarea rezultatelor pe piaţă depăşesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obţinerea acestora.

În cele ce urmează sunt prezentate detaliat cheltuielile şi veniturile pentru primii 6 ani de producţie. Din Tabelul 8.4. se remarcă faptul că în primul an de operare a sistemului recirculant nu sunt înregistrate încasări, unitatea putându-se autofinanţa începând cu anul al treilea de funcţionare.

Această foaie de calcul poate fi utilizată pentru testarea dinamicii veniturilor şi cheltuielilor în condiţiile modificării unor variabile, precum: preţul de livrare, factorul de conversie al hranei, supravieţuirea, costurile cu energia etc.


Tabel 8.4. Analiza cost-beneficiu pentru operarea unui sistem recirculant de creştere intensivă a crapului - 30 t/an.

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

0-6 luni 6-12 luni 0-6 luni 6-12 luni 0-6 luni 6-12 luni 0-6 luni 6-12 luni 0-6 luni 6-12 luni 0-6 luni 0-6 luni Venituri Vânzări 0 0 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 105,000 Cheltuieli Puiet 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 1,875 Furaj 7,020 17,550 21,060 23,400 23,400 23,400 23,400 23,400 23,400 23,400 23,400 23,400 Manoperă 3,125 4,167 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 6,250 Energie 2,365 5,913 7,096 7,884 7,884 7,884 7,884 7,884 7,884 7,884 7,884 7,884 Asigurări 429 1,073 1,288 1,431 1,431 1,431 1,431 1,431 1,431 1,431 1,431 1,431 Chirie recipient oxigen 600 600 600 600 600 600 600 600 600 600 600 600 Costuri de administrare 0 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 Dobândă+rată instalaţii 9,000 9,000 9,000 9,000 8,400 8,400 8,400 8,400 7,800 7,800 7,800 7,800 Dobândă+rata clădire 1,875 1,875 1,875 1,875 1,750 1,750 1,750 1,750 1,625 1,625 1,625 1,625 Costuri operaţionale 0 494 1,304 420 0 0 0 0 0 0 0 0 Amortizare instalaţii 40,000 40,000 Amortizare clădiri 8,333 8,333 Taxe 450 750 1,125 1,350 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 Cheltuieli neprevăzute 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 1,500 Total cheltuieli 28,240 46,297 54,473 57,085 104,424 56,090 56,090 56,090 103,699 55,365 55,365 55,365 Previziune de numerar / Cash-flow (28,240) (46,297) 50,527 47,915 576 48,910 48,910 48,910 1,301 49,635 49,635 49,635 Numerar cumulativ (28,240) (74,537) (24,010) 23,905 24,481 73,391 122,300 171,210 172,512 222,146 271,781 321,416

Cercetări privind creşterea intensivă a crapului (C. carpio) în sisteme recirculante Rezumat

55

8.2. Concluzii În urma experimentării tehnologiei de creştere a crapului în sistemul recirculant proiectat

şi realizat în etapele precedente, se poate concluziona că acesta corespunde din toate punctele de vedere (tehnic, ecologic şi economic) scopului propus, anume: dezvoltarea unui sistem recirculant pilot perfecţionat care să rezolve toate problemele de condiţionare a apei şi management şi elaborarea tehnologiei de creştere în sistemele recirculante a unor specii cu importanţă economică din ţara noastră, în cazul de faţă Cyprinus carpio.

Performanţa tehnică a sistemului recirculant pilot este certificată de evoluţia parametrilor de calitate ai apei care s-au menţinut, pe tot parcursul experimentelor, în limitele optime impuse prin proiectare.

În ceea ce priveşte performanţa tehnologică a crapului crescut in sistemul recirculant pilot, rezultatele obţinute susţin ipoteza de lucru conform căreia crapul este o specie cosmopolită care se adaptează cu usurinţă la condiţii de intensivitate, consumând şi valorificând cu rezultate bune orice tip de furaj.

Calculul cost-beneficiu evidenţiază rentabilitatea sistemelor de creştere intensivă, în general, şi a tehnologiei de creştere a crapului în sistem recirculant, în particular.


55

IX. Concluzii

Unul dintre obiectivele experimentului de creştere a exemplarelor de crap (Cyprinus carpio) în cadrul unui sistem recirculant de acvacultură şi în contextul menţinerii unor condiţii diferite de intensivitate, a constat în deteminarea unei densităţi optime de stocare, astfel încât, raportul între rata de creştere şi eficienţa valorificării hranei, să conducă la obţinerea unei producţii generatoare de profit. În acest scop, sistemul recirculant a fost populat cu 23,42 kg puiet de crap cu greutatea individuală medie de 38,44 g/ex. Cele 4 bazine ale sistemului au fst populate diferenţiat, cu 5,02 kg/m3 în B1 (greutatea individuală medie pentru acest bazin fiind de 25,33 g/ex.), 14,35 kg/m3 în B2 (35,08 g/ex.), 23,76 kg/m3 în B3 (37,70 g/ex.), respectiv 34,15 kg/m3 în B4 (55,65 g/ex.), în scopul evaluării influenţei densităţii de populare asupra performanţelor de creştere. În timp, densitatea de populare a atins valori ridicate, în special în bazinul B4, unde de la o densitate iniţială de 34,15 kg/m3, la finalul experimentului s-a atins valoarea de 88,90 kg/m3. În ciuda densităţii destul de ridicate din această ultimă variantă, peştii s-au hrănit bine şi au avut o stare bună de sănătate. Singura problemă a fost reprezentată de concentraţia scăzută de oxigen dizolvat în anumite perioade. Consumul ridicat de oxigen a fost însă susţinut de o oxigenare suplimentară.

Pentru atingerea obiectivului propus, parametrii de calitate a apei au fost menţinuţi în limite corespunzătoare pentru creşterea puietului de crap, iar în cazurile în care aceştia au depăşit (rareori) limita optimă, s-a practicat o rată de schimb echivalentă cu 5-10% din volumul total al sistemului. Analiza statistică atât asupra evoluţiei temperaturii apei, cât şi oxigenului, a evidenţiat diferenţe nesemnificative (p>0.05) a mediilor valorilor înregistrate pe parcursul experimentului.

În acest sens, pe întreaga perioadă experimentală, s-a constatat o relaţie de inversă proporţionalitate între evoluţia pH-ului şi densitatea de stocare, urmare firească a eliberării CO2 din timpul proceselor respiratorii, coroborat cu consumul de alcalinitate din timpul procesului de oxidare a amoniacului.

Pe de altă parte, creşterea intensivă a peştilor în sisteme recirculante este dependentă de o oxigenare suplimentară care să menţină oxigenul la concentraţii optime, în experimentul de faţă, concentraţia oxigenului dizolvat oscilând între 4,95 mg/l (la nivelul bazinului B4) şi 7,72 mg/l (la nivelul bazinului B1).

În aceleaşi condiţii, forma neionizată (NH3-N) a azotului amoniacal a fost atent monitorizată, în cazul sistemului nostru recirculant fiind evidenţiată evoluţia NH3, măsurat atât la nivelul apei reziduale (decantor), cât şi la nivelul unităţilor de filtrare (filtru biologic, bazine, zeoliţi). Astfel, s-a constatat o evoluţie optimă, ecartul de variaţie al valorilor fiind cuprins între un minim de 0,06 mg/l NH3 şi un maxim 0,13 mg/l la nivelul bazinului decantor către sfârşitul experimentului, urmare a aprecierii / influenţei densităţii de stocare.

Spre deosebire de ceilalţi parametri monitorizaţi, un număr ridicat de valori extreme a fost semnalat în cazul nitriţilor, aceste valori reprezentând expresia unor concentraţii ridicate înregistrate la începutul experimentului, perioadă în care s-a definitivat procesul de formare a peliculei bacteriene (a cărei activitate se reflectă în valorile reduse ale concentraţiei nitriţilor menţinute pe tot parcursul perioadei experimentale).

Totodată, pe parcursul derulării experimentului s-a constatat şi o acumulare importantă a nitraţilor, concentraţia acestora având o evoluţie ascendentă (până în jurul valorii de 34 mg/l), spre deosebire de heleştee, unde nitraţii ating, în general, concentraţii de numai 0,5 mg/l.

Menţinerea concentraţiei fosfaţilor în RAS reprezintă o problematică dificil de soluţionat prin procedee fizico-chimice, valorile determinante în cazul experimentului nostru situându-se în intervalul optim pentru apele piscicole. Astfel, valorile medii ale concentraţiei fosfaţilor au fost de


55

0,15±0,01 mg/l PO4-P, pentru probele prelevate din bazinele B1 şi B2, respectiv de 0,16±0,01 mg/l PO4-P, pentru probele prelevate de la evacuare din bazinele B3, B4 şi decantor.

În condiţiile specifice sistemului nostru, chimismul apei a fost mentinut în intervale optime, echipamentul de condiţionare a calităţii apei reuşind să trateze şi să reutilizeze apa tehnologică, în condiţiile în care pierderile zilnice de apă nu au depăşit 10% din volumul total de apă al sistemului.

Calitatea apei recirculate a fost menţinută în ecartul optim stabilit de tehnologia de creştere intensivă a crapului, cu un grad de viciere uşor mai ridicat în cazul densităţilor superioare, în ultima etapă experimentală.

În ceea ce priveşte creşterea peştilor, aceasta a fost monitorizată pentru fiecare etapă şi variante experimentale, prin care s-a urmărit influenţa densităţii de stocare, respectiv a intensităţii hrănirii asupra performanţei tehnologice.

Din punct de vedere al densităţii de stocare, evoluţia indicatorului biotehnologic pe parcursul celor patru etape experimentale a evidenţiat valori ridicate, în special în ultimul acvariu, unde de la o densitate iniţială de 34,15 kg/m3, la finalul experimentului s-a atins 88,90 kg/m3.

Factorul de conversie a hranei - FCR - a variat invers proporţional cu coeficientul de eficienţă proteică – PER - şi direct proporţional cu densitatea de stocare, în toate perioadele experimentale. Cel mai bun factor de conversie a fost înregistrat pentru prima etapa experimentală pentru toate densităţile de stocare (media FCR fiind de 1,26±0,45), iar cel mai mare factor de conversie a fost obţinut în a patra etapă experimentală (2,58± 0,36).

În ceea ce priveşte eficienţa utilizării proteinei - PER, cele mai bune rezultate au fost obţinute tot pentru prima etapă experimentală (2,12±0,83), cu diferenţe nesemnificative (p>0,05) între variantele experimentale abordate, la comparaţia mediilor valorilor înregistrate în cele patru etape experimentale.

De asemenea, analiza valorilor SGR înregistrate pentru toate variantele experimentale şi pentru toate etapele monitorizate conduce la ipoteza conform căreia valorile ratei de creştere sunt independente de densitatea de stocare. Astfel, prin compararea mediilor SGR calculate pentru întreaga perioadă experimentală, nu s-au găsit diferenţe semnificative din punct de vedere statistic (p>0,05) pentru cele patru bazine experimentale.

În urma analizelor prezentate anterior se pot desprinde o serie de concluzii ce converg spre infirmarea ipotezei de lucru ce anticipa o directă corelaţie între densitatea de stocare şi performanţa tehnologică a biomasei de cultură.

Astfel, dacă în prima perioadă a existat o directă corelaţie între densitatea de stocare şi deprecierea indicatorilor tehnologici, începând cu cea de-a două perioadă, această diferenţiere a fost estompată, obţinându-se valori mai puţin discrepante între variabilele monitorizate.

Interpretarea rezultatelor obţinute, din perspectiva relaţiei dintre creştere şi calitatea mediului de cultură, ne-a permis să conchidem că, într-un sistem recirculant, performanţa tehnologică este limitată de cantitatea de reziduuri metabolice acumulată, respectiv de managementul operaţional deficitar.

Această constatare este reiterată în urma concluziilor ce transpar din interpretarea rezultatelor obţinute în urma experimentului privind influenţa intensităţii hrănirii asupra performanţelor de creştere a speciei Cyprinus carpio în condiţiile unui sistem recirculant. Acest experiment evidenţiază directa corelaţie dintre nivelul hrănirii şi creştere, atunci când facem referire la diferenţele dintre variantele experimentale monitorizate (indicatorii de performanţă sunt superiori variantelor pentru care s-a aplicat o raţie mai mare), dar şi slaba eficienţă a conversiei hranei indusă de stresul tehnologic datorat condiţiilor mediale slabe, precum şi a ratei de schimb mari impuse de necesitatea controlului anumitor parametri cu impact nociv asupra fiziologiei peştilor (amoniac, suspensii solide, nitriţi). Semnificativ este faptul că sporul individual de creştere a variat între 20,48 g/ex. (etapa I, varianta B3) şi 45,36 g/ex. (etapa a III-a, varianta B2), media fiind de 24,58 g/ex.


55

Cea mai mare rată specifică de creştere a fost calculată pentru varianta B1, procentul zilnic de creştere în raport cu sporul creşterii fiind de 1,96%BW/zi, iar valoarea cea mai mică a ratei specifice de creştere a fost de 0,97%BW/zi şi a fost calculată pentru varianta B4. Tendinţa de inversă proporţionalitate între densitatea de populare şi rata specifică de creştere a fost înlocuită de o egalizare a valorilor SGR înregistrată pe parcursul experimentului. Factorul de conversie a hranei - FCR - a variat invers proporţional cu coeficientul de eficienţă proteică – PER - şi direct proporţional cu densitatea de stocare. Cel mai bun factor de conversie a fost înregistrat pentru varianta cu densitatea de populare cea mai mică - bazinul B1 (0,80), în timp ce, cel mai mare factor de conversie a fost obţinut pentru peştii stocaţi la o densitate superioară acesteia, respectiv în bazinul B2 (3,32). În ceea ce priveşte eficienţa utilizării proteinei - PER, cele mai bune rezultate au fost obţinute tot pentru B1, respectiv 3,05. Atât factorul de conversie al hranei, cât şi coeficientul de eficienţă proteică exprimă măsura eficienţei economice a activităţii acvacole şi, din acest motiv, în cele mai multe cazuri, valorile FCR şi PER sunt decisive în alegerea variantelor de management tehnologic aplicat. În cazul de faţă, alegerea variantei tehnologice optime se face în urma analizei tuturor indicatorilor de performanţă tehnologică, astfel încât să existe un echilibru între producţie şi eficienţă economică, ceea ce în termeni economici defineşte profitabilitatea. Coeficientul de eficienţă proteică reprezintă un indicator direct dependent de sporul de creştere şi cantitatea de proteină din furajul ingerat şi, din acest motiv, o valoare cât mai mare a sporului de creştere pentru exemplarele hrănite cu aceeaşi cantitate de proteină determină o valoare proporţională a PER. O analiză critică a rezultatelor obţinute în perioada experimentală reliefează o strânsă corelaţie între rata creşterii, eficienţa economică şi densitatea de populare, în sensul deprecierii performanţelor tehnologice o dată cu amplificarea biomasei de cultură pe unitatea de volum a spaţiului tehnologic utilizat. Dezvoltarea acvaculturii intensive şi, implicit, a sistemelor recirculante de producţie reprezintă consecinţa nevoii de intensificare ca urmare a reducerii accesului la suprafeţe mari de pământ corelată cu cererea de peşte, în continuă creştere, a pieţii de consum. Acvacultura intensivă presupune însă utilizarea unor furaje de înaltă calitate care să acopere în totalitate cerinţele nutriţionale ale speciilor de cultură. În sistemele recirculante de acvacultură, intensitatea hrănirii este limitată fie de capacitatea portantă a sistemului (producţia maximă de metaboliţi produşi de biomasa de cultură pe care echipamentele hardware ale sistemului recirculant o poate controla), fie de nivelul de hrănire la care randamentul tehnologic este maximal. În acest context, nivelul intensităţii introducerii hranei într-un sistem recirculant este stabilit prin corelarea cerinţelor nutriţionale necesare obţinerii unei producţii mari de biomasă cu necesitatea menţinerii unui ecart optim de variaţie a principalilor parametri de calitate a apei tehnologice. Calitatea apei tehnologice, mai ales în cazul operării sistemelor recirculante, asigurată printr-un management operaţional şi tehnologic corespunzător, influenţează randamentul de conversie a hranei şi, implicit, eficienţa utilizării nutrienţilor, reprezentând premisa succesului oricărei activităţi de acvacultură. În general, în condiţiile în care furajele administrate corespund din punct de vedere calitativ profilului nutriţonal al speciei cultivate, principala sursă de reziduuri din sistemele recirculante este reprezentată de pierderile de hrană, fie datorită neingerării acesteia ca urmare a practicării unei raţii neadaptate nevoilor fiziologice ale biomasei de cultură, fie datorită limitării accesului la hrană ca urmare a unui design necorespunzător al bazinelor de creştere. Performanţa tehnologică joacă un rol important în cazul operării unui sistem recirculant, aceasta depinzând de o multitudine de factori, printre care se numără satisfacerea cerinţelor nutriţionale ale speciei de cultură şi maximizarea eficienţei hrănirii, respectiv optimizarea coeficientului de conversie a hranei. Analiza rezultatelor evidenţiază o puternică corelaţie


55

pozitivă între nivelul hrănirii şi performanţa tehnologică, indicatorii de creştere fiind superiori în cazul variantelor la nivelul cărora s-a aplicat o raţie de furajare mai mare. În ceea ce priveşte eficienţa conversiei hranei, valorile experimentale au evidenţiat o mai slabă valorificare a nutrienţilor şi, în consecinţă, o mai slabă eficienţă economică pentru variantele experimentale pentru care s-a aplicat o raţie de furajare superioară. Aşadar, putem concluziona că, în cazul peştilor pentru care creşterea nu este lineară, randamentul tehnologic se reduce concomitent prin spor de biomasă corporală şi eficienţă a retenţiei de nutrienţi. Slaba conversie nutriţională este, la rândul său, generatoare de reziduuri metabolice cu impact asupra gradului de viciere a apei care, în absenţa unui management adecvat, impune, ca soluţie de compromis, amplificarea ratei de schimb. Practicarea unei împrospătări zilnice a apei tehnolgice, la un nivel ce depăşeşte cota recomandată de 10% din volumul total al sistemului, conduce la fluctuaţii de temperatură şi compuşi toxici proveniţi din apa de alimentare, fapt ce determină obţinerea unui randament tehnologic slab. Creşterea puietului de crap, pe durata iernii, în sisteme recirculante, reprezintă o soluţie sustenabilă, sub aspect tehnic şi economic, în ceea ce priveşte reducerea duratei ciclului de exploatare în acvacultura ciprinidelor. Creşterea crapului în sistem intensiv oferă posibilitatea aprovizionării ritmice a pieţei, inclusiv în afara sezoanelor tradiţionale de pescuit.

Experimentele efectuate demonstrează adaptabilitatea crapului la creşterea în sistem intensiv, fezabilitatea şi eficienţa unor astfel de sisteme în acvacultura din România.


55

Bibliografie selectivă: 1. ARCE, R. G., BOYD, C. E., 1975 - Effects of agricultural limestone on water chemistry, phytoplankton productivity and fish production in soft water ponds. Tram. Am. Fish. Soc., 104: 308-312; 2. AUGUSTYN, D., SZUMIEC, M.A., 1985 - Studies of intensification of carp farming. Meteorological conditions, solar radiation and water temperature in ponds. Acta Hydrobiol, 27: 159-172; 3. AVNIMELECH, Y., ZOHARD, G., 1986 - The effect of local anaerobic conditions on growth retardation in aquaculture systeme, Aquaculture 58: 167-174; 4. BALVAY, G., 1980 – Functionnement et contrôle du reseau trophique en étang. La pisciculture en étang – INRA Paris; 5. BARNABE, G., 1991 - Bases biologiques et ecologiques de I'aquaculture, Editura Lavoisier Tec & Doc, Paris; 6. BATTES, K., 1985 - Probleme de nutriţia peştilor, Consfătuirea pe probleme de piscicultură, Galaţi; 7. BÂRCĂ, GH., SOILEANU, B., 1967 – Amenajarea şi exploatarea apelor interioare piscicole. Editura Agro-silvică, Bucureşti. 8. BERARD, A., 1993. - Effets d'une fertilization riche en matieres organiques azotees sur les relations trophiques (bacteries, phytoplancton, zooplancton) dans un etang de pisciculture. These Doctoral Museum d'Histoire Naturelle Paris, 215 p. 9. BERGOT, F., GREGUE, J., 1983 - Digestibility of starch by rainbow trout effects of the physical state of starch and of the intake level, Aquaculture, 34, 203-212; 10. BILLARD, R., 1993 - The Carp, Symp. Budapesta; 11. BILLARD, R., 1995 - La biologie des cyprinidés – Les carpes, biologie et élevage. INRA Franţa - Paris, pag.13-21; 12. BILLARD, R., MARCEL, J., 1980 - Quelques techniques de production de poissons d'etangs. Pise, Fr., 16:9-49; 13. BILLARD, R., MARCEL, J., 1986 - Aquaculture des cyprinides, INRA, Paris; 14. BOND, C.E., 1979 - Biology of fishes, Saunders college publishing, SUA; 15. BOUJARD, TH., MARCEL, J., 1995 – La distribution ď aliment pour poissons en grossissement – Les carpes, biologie et elevage, INRA Franţa, Paris, pag. 275-280; 16. BOULON, R., 1989 - Recherche de I'empoissonnement maximum de carpes miroir (Cyprinus carpio) en conditions de fertilisation organique; effets sur la biocenose. Mem. ENSAA, Dijon:1-45 ; 17. BOWEN, S.H., LUTZ, E.L., AHLGREN, M.O., 1995 - Dietary protein and energy as determinants of food quality: trophic strategies compared, Ecology, 79; 18. BOYD, C. E., LlCHTKOPPLER, E., 1979 - Water quality management in pond fish culture. Research and Development, 22; 19. BOYD, C. E., PRATHER, E.E., PARKS R. W., 1975 - Sudden mortality of a massive phytoplankton bloom. Weed. Sri., 23:61-67. 20. BURLACU, GH., 1983 - Valoarea nutritivă a nutreţurilor, norme de hrană şi întocmirea raţiilor, Editura Ceres, Bucureşti; 21. BURROWS, R.E., 1974 - Effects of accumulated excretory products on hatchery-reared salmonids, U.S. Fish,,and Wildlife Rep; 22. BUŞNIŢĂ, A., ENE, C., 1977 - Piscicultura, amenajări piscciole şi tehnica pescuitului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 23. CASTELL, J.D., 1979 - Review of lipid requirement od finfish, Proc. World Symp. "Finfish Nutrition on Fishfeed Tech", Berlin; 24. CĂRĂUŞU, S., 1952 – Tratat de ihtiologie, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti; 25. CHARLON, N., BERGOT, P., ESCAFFRE, A.M., 1986 - Alimentation artificielle des larves de carpe (Cyprinus carpio L), Aquaculture, 54:83-88;


55

26. CHO, C.Y., KAUSHIK, S.J., 1985 - Nutrition and Feeding of Fish, Academic Press, London; 27. COSTACHE, M., s.a., 2008 – Raport cercetare - dezvoltare: proiectul ,,Cercetări pentru producerea de furaje autohtone convenţionale şi neconvenţionale competitive utilizate în acvacultură – NUTRIACVA. SCDP Nucet; 28. COSTIN, GH., BOGATU, D., RĂUŢĂ, M., 1992 - Contribuţii în optimizarea nutriţiei în piscicultura intensivă, Simpozion Galaţi; 29. CRISTEA, V., 1988 - Amenajări şi construcţii piscicole, vol. I, Universitatea Galaţi; 30. CRISTEA, V., 2002 - Amenajări, construcţii şi instalaţii în acvacultură. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 31. CRISTEA, V., RĂUŢĂ, M., CEAPĂ, C., 1993 - Amenajări şi construcţii piscicole, vol. II, Universitatea Galaţi; 32. CRISTEA, V., GRECU I., CEAPĂ, C., 2002 - Ingineria sistemelor recirculante din acvacultură, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti; 33. CRISTEA, V., STĂNCIOIU, S., MUNTEANU, G. , ADAM, A., OPREA, L., RĂZLOG, G., CIOLAC, A., FLOREA, L., METAXA, I., CEAPĂ, C., GRECU, I., 2002 – Manualul inginerului tehnolog. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 34. CRISTEA, V., SFETCU, L., IORDACHE, G., 2003 - The influence of stoking densities on growth performances of carp fingerlings reared in a recirculating aquaculture system. Analele Universităţii Galaţi, fascicula VII, Tehnică Piscicolă; 35. CRISTEA, V., SFETCU, L., DOCAN, A., MIHALACHE, A., GHEORGHE, D., SÂRBU, A., 2008 – Influenţa calităţii apei asupra performanţelor tehnologice şi a stării de condiţie a hibridului bester la creşterea în system recirculant. Al 7-lea Simpozion Internaţional “Perspective ale agriculturii mileniului III” publicată în Buletinul USAMV nr. 65 (in press); 36. CRISTEA, V., GRECU, I., CEAPĂ, C., CRISTEA, Ve., TALPEŞ, M., ROŞU, A., 2003 – Cercetări privind creşterea speciei Acipenser stellatus în module de creştere superintensivă de tip acvariu, Volumul Simpozionului Internaţional “Euro-Aliment 2003” 23-25 octombrie Galaţi, pag. 814-834; 37. CRISTEA V., SFETCU L., IORDACHE G., 2004 - The influence of different stoking densities on growth performances of carp fingerlings reared in a recirculating aquaculture system. Analele Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, fascicula VII, Pescuit şi Acvacultură, ISSN 1453-0821, pag. 24-30; 38. CRISTEA V., SFETCU L., IORDACHE G., GRECU I., SÂRBU A., 2004 – Preliminary studies regarding intensive fingerlings carp rearing in a recirculating aquaculture system. Simpozionul „A 33-a Sesiune Internaţională de Comunicări Ştiinţifice a Facultăţii de Zootehnie”, Bucureşti, 24 – 26 noiembrie, Seria C, vol. XLVI-XLVII; 39. CUVINCIUC, M., CUVINCIUC, E., MATEI, D., 1990 – Contribuţii privind îmbunătăţirea tehnologiei de creştere în vara I a speciilor de peşti de cultură – Piscicultura Moldovei – Volum omagial – SCPP Iaşi, pag. 371-379; 40. DABROWSKI, K., KOZA, K.B., 1979 - The use offish meal as a protein suorce in the diet of grass carp fry, Aquaculture, 18:107-114; 41. DAVIES, P.R., HANYU, I., FURUKAWA, K., NOMURA, M., 1986 - Effect of temperature and photoperiod on sexual maturation and spawning of the common carp III. Induction of spawning by manipulating photoperiod and temperature. Aquaculture, 52:137-144; 42. DAVIS, J.T., 1977 - Design of water reuse facilities for warm water fish culture, Ph,D. Thesis, Texas A & M University; 43. DEDIU, A., 2010 - Cercetări privind influenţa factorilor ecotehnologici din sistemele recirculante de acvacultură industrială asupra fiziologiei şi stării de sănătate a biomasei de cultură. Teza de doctorat. Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi; 44. DE LA NOUE, J., DE PAUW, N., 1988 - The potential of microalgal biotechnology: a review of production and uses of microalgale. Biotechnology Advances, 6:725-770;


55

45. DE, H.K., SAHA, G.S., 2001 - Indigenous Technical Knowledge (ITK) in Feed and Nutrition. Aquaculture Asia, VI(2):20-21; 46. DEGANI, G., REVACH, A. 1991 - Digestive capabilities of three commensal fish species: carp, Cyprinus carpio L, tilapia, Oreochromis aureus x O. niloticus, and african catfish, Clarias gariepinus (Burchell, 1822), Aquaculture and Fisheries Management, 22; 47. DEMAЁL, A., 1995 – Alimentation complémentaire – Les carpes, biologie et élevage. INRA Franţa – Paris, pag. 194-202; 48. DEXAMIR, A., 1987 - Tabele cuprinzând compoziţia chimică, coeficienţii de digestibilitate şi valoarea nutritivă a principalelor nutreţuri, Inst. Agronomic, Bucureşti; 49. DUMITRU, I.F., IORDĂCHESCU, D., 1981 - Introducere în enzimologie, Editura Medicală, Bucureşti; 50. FAUCONNEAU, B., ALAMI-DURANTE, M., LAROUCTIE, M., MARCEL, J., VAILOD D., 1993 - Growth and meat quality in carp. Carp Conference, Budapest. Aquaculture 129:265-297; 51. GARCIA, A.O., 1991 - Alimentacion de peces cultivados, Xunta de Galicia, Espagna; 52. GEORGESCU, R., PĂLTÂNEA, E., PECHEANU, C., 1997 - Some researches regarding food diets administrated in intensive nurseling of Acipenser stellatus-Pallas fry, FAO, Raport sur le peches No 541, Suppliment (FIPL/R 541 Suppl.); 53. GIRAUD, J.P.A.L., 1993 - Le carpe argentee Hypophthalmichthys molitrix. These pour le doctoral veterinaire, Faculty de Medecine de Creteil, France; 54. GRECU, I., CRISTEA, V., SFETCU, L., IORDACHE, G., 2005 – Growth performances of the stellate sturgeon (Acipenser stellatus) and carp (Cyprinus carpio) juveniles reared into a recirculating system. Volumul Simpozionului Internaţional “Creşterea animalelor în contextul integrării europene” – Timişoara, Editura Agroprint – Timişioara, ISSN 1221-5287, pag. 506-512; 55. GUILLAUME, J., KAUSHIK, S., BERGOT, P., METAILLER, R., 1999 - Nutrition et alimentation despoissons et crustaces, INRA, Paris; 56. HALVER, J.E., 1972 - Fish nutrition, Academic Press Inc., SUA; 57. HAŢIEGANU, V., NICHITA, G., ZĂBAVĂ, I., STAVILĂ, S., 1978 - Bazele nutriţiei animalelor şi controlul sanitar veterinar al furajelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 58. HEIDINGER, R.C., WAWRONWICZ, L.J., TETZLAFF, B.L., 1983 - Applications of water reuse technology for overwintering threadfin shad (Dorosoma petenense) at northern latitudes, Aquaculture Engineering; 59. HEPHER, B., 1988 - Nutrition of pond fishes, Cambridge University Press; 60. HEPHER, B., MILSTEIN, A., LEVENTER, H., TELTSH, B., 1989 - The effect of fish density and species combination on growth and utilization of natural food in ponds, Aquaculture and Fisheries Management, 20; 61. HILLARY, E., s.a., 1997 - Dynamics ponds of aquaculture. CRC PRESS. SUA; 62. IORDACHE, G., NICOLESCU, C., 2003 - Features of long-term development of the carp culture in the market economy from Romania. Publicat în Volumul XXXVI al Simpozionului „Calitate şi performanţă în 55 de ani de învăţământ zootehnic şi 10 ani de învăţământ biotehnologic”, Timişoara, ISSN 1221-5287; 63. IORDACHE, G., CRISTEA, V., NICOLESCU, C., 2003 - Study about the possibility to introduce a water recirculating systems in the modern fish culture from Romania according with world aquaculture practice. Volumul Simpozionului EuroAliment, Editura Academica. Analele Universităţii Galaţi, fascicula VII, Tehnică Piscicolă; 64. IORDACHE, G., CRISTEA, V., NICOLESCU, C., 2004 - Technology, design and management of circular tanks used in aquaculture. Publicat în Volumul XXXVII al Simpozionului „Creşterea animalelor - de la tehnologii tradiţionale la biotehnologii într-o agricultură durabilă, de tip european”, Timişoara, ISSN 1221-5287; 65. IORDACHE, G., CRISTEA, V., NICOLESCU, C., 2004 - Management of water quality in recirculating systems. Publicat în Volumul XXXVII al Simpozionului „Creşterea animalelor - de la


55

tehnologii tradiţionale la biotehnologii într-o agricultură durabilă, de tip european”, Timişoara, ISSN 1221-5287; 66. IORDĂCHESCU, D., DUMITRU, I.F., 1980 - Proteine şi enzime, Universitatea Bucureşti, 136-146; 67. JAUNCEY, K., 1982 - Carp (Cyprinus carpio) nutrition, a review. Adv. In Aquaculture, Croam Helm London Camberra, 215-263; 68. JENA, J.K., AYYAPPAN, S., ARAVINDAKSHAN, P.K., MUDULI, H.K., 2001 - Comparative evaluation of growth, survival and production performance of carp species at different stocking densities under polyculture. Indian J. Fish., 48 (1):17-25; 69. JENA, J. K., AYYAPPAN, S., ARAVINDAKSHAN, P.K., DASH, B., SINGH, S.K, MUDULI, H.K., 2001 - Evaluation of production performance in carp polyculture with different stocking densities and species combinations. J. Appl. Ichthyology, 17:1-7; 70. KAUSHIK, S.J., LUQUET, P., 1993 - Fish Nutrition in Practice, INRA, Paris; 71. KOLASA-JAMINSKA B., 1988 - Investigations on investigation of carp fingerjing production 5. Physical and chemical properties of water. Act a Hydrobiol., 3:325-337; 72. LAGLER, K.F., BARDACH, J.E., MILLER, R.R., PASSING, D.R.M., 1977 - Ichthyology, sec. ed., John Willey & Sons, USA; 73. LANOISELEE, B., 1995 – La création ďétangs, équipements et mécanisation – Les carpes, biologie et élevage. INRA Franţa Paris, pag. 249-297; 74. LAZUR, M.A., BRITT, C.D., 1997 - Pond recirculating production systems, SRAC (Southern Regional Aquaculture Center), Pubication no. 455; 75. LELOUARD, H., 1995 – La prédation des oiseaux piscivores et les mesures de protection - Les carpes, biologie et élevage. INRA, Franţa, Paris, pag. 234-242; 76. LEWIS, W,M., BUYNAK, G.L., 1976 - Evaluation of a revolving plate type biofilter for use in recirculated fish production and holding units, Trans Amer, Fisheries Society; 77. LIAO, P.B., MAYO, R.D., 1974 - Intensive fish culture combining water reconditioning with pollution abatement, Aquaculture; 78. LINHART, O., KUDO, S., BILLARD, R., SLECHTA, V., MIKODINA, E.V., 1995 -Morphology composition and fertilization of carp eggs: a review, Aquaculture, 129:75-93; 79. LOVELL, T., 1989 - Nutrition and feeding of fish, Van Nostrand Reinhold, NewYork; 80. LUCAS, S.G., 2003 - Aquaculture. Farming Aquatic Animals and Plants. Blackwell Publishing; 81. MAGOUZ, F.I., 1990 - Studies on optimal protein and energy supply for tilapia (Oreochromis niloticus) in intensive culture, Teza de doctorat, Universitatea din Gottingen-Germania; 82. MANEA, GH., 1985 – Aclimatizarea de noi peşti şi alte organisme acvatice. Editura Ceres, Bucureşti; 83. MARCEL, J., 1995 – La production intensive de carpe en continu au cours de ľannée - Les carpes, biologie et élevage. INRA, Franţa, Paris, pag, 202-216; 84. MARCEL J., LE GOUVELLO R., 1990 - Production intensive de carpillons d'une ete. Echo-Systeme, 15:7-10; 85. MARTIN, I.E., 1987 - La fertilization en etang. Aqua-revue, 12:35-41; 86. MEADE, T.L., 1974 - The technology of closed culture of salmonids, Univ. Rhode Island, Marine Technical Report 30; 87. MELARD, C., 1986 - Les bases biologiques de I'elevages intensif du tilapia du Nil. Cahiers d'ethologie appliquee, Teza de doctorat, Univ. de Liege, Belgique; 88. MILSTEIN, A., 1992 - Ecological aspects offish species interactions in polyculture ponds, Hydrobiologia 231(3); 89. MILSTEIN, A., SVIRSKY, F., 1996 - Effect of fish species combinations on water chemistry and plankton composition in earthen ponds, Aquaculture Research, 27;


55

90. MORAND, M., 1995 – Les maladies: prevention et traitement - Les carpes, biologie et élevage. INRA, Franţa, Paris, pag. 168-181; 91. MUIR, J.F., SEVILLA, F., 1994 - Mesure pour le succes, Simpozion Franţa, Bordeaux Aquaculture '94; 92. MURAI, T., OGATA, H., NOSE, T., 1982 - Metionine coated with various materials suplemented to soybean meal diet for fingerling carp Cyprinus carpio, and channel catfish, Ictalurus punctatus. Bull. Jap. Soc. Sclent. Fish, 48:85-88; 93. OLAH, J., PEKAR, F., SZABO, P., 1994 - Nitrogen cycling and retension in fish-cum livestock ponds, Journal of Applied Ichthyology, 10; 94. OPREA, L., 2000 – Bazele nutriţiei peştilor. Editura Fundaţiei Universitatea ,,Dunărea de Jos’’ Galaţi; 95. OPREA, L., GEORGESCU, R., 2000 - Nutriţia şi alimentaţia peştilor, Editura Tehnică, Bucureşti; 96. PALLER, M,H., LEWIS, W.M., 1988 - Use of ozone and fluidized-bed biofilters for increased ammonia removal and fish loading rates, Progressive Fish-Culturist; 97. PILLAY, T.V.R., s.a., 2005 - Aquaculture - Principles and Practices. Second Edition. Blacwell Publishing; 98. PIPER, R.G., McELWAIN, I.B., ORME, L.E., McCRAREN, J.P., FOWLER, L.G., LEONARD, J.R., 1982 - Fish hatchery management, U.S. Department of Interior, Fish and Wildlife Service, Washington, D.C.; 99. POXTON, M. G., 1990 - A review of water quality for intensive fish culture : 285-303. In N. de Pauw et R. Billard Eds. Aquaculture Europe Business joins Science. EAS Spec. publ. 12 EAS Bredene Belgique; 100. PULLIN, R.S.V., ROSENTHAL, H., MACLEAN, J.L., 1993 - Environment and aquaculture in developing countries, ICLARM Philippines; 101. RADU, D., 2010 – Cercetări privind controlul tehnopatiilor în sistemele industriale de creştere a crapului. Teza de doctorat. Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi; 102. RAKOCY, J.E., 1994 - Waste management in integrated recirculating systems, Bull. of National Research Inst. of Aquaculture - SUA (suppl. l); 103. ROBINETTE, H.R., 1973 - The effect of selected sublethal levels of ammonia on the growth of channel catfish (Ictalurus punctatus), Ph.D., Thesis, Southern Illinois Univ.; 104. SCHAPËRCLAUS, W., 1962 – Traité de pisciculture en étang. Editura Vigot Fréres; 105. SCHLUMBERGER, O., 1978 - Alimentation de la carpe (C.carpio-L), a partir des dechets industrials, Teza de doctorat, Univ. de Toulouse; 106. SCHROEDER, G.L., WOHLFARTH, G., ALKON, A., HALEVY, A., KRUEGER, H., 1990 - The dominance of algal-based food webs in fish ponds receiving chemical fertilizers plus organic manures. Aquaculture 86:218-229; 107. SEVRIN, R.J., 1995 - Ĺ écosistéme aquatique et la qualité des eaux – Les carpes, biologie et élèvage. INRA, Franţa – Paris, pag. 25-78; 108. SEVRIN, R.J., PLETIKOSIC, M., 1990 - Cyanobacteria in fish ponds. Aquaculture, 88:1-20; 109. SFETCU, L., 2008 – Cercetări privind creşterea peştilor în sisteme recirculante integrate. Teza de doctorat. Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi; 110. SFETCU, L., PĂLTÂNEA, E., CRISTEA, V., OPREA, L., DOCAN, A., 2005 - Data regarding biochemycal composition of carp fingerlings (Cyprinus carpio, Linne, 1758) reared in a recirculating system. Volumul Simpozionului Internaţional USAMV Iaşi. 111. SHEPHERD, J., BROMAGE, N., 1988 - Intensive fish farming, BSP Professional Books, UK; 112. SMAIL, D.A., HUNTLY, P.J., MUNRO, A.L.S., 1993. - Fate of four fish patogens after exposure to fish silage containing fish farm mortalities and conditions for the inactivation of infectious pancreatic necrosis virus. Aquaculture, 113:173-181;


55

113. SMITH, O.R., 1992 - Monitoring and notification system for intensive aquaculture, American Soc. of Agricultural Engineers, 92-353; 114. SODERBERG, R.W., 1995 - Flowing Water Fish Culture. Lewis Publishers, London; 115. SOKAL, R.R., ROHLF, F.G., 1981 - Statistical tables, sec. ed. W. H. Freeman Company, New York; 116. SOKOLOWSKA-MIKOLAJCZYK, M., MIKOLAJCZYK, T., 1991 - Control of reproduction in ciprinids. Riv. Ital. Acquacol., 26:209-215; 117. STEEL, R.G., TORRIE, J.H, 1980 - Principles and procedures of statistics, a biometrical approach, sec. ed. ,Mc Graw-Hill Book Company, USA; 118. STEFFENS, W., 1985 - Grundlagen der fischernahrung, VEB Gustav Fischer Verlag Jena; 119. STICKNEY, R., 2000 - Encyclopedia of Aquaculture. A Wiley-Interscience Pubication. John Wiley&Sons, Inc. New York; 120. SUTTON, R.J., LEWIS, W.M., 1982 - Further observations on a fish production system in which plants grown hydroponically aid in maintaining water quality, Progressive Fish-Culturist; 121. SZUMIEC, J., 1985 - Studies on intensification of carp farming. 1. Introduction and general programme. Acta Hydrobiol., 2:131-145; 122. SZUMIEC, M.A., SZUMIEC, J., 1985 – Studies of intensification of carp farming. 2. Effect of temperature on carp growth. Acta Hydrobiol., 2:147-158; 123. ŞERBĂNESCU, V., NICHIFOR, F., COSTACHE, M., 1998 – Cercetări privind compoziţia chimică a corpului la crapul de cultură în vârstă de o vară şi două veri. Simpozion AQUAROM 18-22 mai 1998, pag. 275-276; 124. ŞTEFAN, GH., 2008 - Cercetări privind creşterea intensivă a crapului (Cyprinus carpio) în sisteme integrate de înaltă densitate. Teza de doctorat. Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi; 125. TERNER, D., FONTAINE P., 1994 - Techniques aquariologiques et aquaculture continentale, Symp. Bordeaux Aquaculture; 126. TIDWELL, J.H., WEBSTER, C.D., 1990 - Production and control of ammonia in intensive aquaculture systems, Proceedings of Ailtech's sixth annual symposium, SUA; 127. TIMMONS, M.B., LOSORDO T.M., 1994 - Aquaculture water reuse systems: engineering design and management, ELSEVIERed.; 128. TRUSSELL, R.P., 1972 - The percent of unionized ammonia in aqueous ammonia solutions at different pH levels and temperature, J, Fisheries Research Board of Canada; 129. UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI, 2006 – Raport de cercetare “Optimizarea şi implementarea în acvacultura din România a unor tehnologii intensive de creştere a speciilor de peşti cu importanţă economică” - INTEHACVA 130. VERDEGEM, M.C.J., VAN DE MEER, FABER, R., ZAMORA, J.E., 1996 - Effect of feeding level on feed losses and feed utilization of soya and fish meal diets of Colossoma macropomum (Cuvier), Aquaculture Research; 131. VERRETH, J., 1994 - Nutrition and related ontogenetic aspects in larvae of the african catfish Clarias gariepinus, Teza doctorat, Universitatea din Wageningen, Ed. Ponsen & Looijen, Wageningen-The Netherlands; 132. VIOLA, S., ANGEONI, H., GUR, N., LAHAV, E., 1994 - Growth performance, protein and energy balances of hybrid tilapia fed two levels of lysine and three levels of protein, Bamidgeh , 46 (4); 133. WURTZ-ARLET, J., 1980 - La fertilisation en etangs. R. Billard (Ed). La Pisciculture en etang, INRA Paris, 99-106; 134. ZHU, Y., YANG, Y, WAN, J., HUA, D., MATHIAS, J.A., 1990 - The effect of manure application rate and frequency upon fish yield in integrated fish farm ponds. Aquaculture, 91:253-251.

Cresterea Intensiva a Crapului in Sistem Recirculant

Documents

Transcript of Cresterea Intensiva a Crapului in Sistem Recirculant