LA FITPTI, BILETELE DE TEATRU SE CUMPĂRĂ ȘI CU...

LA VEST DE EST, LA EST DE VEST –TIMIȘOARA DESCHIDE GRANIȚELE LITERATURII

ÎNCĂ O SCRISOARECĂTRE RADUCOSAȘU

Homo deus e cartea unui is-toric forțat de cititori și spec-tatori să formuleze răspunsulla o întrebare bântuitoare: „Și acum ce urmează?“

Pe 29 octombrie, nuvelistulRadu Cosașu împli nește 88 deani. Cartea Anti-damblale, celmai recent volum al scriitoru-lui, a fost publicată în luna august la Editura Polirom.

ANUL XIV w NR. 620 w 20 – 26 OCTOMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 11

PAGINA 10

Cea de a VII-a ediție a Fes tivalului Internațional de Litera -tură de la Timișoara: 23-27 oc tombrie 2018, la Muzeul de Artă (Sala Barocă) și la Galeria Calpe.

SCURTĂ ISTORIE ASPECULAȚIILOR

LA FITPTI, BILETELE DETEATRU SE CUMPĂRĂȘI CU EMOȚII

LA FITPTI, BILETELE DETEATRU SE CUMPĂRĂȘI CU EMOȚII

PAGINILE 6-9

PAGINA 2

2ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

Scumpe domnule Radu Cosașu,am motive personale să nu trecde nici un sfârșit al lunii octom�brie fără să vă scriu ceva...

Când e aproape noiembrie am un ri�tual (știu că vă sunt familiare ritua�lurile) de la care nu mă abat:recitesc(nu neapărat în această ordine)Babel, Hrabal și Cosașu. Întotdea �una dimineața, între gazeta de sportși faptele diverse ale lumii.

Scumpe domnule Radu Cosa �șu, am amânat să vă scriu despreAnti�damblale, așteptând – delocprecum acel colonel căruia nu aveacine să îi scrie – un octombrie, care,iată, a venit.

V�am spus în față ceea ce cred șinu mă revizuiesc: Anti�damblaleeste o carte care nu întâmplător s�anăscut în luna august. Luna augusteste o lună importantă în biografiadumneavoastră, în biografia secolu�lui XX, fără luna august pur și sim�plu nu se poate în trecerea timpului.Nu există octombrie fără august, maiales fără unul anume, petrecut pe unbloc de gheață.

Scumpe domnule Radu Cosașu,am citit cartea dumneavoastră chiarîn ziua pentru mine fundamentală

de 22 august 2018, singura zi dintrecei cincizeci de ani care au trecut decând au intrat tancurile sovietice înPraga și cei șaptezeci și patru de anide la actul de la 23 august 1944.

Nu a fost o întâmplare, desigur,a fost o dambla. Nu pot înainta ni�ciodată către ziua de mâine fără câ�teva borne la care, de asemenea, nugăsesc motive să renunț. Primăvarade la Praga și 23 august ’44 au, pre�cum știți, puterea să obsedeze, caun destin.

Am citit cartea dumneavoastră,scumpe domnule Radu Cosașu, cuun entuziasm feroce. Anti�dambla�lele dumneavoastră sunt o lucrarefără de care nu se mai poate înțelegemaniheismul la bucureștean, lapost�sovietic, la ortodox și la evreu,la român, la om.

Anti�damblalele dumnevoastrăhazotragice, cum altfel?, coboară dinCaragiale și ajung până la Moscova.Călătoria dumneavoastră de odi�nioară la Moscova, când v�ați îmbol�năvit perfect, toamna... am ajunscândva în gara Kievskaia și am văzutacolo o statuie care mă urmărește. Înstatuia aceea un bărbat pleacă larăzboi, iar o femeie îl conduce pedrumul acesta care poate să aibă,

dar poate și să nu aibă, întoarcere. V�am citit, de aceea, călătoria la Mos�cova cu inima încântată. Nu vreau săexagerez, dar nu am mai citit așa ocălătorie la Moscova decât la dom�nul nostru Gabo Márquez, care aajuns în capitala aceea întrebându�sede ce pijamalele oamenilor sovieticisunt mai trainice și mai frumoasedecât costumele lor, întrebare ră�masă fără nici un răspuns.

Scumpe domnule Radu Cosa �șu, nici eu nu le cer explicații celorcare nu discută decât despre mân�care și obiecte. Am notat frazaaceasta a dumneavoastră și mi�amtrecut�o, în regim de urgență, prin�tre articolele fundamentale aleConstituției personale.

Nu vă e străină dragostea pecare v�o port și știți bine că vă dato�rez și dragostea pentru cultura fran�ceză, pentru Albert Camus, deloc înciuda lui însuși, pentru adevărul in�tegral și pentru femeile care zâm�besc precum mama lui Esenin.

Anti�damblalele dumneavoas�tră ni�i dau pe Eliade și Sebastian îm�preună la Capșa, după douăzeci deani, un timp în care nu greșiți avândatâta încredere, Anti�damblaleledum neavoastră au puterea să șteargă

granițele dintre publicistică și litera�tură, ba în ele apare chiar și un anunțde pe un geam al celui mai faimoslanț de băcănii din zilele noastre.

Anti�damblale dumneavoastrăne aduc aminte că domnul Cervan�tes nu a cunoscut trenul și că dom�nul Creangă nu s�a așternut pe niciun divan psihanalitic, că nu putemgrăbi progresul și ne lasă ideea debază că din dictatura de ieri ne�arămas astăzi numai ura.

Am citit, de aceea, Anti�dambla�lele ca pe un manifest, nu chiar co�munist, împotriva maniheismului,împotriva acestei lumi fără nuanțe,pentru totdeauna spintecată fanaticîntre alb și negru, în care nu e loc nicipentru vorbele taximetristului bucu�reștean Gică Paște (Mintea e o boalăa omului), nici pentru vorbele uita�tului Henry de Montherlant (Decum apare inteligența, apare șinunața, de cum apare nuanța, numai e loc pentru părtinire).

Ne rămâne, cehovian, numaiputerea noastră de a îndura.

Scumpe domnule Radu Cosașu,încă două lucruri mă obsedează.Unu: frumusețea întâmplării (dam�blalei?) că, deși trăim în mileniul alIII�lea și ne întâlnim deseori, nu

avem nici o fotografie împreună.Doi: ultimul salut al acelui soț almătușii dumneavoastră, pe drumulcare avea să îl ducă pentru tot�deauna în Israel:Noroc, Relule!

Omul acela avea dreptate, cumdreptate are și acel comentator Gicude pe forumurile ziarelor mileniuluicurent, care nu ezită niciodată să vădorească sănătate.

Vă scriu, deci, de la obraz, ca lanoi, la București: noroc și sănătate,scumpe domnule Radu Cosașu! SDC

*Pe 29 octombrie, nuvelistulbucureștean Radu Cosașu împli �nește 88 de ani. Cartea Anti�dam�blale, cel mai recent volum alscriitorului, a fost publicată în lunaaugust la Editura Polirom.

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Încă o scrisoare către Radu Cosașu

Marele mele motive de bucurieerau în ziua aceea o paletă și unfluturaș de badminton. Pocneamfluturașul, încercând să�l păstrezcât mai mult în aer, fără să�l lassă cadă pe pământ. Întâi, stândpe loc, apoi, din mișcare. Am în�cercat și din fugă, dar nu preaaveam spațiu de alergare, dincauza porcului priponit de bu�nica chiar în mijlocul curții.

Se speria ușor de mine, alerga șiguița în toți dracii. Dacă supăramporcul, se supăra și bunica pemine și seara, când apăreau pă �rinții mei de la muncă, îi ame �nința că nu mă mai ține niciodatăla ea, că nu�s cuminte. Prin ur�mare, am inventat o altă modali�tate de folosire a paletei. Pocneamfluturii și albinele care se așezaupe florile de lângă gard. Porculpărea că tolerează asta.

— Măi, ești nebun?! N�aitreabă?! Ia vino�coace la mine și

m�ajută! a strigat bunica la mine.M�a chemat să țin strecură�

toarea și pâlnia într�o sticlă încare turna vișinată dintr�o dami�geană. Am aruncat paleta și amprins pâlnia cu ambele mâini,apropiindu�mă de sticlă. Vișinataavea un miros atrăgător.

— Vrei să guști? În ce�ți torn?M�am uitat în jur și mi�au

căzut ochii de fluturașul de bad�minton. Fluturașul avea fixat înpartea bombată un fel de dop de

cauciuc. Cum să vă explic? Ceva îngenul unei mingi de ping�pong tă�iată exact în două. Am desfăcutdopul respectiv de pe fluturaș. Unpahar minunat, pe măsura mea.Am dat dopul de vișinată pe gâtdin prima. Bună, ce mai vorbă! Și�am mai băut două dopuri.

— Acum, gata�i, că te îmbeți!Hai, mai fă și niște treabă. Ia da�migeana și du�te să răstorni viși �nele din ea la porc.

Era vorba de vreo trei�patrukilograme. Am târât damigeanadestul de greu, dar și mai greu mi�a fost să răstorn vișinele pringâ tul îngust. Când am întors�o cufundul în sus, am observat că mairămăsese vișinată. Am scurs�o încăușul palmei și am băut�o. Apoiam făcut o grămadă de vișine înjurul priponului.

Porcul se gâtuia, guițând, culanțul întins la maximum, cât maideparte de mine.

— Hai, că�s bune! l�am chemat,

încercând să�i explic că nu știe cepierde.

Nu l�am convins. Am așteptatsă se calmeze.

— Hai, că�s bune! Uite, mă�nânc și eu!

Oho! Lasă vișinata, dar cegust aveau vișinele! Chiar că por�cul nu știa ce pierde.

L�am tras de lanț, dar nuaveam puterea să�l târâi până lamine. N�am mai insistat. Mi�amadus paleta și am folosit�o ca o lo�pată pentru a�mi lua o porție devișine în folos personal.

Cum am plecat de lângă gră�madă, cum a învins curiozitateaporcului. După ce a gustat câtevavișine, cred că a ajuns la aceeașiconcluzie ca și mine. A început săle înghită cu poftă, cu tot cu sâm�buri. Și�a terminat porția înainteamea.

Ca dovadă a bunătății viși �nelor, porcul a prins să fie din ceîn ce mai liniștit. I se împleticeaupicioarele. Vocea îi scădea. Privi�rea – altădată înspăimântată lavederea mea – îi devenise maiblândă. M�am îndreptat spre el șin�a mai vrut să fugă. S�a întins lat

pe iarbă. M�am dus și l�am bătutcu palma pe spate. Eu abia prin�sesem curaj.

M�a apucat brusc un chef deviață, o poftă nebună să lovescfluturașul cu o așa putere în sus,încât să nu mai cadă niciodată.

Și nu�știu�cum gândul mi�azburat către o damigeană de vinpe care o văzusem în magazie. Amplutit până acolo. Mi s�a păruturiașă (era de o sută de kilo�grame). Am reușit s�o destup, darnu puteam s�o înclin în nici unchip, ca să�mi torn un vin.

Mintea îmi zburda liberă,deși capul îmi atârna cam greu.M�a salvat tot inventivitatea mea:am luat din casă un ac cu ață, amîmpuns dopul de la fluturaș din �tr�o parte într�alta și mi�am for�mat un soi de găletușă cu torțilungi. Strecuram găletușa pe gâ �tul damigenei și o scoteam plinăcu vin.

Nu�mi mai amintesc exactcâte asemenea dopuri de vinam băut, cert e că la un momentdat m�am ridicat și m�am dussă mă culc afară, pe iarbă, lângăporc. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

O beție cu porcul

3ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Ce�i aia o casă, casa ta? De ce ți�ai dori să ai o casă, un aparta�ment, un loc al tău și numai altău? Nu�i mai simplu și maiînțelept să stai în chirie?

Pun pariu că la întrebările asteaaproape orice român ar strâmbadin nas plictisit sau enervat: cumsă n�ai locul tău? Lucrul tău, ca înbancul cu ardelenii și trenul.Există studii de piață imobiliarăcare arată că, spre deosebire decetățenii Europei mai civilizate,românii se încăpățânează să aibăpropria locuință, în vreme ce tra�iul în chirie e mai întotdeaunasoluția de avarie. Mi s�a părutchiar că detectez în studiile asteaun fel de reproș mascat: cicădorința de a te lega – prin pro�prietate – de un loc anume reducemobilitatea forței de muncă, deciși dinamica economică a uneipopulații. Altfel spus, românul semută greu de�acasă, chiar dacă argăsi slujbe mai bune în colțul

opus al țării, pentru că e legat deacel acasă – pe care se îndârjeștesă�l obțină, chiar de�ar fi să plă�tească zeci de ani rate la bănci.

Toate astea sunt adevărate: înEuropa cealaltă există mulți oa�meni care stau liniștiți toată viațaîn chirie, fără să�și facă griji că nuvor avea vreodată deasupra capu�lui un acoperiș exclusiv al lor.Dar, pe de altă parte, e greu săcompari cele două realități, fiind �că ele se deosebesc în atâteaprivințe, încât diferența de opiniiasupra proprietății imobiliare edoar un mic fragment din imagi�nea de ansamblu.

Iar cuvântul�cheie aici e „li �niștiți“. În perioada interbelică – șichiar mai înainte – existau și înRomânia chiriași eterni, în specialîn marile orașe. Nu era nimicneobișnuit. Există o schiță a luiI.L. Caragiale, De închiriat..., undeapare o descriere satirică a unuifenomen bucureștean devenitaproape tradiție:mutatul periodic

dintr�o chirie în alta, în zilele deSf. Gheorghe și Sf. Dumitru. Întoate orașele existau case de ra�port unde familii întregi stăteauîn chirie în apartamente spa �țioase și rămâneau uneori toatăviața.

Comunismul și postcomunis�mul au schimbat însă lucrurile. Înperioada comunistă românii eraufie proprietari, fie chiriași la stat.Dintre cei dintâi, puțini erau ceicare închiriau sau „luau în gazdă“ –de obicei pe perioade limitate –,iar relația cu chiriașii era una deautoritate. Genul acesta de relațies�a prelungit și după 1989. Chiriaînsemna de cele mai multe ori unprovizorat: nu știai niciodatădacă proprietarul n�o să mă�rească prețul chiriei, „că în ziua deazi banii nu mai valorează nimic“,dacă n�o să pună casa ori aparta�mentul în vânzare sau n�o să tedea pur și simplu afară, fiindcăare un nepot care vine la facultateși trebuie să stea și el undeva. Așa

că era firesc ca bietul chiriaș să vi�seze și el la un loc numai al lui.

Apoi să nu uităm că suntem,în esență, un popor rural. Majori�tatea copleșitoare a românilor dinorașe sunt urbani abia la primasau a doua generație. Mentalita�tea lor e încă în mare măsură unarurală. Iar pentru un țăran, fie elși urbanizat, proprietatea și di�mensiunea sau valoarea ei defi�neau rangul social. FereascăDum nezeu să n�ai și tu niște po�goane de pământ sau – în anii co�munismului – măcar o casă a ta!Erai cel mai amărât dintre amă �râți. O casă, fie ea și prăpădită, e ovaloare, te definește și te includeîn comunitatea satului. Fără casă,erai praf în vânt: azi aici, mâinecine știe unde.

Deh, lumea satului nu preaaprecia mobilitatea elogiată delumea capitalului. Și nu cred călucrurile s�au schimbat prea multîn satul nostru mare. Asta și fiind �că nu prea e loc de mobilitate.

Toți cei care rămân încă în țară seîngrămădesc în câteva zone totmai populate ale țării – în marilecentre urbane dintotdeauna, caresunt și cele mai bune piețe imobi�liare. Astfel, e logic să vrei să�țicumperi un apartament în Bu �curești: ce mobilitate ți�ai maidori dacă stai acolo? Câte șanseexistă să găsești un loc de muncămai bun în, să zicem, Teleorman?Sau în Vaslui?

Și�apoi, într�o țară atât de in�stabilă cum e România, o casă, unapartament, un loc al tău ajunge săfie un fel de oază, o patrie maimică, patria ta cu acte, unde tragiușa după tine și te poți măcar pre�face că ignori haosul din jur. Caîntr�o cetate, ca într�o cochilie, caîntr�o lume personală: singurabulă de stabilitate în care mai poțicrede. Casa ta. Patria ta. Asta – căde ailaltă nu mai știi ce să crezi. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Mica noastră patrie

Vicepreședintele USR CristianGhinea a declarat chiar săptămânaasta că luna viitoare, în cadrul con�gresului ALDE Europa, se va puneîn discuție o rezoluție de excluderea partidului lui Călin Popescu�Tă�riceanu din forma țiunea euro�peană. Aceasta este de fapt șicondiția USR pentru a se alătura li�beral�democraților europeni.

„Partidul lui Tăriceanu este o pu�belă de corupți și nu merită să fieîn ALDE“, a spus Ghinea, la o întâl�nire cu presa la Bistrița. Dincolode limbajul colorat al vicelui use�rist, declarația sa merită comen�tată. USR încă nu face parte dinnici o familie europeană, iar apro�pierea alegerilor europene dinmai 2019 grăbește găsirea uneisoluții. În PPE e îngrămădealămare, la socialiști nici nu se puneproblema, așa că singura variantăonorabilă pentru partidul lui DanBarna rămâne ALDE Europa.

E clar că se poartă discuții in�tense pe axa USR�Bruxelles, cum e

clar că probabil că nici Tăriceanunu stă degeaba. Deși liderul ALDEde la București nu prea mai are ar�gumente în fața colegilor săi de laBruxelles, care i�au citit deja in �tențiile. Excluderea din ALDE Eu�ropa ar fi însă un dezastru pentruformațiunea lui Tăriceanu. Nu atâtpentru că simpatizanții din Româ�nia ai partidului s�ar simți afectațiîn vreun fel, dar ar fi o serioasă lo�vitură pentru imaginea forma �țiunii. Călin�prezidenția bilul arrămâne cu partidul în drum, pără�sit de prietenii europeni. ALDE ar avea inclusiv o mare problemă cu numele partidului, pentru că

întreaga situație ar deveni jenantăși caraghioasă, cât timp ALDE Eu�ropa nu mai are încredere înfrățiorul cel mic de la București.

Dincolo de ceea ce va faceUSR, mai rămâne o mare enigmăpe scena politică. Ce viitor areRO+? Partidul lui Cioloș n�a primitîncă botezul tribunalului, dar aretotuși în sondaje 8�10 la sută. Pen�tru o formațiune fără structuri înteritoriu, scorul este remarcabil.Dar ce se va întâmpla dacă DacianCioloș nu va reuși înscrierea latimp a formațiunii sale? Existăaceastă posibilitate și, din câte separe, gruparea Cioloș ia în calcul șiacest scenariu sumbru. Ba maimult, apropiații lui Cioloș vorbesc,în cazul tergiversării înscrieriiRO+, despre varianta listelor co�mune cu USR. Nu e clar dacă astapresupune o alianță, adică un nounume, sau întreaga construcție sămeargă mai departe sub sigla USR.Sunt chestiuni tehnice pe care liderii celor două formațiuni le vor tranșa. Paradoxal, eșecul cu

înregistrarea la timp pentru RO+ar putea să�i bucure pe simpati �zanții celor două partide. Nu știudacă există vreun studiu care săarate exact ce spun votanții USR șicei ai RO+, însă printre sus ținătoriicelor două grupări politice sevorbește intens despre necesitateacoagulării unui pol democratic.Adică despre o alianță USR�RO+, lacare să se alăture și grupările ci�vice. Toate sondajele realizate înultima perioadă arată că atât USR,cât și RO+ ar trece cu lejeritate depragul de cinci la sută. Adică șiunii, și alții vor avea reprezentareîn viitorul Parlament European.Dacă vor doar un joc cu miză mică,atunci da, USR și RO+ ar trebui să�și vadă fiecare de drumul său.Adică să intre separat în viitoarelealegeri. Dar dacă își propun săcâștige puterea la București în2020 și să plece din start cu o zes�tre de 18�20 la sută, atunci soluțiaalianței este cea mai nimerită.

Este posibil ca varianta alianțeisă pice până la europene, dar ideea

să fie reluată imediat după scrutinulpentru Parlamentul European. Vorurma prezidențialele, iar în plusdistanța față de un alt an electoralimportant, cu locale și parlamen�tare, va impune găsirea unei soluțiirapide maximizarea scorului.

Alegerile din mai 2019 suntmai importante decât par la oprimă analiză. Nu doar că vor arătacât a pierdut PSD după cei doi anide la preluarea puterii, ci vor in�dica exact unde se situează parti�dele și de unde pleacă fiecare încele trei mari bătălii care vor urma.

Cu un PNL care bâjbâie, USR șiRO+ au șansa lor. Dacă știu să ojoace. Există o așteptare uriașă înrândul alegătorilor anti�PSD, iarPNL și Iohannis nu par să înțe leagădezamăgirea, chiar frustrarea celorcare au ieșit constant în stradă, darcare s�au văzut aban donați în mo�mentele importante. Urmează pe�rioada clarificărilor pe scena politicăși există șansa redesenării hărții po�litice. Creioane există, trebuie doarca unii să se apuce de treabă. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Redesenarea hărții

Partidul lui Cioloș n-a primit încă botezul tribunalului, dar are totuși în sondaje 8-10 la sută.

4ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

„Ieri dimineață am fost la EdituraUniversal și apoi, de la 11.30 pânăla 13.00, la ceremonia de deschi�dere a Festivalului Brahms“, scriacompozitorul Alban Berg soțieisale, la 17 mai 1933, de la Viena.„[Wilhelm] Miklós [președinteleAustriei], [Engelbert] Dolfuss [can�celarul Austriei] (care a fost sărbă�torit în mod special) și [Kurt]Schuschnigg [cel care avea să�i suc�ceadă lui Dolfuss, asasinat în 1934],care au pronunțat discursuri de �spre Wagner [au fost prezenți]; darcel care a pronunțat discursul prin�cipal a fost Furtwängler și am fostrevoltat apoi toată ziua. O fost o cu�vântare în favoarea muzicii ger�mane, inspirată de naziști, care –cel puțin așa a dat el de înțeles – l�aavut ca ultim reprezentant peBrahms. Fără să menționeze vreunnume, el a trădat întreaga muzicăpost�brahmsiană, în special peMahler și mai tânăra generație(cum este [Paul] Hindemith). Nu aexistat nici o referință la existențalui [Arnold] Schoenberg și a cercu�lui său. A fost oribil să asist la așaceva și să fiu martor la entuziasmulfrenetic al unui public cretin, carea părut să nu înțeleagă că liedurilecorale a capella ale lui Brahms careau urmat au transformat în non�sens absurditățile tendențioase alelui Furtwängler.“

Scrisoarea lui Alban Berg –subliniază Roger Allen – veneadupă o călătorie făcută la Mün�chen, unde compozitorul fusesefrapat de spiritul nazist și retoricavulgară și bombastică a naziștilor,comentând în februarie 1933: „Unlucru îmi este foarte clar, nu nevom putem alia niciodată cu astfelde oameni“.

Discursul lui Furtwängler de la16 mai 1933 era cea de�a doua luarede poziție publică a dirijorului dupăvenirea la putere a naziștilor. RogerAllen anunță de la început în carteasa că nu își propune să răspundă

simplist, calificând doar niște ges�turi, la întrebarea pusă adesea atâtde istorici ai muzicii, cât și pe foru�murile de discuții, dacă Furt wän �gler a fost pro�nazist sau nu.Cercetătorul alege să prezinte îndetaliu și să reanalizeze fiecaremoment important al carierei diri�jorului, înainte de a ajunge la vreoconcluzie. Iar sub nou instalatulregim nazist, cel dintâi moment deconfruntare îl constituise scrisoa�rea deschisă adresată lui JosephGoebbels la 11 aprilie 1933.

Scrisoarea, bine�cunoscută,su gerează deja compromisurile lacare omul de cultură era dispus săsubscrie, salutând ceea ce el nu �mea „restaurarea onoarei noastrenaționale“ și declarându�și acordulpentru combaterea acelor artiștievrei „fără rădăcini și distructivi,care caută să obțină efecte prinkitsch și virtuozitate goală“. Era, înfond, un cec în alb acordat na �ziștilor, chiar dacă menirea princi�pală a intervenției lui era în favoarea„artiștilor reali“ (evrei). După spu�sele lui Furtwängler ar fi fost „de oimportanță vitală ca unor oameniasemenea lui [Bruno] Walter,

[Otto] Klemperer, [Max] Reinhardși alții, să li se permite să se ex�prime pe ei înșiși prin arta lor“.După Roger Allen, dirijorul „nu eracomplet distanțat de forma ideolo�gică de anti�semitism, care perce�pea evreimea germană drept unelement potențial coroziv în inte�riorul statului organic și astfel ca oamenințare la integritatea și co�eziunea internă a vieții naționale“.Dar, subliniază cercetătorul brita�nic „Furtwängler nu a fost în niciun caz un antisemit strident, degenul lui Hans Pfitzner“ și a evitat„excesele vulgare ale actelor anti�semite naziste“, ajutându�i nu odată pe cei care i�au cerut sprijinul.

Discursul său la centenarul luiJohannes Brahms, în mai 1933 laViena, îi evidenția poziția conser�vator�naționalistă pe plan culturalcare avea să�l facă în ultimă ins tan�ță – așa cum intuia Alban Berg – untovarăș de drum al regimului de laBerlin. Discursul său, o pledoariepremergătoare Anschlussului, nuavea cum să nu placă naziștilor,stârnind pe de altă parte îngrijo�rare printre cei care îl ascultaseră.Pentru Furtwängler: „indiferent de

stăpânii noștri politici, nu trebuiesă uităm, nici în Germania, nici înAustria, că locuim în aceeași lumeculturală. Compozitorii clasici vie�nezi sunt în același timp compozi�torii clasici germani. Nicăieri nueste resimțit mai puternic acestsens al unității și al țelului comundecât la Viena“.

Unde Alban Berg pare însă săse fi înșelat cel puțin parțial este încazul lui Paul Hindemith. Con�fruntarea pe care Furtwängler oare cu regimul, după ce autoritățilenaziste îi retrag permisiunea de aprezenta premiera operei Mathisder Maler la Berlin Staatsoper, esteun al treilea moment analizat deRoger Allen în monografia sa, în ca�drul capitolului „Furtwängler șistatul nazist (I)“. Intervenția dirijo�rului în apărarea lui Hindemith, la25 noiembrie 1934, lasă să se între�vadă două motivații. Una pare săfie „germanitatea pură“ pe care el oîntrevede în muzica lui Hindemith.Cea de�a doua, mai pragmatică,poate chiar mai aproape de reali�tate, vizează nemulțumirea sa fațăde intervenția culturnicilor naziștiîn sfere ale activității sale în careFurtwängler considera că el tre�buie să fie singurul arbitru, singuraautoritate de decizie.

Hindemith era o țintă pre�dilectă pentru naziști, grație prie�teniei sale cu muzicienii evrei, mo�dernismului muzicii sale și apu nerilor în scenă, ca și a utilizăriijazzului în compoziții. Furtwänglerîi ia apărarea, susținând că preocu�parea sa pentru folclor și activita�tea lui pe acest plan ar „coincide cutendințele caracteristice ale noiinoastre Germanii național�socia�liste“. Mai mult, lucrările timpuriiale lui Hindemith, la care se potadăuga și unele din perioadele ul�terioare, cum este ciclul de cînteceDas Marienleben, îl „arată pe Hin�demith (care are în venele lui sângepur german) ca un german fără

discuție – german în meșteșugullui onest și în natura lui integră, cași în puritatea lui“. Articolul se în�cheia pe un ton sever cu întreba�rea: „Unde vom ajunge dacă înce� pem să aplicăm artei metodeledenunțului politic?“.

În confruntarea sa, Furtwän�gler avea să eșueze, iar după ce îșidădea demisia la 4 decembrie 1934din toate funcțiile oficiale, în fe�bruarie 1935 cădea de acord cuGoe bbels la un compromis, accep� tând, între altele, că „în statul nazistarta și politica nu erau separate șinu puteau să existe independentuna de alta“. În ciuda scuzelor și,adaugă Roger Allen, a „pactuluifaustian“ în care se scufunda Fur�twängler, premiera operei Matthisder Maler, avea să aibă loc nu înGermania, ci în Elveția, în 1938,acolo unde Hindemith, sub presiu�nea nazistă, avea să emigreze, în�ainte de a pleca în 1940 în StateleUnite, unde căpăta cetățenia în1946. SDC

[Va urma]

MUZICIENII ȘI PUTEREA

Wilhelm Furtwängler. Arta și politica unui apolitic (II)

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Recent publicata biografie analitică a marelui dirijor Wilhelm Furtwängler, la The Boydell Press,

rod al unor studii înnoitoare în arhive și biblioteci, întreprinse de muzicologul britanic Roger Allen,

cercetător la St. Peter College, la Universitatea din Oxford, merită o lectură atentă și detaliată.

Wilhelm Furtwängler în 1934

© W

ilhel

m F

urtw

ängl

er. A

rta

și p

oliti

ca u

nui a

polit

ic

5ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 2018 teatru


Deschid o paranteză, să vă poves�tesc o întâmplare haioasă. I s�aîntâmplat unei cunoștințe care,venind de la Londra, s�a nimeritlângă un pasager englez ce zburala Iași, iar de aici în altă parte. În�grijorarea lui era dacă are timpîntr�o oră să ajungă de la Termi�nalul 3, unde ateriza, la Termina�lul 1, de unde avea conexiunea.Cunoștința mea a izbucnit într�unrâs simpatic, liniștindu�l pe en�glez că are timp mai mult decâtsuficient, terminalele fiind la ozvârlitură de băț unul de altul.Omul, care călătorise peste tot înlume, îi înțelegea englezului te�merile. Pe marile aeroporturiexistă tren ori shuttle�uri pentrudeplasarea călătorilor de la unterminal la altul, iar transferulpoate dura chiar câteva ore, pluscontrolul de securitate. Iată, ae�roporturile mici au și ele avanta�jele lor.

UN DRUM DE LA IAȘI LAHANOI S-A ÎNTINS PE 5 ZILE

Să revin la invitații FITPTI. Ceidin străinătate, obișnuiți să um �ble prin toată lumea, sunt cucerițide dimensiunile aeroportului ie �șean. Ceea ce li se pare mai greude înțeles e că, uneori, un zbor dela București la Iași poate costa

aproape cât unul de la Viena laIași. Cele mai complicate con�exiuni sunt acelea pentru artiștiicare vin din Asia. Păpușile vietna�meze pe apă au venit pe calea ae�rului de la Hanoi în Dubai, apoi laBucurești. Din capitală i�am pre�luat noi cu o mașină. După ce auîncântat pe toată lumea cu spec�tacolul lor unicat în Româniapână acum, genul nemaifiind pre�zentat vreodată în țara noastră, lafinal de festival au plecat dinBucurești spre Moscova, urmândca de acolo să zboare spre Hanoi.O mică întârziere la Moscova le�adat planurile inițiale peste cap.Au fost redirecționați spre Bang �kok, abia peste două zile! Așa căun drum de la Iași la Hanoi, carear fi trebuit să dureze 24 de ore, s�a dilatat și s�a întins pe 5 zile.

Tot despre infrastructura detransport a fost vorba, deloc lau�dativ, și când realizatorii bel�gieni ai expoziției participativeCiclofonii au intrat in România.Ei au venit cu mașina în care seaflau toate minunățiile făcute deFrancois Cys, pe care le�au insta�lat în foaierul Teatrului Luceafă�rul, spre deliciul spectatorilorfără vârstă. Când ne�am întâlnitla Teatru, primul lucru pe caremi l�au spus a fost: „Vai, ce țarămare aveți! Am crezut că nu mai

ajungem de la Oradea la Iași“.Evident, știau de pe GPS că nu afost o distanță incomensurabilă,că absența autostrăzilor face caun traseu pe care în Apus îl par�curgi în câteva ore, în România,pe drumuri naționale pe care le împarți cu căruțe, tiruri, bici �cliști, turme de animale, acelașiparcurs durează infinit mai mult.Iar senzația e, într�adevăr, că numai ajungi.

NIMIC NU POATE FI MAIFRUSTRANT DECÂT SĂ NU POȚI COMUNICA CU UN INVITAT

Nadia Imperio (Italia) și�a uitat înscenă, în partea din spate a spa �țiului de joc, câteva cabluri și undispozitiv necesar spectacolului.Tehnicienii le�au găsit și le�auașezat într�o cutie specială desti�nată „obiectelor pierdute“. De laIași, artista a plecat în Columbia,și abia acolo și�a dat seama că îilipsesc câteva elemente tehnice.Nu știu cum s�a descurcat în Ame�rica Latină, foarte probabil auajutat�o organizatorii de�acolo,dar un e�mail venit tocmai depeste Ocean ne ruga, cu majus�cule, să îi expediem obiectele ui�tate. Direct în Italia, pentru a lerecupera la întoarcere.

Emine Civelek a venit de laIzmir și a ținut în festival un ate�lier de construit figurine karagoz.Are studii de arte plastice, dar s�adedicat acestei arte străvechi, re�cunoscută de UNESCO ca bun pa�trimonial național. Emine nu știe engleză, știe doar italiană, iarîn corespondența de Festival uti�liza o manieră foarte complicatăde traducere. Are o amică în Italia,căreia îi transmitea mesajele meleși răspunsul ei în limba turcă, iarprietena i le retransmitea în en�gleză. Am aflat asta abia la Iași,unde am fost silită să găsesc untraducător din limba turcă. N�afost deloc simplu: la Litere nu sestudiază; traducătorii autorizaținu fac interpretariat, așa că am

dat sfoară în țară și am descoperitun om extraordinar, Hasan, care ecomputerist și are familie la Iași,unde se află de mai bine de optani. Nici nu vă puteți închipui ceeliberare a fost pentru mine faptulcă Hasan a venit să traducă. Nimicnu poate fi mai frustrant decât sănu poți comunica cu un invitat. In�teresant e că Emine, o persoanăfoarte deschisă și volubilă, reușeasă înțeleagă totuși ceea ce încer�cam noi să transmitem. Însă eraextrem de obositor, mai ales căatelierul a avut loc în ultimele zilede festival, când oboseala se acu�mulase. Iar a nu te înțelege cu ci�neva era teribil de dificil. SDC

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

FITPTI 2018

Jurnal de insider4Adevăru-i că e o întreagă aventură să ajungi la Iași. De oriunde ai veni.În faza rezervării biletelor de avion, toată lumea întreabă care e cel mai apropiat aeroport internațional. Din fericire, avem, chiar așa cum e, cu doar trei terminale.

6ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018actualitate www.suplimentuldecultura.ro

RAMONA IACOBUȚE

E greu să faci un top al celor maibune spectacole venite anulacesta la FITPTI, dar o privire re�trospectivă îți permite să�ți puipuțină ordine în gânduri și stăriși să te detașezi pentru a înțelegemai bine, pentru a asimila și a re�duce la esență. Personal, nu credîn spectatorul de teatru, fie el șispecialist în domeniu, care mergela spectacole doar pentru a ana�liza rece, fără a se implica și emo �țional, fie că este vorba de bucuriesau de dezamăgire. Tocmai deaceea emoțiile mă vor însoți și înaceste rânduri.

Au fost la FITPTI 2018 specta�cole care m�au făcut să râd, să măîntristez, să meditez pe margineaunor teme importante pentru so�cietatea în care trăiesc, atât lanivel micro, cât și la nivel macro,dar și spectacole care m�au im�presionat prin maniera de lucrucu actorii, cu textul, cu decorurile.

Copertele festivalului, așa cumau anunțat organizatorii, au fostdouă spectacole cu actori dejaiubiți de public, cu multe măștipuse pe scenă de�a lungul anilor.Este vorba despre Stage dogs, cuMarcel Iureș și Florin Piersic Jr., șiSvejk, cu o distribuție generoasă,compusă din actori ai TeatruluiOdeon din București. Aleg să letrec primele pe lista spectacolelorcare m�au surprins în festival.

Produs de Teatrul Act, carefuncționează în zona teatrului inde�pendent și a fundațiilor culturale,

Stage dogs aduce în discuție re �lația dintre doi actori din gene �rații diferite care se întâlnesc înculise pentru a�și recupera adevă�ratele vieți și a încerca să comu�nice între ei, atât ca profesioniști,cât și ca oameni care petrec timpîmpreună. Jocul de lumini, oglin�zile care deformează de aproape,forța pe care actorii o imprimă per�sonajelor, dez brăcarea de mister aculiselor unui teatru fac din Stagedogs un spectacol complex, un me�taspectacol, întrucât semnificațiilecare îi pot fi atribuite ating maimulte straturi.

Tocmai de aceea, în funcție deceea ce îți dorești ca spectator, tepoți delecta la suprafața lucrurilorcu bucuria de a vedea doi actoritalentați împreună pe scenă saupoți săpa după înțelesuri și temecare țin de filosofie, psihologie, cri�tică de teatru.

TEME ACTUALE ALESOCIETĂȚII REMIXATE ÎN LIMBAJ TEATRAL

Din zona independentă și a aso �ciațiilor culturale din România aumai fost patru spectacole care mi�au atras atenția la FITPTI, atâtprin tematica abordată, cât și prinmaniera de redare a poveștii pescenă. Este vorba despre Corpurban, jucat de trupa romă de tea�tru, Giuvlipen, Foreplay, propusde Centrul Replika București, 9piese de teatru remixate, un oneman show cu actorul Alex Ștefă �nescu, produs de Unteatru Bucu �rești, și Miracolul de la Cluj, jucatde actorii de la Reactor de creațieși experiment.

Punerile în scenă ale inde �pendenților au provocat publiculsă coboare în ei și chiar să își ex�prime live opinia pe marginea

unor subiecte ca relația cu pro�priul corp, sexualitate, discrimi�nare, supraviețuire, identitate, înRomânia secolului XXI, nașteripremature, mirajul jocurilor denoroc piramidale, remixarea tex�telor din teatru pentru un publicmodern și mereu pe fugă. Astfel,interacțiunea actori�spectatori afost o componentă importantă aacestor spectacole și un punctcomun.

Când am citit informațiiledespre spectacolul Corp urban, caspectator interesat de zona inde�pendentă de la noi, mi�am spus cănu trebuie să îl ratez. Giuvlipen,trupa care îl joacă, nu numai că sedesfășoară pe teritoriul in de pen �denților, dar este o trupă de tea�tru rom, un lucru atât de rar înartele spectacolului din România.Și nu am fost dezamăgită. Amvăzut pe scenă două actrițe talen�tate, Mihaela Drăgan și Zita Mol�dovan, ambele sufletul trupeiGiuvlipen, și care își asumă cudemnitate, inteligență și creativi�tate condiția de femei rome și deactrițe nevoite zi de zi să se luptecu stereotipuri.

Pe acorduri de chitară „stâr�nite“ de Ardeja Fraga, cele douăprotagoniste ale producției tea�trale se folosesc de cuvinte, demuzică și de mișcare pentru a co�munica cu sufletele și mințile li�bere, după un text și o regiesem nate de Catinca Drăgănescu.Corp urban ficționalizează cuduioșie și umor poveștile a patrufemei de etnie romă și investi�ghează relația dintre acestea șipropriul corp. Totul este pe scenăextrem de personal și, în acelașitimp, general valabil. Ni se vor �bește despre corpul acela careemană sexualitate, dar și căldurade cuib pentru prunci, forța de amunci și de a se apăra în fațanedreptății, a agresiunii fizice șipsihice.

MIRACOLUL INTERACȚIUNII CU PUBLICUL

Un alt spectacol care ne ajută sănu uităm și să ne vedem exact încontextul social în care trăim avenit în festival de la Cluj, Miraco�lul de la Cluj, jucat de actorii de laReactor de creație și experiment.Spectatorilor li se propune untext despre jocul piramidal Cari�tas, care în anii ’90 a dat multorromâni iluzia îmbogățirii pestenoapte. Personaj central al poveș �tii inspirată de haosul care stă�pânea țara în primii ani dupăRevoluție este chiar inițiatorul jo�cului, contabilul Ioan Stoica. Re�gizorul David Schwartz reușeștesă îmbine ficțiunea cu realul, prinexemplificarea live, cu ajutorulpublicului, a felului în care func �ționa jocul și prin accentul pus pemiraculos, prin dinamica decoru�rilor, prin amestecarea prim�pla�nurilor din trecut cu cele dinprezent.

Însă nu numai spectacoleleindependenților și�au propus să îiatragă pe cei din public într�undialog live scenă�sală, la FITPTI. Areușit acest lucru și montarea Săne cunoaștem mai bine, realizatăde Cristian Ban cu actori ai Tea�trul „Ioan Slavici“ din Arad. Prin�cipiul care a stat la baza specta� colului nu a fost unul complicat,a mers pe o rețetă sigură pentru a�istârni pe spectatori: noi vă dăm otelecomandă și vă psihanalizămcu întrebări care oricum ne ma�cină zi de zi și voi apăsați pe tasta1 pentru „da“ și pe 2 pentru „nu“.Un sondaj de opinie live, cu ano�nimatul asigurat și cu scopul de�clarat de a scoate la suprafață celemai ascunse adevăruri.

În concluzie, anul acesta Fes�tivalul Internațional de Teatrupentru Publicul Tânăr, organizatde Teatrul Luceafărul din Iași, și�adorit să interacționeze mai mult cupublicul și în spectacolele de inte�rior, nu numai în cele din exterior.Una dintre principalele provocăricăreia iubitorii teatrului au trebuitsă�i facă față s�a dovedit a fi verba�lizarea unor întrebări extrem deactuale: cine sunt?, cum mă rapor�tez la mine și la ceilalți?, ce relațieam cu propriul corp? ce își maidorește publicul să vadă și cât deiubiți mai sunt clasicii dramatur�giei?, cum tră iești cu un copil ado�lescent în casă?, ce relație am cubanii?, sunt un naiv al societății încare trăiesc sau un cinic?, cât maisunt dispus să visez?, râd pentru auita sau mă uit pe mine și îmi pierdumorul? SDC

Cea de-a XI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru PubliculTânăr (FITPTI), desfășurată la Iași în perioada 4-11 octombrie, și-a dorit săilustreze altfelul în teatru. Pentru a-și îndeplini acest obiectiv, organiza -torii au gândit un program cât mai variat, care să acopere atât zonaartistică independentă, cât și pe cea a teatrelor de stat.

LA FITPTI

Biletele de teatruse cumpără și cu emoții

Stage Dogs

© N

ico

lae

Bur

că

7ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 2018 actualitate


Despre biciclete și transhumanță altfelCu ocazia celei de-aXI-a ediții, FestivalulInternațional de Teatrupentru Publicul Tânărîși reunește spectatoriiși artiștii invitați subcupola plină de semni -ficații ale cuvântuluialtfel. Așadar, în cadrulFITPTI publicul a avutparte de oi și ciobanialtfel decât în variantacunoscută a operei fol -clorice Miorița și de oinstalație care schimbăutilitatea fundamentalăa obiectelor.

DIANA KATHARINA

Mitul transhumanței, unul dintrecele patru mituri fundamentaleale poporului român, reinterpre�tat de trupa Auăleu din Timi �șoara, și mașinăriile interactivedin obiecte cotidiene gândite deFrançois Cys din Belgia, repre�zintă două mecanisme minima�liste − și totuși complexe dinpunct de vedere conceptual –,pline de substrat, care activeazăconștientizarea propriei condiții.

Ciobanul moldovean refuză săse supună unui destin nedrept, iarobiectele lui Cye nu se subordo�nează funcției lor principale. Am�bele creații au la baza sunetul, cedevine o formă generoasă și acce�sibilă de exprimare a trăirilor inte�rioare. Muzica ce acompaniazăjocul nonverbal al trupei Auăleueste scrisă și interpretată de SolFaur, în acorduri neo�folk, post�rock și black�metal, pe când com �pozițiile lui Cys se bazează exclusivpe improvizațiile publicului.

CYCLING ARTISTIC ÎN FOAIER

Pe timpul Festivalului Interna �țional de Teatru pentru Publicultânăr, spectatorii au fost invitațisă interacționeze cu instalația sonoră Espaces Cyclophones con�struită de artistul belgian Fran� çois Cys. În foaierul Teatrului Lu�ceafărul au fost montate câtevaschelete de bicicletă, conectate

prin țevi și tuburi care formau unmecanism hibrid. Acest mecanismputea fi activat doar cu ajutorulpublicului, care, prin pedalare sauprin manevrarea roților de bici�cletă, devenea creatorul unei va �rietăți de sunete și ritmuri cetran sformau spațiul într�o micăsală de concert. De asemenea, suitade mecanisme era însoțită cu stetos�coape prin intermediul cărora pu�teau fi auzite sau create zgomote.

Înainte de începerea specta�colelor, persoanele din publicerau întâmpinate de către artistulFrançois Cys și de Sylvia Chetti�frega și primeau fiecare câte unstetoscop conectat la un arc pecare cei implicați în viitorul per�formance audio erau rugați să îlțină de un capăt. Celălalt capăt eraîntins de Cys sau de Chettifrega și,prin interacțiunea mâinilor cuarcul metalic, aceștia începeau săexperimenteze ritmuri ce puteaufi auzite prin intermediul stetos�copului. Compo zitori, mici și mari,erau îndemnați să�și creeze pro�priile sunete, atingând în fel șichip arcul. Publicul putea activa șiun fel de moară de apă, formatătot din piese de bicicletă, care, înmomentul pedalării, făcea ca apasă se reverse într�o cadă, de careera conectată printr�un furtun.

Atât copiii cât și adulți au fostcaptivați de mecanismele construite

din materiale banale care, prinacțiuni fizice simple, transformaucorpurile metalice în instrumentemuzicale. Era realmente fascinantde urmărit cum copiii și adoles �cenții se bucurau de ex periențaexplorării mecanismului, în timpce adulții inspectau în amănuntmodul în care părțile de bicicletăerau puse în legătură cu sistemelecare făceau posibilă sincroniza�rea mișcării și a sunetului. Publi�cul tânăr, indiferent de categoriade vârstă, s�a transformat preț decâteva minute în dirijorul pro�priei orchestre, bucurându�se to�todată de instrumentele experi �mentale improvizate.

François Cys, așa cum se pre�zintă și în scurta biografie de pepagina sa de Facebook, combinăcalitățile cercetătorului, inventa�torului și melomanului cu cele aleunui manufacturier excentric. Ar�tistul este interesat de transfor�marea funcției de bază a obiec� telor cotidiene și de relația care sepoate stabili între mișcă rile cor�porale, dinamică, mecanică și fe�nomenele acustice.

PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O GURĂ DE PROTEST

Auăleu Teatru, prezent și anulacesta la FITPTI, este una dintre celemai active companii independente

din România. Avându�și începu�turile într�un garaj mic și�o curte,acum aproximativ 13 ani, în pre�zent trupa are la activ sute de re �prezentații anual, atât în deplasa� re, cât și la sediul propriu (stradaLaszlo Szekely, nr. 1, Timișoara).Este deja cunoscută pentru stilultranșant de a spune lucrurilor penume și pentru spectacolele�pro�test care reprezintă sancționareaunora dintre metehnele societățiide azi. Anul acesta, la Iași, mem�brii trupei aduc în fața publiculuio variantă zgomotoasă a baladeifolclorice Miorița. Este primulspectacol nonverbal al trupei încare sunt utilizate măști și muzicălive. Despre spectacol am stat devorbă cu actorul Ionuț MarianPîrvulescu.

Diana Katharina: Miorița de laAuăleu vorbește despre o va-riantă a baladei populare în careciobanul ce urmează să fie asa-sinat se revoltă împotrivacondiției sale de victimă. Deunde a pornit ideea înscenăriiunei opere folclorice și de ce ațioptat pentru această variantă?

Ionuț Marian Pîrvulescu: Cioba�nul moldovean nu face altcevadecât ceea ce face poporul nostrude ani buni, anume să încerce săîși apere ceea ce este al lui. Ovi�diu Mihăiță a propus conceptul

regizoral și opțiunea de a renunțala text îi aparține tot lui − că prease vorbește mult și nu se spunenimic.

În școli este predată variantaclasică a baladei. În ce măsură artrebui publicul tânăr să vadă șiversiunea pe care o propunetrupa Auăleu?

Spectacolul este un altfel de sem�nal pentru ei, pentru tinerii caremai pot face încă ceva pentru aîmpiedica ca țara să mai fie furatăși vândută bucățică cu bucățicăde cei care ne conduc, fără pic deremușcare.

De ce ați optat pentru măști și cesemnifică ele în acest spectacol?

Masca pentru actor este un perso�naj că oricare altul. Ea vine încompletarea mișcării scenice, iarmodul în care este realizată scoa �te în evidență mult mai vizibiltrăirea fiecărui actor. Acoperireafeței este de multe ori un minuspentru actor, însă cu o mască po�trivită poți da viață lumii pe careți�o dorești.

Cine sunt personajeledin Miorița astăzi?

La finalul spectacolului se furătot, pe timpul nopții. E ușor deghicit cine sunt personajele dinMiorița astăzi. SDC

8ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

FITPTI – o nadă

LUANA PLEȘEA

Dar multe dintre propunerilepentru copii constituie o provo�care și pentru adulți, așa cum s�adovedit a fi anul acesta instalațiasonoră Ciclofonii, parte din LesEspaces Cyclophones, a artistuluiFrançois Cys (Belgia). Curiozita�tea se manifestă liber, ca la uncopil, și descoperi că, prin mișcărisimple, poți pune în mișcare o or�chestră uimitoare. Ești instru�mentist și dirijor în același timp.

Propunerile artistice care îivizează în special pe copii se stre�coară în program și spre seară,care se încheie, însă, cu spectaco�lele pentru adolescenți și adulți.Unele spectacole au formule sur�prinzătoare de interacțiune cuspectatorii, cea ce îi emoționează, îipune pe gânduri sau măcar îi con�trariază pe aceștia. Așa se întâm�plă de pildă cu montările pe textecontemporane, construite extrem de viu și de aproape de public.

„Aproape“, figurativ, dar, nu o da �tă, și la propriu. Nu�i lucru ușorpentru un selecționer să reu �șească în a continua să provoaceși să surprindă un public deja for�mat, deja obișnuit cu tipuri dife�rite de spectacol. Prin public dejaformat mă refer cu bucurie și lacei mai tineri spectatori.

Astfel că anul acesta au avutparte de forme noi de spectacol,cu abordări inteligente, uneorichiar îndrăznețe, și copiii, șiadulții. Asociația pentru Teatru șiCarte PETEC a venit din Bucureșticu proiectul PE BUNE, un perfor�mance de dans, muzică live șiimprovizație, adresat „oamenilorpeste 7 ani“, care vorbește despreminciună: „Ce se întâmplă cândminți? Prin ce transformări trecemincinosul? Ce fel de nas are? Șice fel de cocoașă? Ce înseamnăadevărat? Ce înseamnă fals? Ceînseamnă ce înseamnă?“. Practic,o conversație reală între artiști șipublic, fiecare reprezentație fiinddiferită.

Tot un performance, de dataaceasta adresat doar adulților, afost NOK! NOK!, o adaptare liberăa cărții Anul gândirii magice deJoan Didion. Conceptul îi apar �ține actriței Nicoleta Lefter, caresemnează dramaturgia și regia,iar cea care performează esteactrița Flavia Giurgiu, la rândul eiinteresată de zona performance�ului teatral.

De altfel, spectacolul nu are labază doar cartea lui Didion, ci și is�toriile personale ale Nicoletei Lef�ter și ale Flaviei Giurgiu, legate de

„sfâr șit“. Pentru că NOK! NOK! estedespre frica de singurătate, frica demoarte, a celui de lângă tine sau a ta.

Iar această temă, a fricii de sin�gurătate, se regăsește în aproa petoate performance�urile create deNicoleta Lefter. NOK! NOK! faceparte din Programul de Arte Perfor�mative al MNAC (Muzeul Naționalde Artă Contemporană din Bucu �rești), lansat în luna mai 2017 și co�ordonat de regizoarea Ioana Păun.

Pentru cei care nu știu deja,Nicoleta Lefter, inconfundabilaactriță a Teatrului Odeon, este

absolventă a Facultății de Teatru,Secția Actorie, din cadrul Univer �sității de Arte „George Enescu“ dinIași. Vine de câțiva ani ca invitată laFITPTI, cu Teatrul Odeon sau cuproducții independente, și cunoaș �te publicul festivalului. „M�am bu�curat să revăd Iașul și mă bucur cădoam na Oltița Cîntec mă țineminte din facultate și îmi urmă �rește traseul actoricesc și, mai nou,«regizoral». Mă bucur de fiecaredată când revin să joc în Iași. Pen�tru mine, Iașul rămâne un oraș desuflet“. SDC

Programul unei zile din FITPTI este ca o nadă

care tentează și atrage toate genurile de

public în diverse spații, mai mult sau mai puțin

convenționale. Teoretic, diminețile sunt ale

copiilor, miezul zilei e al specialiștilor în teatru,

iar serile sunt ale adolescenților și adulților.

L’avenir est dans les œufs – credcă acest adevăr motivează micaechipă de electroni liberi ai Fes�tivalului Internațional de Teatrupentru Publicul Tânăr Iași(FITPTI), care a încheiat cu salve cea de�a XI�a ediție.

MIHAI GLIGAN

Cum tinerețea este o trăsătură aspiritului, iar nu a trupului, sălileși spațiile (căci festivalul își aratăfața și prin creații de exterior) aufost populate cu public cu vârste

cuprinse între șase luni şi până lao maximă nelimitată. Gazda festi�valului, ca în fiecare an, a fost Tea�trul Luceafărul din Iaşi, iar ge� nericul FITPTI 2018 a fost „altfel“,cuvânt care descrie și înglobeazătoată paleta temelor regăsi te încreațiile prezentate.

Acest „altfel“, pe lângă faptulcă ilustrează o calitate a specta�colelor, poate fi tratat și ca unmanifest al publicului tânăr, me �reu doritor de noutate și aspi�rând la un orizont generos șinon conformist.

Teatrul, dansul, muzica, lu�minile, concertele, reprezentațiilestradale, conferințele, lansările decarte, lecturile publice, întâlni�rile, discuțiile etc. au decupatorașul în forma unei scene și timpde opt zile ne�am bronzat la ra�zele de soare darnice ale întregu�lui sincretism, pe care conven� țional îl vom numi teatru. Altfelau fost și spectacolele:de la magi�cul Bo care a ținut o ceată debebeluși cu gura căscată, la cutiacu povești a Teatrului Puck dinCluj�Napoca; la păpușile cu fire

mânuite cu dibăcie de artiști depe tot mapamondul (China, Viet�nam, Italia, Turcia, România), laumbrele muzicale ale Fraților Au�rorei Boreale, care te poartă princastele scufundate, prin nori șiprin păduri fantastice, la Show�ulfotbalistic și Maromasul contor�sionist al artistei argentiniene, latrezirea conștiinței istorice și lacunoașterea identității evocate dePerfect compus al AlexandreiBadea și de Miracolul de la Cluj alteatrului independent Reactor decreație și experiment; la meditațiadespre moarte propusă de artistaNicoleta Lefter prin performance�ul NOK! NOK!, la înțelegerea feri�cirii care se ascunde în lucrurimărunte, așa cum reiese din de�mersul teatral Să ne cunoaștem

mai bine al regizorului CristianBan (și al trupei Teatrului Clasic„Ioan Slavici“ din Arad); la haiosulSvejk (montare a Teatrului OdeonBucurești, în regia Alexandru Da�bija) și până la multitudinea despectacole care au făcut ca acestfestival să fie altfel.

Dar, pe lângă spectacole: lamicul dejun găsești toți festivalie�rii la mese în căutarea unei cafele;în drumul spre lift te intersectezicu actorii grăbiți spre repetiții;după�amiaza, când te retragi într�olibrărie să vezi ce mai e nou, teîntâlnești cu colegii de breaslă, șiei în căutarea liniștii, dar și cu ac�tori chinezi curioși de lecturile ro�mânilor; serile sunt un prilej dedescriere și de analiză de specta�col în atmosferă degajată, dar nu

De și despre viitor

Ciclofonii



pe o perioadă nedeterminată, fi�indcă articolele așteaptă să fiescrise. Cât despre somn, el nu faceparte din decupajul festivalului,este doar dezirabil.

Chiar dacă am început cu untitlu de piesă a dramaturguluiEugène Ionesco și chiar dacăscrierile acestuia nu se regăsescîn programul festivalului, scriito�rul este viu prin temele și concep�tele abordate în creațiile sale:rutina existențială, incomunica�bilitate, antiteatru, farsa tragică,teroarea cotidianului, degradarealimbajului, individul înfrânt, lu �mea enigmatică care copleșeșteindividul, confruntarea cu eveni�mentul limită, așteptarea, angoa�sele, alienarea – toate puse subumbrela generoasă a absurdului,căci „e foarte frumoasă logica/ cucondiţia să nu abuzezi de ea“.

În încercarea de a vorbi maidetaliat despre spectacolele invi�tate am făcut o selecție de treicreații. Ierarhizarea ce urmeazănu va fi în funcție de valoareaspectacolelor, ci de tridimensio�nalitatea unui spațiu personal,menit să repereze cu temele io�nesciene.

X. CONȘTIINȚĂ ȘI IDENTITATE ISTORICĂ

Perfect compus este o piesă deteatru scrisă de Alexandra Badea,cu un mare potențial cinemato�grafic, care vorbește despre ră�nile deschise, produse și dinnecu noaș terea noastră ca indi�vizi și ca nație. Reconstrucțianoastră identitară și cunoaștereaexactă a arborelui genealogic s�au tran sfor mat într�o necesi�tate, pentru a nu trăi după ace �leași scheme găunoase dintre cut. „Eroii sunt doar în cărțilede istorie“ spune unul dintre per�sonaje, iar istoria noastră re�centă este presărată cu multeminciuni și negații. Astfel, textulse impune ca un tur de forță per�sonal și un exercițiu de onesti�tate referitor la plasarea noastrăîn algoritmul acesta al asumări�lor, al fricilor, al trădărilor și, încele din urmă, al evadărilor.

Dacă punem între parantezecontextul istoric și politic, aflămdetalii din bucătăria unei familiiîn care femeile sunt protective șise supun bărbaților, sacrificându�șifericirea și sporind oceanul detristețe și neîmplinire în care plu�tesc. Lanțul se rupe cu cea dinurmă generație, când femeia de�cide să�și ia propria viață în mâini,sugerând asumarea trecutului șiîncercarea de a nu�l repeta.

Alexandra Badea a semnat șiregia spectacolului montat la Tea�trul Național „Radu Stanca“ dinSibiu, dar lucrurile par mai puținstabile, raportându�ne la scrii�tură. Dat fiind faptul că regizoa�rea a optat pentru un decorsim plu – perdelele ca barieră din�tre timpul real și timpul re �construcției amintirilor; oglinzica transpunere a generațiilor, re�găsire a trăsăturilor moștenite șiloc de meditație – accentul ar fitrebuit să cadă mai mult pe lucrulcu actorul.

Y. CONSTRUCȚIE/DECONSTRUCȚIE/CONVENȚIE

Autorul, scris de Tim Crouch, unexperiment de teatru în teatru,care operează cu cele două maridimensiuni ale dramaturgiei, pu�blicul și scena. În general aceastăconvenție este prezentă sub di�verse forme, dar iată că aici parecă lipsește cu desăvârșire. Specta�torii sunt plasați față în față, iaractorii sunt poziționați printreparticipanții confuzi. Aparent, ouniformizare și o egalizare întrecele două părți (actori și specta�tori), care aduc cu ele și o inhibi�ție a spectatorilor. Actorul VladUdrescu, folosindu�se de meta�teatralitatea personajului său,menține un dialog tonic și firesccu sala, demonstrându�și în acestfel și capacitatea de a improviza.După ce publicul află unele detaliipersonale, aerul se mai destinde șise creează o oarecare intimitate.

Din acest moment, atmosferadevine un element important,demn de a fi analizat: relaxarea in�dusă de discuțiile ușor amuzante

se transformă în curiozitatea de aafla cine sunt personajele. Existăo ușoară confuzie când începe odiscuție�manifest despre război,precedată de senzația de puternicdisconfort la auzul ororilor poves�tite, ca să se ajungă mai apoi la unsentiment de groază, încheiat cu otăcere meditativă în întuneric. Orelație cheie pentru decriptarea în�tregii convenții și pentru a înțelegerolul iluziei de putere oferite spec�tatorului este simetria dintre înce�put și sfârșit. Aceeași imagine, po� ziție, situație, doar că finalului i sesuprapun situațiile dramatice con�sumate în scenă, care au produs oschimbare asupra publicului. In �fluența grozăviilor povestite după ocristalizare prealabilă se răsfrângeși asupra spectatorilor, care de la ostare jovială au ajuns la o tăcereapăsătoare, deși infor mația ajun gela ei având trei filtre majore – pri �ma dată s�a produs oroarea, dupăcare echipa a studiat�o din filmăriși întâlniri cu victimele și a rezultatun spectacol, iar după vindecareatraumelor au venit să povestească

respectiva perioadă din viață înfața unor oameni. Deși empatia cupersonajele nu a fost directă, po �veștile, plasarea și struc tura spec�tacolului au activat ceva în sub �conștientul fiecăruia. Aparentbanal, spectacolul este solicitantpentru public, fluctuația voit ine�gală a emoțiilor personajelor șisincopele de ritm determinândtrăiri puternice.

După ce autorul, Tim, își epui �zează întrebările și după instaurareaunei atmosfere cu adevărat inco�mode, mingea îi este pasată specta�torului, care poate să decidă dacă săcontinue tortura sau să o stopeze.Interesant e de observat până undemerge limita umani tății, atuncicând omul știe că nu va fi pedepsit.Inevitabil apar în gând perfor�mance�urile Marinei Abramović,mai cu seamă Rhythm 0, în care –dincolo de teoriile de spre răul ine�rent, despre cruzime, brutalitate șiviolență – mai importantă este pro�vocarea:oamenii sunt capabili de aface rău atunci când sunt provocați,mai ales dacă dețin majoritatea.

Când instrumentele sunt oferite petavă și umanul se reifică, inactivândmoralitatea privitorului, nimic nuîl mai constrânge în a folosi unobiect sau o formă de presiune asu�pra unui om care nu se mișcă și esteneputincios.

Z. CUBULEȚUL DE COPILĂRIEINTERIOARĂ

Ada Milea ne�a obișnuit deja cusimbioza sa dintre teatru și mu�zică, prezentată sub forma unei co�medii savuroase cât mai apropiatăde inocență. Ea cucerește publiculde ceva timp, dar în ce constămagia artistei? a) se scriu versuridupă opere celebre; b) se producemuzică cu ajutorul unor instru�mente pentru copii; c) se munceștecu actorii, fructificând spiritulludic și vocea acestora; d) în finalrezultă un mini�show electrizant.

În cazul de față, poveștile dinVisătorul de Ian McEwan au con�stituit punctul de plecare pentruun spectacol despre diminuareacapacității de a ne înțelege și de aasculta. Decontextualizând scrie�rea autorului, se poate afirma căeste o proză pentru oameni maripe înțelesul tuturor copiilor. Prin �tr�o metamorfoză imaginată, Pe �ter (personajul principal) ajun geadult și realizează ce viață anostă,formală și alienată duc oameniimari și, brusc, își dorește să revinăla copilărie, fiindcă „oamenii marinu pricep niciodată nimic și esteobositor pentru copii să le dea în�truna explicații“ (Micul prinț, An�toine de Saint�Exupéry). Peri pe țiileciudatului personaj și ale par �ticipanților la procesul de înțele �gere a lumii sunt de un umorspu mos. Plasat în vecinătatea ino �cenței, spectacolul�concert e stri�dent colorat stilistic, într�o sucu�lentă gamă ironică, alunecândprecum un cubuleț de unt pe ofelie de pâine abia prăjită.

Bon vent, FITPTI! SDC

Perfect compus

Visătorul

10ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018carte www.suplimentuldecultura.ro

Cred că, înainte de a parcurge acestvolum, cititorul ar trebui să aibă învedere constatarea, dublată derecunoașterea chiar de autor, afaptului că Homo deus e carteaunui istoric, adică a unui om deștiință interesat de trecut, forțat decititori și spectatori – da, căci YuvalNoah Harari e un star contempo �ran al întâlnirilor, conferințelor șidialogurilor publice – să formulezerăspunsul la o întrebare bântui �toare: „Și acum ce urmează?“.

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

Abordarea lui Harari din Homodeus (2015, în original) se bazeazăpe o interpretare contextuală și dinperspectivă evoluționistă a istorieiumanității, axată pe identificareaposibilelor evoluții prin care vatrece umanitatea în viitor. Dupăparcurgerea volumului, capitol cucapitol, se evidențiază un optimismexplicabil care înso țește diagnosti�cul și prospecțiile formulate. Iardacă volumul precedent al aceluiașiautor, Sapiens (2011) – recomandatchiar de domnii Barack Obama,Marck Zu ckerberg și Bill Gates –,evidenția nivelul maximal de puterela care a ajuns Homo sapiens, Homodeus insistă asupra abilității fărăprecedent de a controla lumea dinjurul nostru, dar care urmează să setransforme în altceva. Dovada aces�tei puteri este învingerea celor maimari trei inamici ai umanității: foa�metea, molimele și războiul. Oafirmație care ne poate face să cre�dem că Yuval Noah Harari estepreocupat în primul rând de acestetrei mari probleme ale omenirii,căci epoca noastră se definește cafiind cea în care eradicarea celor treiparadigme catastrofice a cunoscutapogeul. (Nemurirea ar fi apogeuldezvoltării în următorii ani, iar do�vada că spre acest deziderat ne îndreptăm o constituie Calico, com�panie subsidiară a Google, care urmează să dezvolte tehnologia ne � cesară atingerii acestui scop, intan�gibilă însă financiar pentru... mu� ritorii de rând.) De asemenea, pri�vind retrospectiv, mai adaugă căprincipala evoluție și principalulmoment istoric al ultimei jumătăți

a secolului XX a fost inventarea șiadoptarea Internetului în viața tu�turor „cetățe nilor mondiali“.

Firește, Harari simte nevoia săstrecoare o nuanță de bun�simț cuprivire la foamete, epidemii și răz�boaie: „Desigur, aceste probleme nuau fost rezolvate în totalitate, dar aufost transformate din forțe incom�prehensibile și incontrolabile alenaturii în provocări care pot fi con�trolate. Nu trebuie să ne rugăm lazeu sau sfânt să ne salveze de ele“. Eun punct de plecare cel puțin satis�făcător. Afirm aceasta cu gândul lamișcările și curentele antiștiin țificede aiurea și de la noi și insist asuprafaptului că lumea occidentală numai crede în vraci și zei răzbunătorisau generoși. Oricât de zgomotoasear fi vocile care de nunță seculariza�rea și viziunea științifică asupravieții, asociindu�le fervent și irațio �nal în ultimii ani cu consumismul,este clară orientarea raționalistă aOccidentului și con strucția intelec�tuală calibrată pe axa raționalis �mului și pozitivismului.

Știința evoluționistă, subliniazăHarari, ne învață că, într�un sens, noinu suntem nimic altceva decât„mașini de procesat date“. Iar prin„manipularea“, mai corect spus ope�rarea, acestor date, pu tem exersa pu�terea asupra destinului nostru. Faptulcă algoritmii sunt mai eficienți decâtnoi îl face pe Harari să blameze „decu�plarea“ inteligenței de conștiință.

TRĂIM ÎNTR-O LUME ÎN CAREOMUL NU MAI ARE LOC

De aceea, întrebarea relevantă ră�mâne „Care e mai importantă: in �teligența sau conștiința?“.

Conștiința este dimensiuneacrucială care ne definește ca oa�meni, căci indiferent de cât deavansată va fi inteligența artificială(AI) și oricât de mult va modela eaviitorul, îi lipsește autoreferen �țialitatea și puterea de a se proiectape sine pe scară istorică și evolu�tivă. Algoritmii și rețelele au o pu�tere atât de mare, încât ne putemimagina foarte ușor că acestea vordecide în locul nostru, cunoscân �du�ne mult prea bine pre ferințeleîn materie de orice: ne vor folosiideile ca să determine ce urmează

să ni se întâmple. Asta spre deose�bire de proiectul modernității, încare omul domină lumea, fiindsursă de putere și de sens.

Formația de istoric – sau doarbunul�simț? – îl face pe autor săne sugereze că la viteza în care lu�crurile se mișcă astăzi, este impo�sibil să ne imaginăm ce ne rezervăviitorul. Istoria este, nu�i așa?, osuccesiune de evenimente în careomul joacă rolul principal, de con�ducător. Astăzi, însă, se prea poatesă trăim într�o lume în care omulnu mai are loc. De mocrația, libe�ralismul și autonomia personalăpar amenințate în societateainformației, caracterizată de da�taism – termen care desemneazăo nouă teorie științi fică născutădin informatică și biologie, care arface posibilă ulterior a theory ofeverything, considerând că orga�nismele vii sunt algoritmi biochi�mici, dar și algoritmi electronici(guvernați de aceleași legi mate�matice). Dataiș tii ne anunță căHomo sapiens este un algoritmdepășit, care încă mai crede înmuritori în carne și oase, fiindprea atașat de o tehnologie înve�chită. Cumva ușor de anticipat,„estimând valoarea experiențelorumane în funcție de rolul lor înmecanismele de procesare a date�lor“, dataismul adop tă o abordarestrict funcțională a umanității. Al�goritmul pe care l�am putea creaar îndeplini mai bine același rol,chiar dacă ex periențele umane îșivor pierde valoare. Cât de pericu�los sună o astfel de anticipare?

Încă suficient de incitant pen�tru cititorul român, subiectul re �voluției române din 1989 îi pri� lejuiește lui Harari să ilustreze și săexplice în termeni simpli una din�tre ideile dragi evoluțio niș tilor:

succesul și importanța cooperăriiîntre oameni. Nimic mai corect:

„Pentru a organiza o revoluție, nu�merele nu sunt niciodată de ajuns“.

HARARI ESTE FOARTEINFORMAT, DAR EXTREM DE SPECULATIV

Comentând momentul istoric res�pectiv, dintr�o perspectivă dis�tantă și rece, autorul observă că:

„România comunistă s�a năruitatunci când 80.000 de oameni dinpiața centrală din București și�audat seama că sunt mult mai puter�nici decât bătrânul cu căciulă deblană de la balcon. Ceea ce esteînsă cu adevărat șocant nu e mo�mentul în care s�a prăbușit siste�mul, ci faptul că a reușit săsupraviețuiască decenii la rând“.Răspunsul nu întârzie: „Ceau șes �cu și acoliții săi au dominat 20 demilioane de români vreme depatru decenii [24 de ani mai exact,C.C.] fiindcă au îndeplinit treicondiții esențiale“. Pe scurt, aces�tea sunt: plasarea aparatcicilorcomuniști loiali în fruntea tutu�ror rețelelor de cooperare (ar�mata, sindicatele, asociațiile spor �tive, de exemplu), împiedicareacreării de organizații rivale (eco�nomice, sociale sau politice) șiexistența sprijinului oferit de par�tidele comuniste surori din URSSși Europa de Est. Căderea luiCeaușescu a fost posibilă atuncicând cele trei condiții nu au maifost întrunite.

Însă observația cea mai impor�tantă, după mine, face referire laobținerea și exercitarea puterii deelitele (post)comuniste care l�auavut în frunte pe Ion Iliescu: „Ma�sele care și�au riscat viața la Timi �șoara și București s�au mulțumit cufirimiturile, fiindcă nu au știut cum

să coopereze și cum să creeze o or�ganizare eficientă ca să�și urmă�rească propriile interese“. O con� cluzie cât se poate de rezonabilă, sărecunoaștem.

Am insistat să fac referire laaceste comentarii și explicații alelui Harari, deoarece am observatcă în alte cronici ele nu sunt in�ventariate și cu atât mai puțin co�mentate. Menționarea acestuisubcapitol e justificată cel puțindin perspectivă personală: „Hei,uite, vorbește și despre generațiamea – fac parte din istorie!“. Și,trebuie acceptat, nu e puțin lucru,căci volumul lui Yuval Noah Ha�rari reprezintă una dintre celemai cuprinzătoare și accesibileîncercări de istorie a lumii și aomului, o istorie scrisă din per�spectivă dublă: atât a istoricului,cât și a antropologului.

Yuval Noah Harari este unautor foarte informat (chiar dacăam întâlnit exagerări sau calculegreșite) și inteligent, dar în acelașitimp extrem de speculativ. Iardupă standardele inteligenței ar�tificiale, n�ar fi nimic spectaculosîn aceste speculații și nici nuavem motive să avem încredere înele. „Norocul“ nostru e că suntemcititori rezonabili, cu prejudecățiși rezerve. Nu înseamnă însă că nule acceptăm cu plăcere, căci suntsusținute cu umor și erudiție. SDC

Scurtă istorie a speculațiilor



La Vest de Est, La Est de Vest – Timișoara deschide granițele literaturii

l Cea de a VII�a ediție a Fes �tivalului Internațional de Litera�

tură de la Timișoara: 23�27 oc �tombrie 2018, la Muzeul de Artă(Sala Barocă) și la Galeria Calpe

l Horia�Roman Patapievici șicel mai important scriitor colum �bian al momentului, Juan Gabriel

Vásquez, în primele două zilel Mihai Șora, în ultima seară

a Festivalului

nEseistul Horia�Roman Pata�pievici este cel care deschide edi �ția din 2018 a Festivalului In �ter național de Literatură de laTimișoara, cu o conferință inti �tulată Țara în care locuim, ceoferă o perspectivă largă asupratemei ediției din acest an: „Țară.Țară de adopție“.

n Juan Gabriel Vásquez, unscriitor care își împarte viața întredouă continente, multipremiat șitradus cu succes la edituri pres �tigioase din întreaga lume, des� chide serile dedicate litera turii laediția din acest an a FestivaluluiInternațional de Literatură de laTimișoara. Prezența lui JuanGabriel Vásquez în România neoferă ocazia de a privi spațiuleuropean prin ochii unui euro �pean de adopție. Este, în egalămăsură, un exercițiu de adâncireîn istoria recentă a unei țări pecare noi o asimilăm cel mai ade �sea unei părți de lume, Americade Sud.

O țară decimată de răz boaieîntre carteluri și afaceri cu dro �guri, a cărei istorie recentă anăscut frică. Columbia, dincolo derealismul magic al lui Márquez:despre familii și prietenii frântede capriciul istoriei, despre nepu �tința de a�ți trăi viața simplu,despre fugă și nevoia unei țări deadopție. „Una dintre cele maioriginale voci ale literaturii lati �no�americane contemporane!“ –așa îl descrie pe Juan GabrielVásquez laureatul Nobelului lite �rar, Mario Vargas Llosa.

Amfitrionul serii este scrii �torul jurnalistul și scriitorul Ma �rius Constantinescu.

nCea de�a treia seară a FILTMle prilejuiește iubitorilor de lite �ratură din Timișoara în tâlnirea cutrei prozatori, nume de primămărime ale literaturii europenecontemporane. Este vorba despreBurhan Sönmez, unul dintre ceimai cunoscuți scrii tori turci aimomentului. Constant susținătoral valorilor democratice și liberale,Burhan Sönmez a fost nevoit să sedes prindă de cețurile Bosforului șisă petreacă mai bine de un de �ceniu în exil.

Biografia lui Dimitré Dinevduce până la capăt ideea de exil:născut la Plovdiv, după ce se re �fugiază în Austria renunță și lalimba bulgară pentru cea a țării deadopție. Cu toate acestea, prozelesale pleacă tot de la viața bulgarilor,surprinsă fie în claustrofobia co �munistă, fie în deruta care a urmatcăderii regimului, fie în exodulmasiv către Occidentul tuturorsperanțelor, patria imaginare.

Povestea exodului celui de�altreilea invitat al serii este po ves �tea a milioane de români plecați„în afară“ pentru o viață mai bună.Dar numai până la un punct –ajuns la muncă în Spania, MarinMălaicu�Hondrari eșuează în a�șiasigura un trai mai bun, însă îșivede visul împlinit: scrie prima

lui carte și învață limba spaniolă,devenind unul dintre cei maiapreciați scriitori și traducători.

Amfitrioana serii este jurna �lista Magda Grădinaru.

n Patru scriitori vin în fațapublicului timișorean în cea de�apatra seară a Festivalului. Patruprozatori din noua generație, caretrăiesc și scriu într�o lume re �configurată, cu granițe noi, avândfiecare în bagaj „țara de origine“,la care se întorc mereu, prinpoveștile lor.

Vladimir Lorcenkov s�a năs cutla Chișinău, însă a debutat în Rusia,în 2003, cu un roman tra dus ulteriorîn întreaga Europă, finalist, în 2014,la prestigiosul premiu Médicisétranger. 2014 este și anul în careLorcenkov se mută în Canada. Deatunci a publicat mai multe romane,care l�au impus drept unul dintrenumele de referință ale literaturiiruse contemporane.

În 1981, scriitorul elvețian An �drei Mihăilescu părăsea Ro mâniaalături de familie, fiind rupt total dețara natală până la căderea regi �mului lui Ceaușescu. După anul1989, revine periodic în România,ani de căutări care se vor concretizaîn apariția roma nului său de debut,în 2015, o radiografie a societății

românești din perioada comunistă.„Am două buletine. Două pa �

șapoarte. Și o singură țară“ –această declarație dintr�un arti colsemnat de Alexandru Vaku lovskitraversează deopotrivă biografiași literatura autorului. Născut laChișinău, scriitorul a debutat înRomânia, continuând să�și pu �blice majoritatea volumelor laedituri românești, fiind astfelasimilat lumii literare autohtone.

Tot un fel de documentaristeste și scriitorul timișorean cuorigini sârbe Goran Mrakić, cu alesale Povestiri din garaj, cel mairecent volum al său, al cărui terende investigare îl reprezintă lumeacolorată a Timișoarei de dinainteși de după anii ’90.

Amfitrioana serii este scrii �toarea și jurnalista Daniela Rațiu.

n Cea de�a cincea seară aediției din acest an a FILTM estededicată poeziei: șase voci dis �tincte ale poeziei europene deastăzi care vorbesc, în tot atâteamoduri, despre spații geografice,dar și despre hărți ale memoriei,despre națiuni și despre teritoriuluniversal al poeziei.

O seară de poezie plănuită săreunească exclusiv voci feminine,dar care nu își propune să ches�tioneze eterna dezbatere legatăde existența unei „scriituri femi�nine“. La fel ca și în celelalte seri,și de această dată, în centrulatenției stă literatura central șisud�est europeană, cu rădăcinilesale complicate.

Marie Iljašenko, una dintre celemai cunoscute poete cehe din nouagenerație, cu origini ucrainene șipoloneze, scrie într�o limbă in �fuzată de amestecul lingvistic încare a crescut. Poemele lui LeireBilbao, în limba bască, poartă am�prenta tensiunilor dintre local șinațional. Voce feminină puter �nică, poeta croată Lara Mitrakovićtraversează în poemele sale me �moria copilăriei, de multe ori nuatât de candidă, către un viitor lafel de incert: o Europă cu o ar �hitectură în plină schimbare.

Lor li se alătură trei poete autohtone: Teodora Coman –

scrii toare intrată de mult în atențiacri ticilor, una dintre vocile mișcăriicivice „Vă vedem din Sibiu“ –,Lavinia Bălulescu – o poetă pentrucare înțelegerea cadrului socialreprezintă deopotrivă cheia echili�brului său biografic și materiaprimă ce stă la baza textelor sale –și Moni Stănilă – scriitoare născutăîn Banat, ale cărei cărți au fostprimite cu entuziasm de cititorii șicritica din România, dar care înprezent se simte mai legată afectivde Republica Moldova: „La Chi �șinău sunt acasă!“.

Ediția din acest an a FILTM seîncheie în forță, cu o intervenție afilosofului Mihai Șora și proiecțiaunui un film despre poezie, realizatde Luiza Șora.

Amfitrionul serii este scriito�rul Alexandru Potcoavă.

Festivalului Internațional deLiteratură de la Timișoara (FILTM)este un proiect inițiat în 2012, careîși propune să continue, într�o ma�nieră deschisă publicului larg,tradiția studiilor comparatiste ini �țiate de Fundația „A Treia Europă“.Membri fondatori:Robert Șerban,Oana Boca Stănescu și Ioana Gru�enwald. Din 2014, echipa le reu �nește și pe Oana Doboși�Potcoavăși Raluca Selejan.

FILTM este un proiect reali�zat cu sprijinul Primăriei Munici�piului Timișoara și al ConsiliuluiLocal Timișoara, susținut de Con�siliul Județean Timiș.

Organizatori: Fundația Poli�tehnica Timișoara și HeadsomeCommunication.

Cu sprijinul: MinisteruluiCulturii și Identității Naționale.

Parteneri strategici:Asocia țiaTimișoara Capitală Culturală Eu�ropeană, Muzeul de Artă din Ti mi �șoara, Galeria Calpe, Universitateade Vest, Universitatea PolitehnicăTimișoara, Ambasada Columbiei,Ambasada Spaniei, Pro Helvetia,Traduki, La Două Bufnițe.

Sponsori: Continental Auto�motive Products SRL, ZOPPAS INDUSTRIES ROMANIA SRL, Do�setimpex, Enoteca de Savoya, Grafoprint, 888 Functional Mon�keys. SDC

Lista scriitorilor invitați la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara

12ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018călătorii www.suplimentuldecultura.ro

Călătorie la Penitenciarul din IașiÎmi verific actele, scot din porto�fel tot ce am în el și îi scriu Elenei:Mă duc la Penitenciarul din Iași.Încep o colaborare cu Serviciulde Educație, prin care fac o seriede întâlniri de lectură și discuțiilibere cu deținuții. Ceva sfaturi?Voiam să știu cum e mai OK să mă îmbrac, să țin sau nu paza cumine etc. Chestii practice.

DESIRÉE HALASEH

Elena: Desirée, mergi într�un loccu oameni cu două mâini și douăpicioare. Nu e nici un sfat de dat.Mă rog, poate mai găsești și uniicu o singură mână sau un singurpicior. Dar tot oameni obișnuițisunt.

Sigur, are dreptate. Elena Stan �cu și Cosmin Bumbuț, o jurnalistăși un fotograf din Bu curești, au do�cumentat o serie de proiecte so�ciale, printre care și viața deținu�ților din penitenciarele româneștidin Buziaș, Craiova, Târgușor, Gherla,Chilia Veche, Aiud și Baia Mare. Eiau fost sursa mea de inspirațieatunci când într�o zi am decis săvăd ce se întâmplă în spatele zidu�rilor albe de pe Strada Doctor Ni�colaie Vicol.

PENITENCIARUL E O LUME APARTE

Condiția de femeie singură pe drumridică mai mereu aceeași între�bare:Nu îți este frică?. Frică mi�afost o viață întreagă, deși nicio�dată nu m�am confruntat cusituații violente pe care să nu lepot gestiona echitabil. India e pe�riculoasă. În Africa te împușcă pestradă. În Myanmar riști să te

trezești luat pe sus de vreun atacarmat. Și lista poate continua lanesfârșit. O serie de ipoteze caremai de care mai întunecate. Cutoate acestea, continuu să explo�rez lumea în toată diversitatea eiși să mă bucur de generozitatea șibunăvoința unor oameni la careajung, fără idei preconcepute șicare mă acceptă așa cum sunt.Foști prizonieri, oameni ai străzi�lor, refugiați palestinieni sau si�rieni, comunitatea indigenă Nari� kurava din sudul Indiei de lângăPondicherry și mulți alții sunt oa�meni care și�au deschis ușa și m�au primit așa cum au putut maibine și cărora le datorez mult dinceea ce am devenit astăzi. Un omun pic mai tolerant, mai puțincinic și mai blând cu cei din jur.

Tu vezi lucrurile din punctultău de vedere. Eu din al meu. Și eidin ale lor. De cele mai multe orirealitatea e complet diferită de

ceea ce percepi în mod individual,prin mecanisme interne bazate peexperiențele și informațiile acu�mulate până acum. Dar în fond ceștii cu certitudine? La nivel teore�tic o parte, în practică tabloul deansamblu se schimbă.

Cu acest prilej, de a privi rea�litatea fix în față, am început dinseptembrie un proiect inedit în co�laborare cu administrația Peniten�ciarului Iași, unde particip săptă �mânal la o serie de discuții desprecălătorii, literatură și reintegraresocială. Citim, punem întrebări,suntem acceptați. Ca orice altmembru al comunității noastre.

La Iași sunt 664 de persoaneprivate de libertate. Penitenciarule o lume aparte. În spatele ziduri�lor nu tocmai înalte se află ununivers despre care știm puțin,speculăm mult și de care ne ferim,încadrând subiectul într�o temădelicată a societății în care trăim.

Cu sprijinul administrației Pe�nitenciarului Iași, dar mai ales prinamabilitatea comisarului�șef LiviuDumitrașcu, am pășit pentru primadata pe un nou teritoriu, străin mie,într�o comunitate complet nouă.

PROIECTUL VA FIDOCUMENTAT VIZUAL DE FOTOGRAFUL IULIAN URSACHI

Împreună cu Iulian, fotografulcare mă însoțește în proiect, pre�dăm buletinele, suntem înscrișiîntr�un tabel de evidență al vizita�torilor și ni se dau două ecusoane:Acces în sectorul deținere. Comi�sarul ne prezintă personalului,care mai de care mai tineri și de �spre care nu pot să nu mă întrebcum de și�au ales tocmai asemeneacarieră, ne plimbăm prin curțile deplimbare, acum numite Tatuaje. Îniunie, 30 de artiști vizuali au pictat

o suprafață de 1.000 mp a zidurilorcare înconjoară curțile interioarea Penitenciarului cu ocazia proiec�tului Artă la Rece demarat deAsociația „Grupul de Inițiativă șiAcțiune Vaslui“, parte a festivalu�lui Street Delivery, care anulacesta a avut tema Smart Cities.Proiectul a urmărit „umanizareazidurilor“, printr�un act artisticneconven țional al cărui scop ecrearea unei identități vizuale po�zitive a spa țiului carceral.

Prima întâlnire a avut loc încadrul regimului deschis, acolounde sunt deținuți care urmeazăsă se elibereze sau care au pe�depse mai ușoare de executat.Conform legii 254/2013, articolul37, persoanele condamnate careexecută pedeapsa în regim des�chis sunt cazate în comun, se potdeplasa neînsoțite în zone presta�bilite din interiorul penitencia�rului, pot presta muncă și potdesfășura activități educative,culturale, terapeutice, de consi�liere psihologică și asistență so�cială, moral�religioase, instruireșcolară și formare profesională înafara penitenciarului, fără supra�veghere, în condițiile stabilite delege și regulament.

Proiectul va fi documentat vi�zual de fotograful Iulian Ursachi,iar în perioada 16�18 noiembrieurmează să fie prezentat în cadrulConferinței Reeducare prin cul�tură vs. reeducare prin tortură.

Editura Polirom s�a alăturat de�mersului prin donarea unor volumecare să consolideze biblioteca ins �tituției. Dacă vrei să donezi și tu o cartesau mai multe, trimite�mi un mesaj la:desi [email protected]. De aseme�nea, cărțile vor fi colectate pe BlvdȘtefan cel Mare, la Bistro La Noi. SDC

Încă de la începuturile mele deascultător pătimaș al muzicii rockm�au fascinat sonoritățile numitepe atunci sintetice, datorate in�strumentului inventat de RobertMoog și definit ca sintetizator.

Chiar dacă eu, personal, și mulțialții de prin partea asta de lume,n�am avut acces liber la noutățilemomentului, ele pătrundeau cum �va până la noi pe căi întorto�cheate, cu întârziere și oarecumpe ascuns. Adolescența leatuluimeu s�a desfășurat și sub valurileelectronice sofisticat modulate.

Împlinisem 12 ani când Wal�ter Carlos a înregistrat Bach lamoog�synthesizer, și 14 cândEmerson, Lake & Palmer au debu�tat cu albumul lor de referințăpentru genul electronic (deși enumai parțial cu sintetizatoare).Nu aveam habar de astea, nu au�zisem nici o piesă, dar e demons�trat că undele sonore, odată ce�au

fost emise în atmosferă, potajunge în cele mai neașteptate lo�curi ale Pământului și pot in �fluența urechi puțin pregătite săle primească. Însă la 16 ani, ținbine minte, am descoperit piesaLucky Man, a trioului EL&P. Și,odată ce�am auzit soloul de cla�viaturi executat de Keith cu abili�tate de magician, nu l�am maiputut uita. Iar de�atunci orice me�lodie și orice disc în care predo�mină instrumentele electro m�aulovit la moalele percepției, anu�lându�mi bruma de spirit critic

(pentru că, se înțelege, nu oriceînsăilare de sunete este muzică).

N�am fost îmboldit de nevoiachinuirii unui astfel de dispozitiv,dacă nu dintr�o profundă și exi�gentă cunoaștere de sine, măcardin lene, fiindcă nu e fleac să teînțelegi cu monstrul de sub clape,ca să nu mai zic de prețul unuia,nici el pe punga tuturor amatori�lor. Am trăit însă un moment demare satisfacție când mi s�a per�mis să mângâi butoanele unuibolid în toată puterea cuvântului.Era plasat în jumătatea de sferă ceacoperea expoziția multimediaamericană, amenajată în parculHerăstrău, în primăvara (sautoamna?) lui 1980. Impresia dinziua respectivă se reactivează cândși când de sub faldurile memorieiafective, dându�mi iluzia că trăiescpe altă planetă. Ori că mă învârtescpe orbita ei, satelit fără identitate,cum te simți la orice concert cu miide participanți...

De fiecare dată când intru înuniversul muzicii electronice, fieambientale, fie dansante, mai roc�kăită sau meditativă, îmi amintescvorbele lui B.B. King, fanionulbluesmanilor. Spunea cam așa(citez din memorie): „Fiecaregenerație își creează instrumen�tele muzicale și mijloacele teh�nice proprii prin care își exprimăsentimentele, nu e obligatoriu săcânte la chitară electrică nicimăcar blues“. Generația „clasică“de rockeri a pus în evidență, princâteva exemple strălucite, posibi �litățile aparaturii sintetice. Ele aufost preluate și duse la nivelfoarte înalt de alți, să le zicem roc�keri, ceva mai tineri, dar tot înaceeași placentă hrăniți: Eno,Jarre, Vangelis, Kitaro, TangerineDream, Isao Tomita etc. Tendințaavangardistă și experimentalis�mul abstract împingeau genulspre o marginalitate nemeritată.A fost nevoie de puseul disco�pop,dat de Kraftwerk și Giorgio Moro�der, ca ostilitățile să ia întorsăturacunoscută azi, când nu miră pe ni�meni că un om și�un computerpot face la fel de multă gălăgie ca

o trupă de punkeri, dar aduc maimultă serenitate decât o pleiadăconsacrată de orchestre simfo�nice. Și dacă Orbital, ChemicalBrothers ori Daft Punk pot an�trena numai la dans, Jean�MichelJarre încă e capabil să revelezestraturi ascunse ale psihicului, pedrept cuvânt numit de Jung pla�netar.

La 70 de ani împliniți în au�gust, francezul care este mai multdecât oricine cetățean al lumii apus la dispoziția fanilor și priete�nilor un pachet retrospectiv ani�versar, numit Planet Jarre (Sony/Columbia, 2018). E distribuit înmai multe variante, pe care leputeți savura după preferințe. SDC

Planeta electronică

13ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 2018 opinii


Vestea bună este că în ultimele 7zile am stat cu 26% mai puțintimp pe telefon decât în săptă�mâna precedentă. Vestea proastăeste că petrec, în medie, 3 ore și10 minute uitându�mă la ecranullui, cel mai mult pe Facebook. Decând telefonul meu este capabilsă îmi calculeze timpul de folo�sire, mi�am dat seama că viațamea nu arată așa cum credeam.Și că sigur vor exista consecințe.

Ecranele ne transformă gândireași ne rescriu circuitele neuro�nale, iar asta nu în modul cel maibun. O carte lansată la sfârșitulverii susține că cititul profund de�vine o raritate și că creierele noas�tre încep să se adapteze pentrufrunzăritul informației, așa cumeste potrivit pentru abundența deconținut digital. Autoarea, Ma�ryanne Wolf, o cercetătoare ameri�cană în domeniul informației, apus pe masă această teorie, spriji�nită de o foarte serioasă trecere înrevistă a studiilor privind atențiași lectura. Dar mai mult de atât, apornit de la un experiment realizatpe ea însăși.

Wolf și�a propus să reciteascăun roman care i�a plăcut foarte multîn adolescență – Herman Hesse,Jocul cu mărgele de sticlă. I�a displă�cut profund. Narațiunea era multprea lentă și existau propoziții asu�pra cărora a trebuit să revină demulte ori, pentru că modul obișnuitde a trece prin text nu�i permitea săle înțeleagă. Cu alte cuvinte, creierulei fusese dezobișnuit să citeascăașezat, pe îndelete.

Cartea lui Maryanne Wolfesusține că funcționarea creieruluifavorizează acum digestia rapidă ainformației și defavorizează gândi�rea critică și empatia. Fic țiunea, tex�tul așezat pe hârtie și citit cu atenție,dezvoltă empatia la fel cum mersulla sală acțio nează asupra mușchilor.În lipsa cititului lent, creierul seconcentrează pe acumularea infor �mației, filtrele critice se estompează,iar fake news�urile fac tumbe de bu�curie prin rațiunea noastră.

Desigur, nu este prima dată cânds�a vorbit despre efectele tehnologieiși mai ales ale ecranului asupra gân�dirii. Un text celebru publicat în „The Atlantic“ acum zece ani puneao întrebare oarecum asemănătoare:

Ne face Google mai proști?. Acumștim că da. Argumentele autorului,Nicholas Carr, semănau cu cele deastăzi: având la îndemână orice

infor mație, creierul nostru își atro�fiază memoria și capacitatea de aface conexiuni rapide. În discuție aufost aduse și GPS�ul, care ne

estompează sim țul orientării, în �vățându�ne în schimb să urmămniște instruc țiuni foarte simple(stânga/ dreap ta), corectarea auto�mată a greșelilor de scriere înWord și, desigur, Google. Un stu�diu care a urmărit cât de des ape�lează oamenii la Google a arătatfaptul că motorul de căutare a de�venit primul instinct pentru cău�tarea unui răspuns, chiar și cândîntrebările sunt simple.

Desigur, lucrurile nu sunt atâtde alarmante. Cititul profund sepoate antrena la loc, dar depă șireainerției e dificilă. „Frunzăritul“ seîntâmplă de mult timp și, în mareparte, ne este folositor. Gândiți�vănumai ce ar însemna să silabisimfiecare articol pe care îl întâlnimpe Facebook. Cele 3 ore și 10 mi�nute s�ar dubla. Nu mai bine ar fifolosite pentru terminat romanuldin sertar? Iată, cititul este acumo afacere bună. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Citești ușor, citești din zbor

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 201814


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Dacre Stoker este stră�strănepotal lui Bram Stoker. A citit Draculala 12 ani, însă nu și�a bătut preamult capul nici cu faimosul contevampir, nici cu faimosul său stră �moș. Departe de tenebrele gotice,viața lui Dacre a fost mai degrabăsolară, petrecută sub sem nulsportului: membru al echipei deatletism al Canadei, antrenor alechipei pentru Olimpiada din1988, antrenor de tenis.

Prin 2003 însă, Dacre a fostcontactat de un scenarist numitIan Holt, care l�a atras în cele dinurmă în aventura scrierii uneicontinuări – „oficiale“, din mo�ment ce e semnată de un descen�dent al lui Bram – a romanuluiDracula. Succes considerabil în li�brării, nu foarte apreciat de critici(cuvântul „mediocru“ a fost pomenit

cu insistență), noul roman, Dra�cula the Un�dead (2009) a avutmeritul de a rezolva o problemăcu copyrightul care îi enerva demulți ani pe descen denții lui Sto�ker și de a�l împinge pe Dacre,care a împlinit recent 60 de ani, înlumea vampirilor literari, unde adevenit aproape un expert.

Mai nou, Dacre Stoker și�aunit forțele cu scriitorul J.D. Bakerși împreună au creat un prequella Dracula: un roman proaspătlansat numit Dracul, în care auto�rii spun povestea unui tânărBram Stoker care intră în contactcu lumea vampirilor și, ca urmare,își scrie faimoasa carte nu ca ooperă de ficțiune, ci ca un „aver�tisment“.

Deja cartea i�a entuziasmatpe fani. „E ca și cum ai vedea unfilm clasic cu vampiri!“, scrie cu�noscutul scriitor de horror R.L.Stine. „Oroarea e vie pe fiecare pa�gină! O lectură terifiantă care mi�a oferit câteva ore de distracție!“Mai miră pe cineva că studiourileParamount și�au anunțat deja do �rința de a face după carte un filmregizat de Andy Muschietti (It)?

Geneza lui Dracul este însăinteresantă. Dacre Stoker deve�nise deja foarte interesat de vam�pirii literari când vărul său, NoelDobbs, a descoperit ascuns încasă, în 2011, un jurnal ce i�aaparținut lui Bram Stoker. Dacrea analizat atent acest jurnal, aju�tat de o specialistă în domeniu, dr.Elizabeth Miller de la MemorialUniversity of Newfoundland, ceidoi publicând chiar conținutulacestor note în 2012.

Jurnalul lui Bram l�a alertatpe Dacre (care, așa cum spune, adevenit „un soi de detectiv legistliterar“), conștient de existențaunei prefețe inedite scrise destrămoșul său (descoperită toc�mai în Islanda, în prima tradu�cere a cărții datând de la înce�putul secolului XX). Dacre a stu�diat atât cele 125 de pagini denote în manuscris lăsate de Sto�ker, cât și o versiune inițială dac�tilografiată a romanului Dracula,aflată în posesia cunoscutuluiPaul Allen, miliardar și cofonda�tor al companiei Microsoft.

Și�a dat seama astfel, spuneel, exact nu numai ce strămoșullui „voia să scrie în Dracula, roma�nul original, cât și ce anume a alessă nu introducă în roman“.

Prin urmare, Dacre Stoker șicomplicele său susțin că, dacă e săfie luat în calcul manuscrisul dac�tilografiat al lui Dracula, povesteaîncepe abia la pagina 102, primaparte fiind dată la o parte pentrua scurta cartea. Iar Dracul, noualor carte, este o modalitate de a„restitui lumii“ cele 101 paginilipsă din povestea lui Dracula.

Un alt aspect interesant reve�lat de cercetarea lor, spun autorii,este faptul că Bram Stoker dădeaimpresia că într�adevăr crede înexistența vampirilor. „În prefațaoriginală se afirmă că Draculaeste o poveste adevărată, că per�sonajele erau reale și doar câtevanume fuseseră schimbate“, spuneJ.D. Baker. „Editorul lui Bram n�afost de acord cu așa ceva. În aceaperioadă, Londra era terorizată deJack Spintecătorul, așa că se te�meau să nu terorizeze și mai multpopulația.“ „Să zicem că Bram eradeschis la orice posibilitate“, ex�plică Dacre Stoker.

Din acest punct de vedere,urmașul celebrului scriitor este şiel deschis la posibilitatea exis ten �ței vampirilor. „Chiar am întâlnitmai mulți vampiri seara trecută“,spune Dacre Stoker. „Sunt oamenicare practică ceea ce ei numesc«vampirism safe». Consumă sângepe care îl împart între ei. Am fostinvitat aseară la unul dintre clu�burile lor private“. SDC

Moartea unui scriitornu mai reprezintăneapărat și moarteaunui personaj foartepopular. Prin urmare,resuscitarea luiDracula nu ar trebuisă surprindă penimeni.

Dacre Stoker pune la treabă vampirul familiei

ANUL XIV NR. 62020 – 26 OCTOMBRIE 2018 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

n A încetat din viață, la vârsta de76 de ani, scriitorul finlandezArto Paasilinna (foto sus), cunos�cut mai ales pentru bestsellerulAnul iepurelui (Jäniksen vuosi),un au tor care, în țara natală, afost deseori comparat cu GabrielGarcía Marquez.n După ce a avut succes în mini�seria britanică Bodyguard, acto�rul Richard Madden (32 de ani),cunoscut și din Urzeala tronuri�lor, pare să fi devenit favorit încursa de a îi urma lui Daniel Craigîn rolul lui James Bond.n Thom Yorke (foto dreapta) de laRadiohead a lansat un nou single,Hands Off the Antarctic, în sprijinulmisiunii organizației Greenpeacede a proteja oceanul Antarctic deefectele schimbării climaterice, a

pescuitului comercial și a inter �ferenței uma ne. „Unele părți aleplanetei trebuie să rămână sălba�tice și nu trebuie distruse de uma�nitate“, a declarat Yorke.n În ultima vreme s�a înregistrato creștere a numărului de încer�cări ale piraților informatici de asparge serverele agențiilor lite�rare și ale editurilor pentru a furamanuscrise originale și alte infor �mații sensibile. „Indivizii care în�cearcă să capete acces la ma nus�crisele noastre au o înțe legere sofisticată a felului în care

func ționează afacerea noastră“,atrage atenția Penguin RandomHouse North America într�un co�municat pentru angajații editurii.n „Publishers Weekly“ anunță căîn 2017, pentru prima oară, numă�rul cărților publicate în regie pro�prie a depășit un milion de edițiiîn SUA, cu 28% mai mult decât înanul precedent. Deși în același ans�a înregistrat un nou declin aledițiilor electronice, creștereacăr ților în regie proprie pare a sedatora platformei specializateAmazon’s KDP.

n Netflix a bătut palma cu autorulde bestselleruri internaționaleHarlan Coben pentru un proiectde mai mulți ani. Astfel, Netflix șiCoben vor dezvolta nu mai puținde 14 proiecte de adaptare a unortitluri existente, dar și alte pro�iecte de cărții viitoare, inclusiv oadaptare a viitorul său romanRun Away. Coben, un obișnuit allocului 1 în lista „The New YorkTimes“, a scris 30 de cărți care s�au vândut în peste 75 de mi�lioane de exemplare și au fost tra�duse în 43 de limbi. Două dintrecărțile sale au devenit deja seriiNetflix, Safe și seria franceză NoSecond Chance, în 2015.n Un alt autor de succes, Lee Child,va adapta romanele din se ria JackReacher pentru televiziune dupăce fanii s�au plâns că interpretulpersonajului pe marele ecran,Tom Cruise, este mult prea scundfață de personajul din carte.

Fiecare carte din serie ar putea de�veni un miniserial de 10�12 ore.n Scriitorul Ian McEwan s�a asi�gurat de ura militantelor #MeToodupă ce și�a devoalat un anumescepticism cu privire la acuzeleaduse mogulului Harvey Wein�stein. „Pare un monstru moral, darmi�am încurajat un anume scepti�cism personal atunci când o haităîntreagă urlă, așa încât îmi rezervdreptul de a judeca întreaga po�veste abia după ce aud toate afir �mațiile făcute la proces“, a ex �pli cat McEwan la BBC Radio 4.n Romancierul și scenaristul BDbelgian Henri Vernes (foto jos) aserbat împlinirea vârstei de osută de ani. Vernes este celebrumai ales pentru personajul uneiextrem de populare serii BD, BobMorane, desenate, de�a lungultimpului de Dino Attanasio, Gé�rald Forton, William Vance, Coriași Frank Leclercq. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Restaurare în directȘefii Rijksmuseum din Amsterdam au hotărât ca faimosul tablou al lui Rembrandt, Rondul de noapte, să fierestaurat în public și, de asemenea, ca restaurarea să fie transmisă live, pe internet, permițând astfel amatorilorde artă să „participe“ la o muncă ce altfel se desfășoară în culise. Acest proiect inedit va debuta în iulie 2019 șiva costa câteva milioane de dolari pentru un tablou care este văzut, în muzeu, anual, de peste două milioanede vizitatori. Rondul de noapte, unul dintre cele mai cunoscute tablouri din lume, a fost restaurat ultima oarădupă ce a fost vandalizat de un individ cu probleme psihiatrice, în 1975. SDC

— Boule, da’ chiar nu te uițideloc? Ai bemeix și omori lumea,asta faci!

— Nu te�am văzut, cucoană, ve�neai de pe secundar. Și te rog sănu mă jignești!

Ăsta este haosul în care nezbatem de mulți ani și, sincer, nucred că cineva va găsi soluții pen�tru fluidizare. De când Primăria

a amenajat sistemul de piste debicicletă, nimeni nu se mai simteîn siguranță. Mai ales dimineața,când încep elevii cursurile.

Nu pot să înțeleg de unde arelumea bani. Frate, sunt sute demii de biciclete, iar infrastructuranu le face față, cu tot cu pasajelesupraterane și sensurile unice.

De exemplu, în caz că vrei săajungi din Valea Adâncă până înPodu Roș și pleci ca omul la orașapte, dacă nu te dărâmă vreunnebun cu semicursiera lui tuna �tă, îți trebuie patruzeci de mi�nute ca popa. Eu speram ca mă car iarna, pe zăpadă și gheață, să

se mai elibereze, dar ți�ai gă sit!Mitocanii își pun geci groase șianvelope cu ținte. Unde mai puică, prin frecare, plăcu țele defrână produc pilitură de ferodou,care poluează masiv. Măcar înaceastă direcție pot spune că s�arezolvat câte ceva, prin introdu�cerea taxei de mediu pentru

bicicletele mai vechi de doi ani.Cel mai mult mă stresează tri�

cicletele de la Serviciul de Am �bulanță, fiindcă ocupă mai multdecât jumătate din sensul de mersși au prostul obicei să bage sirenacând deja sunt foarte aproape detine. Unde să mă dau? Dar mădau, că nu am încotro, știu că pro�babil pedalează spre un accidentgrav, vreun biciclist inconștientcare, nepurtând cască, a luat înbrațe vreun boschet de măceș.Sau, mai rău, vreun teribilist înce�pător care și�a demontat roțileajutătoare fără să fi trecut un anși evident că s�a uitat la picioareîn timpul deplasării, căzând și ju�lindu�și un cot.

Treabă de mântuială și lipsăcrasă de strategie. Privită de sus,cu drona, rețeaua de piste care, în

Iași, însumează doar trei sute cin�cizeci și opt de kilometri, arată caîn manualul de anatomie dinliceu, lecția despre sistemul ve �nos, iar noi suntem leucocite, he�matii și trombocite cu pedale,care se sufocă unele pe altele, fiindcă în mod constant i se facnoi transfuzii, inima pompează,dar creierul este limitat în a găsirezolvări pe măsură. Prevăd o ine�vitabilă hemoragie.

Tot mai multe voci vorbescdespre soluții alternative, cum arfi autoturismele. Eu, unul, nu știuce să zic. Mă tem că, odată intro�duse, nu va trece mult timp pânăcând toată lumea va avea așa cevași tot la aglomerație în trafic se vaajunge. Plus că mă înspăimântăteribil ideea unei ambulanțe cumotor. SDC

16ANUL XIV NR. 620

20 – 26 OCTOMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Nu se întâmplă des ca un actor ce�lebru să fie o revelație ca regizor,de multe ori e vorba doar de uncapriciu – vezi debutul regizoralal lui Ryan Gosling, Lost River,care era pretențios și găunos, plinde aluviunile altora. A Star IsBorn e, pentru mine cel puțin, osurpriză, deoarece n�aveam pânăacum o simpatie deosebită nicipentru Bradley Cooper (pe care�lconsideram un băiat drăguț și su�perficial și poate nici chiar atât dedrăguț), nici pentru Lady Gaga.Dar Cooper e o dublă revelație caregizor și actor, pe când LadyGaga fără machiaj e umană și vieși foarte bună actriță.

Mi se pare cu atât mai intere�sant acest Bradley Cooper, caredin poziția de sex simbol are cu�rajul să�și expună vulnerabi �litățile. Warner Bros. a riscat multdându�i filmul pe mână. Era de�butant, povestea era arhicunos�cută (aproape fiecare epocă a avutremake�ul ei; filmul lui George

Cukor din 1954, cu Judy Garland,e antologic), iar Lady Gaga era laprimul rol în cinema. Dar Coopers�a ținut cu dinții de visul lui și înpatru ani el, care nu știa să regi�zeze, să cânte cu gura ori la chi�tară sau să compună, le�a reușitpe toate. Tenacitatea lui echili�brează, cred, o profunzime sufle�tească și un fond emoțional com� plex, lucru care se vede și din cumîl portretizează pe Jackson Maine,o vedetă a muzicii country aflatăîn declin din cauza alcoolului șidrogurilor, care descoperă și lan�sează o solistă de care se și în �drăgostește.

E memorabil felul cum Brad�ley Cooper construiește acest băr�bat frumos care e în egală măsurăsecurizant și profund avariat. Pri�virile lui rămân cu tine când ieșidin sală, după cum și filmul seașază foarte bine la două, trei ziledupă ce l�ai văzut, chiar dacă laproiecție ai avut impresia că adoua parte e mai puțin elaborată

ca prima. Chimia dintre BradleyCooper și Lady Gaga e cea careleagă filmul și e rară. Datorită lorai impresia că vezi nu două perso�naje, ci doi oameni reali. Sigur,sunt și momentele muzicale lacare îți simți stomacul vibrând cape stadion, e și vocea lui LadyGaga care umple sala, dar dacă țise face frig când revezi în buclă vi�deoclipul piesei Shallow (din 27septembrie, peste 40 de milioanede vizualizări pe YouTube) e pen�tru povestea de dragoste pe careo rezumă. Nici unul dintre celepatru A Star Is Born și puține dintonele de love�storyuri care s�aufăcut până acum nu reușește săsurprindă ce înseamnă, de fapt,să te îndrăgostești. Tocmai aici astat dificultatea – în a face unfilm emoționant, complex și cap�tivant pe un subiect atât decomun. („Mai bine să greșesc fă�când lucruri grele decât să nu în�cerc deloc“, spunea Cooper în� tr�un interviu.).

Folosindu�se și de propriaexperiență în vitrina showbizului,Bradley Cooper speculează dis�cret împreună cu cei doi sce na �riști, Eric Roth și Will Fetters,acest element de Pygmalion careexistă în orice îndrăgostire și careexista și în filmele precedente, darnu într�un mod atât de uman. „Ela văzut în mine ceva ce nimeni al�tcineva n�a văzut până acum“,spune personajul lui Judy Gar�land în remake�ul din 1954.

Nu mai țin minte dacă replicas�a păstrat și în varianta de azi,dar ea concentrează întreg filmulși arată că e vorba de ambele sen�suri de mers. Nu doar Jackson odescoperă pe Ally, ci și ea pe el. Înorice îndrăgostire e vorba de odescoperire, cineva vede poten�țialul în altcineva și îl ajută să�lvalorifice. Prin iubire, nu prin lu�cruri practice, de aceea spunemcă iubirea ne dă aripi. Și în oriceiubire care se termină trist celcare merge mai departe preia ce�i

mai bun din celălalt și reușește șipentru el.

Sigur, e vorba aici și de poveș �tile de succes din showbiz care din�totdeauna au sedus publicul, darcred că succesul filmului vine maiales din faptul că spectatorii se potidentifica cu eroii datorită poveștiide dragoste și onestității cu careaceștia își expun vulnerabilitățile.

Și mai sunt și semnele asteade punctuație dificil de pus înrelația pe care noi, muritorii, oavem cu un superstar cum e LadyGaga, pe care o vedem întorcân �du�se la începuturile ei (deși spu �ne în interviuri că doar în liceuera nesigură) și descoperind prinPygmalionul Bradley Cooper (cucare înțelegem că are o relațiespecială) un soi de puritate și denaturalețe care ne�o fac accesi�bilă. Dar și asta e o problemă relativă. La discuțiile de după pre� miera nord�americană de la To�ronto (premiera mondială a fostla Ve neția), Bradley Cooper po�vestea că la prima întâlnire cuLady Gaga se simțea ciudat cân�tând alături de ea. E ca atuncicând privești de la sol două avi �oa ne de linie și ai impresia că auaceeași altitudine. De fapt, ierar�hiile pot fi diferite. SDC

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Chimie IULIA BLAGAFILM

Poate nu întâmplător Bradley Cooper e

considerat noul Clint Eastwood, pentru că

Eastwood (care îi e și prieten) trebuia inițial

să regizeze al patrulea remake după clasicul

A Star Is Born, realizat de William A. Wellman

în 1937, cu Janet Gaynor și Fredric March

în rolurile principale.

620

Trafic greu

LA FITPTI, BILETELE DE TEATRU SE CUMPĂRĂ ȘI CU...

Documents

Transcript of LA FITPTI, BILETELE DE TEATRU SE CUMPĂRĂ ȘI CU...