14 CHRISTTAN IACO

- Pentru cf, datoria mea e sl verific daca ordinele legate df)securitate sint dplicate cu maximA rigoare, astfel incit nici.nninFus sd nu se poatA stecura in Valea Regilor. Felicitari, soldat!Mi-ai dovedit cd dispozitivul instalat este eficient.

Nubianul se arAti surprins:

- $eful ar fi trebuit totugi si ma previnir.

- Nu intelegi ca era imposibil?

- Hai cu mine la geful nostru! N-am dreptul si te las sipleci aqa-..

- ili faci perfect datoria.in Uataia lunii, zimbetul pagnic al lui Mehy il linigti pe

nubian Si-l facu sa-Si puni bastonul la loc, in cenfuriCu iuleala unei vipere a degertului, conducitorul calelor se

repezi cu capul inainte gi-l izbi pe soldat drept in piept.Nefericitul cazu pe spate rostogelindu-se pe panttr pini la un

platou ce domina Valea-

Cu riscul de a-qi ftinge gitul, Mehy il urma $i consati ca, in "

ciuda unei rani profunde la timpla, soldatul inca mai traia. Faraa lua in seamdr privirea rugAtoare a victimei sale, ii puse capdtzilelor cu o piatra ascqita, sfafmindu-i capul.

Asasinul a$tepte indelung dind dovadi de singe rece. Cinda fost sigur ci nu I-a vAzrrt nimeni, Mehy a urcat din noudealul, cu grija si nu alunece. Tot mai atent, s-a lndepdrtat delocul interzis.

in aceasti noapte minunat4 i s-a infiripat in minte un singurgind: sa pitmndi misterul Locagului Adevirului.

Dar cum s-o faci de unul singur? Din moment ce nu puteaintra ln sat, avea nevoie s6 obfini informatii serioase.

$i ucigagul in&evizu un viitor splendid: secretele gi bogitiileconfrbriei i-ar putea aparline lui, si numai lui!

L.

Zelosul nu mai putea suporta monotonia vielii sale... Ime-

diat dupa inundatie, aratul. Apoi semarnatul, seceratul gi

recoltatul, umplerea podurilor, teama de l6custe, rozitoare gi

de hipopotami, devastatori ai culturilor, irigarea, intretinerea

uneltelor, impletirea funiilor in timpul noptilor fa,ri somn,

supravegherea turmelor gi a atelajelor, grija continua pentnr

ptrmint, calitatea griului $i sinatatea vacilor. Iata unicul orizont

ce i se deschidea-

A$ezat la umbra unui sicomor, acolo unde deqertul se

desparte de nerenurile cultivate, tinarul nu reu$ea sa atripeasca gi

sa se bucure de o binemeritata odihna, inainte de a-si duce boiipe pagunea familiei. La gaisprezece ani, Zelosul, un colos de un

metru gi nouizeci, nu mai voia si rlmlna Fran ca tati'I, buniculgi stribunicul slu.

Zi de zi se reFagea in acest loc lini$it $i, cu un lemn cio-plit chiar de mina lui, desena tot felul de animale pe nisip.Sa deseneze... Iati ce i-ar placea si faci ore in $ir, si pun4

apoi culoare gi si dea viafiL unui migar, unui ciine $i multoraltor creaturi!

Zelosul gtia si observe. Cind o imagine ii patrundea ininimi, aceasta ficea ca mtna sl porneasci, liber6, trasind con-tururi mai vii decit realitatea. I-ar fi trebuit paphus,,un stil, pig-menti... Dar tatll siu era agricultor 9i ii risese in nas cind lgi

exprimfse aceste dorinfe.

16 CHRISTIANJACA

lnr-un singur loc, unul singur, Zelosul ar fi putut obfine ceeace dorea: in Locagul Adevirului. Nu se cunogtea nimic din ce sepetrecea dincolo de ziduri, dar se gtia ci acolo se adunaseri ceimai mari pictori gi desenatori din regat, cei care erau autorizatisi decoreze mormintul faraonului.

in aceastA confrerie fabuloasiL, un fiu de tAmn n_ar h pututpitrunde. Dar tinarul continua si viseze la fericirea ielorliberi, sa se dedice cu totul vocaliei lor, uitlnd de meschinariilevielii cotidiene.

- Hei, Zelosule, te odihnegti?Cel care i se adresase pe acest ton ironic era numit Mojicul

gi avea vreo doudzeci de ani. inalt, atletic, nu pufta decit o pri_zoma scurtd din stuf impletit. Ling6 el, fratele lui mai mic,Marele Jaret, zimbea timp. La cincisprezece ani, cinErea cu zecekilograme mai mult decit fratele sAu mai mare, din cauzacantitatii de prajituri pe care os infuleca in fiecare zi.

- I.dsati-ma in pace amindoi!

- Locul asta nu-tri apa4ine... Avem tot dreptul sf,_tri ceremsocoteale.

- N-arn chef sa v6 vad

-Noi avem. $i vatrebui sane dai explicatrii.

- in legatura cu ce?

- Ca gi cind n-ai qtii... Unde ai fost noaptea trecute?- Te crezi sold{oi?

- Nati... Numele ista ifi spune ceva?Zelosul zimbi:

-O amintire minunata.Mojicul fd,cu un pas spre Zelos:

- Gunoi ce e$ti! Fata asta trebuie si se mdrite cu mine...Iar tu, noaptea trecuti, ai indr4znit...

- Ea a venit sA mA caute.

-Minfi!Zelosul se ridici:- SA nu mi faci mincinos!

- Din cauza ta nu mi voi insura cu o fecioari- ,

Nefer cel Tecut

*$ ei cu asta? Daci are un pic de ririnte, Nati nu te va lua

Cci doi scoasere la iveali un bici de piele. Arma era mici,mut.

-Hai s-o lasam bal6, propuse Zelosul. Nati 9i cu mine am

clipe minugate impreuni, ce-i drept, dar asta e via1a.

a vi face pe plac, accept sa n-o mai revid: $i, la drept

id,nu-mi vdfipsi.

- O si-ti pocim mutra, decreta Mojicul. Cu figura pe care o

to ai, nu vei mai seduce nici o fatir-

-Nu mi-ar displacea sa-i invat minte pe doi idioti ca voi, dar

cpa cald 9i a9 prefera sd-mi termin siesta"

Marele Jaret iqi ridica bratul drept asupra Zelosului. Brusc,

n mai vdzu tinta loviturii sale. Se simti ridicat, proiectat in aer

dcezu tn cap, lovindu-se de trunchiul sicomorului. Nf,ucit, nicim mai rnigca.

Uluit pentru o clipi, Mojicul se dezmetici, apoi lovi aerul

an biciul. Credea c6-i va gfichiui obrazul Zelosului, dar bratul

i-a fost optit de cel al ttnarului colos $i un trosnet a pus capit

scurtei lupte. Cu umirul dislocat, Mojicul dadu drumul biciu-

lui 9i fugi urlind.Pe fruntea Zelosului nu apf,tuse nici mlcar o picituta de

sudoare. Obipuit str se bati de la virsta de cinci ani, trecuse

prin lupte zdravene inainte de a se initia in loviturile impara-

bile. Sigur pe for(ele sale, nu-i placea sf, provoace, dar nu

dldea niciodaE lnapoi. Viatra nu-i ficuse nici un cadou, dar

nici el vietii.Tindrul se simli ingreto$at la gindul de a-gi petrece

dupa-amiaza la pfuune $i de a se reintoarce, cuminte, acasi, cu

lapte gi vreascuri.

Ziua de miine se anunta mai rea decit cea de astizi, mai

intunecati, mai plicticoasi si el simtea ca-gi pierde zuflgtul, ca

9i cind stngele i s-ar scurge pe nesimqite. Ce-i pasa lui de miculdomeniu agricol al familiei? Tatil siu visa la grine coapte 5i lavaci cu lapte, vecinii il invidial penftu reuqita sa, fetele vedeau

deja in Zelos un moqtenitor norocos care, datoriti fortei sale

17

18 CHRISTIAN IACQ

fizice, urma si-gi dubleze produclia gi sA devina bogat. Visau sise marite cu un taran instarit, ciruia numeroase odrasle ii vorasigura o batrinete fericita.

Mii de oameni ar fi fost multumiti cu o astfel de soartir, darnu Zelosul. Acestuia, dimpotriva, perspectiva i se p6rea maisufocanti decit zidurile unei inchisori. Dind uitare vitele caie seputeau descurca gi fara el, tinarul porni prin degert, farA a slAbidin ochi creasta muntelui ce veghea Teba, prea bogata cetate azeului Amon, acolo unde fusese construit oragul sfint Kamak,plin de sanctuare.

Pe malul sting al Nilului se intindea, iatd, Valea Regilor,a Reginelor 9i a nobililor cqle se ingrijeau de locurile de veciale acestora, precum 9i templele faraonilor construite pentrumii de ani, printre care gi cel al lui Ramses cel Mare. Acesteminunalii erau creare de artizanii din LocagulAd"";;i;i...Nu degeaba se spunea ci muncesc cot la cot cu zeii gi sub pro_tecfia lor.

in lumea tainic4 aKamak-ului, ca in cel mai modest paradis,divinitiiile vorbeau, dar cine oare Ie infelegea cu adeviratmesajul? Cit despre Zelos, acesta dezvdluia lumea desenind penisip, dar, lipsindu-i prea rhulte cunogtintre, nu putea progesa.

Nu accepta aceasta nedreptate. De ce zeila aicunsa pecreasta de miazinoapte le vorbea artizanilor 5i de ce rdrninea eamut6 cind o implora si-i rispundi la chemare? Tinerele saleiubite, dornice de placeri, nu puteau sa-i inleleaga aspiraliile. Sesimfea lasat prada singuratatrii in fata crestei miituite de soare.

Pentm a se rizbuna, ii grava contururile pe nisip cu toataprecizia de care era in stare, apoi, cu piciorul, le gterse cu furie,ca gi cind gi-ar fi spulberat astfel nemulfumfuea, o datd cu aceastAzei16 mut6:

Dar creasta de miazanoapte rirnase intactA, grandioasa gi denepafiuns. $i, in ciuda fortei sale fizice, ZelosJ se simti inuril.Nu, asta nu mai putea dura.

Fie ce-o fi, taEl siu va trebui si-l asculte.

2.

Venit din indepartata Nubie, Sobek intrase in gardi lavirsta de $aptesprezece ani. inalt, atletic, excelent minuitor albitei, acest negru cu prestanff, fusese apreciat de superiorii sai.Un stagiu printre strajerii de$ertului ii daduse ocazia s4-$iarate calitalile: arestase peste douieeci de tilhari beduini, din-tre care trei deosebit de periculogi, care se ocupau mai ales cuprf,darea caravanelor.

inaintarea lui Sobek fusese rapida: la douizeci 9i trei de anifusese numit conducitor al soldatilor destinali sa p2easci satulartizanilor. De fapt, postul siu nu era de invidiat. Nubianul eracoplegit de responsabilitad Si nu avea dreptul sa glegeasca. Niciun profan nu trebuia si pitrundl in Valea Regilor, nici uncurios nu trebuia si tulbure pacea satului artizanilor: Sobektrebuia si evite orice incident, cAci, in caz contrar, ar fi fostimediat pedepsit de prim-ministru.

Nubianul ocupa un mic spafiu intr-unul dintre forturilecare blocau pitrunderea ln Locagul Adevarului. Degi gtia sa

citeasci gi si scrie, nu se simlea deloc atras de hi4oage qi declasarea rapoartelor, treabi pe care o lf,sa in grija subal-temilor sf,i. Mobila era sumari: o masl joasl 9i trei taburete.Atit ii oferise administrafia gi tot ea garanta varuirea gi

intretrinerea incintei.Sobek iSi petrecea mai tot timpul pe teren, stlabatind

dealurile din jurul locurilor interzise, ihiar li la orele la caresoarele ardea necrulitor. Cunogtea fiecare pobca, fiecare creasttr,

20 CHRISTIAN JACQ

fiecare panta $i le shabitea fArA incetare. Cel care era surprinsspionind era arestat 9i interogat fara formalitatri, apoi trimis pemalul sting, unde tribunalul prim-ministrului pronunta ocondamnare severi.

incepind cu ora gapte dimineafa, nubianul ii primea pepindarii din serviciul de noapte. La intrebarea: ,,Nimic desemnalat?", ei rispundeaul ,,Nimic aefu"' gi se duceau la cul.care. Dar, in acea dimineafi, pfimul pindar nu-gi: puteaascunde stinjeneala.

- Avem o problemd, gefu'.

- Raporteazf,

- Ne-a murit un ofii dzi{oaptc.

- Un atac? se ingrijori Sobek.

- Sigur nu... Altfei am fi reperat vinovatul. Vreli sa vedelicadavrul?

Sobek iegi din birou pentru a examina legul nefericitului.- Craniu zdrobit, ran4 la timpla, constati el.

- Dupi o astfel de cidere, nimic nu e'de mirare, aprecieptndarul. Era prima lui noapte de garda 9i nu cunogtea bine zona-A alunecat pe piemig, apgi s-a rostogolit pe panta- Nu se intimpliprima oarir gi nu va fi ultimul accident de acest fel.

Sobek ii ftrteba Si pe ceilalli paznici: nici tmul nu remarcaseprczenta vreunui intms. Parea s6 fie doar un accident ingrozitor.

- Ce-i cu tine aici, Zelosule? Nu ffebuia si fii la pagune?

-Gat4 tata!

- Adica?

- Nu te mai urmez in munca de fermier.Agezat pe o rogojini, fermierul iqi pusese dinainte fiSiile de

papirus din care igi impletea o funie. Nedumerit, iri ridicaprivirea cErtre fiul siu.

- Ai innebunit?

- Viata d€ laran mi plictisegte.

- Ai mai spus-o, cred, de o suti de ori... Nu-1i potl penecetimpul distrindu+e! Eu n-arn aviit niciodati idei ciudate ca tinegi m-am multrumit sa muncesc din greu pentru a-mi hrAni

Nefer cel Tecut 2I

- ilia. Pe mama ta am fecut-o fericita, am crescut patruoopii, pe cele trei surori ale tale gi pe tine, $i am devenit pro-pietarul acestei'ferme $i al unui mare teren. Nu e o reuqitifuna de lauda? DupA moartea mea, nu vei fi nevoiag gi imiwi multumi toati viafa, $tiai ca avem un an excelent gi un cer

fevorabil? Recolt4 va fi bogati, dar noi nu vorn plati multedari, pentru qa autoritalile mi-au acordat scutiri. Doar nu ai

intentia sa distrugi totul?

- Vreau sa-mi cladesc propria via1a.

-Uitdftazple pompoase! Crezi ci vacilor le pasi de ele?

- Vor pa$te $i farA mine, iar tu vei gisi ugor un inlocuitor.ingrijorat, fermied vorbea cu voce tremurindi:

- Ce-ai pitrit, Zelosule?

- Vreau si desenez gi sp pictez.

- Dar tu e$ti Fran, fiu de tdran! De ce cauti imposibilul?

- Fiindca asta mi-e soarta.

- Ia seam4 fiule: te mistuie un gind aducitor de riu. Dacinu-l stingi, te vanimici.

Zelosul zimbi:

- Te inqeli, tatir-

Fermierul tncepu si rontiie o ceapa:

- Ce vrei, de fapt?

- Sa intru ln confreria din Locagul Adeviuului.

- Ai innebunit, Zelosule?

- MA crezi in stare?

- Daci te cred ln stare... habar n-am! Dar este totu$i onebunie... $i nu gtii nimic despre viatra lngrozitoare a acestor

artizani! Sint supugi unui secret, lipsili de libertate, obligatisi asculte de superiori nemilogi... Cioplitorii in piatra au

bratele frinte de oboseal4, ii dor pulpele gi spatele $i rnor de

epuizare! Nu mai vorbesc despre sculptori: minuirea dalteieste mult mai istovitoare decit saparea pamintului cu sipa-liga. Noaptea continud sl munceasci la lumina limpilor gi nuse odihnesc niciodati!

-Pari bine informat despre Locagul Adevarului.

- $tiu ce se spune... de ce n-ag crede?

22 CHRISTTAN IACa

- Penffu ca zvonurile sint intotdeauna mincinoase.

- Nu fiul meu e cel care hebuie sf,-mi dea mie lectrii demorali! AscultA-mi sfaturile gi-1i va fi bine. Cum te vei supunetu unui regulament, cind ai un caracter atit de imposibil? Te-airevolta inca din prima seeundA! RAmii tAran, ca mine, caskarno$ii tai 9i vei fi fericit. Cu virst4 re vei potoli 9i-1i vei amintirizind de tinerefea ta rebela.

- Nu mi poti intelege, tat6! Degeaba mai continuiryndisculia-

Fermierul lui ceapa 9i o arunci:

- Gat4 ajunge! Esti fiul meu gi febuie si-mi dai ascultare.

- Te las cu bine, tati.Zelosul ii intoarse spatele tatilui sau care, apucind coada

unei unelte, il lovi inbe umeri.Tinarul se intoarse incet.Ceea ce vizu fermierul in ochii tinanrlui colos il inspairrlnta

Sil facu sir se retragi la perete.

O femeie mica Si zbircita tisni din magazia ln care seascunsese gi se atima cu disperare de bragul drept al fiului siu.

- Nul lovi pe tata,l tiu, te implor!Zelosul o siruti pe frunte:

- Nici tu nu mA hfelegi, mam| dar nu-tri port pica.Liniqtegte-te, plec ai nu mi mai intorc.

- Daci ieSi din casa asta, te dezm-ogtenesc! il prevenitatal sau.

- E dreptul tiu s.o faci.

- Vei sfirsi in mizerie!

-Nu-mi pasa!

Trecind pragul casei parintegti, Zelosul gtia ci nu se va maiintoarce niciodata.

Pomind pe drumul ce trecea pe lingl lanul de griu, respiriadinc. ln fata lui se deschidea o lume noui.

3.

indreptindu-se cafte Locaqul Adevirului, Zelosul iesi din

mna cu pamint cultivat. Nici arsurile soare_luj, nici asprimea

deqerttrlui nu-l speriau. $i nnarul voia sd aibf,inimausoara: daci

bate la poarta satului, s-ax Putea s6 i se deschidi.

in acel sfirsit de dupi-amiazf,, nu eranici ttpde pe drumul

baritorit de copitele m&garilor care, zi de zr, aduceau confreriei

ap4 alimente 9i toate cele rebuincioase muncii sivirgite,departe

& ochi si de urechi".Zelosul iubea degertul. ii gusta puterea neindurdtoare, ii

simtea sufletul vibrind la unison cu al siru qi-l strabatea zile

?ntregi firi odihnl, savurtnd senzatia piciorului gol cilctnd pe

nisipul arzdtor.

Dar, de data aceasta, tinarul nu a avut prea mult de mers'

I-a taiar calea primul dintre cele cinci forturi care asigurau pro-

tec(ia satului. Plndarii erau la post 9i nu-l slibeau din ochi, aqa

ci se indrepti tinta spre ei. E mai bine sa-i infrunte pe paanici gi

si afle ce ganse ff Putea avea.

Doi arcagi iesiri din fort. Zelosul continui sA avanseze,

tinindu-Si bratele de-a lungul trupului, pentru a le arlta cA nu

este inafinat.

- Stai!

Tinarul se opri.Cel mai in vlrsti din cei doi arca$i, un nubian, se apropie'

Celalalt se didu de-o parte si isi incordd arcul indreptindu-l

cAfrc intrus.