KINETOTERAPIE OBIECTIVE DE BAZĂ

Corectarea aliniamentului şi posturii corporale

USMF ,,N. Testemițanu” Reablitarea Medicală Medicina Fizică

Aliniamentul şi postura corporală

reprezintă relaţia reciprocă între alinierea /proporţionalitatea/ simetria segmentelor corpului , a corpului — ca întreg — şi eficienţa funcţiei locomotorii – postura.

La grecii ,,perfecţiunea posturală a corpului şi a raportului între segmentele este considerată sinonimă cu „frumuseţea fizică",

Din punct de vedere fiziologic alinierea şi postura înseamnă respectarea condiţiilor estetice, de echilibru dimensional şi funcţional al corpului.

Aliniamentul şi postura corporală Alinierea – construcția/alcătuirea simetrică a

corpului. Oricare dezaliniere fizică, asimetrie defectuoasă

a corpului este şi disfuncţională pentru una sau alta dintre funcţiile de bază ale organismului.

Dezalinierea strică simetria iar acesta determină alte dezalinieri cu scop de compensare.

Exemplu: O basculare de bazin

cu hiperlordozare de lombară

va dezalinia coloana dorsală

cifozînd-o compensator

Aliniamentul şi postura corporală

Aliniamentul şi postura corporală

Dezalinieri

Dismorfismele eriditare intoate cazurile dezvoltă dezalinieri şi asimetrii evidente sau severe.

Deposturări accentuate se dezvoltă la nivel de coloană vertebrală in blocurile vertebrale, hemivertebrale,în caz de displazii de şold cu surtare de membru etc.

Spondilita, poliartrita,paraliziile, bolile degenerative ale AL avansate, sechelele post traumă sunt cele mai frecvente cauze de degaradarea funcţională dobândită manifestată prin dezalinieri şi deposturări,.

Postura

organismului este influenţată de trei factori :

1.Ereditatea

2.Stările patologice

3.Obişnuinţa

Aliniamentul şi postura corporală

Aspectul general al corpului sau configuraţia fizică a lui este rezultanta a trei clemente :

1. Atitudinea corpidui, determinată de raporturile părţilor componente ale aparatului locomotor — este obiectivul principal al evaluării aliniamentului şi posturii.

2. Creşterea corpului - reprezenă acumulările cantitative în înălţime, mărime şi greutate, în raport cu vîrsta şi sexul (dezvltarea fizică).

3. Dezvoltarea globală în raport cu vârsta Aceste trei elemente determină diferenţele

tipologice umane încadrate în tipuri constituţionale.

Postura şi controlul motor

Postura ca componentă eriditară în KT este analizată în contextul evoluţiei etapelor controlului motor care reprezintă momentele dezvoltării neuromotorii a organismului după naştere până la maturtate.

Etapele controlului motor:.

1.Mobilitatea

2.Stabilitatea

3. Mobilitatea controlată

4. Abilitatea

1.Mobilitatea

reprezintă abilitatea de a iniţia o mişcare şi de a executa mişcarea pe toată amplitudinea ei fiziologică.

Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze: hipertonia (spasticitatea), hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulară sau periarticulară.

Reeducarea mobilităţii presupune, fie recâştigarea amplitudinii articulare, fie a forţei musculare, fie refacerea ambelor.

2.Stabilitatea este capacitatea de a menţine posturile

gravitaţionale şi antigravitaţionale ca şi poziţiile mediane ale corpului.

Stabilitatea este realizată prin două procese:

1.Capacitatea reflexelor tonice posturale de a menţine o contracţie în zona de scurtare a muşchiului contra gravitaţiei sau contra unei rezistenţe manuale aplicate de către specialist;

2.Cocontracţia, adică contracţia simultană a muşchilor din jurul unei articulaţii, ceea ce creează stabilitatea în posturile de încărcare şi face posibilă menţinerea corpului în poziţie dreaptă.

3.Mobilitatea controlată

reprezintă abilitatea de a executa mişcări în timpul oricărei posturi (care presupune susţinerea greutăţii corporale, cu segmentele distale fixate,,kinetică în lanț închis), sau capacitatea de a rota capul şi corpul/trunchiul în jurul axului longitudinal în timpul menţinerii acestor posturi.

3.Mobilitatea controlată Mobilitatea controlată este o etapă importantă

și foarte complexă în dezvoltarea controlului motor.

Pentru obţinerea mobilității controlate sunt necesare:

1.obţinerea unei forţe musculare în limita disponibilă de mişcare;

2.promovarea unor reacţii de echilibru în balans;

3.dezvoltarea unei abilităţi/coordonare de utilizare a amplitudinii funcţionale de mişcare atât în articulaţiile proximale, cât şi în cele distale.

4.Abilitatea

reprezintă ultimul nivel al controlului motor (cel mai înalt)

Definitie. Abilitatea - capacitatea de „manipula şi explora mediul înconjurător”,

În această situaţie segmentele distale al membrelor fiind libere activează după principiul ,,kinetică în lanț deschis”

Astfel, abilitatea mai însemnă aptitudinea de a mișca membrele înafara posturii..

Exemplu: În timp ce părțile proximale ale membrelor prezintă o stabilitate dinamică care ghidează membrul, partea distală (mâna, piciorul) are o mare libertate de mişcare şi acţiune.

2. Corectarea posturii si a aliniamentului corpului. este un obieciv de bază al KT fără de care nu se realizează nici

un program de KT şi recuperare funcţională. Are la bază trei realitati: 1. Multe defecte posturale din copilărie și perioada de adoliscență

se consolidează în vârsta adultă și conduc cel mai frecvent la diverse degradări degenerative ale aparatului locomotor.

2. Multe afectiuni locomotorii și a altor aparate și sisteme determina deposturari si dezalinieri ale corpului iar acestea în timp ramân fixate funțional sau organice.

3. Recuperarea unui deficit funcţional nu poate fi concepută decit in cadrul restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului (simetriei).

Mecanisme disfuncţionale ale aliniamentul şi posturii

Dezalinierile şi deposturările în toate cazurile sunt însoţite de dezecilibre musculare sub formă de alunjiri sau scurtări de muşchi, scimbarea momentului miscării etc,

Muchii afectati obosesc mult mai repede,iar articulaţiile pe care le asigură suportă supraîncărcare inadecvată în consecinţă apare deposturarea care afecteză funcţionalitatea musculară.

Mecanisme disfuncţionale ale aliniamentul şi posturii

Cel mai important element al deposturării este, răspunsul elementului dinamic-efector al mişcării — muşchiul (controlul muscular).

Dezechilibrul muscular se instalează pe baza mai multor mecanisme:

I. Substitutie – inlocuire functionala Exemplu: Slabirea unui agonist (de cxemplu prin

apropierea capetelor de insertie) va determina intrarea in actiune a sinergistilor, ceea ce va crea noi stereotipii motriice defavorabile.

II. Înstrâinare - printr-o „parezà functionalà".

Exemplu: In contracturi puternice prelungite sau în

spasticitatea antagonistului acţiunea agonistului devine deficilă, inapt de functionare.

Acestă disfuncţionalitate musculară este numită în KT „parezà functionalà". .

Mecanisme disfuncţionale ale aliniamentul şi posturii

III. Compensare – când un grup întreg de muschi e slab,

sunt necesare alte grupe accesorii de muschi pentru a schita miscare dorita.

IV. Incoordonare – tulburari de reglare motrica in lantul kinetic normal al miscarii respective. Oricare tip de deposturare conduce la afectarea întregului lanţ muscular al unei mişcări.

Exemplu:. Mersul defectuos. La pacientul cu deficit postural şi de aliniament al membrelor inferioare se instalează o adaptare defectuoasă a mersului prin procese de coordonare proproceptivă modificată, urmată de incoordonări cu tulburări de ecilibru.

Concluzii 1. Deposturarea sau dezalinierea determină dezechilibre

musculare care ulterior determină mişcări vicioase, inadecvate, cu scăderea randamentului funcţional şi oboseală precoce.

2.Problema deposturării sau dezaliniamentului trebuie rezolvată concomitent cu alte probleme sau chiar înaintea lor.

3.Există mai multe tehnici de corectare a posturii şi aliniamentului.

Tehnici utilizate in corectare:

Postura corectata sau hipercorectata, mentinute prin diverse metode de fixare.

Miscari pasive, active asistate, active.

Contractii izometrice.

Diverse tehnici de facilitare proprioceptiva.

Deosebit de importantă în metodologia acestui obiectiv este realizarea relaxării înainte de a se trece la exerciţiile propriu-zise.

Profilaxia deposturărilor începe în perioada şcolară, continuînd şi după adolescenţă. Iar în caz de deposturare dobândită pe perioada reabilitării

Cea mai propice perioadă pentru apariţia şi fixarea unor posturi defectuoase este perioada de creştere şi dezvoltare a organismului

La adult pot aparea deposturari si/sau dezalinieri – datorate in general unor activitati generatoare de pozitii defectuase

Principalele deposturari si dezalinieri se constata la nivelul coloanei cervicale, dorsale si lombare, umeri, pelvis si membre inferioare

Alinierea coloanei cervicale

Cele mai frecvente dezalinieri ale capului sunt :

- asimetrie accentat (lateroflexie) pe drepta

sau pe stănga

- poziţia avansată - in fată (în anteflexie);

- aspectul de gât scurt prin lăsarea

spre spate si in jos (gât tasat)

- rotaţia cu hlperextensie et al..

Exerciţiul 1 — Culcat pe sol, cu genunchii flectaţi ; gitul este întins în ax, bărbia în unghi drept cu gitul ; se caută aplatizarea curburii cervicale, umerii mereu in contact cu solul ; se menţine această postură.

Exerciţiul 2 — Din postura de la exerciţiul 1 se rotează la maximum posibil capul spre unul din umeri : se menţine această postură, apoi se rotează în sens invers ; tot timpul se caută întinderea gitului în ax, cu ştergerea lordozei cervicale.

Exerciţiul 3 — Decubit ventral, cu braţele pe lingă corp, faţa ,,privind“ in jos : se ridică apoi capul cu ciţiva centimetri de la sol şi se execută întinderea axială a gitului ; se rotează capul din această poziţie spre unul din umeri, continuindu-se întinderea axială ; se lasă capul în jos, să atingă solul cu bărbia ; se revine ia poziţia iniţială (cu faţa în jos) cu relaxare

Exerciţiul 4 — Din şezînd, cu genunchii flectaţi, miinile prind genunchii ,se relaxează trunchiul şi gitul, care iau forma literei ,,C” ; capul flectat în piept, cu fruntea spre genunchi ; apoi se redresează întreaga coloană ; se execută întinderea axială a gitului (bărbia orizontală)

Exerciţiul 5 — Şezînd cu picioarele încrucişate (poziţia ..mahomedană") cu mlinile între coapse, coloana dorsală şi lombară se menţin drepte :

• Se flectează capul (bărbia în piept), apoi se revine la poziţia verticală cu întindere axială

• Flectarea capului înainte, apoi flexie-extensie pe planul de 45° după fiecare mişcare se trece prin poziţia verticală, cu întindere în ax

Exerciţiul 6 — Poziţia „mahomedană", cu miinile la ceafă : se apleacă puternic capul; apoi în poziţia de verticalitate, cu întindere în ax (coatele trase mult în spate) ; în poziţia de verticalitate capul se împinge şi posterior, dar miinile contrează.

Exerciţiul 7 — în ortostatism, cu miinile împreunate pe creştetul capului, toracele şi lomba drepte : se realizează întinderea in ax contra uşoarei presiuni date de mîini; se merge prin cameră în această poziţie ; coatele sint trase în spate, dar fără să determine creşterea lordozei.

Alinierea coloanei toracice şi a centurii scapulare

I. Exerciţii pentru musculatura de tonifiat (trapezul superior şi mijlociu, romboizii, infraspinosul, micul rotund)

Exerciţiul 1 — Decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, braţele pe lîngă corp în

rotaţie medială (pronaţie) : se aplatizează lordoza cervicală şi lombară, se rotează lateral {supinaţie) membrele superioare, se adduc scapulele ; se menţine această poziţie, apoi se revine cu relaxare ; se strîng apoi pumnii, se flectează coatele, care se lipesc strîns de trunchi, se adduc scapulele se menţine această poziţie.

Exerciţiul 2 — Decubit ventral, cu braţele pe lîngă corp : adducţie puternică

a scapulelor, cu tracţionarea lor caudal ; se menţine poziţia, apoi se revine cu relaxare.

Exerciţiul 3 — Idem dar mainile se prind la nivelul feselor : adducţie

puternică a scapulelor ; menţinerea poziţiei, apoi revenire cu relaxare.

Exerciţiul 4 — Idem, dar cu fruntea pe sol, miinile cu palmele în jos in dreptul urechilor : se adduc scapulele, ridieîndu-se palmele de pe sol (coatele şi pumnii rămîn paralele cu solul) ; se menţine poziţia, apoi se revine cu relaxare.

Exerciţiul 5 — Idem, dar cu membrele superioare întinse pe lîngă cap şi fruntea pe sol : se ridică braţele cit mai sus posibil, dar fruntea si pieptul rămin la sol ; dacă există tendinţa la hiperextensie lombară, se va pune o pernă sub spinele iliace antero-superioare.

Exerciţiul 6 — Idem, ca la exerciţiul 4 : se ridică palmele şi antebraţele, apoi se întind pe lîngă cap in sus ; fruntea şi pieptul rămin la sol.

Exerciţiul 7 — Şezînd în poziţie „mahomedană", cu braţele la nivelul umerilor, cotul flectat la 90° şi antebraţul orizontal, palmele faţă in fată : se rotează extern braţele, pînâ ce antebraţele ajung la verticală. Concomitent se adduc puternic scapulele şi in acest timp se lasă braţele incet in jos.

Exerciţiul 8 — Şezand în poziţie, mahomedană", braţele atîrnă liber pe lingă corp : se fac rotaţii ale umărului dinainte-înapoi şi invers; se accentuează tracţiunile in jos şi spre spate : trunchiul rămîne mereu drept.

2. Exerciţii pentru musculatura de întins (marele dorsal, marele rotund, subscapularul, marele şi micul pectoral)

Exerciţiul 1 — Decubit dorsal, cu genunchi flectaţi şi mîinile sub ceafă ; sub zona medie toracică se pune un prosop îndoit sau un puişor de pernă : se adduc scapulele, coatele presand pe sol.

Exerciţiul 2 — Idem, dar cu braţele „în cruce" : se apasă cu coatele şi antebraţele in podea ; coloana rămîne în contact cu solul.

Exerciţiul 3 — Idem, cu braţele tot ,,in cruce": se aduc genunchii la

piept prin flexia maximă a şoldurilor.

Exerciţiul 4 — Şezînd în poziţie ,,mahomedană", cu mainile prinzîndu-se un baston care se ridică deasupra capului :

a) se aduce apoi bastonul în spate pe scapule — capul şi trunchiul rămîn întinse axial

b) se Iasă bastonul in josul trunchiului (posterior), apoi se ridică din nou deasupra capului.

Exerciţiul 5 — în ortostatism, cu braţele ridicate, coatele uşor flectate, antebraţele sprijinite pe cîte un perete : corpul este aplecat din glezne ; coloana, şoldurile, genunchii rămîn întinse ; călcîiele pe sol

Exerciţiul 6 — Din atîrnat la spalier se flectează lent genunchii.

Alinierea coloanei lombare şi a pelvisului

1.Exerciţii pentru musculatura de tonifiat (flexorii trunchiului - musculatura abdominală şi oxtensorii şoldului - fesierul mare cu ischiogambierii)

Exerciţiile cu flexia trunchiului sau membrului inferior din decubit dorsal antrenează puternic psoasiliacul, care va trage de coloana lombară şi joncţiunea lombosacrată. Se va evita acţiunea prea intensă a psoasiliacului prin scurtarea braţului pirghiei (se flectează genunchiul), iar fexia trunchiului se va face cu stabilizarea peivisului.

O altă precauţie : se va evita producerea efectului ,,Valsalva” expirind zgomotos, şuierător. In orice exerciţii care antrenează abdomenul există tendinţa la efectul ,,Valsalva”.

Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi : se contractă puternic

musculatura abdominală, fără vreo mişcare ; se menţine apoi se relaxează; se contractă fesierii, fără vreo mişcare se menţine şi apoi se relaxează.

Exerciţiul 2 — Idem, cu braţele pe lingă corp : se contractă puternic

musculatura abdominală (se ,,suge burta") şi fesierii mari, coloana lombară se aplatizează spre sol, cu pelvisul uşor basculat în sus ; se menţine poziţia şi apoi se relaxează ; se repetă cu braţele în abducţie de 45°, apoi in abducţie de 90° şi cu braţele întinse pe lîngă cap.

Exerciţiul 3 — Idem, cu braţele pe lîngă corp : se flectează capul în timp ce se aplatizează lomba, se contractă abdomenul şi pelvisul se basculează posterior (se ridică sacrul) ; se repetă cu genunchii intinsi şi capul flectat ; se repetă cu braţele ridicate pe lingă cap — totul se execută cu flexia permanentă a capului.

Exerciţiul 4 — în decubit ventral, cu braţele pe lîngă corp : se contractă fesierii mari; se menţine poziţia şi apoi se relaxează ; se contractă abdominalii, apoi se relaxează ; se combină apoi concomitent contracţia fesierilor cu cea a abdominalilor şi bascularea posterioară a peivisului (se şterge lordoza lombară) — totul se repetă schimbînd poziţia braţelor, care se ridică pe lîngă cap, cu palmele pe podea şi coatele uşor flectate.

Atenţie ! Se va evita contracţia flexorilor şoldului.

Exerciţiul 5 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi braţele pe lingă

corp, usor abduse : se trag genunchii la piept (bazinul basculează posterior) se menţine poziţia, urmată de relaxare ; idem, dar schimband poziţia braţelor — pe lîngă cap, cu coatele uşor flectate.

Exerciţiul 6 — Idem : se basculează posterior bazinul, în timp ce genunchii

se extind, călcîiele alunecind pe sol; se revine apoi în acelaşi fel, cu genunchii flectaţi ; se reia tot exerciţiul, dar cu braţele ridicate pe lingă cap.

Exerciţiul 7 — în decubit dorsal : se flectează la 90° coapsele, iar

genunchii vor fi complet flectaţi ; braţele abduse la 45° sau ridicate peste cap, prinzînd picioarele unui scaun sau ale unei mese, pentru stabilitate (dacă se lucrează pe masă, se prinde marginea acesteia) : lomba aplatizată, pelvisul basculat posterior ; se face un mic cerc cu genunchii în ambele direcţii - treptat cercul se va mări.

Exerciţiul 8 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, braţele la 45: sau

ridicate, mainile prinzind marginea mesei : se trag genunchii spre piept : de aici se extind — tălpile spre zenit; se readuc genunchii la piept, apoi se reaşază în poziţia iniţială ; lomba va rămane tot timpul in contact cu masa

Exerciţiul 9 — Idem : se execută „bicicleta", cu genunchii cit mai sus şi cu

mişcări cit mai ample.

Exerciţiul 10 — Poziţia „în 4 labe", cu spatele drept: se ‘’suge burta”

capul se flectează, coloana se cifozează.

Exerciţiul 11 — In decubit ventral, cu braţele întinse pe lingă cap

basculează posterior pelvisul, cu aplatizare lombară ; concomitent se ridica braţele de la sol ; se menţine poziţia, apoi se relaxează.

Exerciţiul 12 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi braţele pe,

langă corp : se ridică apoi capul, trunchiul, pină cînd mîinile ajung la genunchi ; lomba rămîne în contact cu solul; se repetă cu antebraţele încrucişate pe piept.

Exerciţiul 13 — în ortostatism, lingă un zid, cu călciiele la 12—15 cm

de acel zid : se apleacă corpul îndărăt, pină cînd ceafa şi spatele se sprijină de zid ; lomba aplatizată ; se flectează genunchii, aiunecind in jos cu corpul pe zid, apoi se extind şi trunchiul urcă mereu, în contact cu zidul; se înclină corpul înainte „pe glezne", pînă se ajunge la verticală şi menţinînd poziţia dreaptă de pe zid, se merge prin cameră — exerciţiul se repetă la fel, cu mîinile la ceafă şi coatele trase înapoi

2. Exerciţii simetrice pentru muşchii de întins (extensorii lombari,

erectorii coloanei şi pătratul lombar) şi pentru muşchii de întărit (abdominalii)

Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu gitul extins în ax : genunchii la

piept traşi de maini, pelvisul rotat posterior, lomba atinge podeaua; se menţine poziţia, apoi se dă drumul mîinilor, încercînd să se menţină postura cu genunchii la piept prin contracţie musculară.Exerciţiul 2 — Şezind in poziţie „mahomedană", cu mîinile după

ceafă : se apleacă puternic trunchiul între coapse, cu contracţia abdominalilor, se menţine poziţia, apoi se relaxează.Exerciţiul 3 — Poziţia în genunchi, cu şezutul pe taloane : se

apleacă trunchiul, cu braţele întinse inainte, pină ce fruntea atinge podeaua şi pieptul genunchii ; se contractă puternic abdominalii ; se menţine poziţia, apoi se relaxează Exerciţiul 4 — Şezind pe scaun, cu coapsele abduse : se apleacă

trunchiul intre coapse, contractand puternic abdominalii.

3. Exerciţii asimetrice pentru muşchii de întins (extensorii lombari) şi pentru muşchii de întărit (abdominalii)Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii extinşi, braţele pe lingă corp,

pelvisul basculat posterior : se duce o mînă spre genunchiul opus, bazinul râmînind pe sol ; se repetă pe partea opusă.Exerciţiul 2 — Idem, dar cu braţele întinse pe lingă cap :se începe

rostogolirea eu braţul şi umărul, apoi cu toracele, menţinind pelvisul pe loc un moment ; de-abia apoi rostogolirea este terminată Exerciţiul 3— în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi pelvisul basculat

posterior, cu braţele abduse, coatele flectate şi antebraţele orientate deasupra umerilor : se ridică coapsele la verticală, se lasă genunchii (ambii) pe o parte spre sol — umerii tot timpul pe podea ; se readuc la verticală genunchii, apoi se apleacă spre partea opusă.Exerciţiul 4— In decubit dorsal, cu pelvisul basculat posterior, braţele

abduse şi antebraţele pe lingă cap : se ridică la verticală un membrul inferior, apoi se atinge cu piciorul solul de partea opusă corpului, umerii mereu pe sol, iar lomba tot timpul în contact cu podeaua.Exerciţiul 5 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi mîinile după ceafă

se flectează un şold concomitent cu trunchiul, care se rotează în aşa fel, încît genunchiul să vină in intampinarea cotului opus.

4. Exerciţii pentru întinderea flexorilor soldului (psoasiliacul) :

Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi se

prinde cu mîinile un genunchi şi se trage puternic spre piept, în timp ce membrul opus este întins - coloana rămîne perfect dreaptă pe podea.

Exerciţiul 2 — într-un genunchi, cu şoldul şi genunchiul

la 90° : se apleacă trunchiul, crescand flexia şoldului şi genunchiului şi întinzînd în acelaşi timp flexorii şoldului opus